re
RE, re, s. m. (Muz.) 1. Una dintre cele șapte sunete muzicale ale gamei; nota corespunzătoare acestui sunet. 2. A treia coardă a unei viori. – Din fr. ré, it. re.

DOOM

!re s. m., pl. re

re
RÉNIU s. n. Element chimic asemănător cu platina și care se găsește în natură în cantități foarte mici. – Din fr. rhénium, genn. Rhenium.

DOOM

réniu (element chimic) [niu pron. niu] s. n., art. réniul; simb. Re

rea
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

neágă-reá (pop.) s. f., art. neága-reáua

rea
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

*rău-plátnic adj. m., s. m., pl. rău-plátnici; adj. f., s. f. rău-plátnică, pl. rău-plátnice

rea
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

*rău-plátnic adj. m., s. m., pl. rău-plátnici; adj. f., s. f. rău-plátnică, pl. rău-plátnice

rea
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

*rău-plátnic adj. m., s. m., pl. rău-plátnici; adj. f., s. f. rău-plátnică, pl. rău-plátnice

rea
Rea Silvia, fiica lui Numitor, regele cetății Alba Longa, și nepoata lui Amulius (v. și Amulius). Unindu-se într-ascuns cu zeul Mars, Rea-Silvia, care era vestală, zămislește doi gemeni: pe Romulus și pe Remus. Datorită acestui fapt, ea este aruncată în închisoare (unde moare, după o versiune, sau, după o alta) de unde e scoasă și eliberată mai tîrziu de către fiii ei.

reabilita
REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.

DOOM

reabilitá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabiliteáză

reabilitai
REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.

DOOM

reabilitá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabiliteáză

reabilitam
REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.

DOOM

reabilitá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabiliteáză

reabilitare
REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.

DOOM

reabilitá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabiliteáză

reabilitare
REABILITÁRE, reabilitări, s. f. Acțiunea de a (se) reabilita și rezultatul ei. ♦ (Jur.) încetare, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a decăderilor, interdicțiilor și incapacităților care rezultau pentru o persoană dintr-o condamnare penală. [Pr.: re-a-] – V. reabilita.

DOOM

reabilitáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reabilitắrii; pl. reabilitắri

reabilitarea
REABILITÁRE, reabilitări, s. f. Acțiunea de a (se) reabilita și rezultatul ei. ♦ (Jur.) încetare, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a decăderilor, interdicțiilor și incapacităților care rezultau pentru o persoană dintr-o condamnare penală. [Pr.: re-a-] – V. reabilita.

DOOM

reabilitáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reabilitắrii; pl. reabilitắri

reabilitară
REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.

DOOM

reabilitá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabiliteáză

reabilitarăm
REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.

DOOM

reabilitá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabiliteáză

reabilitarăți
REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.

DOOM

reabilitá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabiliteáză

reabilitase
REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.

DOOM

reabilitá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabiliteáză

reabilitasem
REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.

DOOM

reabilitá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabiliteáză

reabilitaseră
REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.

DOOM

reabilitá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabiliteáză

reabilitaserăm
REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.

DOOM

reabilitá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabiliteáză

reabilitaserăți
REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.

DOOM

reabilitá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabiliteáză

reabilitaseși
REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.

DOOM

reabilitá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabiliteáză

reabilitaseți
REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.

DOOM

reabilitá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabiliteáză

reabilitat
REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.

DOOM

reabilitá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabiliteáză

reabilitat
REABILITÁT, -Ă, reabilitați, -te, adj. Care a obținut reabilitarea. [Pr.: re-a-] – V. reabilita.

reabilitau
REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.

DOOM

reabilitá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabiliteáză

reabilitași
REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.

DOOM

reabilitá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabiliteáză

reabilitați
REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.

DOOM

reabilitá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabiliteáză

reabilitează
REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.

DOOM

reabilitá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabiliteáză

reabilitez
REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.

DOOM

reabilitá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabiliteáză

reabiliteze
REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.

DOOM

reabilitá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabiliteáză

reabilitezi
REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.

DOOM

reabilitá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabiliteáză

reabilitând
REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.

DOOM

reabilitá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabiliteáză

reabilitînd
REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.

DOOM

reabilitá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabiliteáză

reabilitări
REABILITÁRE, reabilitări, s. f. Acțiunea de a (se) reabilita și rezultatul ei. ♦ (Jur.) încetare, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a decăderilor, interdicțiilor și incapacităților care rezultau pentru o persoană dintr-o condamnare penală. [Pr.: re-a-] – V. reabilita.

DOOM

reabilitáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reabilitắrii; pl. reabilitắri

reabilitării
REABILITÁRE, reabilitări, s. f. Acțiunea de a (se) reabilita și rezultatul ei. ♦ (Jur.) încetare, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a decăderilor, interdicțiilor și incapacităților care rezultau pentru o persoană dintr-o condamnare penală. [Pr.: re-a-] – V. reabilita.

DOOM

reabilitáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reabilitắrii; pl. reabilitắri

reabilitările
REABILITÁRE, reabilitări, s. f. Acțiunea de a (se) reabilita și rezultatul ei. ♦ (Jur.) încetare, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a decăderilor, interdicțiilor și incapacităților care rezultau pentru o persoană dintr-o condamnare penală. [Pr.: re-a-] – V. reabilita.

DOOM

reabilitáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reabilitắrii; pl. reabilitắri

reabilitărilor
REABILITÁRE, reabilitări, s. f. Acțiunea de a (se) reabilita și rezultatul ei. ♦ (Jur.) încetare, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a decăderilor, interdicțiilor și incapacităților care rezultau pentru o persoană dintr-o condamnare penală. [Pr.: re-a-] – V. reabilita.

DOOM

reabilitáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reabilitắrii; pl. reabilitắri

reabona
REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + abona. Cf. fr. réabonner.

DOOM

reaboná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reaboneáză

reabonai
REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + abona. Cf. fr. réabonner.

DOOM

reaboná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reaboneáză

reabonam
REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + abona. Cf. fr. réabonner.

DOOM

reaboná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reaboneáză

reabonare
REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + abona. Cf. fr. réabonner.

DOOM

reaboná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reaboneáză

reabonare
REABONÁRE, reabonări, s. f. Acțiunea de a se reabona și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reabona.

reabonarea
REABONÁRE, reabonări, s. f. Acțiunea de a se reabona și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reabona.

reabonară
REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + abona. Cf. fr. réabonner.

DOOM

reaboná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reaboneáză

reabonarăm
REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + abona. Cf. fr. réabonner.

DOOM

reaboná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reaboneáză

reabonarăți
REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + abona. Cf. fr. réabonner.

DOOM

reaboná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reaboneáză

reabonase
REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + abona. Cf. fr. réabonner.

DOOM

reaboná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reaboneáză

reabonasem
REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + abona. Cf. fr. réabonner.

DOOM

reaboná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reaboneáză

reabonaseră
REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + abona. Cf. fr. réabonner.

DOOM

reaboná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reaboneáză

reabonaserăm
REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + abona. Cf. fr. réabonner.

DOOM

reaboná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reaboneáză

reabonaserăți
REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + abona. Cf. fr. réabonner.

DOOM

reaboná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reaboneáză

reabonaseși
REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + abona. Cf. fr. réabonner.

DOOM

reaboná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reaboneáză

reabonaseți
REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + abona. Cf. fr. réabonner.

DOOM

reaboná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reaboneáză

reabonat
REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + abona. Cf. fr. réabonner.

DOOM

reaboná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reaboneáză

reabonat
REABONÁT, -Ă, reabonați, -te, adj. (Despre oameni) Care beneficiază din nou de un abonament. [Pr.: re-a-] – V. reabona.

reabonata
REABONÁT, -Ă, reabonați, -te, adj. (Despre oameni) Care beneficiază din nou de un abonament. [Pr.: re-a-] – V. reabona.

reabonate
REABONÁT, -Ă, reabonați, -te, adj. (Despre oameni) Care beneficiază din nou de un abonament. [Pr.: re-a-] – V. reabona.

reabonatei
REABONÁT, -Ă, reabonați, -te, adj. (Despre oameni) Care beneficiază din nou de un abonament. [Pr.: re-a-] – V. reabona.

reabonatele
REABONÁT, -Ă, reabonați, -te, adj. (Despre oameni) Care beneficiază din nou de un abonament. [Pr.: re-a-] – V. reabona.

reabonatelor
REABONÁT, -Ă, reabonați, -te, adj. (Despre oameni) Care beneficiază din nou de un abonament. [Pr.: re-a-] – V. reabona.

reabonatul
REABONÁT, -Ă, reabonați, -te, adj. (Despre oameni) Care beneficiază din nou de un abonament. [Pr.: re-a-] – V. reabona.

reabonatului
REABONÁT, -Ă, reabonați, -te, adj. (Despre oameni) Care beneficiază din nou de un abonament. [Pr.: re-a-] – V. reabona.

reabonau
REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + abona. Cf. fr. réabonner.

DOOM

reaboná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reaboneáză

reabonași
REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + abona. Cf. fr. réabonner.

DOOM

reaboná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reaboneáză

reabonați
REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + abona. Cf. fr. réabonner.

DOOM

reaboná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reaboneáză

reabonați
REABONÁT, -Ă, reabonați, -te, adj. (Despre oameni) Care beneficiază din nou de un abonament. [Pr.: re-a-] – V. reabona.

reabonații
REABONÁT, -Ă, reabonați, -te, adj. (Despre oameni) Care beneficiază din nou de un abonament. [Pr.: re-a-] – V. reabona.

reabonaților
REABONÁT, -Ă, reabonați, -te, adj. (Despre oameni) Care beneficiază din nou de un abonament. [Pr.: re-a-] – V. reabona.

reabonează
REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + abona. Cf. fr. réabonner.

DOOM

reaboná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reaboneáză

reabonez
REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + abona. Cf. fr. réabonner.

DOOM

reaboná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reaboneáză

reaboneze
REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + abona. Cf. fr. réabonner.

DOOM

reaboná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reaboneáză

reabonezi
REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + abona. Cf. fr. réabonner.

DOOM

reaboná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reaboneáză

reabonând
REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + abona. Cf. fr. réabonner.

DOOM

reaboná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reaboneáză

reabonînd
REABONÁ, reabonez, vb. I. Refl. A se abona din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + abona. Cf. fr. réabonner.

DOOM

reaboná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reaboneáză

reabonări
REABONÁRE, reabonări, s. f. Acțiunea de a se reabona și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reabona.

reabonării
REABONÁRE, reabonări, s. f. Acțiunea de a se reabona și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reabona.

reabonările
REABONÁRE, reabonări, s. f. Acțiunea de a se reabona și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reabona.

reabonărilor
REABONÁRE, reabonări, s. f. Acțiunea de a se reabona și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reabona.

reaborda
REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aborda (după fr. réaborder).

reabordai
REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aborda (după fr. réaborder).

reabordam
REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aborda (după fr. réaborder).

reabordare
REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aborda (după fr. réaborder).

reabordare
REABORDÁRE, reabordări, s. f. Acțiunea de a reaborda. [Pr.: re-a-] – V. reaborda.

reabordarea
REABORDÁRE, reabordări, s. f. Acțiunea de a reaborda. [Pr.: re-a-] – V. reaborda.

reabordară
REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aborda (după fr. réaborder).

reabordarăm
REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aborda (după fr. réaborder).

reabordarăți
REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aborda (după fr. réaborder).

reabordase
REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aborda (după fr. réaborder).

reabordasem
REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aborda (după fr. réaborder).

reabordaseră
REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aborda (după fr. réaborder).

reabordaserăm
REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aborda (după fr. réaborder).

reabordaserăți
REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aborda (după fr. réaborder).

reabordaseși
REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aborda (după fr. réaborder).

reabordaseți
REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aborda (după fr. réaborder).

reabordat
REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aborda (după fr. réaborder).

reabordat
REABORDÁT, -Ă, reabordați, -te, adj. (Despre probleme, situații, teorii) Care a fost abordat din nou (pentru aprofundare). [Pr.: re-a-] – V. reaborda.

reabordata
REABORDÁT, -Ă, reabordați, -te, adj. (Despre probleme, situații, teorii) Care a fost abordat din nou (pentru aprofundare). [Pr.: re-a-] – V. reaborda.

reabordate
REABORDÁT, -Ă, reabordați, -te, adj. (Despre probleme, situații, teorii) Care a fost abordat din nou (pentru aprofundare). [Pr.: re-a-] – V. reaborda.

reabordatei
REABORDÁT, -Ă, reabordați, -te, adj. (Despre probleme, situații, teorii) Care a fost abordat din nou (pentru aprofundare). [Pr.: re-a-] – V. reaborda.

reabordatele
REABORDÁT, -Ă, reabordați, -te, adj. (Despre probleme, situații, teorii) Care a fost abordat din nou (pentru aprofundare). [Pr.: re-a-] – V. reaborda.

reabordatelor
REABORDÁT, -Ă, reabordați, -te, adj. (Despre probleme, situații, teorii) Care a fost abordat din nou (pentru aprofundare). [Pr.: re-a-] – V. reaborda.

reabordatul
REABORDÁT, -Ă, reabordați, -te, adj. (Despre probleme, situații, teorii) Care a fost abordat din nou (pentru aprofundare). [Pr.: re-a-] – V. reaborda.

reabordatului
REABORDÁT, -Ă, reabordați, -te, adj. (Despre probleme, situații, teorii) Care a fost abordat din nou (pentru aprofundare). [Pr.: re-a-] – V. reaborda.

reabordau
REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aborda (după fr. réaborder).

reabordași
REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aborda (după fr. réaborder).

reabordați
REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aborda (după fr. réaborder).

reabordați
REABORDÁT, -Ă, reabordați, -te, adj. (Despre probleme, situații, teorii) Care a fost abordat din nou (pentru aprofundare). [Pr.: re-a-] – V. reaborda.

reabordații
REABORDÁT, -Ă, reabordați, -te, adj. (Despre probleme, situații, teorii) Care a fost abordat din nou (pentru aprofundare). [Pr.: re-a-] – V. reaborda.

reabordaților
REABORDÁT, -Ă, reabordați, -te, adj. (Despre probleme, situații, teorii) Care a fost abordat din nou (pentru aprofundare). [Pr.: re-a-] – V. reaborda.

reabordează
REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aborda (după fr. réaborder).

reabordez
REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aborda (după fr. réaborder).

reabordeze
REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aborda (după fr. réaborder).

reabordezi
REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aborda (după fr. réaborder).

reabordând
REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aborda (după fr. réaborder).

reabordînd
REABORDÁ, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aborda (după fr. réaborder).

reabordări
REABORDÁRE, reabordări, s. f. Acțiunea de a reaborda. [Pr.: re-a-] – V. reaborda.

reabordării
REABORDÁRE, reabordări, s. f. Acțiunea de a reaborda. [Pr.: re-a-] – V. reaborda.

reabordările
REABORDÁRE, reabordări, s. f. Acțiunea de a reaborda. [Pr.: re-a-] – V. reaborda.

reabordărilor
REABORDÁRE, reabordări, s. f. Acțiunea de a reaborda. [Pr.: re-a-] – V. reaborda.

reaclimatiza
REACLIMATIZÁ, reaclimatizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aclimatiza din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aclimatiza (după engl. reacclimatize).

reaclimatizai
REACLIMATIZÁ, reaclimatizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aclimatiza din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aclimatiza (după engl. reacclimatize).

reaclimatizam
REACLIMATIZÁ, reaclimatizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aclimatiza din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aclimatiza (după engl. reacclimatize).

reaclimatizare
REACLIMATIZÁ, reaclimatizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aclimatiza din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aclimatiza (după engl. reacclimatize).

reaclimatizare
REACLIMATIZÁRE, reaclimatizări, s. f. Acțiunea de a (se) reaclimatiza. [Pr.: re-a-] – V. reaclimatiza.

reaclimatizarea
REACLIMATIZÁRE, reaclimatizări, s. f. Acțiunea de a (se) reaclimatiza. [Pr.: re-a-] – V. reaclimatiza.

reaclimatizară
REACLIMATIZÁ, reaclimatizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aclimatiza din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aclimatiza (după engl. reacclimatize).

reaclimatizarăm
REACLIMATIZÁ, reaclimatizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aclimatiza din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aclimatiza (după engl. reacclimatize).

reaclimatizarăți
REACLIMATIZÁ, reaclimatizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aclimatiza din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aclimatiza (după engl. reacclimatize).

reaclimatizase
REACLIMATIZÁ, reaclimatizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aclimatiza din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aclimatiza (după engl. reacclimatize).

reaclimatizasem
REACLIMATIZÁ, reaclimatizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aclimatiza din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aclimatiza (după engl. reacclimatize).

reaclimatizaseră
REACLIMATIZÁ, reaclimatizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aclimatiza din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aclimatiza (după engl. reacclimatize).

reaclimatizaserăm
REACLIMATIZÁ, reaclimatizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aclimatiza din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aclimatiza (după engl. reacclimatize).

reaclimatizaserăți
REACLIMATIZÁ, reaclimatizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aclimatiza din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aclimatiza (după engl. reacclimatize).

reaclimatizaseși
REACLIMATIZÁ, reaclimatizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aclimatiza din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aclimatiza (după engl. reacclimatize).

reaclimatizaseți
REACLIMATIZÁ, reaclimatizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aclimatiza din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aclimatiza (după engl. reacclimatize).

reaclimatizat
REACLIMATIZÁ, reaclimatizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aclimatiza din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aclimatiza (după engl. reacclimatize).

reaclimatizat
REACLIMATIZÁT, -Ă, reaclimatizați, -te, adj. Care a fost aclimatizat din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – V. reaclimatiza.

reaclimatizata
REACLIMATIZÁT, -Ă, reaclimatizați, -te, adj. Care a fost aclimatizat din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – V. reaclimatiza.

reaclimatizate
REACLIMATIZÁT, -Ă, reaclimatizați, -te, adj. Care a fost aclimatizat din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – V. reaclimatiza.

reaclimatizatei
REACLIMATIZÁT, -Ă, reaclimatizați, -te, adj. Care a fost aclimatizat din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – V. reaclimatiza.

reaclimatizatele
REACLIMATIZÁT, -Ă, reaclimatizați, -te, adj. Care a fost aclimatizat din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – V. reaclimatiza.

reaclimatizatelor
REACLIMATIZÁT, -Ă, reaclimatizați, -te, adj. Care a fost aclimatizat din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – V. reaclimatiza.

reaclimatizatul
REACLIMATIZÁT, -Ă, reaclimatizați, -te, adj. Care a fost aclimatizat din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – V. reaclimatiza.

reaclimatizatului
REACLIMATIZÁT, -Ă, reaclimatizați, -te, adj. Care a fost aclimatizat din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – V. reaclimatiza.

reaclimatizau
REACLIMATIZÁ, reaclimatizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aclimatiza din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aclimatiza (după engl. reacclimatize).

reaclimatizași
REACLIMATIZÁ, reaclimatizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aclimatiza din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aclimatiza (după engl. reacclimatize).

reaclimatizați
REACLIMATIZÁ, reaclimatizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aclimatiza din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aclimatiza (după engl. reacclimatize).

reaclimatizați
REACLIMATIZÁT, -Ă, reaclimatizați, -te, adj. Care a fost aclimatizat din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – V. reaclimatiza.

reaclimatizații
REACLIMATIZÁT, -Ă, reaclimatizați, -te, adj. Care a fost aclimatizat din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – V. reaclimatiza.

reaclimatizaților
REACLIMATIZÁT, -Ă, reaclimatizați, -te, adj. Care a fost aclimatizat din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – V. reaclimatiza.

reaclimatizează
REACLIMATIZÁ, reaclimatizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aclimatiza din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aclimatiza (după engl. reacclimatize).

reaclimatizez
REACLIMATIZÁ, reaclimatizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aclimatiza din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aclimatiza (după engl. reacclimatize).

reaclimatizeze
REACLIMATIZÁ, reaclimatizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aclimatiza din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aclimatiza (după engl. reacclimatize).

reaclimatizezi
REACLIMATIZÁ, reaclimatizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aclimatiza din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aclimatiza (după engl. reacclimatize).

reaclimatizând
REACLIMATIZÁ, reaclimatizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aclimatiza din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aclimatiza (după engl. reacclimatize).

reaclimatizînd
REACLIMATIZÁ, reaclimatizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aclimatiza din nou la anumite condiții. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aclimatiza (după engl. reacclimatize).

reaclimatizări
REACLIMATIZÁRE, reaclimatizări, s. f. Acțiunea de a (se) reaclimatiza. [Pr.: re-a-] – V. reaclimatiza.

reaclimatizării
REACLIMATIZÁRE, reaclimatizări, s. f. Acțiunea de a (se) reaclimatiza. [Pr.: re-a-] – V. reaclimatiza.

reaclimatizările
REACLIMATIZÁRE, reaclimatizări, s. f. Acțiunea de a (se) reaclimatiza. [Pr.: re-a-] – V. reaclimatiza.

reaclimatizărilor
REACLIMATIZÁRE, reaclimatizări, s. f. Acțiunea de a (se) reaclimatiza. [Pr.: re-a-] – V. reaclimatiza.

reacoperi
REACOPERÍ, reacópăr, vb. IV. Tranz. A acoperi ceva din nou, a acoperi ceva la loc (după ce a fost descoperit). [Pr.: re-a-] – Pref. re- + acoperi.

DOOM

reacoperí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. reacópăr, 3 reacóperă, imperf. 3 sg. reacopereá; conj. prez. 3 să reacópere

reacoperire
REACOPERÍ, reacópăr, vb. IV. Tranz. A acoperi ceva din nou, a acoperi ceva la loc (după ce a fost descoperit). [Pr.: re-a-] – Re¹- + acoperi.

reacoperirea
REACOPERÍ, reacópăr, vb. IV. Tranz. A acoperi ceva din nou, a acoperi ceva la loc (după ce a fost descoperit). [Pr.: re-a-] – Re¹- + acoperi.

reacoperiri
REACOPERÍ, reacópăr, vb. IV. Tranz. A acoperi ceva din nou, a acoperi ceva la loc (după ce a fost descoperit). [Pr.: re-a-] – Re¹- + acoperi.

reacoperirii
REACOPERÍ, reacópăr, vb. IV. Tranz. A acoperi ceva din nou, a acoperi ceva la loc (după ce a fost descoperit). [Pr.: re-a-] – Re¹- + acoperi.

reacoperirile
REACOPERÍ, reacópăr, vb. IV. Tranz. A acoperi ceva din nou, a acoperi ceva la loc (după ce a fost descoperit). [Pr.: re-a-] – Re¹- + acoperi.

reacoperirilor
REACOPERÍ, reacópăr, vb. IV. Tranz. A acoperi ceva din nou, a acoperi ceva la loc (după ce a fost descoperit). [Pr.: re-a-] – Re¹- + acoperi.

reacoperit
REACOPERÍ, reacópăr, vb. IV. Tranz. A acoperi ceva din nou, a acoperi ceva la loc (după ce a fost descoperit). [Pr.: re-a-] – Re¹- + acoperi.

reacord
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Pref -re- + acorda.

DOOM

*reacordá² (a ~) (a regla din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacordeáză

reacorda
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Pref -re- + acorda.

DOOM

*reacordá² (a ~) (a regla din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacordeáză

reacorda
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re¹- + acorda.

reacordai
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Pref -re- + acorda.

DOOM

*reacordá² (a ~) (a regla din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacordeáză

reacordai
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re¹- + acorda.

reacordam
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Pref -re- + acorda.

DOOM

*reacordá² (a ~) (a regla din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacordeáză

reacordam
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re¹- + acorda.

reacordare
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Pref -re- + acorda.

DOOM

*reacordá² (a ~) (a regla din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacordeáză

reacordare
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re¹- + acorda.

reacordare
REACORDÁRE, reacordări, s. f. Acțiunea de a reacorda. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.

reacordarea
REACORDÁRE, reacordări, s. f. Acțiunea de a reacorda. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.

reacordară
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Pref -re- + acorda.

DOOM

*reacordá² (a ~) (a regla din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacordeáză

reacordară
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re¹- + acorda.

reacordarăm
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Pref -re- + acorda.

DOOM

*reacordá² (a ~) (a regla din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacordeáză

reacordarăm
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re¹- + acorda.

reacordarăți
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Pref -re- + acorda.

DOOM

*reacordá² (a ~) (a regla din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacordeáză

reacordarăți
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re¹- + acorda.

reacordase
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Pref -re- + acorda.

DOOM

*reacordá² (a ~) (a regla din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacordeáză

reacordase
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re¹- + acorda.

reacordasem
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Pref -re- + acorda.

DOOM

*reacordá² (a ~) (a regla din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacordeáză

reacordasem
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re¹- + acorda.

reacordaseră
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Pref -re- + acorda.

DOOM

*reacordá² (a ~) (a regla din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacordeáză

reacordaseră
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re¹- + acorda.

reacordaserăm
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Pref -re- + acorda.

DOOM

*reacordá² (a ~) (a regla din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacordeáză

reacordaserăm
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re¹- + acorda.

reacordaserăți
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Pref -re- + acorda.

DOOM

*reacordá² (a ~) (a regla din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacordeáză

reacordaserăți
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re¹- + acorda.

reacordaseși
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Pref -re- + acorda.

DOOM

*reacordá² (a ~) (a regla din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacordeáză

reacordaseși
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re¹- + acorda.

reacordaseți
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Pref -re- + acorda.

DOOM

*reacordá² (a ~) (a regla din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacordeáză

reacordaseți
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re¹- + acorda.

reacordat
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Pref -re- + acorda.

DOOM

*reacordá² (a ~) (a regla din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacordeáză

reacordat
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re¹- + acorda.

reacordat
REACORDÁT, -Ă, reacordați, -te, adj. 1. Care a fost dat, acordat încă o dată. 2. (Despre instrumente muzicale dezacordate) Acordat din nou. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.

reacordata
REACORDÁT, -Ă, reacordați, -te, adj. 1. Care a fost dat, acordat încă o dată. 2. (Despre instrumente muzicale dezacordate) Acordat din nou. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.

reacordate
REACORDÁT, -Ă, reacordați, -te, adj. 1. Care a fost dat, acordat încă o dată. 2. (Despre instrumente muzicale dezacordate) Acordat din nou. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.

reacordatei
REACORDÁT, -Ă, reacordați, -te, adj. 1. Care a fost dat, acordat încă o dată. 2. (Despre instrumente muzicale dezacordate) Acordat din nou. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.

reacordatele
REACORDÁT, -Ă, reacordați, -te, adj. 1. Care a fost dat, acordat încă o dată. 2. (Despre instrumente muzicale dezacordate) Acordat din nou. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.

reacordatelor
REACORDÁT, -Ă, reacordați, -te, adj. 1. Care a fost dat, acordat încă o dată. 2. (Despre instrumente muzicale dezacordate) Acordat din nou. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.

reacordatul
REACORDÁT, -Ă, reacordați, -te, adj. 1. Care a fost dat, acordat încă o dată. 2. (Despre instrumente muzicale dezacordate) Acordat din nou. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.

reacordatului
REACORDÁT, -Ă, reacordați, -te, adj. 1. Care a fost dat, acordat încă o dată. 2. (Despre instrumente muzicale dezacordate) Acordat din nou. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.

reacordau
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Pref -re- + acorda.

DOOM

*reacordá² (a ~) (a regla din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacordeáză

reacordau
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re¹- + acorda.

reacordași
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Pref -re- + acorda.

DOOM

*reacordá² (a ~) (a regla din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacordeáză

reacordași
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re¹- + acorda.

reacordați
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Pref -re- + acorda.

DOOM

*reacordá² (a ~) (a regla din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacordeáză

reacordați
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re¹- + acorda.

reacordați
REACORDÁT, -Ă, reacordați, -te, adj. 1. Care a fost dat, acordat încă o dată. 2. (Despre instrumente muzicale dezacordate) Acordat din nou. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.

reacordații
REACORDÁT, -Ă, reacordați, -te, adj. 1. Care a fost dat, acordat încă o dată. 2. (Despre instrumente muzicale dezacordate) Acordat din nou. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.

reacordaților
REACORDÁT, -Ă, reacordați, -te, adj. 1. Care a fost dat, acordat încă o dată. 2. (Despre instrumente muzicale dezacordate) Acordat din nou. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.

reacorde
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Pref -re- + acorda.

DOOM

*reacordá² (a ~) (a regla din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacordeáză

reacordează
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re¹- + acorda.

reacordez
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re¹- + acorda.

reacordeze
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re¹- + acorda.

reacordezi
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re¹- + acorda.

reacordând
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Pref -re- + acorda.

DOOM

*reacordá² (a ~) (a regla din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacordeáză

reacordând
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re¹- + acorda.

reacordînd
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Pref -re- + acorda.

DOOM

*reacordá² (a ~) (a regla din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacordeáză

reacordînd
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re¹- + acorda.

reacordări
REACORDÁRE, reacordări, s. f. Acțiunea de a reacorda. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.

reacordării
REACORDÁRE, reacordări, s. f. Acțiunea de a reacorda. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.

reacordările
REACORDÁRE, reacordări, s. f. Acțiunea de a reacorda. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.

reacordărilor
REACORDÁRE, reacordări, s. f. Acțiunea de a reacorda. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.

reacorzi
REACORDÁ, (1) reacórd, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduință, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Pref -re- + acorda.

DOOM

*reacordá² (a ~) (a regla din nou) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reacordeáză

reactant
REACTÁNT, reactanți, s. m. Fiecare dintre substanțele care iau parte la o reacție chimică. [Pr.: re-ac-] – Din engl. reactant.

DOOM

reactánt (re-ac-) s. m., pl. reactánți

reactantul
REACTÁNT, reactanți, s. m. Fiecare dintre substanțele care iau parte la o reacție chimică. [Pr.: re-ac-] – Din engl. reactant.

DOOM

reactánt (re-ac-) s. m., pl. reactánți

reactantului
REACTÁNT, reactanți, s. m. Fiecare dintre substanțele care iau parte la o reacție chimică. [Pr.: re-ac-] – Din engl. reactant.

DOOM

reactánt (re-ac-) s. m., pl. reactánți

reactanța
REACTÁNȚĂ, reactanțe, s. f. 1. Mărime caracteristică circuitelor electrice care lucrează în flux de curent alternativ și care conțin ca elemente reactive bobine sau condensatoare. 2. Bobină electrică a cărei reactanță (1) este sensibilă. [Pr.: re-ac-] – Din engl. reactance, fr. réactance.

DOOM

reactánță (re-ac-) s. f., g.-d. art. reactánței; pl. reactánțe

reactanțe
REACTÁNȚĂ, reactanțe, s. f. 1. Mărime caracteristică circuitelor electrice care lucrează în flux de curent alternativ și care conțin ca elemente reactive bobine sau condensatoare. 2. Bobină electrică a cărei reactanță (1) este sensibilă. [Pr.: re-ac-] – Din engl. reactance, fr. réactance.

DOOM

reactánță (re-ac-) s. f., g.-d. art. reactánței; pl. reactánțe

reactanței
REACTÁNȚĂ, reactanțe, s. f. 1. Mărime caracteristică circuitelor electrice care lucrează în flux de curent alternativ și care conțin ca elemente reactive bobine sau condensatoare. 2. Bobină electrică a cărei reactanță (1) este sensibilă. [Pr.: re-ac-] – Din engl. reactance, fr. réactance.

DOOM

reactánță (re-ac-) s. f., g.-d. art. reactánței; pl. reactánțe

reactanțele
REACTÁNȚĂ, reactanțe, s. f. 1. Mărime caracteristică circuitelor electrice care lucrează în flux de curent alternativ și care conțin ca elemente reactive bobine sau condensatoare. 2. Bobină electrică a cărei reactanță (1) este sensibilă. [Pr.: re-ac-] – Din engl. reactance, fr. réactance.

DOOM

reactánță (re-ac-) s. f., g.-d. art. reactánței; pl. reactánțe

reactanțelor
REACTÁNȚĂ, reactanțe, s. f. 1. Mărime caracteristică circuitelor electrice care lucrează în flux de curent alternativ și care conțin ca elemente reactive bobine sau condensatoare. 2. Bobină electrică a cărei reactanță (1) este sensibilă. [Pr.: re-ac-] – Din engl. reactance, fr. réactance.

DOOM

reactánță (re-ac-) s. f., g.-d. art. reactánței; pl. reactánțe

reactanți
REACTÁNT, reactanți, s. m. Fiecare dintre substanțele care iau parte la o reacție chimică. [Pr.: re-ac-] – Din engl. reactant.

DOOM

reactánt (re-ac-) s. m., pl. reactánți

reactanții
REACTÁNT, reactanți, s. m. Fiecare dintre substanțele care iau parte la o reacție chimică. [Pr.: re-ac-] – Din engl. reactant.

DOOM

reactánt (re-ac-) s. m., pl. reactánți

reactanților
REACTÁNT, reactanți, s. m. Fiecare dintre substanțele care iau parte la o reacție chimică. [Pr.: re-ac-] – Din engl. reactant.

DOOM

reactánt (re-ac-) s. m., pl. reactánți

reactiv
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.

DOOM

reactív² (re-ac-) s. m., pl. reactívi

reactiv
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.

DOOM

reactív² (re-ac-) s. m., pl. reactívi

reactiva
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.

DOOM

reactív² (re-ac-) s. m., pl. reactívi

reactiva
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.

DOOM

reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză

reactiva
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.

DOOM

reactív² (re-ac-) s. m., pl. reactívi

reactivai
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.

DOOM

reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză

reactivam
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.

DOOM

reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză

reactivant
REACTIVÁNT, -Ă, reactivanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care reactivează. 2. S. m. Reactiv chimic folosit în industria extractivă pentru a da particulelor de minereu proprietatea de a pluti într-un lichid. [Pr.: re-ac-] – Reactiva + suf. -ant.

DOOM

reactivánt² (re-ac-) s. m., pl. reactivánți

reactivare
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.

DOOM

reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză

reactivare
REACTIVÁRE, reactivări, s. f. Acțiunea de a (se) reactiva și rezultatul ei. ♦ (Med.) Reactivarea serului = reapariția proprietăților active ale unui ser devenit inactiv, prin adăugare de ser proaspăt. [Pr.: re-ac-] – V. reactiva.

DOOM

reactiváre (re-ac-) s. f., g.-d. art. reactivắrii; pl. reactivắri

reactivarea
REACTIVÁRE, reactivări, s. f. Acțiunea de a (se) reactiva și rezultatul ei. ♦ (Med.) Reactivarea serului = reapariția proprietăților active ale unui ser devenit inactiv, prin adăugare de ser proaspăt. [Pr.: re-ac-] – V. reactiva.

DOOM

reactiváre (re-ac-) s. f., g.-d. art. reactivắrii; pl. reactivắri

reactivară
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.

DOOM

reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză

reactivarăm
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.

DOOM

reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză

reactivarăți
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.

DOOM

reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză

reactivase
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.

DOOM

reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză

reactivasem
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.

DOOM

reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză

reactivaseră
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.

DOOM

reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză

reactivaserăm
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.

DOOM

reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză

reactivaserăți
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.

DOOM

reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză

reactivaseși
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.

DOOM

reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză

reactivaseți
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.

DOOM

reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză

reactivat
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.

DOOM

reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză

reactivat
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.

reactivau
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.

DOOM

reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză

reactivași
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.

DOOM

reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză

reactivați
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.

DOOM

reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză

reactive
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.

DOOM

reactív² (re-ac-) s. m., pl. reactívi

reactive
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.

DOOM

reactív² (re-ac-) s. m., pl. reactívi

reactivează
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.

DOOM

reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză

reactivei
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.

DOOM

reactív² (re-ac-) s. m., pl. reactívi

reactivei
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.

DOOM

reactív² (re-ac-) s. m., pl. reactívi

reactivele
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.

DOOM

reactív² (re-ac-) s. m., pl. reactívi

reactivele
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.

DOOM

reactív² (re-ac-) s. m., pl. reactívi

reactivelor
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.

DOOM

reactív² (re-ac-) s. m., pl. reactívi

reactivelor
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.

DOOM

reactív² (re-ac-) s. m., pl. reactívi

reactivez
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.

DOOM

reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză

reactiveze
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.

DOOM

reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză

reactivezi
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.

DOOM

reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză

reactivi
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.

DOOM

reactív² (re-ac-) s. m., pl. reactívi

reactivi
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.

DOOM

reactív² (re-ac-) s. m., pl. reactívi

reactivii
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.

DOOM

reactív² (re-ac-) s. m., pl. reactívi

reactivii
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.

DOOM

reactív² (re-ac-) s. m., pl. reactívi

reactivilor
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.

DOOM

reactív² (re-ac-) s. m., pl. reactívi

reactivilor
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.

DOOM

reactív² (re-ac-) s. m., pl. reactívi

reactivitate
REACTIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi reactiv; reacție la o excitație. ♦ (Fiz.) Mărime care caracterizează funcționarea unui reactor nuclear. ♦ (Chim.) Capacitate a unui atom, a unei molecule sau a unui radical de a participa la o reacție chimică. ♦ (Med.) Proprietate a unui țesut de a reacționa la un stimul oarecare. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactivité.

DOOM

reactivitáte (re-ac-) s. f., g.-d. art. reactivitắții

reactivitatea
REACTIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi reactiv; reacție la o excitație. ♦ (Fiz.) Mărime care caracterizează funcționarea unui reactor nuclear. ♦ (Chim.) Capacitate a unui atom, a unei molecule sau a unui radical de a participa la o reacție chimică. ♦ (Med.) Proprietate a unui țesut de a reacționa la un stimul oarecare. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactivité.

DOOM

reactivitáte (re-ac-) s. f., g.-d. art. reactivitắții

reactivități
REACTIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi reactiv; reacție la o excitație. ♦ (Fiz.) Mărime care caracterizează funcționarea unui reactor nuclear. ♦ (Chim.) Capacitate a unui atom, a unei molecule sau a unui radical de a participa la o reacție chimică. ♦ (Med.) Proprietate a unui țesut de a reacționa la un stimul oarecare. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactivité.

DOOM

reactivitáte (re-ac-) s. f., g.-d. art. reactivitắții

reactivității
REACTIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi reactiv; reacție la o excitație. ♦ (Fiz.) Mărime care caracterizează funcționarea unui reactor nuclear. ♦ (Chim.) Capacitate a unui atom, a unei molecule sau a unui radical de a participa la o reacție chimică. ♦ (Med.) Proprietate a unui țesut de a reacționa la un stimul oarecare. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactivité.

DOOM

reactivitáte (re-ac-) s. f., g.-d. art. reactivitắții

reactivul
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.

DOOM

reactív² (re-ac-) s. m., pl. reactívi

reactivul
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.

DOOM

reactív² (re-ac-) s. m., pl. reactívi

reactivului
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.

DOOM

reactív² (re-ac-) s. m., pl. reactívi

reactivului
REACTÍV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.

DOOM

reactív² (re-ac-) s. m., pl. reactívi

reactivând
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.

DOOM

reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză

reactivînd
REACTIVÁ, reactivez, vb. I. Tranz. 1. A repune în activitate. ♦ Refl. A reintra în cadrele active ale armatei. ♦ Intranz. (Despre boli) A se declanșa din nou, după o vindecare aparentă; a recidiva. 2. (Chim., Fiz.) A reînnoi piesele și soluția unui element pentru a-i intensifica puterea de acțiune. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactiver.

DOOM

reactivá (a ~) (re-ac-) vb., ind. prez. 3 reactiveáză

reactivări
REACTIVÁRE, reactivări, s. f. Acțiunea de a (se) reactiva și rezultatul ei. ♦ (Med.) Reactivarea serului = reapariția proprietăților active ale unui ser devenit inactiv, prin adăugare de ser proaspăt. [Pr.: re-ac-] – V. reactiva.

DOOM

reactiváre (re-ac-) s. f., g.-d. art. reactivắrii; pl. reactivắri

reactivării
REACTIVÁRE, reactivări, s. f. Acțiunea de a (se) reactiva și rezultatul ei. ♦ (Med.) Reactivarea serului = reapariția proprietăților active ale unui ser devenit inactiv, prin adăugare de ser proaspăt. [Pr.: re-ac-] – V. reactiva.

DOOM

reactiváre (re-ac-) s. f., g.-d. art. reactivắrii; pl. reactivắri

reactivările
REACTIVÁRE, reactivări, s. f. Acțiunea de a (se) reactiva și rezultatul ei. ♦ (Med.) Reactivarea serului = reapariția proprietăților active ale unui ser devenit inactiv, prin adăugare de ser proaspăt. [Pr.: re-ac-] – V. reactiva.

DOOM

reactiváre (re-ac-) s. f., g.-d. art. reactivắrii; pl. reactivắri

reactivărilor
REACTIVÁRE, reactivări, s. f. Acțiunea de a (se) reactiva și rezultatul ei. ♦ (Med.) Reactivarea serului = reapariția proprietăților active ale unui ser devenit inactiv, prin adăugare de ser proaspăt. [Pr.: re-ac-] – V. reactiva.

DOOM

reactiváre (re-ac-) s. f., g.-d. art. reactivắrii; pl. reactivắri

reactoare
REACTÓR, reactoare, s. n. 1. Aparat în care se execută o reacție chimică. 2. (În sintagma) Reactor nuclear = instalație complexă în care se realizează fisiunea nucleelor elementelor grele, printr-o reacție în lanț controlată, cu scopul de a permite utilizarea energiei degajate. 3. Aparat industrial sau de laborator în care se produce o reacție chimică. 4. Bobină electrică sau condensator electric folosite ca sisteme fizice care prezintă în principiu reactanța într-un circuit electric; bobină cu reactanță. 5. Motor termic în care se folosește transformarea energiei chimice a combustibilului în energia cinetică a jetului de fluid evacuat sub presiune în mediul ambiant, pentru a se obține propulsia unui vehicul, în sens opus ejecției fluidului. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réacteur.

DOOM

reactór (re-ac-) s. n., pl. reactoáre

reactoarele
REACTÓR, reactoare, s. n. 1. Aparat în care se execută o reacție chimică. 2. (În sintagma) Reactor nuclear = instalație complexă în care se realizează fisiunea nucleelor elementelor grele, printr-o reacție în lanț controlată, cu scopul de a permite utilizarea energiei degajate. 3. Aparat industrial sau de laborator în care se produce o reacție chimică. 4. Bobină electrică sau condensator electric folosite ca sisteme fizice care prezintă în principiu reactanța într-un circuit electric; bobină cu reactanță. 5. Motor termic în care se folosește transformarea energiei chimice a combustibilului în energia cinetică a jetului de fluid evacuat sub presiune în mediul ambiant, pentru a se obține propulsia unui vehicul, în sens opus ejecției fluidului. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réacteur.

DOOM

reactór (re-ac-) s. n., pl. reactoáre

reactoarelor
REACTÓR, reactoare, s. n. 1. Aparat în care se execută o reacție chimică. 2. (În sintagma) Reactor nuclear = instalație complexă în care se realizează fisiunea nucleelor elementelor grele, printr-o reacție în lanț controlată, cu scopul de a permite utilizarea energiei degajate. 3. Aparat industrial sau de laborator în care se produce o reacție chimică. 4. Bobină electrică sau condensator electric folosite ca sisteme fizice care prezintă în principiu reactanța într-un circuit electric; bobină cu reactanță. 5. Motor termic în care se folosește transformarea energiei chimice a combustibilului în energia cinetică a jetului de fluid evacuat sub presiune în mediul ambiant, pentru a se obține propulsia unui vehicul, în sens opus ejecției fluidului. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réacteur.

DOOM

reactór (re-ac-) s. n., pl. reactoáre

reactopropulsoare
REACTOPROPULSÓR, reactopropulsoare, s. n. Reactor care are ca organ propulsor o elice antrenată de o turbină cu gaze alimentată de gazele evacuate din camera de combustie a reactorului. [Pr.: re-ac-] – Reacto[r] + propulsor.

DOOM

reactopropulsór (re-ac-to-pro-) s. n., pl. reactopropulsoáre

reactopropulsoarele
REACTOPROPULSÓR, reactopropulsoare, s. n. Reactor care are ca organ propulsor o elice antrenată de o turbină cu gaze alimentată de gazele evacuate din camera de combustie a reactorului. [Pr.: re-ac-] – Reacto[r] + propulsor.

DOOM

reactopropulsór (re-ac-to-pro-) s. n., pl. reactopropulsoáre

reactopropulsoarelor
REACTOPROPULSÓR, reactopropulsoare, s. n. Reactor care are ca organ propulsor o elice antrenată de o turbină cu gaze alimentată de gazele evacuate din camera de combustie a reactorului. [Pr.: re-ac-] – Reacto[r] + propulsor.

DOOM

reactopropulsór (re-ac-to-pro-) s. n., pl. reactopropulsoáre

reactopropulsor
REACTOPROPULSÓR, reactopropulsoare, s. n. Reactor care are ca organ propulsor o elice antrenată de o turbină cu gaze alimentată de gazele evacuate din camera de combustie a reactorului. [Pr.: re-ac-] – Reacto[r] + propulsor.

DOOM

reactopropulsór (re-ac-to-pro-) s. n., pl. reactopropulsoáre

reactopropulsorul
REACTOPROPULSÓR, reactopropulsoare, s. n. Reactor care are ca organ propulsor o elice antrenată de o turbină cu gaze alimentată de gazele evacuate din camera de combustie a reactorului. [Pr.: re-ac-] – Reacto[r] + propulsor.

DOOM

reactopropulsór (re-ac-to-pro-) s. n., pl. reactopropulsoáre

reactopropulsorului
REACTOPROPULSÓR, reactopropulsoare, s. n. Reactor care are ca organ propulsor o elice antrenată de o turbină cu gaze alimentată de gazele evacuate din camera de combustie a reactorului. [Pr.: re-ac-] – Reacto[r] + propulsor.

DOOM

reactopropulsór (re-ac-to-pro-) s. n., pl. reactopropulsoáre

reactor
REACTÓR s.n. 1. Aparat propulsor care folosește forța de reacție a gazelor de ardere pentru a deplasa vehiculul pe care este montat. 2. Dispozitiv pentru producerea unei reacții nucleare prin bombardarea cu neutroni a unor anumite elemente; pilă atomică. [Pron. re-ac-, pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. réacteur, germ. Reaktor].

reactor
REACTÓR, reactoare, s. n. 1. Aparat în care se execută o reacție chimică. 2. (În sintagma) Reactor nuclear = instalație complexă în care se realizează fisiunea nucleelor elementelor grele, printr-o reacție în lanț controlată, cu scopul de a permite utilizarea energiei degajate. 3. Aparat industrial sau de laborator în care se produce o reacție chimică. 4. Bobină electrică sau condensator electric folosite ca sisteme fizice care prezintă în principiu reactanța într-un circuit electric; bobină cu reactanță. 5. Motor termic în care se folosește transformarea energiei chimice a combustibilului în energia cinetică a jetului de fluid evacuat sub presiune în mediul ambiant, pentru a se obține propulsia unui vehicul, în sens opus ejecției fluidului. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réacteur.

DOOM

reactór (re-ac-) s. n., pl. reactoáre

reactorul
REACTÓR, reactoare, s. n. 1. Aparat în care se execută o reacție chimică. 2. (În sintagma) Reactor nuclear = instalație complexă în care se realizează fisiunea nucleelor elementelor grele, printr-o reacție în lanț controlată, cu scopul de a permite utilizarea energiei degajate. 3. Aparat industrial sau de laborator în care se produce o reacție chimică. 4. Bobină electrică sau condensator electric folosite ca sisteme fizice care prezintă în principiu reactanța într-un circuit electric; bobină cu reactanță. 5. Motor termic în care se folosește transformarea energiei chimice a combustibilului în energia cinetică a jetului de fluid evacuat sub presiune în mediul ambiant, pentru a se obține propulsia unui vehicul, în sens opus ejecției fluidului. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réacteur.

DOOM

reactór (re-ac-) s. n., pl. reactoáre

reactorului
REACTÓR, reactoare, s. n. 1. Aparat în care se execută o reacție chimică. 2. (În sintagma) Reactor nuclear = instalație complexă în care se realizează fisiunea nucleelor elementelor grele, printr-o reacție în lanț controlată, cu scopul de a permite utilizarea energiei degajate. 3. Aparat industrial sau de laborator în care se produce o reacție chimică. 4. Bobină electrică sau condensator electric folosite ca sisteme fizice care prezintă în principiu reactanța într-un circuit electric; bobină cu reactanță. 5. Motor termic în care se folosește transformarea energiei chimice a combustibilului în energia cinetică a jetului de fluid evacuat sub presiune în mediul ambiant, pentru a se obține propulsia unui vehicul, în sens opus ejecției fluidului. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réacteur.

DOOM

reactór (re-ac-) s. n., pl. reactoáre

reactualiza
REACTUALIZÁ, reactualizez, vb. I. Tranz. A face să fie din nou actual, a readuce în actualitate. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizá (a ~) (re-ac-tu-a-) vb., ind. prez. 3 reactualizeáză

reactualizai
REACTUALIZÁ, reactualizez, vb. I. Tranz. A face să fie din nou actual, a readuce în actualitate. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizá (a ~) (re-ac-tu-a-) vb., ind. prez. 3 reactualizeáză

reactualizam
REACTUALIZÁ, reactualizez, vb. I. Tranz. A face să fie din nou actual, a readuce în actualitate. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizá (a ~) (re-ac-tu-a-) vb., ind. prez. 3 reactualizeáză

reactualizare
REACTUALIZÁ, reactualizez, vb. I. Tranz. A face să fie din nou actual, a readuce în actualitate. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizá (a ~) (re-ac-tu-a-) vb., ind. prez. 3 reactualizeáză

reactualizare
REACTUALIZÁRE, reactualizări, s. f. Acțiunea de a reactualiza și rezultatul ei. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizáre (re-ac-tu-a-) s. f., g.-d. art. reactualizắrii; pl. reactualizắri

reactualizarea
REACTUALIZÁRE, reactualizări, s. f. Acțiunea de a reactualiza și rezultatul ei. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizáre (re-ac-tu-a-) s. f., g.-d. art. reactualizắrii; pl. reactualizắri

reactualizară
REACTUALIZÁ, reactualizez, vb. I. Tranz. A face să fie din nou actual, a readuce în actualitate. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizá (a ~) (re-ac-tu-a-) vb., ind. prez. 3 reactualizeáză

reactualizarăm
REACTUALIZÁ, reactualizez, vb. I. Tranz. A face să fie din nou actual, a readuce în actualitate. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizá (a ~) (re-ac-tu-a-) vb., ind. prez. 3 reactualizeáză

reactualizarăți
REACTUALIZÁ, reactualizez, vb. I. Tranz. A face să fie din nou actual, a readuce în actualitate. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizá (a ~) (re-ac-tu-a-) vb., ind. prez. 3 reactualizeáză

reactualizase
REACTUALIZÁ, reactualizez, vb. I. Tranz. A face să fie din nou actual, a readuce în actualitate. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizá (a ~) (re-ac-tu-a-) vb., ind. prez. 3 reactualizeáză

reactualizasem
REACTUALIZÁ, reactualizez, vb. I. Tranz. A face să fie din nou actual, a readuce în actualitate. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizá (a ~) (re-ac-tu-a-) vb., ind. prez. 3 reactualizeáză

reactualizaseră
REACTUALIZÁ, reactualizez, vb. I. Tranz. A face să fie din nou actual, a readuce în actualitate. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizá (a ~) (re-ac-tu-a-) vb., ind. prez. 3 reactualizeáză

reactualizaserăm
REACTUALIZÁ, reactualizez, vb. I. Tranz. A face să fie din nou actual, a readuce în actualitate. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizá (a ~) (re-ac-tu-a-) vb., ind. prez. 3 reactualizeáză

reactualizaserăți
REACTUALIZÁ, reactualizez, vb. I. Tranz. A face să fie din nou actual, a readuce în actualitate. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizá (a ~) (re-ac-tu-a-) vb., ind. prez. 3 reactualizeáză

reactualizaseși
REACTUALIZÁ, reactualizez, vb. I. Tranz. A face să fie din nou actual, a readuce în actualitate. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizá (a ~) (re-ac-tu-a-) vb., ind. prez. 3 reactualizeáză

reactualizaseți
REACTUALIZÁ, reactualizez, vb. I. Tranz. A face să fie din nou actual, a readuce în actualitate. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizá (a ~) (re-ac-tu-a-) vb., ind. prez. 3 reactualizeáză

reactualizat
REACTUALIZÁ, reactualizez, vb. I. Tranz. A face să fie din nou actual, a readuce în actualitate. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizá (a ~) (re-ac-tu-a-) vb., ind. prez. 3 reactualizeáză

reactualizau
REACTUALIZÁ, reactualizez, vb. I. Tranz. A face să fie din nou actual, a readuce în actualitate. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizá (a ~) (re-ac-tu-a-) vb., ind. prez. 3 reactualizeáză

reactualizași
REACTUALIZÁ, reactualizez, vb. I. Tranz. A face să fie din nou actual, a readuce în actualitate. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizá (a ~) (re-ac-tu-a-) vb., ind. prez. 3 reactualizeáză

reactualizați
REACTUALIZÁ, reactualizez, vb. I. Tranz. A face să fie din nou actual, a readuce în actualitate. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizá (a ~) (re-ac-tu-a-) vb., ind. prez. 3 reactualizeáză

reactualizează
REACTUALIZÁ, reactualizez, vb. I. Tranz. A face să fie din nou actual, a readuce în actualitate. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizá (a ~) (re-ac-tu-a-) vb., ind. prez. 3 reactualizeáză

reactualizez
REACTUALIZÁ, reactualizez, vb. I. Tranz. A face să fie din nou actual, a readuce în actualitate. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizá (a ~) (re-ac-tu-a-) vb., ind. prez. 3 reactualizeáză

reactualizeze
REACTUALIZÁ, reactualizez, vb. I. Tranz. A face să fie din nou actual, a readuce în actualitate. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizá (a ~) (re-ac-tu-a-) vb., ind. prez. 3 reactualizeáză

reactualizezi
REACTUALIZÁ, reactualizez, vb. I. Tranz. A face să fie din nou actual, a readuce în actualitate. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizá (a ~) (re-ac-tu-a-) vb., ind. prez. 3 reactualizeáză

reactualizând
REACTUALIZÁ, reactualizez, vb. I. Tranz. A face să fie din nou actual, a readuce în actualitate. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizá (a ~) (re-ac-tu-a-) vb., ind. prez. 3 reactualizeáză

reactualizînd
REACTUALIZÁ, reactualizez, vb. I. Tranz. A face să fie din nou actual, a readuce în actualitate. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizá (a ~) (re-ac-tu-a-) vb., ind. prez. 3 reactualizeáză

reactualizări
REACTUALIZÁRE, reactualizări, s. f. Acțiunea de a reactualiza și rezultatul ei. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizáre (re-ac-tu-a-) s. f., g.-d. art. reactualizắrii; pl. reactualizắri

reactualizării
REACTUALIZÁRE, reactualizări, s. f. Acțiunea de a reactualiza și rezultatul ei. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizáre (re-ac-tu-a-) s. f., g.-d. art. reactualizắrii; pl. reactualizắri

reactualizările
REACTUALIZÁRE, reactualizări, s. f. Acțiunea de a reactualiza și rezultatul ei. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizáre (re-ac-tu-a-) s. f., g.-d. art. reactualizắrii; pl. reactualizắri

reactualizărilor
REACTUALIZÁRE, reactualizări, s. f. Acțiunea de a reactualiza și rezultatul ei. [Pr.: re-ac-tu-a-] – V. reactualiza.

DOOM

reactualizáre (re-ac-tu-a-) s. f., g.-d. art. reactualizắrii; pl. reactualizắri

reacumula
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].

reacumulai
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].

reacumulam
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].

reacumulare
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].

reacumulare
REACUMULÁRE s.f. Acțiunea de a reacumula și rezultatul ei. [< reacumula].

reacumularea
REACUMULÁRE s.f. Acțiunea de a reacumula și rezultatul ei. [< reacumula].

reacumulară
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].

reacumularăm
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].

reacumularăți
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].

reacumulase
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].

reacumulasem
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].

reacumulaseră
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].

reacumulaserăm
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].

reacumulaserăți
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].

reacumulaseși
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].

reacumulaseți
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].

reacumulat
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].

reacumulat
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].

reacumulau
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].

reacumulași
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].

reacumulați
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].

reacumulează
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].

reacumulez
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].

reacumuleze
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].

reacumulezi
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].

reacumulând
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].

reacumulînd
REACUMULÁ vb. I. tr. A acumula din nou. [Cf. fr. réaccumuler].

reacumulări
REACUMULÁRE s.f. Acțiunea de a reacumula și rezultatul ei. [< reacumula].

reacumulării
REACUMULÁRE s.f. Acțiunea de a reacumula și rezultatul ei. [< reacumula].

reacumulările
REACUMULÁRE s.f. Acțiunea de a reacumula și rezultatul ei. [< reacumula].

reacumulărilor
REACUMULÁRE s.f. Acțiunea de a reacumula și rezultatul ei. [< reacumula].

reacția
REÁCȚIE, reacții, s. f. I. 1. Faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva. 2. (Psih.) Orice răspuns integral sau parțial al unui sistem psihic la o stimulare exterioară lui. 3. (Chim.) Fenomen de transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți fizici sau a altor substanțe chimice, în urma căruia se formează substanțe noi, cu proprietăți diferite de ale celor inițiale. 4. (Fiz.; în sintagma) Reacție nucleară v. nuclear. 5. (Fiz.; în forma reacțiune) Forță (sau cuplu de forțe) care se opune unei acțiuni, fiind egală și de sens contrar cu aceasta. ◊ (Astron.) Reacție gravitațională = modificare a direcției și a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spațiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitațional al acestuia. ♦ Derivarea unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul lui de intrare. ◊ (Tehn.) Reacțiunea inclusului = totalitatea fenomenelor datorite câmpului magnetic produs de indus la funcționarea în sarcină a unei mașini electrice. II. (În forma reacțiune) Împotrivire politică și economică față de orice manifestare a progresului social; totalitatea acțiunilor care au ca scop restaurarea unui regim politic autoritar; p. ext. totalitatea forțelor reacționare. [Pr.: re-ac-. – Var.: reacțiúne s. f.] – Din fr. réaction.

DOOM

reacțiúne (atitudine politică retrogradă, fenomen fizic) (re-ac-ți-u-) s. f., g.-d. art. reacțiúnii; pl. reacțiúni

reacție
REÁCȚIE, reacții, s. f. I. 1. Faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva. 2. (Psih.) Orice răspuns integral sau parțial al unui sistem psihic la o stimulare exterioară lui. 3. (Chim.) Fenomen de transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți fizici sau a altor substanțe chimice, în urma căruia se formează substanțe noi, cu proprietăți diferite de ale celor inițiale. 4. (Fiz.; în sintagma) Reacție nucleară v. nuclear. 5. (Fiz.; în forma reacțiune) Forță (sau cuplu de forțe) care se opune unei acțiuni, fiind egală și de sens contrar cu aceasta. ◊ (Astron.) Reacție gravitațională = modificare a direcției și a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spațiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitațional al acestuia. ♦ Derivarea unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul lui de intrare. ◊ (Tehn.) Reacțiunea inclusului = totalitatea fenomenelor datorite câmpului magnetic produs de indus la funcționarea în sarcină a unei mașini electrice. II. (În forma reacțiune) Împotrivire politică și economică față de orice manifestare a progresului social; totalitatea acțiunilor care au ca scop restaurarea unui regim politic autoritar; p. ext. totalitatea forțelor reacționare. [Pr.: re-ac-. – Var.: reacțiúne s. f.] – Din fr. réaction.

DOOM

reacțiúne (atitudine politică retrogradă, fenomen fizic) (re-ac-ți-u-) s. f., g.-d. art. reacțiúnii; pl. reacțiúni

reacției
REÁCȚIE, reacții, s. f. I. 1. Faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva. 2. (Psih.) Orice răspuns integral sau parțial al unui sistem psihic la o stimulare exterioară lui. 3. (Chim.) Fenomen de transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți fizici sau a altor substanțe chimice, în urma căruia se formează substanțe noi, cu proprietăți diferite de ale celor inițiale. 4. (Fiz.; în sintagma) Reacție nucleară v. nuclear. 5. (Fiz.; în forma reacțiune) Forță (sau cuplu de forțe) care se opune unei acțiuni, fiind egală și de sens contrar cu aceasta. ◊ (Astron.) Reacție gravitațională = modificare a direcției și a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spațiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitațional al acestuia. ♦ Derivarea unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul lui de intrare. ◊ (Tehn.) Reacțiunea inclusului = totalitatea fenomenelor datorite câmpului magnetic produs de indus la funcționarea în sarcină a unei mașini electrice. II. (În forma reacțiune) Împotrivire politică și economică față de orice manifestare a progresului social; totalitatea acțiunilor care au ca scop restaurarea unui regim politic autoritar; p. ext. totalitatea forțelor reacționare. [Pr.: re-ac-. – Var.: reacțiúne s. f.] – Din fr. réaction.

DOOM

reacțiúne (atitudine politică retrogradă, fenomen fizic) (re-ac-ți-u-) s. f., g.-d. art. reacțiúnii; pl. reacțiúni

reacții
REÁCȚIE, reacții, s. f. I. 1. Faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva. 2. (Psih.) Orice răspuns integral sau parțial al unui sistem psihic la o stimulare exterioară lui. 3. (Chim.) Fenomen de transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți fizici sau a altor substanțe chimice, în urma căruia se formează substanțe noi, cu proprietăți diferite de ale celor inițiale. 4. (Fiz.; în sintagma) Reacție nucleară v. nuclear. 5. (Fiz.; în forma reacțiune) Forță (sau cuplu de forțe) care se opune unei acțiuni, fiind egală și de sens contrar cu aceasta. ◊ (Astron.) Reacție gravitațională = modificare a direcției și a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spațiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitațional al acestuia. ♦ Derivarea unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul lui de intrare. ◊ (Tehn.) Reacțiunea inclusului = totalitatea fenomenelor datorite câmpului magnetic produs de indus la funcționarea în sarcină a unei mașini electrice. II. (În forma reacțiune) Împotrivire politică și economică față de orice manifestare a progresului social; totalitatea acțiunilor care au ca scop restaurarea unui regim politic autoritar; p. ext. totalitatea forțelor reacționare. [Pr.: re-ac-. – Var.: reacțiúne s. f.] – Din fr. réaction.

DOOM

reacțiúne (atitudine politică retrogradă, fenomen fizic) (re-ac-ți-u-) s. f., g.-d. art. reacțiúnii; pl. reacțiúni

reacțiile
REÁCȚIE, reacții, s. f. I. 1. Faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva. 2. (Psih.) Orice răspuns integral sau parțial al unui sistem psihic la o stimulare exterioară lui. 3. (Chim.) Fenomen de transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți fizici sau a altor substanțe chimice, în urma căruia se formează substanțe noi, cu proprietăți diferite de ale celor inițiale. 4. (Fiz.; în sintagma) Reacție nucleară v. nuclear. 5. (Fiz.; în forma reacțiune) Forță (sau cuplu de forțe) care se opune unei acțiuni, fiind egală și de sens contrar cu aceasta. ◊ (Astron.) Reacție gravitațională = modificare a direcției și a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spațiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitațional al acestuia. ♦ Derivarea unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul lui de intrare. ◊ (Tehn.) Reacțiunea inclusului = totalitatea fenomenelor datorite câmpului magnetic produs de indus la funcționarea în sarcină a unei mașini electrice. II. (În forma reacțiune) Împotrivire politică și economică față de orice manifestare a progresului social; totalitatea acțiunilor care au ca scop restaurarea unui regim politic autoritar; p. ext. totalitatea forțelor reacționare. [Pr.: re-ac-. – Var.: reacțiúne s. f.] – Din fr. réaction.

DOOM

reacțiúne (atitudine politică retrogradă, fenomen fizic) (re-ac-ți-u-) s. f., g.-d. art. reacțiúnii; pl. reacțiúni

reacțiilor
REÁCȚIE, reacții, s. f. I. 1. Faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva. 2. (Psih.) Orice răspuns integral sau parțial al unui sistem psihic la o stimulare exterioară lui. 3. (Chim.) Fenomen de transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți fizici sau a altor substanțe chimice, în urma căruia se formează substanțe noi, cu proprietăți diferite de ale celor inițiale. 4. (Fiz.; în sintagma) Reacție nucleară v. nuclear. 5. (Fiz.; în forma reacțiune) Forță (sau cuplu de forțe) care se opune unei acțiuni, fiind egală și de sens contrar cu aceasta. ◊ (Astron.) Reacție gravitațională = modificare a direcției și a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spațiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitațional al acestuia. ♦ Derivarea unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul lui de intrare. ◊ (Tehn.) Reacțiunea inclusului = totalitatea fenomenelor datorite câmpului magnetic produs de indus la funcționarea în sarcină a unei mașini electrice. II. (În forma reacțiune) Împotrivire politică și economică față de orice manifestare a progresului social; totalitatea acțiunilor care au ca scop restaurarea unui regim politic autoritar; p. ext. totalitatea forțelor reacționare. [Pr.: re-ac-. – Var.: reacțiúne s. f.] – Din fr. réaction.

DOOM

reacțiúne (atitudine politică retrogradă, fenomen fizic) (re-ac-ți-u-) s. f., g.-d. art. reacțiúnii; pl. reacțiúni

reacționa
REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

DOOM

reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționeáză

reacționai
REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

DOOM

reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționeáză

reacțional
REACȚIONÁL, -Ă, reacționali, -e, adj. Care ține de reacție, referitor la o reacție. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionnel.

DOOM

reacționál (referitor la reacție) (re-ac-ți-o-) adj. m., pl. reacționáli; f. reacționálă, pl. reacționále

reacționala
REACȚIONÁL, -Ă, reacționali, -e, adj. Care ține de reacție, referitor la o reacție. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionnel.

DOOM

reacționál (referitor la reacție) (re-ac-ți-o-) adj. m., pl. reacționáli; f. reacționálă, pl. reacționále

reacționale
REACȚIONÁL, -Ă, reacționali, -e, adj. Care ține de reacție, referitor la o reacție. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionnel.

DOOM

reacționál (referitor la reacție) (re-ac-ți-o-) adj. m., pl. reacționáli; f. reacționálă, pl. reacționále

reacționalei
REACȚIONÁL, -Ă, reacționali, -e, adj. Care ține de reacție, referitor la o reacție. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionnel.

DOOM

reacționál (referitor la reacție) (re-ac-ți-o-) adj. m., pl. reacționáli; f. reacționálă, pl. reacționále

reacționalele
REACȚIONÁL, -Ă, reacționali, -e, adj. Care ține de reacție, referitor la o reacție. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionnel.

DOOM

reacționál (referitor la reacție) (re-ac-ți-o-) adj. m., pl. reacționáli; f. reacționálă, pl. reacționále

reacționalelor
REACȚIONÁL, -Ă, reacționali, -e, adj. Care ține de reacție, referitor la o reacție. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionnel.

DOOM

reacționál (referitor la reacție) (re-ac-ți-o-) adj. m., pl. reacționáli; f. reacționálă, pl. reacționále

reacționali
REACȚIONÁL, -Ă, reacționali, -e, adj. Care ține de reacție, referitor la o reacție. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionnel.

DOOM

reacționál (referitor la reacție) (re-ac-ți-o-) adj. m., pl. reacționáli; f. reacționálă, pl. reacționále

reacționalii
REACȚIONÁL, -Ă, reacționali, -e, adj. Care ține de reacție, referitor la o reacție. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionnel.

DOOM

reacționál (referitor la reacție) (re-ac-ți-o-) adj. m., pl. reacționáli; f. reacționálă, pl. reacționále

reacționalilor
REACȚIONÁL, -Ă, reacționali, -e, adj. Care ține de reacție, referitor la o reacție. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionnel.

DOOM

reacționál (referitor la reacție) (re-ac-ți-o-) adj. m., pl. reacționáli; f. reacționálă, pl. reacționále

reacționalul
REACȚIONÁL, -Ă, reacționali, -e, adj. Care ține de reacție, referitor la o reacție. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionnel.

DOOM

reacționál (referitor la reacție) (re-ac-ți-o-) adj. m., pl. reacționáli; f. reacționálă, pl. reacționále

reacționalului
REACȚIONÁL, -Ă, reacționali, -e, adj. Care ține de reacție, referitor la o reacție. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionnel.

DOOM

reacționál (referitor la reacție) (re-ac-ți-o-) adj. m., pl. reacționáli; f. reacționálă, pl. reacționále

reacționam
REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

DOOM

reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționeáză

reacționar
REACȚIONÁR, -Ă, reacționari, -e, adj. Care aparține sau care este specific reacțiunii politice, care se referă la reacțiune; care este ostil față de progres; retrograd. ♦ (Substantivat) Adept al reacțiunii politice, persoană care are o atitudine ostilă față de ceea ce este înaintat, progresist și care luptă pentru menținerea sau reinstaurarea rânduielilor vechi, perimate. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionnaire.

DOOM

reacționár (referitor la reacțiune) (re-ac-ți-o-) adj. m., pl. reacționári; f. reacționáră, pl. reacționáre

reacționara
REACȚIONÁR, -Ă, reacționari, -e, adj. Care aparține sau care este specific reacțiunii politice, care se referă la reacțiune; care este ostil față de progres; retrograd. ♦ (Substantivat) Adept al reacțiunii politice, persoană care are o atitudine ostilă față de ceea ce este înaintat, progresist și care luptă pentru menținerea sau reinstaurarea rânduielilor vechi, perimate. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionnaire.

DOOM

reacționár (referitor la reacțiune) (re-ac-ți-o-) adj. m., pl. reacționári; f. reacționáră, pl. reacționáre

reacționare
REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

DOOM

reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționeáză

reacționare
REACȚIONÁR, -Ă, reacționari, -e, adj. Care aparține sau care este specific reacțiunii politice, care se referă la reacțiune; care este ostil față de progres; retrograd. ♦ (Substantivat) Adept al reacțiunii politice, persoană care are o atitudine ostilă față de ceea ce este înaintat, progresist și care luptă pentru menținerea sau reinstaurarea rânduielilor vechi, perimate. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionnaire.

DOOM

reacționár (referitor la reacțiune) (re-ac-ți-o-) adj. m., pl. reacționári; f. reacționáră, pl. reacționáre

reacționare
REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

reacționarei
REACȚIONÁR, -Ă, reacționari, -e, adj. Care aparține sau care este specific reacțiunii politice, care se referă la reacțiune; care este ostil față de progres; retrograd. ♦ (Substantivat) Adept al reacțiunii politice, persoană care are o atitudine ostilă față de ceea ce este înaintat, progresist și care luptă pentru menținerea sau reinstaurarea rânduielilor vechi, perimate. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionnaire.

DOOM

reacționár (referitor la reacțiune) (re-ac-ți-o-) adj. m., pl. reacționári; f. reacționáră, pl. reacționáre

reacționarele
REACȚIONÁR, -Ă, reacționari, -e, adj. Care aparține sau care este specific reacțiunii politice, care se referă la reacțiune; care este ostil față de progres; retrograd. ♦ (Substantivat) Adept al reacțiunii politice, persoană care are o atitudine ostilă față de ceea ce este înaintat, progresist și care luptă pentru menținerea sau reinstaurarea rânduielilor vechi, perimate. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionnaire.

DOOM

reacționár (referitor la reacțiune) (re-ac-ți-o-) adj. m., pl. reacționári; f. reacționáră, pl. reacționáre

reacționarelor
REACȚIONÁR, -Ă, reacționari, -e, adj. Care aparține sau care este specific reacțiunii politice, care se referă la reacțiune; care este ostil față de progres; retrograd. ♦ (Substantivat) Adept al reacțiunii politice, persoană care are o atitudine ostilă față de ceea ce este înaintat, progresist și care luptă pentru menținerea sau reinstaurarea rânduielilor vechi, perimate. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionnaire.

DOOM

reacționár (referitor la reacțiune) (re-ac-ți-o-) adj. m., pl. reacționári; f. reacționáră, pl. reacționáre

reacționari
REACȚIONÁR, -Ă, reacționari, -e, adj. Care aparține sau care este specific reacțiunii politice, care se referă la reacțiune; care este ostil față de progres; retrograd. ♦ (Substantivat) Adept al reacțiunii politice, persoană care are o atitudine ostilă față de ceea ce este înaintat, progresist și care luptă pentru menținerea sau reinstaurarea rânduielilor vechi, perimate. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionnaire.

DOOM

reacționár (referitor la reacțiune) (re-ac-ți-o-) adj. m., pl. reacționári; f. reacționáră, pl. reacționáre

reacționarii
REACȚIONÁR, -Ă, reacționari, -e, adj. Care aparține sau care este specific reacțiunii politice, care se referă la reacțiune; care este ostil față de progres; retrograd. ♦ (Substantivat) Adept al reacțiunii politice, persoană care are o atitudine ostilă față de ceea ce este înaintat, progresist și care luptă pentru menținerea sau reinstaurarea rânduielilor vechi, perimate. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionnaire.

DOOM

reacționár (referitor la reacțiune) (re-ac-ți-o-) adj. m., pl. reacționári; f. reacționáră, pl. reacționáre

reacționarilor
REACȚIONÁR, -Ă, reacționari, -e, adj. Care aparține sau care este specific reacțiunii politice, care se referă la reacțiune; care este ostil față de progres; retrograd. ♦ (Substantivat) Adept al reacțiunii politice, persoană care are o atitudine ostilă față de ceea ce este înaintat, progresist și care luptă pentru menținerea sau reinstaurarea rânduielilor vechi, perimate. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionnaire.

DOOM

reacționár (referitor la reacțiune) (re-ac-ți-o-) adj. m., pl. reacționári; f. reacționáră, pl. reacționáre

reacționarism
REACȚIONARÍSM s. n. Concepție politică reacționară; caracterul a ceea ce este reacționar; atitudine ostilă față de progres. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Reacționar + suf. -ism.

DOOM

reacționarísm (re-ac-ți-o-) s. n.

reacționarismul
REACȚIONARÍSM s. n. Concepție politică reacționară; caracterul a ceea ce este reacționar; atitudine ostilă față de progres. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Reacționar + suf. -ism.

DOOM

reacționarísm (re-ac-ți-o-) s. n.

reacționarismului
REACȚIONARÍSM s. n. Concepție politică reacționară; caracterul a ceea ce este reacționar; atitudine ostilă față de progres. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Reacționar + suf. -ism.

DOOM

reacționarísm (re-ac-ți-o-) s. n.

reacționarul
REACȚIONÁR, -Ă, reacționari, -e, adj. Care aparține sau care este specific reacțiunii politice, care se referă la reacțiune; care este ostil față de progres; retrograd. ♦ (Substantivat) Adept al reacțiunii politice, persoană care are o atitudine ostilă față de ceea ce este înaintat, progresist și care luptă pentru menținerea sau reinstaurarea rânduielilor vechi, perimate. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionnaire.

DOOM

reacționár (referitor la reacțiune) (re-ac-ți-o-) adj. m., pl. reacționári; f. reacționáră, pl. reacționáre

reacționarului
REACȚIONÁR, -Ă, reacționari, -e, adj. Care aparține sau care este specific reacțiunii politice, care se referă la reacțiune; care este ostil față de progres; retrograd. ♦ (Substantivat) Adept al reacțiunii politice, persoană care are o atitudine ostilă față de ceea ce este înaintat, progresist și care luptă pentru menținerea sau reinstaurarea rânduielilor vechi, perimate. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionnaire.

DOOM

reacționár (referitor la reacțiune) (re-ac-ți-o-) adj. m., pl. reacționári; f. reacționáră, pl. reacționáre

reacționară
REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

DOOM

reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționeáză

reacționarăm
REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

DOOM

reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționeáză

reacționarăți
REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

DOOM

reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționeáză

reacționase
REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

DOOM

reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționeáză

reacționasem
REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

DOOM

reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționeáză

reacționaseră
REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

DOOM

reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționeáză

reacționaserăm
REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

DOOM

reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționeáză

reacționaserăți
REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

DOOM

reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționeáză

reacționaseși
REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

DOOM

reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționeáză

reacționaseți
REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

DOOM

reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționeáză

reacționat
REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

DOOM

reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționeáză

reacționau
REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

DOOM

reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționeáză

reacționași
REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

DOOM

reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționeáză

reacționați
REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

DOOM

reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționeáză

reacționează
REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

DOOM

reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționeáză

reacționez
REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

DOOM

reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționeáză

reacționeze
REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

DOOM

reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționeáză

reacționezi
REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

DOOM

reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționeáză

reacționând
REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

DOOM

reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționeáză

reacționînd
REACȚIONÁ, reacționez, vb. I. Intranz. A răspunde într-un anumit fel la o excitare sau la o acțiune din afară. ♦ A lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ți-o-] – Din fr. réactionner.

DOOM

reacționá (a ~) (re-ac-ți-o-) vb., ind. prez. 3 reacționeáză

reacțiune
REÁCȚIE, reacții, s. f. I. 1. Faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva. 2. (Psih.) Orice răspuns integral sau parțial al unui sistem psihic la o stimulare exterioară lui. 3. (Chim.) Fenomen de transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți fizici sau a altor substanțe chimice, în urma căruia se formează substanțe noi, cu proprietăți diferite de ale celor inițiale. 4. (Fiz.; în sintagma) Reacție nucleară v. nuclear. 5. (Fiz.; în forma reacțiune) Forță (sau cuplu de forțe) care se opune unei acțiuni, fiind egală și de sens contrar cu aceasta. ◊ (Astron.) Reacție gravitațională = modificare a direcției și a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spațiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitațional al acestuia. ♦ Derivarea unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul lui de intrare. ◊ (Tehn.) Reacțiunea inclusului = totalitatea fenomenelor datorite câmpului magnetic produs de indus la funcționarea în sarcină a unei mașini electrice. II. (În forma reacțiune) Împotrivire politică și economică față de orice manifestare a progresului social; totalitatea acțiunilor care au ca scop restaurarea unui regim politic autoritar; p. ext. totalitatea forțelor reacționare. [Pr.: re-ac-. – Var.: reacțiúne s. f.] – Din fr. réaction.

DOOM

reacțiúne (atitudine politică retrogradă, fenomen fizic) (re-ac-ți-u-) s. f., g.-d. art. reacțiúnii; pl. reacțiúni

reacțiunea
REÁCȚIE, reacții, s. f. I. 1. Faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva. 2. (Psih.) Orice răspuns integral sau parțial al unui sistem psihic la o stimulare exterioară lui. 3. (Chim.) Fenomen de transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți fizici sau a altor substanțe chimice, în urma căruia se formează substanțe noi, cu proprietăți diferite de ale celor inițiale. 4. (Fiz.; în sintagma) Reacție nucleară v. nuclear. 5. (Fiz.; în forma reacțiune) Forță (sau cuplu de forțe) care se opune unei acțiuni, fiind egală și de sens contrar cu aceasta. ◊ (Astron.) Reacție gravitațională = modificare a direcției și a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spațiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitațional al acestuia. ♦ Derivarea unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul lui de intrare. ◊ (Tehn.) Reacțiunea inclusului = totalitatea fenomenelor datorite câmpului magnetic produs de indus la funcționarea în sarcină a unei mașini electrice. II. (În forma reacțiune) Împotrivire politică și economică față de orice manifestare a progresului social; totalitatea acțiunilor care au ca scop restaurarea unui regim politic autoritar; p. ext. totalitatea forțelor reacționare. [Pr.: re-ac-. – Var.: reacțiúne s. f.] – Din fr. réaction.

DOOM

reacțiúne (atitudine politică retrogradă, fenomen fizic) (re-ac-ți-u-) s. f., g.-d. art. reacțiúnii; pl. reacțiúni

reacțiuni
REÁCȚIE, reacții, s. f. I. 1. Faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva. 2. (Psih.) Orice răspuns integral sau parțial al unui sistem psihic la o stimulare exterioară lui. 3. (Chim.) Fenomen de transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți fizici sau a altor substanțe chimice, în urma căruia se formează substanțe noi, cu proprietăți diferite de ale celor inițiale. 4. (Fiz.; în sintagma) Reacție nucleară v. nuclear. 5. (Fiz.; în forma reacțiune) Forță (sau cuplu de forțe) care se opune unei acțiuni, fiind egală și de sens contrar cu aceasta. ◊ (Astron.) Reacție gravitațională = modificare a direcției și a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spațiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitațional al acestuia. ♦ Derivarea unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul lui de intrare. ◊ (Tehn.) Reacțiunea inclusului = totalitatea fenomenelor datorite câmpului magnetic produs de indus la funcționarea în sarcină a unei mașini electrice. II. (În forma reacțiune) Împotrivire politică și economică față de orice manifestare a progresului social; totalitatea acțiunilor care au ca scop restaurarea unui regim politic autoritar; p. ext. totalitatea forțelor reacționare. [Pr.: re-ac-. – Var.: reacțiúne s. f.] – Din fr. réaction.

DOOM

reacțiúne (atitudine politică retrogradă, fenomen fizic) (re-ac-ți-u-) s. f., g.-d. art. reacțiúnii; pl. reacțiúni

reacțiunii
REÁCȚIE, reacții, s. f. I. 1. Faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva. 2. (Psih.) Orice răspuns integral sau parțial al unui sistem psihic la o stimulare exterioară lui. 3. (Chim.) Fenomen de transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți fizici sau a altor substanțe chimice, în urma căruia se formează substanțe noi, cu proprietăți diferite de ale celor inițiale. 4. (Fiz.; în sintagma) Reacție nucleară v. nuclear. 5. (Fiz.; în forma reacțiune) Forță (sau cuplu de forțe) care se opune unei acțiuni, fiind egală și de sens contrar cu aceasta. ◊ (Astron.) Reacție gravitațională = modificare a direcției și a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spațiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitațional al acestuia. ♦ Derivarea unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul lui de intrare. ◊ (Tehn.) Reacțiunea inclusului = totalitatea fenomenelor datorite câmpului magnetic produs de indus la funcționarea în sarcină a unei mașini electrice. II. (În forma reacțiune) Împotrivire politică și economică față de orice manifestare a progresului social; totalitatea acțiunilor care au ca scop restaurarea unui regim politic autoritar; p. ext. totalitatea forțelor reacționare. [Pr.: re-ac-. – Var.: reacțiúne s. f.] – Din fr. réaction.

DOOM

reacțiúne (atitudine politică retrogradă, fenomen fizic) (re-ac-ți-u-) s. f., g.-d. art. reacțiúnii; pl. reacțiúni

reacțiunile
REÁCȚIE, reacții, s. f. I. 1. Faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva. 2. (Psih.) Orice răspuns integral sau parțial al unui sistem psihic la o stimulare exterioară lui. 3. (Chim.) Fenomen de transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți fizici sau a altor substanțe chimice, în urma căruia se formează substanțe noi, cu proprietăți diferite de ale celor inițiale. 4. (Fiz.; în sintagma) Reacție nucleară v. nuclear. 5. (Fiz.; în forma reacțiune) Forță (sau cuplu de forțe) care se opune unei acțiuni, fiind egală și de sens contrar cu aceasta. ◊ (Astron.) Reacție gravitațională = modificare a direcției și a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spațiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitațional al acestuia. ♦ Derivarea unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul lui de intrare. ◊ (Tehn.) Reacțiunea inclusului = totalitatea fenomenelor datorite câmpului magnetic produs de indus la funcționarea în sarcină a unei mașini electrice. II. (În forma reacțiune) Împotrivire politică și economică față de orice manifestare a progresului social; totalitatea acțiunilor care au ca scop restaurarea unui regim politic autoritar; p. ext. totalitatea forțelor reacționare. [Pr.: re-ac-. – Var.: reacțiúne s. f.] – Din fr. réaction.

DOOM

reacțiúne (atitudine politică retrogradă, fenomen fizic) (re-ac-ți-u-) s. f., g.-d. art. reacțiúnii; pl. reacțiúni

reacțiunilor
REÁCȚIE, reacții, s. f. I. 1. Faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva. 2. (Psih.) Orice răspuns integral sau parțial al unui sistem psihic la o stimulare exterioară lui. 3. (Chim.) Fenomen de transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți fizici sau a altor substanțe chimice, în urma căruia se formează substanțe noi, cu proprietăți diferite de ale celor inițiale. 4. (Fiz.; în sintagma) Reacție nucleară v. nuclear. 5. (Fiz.; în forma reacțiune) Forță (sau cuplu de forțe) care se opune unei acțiuni, fiind egală și de sens contrar cu aceasta. ◊ (Astron.) Reacție gravitațională = modificare a direcției și a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spațiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitațional al acestuia. ♦ Derivarea unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul lui de intrare. ◊ (Tehn.) Reacțiunea inclusului = totalitatea fenomenelor datorite câmpului magnetic produs de indus la funcționarea în sarcină a unei mașini electrice. II. (În forma reacțiune) Împotrivire politică și economică față de orice manifestare a progresului social; totalitatea acțiunilor care au ca scop restaurarea unui regim politic autoritar; p. ext. totalitatea forțelor reacționare. [Pr.: re-ac-. – Var.: reacțiúne s. f.] – Din fr. réaction.

DOOM

reacțiúne (atitudine politică retrogradă, fenomen fizic) (re-ac-ți-u-) s. f., g.-d. art. reacțiúnii; pl. reacțiúni

readapta
READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adapta.

DOOM

readaptá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readapteáză

readaptai
READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adapta.

DOOM

readaptá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readapteáză

readaptam
READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adapta.

DOOM

readaptá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readapteáză

readaptare
READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adapta.

DOOM

readaptá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readapteáză

readaptare
READAPTÁRE, readaptări, s. f. Faptul de a (se) readapta. [Pr.: re-a-] – V. readapta.

DOOM

readaptáre (re-a-) s. f., g.-d. art. readaptắrii; pl. readaptắri

readaptarea
READAPTÁRE, readaptări, s. f. Faptul de a (se) readapta. [Pr.: re-a-] – V. readapta.

DOOM

readaptáre (re-a-) s. f., g.-d. art. readaptắrii; pl. readaptắri

readaptară
READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adapta.

DOOM

readaptá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readapteáză

readaptarăm
READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adapta.

DOOM

readaptá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readapteáză

readaptarăți
READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adapta.

DOOM

readaptá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readapteáză

readaptase
READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adapta.

DOOM

readaptá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readapteáză

readaptasem
READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adapta.

DOOM

readaptá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readapteáză

readaptaseră
READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adapta.

DOOM

readaptá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readapteáză

readaptaserăm
READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adapta.

DOOM

readaptá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readapteáză

readaptaserăți
READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adapta.

DOOM

readaptá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readapteáză

readaptaseși
READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adapta.

DOOM

readaptá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readapteáză

readaptaseți
READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adapta.

DOOM

readaptá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readapteáză

readaptat
READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adapta.

DOOM

readaptá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readapteáză

readaptat
READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Re¹- + adapta.

readaptau
READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adapta.

DOOM

readaptá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readapteáză

readaptași
READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adapta.

DOOM

readaptá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readapteáză

readaptați
READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adapta.

DOOM

readaptá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readapteáză

readaptează
READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adapta.

DOOM

readaptá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readapteáză

readaptez
READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adapta.

DOOM

readaptá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readapteáză

readapteze
READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adapta.

DOOM

readaptá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readapteáză

readaptezi
READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adapta.

DOOM

readaptá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readapteáză

readaptând
READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adapta.

DOOM

readaptá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readapteáză

readaptînd
READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adapta.

DOOM

readaptá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readapteáză

readaptări
READAPTÁRE, readaptări, s. f. Faptul de a (se) readapta. [Pr.: re-a-] – V. readapta.

DOOM

readaptáre (re-a-) s. f., g.-d. art. readaptắrii; pl. readaptắri

readaptării
READAPTÁRE, readaptări, s. f. Faptul de a (se) readapta. [Pr.: re-a-] – V. readapta.

DOOM

readaptáre (re-a-) s. f., g.-d. art. readaptắrii; pl. readaptắri

readaptările
READAPTÁRE, readaptări, s. f. Faptul de a (se) readapta. [Pr.: re-a-] – V. readapta.

DOOM

readaptáre (re-a-) s. f., g.-d. art. readaptắrii; pl. readaptắri

readaptărilor
READAPTÁRE, readaptări, s. f. Faptul de a (se) readapta. [Pr.: re-a-] – V. readapta.

DOOM

readaptáre (re-a-) s. f., g.-d. art. readaptắrii; pl. readaptắri

readjudec
READJUDECÁ vb. I. tr. A adjudeca din nou. [După fr. réadjuger].

readjudeca
READJUDECÁ vb. I. tr. A adjudeca din nou. [După fr. réadjuger].

readjudecai
READJUDECÁ vb. I. tr. A adjudeca din nou. [După fr. réadjuger].

readjudecam
READJUDECÁ vb. I. tr. A adjudeca din nou. [După fr. réadjuger].

readjudecare
READJUDECÁ vb. I. tr. A adjudeca din nou. [După fr. réadjuger].

readjudecare
READJUDECÁRE s.f. Acțiunea de a readjudeca. [< readjudeca].

readjudecarea
READJUDECÁRE s.f. Acțiunea de a readjudeca. [< readjudeca].

readjudecară
READJUDECÁ vb. I. tr. A adjudeca din nou. [După fr. réadjuger].

readjudecarăm
READJUDECÁ vb. I. tr. A adjudeca din nou. [După fr. réadjuger].

readjudecarăți
READJUDECÁ vb. I. tr. A adjudeca din nou. [După fr. réadjuger].

readjudecase
READJUDECÁ vb. I. tr. A adjudeca din nou. [După fr. réadjuger].

readjudecasem
READJUDECÁ vb. I. tr. A adjudeca din nou. [După fr. réadjuger].

readjudecaseră
READJUDECÁ vb. I. tr. A adjudeca din nou. [După fr. réadjuger].

readjudecaserăm
READJUDECÁ vb. I. tr. A adjudeca din nou. [După fr. réadjuger].

readjudecaserăți
READJUDECÁ vb. I. tr. A adjudeca din nou. [După fr. réadjuger].

readjudecaseși
READJUDECÁ vb. I. tr. A adjudeca din nou. [După fr. réadjuger].

readjudecaseți
READJUDECÁ vb. I. tr. A adjudeca din nou. [După fr. réadjuger].

readjudecat
READJUDECÁ vb. I. tr. A adjudeca din nou. [După fr. réadjuger].

readjudecat
READJUDECÁ vb. I. tr. A adjudeca din nou. [După fr. réadjuger].

readjudecau
READJUDECÁ vb. I. tr. A adjudeca din nou. [După fr. réadjuger].

readjudecași
READJUDECÁ vb. I. tr. A adjudeca din nou. [După fr. réadjuger].

readjudecați
READJUDECÁ vb. I. tr. A adjudeca din nou. [După fr. réadjuger].

readjudece
READJUDECÁ vb. I. tr. A adjudeca din nou. [După fr. réadjuger].

readjudeci
READJUDECÁ vb. I. tr. A adjudeca din nou. [După fr. réadjuger].

readjudecând
READJUDECÁ vb. I. tr. A adjudeca din nou. [După fr. réadjuger].

readjudecînd
READJUDECÁ vb. I. tr. A adjudeca din nou. [După fr. réadjuger].

readjudecări
READJUDECÁRE s.f. Acțiunea de a readjudeca. [< readjudeca].

readjudecării
READJUDECÁRE s.f. Acțiunea de a readjudeca. [< readjudeca].

readjudecările
READJUDECÁRE s.f. Acțiunea de a readjudeca. [< readjudeca].

readjudecărilor
READJUDECÁRE s.f. Acțiunea de a readjudeca. [< readjudeca].

readmis
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

readmis
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmise
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmisei
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmiseră
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmiserăm
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmiserăți
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmisese
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmisesem
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmiseseră
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmiseserăm
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmiseserăți
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmiseseși
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmiseseți
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmiseși
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmisia
READMÍSIE, readmisii, s. f. Nouă admisie; readmitere. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmission.

DOOM

readmísie (re-ad-, -si-e) s. f., art. readmísia (-si-a), g.-d. art. readmísiei; pl. readmísii, art. readmísiile (-si-i-)

readmisie
READMÍSIE, readmisii, s. f. Nouă admisie; readmitere. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmission.

DOOM

readmísie (re-ad-, -si-e) s. f., art. readmísia (-si-a), g.-d. art. readmísiei; pl. readmísii, art. readmísiile (-si-i-)

readmisiei
READMÍSIE, readmisii, s. f. Nouă admisie; readmitere. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmission.

DOOM

readmísie (re-ad-, -si-e) s. f., art. readmísia (-si-a), g.-d. art. readmísiei; pl. readmísii, art. readmísiile (-si-i-)

readmisii
READMÍSIE, readmisii, s. f. Nouă admisie; readmitere. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmission.

DOOM

readmísie (re-ad-, -si-e) s. f., art. readmísia (-si-a), g.-d. art. readmísiei; pl. readmísii, art. readmísiile (-si-i-)

readmisiile
READMÍSIE, readmisii, s. f. Nouă admisie; readmitere. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmission.

DOOM

readmísie (re-ad-, -si-e) s. f., art. readmísia (-si-a), g.-d. art. readmísiei; pl. readmísii, art. readmísiile (-si-i-)

readmisiilor
READMÍSIE, readmisii, s. f. Nouă admisie; readmitere. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmission.

DOOM

readmísie (re-ad-, -si-e) s. f., art. readmísia (-si-a), g.-d. art. readmísiei; pl. readmísii, art. readmísiile (-si-i-)

readmisiune
READMISIÚNE s.f. v. readmisie.

readmit
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmite
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmitea
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmiteai
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmiteam
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmiteau
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmiteați
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmitem
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmitere
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmitere
READMÍTERE, readmiteri, s. f. Acțiunea de a readmite și rezultatul ei; readmisie. [Pr.: re-ad-] – V. readmite.

DOOM

readmítere (re-ad-) s. f., g.-d. art. readmíterii; pl. readmíteri

readmiterea
READMÍTERE, readmiteri, s. f. Acțiunea de a readmite și rezultatul ei; readmisie. [Pr.: re-ad-] – V. readmite.

DOOM

readmítere (re-ad-) s. f., g.-d. art. readmíterii; pl. readmíteri

readmiteri
READMÍTERE, readmiteri, s. f. Acțiunea de a readmite și rezultatul ei; readmisie. [Pr.: re-ad-] – V. readmite.

DOOM

readmítere (re-ad-) s. f., g.-d. art. readmíterii; pl. readmíteri

readmiterii
READMÍTERE, readmiteri, s. f. Acțiunea de a readmite și rezultatul ei; readmisie. [Pr.: re-ad-] – V. readmite.

DOOM

readmítere (re-ad-) s. f., g.-d. art. readmíterii; pl. readmíteri

readmiterile
READMÍTERE, readmiteri, s. f. Acțiunea de a readmite și rezultatul ei; readmisie. [Pr.: re-ad-] – V. readmite.

DOOM

readmítere (re-ad-) s. f., g.-d. art. readmíterii; pl. readmíteri

readmiterilor
READMÍTERE, readmiteri, s. f. Acțiunea de a readmite și rezultatul ei; readmisie. [Pr.: re-ad-] – V. readmite.

DOOM

readmítere (re-ad-) s. f., g.-d. art. readmíterii; pl. readmíteri

readmiteți
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmită
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmiți
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmițând
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmițînd
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

DOOM

readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmonesta
READMONESTÁ, readmonestez, vb. I. Tranz. A admonesta pentru noi abateri. [Pr.: re-ad-] – Pref. re- + admonesta.

readmonestai
READMONESTÁ, readmonestez, vb. I. Tranz. A admonesta pentru noi abateri. [Pr.: re-ad-] – Pref. re- + admonesta.

readmonestam
READMONESTÁ, readmonestez, vb. I. Tranz. A admonesta pentru noi abateri. [Pr.: re-ad-] – Pref. re- + admonesta.

readmonestare
READMONESTÁ, readmonestez, vb. I. Tranz. A admonesta pentru noi abateri. [Pr.: re-ad-] – Pref. re- + admonesta.

readmonestare
READMONESTÁRE, readmonestări, s. f. Acțiunea de a readmonesta. [Pr.: re-ad-] – V. readmonesta.

readmonestarea
READMONESTÁRE, readmonestări, s. f. Acțiunea de a readmonesta. [Pr.: re-ad-] – V. readmonesta.

readmonestară
READMONESTÁ, readmonestez, vb. I. Tranz. A admonesta pentru noi abateri. [Pr.: re-ad-] – Pref. re- + admonesta.

readmonestarăm
READMONESTÁ, readmonestez, vb. I. Tranz. A admonesta pentru noi abateri. [Pr.: re-ad-] – Pref. re- + admonesta.

readmonestarăți
READMONESTÁ, readmonestez, vb. I. Tranz. A admonesta pentru noi abateri. [Pr.: re-ad-] – Pref. re- + admonesta.

readmonestase
READMONESTÁ, readmonestez, vb. I. Tranz. A admonesta pentru noi abateri. [Pr.: re-ad-] – Pref. re- + admonesta.

readmonestasem
READMONESTÁ, readmonestez, vb. I. Tranz. A admonesta pentru noi abateri. [Pr.: re-ad-] – Pref. re- + admonesta.

readmonestaseră
READMONESTÁ, readmonestez, vb. I. Tranz. A admonesta pentru noi abateri. [Pr.: re-ad-] – Pref. re- + admonesta.

readmonestaserăm
READMONESTÁ, readmonestez, vb. I. Tranz. A admonesta pentru noi abateri. [Pr.: re-ad-] – Pref. re- + admonesta.

readmonestaserăți
READMONESTÁ, readmonestez, vb. I. Tranz. A admonesta pentru noi abateri. [Pr.: re-ad-] – Pref. re- + admonesta.

readmonestaseși
READMONESTÁ, readmonestez, vb. I. Tranz. A admonesta pentru noi abateri. [Pr.: re-ad-] – Pref. re- + admonesta.

readmonestaseți
READMONESTÁ, readmonestez, vb. I. Tranz. A admonesta pentru noi abateri. [Pr.: re-ad-] – Pref. re- + admonesta.

readmonestat
READMONESTÁ, readmonestez, vb. I. Tranz. A admonesta pentru noi abateri. [Pr.: re-ad-] – Pref. re- + admonesta.

readmonestat
READMONESTÁ, readmonestez, vb. I. Tranz. A admonesta pentru noi abateri. [Pr.: re-ad-] – Re¹- + admonesta.

readmonestau
READMONESTÁ, readmonestez, vb. I. Tranz. A admonesta pentru noi abateri. [Pr.: re-ad-] – Pref. re- + admonesta.

readmonestași
READMONESTÁ, readmonestez, vb. I. Tranz. A admonesta pentru noi abateri. [Pr.: re-ad-] – Pref. re- + admonesta.

readmonestați
READMONESTÁ, readmonestez, vb. I. Tranz. A admonesta pentru noi abateri. [Pr.: re-ad-] – Pref. re- + admonesta.

readmonestează
READMONESTÁ, readmonestez, vb. I. Tranz. A admonesta pentru noi abateri. [Pr.: re-ad-] – Pref. re- + admonesta.

readmonestez
READMONESTÁ, readmonestez, vb. I. Tranz. A admonesta pentru noi abateri. [Pr.: re-ad-] – Pref. re- + admonesta.

readmonesteze
READMONESTÁ, readmonestez, vb. I. Tranz. A admonesta pentru noi abateri. [Pr.: re-ad-] – Pref. re- + admonesta.

readmonestezi
READMONESTÁ, readmonestez, vb. I. Tranz. A admonesta pentru noi abateri. [Pr.: re-ad-] – Pref. re- + admonesta.

readmonestând
READMONESTÁ, readmonestez, vb. I. Tranz. A admonesta pentru noi abateri. [Pr.: re-ad-] – Pref. re- + admonesta.

readmonestînd
READMONESTÁ, readmonestez, vb. I. Tranz. A admonesta pentru noi abateri. [Pr.: re-ad-] – Pref. re- + admonesta.

readmonestări
READMONESTÁRE, readmonestări, s. f. Acțiunea de a readmonesta. [Pr.: re-ad-] – V. readmonesta.

readmonestării
READMONESTÁRE, readmonestări, s. f. Acțiunea de a readmonesta. [Pr.: re-ad-] – V. readmonesta.

readmonestările
READMONESTÁRE, readmonestări, s. f. Acțiunea de a readmonesta. [Pr.: re-ad-] – V. readmonesta.

readmonestărilor
READMONESTÁRE, readmonestări, s. f. Acțiunea de a readmonesta. [Pr.: re-ad-] – V. readmonesta.

readoarme
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

readoarmă
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

readorm
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

readormea
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

readormeai
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

readormeam
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

readormeau
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

readormeați
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

readormi
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

readormii
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

readormim
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

readormind
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

readormire
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

readormire
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Re¹- + adormi.

readormiră
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

readormirăm
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

readormirăți
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

readormise
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

readormisem
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

readormiseră
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

readormiserăm
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

readormiserăți
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

readormiseși
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

readormiseți
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

readormit
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

readormiși
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

readormiți
READORMÍ, readórm, vb. IV. Intranz. A adormi din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + adormi.

DOOM

readormí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readórm, imperf. 3 sg. readormeá; conj. prez. 3 să readoármă

readu
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readuc
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readuce
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readucea
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readuceai
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readuceam
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readuceau
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readuceați
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readucem
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readucere
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readucere
READÚCERE, readuceri, s. f. Acțiunea de a readuce și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. readuce.

DOOM

readúcere (re-a-) s. f., g.-d. art. readúcerii; pl. readúceri

readucerea
READÚCERE, readuceri, s. f. Acțiunea de a readuce și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. readuce.

DOOM

readúcere (re-a-) s. f., g.-d. art. readúcerii; pl. readúceri

readuceri
READÚCERE, readuceri, s. f. Acțiunea de a readuce și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. readuce.

DOOM

readúcere (re-a-) s. f., g.-d. art. readúcerii; pl. readúceri

readucerii
READÚCERE, readuceri, s. f. Acțiunea de a readuce și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. readuce.

DOOM

readúcere (re-a-) s. f., g.-d. art. readúcerii; pl. readúceri

readucerile
READÚCERE, readuceri, s. f. Acțiunea de a readuce și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. readuce.

DOOM

readúcere (re-a-) s. f., g.-d. art. readúcerii; pl. readúceri

readucerilor
READÚCERE, readuceri, s. f. Acțiunea de a readuce și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. readuce.

DOOM

readúcere (re-a-) s. f., g.-d. art. readúcerii; pl. readúceri

readuceți
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readuci
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readucând
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readucînd
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readucă
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readucătoare
READUCĂTÓR, readucătoare, s. n. Dispozitiv de restabilire totală sau parțială a condițiilor inițiale de funcționare ale unui sistem tehnic sau de readucere a unei mărimi la o valoare cuprinsă în intervalul de reglare pentru a se obține funcționarea stabilă a sistemului. [Pr.: re-a-] – Readuce + suf. -ător.

DOOM

readucătór (re-a-) s. n., pl. readucătoáre

readucătoarele
READUCĂTÓR, readucătoare, s. n. Dispozitiv de restabilire totală sau parțială a condițiilor inițiale de funcționare ale unui sistem tehnic sau de readucere a unei mărimi la o valoare cuprinsă în intervalul de reglare pentru a se obține funcționarea stabilă a sistemului. [Pr.: re-a-] – Readuce + suf. -ător.

DOOM

readucătór (re-a-) s. n., pl. readucătoáre

readucătoarelor
READUCĂTÓR, readucătoare, s. n. Dispozitiv de restabilire totală sau parțială a condițiilor inițiale de funcționare ale unui sistem tehnic sau de readucere a unei mărimi la o valoare cuprinsă în intervalul de reglare pentru a se obține funcționarea stabilă a sistemului. [Pr.: re-a-] – Readuce + suf. -ător.

DOOM

readucătór (re-a-) s. n., pl. readucătoáre

readucător
READUCĂTÓR, readucătoare, s. n. Dispozitiv de restabilire totală sau parțială a condițiilor inițiale de funcționare ale unui sistem tehnic sau de readucere a unei mărimi la o valoare cuprinsă în intervalul de reglare pentru a se obține funcționarea stabilă a sistemului. [Pr.: re-a-] – Readuce + suf. -ător.

DOOM

readucătór (re-a-) s. n., pl. readucătoáre

readucătorul
READUCĂTÓR, readucătoare, s. n. Dispozitiv de restabilire totală sau parțială a condițiilor inițiale de funcționare ale unui sistem tehnic sau de readucere a unei mărimi la o valoare cuprinsă în intervalul de reglare pentru a se obține funcționarea stabilă a sistemului. [Pr.: re-a-] – Readuce + suf. -ător.

DOOM

readucătór (re-a-) s. n., pl. readucătoáre

readucătorului
READUCĂTÓR, readucătoare, s. n. Dispozitiv de restabilire totală sau parțială a condițiilor inițiale de funcționare ale unui sistem tehnic sau de readucere a unei mărimi la o valoare cuprinsă în intervalul de reglare pentru a se obține funcționarea stabilă a sistemului. [Pr.: re-a-] – Readuce + suf. -ător.

DOOM

readucătór (re-a-) s. n., pl. readucătoáre

readun
READUNÁ, readún, vb. I. Refl. și tranz. A (se) aduna din nou, a (se) strânge iarăși la un loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduna.

DOOM

readuná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readúnă

readuna
READUNÁ, readún, vb. I. Refl. și tranz. A (se) aduna din nou, a (se) strânge iarăși la un loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduna.

DOOM

readuná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readúnă

readunai
READUNÁ, readún, vb. I. Refl. și tranz. A (se) aduna din nou, a (se) strânge iarăși la un loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduna.

DOOM

readuná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readúnă

readunam
READUNÁ, readún, vb. I. Refl. și tranz. A (se) aduna din nou, a (se) strânge iarăși la un loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduna.

DOOM

readuná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readúnă

readunare
READUNÁ, readún, vb. I. Refl. și tranz. A (se) aduna din nou, a (se) strânge iarăși la un loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduna.

DOOM

readuná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readúnă

readunare
READUNÁ, readún, vb. I. Refl. și tranz. A (se) aduna din nou, a (se) strânge iarăși la un loc. [Pr.: re-a-] – Re¹- + aduna.

readunară
READUNÁ, readún, vb. I. Refl. și tranz. A (se) aduna din nou, a (se) strânge iarăși la un loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduna.

DOOM

readuná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readúnă

readunarăm
READUNÁ, readún, vb. I. Refl. și tranz. A (se) aduna din nou, a (se) strânge iarăși la un loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduna.

DOOM

readuná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readúnă

readunarăți
READUNÁ, readún, vb. I. Refl. și tranz. A (se) aduna din nou, a (se) strânge iarăși la un loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduna.

DOOM

readuná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readúnă

readunase
READUNÁ, readún, vb. I. Refl. și tranz. A (se) aduna din nou, a (se) strânge iarăși la un loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduna.

DOOM

readuná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readúnă

readunasem
READUNÁ, readún, vb. I. Refl. și tranz. A (se) aduna din nou, a (se) strânge iarăși la un loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduna.

DOOM

readuná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readúnă

readunaseră
READUNÁ, readún, vb. I. Refl. și tranz. A (se) aduna din nou, a (se) strânge iarăși la un loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduna.

DOOM

readuná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readúnă

readunaserăm
READUNÁ, readún, vb. I. Refl. și tranz. A (se) aduna din nou, a (se) strânge iarăși la un loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduna.

DOOM

readuná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readúnă

readunaserăți
READUNÁ, readún, vb. I. Refl. și tranz. A (se) aduna din nou, a (se) strânge iarăși la un loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduna.

DOOM

readuná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readúnă

readunaseși
READUNÁ, readún, vb. I. Refl. și tranz. A (se) aduna din nou, a (se) strânge iarăși la un loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduna.

DOOM

readuná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readúnă

readunaseți
READUNÁ, readún, vb. I. Refl. și tranz. A (se) aduna din nou, a (se) strânge iarăși la un loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduna.

DOOM

readuná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readúnă

readunat
READUNÁ, readún, vb. I. Refl. și tranz. A (se) aduna din nou, a (se) strânge iarăși la un loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduna.

DOOM

readuná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readúnă

readunat
READUNÁ, readún, vb. I. Refl. și tranz. A (se) aduna din nou, a (se) strânge iarăși la un loc. [Pr.: re-a-] – Re¹- + aduna.

readunau
READUNÁ, readún, vb. I. Refl. și tranz. A (se) aduna din nou, a (se) strânge iarăși la un loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduna.

DOOM

readuná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readúnă

readunași
READUNÁ, readún, vb. I. Refl. și tranz. A (se) aduna din nou, a (se) strânge iarăși la un loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduna.

DOOM

readuná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readúnă

readunați
READUNÁ, readún, vb. I. Refl. și tranz. A (se) aduna din nou, a (se) strânge iarăși la un loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduna.

DOOM

readuná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readúnă

readune
READUNÁ, readún, vb. I. Refl. și tranz. A (se) aduna din nou, a (se) strânge iarăși la un loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduna.

DOOM

readuná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readúnă

readuni
READUNÁ, readún, vb. I. Refl. și tranz. A (se) aduna din nou, a (se) strânge iarăși la un loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduna.

DOOM

readuná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readúnă

readunând
READUNÁ, readún, vb. I. Refl. și tranz. A (se) aduna din nou, a (se) strânge iarăși la un loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduna.

DOOM

readuná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readúnă

readunînd
READUNÁ, readún, vb. I. Refl. și tranz. A (se) aduna din nou, a (se) strânge iarăși la un loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduna.

DOOM

readuná (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 readúnă

readus
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readus
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Re¹- + aduce.

readuse
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readusei
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readuseră
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readuserăm
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readuserăți
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readusese
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readusesem
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readuseseră
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readuseserăm
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readuseserăți
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readuseseși
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readuseseți
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readuseși
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readă
READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

DOOM

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

reaerisea
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaeriseai
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaeriseam
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaerisească
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaeriseau
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaeriseați
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaerisesc
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaerisește
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaerisești
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaerisi
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaerisii
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaerisim
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaerisind
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaerisire
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaerisire
REAERISÍRE, reaerisiri, s. f. Acțiunea de a reaerisi. [Pr.: re-a-e-] – V. reaerisi.

reaerisirea
REAERISÍRE, reaerisiri, s. f. Acțiunea de a reaerisi. [Pr.: re-a-e-] – V. reaerisi.

reaerisiri
REAERISÍRE, reaerisiri, s. f. Acțiunea de a reaerisi. [Pr.: re-a-e-] – V. reaerisi.

reaerisirii
REAERISÍRE, reaerisiri, s. f. Acțiunea de a reaerisi. [Pr.: re-a-e-] – V. reaerisi.

reaerisirile
REAERISÍRE, reaerisiri, s. f. Acțiunea de a reaerisi. [Pr.: re-a-e-] – V. reaerisi.

reaerisirilor
REAERISÍRE, reaerisiri, s. f. Acțiunea de a reaerisi. [Pr.: re-a-e-] – V. reaerisi.

reaerisiră
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaerisirăm
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaerisirăți
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaerisise
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaerisisem
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaerisiseră
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaerisiserăm
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaerisiserăți
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaerisiseși
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaerisiseți
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaerisit
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaerisit
REAERISÍT, -Ă, reaerisiți, -te, adj. (Despre încăperi, îmbrăcăminte etc.) Care a fost aerisit din nou. [Pr.: re-a-e-] – V. reaerisi.

reaerisita
REAERISÍT, -Ă, reaerisiți, -te, adj. (Despre încăperi, îmbrăcăminte etc.) Care a fost aerisit din nou. [Pr.: re-a-e-] – V. reaerisi.

reaerisite
REAERISÍT, -Ă, reaerisiți, -te, adj. (Despre încăperi, îmbrăcăminte etc.) Care a fost aerisit din nou. [Pr.: re-a-e-] – V. reaerisi.

reaerisitei
REAERISÍT, -Ă, reaerisiți, -te, adj. (Despre încăperi, îmbrăcăminte etc.) Care a fost aerisit din nou. [Pr.: re-a-e-] – V. reaerisi.

reaerisitele
REAERISÍT, -Ă, reaerisiți, -te, adj. (Despre încăperi, îmbrăcăminte etc.) Care a fost aerisit din nou. [Pr.: re-a-e-] – V. reaerisi.

reaerisitelor
REAERISÍT, -Ă, reaerisiți, -te, adj. (Despre încăperi, îmbrăcăminte etc.) Care a fost aerisit din nou. [Pr.: re-a-e-] – V. reaerisi.

reaerisitul
REAERISÍT, -Ă, reaerisiți, -te, adj. (Despre încăperi, îmbrăcăminte etc.) Care a fost aerisit din nou. [Pr.: re-a-e-] – V. reaerisi.

reaerisitului
REAERISÍT, -Ă, reaerisiți, -te, adj. (Despre încăperi, îmbrăcăminte etc.) Care a fost aerisit din nou. [Pr.: re-a-e-] – V. reaerisi.

reaerisiși
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaerisiți
REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] – Pref. re- + aerisi (după fr. réaérer).

reaerisiți
REAERISÍT, -Ă, reaerisiți, -te, adj. (Despre încăperi, îmbrăcăminte etc.) Care a fost aerisit din nou. [Pr.: re-a-e-] – V. reaerisi.

reaerisiții
REAERISÍT, -Ă, reaerisiți, -te, adj. (Despre încăperi, îmbrăcăminte etc.) Care a fost aerisit din nou. [Pr.: re-a-e-] – V. reaerisi.

reaerisiților
REAERISÍT, -Ă, reaerisiți, -te, adj. (Despre încăperi, îmbrăcăminte etc.) Care a fost aerisit din nou. [Pr.: re-a-e-] – V. reaerisi.

reafirm
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

DOOM

reafirmá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafírmă

reafirma
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

DOOM

reafirmá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafírmă

reafirmai
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

DOOM

reafirmá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafírmă

reafirmam
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

DOOM

reafirmá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafírmă

reafirmare
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

DOOM

reafirmá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafírmă

reafirmare
REAFIRMÁRE s. f. Acțiunea de a reafirma și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reafirma.

DOOM

reafirmáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reafirmắrii

reafirmarea
REAFIRMÁRE s. f. Acțiunea de a reafirma și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reafirma.

DOOM

reafirmáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reafirmắrii

reafirmară
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

DOOM

reafirmá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafírmă

reafirmarăm
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

DOOM

reafirmá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafírmă

reafirmarăți
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

DOOM

reafirmá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafírmă

reafirmase
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

DOOM

reafirmá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafírmă

reafirmasem
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

DOOM

reafirmá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafírmă

reafirmaseră
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

DOOM

reafirmá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafírmă

reafirmaserăm
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

DOOM

reafirmá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafírmă

reafirmaserăți
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

DOOM

reafirmá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafírmă

reafirmaseși
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

DOOM

reafirmá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafírmă

reafirmaseți
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

DOOM

reafirmá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafírmă

reafirmat
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

DOOM

reafirmá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafírmă

reafirmat
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

reafirmau
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

DOOM

reafirmá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafírmă

reafirmași
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

DOOM

reafirmá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafírmă

reafirmați
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

DOOM

reafirmá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafírmă

reafirme
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

DOOM

reafirmá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafírmă

reafirmi
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

DOOM

reafirmá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafírmă

reafirmând
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

DOOM

reafirmá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafírmă

reafirmînd
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.

DOOM

reafirmá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafírmă

reafirmări
REAFIRMÁRE s. f. Acțiunea de a reafirma și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reafirma.

DOOM

reafirmáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reafirmắrii

reafirmării
REAFIRMÁRE s. f. Acțiunea de a reafirma și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reafirma.

DOOM

reafirmáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reafirmắrii

reafirmările
REAFIRMÁRE s. f. Acțiunea de a reafirma și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reafirma.

DOOM

reafirmáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reafirmắrii

reafirmărilor
REAFIRMÁRE s. f. Acțiunea de a reafirma și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reafirma.

DOOM

reafirmáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reafirmắrii

reafla
REAFLÁ, reáflu, vb. I. Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + afla.

DOOM

reaflá (a ~) (rar) (re-a-fla) vb., ind. prez. 3 reáflă

reaflai
REAFLÁ, reáflu, vb. I. Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + afla.

DOOM

reaflá (a ~) (rar) (re-a-fla) vb., ind. prez. 3 reáflă

reaflam
REAFLÁ, reáflu, vb. I. Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + afla.

DOOM

reaflá (a ~) (rar) (re-a-fla) vb., ind. prez. 3 reáflă

reaflare
REAFLÁ, reáflu, vb. I. Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + afla.

DOOM

reaflá (a ~) (rar) (re-a-fla) vb., ind. prez. 3 reáflă

reaflară
REAFLÁ, reáflu, vb. I. Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + afla.

DOOM

reaflá (a ~) (rar) (re-a-fla) vb., ind. prez. 3 reáflă

reaflarăm
REAFLÁ, reáflu, vb. I. Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + afla.

DOOM

reaflá (a ~) (rar) (re-a-fla) vb., ind. prez. 3 reáflă

reaflarăți
REAFLÁ, reáflu, vb. I. Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + afla.

DOOM

reaflá (a ~) (rar) (re-a-fla) vb., ind. prez. 3 reáflă

reaflase
REAFLÁ, reáflu, vb. I. Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + afla.

DOOM

reaflá (a ~) (rar) (re-a-fla) vb., ind. prez. 3 reáflă

reaflasem
REAFLÁ, reáflu, vb. I. Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + afla.

DOOM

reaflá (a ~) (rar) (re-a-fla) vb., ind. prez. 3 reáflă

reaflaseră
REAFLÁ, reáflu, vb. I. Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + afla.

DOOM

reaflá (a ~) (rar) (re-a-fla) vb., ind. prez. 3 reáflă

reaflaserăm
REAFLÁ, reáflu, vb. I. Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + afla.

DOOM

reaflá (a ~) (rar) (re-a-fla) vb., ind. prez. 3 reáflă

reaflaserăți
REAFLÁ, reáflu, vb. I. Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + afla.

DOOM

reaflá (a ~) (rar) (re-a-fla) vb., ind. prez. 3 reáflă

reaflaseși
REAFLÁ, reáflu, vb. I. Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + afla.

DOOM

reaflá (a ~) (rar) (re-a-fla) vb., ind. prez. 3 reáflă

reaflaseți
REAFLÁ, reáflu, vb. I. Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + afla.

DOOM

reaflá (a ~) (rar) (re-a-fla) vb., ind. prez. 3 reáflă

reaflat
REAFLÁ, reáflu, vb. I. Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + afla.

DOOM

reaflá (a ~) (rar) (re-a-fla) vb., ind. prez. 3 reáflă

reaflat
REAFLÁ, reáflu, vb. I. Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [Pr.: re-a-] – Re¹- + afla.

reaflau
REAFLÁ, reáflu, vb. I. Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + afla.

DOOM

reaflá (a ~) (rar) (re-a-fla) vb., ind. prez. 3 reáflă

reaflași
REAFLÁ, reáflu, vb. I. Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + afla.

DOOM

reaflá (a ~) (rar) (re-a-fla) vb., ind. prez. 3 reáflă

reaflați
REAFLÁ, reáflu, vb. I. Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + afla.

DOOM

reaflá (a ~) (rar) (re-a-fla) vb., ind. prez. 3 reáflă

reafle
REAFLÁ, reáflu, vb. I. Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + afla.

DOOM

reaflá (a ~) (rar) (re-a-fla) vb., ind. prez. 3 reáflă

reafli
REAFLÁ, reáflu, vb. I. Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + afla.

DOOM

reaflá (a ~) (rar) (re-a-fla) vb., ind. prez. 3 reáflă

reaflu
REAFLÁ, reáflu, vb. I. Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + afla.

DOOM

reaflá (a ~) (rar) (re-a-fla) vb., ind. prez. 3 reáflă

reaflând
REAFLÁ, reáflu, vb. I. Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + afla.

DOOM

reaflá (a ~) (rar) (re-a-fla) vb., ind. prez. 3 reáflă

reaflînd
REAFLÁ, reáflu, vb. I. Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + afla.

DOOM

reaflá (a ~) (rar) (re-a-fla) vb., ind. prez. 3 reáflă

reagrava
REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + agrava.

DOOM

reagravá (a ~) (re-a-gra-) vb., ind. prez. 3 reagraveáză

reagravai
REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + agrava.

DOOM

reagravá (a ~) (re-a-gra-) vb., ind. prez. 3 reagraveáză

reagravam
REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + agrava.

DOOM

reagravá (a ~) (re-a-gra-) vb., ind. prez. 3 reagraveáză

reagravare
REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + agrava.

DOOM

reagravá (a ~) (re-a-gra-) vb., ind. prez. 3 reagraveáză

reagravare
REAGRAVÁRE, reagravări, s. f. Faptul de a se reagrava. [Pr.: re-a-] – V. reagrava.

DOOM

*reagraváre (re-a-gra-) s. f., g.-d. art. reagravắrii; pl. reagravắri

reagravarea
REAGRAVÁRE, reagravări, s. f. Faptul de a se reagrava. [Pr.: re-a-] – V. reagrava.

DOOM

*reagraváre (re-a-gra-) s. f., g.-d. art. reagravắrii; pl. reagravắri

reagravară
REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + agrava.

DOOM

reagravá (a ~) (re-a-gra-) vb., ind. prez. 3 reagraveáză

reagravarăm
REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + agrava.

DOOM

reagravá (a ~) (re-a-gra-) vb., ind. prez. 3 reagraveáză

reagravarăți
REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + agrava.

DOOM

reagravá (a ~) (re-a-gra-) vb., ind. prez. 3 reagraveáză

reagravase
REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + agrava.

DOOM

reagravá (a ~) (re-a-gra-) vb., ind. prez. 3 reagraveáză

reagravasem
REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + agrava.

DOOM

reagravá (a ~) (re-a-gra-) vb., ind. prez. 3 reagraveáză

reagravaseră
REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + agrava.

DOOM

reagravá (a ~) (re-a-gra-) vb., ind. prez. 3 reagraveáză

reagravaserăm
REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + agrava.

DOOM

reagravá (a ~) (re-a-gra-) vb., ind. prez. 3 reagraveáză

reagravaserăți
REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + agrava.

DOOM

reagravá (a ~) (re-a-gra-) vb., ind. prez. 3 reagraveáză

reagravaseși
REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + agrava.

DOOM

reagravá (a ~) (re-a-gra-) vb., ind. prez. 3 reagraveáză

reagravaseți
REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + agrava.

DOOM

reagravá (a ~) (re-a-gra-) vb., ind. prez. 3 reagraveáză

reagravat
REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + agrava.

DOOM

reagravá (a ~) (re-a-gra-) vb., ind. prez. 3 reagraveáză

reagravat
REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Re¹- + agrava.

reagravau
REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + agrava.

DOOM

reagravá (a ~) (re-a-gra-) vb., ind. prez. 3 reagraveáză

reagravași
REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + agrava.

DOOM

reagravá (a ~) (re-a-gra-) vb., ind. prez. 3 reagraveáză

reagravați
REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + agrava.

DOOM

reagravá (a ~) (re-a-gra-) vb., ind. prez. 3 reagraveáză

reagravează
REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + agrava.

DOOM

reagravá (a ~) (re-a-gra-) vb., ind. prez. 3 reagraveáză

reagravez
REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + agrava.

DOOM

reagravá (a ~) (re-a-gra-) vb., ind. prez. 3 reagraveáză

reagraveze
REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + agrava.

DOOM

reagravá (a ~) (re-a-gra-) vb., ind. prez. 3 reagraveáză

reagravezi
REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + agrava.

DOOM

reagravá (a ~) (re-a-gra-) vb., ind. prez. 3 reagraveáză

reagravând
REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + agrava.

DOOM

reagravá (a ~) (re-a-gra-) vb., ind. prez. 3 reagraveáză

reagravînd
REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + agrava.

DOOM

reagravá (a ~) (re-a-gra-) vb., ind. prez. 3 reagraveáză

reagravări
REAGRAVÁRE, reagravări, s. f. Faptul de a se reagrava. [Pr.: re-a-] – V. reagrava.

DOOM

*reagraváre (re-a-gra-) s. f., g.-d. art. reagravắrii; pl. reagravắri

reagravării
REAGRAVÁRE, reagravări, s. f. Faptul de a se reagrava. [Pr.: re-a-] – V. reagrava.

DOOM

*reagraváre (re-a-gra-) s. f., g.-d. art. reagravắrii; pl. reagravắri

reagravările
REAGRAVÁRE, reagravări, s. f. Faptul de a se reagrava. [Pr.: re-a-] – V. reagrava.

DOOM

*reagraváre (re-a-gra-) s. f., g.-d. art. reagravắrii; pl. reagravắri

reagravărilor
REAGRAVÁRE, reagravări, s. f. Faptul de a se reagrava. [Pr.: re-a-] – V. reagrava.

DOOM

*reagraváre (re-a-gra-) s. f., g.-d. art. reagravắrii; pl. reagravắri

reajusta
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.

DOOM

reajustá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reajusteáză

reajustai
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.

DOOM

reajustá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reajusteáză

reajustam
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.

DOOM

reajustá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reajusteáză

reajustare
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.

DOOM

reajustá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reajusteáză

reajustare
REAJUSTÁRE, reajustări, s. f. Acțiunea de a reajusta și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reajusta.

DOOM

reajustáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reajustắrii; pl. reajustắri

reajustarea
REAJUSTÁRE, reajustări, s. f. Acțiunea de a reajusta și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reajusta.

DOOM

reajustáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reajustắrii; pl. reajustắri

reajustară
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.

DOOM

reajustá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reajusteáză

reajustarăm
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.

DOOM

reajustá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reajusteáză

reajustarăți
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.

DOOM

reajustá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reajusteáză

reajustase
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.

DOOM

reajustá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reajusteáză

reajustasem
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.

DOOM

reajustá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reajusteáză

reajustaseră
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.

DOOM

reajustá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reajusteáză

reajustaserăm
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.

DOOM

reajustá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reajusteáză

reajustaserăți
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.

DOOM

reajustá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reajusteáză

reajustaseși
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.

DOOM

reajustá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reajusteáză

reajustaseți
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.

DOOM

reajustá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reajusteáză

reajustat
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.

DOOM

reajustá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reajusteáză

reajustat
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.

reajustau
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.

DOOM

reajustá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reajusteáză

reajustași
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.

DOOM

reajustá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reajusteáză

reajustați
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.

DOOM

reajustá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reajusteáză

reajustează
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.

DOOM

reajustá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reajusteáză

reajustez
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.

DOOM

reajustá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reajusteáză

reajusteze
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.

DOOM

reajustá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reajusteáză

reajustezi
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.

DOOM

reajustá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reajusteáză

reajustând
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.

DOOM

reajustá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reajusteáză

reajustînd
REAJUSTÁ, reajustez, vb. I. Tranz. A ajusta din nou (un lucru, o piesă etc.); a potrivi, a readapta (ceva) unei noi situații. [Pr.: re-a-] – Din fr. réajuster.

DOOM

reajustá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reajusteáză

reajustări
REAJUSTÁRE, reajustări, s. f. Acțiunea de a reajusta și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reajusta.

DOOM

reajustáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reajustắrii; pl. reajustắri

reajustării
REAJUSTÁRE, reajustări, s. f. Acțiunea de a reajusta și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reajusta.

DOOM

reajustáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reajustắrii; pl. reajustắri

reajustările
REAJUSTÁRE, reajustări, s. f. Acțiunea de a reajusta și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reajusta.

DOOM

reajustáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reajustắrii; pl. reajustắri

reajustărilor
REAJUSTÁRE, reajustări, s. f. Acțiunea de a reajusta și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reajusta.

DOOM

reajustáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reajustắrii; pl. reajustắri

real
REÁL¹, reali, s. m. Veche monedă spaniolă de argint, valorând 25 de centime. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. réal.

DOOM

reál³ (realitate) s. n.

real
REÁL¹, reali, s. m. Veche monedă spaniolă de argint, valorând 25 de centime. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. réal.

DOOM

reál³ (realitate) s. n.

reala
REÁL¹, reali, s. m. Veche monedă spaniolă de argint, valorând 25 de centime. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. réal.

DOOM

reál³ (realitate) s. n.

reale
REÁL¹, reali, s. m. Veche monedă spaniolă de argint, valorând 25 de centime. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. réal.

DOOM

reál³ (realitate) s. n.

realeagă
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realeg
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realege
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realegea
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realegeai
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realegeam
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realegeau
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realegeați
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realegem
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realegere
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realegere
REALÉGERE, realegeri, s. f. Acțiunea de a realege și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. realege.

DOOM

realégere (re-a-) s. f., g.-d. art. realégerii; pl. realégeri

realegerea
REALÉGERE, realegeri, s. f. Acțiunea de a realege și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. realege.

DOOM

realégere (re-a-) s. f., g.-d. art. realégerii; pl. realégeri

realegeri
REALÉGERE, realegeri, s. f. Acțiunea de a realege și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. realege.

DOOM

realégere (re-a-) s. f., g.-d. art. realégerii; pl. realégeri

realegerii
REALÉGERE, realegeri, s. f. Acțiunea de a realege și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. realege.

DOOM

realégere (re-a-) s. f., g.-d. art. realégerii; pl. realégeri

realegerile
REALÉGERE, realegeri, s. f. Acțiunea de a realege și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. realege.

DOOM

realégere (re-a-) s. f., g.-d. art. realégerii; pl. realégeri

realegerilor
REALÉGERE, realegeri, s. f. Acțiunea de a realege și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. realege.

DOOM

realégere (re-a-) s. f., g.-d. art. realégerii; pl. realégeri

realegeți
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realegi
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realegând
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realegînd
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realei
REÁL¹, reali, s. m. Veche monedă spaniolă de argint, valorând 25 de centime. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. réal.

DOOM

reál³ (realitate) s. n.

realele
REÁL¹, reali, s. m. Veche monedă spaniolă de argint, valorând 25 de centime. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. réal.

DOOM

reál³ (realitate) s. n.

realelor
REÁL¹, reali, s. m. Veche monedă spaniolă de argint, valorând 25 de centime. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. réal.

DOOM

reál³ (realitate) s. n.

reales
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

reales
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Re¹- + alege.

realese
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realesei
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realeseră
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realeserăm
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realeserăți
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realesese
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realesesem
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realeseseră
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realeseserăm
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realeseserăți
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realeseseși
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realeseseți
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realeseși
REALÉGE, realég, vb. III. Tranz. A alege din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alege.

DOOM

realége (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realég, 1 pl. realégem, perf. s. 1 sg. realeséi, 1 pl. realéserăm; part. realés

realeza
REALEZÁ vb. I. tr. A aleza din nou. [Cf. fr. réaléser].

realezai
REALEZÁ vb. I. tr. A aleza din nou. [Cf. fr. réaléser].

realezam
REALEZÁ vb. I. tr. A aleza din nou. [Cf. fr. réaléser].

realezare
REALEZÁ vb. I. tr. A aleza din nou. [Cf. fr. réaléser].

realezare
REALEZÁRE s.f. Acțiunea de a realeza și rezultatul ei. [< realeza].

realezarea
REALEZÁRE s.f. Acțiunea de a realeza și rezultatul ei. [< realeza].

realezară
REALEZÁ vb. I. tr. A aleza din nou. [Cf. fr. réaléser].

realezarăm
REALEZÁ vb. I. tr. A aleza din nou. [Cf. fr. réaléser].

realezarăți
REALEZÁ vb. I. tr. A aleza din nou. [Cf. fr. réaléser].

realezase
REALEZÁ vb. I. tr. A aleza din nou. [Cf. fr. réaléser].

realezasem
REALEZÁ vb. I. tr. A aleza din nou. [Cf. fr. réaléser].

realezaseră
REALEZÁ vb. I. tr. A aleza din nou. [Cf. fr. réaléser].

realezaserăm
REALEZÁ vb. I. tr. A aleza din nou. [Cf. fr. réaléser].

realezaserăți
REALEZÁ vb. I. tr. A aleza din nou. [Cf. fr. réaléser].

realezaseși
REALEZÁ vb. I. tr. A aleza din nou. [Cf. fr. réaléser].

realezaseți
REALEZÁ vb. I. tr. A aleza din nou. [Cf. fr. réaléser].

realezat
REALEZÁ vb. I. tr. A aleza din nou. [Cf. fr. réaléser].

realezat
REALEZÁ vb. I. tr. A aleza din nou. [Cf. fr. réaléser].

realezau
REALEZÁ vb. I. tr. A aleza din nou. [Cf. fr. réaléser].

realezași
REALEZÁ vb. I. tr. A aleza din nou. [Cf. fr. réaléser].

realezați
REALEZÁ vb. I. tr. A aleza din nou. [Cf. fr. réaléser].

realezează
REALEZÁ vb. I. tr. A aleza din nou. [Cf. fr. réaléser].

realezez
REALEZÁ vb. I. tr. A aleza din nou. [Cf. fr. réaléser].

realezeze
REALEZÁ vb. I. tr. A aleza din nou. [Cf. fr. réaléser].

realezezi
REALEZÁ vb. I. tr. A aleza din nou. [Cf. fr. réaléser].

realezând
REALEZÁ vb. I. tr. A aleza din nou. [Cf. fr. réaléser].

realezînd
REALEZÁ vb. I. tr. A aleza din nou. [Cf. fr. réaléser].

realezări
REALEZÁRE s.f. Acțiunea de a realeza și rezultatul ei. [< realeza].

realezării
REALEZÁRE s.f. Acțiunea de a realeza și rezultatul ei. [< realeza].

realezările
REALEZÁRE s.f. Acțiunea de a realeza și rezultatul ei. [< realeza].

realezărilor
REALEZÁRE s.f. Acțiunea de a realeza și rezultatul ei. [< realeza].

realgar
REALGÁR s. n. Minereu constituit din sulfură naturală de arsen cristalizată în sistemul monoclinic, de culoare portocalie, având numeroase folosiri în vopselărie, extragerea arsenului, industria sticlei, în pirotehnie etc. [Pr.: re-al-] – Din fr. réalgar.

DOOM

realgár (re-al-) s. n.

realgarul
REALGÁR s. n. Minereu constituit din sulfură naturală de arsen cristalizată în sistemul monoclinic, de culoare portocalie, având numeroase folosiri în vopselărie, extragerea arsenului, industria sticlei, în pirotehnie etc. [Pr.: re-al-] – Din fr. réalgar.

DOOM

realgár (re-al-) s. n.

realgarului
REALGÁR s. n. Minereu constituit din sulfură naturală de arsen cristalizată în sistemul monoclinic, de culoare portocalie, având numeroase folosiri în vopselărie, extragerea arsenului, industria sticlei, în pirotehnie etc. [Pr.: re-al-] – Din fr. réalgar.

DOOM

realgár (re-al-) s. n.

reali
REÁL¹, reali, s. m. Veche monedă spaniolă de argint, valorând 25 de centime. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. réal.

DOOM

reál³ (realitate) s. n.

reali
REÁL¹, reali, s. m. Veche monedă spaniolă de argint, valorând 25 de centime. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. réal.

DOOM

reál³ (realitate) s. n.

realii
REÁL¹, reali, s. m. Veche monedă spaniolă de argint, valorând 25 de centime. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. réal.

DOOM

reál³ (realitate) s. n.

realii
REÁL¹, reali, s. m. Veche monedă spaniolă de argint, valorând 25 de centime. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. réal.

DOOM

reál³ (realitate) s. n.

realilor
REÁL¹, reali, s. m. Veche monedă spaniolă de argint, valorând 25 de centime. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. réal.

DOOM

reál³ (realitate) s. n.

realilor
REÁL¹, reali, s. m. Veche monedă spaniolă de argint, valorând 25 de centime. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. réal.

DOOM

reál³ (realitate) s. n.

realimenta
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alimenta.

DOOM

realimentá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realimenteáză

realimentai
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alimenta.

DOOM

realimentá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realimenteáză

realimentam
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alimenta.

DOOM

realimentá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realimenteáză

realimentare
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alimenta.

DOOM

realimentá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realimenteáză

realimentare
REALIMENTÁRE, realimentări, s. f. Acțiunea de a realimenta și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. realimenta.

DOOM

!realimentáre (re-a-) s. f., g.-d. art. realimentắrii; pl. realimentắri

realimentarea
REALIMENTÁRE, realimentări, s. f. Acțiunea de a realimenta și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. realimenta.

DOOM

!realimentáre (re-a-) s. f., g.-d. art. realimentắrii; pl. realimentắri

realimentară
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alimenta.

DOOM

realimentá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realimenteáză

realimentarăm
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alimenta.

DOOM

realimentá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realimenteáză

realimentarăți
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alimenta.

DOOM

realimentá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realimenteáză

realimentase
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alimenta.

DOOM

realimentá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realimenteáză

realimentasem
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alimenta.

DOOM

realimentá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realimenteáză

realimentaseră
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alimenta.

DOOM

realimentá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realimenteáză

realimentaserăm
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alimenta.

DOOM

realimentá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realimenteáză

realimentaserăți
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alimenta.

DOOM

realimentá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realimenteáză

realimentaseși
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alimenta.

DOOM

realimentá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realimenteáză

realimentaseți
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alimenta.

DOOM

realimentá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realimenteáză

realimentat
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alimenta.

DOOM

realimentá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realimenteáză

realimentat
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Re¹- + alimenta.

realimentau
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alimenta.

DOOM

realimentá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realimenteáză

realimentași
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alimenta.

DOOM

realimentá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realimenteáză

realimentați
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alimenta.

DOOM

realimentá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realimenteáză

realimentează
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alimenta.

DOOM

realimentá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realimenteáză

realimentez
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alimenta.

DOOM

realimentá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realimenteáză

realimenteze
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alimenta.

DOOM

realimentá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realimenteáză

realimentezi
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alimenta.

DOOM

realimentá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realimenteáză

realimentând
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alimenta.

DOOM

realimentá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realimenteáză

realimentînd
REALIMENTÁ, realimentez, vb. I. Tranz. A alimenta din nou, a reînnoi provizia de alimente, de combustibil, de muniții etc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alimenta.

DOOM

realimentá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realimenteáză

realimentări
REALIMENTÁRE, realimentări, s. f. Acțiunea de a realimenta și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. realimenta.

DOOM

!realimentáre (re-a-) s. f., g.-d. art. realimentắrii; pl. realimentắri

realimentării
REALIMENTÁRE, realimentări, s. f. Acțiunea de a realimenta și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. realimenta.

DOOM

!realimentáre (re-a-) s. f., g.-d. art. realimentắrii; pl. realimentắri

realimentările
REALIMENTÁRE, realimentări, s. f. Acțiunea de a realimenta și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. realimenta.

DOOM

!realimentáre (re-a-) s. f., g.-d. art. realimentắrii; pl. realimentắri

realimentărilor
REALIMENTÁRE, realimentări, s. f. Acțiunea de a realimenta și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. realimenta.

DOOM

!realimentáre (re-a-) s. f., g.-d. art. realimentắrii; pl. realimentắri

realinia
REALINIÁ, realiniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alinia din nou. [Pr.: re-a-li-ni-a] – Pref. re- + alinia.

DOOM

realiniá (a ~) (re-a-, -ni-a) vb., ind. prez. 3 realiniáză, 1 pl. realiniém (-ni-em); conj. prez. 3 să realiniéze; ger. realiniínd (-ni-ind)

realiniai
REALINIÁ, realiniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alinia din nou. [Pr.: re-a-li-ni-a] – Pref. re- + alinia.

DOOM

realiniá (a ~) (re-a-, -ni-a) vb., ind. prez. 3 realiniáză, 1 pl. realiniém (-ni-em); conj. prez. 3 să realiniéze; ger. realiniínd (-ni-ind)

realiniam
REALINIÁ, realiniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alinia din nou. [Pr.: re-a-li-ni-a] – Pref. re- + alinia.

DOOM

realiniá (a ~) (re-a-, -ni-a) vb., ind. prez. 3 realiniáză, 1 pl. realiniém (-ni-em); conj. prez. 3 să realiniéze; ger. realiniínd (-ni-ind)

realiniară
REALINIÁ, realiniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alinia din nou. [Pr.: re-a-li-ni-a] – Pref. re- + alinia.

DOOM

realiniá (a ~) (re-a-, -ni-a) vb., ind. prez. 3 realiniáză, 1 pl. realiniém (-ni-em); conj. prez. 3 să realiniéze; ger. realiniínd (-ni-ind)

realiniarăm
REALINIÁ, realiniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alinia din nou. [Pr.: re-a-li-ni-a] – Pref. re- + alinia.

DOOM

realiniá (a ~) (re-a-, -ni-a) vb., ind. prez. 3 realiniáză, 1 pl. realiniém (-ni-em); conj. prez. 3 să realiniéze; ger. realiniínd (-ni-ind)

realiniarăți
REALINIÁ, realiniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alinia din nou. [Pr.: re-a-li-ni-a] – Pref. re- + alinia.

DOOM

realiniá (a ~) (re-a-, -ni-a) vb., ind. prez. 3 realiniáză, 1 pl. realiniém (-ni-em); conj. prez. 3 să realiniéze; ger. realiniínd (-ni-ind)

realiniase
REALINIÁ, realiniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alinia din nou. [Pr.: re-a-li-ni-a] – Pref. re- + alinia.

DOOM

realiniá (a ~) (re-a-, -ni-a) vb., ind. prez. 3 realiniáză, 1 pl. realiniém (-ni-em); conj. prez. 3 să realiniéze; ger. realiniínd (-ni-ind)

realiniasem
REALINIÁ, realiniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alinia din nou. [Pr.: re-a-li-ni-a] – Pref. re- + alinia.

DOOM

realiniá (a ~) (re-a-, -ni-a) vb., ind. prez. 3 realiniáză, 1 pl. realiniém (-ni-em); conj. prez. 3 să realiniéze; ger. realiniínd (-ni-ind)

realiniaseră
REALINIÁ, realiniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alinia din nou. [Pr.: re-a-li-ni-a] – Pref. re- + alinia.

DOOM

realiniá (a ~) (re-a-, -ni-a) vb., ind. prez. 3 realiniáză, 1 pl. realiniém (-ni-em); conj. prez. 3 să realiniéze; ger. realiniínd (-ni-ind)

realiniaserăm
REALINIÁ, realiniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alinia din nou. [Pr.: re-a-li-ni-a] – Pref. re- + alinia.

DOOM

realiniá (a ~) (re-a-, -ni-a) vb., ind. prez. 3 realiniáză, 1 pl. realiniém (-ni-em); conj. prez. 3 să realiniéze; ger. realiniínd (-ni-ind)

realiniaserăți
REALINIÁ, realiniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alinia din nou. [Pr.: re-a-li-ni-a] – Pref. re- + alinia.

DOOM

realiniá (a ~) (re-a-, -ni-a) vb., ind. prez. 3 realiniáză, 1 pl. realiniém (-ni-em); conj. prez. 3 să realiniéze; ger. realiniínd (-ni-ind)

realiniaseși
REALINIÁ, realiniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alinia din nou. [Pr.: re-a-li-ni-a] – Pref. re- + alinia.

DOOM

realiniá (a ~) (re-a-, -ni-a) vb., ind. prez. 3 realiniáză, 1 pl. realiniém (-ni-em); conj. prez. 3 să realiniéze; ger. realiniínd (-ni-ind)

realiniaseți
REALINIÁ, realiniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alinia din nou. [Pr.: re-a-li-ni-a] – Pref. re- + alinia.

DOOM

realiniá (a ~) (re-a-, -ni-a) vb., ind. prez. 3 realiniáză, 1 pl. realiniém (-ni-em); conj. prez. 3 să realiniéze; ger. realiniínd (-ni-ind)

realiniat
REALINIÁ, realiniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alinia din nou. [Pr.: re-a-li-ni-a] – Pref. re- + alinia.

DOOM

realiniá (a ~) (re-a-, -ni-a) vb., ind. prez. 3 realiniáză, 1 pl. realiniém (-ni-em); conj. prez. 3 să realiniéze; ger. realiniínd (-ni-ind)

realiniat
REALINIÁ, realiniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alinia din nou. [Pr.: re-a-li-ni-a] – Re¹- + alinia.

realiniau
REALINIÁ, realiniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alinia din nou. [Pr.: re-a-li-ni-a] – Pref. re- + alinia.

DOOM

realiniá (a ~) (re-a-, -ni-a) vb., ind. prez. 3 realiniáză, 1 pl. realiniém (-ni-em); conj. prez. 3 să realiniéze; ger. realiniínd (-ni-ind)

realiniază
REALINIÁ, realiniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alinia din nou. [Pr.: re-a-li-ni-a] – Pref. re- + alinia.

DOOM

realiniá (a ~) (re-a-, -ni-a) vb., ind. prez. 3 realiniáză, 1 pl. realiniém (-ni-em); conj. prez. 3 să realiniéze; ger. realiniínd (-ni-ind)

realiniași
REALINIÁ, realiniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alinia din nou. [Pr.: re-a-li-ni-a] – Pref. re- + alinia.

DOOM

realiniá (a ~) (re-a-, -ni-a) vb., ind. prez. 3 realiniáză, 1 pl. realiniém (-ni-em); conj. prez. 3 să realiniéze; ger. realiniínd (-ni-ind)

realiniați
REALINIÁ, realiniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alinia din nou. [Pr.: re-a-li-ni-a] – Pref. re- + alinia.

DOOM

realiniá (a ~) (re-a-, -ni-a) vb., ind. prez. 3 realiniáză, 1 pl. realiniém (-ni-em); conj. prez. 3 să realiniéze; ger. realiniínd (-ni-ind)

realinie
REALINIÁ, realiniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alinia din nou. [Pr.: re-a-li-ni-a] – Pref. re- + alinia.

DOOM

realiniá (a ~) (re-a-, -ni-a) vb., ind. prez. 3 realiniáză, 1 pl. realiniém (-ni-em); conj. prez. 3 să realiniéze; ger. realiniínd (-ni-ind)

realiniem
REALINIÁ, realiniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alinia din nou. [Pr.: re-a-li-ni-a] – Pref. re- + alinia.

DOOM

realiniá (a ~) (re-a-, -ni-a) vb., ind. prez. 3 realiniáză, 1 pl. realiniém (-ni-em); conj. prez. 3 să realiniéze; ger. realiniínd (-ni-ind)

realiniere
REALINIÁ, realiniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alinia din nou. [Pr.: re-a-li-ni-a] – Pref. re- + alinia.

DOOM

realiniá (a ~) (re-a-, -ni-a) vb., ind. prez. 3 realiniáză, 1 pl. realiniém (-ni-em); conj. prez. 3 să realiniéze; ger. realiniínd (-ni-ind)

realiniere
REALINIÉRE, realinieri, s. f. Acțiunea de a (se) realinia și rezultatul ei. [Pr.: re-a-li-ni-e-] – V. realinia.

DOOM

realiniére (re-a-, -ni-e-) s. f., g.-d. art. realiniérii; pl. realiniéri

realinierea
REALINIÉRE, realinieri, s. f. Acțiunea de a (se) realinia și rezultatul ei. [Pr.: re-a-li-ni-e-] – V. realinia.

DOOM

realiniére (re-a-, -ni-e-) s. f., g.-d. art. realiniérii; pl. realiniéri

realinieri
REALINIÉRE, realinieri, s. f. Acțiunea de a (se) realinia și rezultatul ei. [Pr.: re-a-li-ni-e-] – V. realinia.

DOOM

realiniére (re-a-, -ni-e-) s. f., g.-d. art. realiniérii; pl. realiniéri

realinierii
REALINIÉRE, realinieri, s. f. Acțiunea de a (se) realinia și rezultatul ei. [Pr.: re-a-li-ni-e-] – V. realinia.

DOOM

realiniére (re-a-, -ni-e-) s. f., g.-d. art. realiniérii; pl. realiniéri

realinierile
REALINIÉRE, realinieri, s. f. Acțiunea de a (se) realinia și rezultatul ei. [Pr.: re-a-li-ni-e-] – V. realinia.

DOOM

realiniére (re-a-, -ni-e-) s. f., g.-d. art. realiniérii; pl. realiniéri

realinierilor
REALINIÉRE, realinieri, s. f. Acțiunea de a (se) realinia și rezultatul ei. [Pr.: re-a-li-ni-e-] – V. realinia.

DOOM

realiniére (re-a-, -ni-e-) s. f., g.-d. art. realiniérii; pl. realiniéri

realiniez
REALINIÁ, realiniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alinia din nou. [Pr.: re-a-li-ni-a] – Pref. re- + alinia.

DOOM

realiniá (a ~) (re-a-, -ni-a) vb., ind. prez. 3 realiniáză, 1 pl. realiniém (-ni-em); conj. prez. 3 să realiniéze; ger. realiniínd (-ni-ind)

realinieze
REALINIÁ, realiniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alinia din nou. [Pr.: re-a-li-ni-a] – Pref. re- + alinia.

DOOM

realiniá (a ~) (re-a-, -ni-a) vb., ind. prez. 3 realiniáză, 1 pl. realiniém (-ni-em); conj. prez. 3 să realiniéze; ger. realiniínd (-ni-ind)

realiniezi
REALINIÁ, realiniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alinia din nou. [Pr.: re-a-li-ni-a] – Pref. re- + alinia.

DOOM

realiniá (a ~) (re-a-, -ni-a) vb., ind. prez. 3 realiniáză, 1 pl. realiniém (-ni-em); conj. prez. 3 să realiniéze; ger. realiniínd (-ni-ind)

realiniind
REALINIÁ, realiniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alinia din nou. [Pr.: re-a-li-ni-a] – Pref. re- + alinia.

DOOM

realiniá (a ~) (re-a-, -ni-a) vb., ind. prez. 3 realiniáză, 1 pl. realiniém (-ni-em); conj. prez. 3 să realiniéze; ger. realiniínd (-ni-ind)

realipea
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipeai
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipeam
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipească
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipeau
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipeați
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipesc
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipește
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipești
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipi
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipii
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipim
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipind
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipire
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipire
REALIPÍRE, realipiri, s. f. Acțiunea de a realipi și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. realipi.

DOOM

realipíre (re-a-) s. f., g.-d. art. realipírii; pl. realipíri

realipirea
REALIPÍRE, realipiri, s. f. Acțiunea de a realipi și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. realipi.

DOOM

realipíre (re-a-) s. f., g.-d. art. realipírii; pl. realipíri

realipiri
REALIPÍRE, realipiri, s. f. Acțiunea de a realipi și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. realipi.

DOOM

realipíre (re-a-) s. f., g.-d. art. realipírii; pl. realipíri

realipirii
REALIPÍRE, realipiri, s. f. Acțiunea de a realipi și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. realipi.

DOOM

realipíre (re-a-) s. f., g.-d. art. realipírii; pl. realipíri

realipirile
REALIPÍRE, realipiri, s. f. Acțiunea de a realipi și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. realipi.

DOOM

realipíre (re-a-) s. f., g.-d. art. realipírii; pl. realipíri

realipirilor
REALIPÍRE, realipiri, s. f. Acțiunea de a realipi și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. realipi.

DOOM

realipíre (re-a-) s. f., g.-d. art. realipírii; pl. realipíri

realipiră
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipirăm
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipirăți
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipise
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipisem
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipiseră
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipiserăm
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipiserăți
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipiseși
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipiseți
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipit
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipit
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Re¹- + alipi.

realipiși
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realipiți
REALIPÍ, realipesc, vb. IV. Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + alipi.

DOOM

realipí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. realipésc

realism
REALÍSM s. n. Mișcare, curent, atitudine în creația sau teoria literară și artistică având ca principiu de bază reflectarea realității în datele ei esențiale, obiective, caracteristice. ♦ Concepție, opusă idealismului, potrivit căreia lucrurile există independent de faptul că sunt percepute sau nu. ◊ Realism critic = doctrină care admite realitatea lumii înconjurătoare, dar susține că experiența senzorială depinde de mental. Realism socialist = doctrină estetică adoptată în URSS, care glorifica omul nou, constructor al socialismului. Realism naiv = doctrină după care experiența senzorială reprezintă calea de acces directă a subiectului la lucrurile lumii exterioare. Realism politic = atitudine întemeiată pe analiza și aprecierea atentă, multilaterală a fenomenelor și evenimentelor social-politice interne și internaționale, de luare în considerare a tendințelor de dezvoltare a realității. ♦ (În Evul Mediu) Concepție, opusă nominalismului, potrivit căreia universaliile au o existență substanțială reală independent de gândirea noastră. ♦ Atitudine a omului care are simțul realității; spirit practic. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisme.

DOOM

realísm (re-a-) s. n.

realismul
REALÍSM s. n. Mișcare, curent, atitudine în creația sau teoria literară și artistică având ca principiu de bază reflectarea realității în datele ei esențiale, obiective, caracteristice. ♦ Concepție, opusă idealismului, potrivit căreia lucrurile există independent de faptul că sunt percepute sau nu. ◊ Realism critic = doctrină care admite realitatea lumii înconjurătoare, dar susține că experiența senzorială depinde de mental. Realism socialist = doctrină estetică adoptată în URSS, care glorifica omul nou, constructor al socialismului. Realism naiv = doctrină după care experiența senzorială reprezintă calea de acces directă a subiectului la lucrurile lumii exterioare. Realism politic = atitudine întemeiată pe analiza și aprecierea atentă, multilaterală a fenomenelor și evenimentelor social-politice interne și internaționale, de luare în considerare a tendințelor de dezvoltare a realității. ♦ (În Evul Mediu) Concepție, opusă nominalismului, potrivit căreia universaliile au o existență substanțială reală independent de gândirea noastră. ♦ Atitudine a omului care are simțul realității; spirit practic. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisme.

DOOM

realísm (re-a-) s. n.

realismului
REALÍSM s. n. Mișcare, curent, atitudine în creația sau teoria literară și artistică având ca principiu de bază reflectarea realității în datele ei esențiale, obiective, caracteristice. ♦ Concepție, opusă idealismului, potrivit căreia lucrurile există independent de faptul că sunt percepute sau nu. ◊ Realism critic = doctrină care admite realitatea lumii înconjurătoare, dar susține că experiența senzorială depinde de mental. Realism socialist = doctrină estetică adoptată în URSS, care glorifica omul nou, constructor al socialismului. Realism naiv = doctrină după care experiența senzorială reprezintă calea de acces directă a subiectului la lucrurile lumii exterioare. Realism politic = atitudine întemeiată pe analiza și aprecierea atentă, multilaterală a fenomenelor și evenimentelor social-politice interne și internaționale, de luare în considerare a tendințelor de dezvoltare a realității. ♦ (În Evul Mediu) Concepție, opusă nominalismului, potrivit căreia universaliile au o existență substanțială reală independent de gândirea noastră. ♦ Atitudine a omului care are simțul realității; spirit practic. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisme.

DOOM

realísm (re-a-) s. n.

realist
REALÍST, -Ă, realiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este bazat pe principiile realismului; specific realismului. ♦ Spec. (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură. ♦ Care imită sau reproduce fidel realitatea. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Cu spirit practic, cu simțul realității. 2. S. m. și f. Adept al realismului. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliste.

DOOM

realíst (re-a-) adj. m., s. m., pl. realíști; adj. f., s. f. realístă, pl. realíste

realist
REALÍST, -Ă, realiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este bazat pe principiile realismului; specific realismului. ♦ Spec. (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură. ♦ Care imită sau reproduce fidel realitatea. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Cu spirit practic, cu simțul realității. 2. S. m. și f. Adept al realismului. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliste.

DOOM

realíst (re-a-) adj. m., s. m., pl. realíști; adj. f., s. f. realístă, pl. realíste

realista
REALÍST, -Ă, realiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este bazat pe principiile realismului; specific realismului. ♦ Spec. (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură. ♦ Care imită sau reproduce fidel realitatea. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Cu spirit practic, cu simțul realității. 2. S. m. și f. Adept al realismului. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliste.

DOOM

realíst (re-a-) adj. m., s. m., pl. realíști; adj. f., s. f. realístă, pl. realíste

realista
REALÍST, -Ă, realiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este bazat pe principiile realismului; specific realismului. ♦ Spec. (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură. ♦ Care imită sau reproduce fidel realitatea. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Cu spirit practic, cu simțul realității. 2. S. m. și f. Adept al realismului. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliste.

DOOM

realíst (re-a-) adj. m., s. m., pl. realíști; adj. f., s. f. realístă, pl. realíste

realiste
REALÍST, -Ă, realiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este bazat pe principiile realismului; specific realismului. ♦ Spec. (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură. ♦ Care imită sau reproduce fidel realitatea. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Cu spirit practic, cu simțul realității. 2. S. m. și f. Adept al realismului. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliste.

DOOM

realíst (re-a-) adj. m., s. m., pl. realíști; adj. f., s. f. realístă, pl. realíste

realiste
REALÍST, -Ă, realiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este bazat pe principiile realismului; specific realismului. ♦ Spec. (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură. ♦ Care imită sau reproduce fidel realitatea. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Cu spirit practic, cu simțul realității. 2. S. m. și f. Adept al realismului. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliste.

DOOM

realíst (re-a-) adj. m., s. m., pl. realíști; adj. f., s. f. realístă, pl. realíste

realistei
REALÍST, -Ă, realiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este bazat pe principiile realismului; specific realismului. ♦ Spec. (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură. ♦ Care imită sau reproduce fidel realitatea. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Cu spirit practic, cu simțul realității. 2. S. m. și f. Adept al realismului. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliste.

DOOM

realíst (re-a-) adj. m., s. m., pl. realíști; adj. f., s. f. realístă, pl. realíste

realistei
REALÍST, -Ă, realiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este bazat pe principiile realismului; specific realismului. ♦ Spec. (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură. ♦ Care imită sau reproduce fidel realitatea. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Cu spirit practic, cu simțul realității. 2. S. m. și f. Adept al realismului. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliste.

DOOM

realíst (re-a-) adj. m., s. m., pl. realíști; adj. f., s. f. realístă, pl. realíste

realistele
REALÍST, -Ă, realiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este bazat pe principiile realismului; specific realismului. ♦ Spec. (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură. ♦ Care imită sau reproduce fidel realitatea. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Cu spirit practic, cu simțul realității. 2. S. m. și f. Adept al realismului. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliste.

DOOM

realíst (re-a-) adj. m., s. m., pl. realíști; adj. f., s. f. realístă, pl. realíste

realistele
REALÍST, -Ă, realiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este bazat pe principiile realismului; specific realismului. ♦ Spec. (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură. ♦ Care imită sau reproduce fidel realitatea. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Cu spirit practic, cu simțul realității. 2. S. m. și f. Adept al realismului. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliste.

DOOM

realíst (re-a-) adj. m., s. m., pl. realíști; adj. f., s. f. realístă, pl. realíste

realistelor
REALÍST, -Ă, realiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este bazat pe principiile realismului; specific realismului. ♦ Spec. (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură. ♦ Care imită sau reproduce fidel realitatea. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Cu spirit practic, cu simțul realității. 2. S. m. și f. Adept al realismului. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliste.

DOOM

realíst (re-a-) adj. m., s. m., pl. realíști; adj. f., s. f. realístă, pl. realíste

realistelor
REALÍST, -Ă, realiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este bazat pe principiile realismului; specific realismului. ♦ Spec. (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură. ♦ Care imită sau reproduce fidel realitatea. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Cu spirit practic, cu simțul realității. 2. S. m. și f. Adept al realismului. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliste.

DOOM

realíst (re-a-) adj. m., s. m., pl. realíști; adj. f., s. f. realístă, pl. realíste

realistic
REALÍSTIC, -Ă adj. (Rar) Conform cu realitatea; care consideră în primul rând realitatea materială. [Cf. it. realistico, germ. realistisch].

realistica
REALÍSTIC, -Ă adj. (Rar) Conform cu realitatea; care consideră în primul rând realitatea materială. [Cf. it. realistico, germ. realistisch].

realistice
REALÍSTIC, -Ă adj. (Rar) Conform cu realitatea; care consideră în primul rând realitatea materială. [Cf. it. realistico, germ. realistisch].

realisticei
REALÍSTIC, -Ă adj. (Rar) Conform cu realitatea; care consideră în primul rând realitatea materială. [Cf. it. realistico, germ. realistisch].

realisticele
REALÍSTIC, -Ă adj. (Rar) Conform cu realitatea; care consideră în primul rând realitatea materială. [Cf. it. realistico, germ. realistisch].

realisticelor
REALÍSTIC, -Ă adj. (Rar) Conform cu realitatea; care consideră în primul rând realitatea materială. [Cf. it. realistico, germ. realistisch].

realistici
REALÍSTIC, -Ă adj. (Rar) Conform cu realitatea; care consideră în primul rând realitatea materială. [Cf. it. realistico, germ. realistisch].

realisticii
REALÍSTIC, -Ă adj. (Rar) Conform cu realitatea; care consideră în primul rând realitatea materială. [Cf. it. realistico, germ. realistisch].

realisticilor
REALÍSTIC, -Ă adj. (Rar) Conform cu realitatea; care consideră în primul rând realitatea materială. [Cf. it. realistico, germ. realistisch].

realisticul
REALÍSTIC, -Ă adj. (Rar) Conform cu realitatea; care consideră în primul rând realitatea materială. [Cf. it. realistico, germ. realistisch].

realisticului
REALÍSTIC, -Ă adj. (Rar) Conform cu realitatea; care consideră în primul rând realitatea materială. [Cf. it. realistico, germ. realistisch].

realistul
REALÍST, -Ă, realiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este bazat pe principiile realismului; specific realismului. ♦ Spec. (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură. ♦ Care imită sau reproduce fidel realitatea. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Cu spirit practic, cu simțul realității. 2. S. m. și f. Adept al realismului. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliste.

DOOM

realíst (re-a-) adj. m., s. m., pl. realíști; adj. f., s. f. realístă, pl. realíste

realistul
REALÍST, -Ă, realiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este bazat pe principiile realismului; specific realismului. ♦ Spec. (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură. ♦ Care imită sau reproduce fidel realitatea. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Cu spirit practic, cu simțul realității. 2. S. m. și f. Adept al realismului. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliste.

DOOM

realíst (re-a-) adj. m., s. m., pl. realíști; adj. f., s. f. realístă, pl. realíste

realistului
REALÍST, -Ă, realiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este bazat pe principiile realismului; specific realismului. ♦ Spec. (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură. ♦ Care imită sau reproduce fidel realitatea. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Cu spirit practic, cu simțul realității. 2. S. m. și f. Adept al realismului. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliste.

DOOM

realíst (re-a-) adj. m., s. m., pl. realíști; adj. f., s. f. realístă, pl. realíste

realistului
REALÍST, -Ă, realiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este bazat pe principiile realismului; specific realismului. ♦ Spec. (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură. ♦ Care imită sau reproduce fidel realitatea. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Cu spirit practic, cu simțul realității. 2. S. m. și f. Adept al realismului. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliste.

DOOM

realíst (re-a-) adj. m., s. m., pl. realíști; adj. f., s. f. realístă, pl. realíste

realitate
REALITÁTE, realități, s. f. Fapt, lucru real care există efectiv, stare de fapt; p. ext. adevăr. ◊ Loc. adv. În realitate = de fapt, efectiv, în adevăr. ♦ (Fil.; la sg.) Existență, tot ce există; (în opoziție cu posibilitate) Existență afectivă. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalité, lat. realitas, -atis, germ. Realität.

DOOM

realitáte (re-a-) s. f., g.-d. art. realitắții; (situații, fapte, lucruri) pl. realitắți

realitatea
REALITÁTE, realități, s. f. Fapt, lucru real care există efectiv, stare de fapt; p. ext. adevăr. ◊ Loc. adv. În realitate = de fapt, efectiv, în adevăr. ♦ (Fil.; la sg.) Existență, tot ce există; (în opoziție cu posibilitate) Existență afectivă. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalité, lat. realitas, -atis, germ. Realität.

DOOM

realitáte (re-a-) s. f., g.-d. art. realitắții; (situații, fapte, lucruri) pl. realitắți

realități
REALITÁTE, realități, s. f. Fapt, lucru real care există efectiv, stare de fapt; p. ext. adevăr. ◊ Loc. adv. În realitate = de fapt, efectiv, în adevăr. ♦ (Fil.; la sg.) Existență, tot ce există; (în opoziție cu posibilitate) Existență afectivă. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalité, lat. realitas, -atis, germ. Realität.

DOOM

realitáte (re-a-) s. f., g.-d. art. realitắții; (situații, fapte, lucruri) pl. realitắți

realității
REALITÁTE, realități, s. f. Fapt, lucru real care există efectiv, stare de fapt; p. ext. adevăr. ◊ Loc. adv. În realitate = de fapt, efectiv, în adevăr. ♦ (Fil.; la sg.) Existență, tot ce există; (în opoziție cu posibilitate) Existență afectivă. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalité, lat. realitas, -atis, germ. Realität.

DOOM

realitáte (re-a-) s. f., g.-d. art. realitắții; (situații, fapte, lucruri) pl. realitắți

realitățile
REALITÁTE, realități, s. f. Fapt, lucru real care există efectiv, stare de fapt; p. ext. adevăr. ◊ Loc. adv. În realitate = de fapt, efectiv, în adevăr. ♦ (Fil.; la sg.) Existență, tot ce există; (în opoziție cu posibilitate) Existență afectivă. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalité, lat. realitas, -atis, germ. Realität.

DOOM

realitáte (re-a-) s. f., g.-d. art. realitắții; (situații, fapte, lucruri) pl. realitắți

realităților
REALITÁTE, realități, s. f. Fapt, lucru real care există efectiv, stare de fapt; p. ext. adevăr. ◊ Loc. adv. În realitate = de fapt, efectiv, în adevăr. ♦ (Fil.; la sg.) Existență, tot ce există; (în opoziție cu posibilitate) Existență afectivă. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalité, lat. realitas, -atis, germ. Realität.

DOOM

realitáte (re-a-) s. f., g.-d. art. realitắții; (situații, fapte, lucruri) pl. realitắți

realiza
REALIZÁ, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui (o operă de artă). ♦ Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârși, a-și pune în valoare capacitatea de creație. 3. A obține, a dobândi, a câștiga (ceva); a încasa prețurile (la mărfurile vândute). 4. A-și face o idee precisă despre..., a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliser.

DOOM

realizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realizeáză

realizabil
REALIZÁBIL, -Ă, realizabili, -e, adj. Care poate fi realizat, înfăptuit, pus în practică. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisable.

DOOM

realizábil (re-a-) adj. m., pl. realizábili; f. realizábilă, pl. realizábile

realizabila
REALIZÁBIL, -Ă, realizabili, -e, adj. Care poate fi realizat, înfăptuit, pus în practică. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisable.

DOOM

realizábil (re-a-) adj. m., pl. realizábili; f. realizábilă, pl. realizábile

realizabile
REALIZÁBIL, -Ă, realizabili, -e, adj. Care poate fi realizat, înfăptuit, pus în practică. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisable.

DOOM

realizábil (re-a-) adj. m., pl. realizábili; f. realizábilă, pl. realizábile

realizabilei
REALIZÁBIL, -Ă, realizabili, -e, adj. Care poate fi realizat, înfăptuit, pus în practică. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisable.

DOOM

realizábil (re-a-) adj. m., pl. realizábili; f. realizábilă, pl. realizábile

realizabilele
REALIZÁBIL, -Ă, realizabili, -e, adj. Care poate fi realizat, înfăptuit, pus în practică. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisable.

DOOM

realizábil (re-a-) adj. m., pl. realizábili; f. realizábilă, pl. realizábile

realizabilelor
REALIZÁBIL, -Ă, realizabili, -e, adj. Care poate fi realizat, înfăptuit, pus în practică. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisable.

DOOM

realizábil (re-a-) adj. m., pl. realizábili; f. realizábilă, pl. realizábile

realizabili
REALIZÁBIL, -Ă, realizabili, -e, adj. Care poate fi realizat, înfăptuit, pus în practică. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisable.

DOOM

realizábil (re-a-) adj. m., pl. realizábili; f. realizábilă, pl. realizábile

realizabilii
REALIZÁBIL, -Ă, realizabili, -e, adj. Care poate fi realizat, înfăptuit, pus în practică. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisable.

DOOM

realizábil (re-a-) adj. m., pl. realizábili; f. realizábilă, pl. realizábile

realizabililor
REALIZÁBIL, -Ă, realizabili, -e, adj. Care poate fi realizat, înfăptuit, pus în practică. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisable.

DOOM

realizábil (re-a-) adj. m., pl. realizábili; f. realizábilă, pl. realizábile

realizabilul
REALIZÁBIL, -Ă, realizabili, -e, adj. Care poate fi realizat, înfăptuit, pus în practică. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisable.

DOOM

realizábil (re-a-) adj. m., pl. realizábili; f. realizábilă, pl. realizábile

realizabilului
REALIZÁBIL, -Ă, realizabili, -e, adj. Care poate fi realizat, înfăptuit, pus în practică. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisable.

DOOM

realizábil (re-a-) adj. m., pl. realizábili; f. realizábilă, pl. realizábile

realizai
REALIZÁ, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui (o operă de artă). ♦ Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârși, a-și pune în valoare capacitatea de creație. 3. A obține, a dobândi, a câștiga (ceva); a încasa prețurile (la mărfurile vândute). 4. A-și face o idee precisă despre..., a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliser.

DOOM

realizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realizeáză

realizam
REALIZÁ, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui (o operă de artă). ♦ Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârși, a-și pune în valoare capacitatea de creație. 3. A obține, a dobândi, a câștiga (ceva); a încasa prețurile (la mărfurile vândute). 4. A-și face o idee precisă despre..., a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliser.

DOOM

realizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realizeáză

realizant
REALIZÁNT, -Ă, realizanți, s. m. (Mat.) Discriminant (2). [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisant.

realizare
REALIZÁ, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui (o operă de artă). ♦ Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârși, a-și pune în valoare capacitatea de creație. 3. A obține, a dobândi, a câștiga (ceva); a încasa prețurile (la mărfurile vândute). 4. A-și face o idee precisă despre..., a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliser.

DOOM

realizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realizeáză

realizare
REALIZÁRE, realizări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) realiza și rezultatul ei; îndeplinire, înfăptuire. 2. Lucru realizat. ♦ Creație. [Pr.: re-a-] – V. realiza.

DOOM

realizáre (re-a-) s. f., g.-d. art. realizắrii; pl. realizắri

realizarea
REALIZÁRE, realizări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) realiza și rezultatul ei; îndeplinire, înfăptuire. 2. Lucru realizat. ♦ Creație. [Pr.: re-a-] – V. realiza.

DOOM

realizáre (re-a-) s. f., g.-d. art. realizắrii; pl. realizắri

realizară
REALIZÁ, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui (o operă de artă). ♦ Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârși, a-și pune în valoare capacitatea de creație. 3. A obține, a dobândi, a câștiga (ceva); a încasa prețurile (la mărfurile vândute). 4. A-și face o idee precisă despre..., a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliser.

DOOM

realizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realizeáză

realizarăm
REALIZÁ, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui (o operă de artă). ♦ Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârși, a-și pune în valoare capacitatea de creație. 3. A obține, a dobândi, a câștiga (ceva); a încasa prețurile (la mărfurile vândute). 4. A-și face o idee precisă despre..., a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliser.

DOOM

realizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realizeáză

realizarăți
REALIZÁ, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui (o operă de artă). ♦ Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârși, a-și pune în valoare capacitatea de creație. 3. A obține, a dobândi, a câștiga (ceva); a încasa prețurile (la mărfurile vândute). 4. A-și face o idee precisă despre..., a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliser.

DOOM

realizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realizeáză

realizase
REALIZÁ, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui (o operă de artă). ♦ Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârși, a-și pune în valoare capacitatea de creație. 3. A obține, a dobândi, a câștiga (ceva); a încasa prețurile (la mărfurile vândute). 4. A-și face o idee precisă despre..., a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliser.

DOOM

realizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realizeáză

realizasem
REALIZÁ, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui (o operă de artă). ♦ Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârși, a-și pune în valoare capacitatea de creație. 3. A obține, a dobândi, a câștiga (ceva); a încasa prețurile (la mărfurile vândute). 4. A-și face o idee precisă despre..., a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliser.

DOOM

realizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realizeáză

realizaseră
REALIZÁ, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui (o operă de artă). ♦ Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârși, a-și pune în valoare capacitatea de creație. 3. A obține, a dobândi, a câștiga (ceva); a încasa prețurile (la mărfurile vândute). 4. A-și face o idee precisă despre..., a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliser.

DOOM

realizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realizeáză

realizaserăm
REALIZÁ, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui (o operă de artă). ♦ Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârși, a-și pune în valoare capacitatea de creație. 3. A obține, a dobândi, a câștiga (ceva); a încasa prețurile (la mărfurile vândute). 4. A-și face o idee precisă despre..., a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliser.

DOOM

realizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realizeáză

realizaserăți
REALIZÁ, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui (o operă de artă). ♦ Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârși, a-și pune în valoare capacitatea de creație. 3. A obține, a dobândi, a câștiga (ceva); a încasa prețurile (la mărfurile vândute). 4. A-și face o idee precisă despre..., a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliser.

DOOM

realizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realizeáză

realizaseși
REALIZÁ, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui (o operă de artă). ♦ Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârși, a-și pune în valoare capacitatea de creație. 3. A obține, a dobândi, a câștiga (ceva); a încasa prețurile (la mărfurile vândute). 4. A-și face o idee precisă despre..., a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliser.

DOOM

realizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realizeáză

realizaseți
REALIZÁ, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui (o operă de artă). ♦ Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârși, a-și pune în valoare capacitatea de creație. 3. A obține, a dobândi, a câștiga (ceva); a încasa prețurile (la mărfurile vândute). 4. A-și face o idee precisă despre..., a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliser.

DOOM

realizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realizeáză

realizat
REALIZÁ, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui (o operă de artă). ♦ Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârși, a-și pune în valoare capacitatea de creație. 3. A obține, a dobândi, a câștiga (ceva); a încasa prețurile (la mărfurile vândute). 4. A-și face o idee precisă despre..., a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliser.

DOOM

realizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realizeáză

realizat
REALIZÁT, -Ă, realizați, -te, adj. Înfăptuit, împlinit. ♦ (Despre o operă de artă) Reușit, valoros (din punct de vedere artistic). [Pr.: re-a-] – V. realiza.

realizata
REALIZÁT, -Ă, realizați, -te, adj. Înfăptuit, împlinit. ♦ (Despre o operă de artă) Reușit, valoros (din punct de vedere artistic). [Pr.: re-a-] – V. realiza.

realizate
REALIZÁT, -Ă, realizați, -te, adj. Înfăptuit, împlinit. ♦ (Despre o operă de artă) Reușit, valoros (din punct de vedere artistic). [Pr.: re-a-] – V. realiza.

realizatei
REALIZÁT, -Ă, realizați, -te, adj. Înfăptuit, împlinit. ♦ (Despre o operă de artă) Reușit, valoros (din punct de vedere artistic). [Pr.: re-a-] – V. realiza.

realizatele
REALIZÁT, -Ă, realizați, -te, adj. Înfăptuit, împlinit. ♦ (Despre o operă de artă) Reușit, valoros (din punct de vedere artistic). [Pr.: re-a-] – V. realiza.

realizatelor
REALIZÁT, -Ă, realizați, -te, adj. Înfăptuit, împlinit. ♦ (Despre o operă de artă) Reușit, valoros (din punct de vedere artistic). [Pr.: re-a-] – V. realiza.

realizatoare
REALIZATÓR, -OÁRE, realizatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care realizează, care înfăptuiește ceva; înfăptuitor. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisateur.

DOOM

!realizatór (re-a-) adj. m., s. m., pl. realizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. realizatoáre

realizatoarea
REALIZATÓR, -OÁRE, realizatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care realizează, care înfăptuiește ceva; înfăptuitor. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisateur.

DOOM

!realizatór (re-a-) adj. m., s. m., pl. realizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. realizatoáre

realizatoarei
REALIZATÓR, -OÁRE, realizatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care realizează, care înfăptuiește ceva; înfăptuitor. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisateur.

DOOM

!realizatór (re-a-) adj. m., s. m., pl. realizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. realizatoáre

realizatoarele
REALIZATÓR, -OÁRE, realizatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care realizează, care înfăptuiește ceva; înfăptuitor. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisateur.

DOOM

!realizatór (re-a-) adj. m., s. m., pl. realizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. realizatoáre

realizatoarelor
REALIZATÓR, -OÁRE, realizatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care realizează, care înfăptuiește ceva; înfăptuitor. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisateur.

DOOM

!realizatór (re-a-) adj. m., s. m., pl. realizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. realizatoáre

realizator
REALIZATÓR, -OÁRE, realizatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care realizează, care înfăptuiește ceva; înfăptuitor. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisateur.

DOOM

!realizatór (re-a-) adj. m., s. m., pl. realizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. realizatoáre

realizatori
REALIZATÓR, -OÁRE, realizatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care realizează, care înfăptuiește ceva; înfăptuitor. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisateur.

DOOM

!realizatór (re-a-) adj. m., s. m., pl. realizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. realizatoáre

realizatorii
REALIZATÓR, -OÁRE, realizatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care realizează, care înfăptuiește ceva; înfăptuitor. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisateur.

DOOM

!realizatór (re-a-) adj. m., s. m., pl. realizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. realizatoáre

realizatorilor
REALIZATÓR, -OÁRE, realizatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care realizează, care înfăptuiește ceva; înfăptuitor. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisateur.

DOOM

!realizatór (re-a-) adj. m., s. m., pl. realizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. realizatoáre

realizatorul
REALIZATÓR, -OÁRE, realizatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care realizează, care înfăptuiește ceva; înfăptuitor. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisateur.

DOOM

!realizatór (re-a-) adj. m., s. m., pl. realizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. realizatoáre

realizatorului
REALIZATÓR, -OÁRE, realizatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care realizează, care înfăptuiește ceva; înfăptuitor. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisateur.

DOOM

!realizatór (re-a-) adj. m., s. m., pl. realizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. realizatoáre

realizatul
REALIZÁT, -Ă, realizați, -te, adj. Înfăptuit, împlinit. ♦ (Despre o operă de artă) Reușit, valoros (din punct de vedere artistic). [Pr.: re-a-] – V. realiza.

realizatului
REALIZÁT, -Ă, realizați, -te, adj. Înfăptuit, împlinit. ♦ (Despre o operă de artă) Reușit, valoros (din punct de vedere artistic). [Pr.: re-a-] – V. realiza.

realizau
REALIZÁ, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui (o operă de artă). ♦ Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârși, a-și pune în valoare capacitatea de creație. 3. A obține, a dobândi, a câștiga (ceva); a încasa prețurile (la mărfurile vândute). 4. A-și face o idee precisă despre..., a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliser.

DOOM

realizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realizeáză

realizași
REALIZÁ, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui (o operă de artă). ♦ Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârși, a-și pune în valoare capacitatea de creație. 3. A obține, a dobândi, a câștiga (ceva); a încasa prețurile (la mărfurile vândute). 4. A-și face o idee precisă despre..., a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliser.

DOOM

realizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realizeáză

realizați
REALIZÁ, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui (o operă de artă). ♦ Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârși, a-și pune în valoare capacitatea de creație. 3. A obține, a dobândi, a câștiga (ceva); a încasa prețurile (la mărfurile vândute). 4. A-și face o idee precisă despre..., a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliser.

DOOM

realizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realizeáză

realizați
REALIZÁT, -Ă, realizați, -te, adj. Înfăptuit, împlinit. ♦ (Despre o operă de artă) Reușit, valoros (din punct de vedere artistic). [Pr.: re-a-] – V. realiza.

realizație
REALIZÁȚIE, realizații, s. f. (Învechit) Realizare. Țălul nostru este realizația dorinții ca romînii să aibă o limbă și o literatură comună pentru toți. KOGĂLNICEANU, în DACIA LIT. XI.

realizații
REALIZÁT, -Ă, realizați, -te, adj. Înfăptuit, împlinit. ♦ (Despre o operă de artă) Reușit, valoros (din punct de vedere artistic). [Pr.: re-a-] – V. realiza.

realizaților
REALIZÁT, -Ă, realizați, -te, adj. Înfăptuit, împlinit. ♦ (Despre o operă de artă) Reușit, valoros (din punct de vedere artistic). [Pr.: re-a-] – V. realiza.

realizează
REALIZÁ, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui (o operă de artă). ♦ Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârși, a-și pune în valoare capacitatea de creație. 3. A obține, a dobândi, a câștiga (ceva); a încasa prețurile (la mărfurile vândute). 4. A-și face o idee precisă despre..., a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliser.

DOOM

realizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realizeáză

realizez
REALIZÁ, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui (o operă de artă). ♦ Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârși, a-și pune în valoare capacitatea de creație. 3. A obține, a dobândi, a câștiga (ceva); a încasa prețurile (la mărfurile vândute). 4. A-și face o idee precisă despre..., a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliser.

DOOM

realizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realizeáză

realizeze
REALIZÁ, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui (o operă de artă). ♦ Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârși, a-și pune în valoare capacitatea de creație. 3. A obține, a dobândi, a câștiga (ceva); a încasa prețurile (la mărfurile vândute). 4. A-și face o idee precisă despre..., a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliser.

DOOM

realizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realizeáză

realizezi
REALIZÁ, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui (o operă de artă). ♦ Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârși, a-și pune în valoare capacitatea de creație. 3. A obține, a dobândi, a câștiga (ceva); a încasa prețurile (la mărfurile vândute). 4. A-și face o idee precisă despre..., a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliser.

DOOM

realizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realizeáză

realizând
REALIZÁ, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui (o operă de artă). ♦ Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârși, a-și pune în valoare capacitatea de creație. 3. A obține, a dobândi, a câștiga (ceva); a încasa prețurile (la mărfurile vândute). 4. A-și face o idee precisă despre..., a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliser.

DOOM

realizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realizeáză

realizînd
REALIZÁ, realizez, vb. I. Tranz. 1. A aduce (ceva) la îndeplinire, a face să devină real; a atinge (un scop), a înfăptui. 2. Spec. A crea, a plăsmui (o operă de artă). ♦ Refl. (Despre o persoană, mai ales despre un artist) A se dezvolta pe deplin, a se desăvârși, a-și pune în valoare capacitatea de creație. 3. A obține, a dobândi, a câștiga (ceva); a încasa prețurile (la mărfurile vândute). 4. A-și face o idee precisă despre..., a reuși să înțeleagă, să pătrundă înțelesul unui lucru. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliser.

DOOM

realizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 realizeáză

realizări
REALIZÁRE, realizări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) realiza și rezultatul ei; îndeplinire, înfăptuire. 2. Lucru realizat. ♦ Creație. [Pr.: re-a-] – V. realiza.

DOOM

realizáre (re-a-) s. f., g.-d. art. realizắrii; pl. realizắri

realizării
REALIZÁRE, realizări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) realiza și rezultatul ei; îndeplinire, înfăptuire. 2. Lucru realizat. ♦ Creație. [Pr.: re-a-] – V. realiza.

DOOM

realizáre (re-a-) s. f., g.-d. art. realizắrii; pl. realizắri

realizările
REALIZÁRE, realizări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) realiza și rezultatul ei; îndeplinire, înfăptuire. 2. Lucru realizat. ♦ Creație. [Pr.: re-a-] – V. realiza.

DOOM

realizáre (re-a-) s. f., g.-d. art. realizắrii; pl. realizắri

realizărilor
REALIZÁRE, realizări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) realiza și rezultatul ei; îndeplinire, înfăptuire. 2. Lucru realizat. ♦ Creație. [Pr.: re-a-] – V. realiza.

DOOM

realizáre (re-a-) s. f., g.-d. art. realizắrii; pl. realizắri

realiști
REALÍST, -Ă, realiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este bazat pe principiile realismului; specific realismului. ♦ Spec. (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură. ♦ Care imită sau reproduce fidel realitatea. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Cu spirit practic, cu simțul realității. 2. S. m. și f. Adept al realismului. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliste.

DOOM

realíst (re-a-) adj. m., s. m., pl. realíști; adj. f., s. f. realístă, pl. realíste

realiști
REALÍST, -Ă, realiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este bazat pe principiile realismului; specific realismului. ♦ Spec. (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură. ♦ Care imită sau reproduce fidel realitatea. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Cu spirit practic, cu simțul realității. 2. S. m. și f. Adept al realismului. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliste.

DOOM

realíst (re-a-) adj. m., s. m., pl. realíști; adj. f., s. f. realístă, pl. realíste

realiștii
REALÍST, -Ă, realiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este bazat pe principiile realismului; specific realismului. ♦ Spec. (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură. ♦ Care imită sau reproduce fidel realitatea. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Cu spirit practic, cu simțul realității. 2. S. m. și f. Adept al realismului. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliste.

DOOM

realíst (re-a-) adj. m., s. m., pl. realíști; adj. f., s. f. realístă, pl. realíste

realiștii
REALÍST, -Ă, realiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este bazat pe principiile realismului; specific realismului. ♦ Spec. (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură. ♦ Care imită sau reproduce fidel realitatea. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Cu spirit practic, cu simțul realității. 2. S. m. și f. Adept al realismului. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliste.

DOOM

realíst (re-a-) adj. m., s. m., pl. realíști; adj. f., s. f. realístă, pl. realíste

realiștilor
REALÍST, -Ă, realiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este bazat pe principiile realismului; specific realismului. ♦ Spec. (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură. ♦ Care imită sau reproduce fidel realitatea. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Cu spirit practic, cu simțul realității. 2. S. m. și f. Adept al realismului. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliste.

DOOM

realíst (re-a-) adj. m., s. m., pl. realíști; adj. f., s. f. realístă, pl. realíste

realiștilor
REALÍST, -Ă, realiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este bazat pe principiile realismului; specific realismului. ♦ Spec. (Despre scriitori, artiști etc.) Care aderă la realism, care reprezintă realismul în artă, în literatură. ♦ Care imită sau reproduce fidel realitatea. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Cu spirit practic, cu simțul realității. 2. S. m. și f. Adept al realismului. [Pr.: re-a-] – Din fr. réaliste.

DOOM

realíst (re-a-) adj. m., s. m., pl. realíști; adj. f., s. f. realístă, pl. realíste

realmente
REALMÉNTE adv. În mod real, în adevăr; de fapt. [Pr.: re-al-] – Din it. realmente. Cf. fr. réellement.

DOOM

realménte (re-al-) adv.

realtoi
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoia
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoiai
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoiam
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoiască
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoiau
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoiați
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoiesc
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoiește
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoiești
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoii
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoim
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoind
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoire
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoire
REALTOÍRE, realtoiri, s. f. (Acțiunea) de a realtoi și rezultatul ei. [Pr.: re-al-] – V. realtoi.

realtoirea
REALTOÍRE, realtoiri, s. f. (Acțiunea) de a realtoi și rezultatul ei. [Pr.: re-al-] – V. realtoi.

realtoiri
REALTOÍRE, realtoiri, s. f. (Acțiunea) de a realtoi și rezultatul ei. [Pr.: re-al-] – V. realtoi.

realtoirii
REALTOÍRE, realtoiri, s. f. (Acțiunea) de a realtoi și rezultatul ei. [Pr.: re-al-] – V. realtoi.

realtoirile
REALTOÍRE, realtoiri, s. f. (Acțiunea) de a realtoi și rezultatul ei. [Pr.: re-al-] – V. realtoi.

realtoirilor
REALTOÍRE, realtoiri, s. f. (Acțiunea) de a realtoi și rezultatul ei. [Pr.: re-al-] – V. realtoi.

realtoiră
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoirăm
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoirăți
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoise
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoisem
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoiseră
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoiserăm
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoiserăți
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoiseși
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoiseți
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoit
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoit
REALTOÍT, -Ă, realtoiți, -te, adj. Care a fost altoit încă o dată. [Pr.: re-al-] – V. realtoi.

realtoita
REALTOÍT, -Ă, realtoiți, -te, adj. Care a fost altoit încă o dată. [Pr.: re-al-] – V. realtoi.

realtoite
REALTOÍT, -Ă, realtoiți, -te, adj. Care a fost altoit încă o dată. [Pr.: re-al-] – V. realtoi.

realtoitei
REALTOÍT, -Ă, realtoiți, -te, adj. Care a fost altoit încă o dată. [Pr.: re-al-] – V. realtoi.

realtoitele
REALTOÍT, -Ă, realtoiți, -te, adj. Care a fost altoit încă o dată. [Pr.: re-al-] – V. realtoi.

realtoitelor
REALTOÍT, -Ă, realtoiți, -te, adj. Care a fost altoit încă o dată. [Pr.: re-al-] – V. realtoi.

realtoitul
REALTOÍT, -Ă, realtoiți, -te, adj. Care a fost altoit încă o dată. [Pr.: re-al-] – V. realtoi.

realtoitului
REALTOÍT, -Ă, realtoiți, -te, adj. Care a fost altoit încă o dată. [Pr.: re-al-] – V. realtoi.

realtoiși
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoiți
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Pref. re- + altoi².

realtoiți
REALTOÍT, -Ă, realtoiți, -te, adj. Care a fost altoit încă o dată. [Pr.: re-al-] – V. realtoi.

realtoiții
REALTOÍT, -Ă, realtoiți, -te, adj. Care a fost altoit încă o dată. [Pr.: re-al-] – V. realtoi.

realtoiților
REALTOÍT, -Ă, realtoiți, -te, adj. Care a fost altoit încă o dată. [Pr.: re-al-] – V. realtoi.

realul
REÁL¹, reali, s. m. Veche monedă spaniolă de argint, valorând 25 de centime. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. réal.

DOOM

reál³ (realitate) s. n.

realul
REÁL¹, reali, s. m. Veche monedă spaniolă de argint, valorând 25 de centime. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. réal.

DOOM

reál³ (realitate) s. n.

realului
REÁL¹, reali, s. m. Veche monedă spaniolă de argint, valorând 25 de centime. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. réal.

DOOM

reál³ (realitate) s. n.

realului
REÁL¹, reali, s. m. Veche monedă spaniolă de argint, valorând 25 de centime. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. réal.

DOOM

reál³ (realitate) s. n.

reambala
REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + ambala.

DOOM

reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză

reambalai
REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + ambala.

DOOM

reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză

reambalam
REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + ambala.

DOOM

reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză

reambalare
REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + ambala.

DOOM

reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză

reambalare
REAMBALÁRE, reambalări, s. f. Acțiunea de a reambala și rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reambala.

DOOM

reambaláre (re-am-) s. f., g.-d. art. reambalắrii; pl. reambalắri

reambalarea
REAMBALÁRE, reambalări, s. f. Acțiunea de a reambala și rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reambala.

DOOM

reambaláre (re-am-) s. f., g.-d. art. reambalắrii; pl. reambalắri

reambalară
REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + ambala.

DOOM

reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză

reambalarăm
REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + ambala.

DOOM

reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză

reambalarăți
REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + ambala.

DOOM

reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză

reambalase
REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + ambala.

DOOM

reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză

reambalasem
REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + ambala.

DOOM

reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză

reambalaseră
REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + ambala.

DOOM

reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză

reambalaserăm
REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + ambala.

DOOM

reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză

reambalaserăți
REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + ambala.

DOOM

reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză

reambalaseși
REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + ambala.

DOOM

reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză

reambalaseți
REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + ambala.

DOOM

reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză

reambalat
REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + ambala.

DOOM

reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză

reambalat
REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am- ] – Re¹- + ambala.

reambalau
REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + ambala.

DOOM

reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză

reambalași
REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + ambala.

DOOM

reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză

reambalați
REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + ambala.

DOOM

reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză

reambalează
REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + ambala.

DOOM

reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză

reambalez
REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + ambala.

DOOM

reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză

reambaleze
REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + ambala.

DOOM

reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză

reambalezi
REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + ambala.

DOOM

reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză

reambalând
REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + ambala.

DOOM

reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză

reambalînd
REAMBALÁ, reambalez, vb. I. Tranz. A ambala din nou. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + ambala.

DOOM

reambalá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reambaleáză

reambalări
REAMBALÁRE, reambalări, s. f. Acțiunea de a reambala și rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reambala.

DOOM

reambaláre (re-am-) s. f., g.-d. art. reambalắrii; pl. reambalắri

reambalării
REAMBALÁRE, reambalări, s. f. Acțiunea de a reambala și rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reambala.

DOOM

reambaláre (re-am-) s. f., g.-d. art. reambalắrii; pl. reambalắri

reambalările
REAMBALÁRE, reambalări, s. f. Acțiunea de a reambala și rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reambala.

DOOM

reambaláre (re-am-) s. f., g.-d. art. reambalắrii; pl. reambalắri

reambalărilor
REAMBALÁRE, reambalări, s. f. Acțiunea de a reambala și rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reambala.

DOOM

reambaláre (re-am-) s. f., g.-d. art. reambalắrii; pl. reambalắri

reambarc
REAMBARCÁ vb. I. tr., refl. A (se) ambarca din nou. [< re- + ambarca].

reambarca
REAMBARCÁ vb. I. tr., refl. A (se) ambarca din nou. [< re- + ambarca].

reambarcai
REAMBARCÁ vb. I. tr., refl. A (se) ambarca din nou. [< re- + ambarca].

reambarcam
REAMBARCÁ vb. I. tr., refl. A (se) ambarca din nou. [< re- + ambarca].

reambarcare
REAMBARCÁ vb. I. tr., refl. A (se) ambarca din nou. [< re- + ambarca].

reambarcare
REAMBARCÁRE s.f. Acțiunea de a (se) reambarca. [< reambarca].

reambarcară
REAMBARCÁ vb. I. tr., refl. A (se) ambarca din nou. [< re- + ambarca].

reambarcarăm
REAMBARCÁ vb. I. tr., refl. A (se) ambarca din nou. [< re- + ambarca].

reambarcarăți
REAMBARCÁ vb. I. tr., refl. A (se) ambarca din nou. [< re- + ambarca].

reambarcase
REAMBARCÁ vb. I. tr., refl. A (se) ambarca din nou. [< re- + ambarca].

reambarcasem
REAMBARCÁ vb. I. tr., refl. A (se) ambarca din nou. [< re- + ambarca].

reambarcaseră
REAMBARCÁ vb. I. tr., refl. A (se) ambarca din nou. [< re- + ambarca].

reambarcaserăm
REAMBARCÁ vb. I. tr., refl. A (se) ambarca din nou. [< re- + ambarca].

reambarcaserăți
REAMBARCÁ vb. I. tr., refl. A (se) ambarca din nou. [< re- + ambarca].

reambarcaseși
REAMBARCÁ vb. I. tr., refl. A (se) ambarca din nou. [< re- + ambarca].

reambarcaseți
REAMBARCÁ vb. I. tr., refl. A (se) ambarca din nou. [< re- + ambarca].

reambarcat
REAMBARCÁ vb. I. tr., refl. A (se) ambarca din nou. [< re- + ambarca].

reambarcat
REAMBARCÁ vb. I. tr., refl. A (se) ambarca din nou. [< re- + ambarca].

reambarcau
REAMBARCÁ vb. I. tr., refl. A (se) ambarca din nou. [< re- + ambarca].

reambarcași
REAMBARCÁ vb. I. tr., refl. A (se) ambarca din nou. [< re- + ambarca].

reambarcați
REAMBARCÁ vb. I. tr., refl. A (se) ambarca din nou. [< re- + ambarca].

reambarce
REAMBARCÁ vb. I. tr., refl. A (se) ambarca din nou. [< re- + ambarca].

reambarci
REAMBARCÁ vb. I. tr., refl. A (se) ambarca din nou. [< re- + ambarca].

reambarcând
REAMBARCÁ vb. I. tr., refl. A (se) ambarca din nou. [< re- + ambarca].

reambarcînd
REAMBARCÁ vb. I. tr., refl. A (se) ambarca din nou. [< re- + ambarca].

reambulare
REAMBULÁRE, reambulări, s. f. Operație de actualizare a planurilor topografice, prin punerea de acord între teren și plan, cu toate modificările care au intervenit față de întocmirea inițială a planului. [Pr.: re-am-] – Et. nec.

DOOM

reambuláre (re-am-) s. f., g.-d. art. reambulắrii; pl. reambulắri

reambularea
REAMBULÁRE, reambulări, s. f. Operație de actualizare a planurilor topografice, prin punerea de acord între teren și plan, cu toate modificările care au intervenit față de întocmirea inițială a planului. [Pr.: re-am-] – Et. nec.

DOOM

reambuláre (re-am-) s. f., g.-d. art. reambulắrii; pl. reambulắri

reambulări
REAMBULÁRE, reambulări, s. f. Operație de actualizare a planurilor topografice, prin punerea de acord între teren și plan, cu toate modificările care au intervenit față de întocmirea inițială a planului. [Pr.: re-am-] – Et. nec.

DOOM

reambuláre (re-am-) s. f., g.-d. art. reambulắrii; pl. reambulắri

reambulării
REAMBULÁRE, reambulări, s. f. Operație de actualizare a planurilor topografice, prin punerea de acord între teren și plan, cu toate modificările care au intervenit față de întocmirea inițială a planului. [Pr.: re-am-] – Et. nec.

DOOM

reambuláre (re-am-) s. f., g.-d. art. reambulắrii; pl. reambulắri

reambulările
REAMBULÁRE, reambulări, s. f. Operație de actualizare a planurilor topografice, prin punerea de acord între teren și plan, cu toate modificările care au intervenit față de întocmirea inițială a planului. [Pr.: re-am-] – Et. nec.

DOOM

reambuláre (re-am-) s. f., g.-d. art. reambulắrii; pl. reambulắri

reambulărilor
REAMBULÁRE, reambulări, s. f. Operație de actualizare a planurilor topografice, prin punerea de acord între teren și plan, cu toate modificările care au intervenit față de întocmirea inițială a planului. [Pr.: re-am-] – Et. nec.

DOOM

reambuláre (re-am-) s. f., g.-d. art. reambulắrii; pl. reambulắri

reamenaja
REAMENAJÁ, reamenajez, vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. [Pr.: re-a-] – Re¹- + amenaja (după fr. réaménager).

DOOM

*reamenajá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reamenajeáză, 1 pl. reamenajắm; conj. prez. 3 să reamenajéze

reamenajai
REAMENAJÁ, reamenajez, vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. [Pr.: re-a-] – Re¹- + amenaja (după fr. réaménager).

DOOM

*reamenajá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reamenajeáză, 1 pl. reamenajắm; conj. prez. 3 să reamenajéze

reamenajam
REAMENAJÁ, reamenajez, vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. [Pr.: re-a-] – Re¹- + amenaja (după fr. réaménager).

DOOM

*reamenajá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reamenajeáză, 1 pl. reamenajắm; conj. prez. 3 să reamenajéze

reamenajare
REAMENAJÁ, reamenajez, vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. [Pr.: re-a-] – Re¹- + amenaja (după fr. réaménager).

DOOM

*reamenajá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reamenajeáză, 1 pl. reamenajắm; conj. prez. 3 să reamenajéze

reamenajare
REAMENAJÁRE, reamenajări, s. f. Acțiunea de a reamenaja și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reamenaja.

reamenajarea
REAMENAJÁRE, reamenajări, s. f. Acțiunea de a reamenaja și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reamenaja.

reamenajară
REAMENAJÁ, reamenajez, vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. [Pr.: re-a-] – Re¹- + amenaja (după fr. réaménager).

DOOM

*reamenajá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reamenajeáză, 1 pl. reamenajắm; conj. prez. 3 să reamenajéze

reamenajarăm
REAMENAJÁ, reamenajez, vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. [Pr.: re-a-] – Re¹- + amenaja (după fr. réaménager).

DOOM

*reamenajá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reamenajeáză, 1 pl. reamenajắm; conj. prez. 3 să reamenajéze

reamenajarăți
REAMENAJÁ, reamenajez, vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. [Pr.: re-a-] – Re¹- + amenaja (după fr. réaménager).

DOOM

*reamenajá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reamenajeáză, 1 pl. reamenajắm; conj. prez. 3 să reamenajéze

reamenajase
REAMENAJÁ, reamenajez, vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. [Pr.: re-a-] – Re¹- + amenaja (după fr. réaménager).

DOOM

*reamenajá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reamenajeáză, 1 pl. reamenajắm; conj. prez. 3 să reamenajéze

reamenajasem
REAMENAJÁ, reamenajez, vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. [Pr.: re-a-] – Re¹- + amenaja (după fr. réaménager).

DOOM

*reamenajá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reamenajeáză, 1 pl. reamenajắm; conj. prez. 3 să reamenajéze

reamenajaseră
REAMENAJÁ, reamenajez, vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. [Pr.: re-a-] – Re¹- + amenaja (după fr. réaménager).

DOOM

*reamenajá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reamenajeáză, 1 pl. reamenajắm; conj. prez. 3 să reamenajéze

reamenajaserăm
REAMENAJÁ, reamenajez, vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. [Pr.: re-a-] – Re¹- + amenaja (după fr. réaménager).

DOOM

*reamenajá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reamenajeáză, 1 pl. reamenajắm; conj. prez. 3 să reamenajéze

reamenajaserăți
REAMENAJÁ, reamenajez, vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. [Pr.: re-a-] – Re¹- + amenaja (după fr. réaménager).

DOOM

*reamenajá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reamenajeáză, 1 pl. reamenajắm; conj. prez. 3 să reamenajéze

reamenajaseși
REAMENAJÁ, reamenajez, vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. [Pr.: re-a-] – Re¹- + amenaja (după fr. réaménager).

DOOM

*reamenajá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reamenajeáză, 1 pl. reamenajắm; conj. prez. 3 să reamenajéze

reamenajaseți
REAMENAJÁ, reamenajez, vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. [Pr.: re-a-] – Re¹- + amenaja (după fr. réaménager).

DOOM

*reamenajá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reamenajeáză, 1 pl. reamenajắm; conj. prez. 3 să reamenajéze

reamenajat
REAMENAJÁ, reamenajez, vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. [Pr.: re-a-] – Re¹- + amenaja (după fr. réaménager).

DOOM

*reamenajá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reamenajeáză, 1 pl. reamenajắm; conj. prez. 3 să reamenajéze

reamenajat
REAMENAJÁT, -Ă, reamenajați, -te, adj. Care a fost amenajat într-o formă nouă. [Pr.: re-a-] – V. reamenaja.

reamenajata
REAMENAJÁT, -Ă, reamenajați, -te, adj. Care a fost amenajat într-o formă nouă. [Pr.: re-a-] – V. reamenaja.

reamenajate
REAMENAJÁT, -Ă, reamenajați, -te, adj. Care a fost amenajat într-o formă nouă. [Pr.: re-a-] – V. reamenaja.

reamenajatei
REAMENAJÁT, -Ă, reamenajați, -te, adj. Care a fost amenajat într-o formă nouă. [Pr.: re-a-] – V. reamenaja.

reamenajatele
REAMENAJÁT, -Ă, reamenajați, -te, adj. Care a fost amenajat într-o formă nouă. [Pr.: re-a-] – V. reamenaja.

reamenajatelor
REAMENAJÁT, -Ă, reamenajați, -te, adj. Care a fost amenajat într-o formă nouă. [Pr.: re-a-] – V. reamenaja.

reamenajatul
REAMENAJÁT, -Ă, reamenajați, -te, adj. Care a fost amenajat într-o formă nouă. [Pr.: re-a-] – V. reamenaja.

reamenajatului
REAMENAJÁT, -Ă, reamenajați, -te, adj. Care a fost amenajat într-o formă nouă. [Pr.: re-a-] – V. reamenaja.

reamenajau
REAMENAJÁ, reamenajez, vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. [Pr.: re-a-] – Re¹- + amenaja (după fr. réaménager).

DOOM

*reamenajá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reamenajeáză, 1 pl. reamenajắm; conj. prez. 3 să reamenajéze

reamenajași
REAMENAJÁ, reamenajez, vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. [Pr.: re-a-] – Re¹- + amenaja (după fr. réaménager).

DOOM

*reamenajá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reamenajeáză, 1 pl. reamenajắm; conj. prez. 3 să reamenajéze

reamenajați
REAMENAJÁ, reamenajez, vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. [Pr.: re-a-] – Re¹- + amenaja (după fr. réaménager).

DOOM

*reamenajá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reamenajeáză, 1 pl. reamenajắm; conj. prez. 3 să reamenajéze

reamenajați
REAMENAJÁT, -Ă, reamenajați, -te, adj. Care a fost amenajat într-o formă nouă. [Pr.: re-a-] – V. reamenaja.

reamenajații
REAMENAJÁT, -Ă, reamenajați, -te, adj. Care a fost amenajat într-o formă nouă. [Pr.: re-a-] – V. reamenaja.

reamenajaților
REAMENAJÁT, -Ă, reamenajați, -te, adj. Care a fost amenajat într-o formă nouă. [Pr.: re-a-] – V. reamenaja.

reamenajează
REAMENAJÁ, reamenajez, vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. [Pr.: re-a-] – Re¹- + amenaja (după fr. réaménager).

DOOM

*reamenajá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reamenajeáză, 1 pl. reamenajắm; conj. prez. 3 să reamenajéze

reamenajez
REAMENAJÁ, reamenajez, vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. [Pr.: re-a-] – Re¹- + amenaja (după fr. réaménager).

DOOM

*reamenajá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reamenajeáză, 1 pl. reamenajắm; conj. prez. 3 să reamenajéze

reamenajeze
REAMENAJÁ, reamenajez, vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. [Pr.: re-a-] – Re¹- + amenaja (după fr. réaménager).

DOOM

*reamenajá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reamenajeáză, 1 pl. reamenajắm; conj. prez. 3 să reamenajéze

reamenajezi
REAMENAJÁ, reamenajez, vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. [Pr.: re-a-] – Re¹- + amenaja (după fr. réaménager).

DOOM

*reamenajá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reamenajeáză, 1 pl. reamenajắm; conj. prez. 3 să reamenajéze

reamenajând
REAMENAJÁ, reamenajez, vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. [Pr.: re-a-] – Re¹- + amenaja (după fr. réaménager).

DOOM

*reamenajá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reamenajeáză, 1 pl. reamenajắm; conj. prez. 3 să reamenajéze

reamenajînd
REAMENAJÁ, reamenajez, vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătățită. [Pr.: re-a-] – Re¹- + amenaja (după fr. réaménager).

DOOM

*reamenajá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reamenajeáză, 1 pl. reamenajắm; conj. prez. 3 să reamenajéze

reamenajări
REAMENAJÁRE, reamenajări, s. f. Acțiunea de a reamenaja și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reamenaja.

reamenajării
REAMENAJÁRE, reamenajări, s. f. Acțiunea de a reamenaja și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reamenaja.

reamenajările
REAMENAJÁRE, reamenajări, s. f. Acțiunea de a reamenaja și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reamenaja.

reamenajărilor
REAMENAJÁRE, reamenajări, s. f. Acțiunea de a reamenaja și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reamenaja.

reamintea
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reaminteai
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reaminteam
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reamintească
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reaminteau
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reaminteați
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reamintesc
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reamintește
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reamintești
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reaminti
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reamintii
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reamintim
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reamintind
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reamintire
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reamintire
REAMINTÍRE, reamintiri, s. f. Acțiunea de a(-și) reaminti și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reaminti.

DOOM

reamintíre (re-a-) s. f., g.-d. art. reamintírii; pl. reamintíri

reamintirea
REAMINTÍRE, reamintiri, s. f. Acțiunea de a(-și) reaminti și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reaminti.

DOOM

reamintíre (re-a-) s. f., g.-d. art. reamintírii; pl. reamintíri

reamintiri
REAMINTÍRE, reamintiri, s. f. Acțiunea de a(-și) reaminti și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reaminti.

DOOM

reamintíre (re-a-) s. f., g.-d. art. reamintírii; pl. reamintíri

reamintirii
REAMINTÍRE, reamintiri, s. f. Acțiunea de a(-și) reaminti și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reaminti.

DOOM

reamintíre (re-a-) s. f., g.-d. art. reamintírii; pl. reamintíri

reamintirile
REAMINTÍRE, reamintiri, s. f. Acțiunea de a(-și) reaminti și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reaminti.

DOOM

reamintíre (re-a-) s. f., g.-d. art. reamintírii; pl. reamintíri

reamintirilor
REAMINTÍRE, reamintiri, s. f. Acțiunea de a(-și) reaminti și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reaminti.

DOOM

reamintíre (re-a-) s. f., g.-d. art. reamintírii; pl. reamintíri

reamintiră
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reamintirăm
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reamintirăți
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reamintise
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reamintisem
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reamintiseră
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reamintiserăm
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reamintiserăți
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reamintiseși
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reamintiseți
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reamintit
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reamintit
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Re¹- + aminti.

reamintiși
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reamintiți
REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) aminti din nou, a rechema în minte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aminti.

DOOM

reamintí (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reamintésc, imperf. 3 sg. reaminteá; conj. prez. 3 să reaminteáscă

reamplasa
REAMPLASÁ, reamplasez, vb. I. Tranz. A amplasa din nou în condiții modificate. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amplasa.

DOOM

*reamplasá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reamplaseáză

reamplasai
REAMPLASÁ, reamplasez, vb. I. Tranz. A amplasa din nou în condiții modificate. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amplasa.

DOOM

*reamplasá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reamplaseáză

reamplasam
REAMPLASÁ, reamplasez, vb. I. Tranz. A amplasa din nou în condiții modificate. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amplasa.

DOOM

*reamplasá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reamplaseáză

reamplasare
REAMPLASÁ, reamplasez, vb. I. Tranz. A amplasa din nou în condiții modificate. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amplasa.

DOOM

*reamplasá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reamplaseáză

reamplasare
REAMPLASÁRE, reamplasări, s. f. Acțiunea de a reamplasa și rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reamplasa.

reamplasarea
REAMPLASÁRE, reamplasări, s. f. Acțiunea de a reamplasa și rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reamplasa.

reamplasară
REAMPLASÁ, reamplasez, vb. I. Tranz. A amplasa din nou în condiții modificate. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amplasa.

DOOM

*reamplasá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reamplaseáză

reamplasarăm
REAMPLASÁ, reamplasez, vb. I. Tranz. A amplasa din nou în condiții modificate. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amplasa.

DOOM

*reamplasá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reamplaseáză

reamplasarăți
REAMPLASÁ, reamplasez, vb. I. Tranz. A amplasa din nou în condiții modificate. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amplasa.

DOOM

*reamplasá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reamplaseáză

reamplasase
REAMPLASÁ, reamplasez, vb. I. Tranz. A amplasa din nou în condiții modificate. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amplasa.

DOOM

*reamplasá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reamplaseáză

reamplasasem
REAMPLASÁ, reamplasez, vb. I. Tranz. A amplasa din nou în condiții modificate. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amplasa.

DOOM

*reamplasá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reamplaseáză

reamplasaseră
REAMPLASÁ, reamplasez, vb. I. Tranz. A amplasa din nou în condiții modificate. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amplasa.

DOOM

*reamplasá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reamplaseáză

reamplasaserăm
REAMPLASÁ, reamplasez, vb. I. Tranz. A amplasa din nou în condiții modificate. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amplasa.

DOOM

*reamplasá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reamplaseáză

reamplasaserăți
REAMPLASÁ, reamplasez, vb. I. Tranz. A amplasa din nou în condiții modificate. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amplasa.

DOOM

*reamplasá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reamplaseáză

reamplasaseși
REAMPLASÁ, reamplasez, vb. I. Tranz. A amplasa din nou în condiții modificate. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amplasa.

DOOM

*reamplasá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reamplaseáză

reamplasaseți
REAMPLASÁ, reamplasez, vb. I. Tranz. A amplasa din nou în condiții modificate. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amplasa.

DOOM

*reamplasá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reamplaseáză

reamplasat
REAMPLASÁ, reamplasez, vb. I. Tranz. A amplasa din nou în condiții modificate. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amplasa.

DOOM

*reamplasá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reamplaseáză

reamplasat
REAMPLASÁT, -Ă, reamplasați, -te, adj. Care a fost amplasat din nou în condiții modificate. [Pr.: re-am-] – V. reamplasa.

reamplasau
REAMPLASÁ, reamplasez, vb. I. Tranz. A amplasa din nou în condiții modificate. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amplasa.

DOOM

*reamplasá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reamplaseáză

reamplasași
REAMPLASÁ, reamplasez, vb. I. Tranz. A amplasa din nou în condiții modificate. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amplasa.

DOOM

*reamplasá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reamplaseáză

reamplasați
REAMPLASÁ, reamplasez, vb. I. Tranz. A amplasa din nou în condiții modificate. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amplasa.

DOOM

*reamplasá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reamplaseáză

reamplasează
REAMPLASÁ, reamplasez, vb. I. Tranz. A amplasa din nou în condiții modificate. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amplasa.

DOOM

*reamplasá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reamplaseáză

reamplasez
REAMPLASÁ, reamplasez, vb. I. Tranz. A amplasa din nou în condiții modificate. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amplasa.

DOOM

*reamplasá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reamplaseáză

reamplaseze
REAMPLASÁ, reamplasez, vb. I. Tranz. A amplasa din nou în condiții modificate. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amplasa.

DOOM

*reamplasá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reamplaseáză

reamplasezi
REAMPLASÁ, reamplasez, vb. I. Tranz. A amplasa din nou în condiții modificate. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amplasa.

DOOM

*reamplasá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reamplaseáză

reamplasând
REAMPLASÁ, reamplasez, vb. I. Tranz. A amplasa din nou în condiții modificate. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amplasa.

DOOM

*reamplasá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reamplaseáză

reamplasînd
REAMPLASÁ, reamplasez, vb. I. Tranz. A amplasa din nou în condiții modificate. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amplasa.

DOOM

*reamplasá (a ~) (re-am-) vb., ind. prez. 3 reamplaseáză

reamplasări
REAMPLASÁRE, reamplasări, s. f. Acțiunea de a reamplasa și rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reamplasa.

reamplasării
REAMPLASÁRE, reamplasări, s. f. Acțiunea de a reamplasa și rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reamplasa.

reamplasările
REAMPLASÁRE, reamplasări, s. f. Acțiunea de a reamplasa și rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reamplasa.

reamplasărilor
REAMPLASÁRE, reamplasări, s. f. Acțiunea de a reamplasa și rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reamplasa.

reamputa
REAMPUTÁ, reamputez, vb. I. Tranz. A amputa din nou un segment al aceluiași organ. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amputa.

reamputai
REAMPUTÁ, reamputez, vb. I. Tranz. A amputa din nou un segment al aceluiași organ. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amputa.

reamputam
REAMPUTÁ, reamputez, vb. I. Tranz. A amputa din nou un segment al aceluiași organ. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amputa.

reamputare
REAMPUTÁ, reamputez, vb. I. Tranz. A amputa din nou un segment al aceluiași organ. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amputa.

reamputare
REAMPUTÁRE, reamputări, s. f. Acțiunea de a reamputa și rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reamputa.

reamputarea
REAMPUTÁRE, reamputări, s. f. Acțiunea de a reamputa și rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reamputa.

reamputară
REAMPUTÁ, reamputez, vb. I. Tranz. A amputa din nou un segment al aceluiași organ. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amputa.

reamputarăm
REAMPUTÁ, reamputez, vb. I. Tranz. A amputa din nou un segment al aceluiași organ. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amputa.

reamputarăți
REAMPUTÁ, reamputez, vb. I. Tranz. A amputa din nou un segment al aceluiași organ. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amputa.

reamputase
REAMPUTÁ, reamputez, vb. I. Tranz. A amputa din nou un segment al aceluiași organ. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amputa.

reamputasem
REAMPUTÁ, reamputez, vb. I. Tranz. A amputa din nou un segment al aceluiași organ. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amputa.

reamputaseră
REAMPUTÁ, reamputez, vb. I. Tranz. A amputa din nou un segment al aceluiași organ. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amputa.

reamputaserăm
REAMPUTÁ, reamputez, vb. I. Tranz. A amputa din nou un segment al aceluiași organ. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amputa.

reamputaserăți
REAMPUTÁ, reamputez, vb. I. Tranz. A amputa din nou un segment al aceluiași organ. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amputa.

reamputaseși
REAMPUTÁ, reamputez, vb. I. Tranz. A amputa din nou un segment al aceluiași organ. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amputa.

reamputaseți
REAMPUTÁ, reamputez, vb. I. Tranz. A amputa din nou un segment al aceluiași organ. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amputa.

reamputat
REAMPUTÁ, reamputez, vb. I. Tranz. A amputa din nou un segment al aceluiași organ. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amputa.

reamputat
REAMPUTÁT, -Ă, reamputați, -te, adj. Care a fost amputat din nou. [Pr.: re-am-] – V. reamputa.

reamputata
REAMPUTÁT, -Ă, reamputați, -te, adj. Care a fost amputat din nou. [Pr.: re-am-] – V. reamputa.

reamputate
REAMPUTÁT, -Ă, reamputați, -te, adj. Care a fost amputat din nou. [Pr.: re-am-] – V. reamputa.

reamputatei
REAMPUTÁT, -Ă, reamputați, -te, adj. Care a fost amputat din nou. [Pr.: re-am-] – V. reamputa.

reamputatele
REAMPUTÁT, -Ă, reamputați, -te, adj. Care a fost amputat din nou. [Pr.: re-am-] – V. reamputa.

reamputatelor
REAMPUTÁT, -Ă, reamputați, -te, adj. Care a fost amputat din nou. [Pr.: re-am-] – V. reamputa.

reamputatul
REAMPUTÁT, -Ă, reamputați, -te, adj. Care a fost amputat din nou. [Pr.: re-am-] – V. reamputa.

reamputatului
REAMPUTÁT, -Ă, reamputați, -te, adj. Care a fost amputat din nou. [Pr.: re-am-] – V. reamputa.

reamputau
REAMPUTÁ, reamputez, vb. I. Tranz. A amputa din nou un segment al aceluiași organ. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amputa.

reamputași
REAMPUTÁ, reamputez, vb. I. Tranz. A amputa din nou un segment al aceluiași organ. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amputa.

reamputați
REAMPUTÁ, reamputez, vb. I. Tranz. A amputa din nou un segment al aceluiași organ. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amputa.

reamputați
REAMPUTÁT, -Ă, reamputați, -te, adj. Care a fost amputat din nou. [Pr.: re-am-] – V. reamputa.

reamputații
REAMPUTÁT, -Ă, reamputați, -te, adj. Care a fost amputat din nou. [Pr.: re-am-] – V. reamputa.

reamputaților
REAMPUTÁT, -Ă, reamputați, -te, adj. Care a fost amputat din nou. [Pr.: re-am-] – V. reamputa.

reamputează
REAMPUTÁ, reamputez, vb. I. Tranz. A amputa din nou un segment al aceluiași organ. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amputa.

reamputez
REAMPUTÁ, reamputez, vb. I. Tranz. A amputa din nou un segment al aceluiași organ. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amputa.

reamputeze
REAMPUTÁ, reamputez, vb. I. Tranz. A amputa din nou un segment al aceluiași organ. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amputa.

reamputezi
REAMPUTÁ, reamputez, vb. I. Tranz. A amputa din nou un segment al aceluiași organ. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amputa.

reamputând
REAMPUTÁ, reamputez, vb. I. Tranz. A amputa din nou un segment al aceluiași organ. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amputa.

reamputînd
REAMPUTÁ, reamputez, vb. I. Tranz. A amputa din nou un segment al aceluiași organ. [Pr.: re-am-] – Pref. re- + amputa.

reamputări
REAMPUTÁRE, reamputări, s. f. Acțiunea de a reamputa și rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reamputa.

reamputării
REAMPUTÁRE, reamputări, s. f. Acțiunea de a reamputa și rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reamputa.

reamputările
REAMPUTÁRE, reamputări, s. f. Acțiunea de a reamputa și rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reamputa.

reamputărilor
REAMPUTÁRE, reamputări, s. f. Acțiunea de a reamputa și rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reamputa.

reanaliza
REANALIZÁ, reanalizez, vb. I. Tranz. A analiza din nou pentru a aprofunda o înțelegere sau pentru a corecta o eroare. [Pr.: -re-a-] – Pref. re- + analiza.

DOOM

reanalizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanalizeáză

reanalizai
REANALIZÁ, reanalizez, vb. I. Tranz. A analiza din nou pentru a aprofunda o înțelegere sau pentru a corecta o eroare. [Pr.: -re-a-] – Pref. re- + analiza.

DOOM

reanalizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanalizeáză

reanalizam
REANALIZÁ, reanalizez, vb. I. Tranz. A analiza din nou pentru a aprofunda o înțelegere sau pentru a corecta o eroare. [Pr.: -re-a-] – Pref. re- + analiza.

DOOM

reanalizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanalizeáză

reanalizare
REANALIZÁ, reanalizez, vb. I. Tranz. A analiza din nou pentru a aprofunda o înțelegere sau pentru a corecta o eroare. [Pr.: -re-a-] – Pref. re- + analiza.

DOOM

reanalizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanalizeáză

reanalizare
REANALIZÁRE, reanalizări, s. f. Acțiunea de a reanaliza și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reanaliza.

reanalizarea
REANALIZÁRE, reanalizări, s. f. Acțiunea de a reanaliza și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reanaliza.

reanalizară
REANALIZÁ, reanalizez, vb. I. Tranz. A analiza din nou pentru a aprofunda o înțelegere sau pentru a corecta o eroare. [Pr.: -re-a-] – Pref. re- + analiza.

DOOM

reanalizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanalizeáză

reanalizarăm
REANALIZÁ, reanalizez, vb. I. Tranz. A analiza din nou pentru a aprofunda o înțelegere sau pentru a corecta o eroare. [Pr.: -re-a-] – Pref. re- + analiza.

DOOM

reanalizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanalizeáză

reanalizarăți
REANALIZÁ, reanalizez, vb. I. Tranz. A analiza din nou pentru a aprofunda o înțelegere sau pentru a corecta o eroare. [Pr.: -re-a-] – Pref. re- + analiza.

DOOM

reanalizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanalizeáză

reanalizase
REANALIZÁ, reanalizez, vb. I. Tranz. A analiza din nou pentru a aprofunda o înțelegere sau pentru a corecta o eroare. [Pr.: -re-a-] – Pref. re- + analiza.

DOOM

reanalizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanalizeáză

reanalizasem
REANALIZÁ, reanalizez, vb. I. Tranz. A analiza din nou pentru a aprofunda o înțelegere sau pentru a corecta o eroare. [Pr.: -re-a-] – Pref. re- + analiza.

DOOM

reanalizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanalizeáză

reanalizaseră
REANALIZÁ, reanalizez, vb. I. Tranz. A analiza din nou pentru a aprofunda o înțelegere sau pentru a corecta o eroare. [Pr.: -re-a-] – Pref. re- + analiza.

DOOM

reanalizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanalizeáză

reanalizaserăm
REANALIZÁ, reanalizez, vb. I. Tranz. A analiza din nou pentru a aprofunda o înțelegere sau pentru a corecta o eroare. [Pr.: -re-a-] – Pref. re- + analiza.

DOOM

reanalizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanalizeáză

reanalizaserăți
REANALIZÁ, reanalizez, vb. I. Tranz. A analiza din nou pentru a aprofunda o înțelegere sau pentru a corecta o eroare. [Pr.: -re-a-] – Pref. re- + analiza.

DOOM

reanalizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanalizeáză

reanalizaseși
REANALIZÁ, reanalizez, vb. I. Tranz. A analiza din nou pentru a aprofunda o înțelegere sau pentru a corecta o eroare. [Pr.: -re-a-] – Pref. re- + analiza.

DOOM

reanalizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanalizeáză

reanalizaseți
REANALIZÁ, reanalizez, vb. I. Tranz. A analiza din nou pentru a aprofunda o înțelegere sau pentru a corecta o eroare. [Pr.: -re-a-] – Pref. re- + analiza.

DOOM

reanalizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanalizeáză

reanalizat
REANALIZÁ, reanalizez, vb. I. Tranz. A analiza din nou pentru a aprofunda o înțelegere sau pentru a corecta o eroare. [Pr.: -re-a-] – Pref. re- + analiza.

DOOM

reanalizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanalizeáză

reanalizat
REANALIZÁT, -Ă, reanalizați, -te, adj. Care a fost analizat din nou pentru a aprofunda o înțelegere sau pentru a corecta o eroare. [Pr.: re-a-] – V. reanaliza.

reanalizau
REANALIZÁ, reanalizez, vb. I. Tranz. A analiza din nou pentru a aprofunda o înțelegere sau pentru a corecta o eroare. [Pr.: -re-a-] – Pref. re- + analiza.

DOOM

reanalizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanalizeáză

reanalizași
REANALIZÁ, reanalizez, vb. I. Tranz. A analiza din nou pentru a aprofunda o înțelegere sau pentru a corecta o eroare. [Pr.: -re-a-] – Pref. re- + analiza.

DOOM

reanalizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanalizeáză

reanalizați
REANALIZÁ, reanalizez, vb. I. Tranz. A analiza din nou pentru a aprofunda o înțelegere sau pentru a corecta o eroare. [Pr.: -re-a-] – Pref. re- + analiza.

DOOM

reanalizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanalizeáză

reanalizează
REANALIZÁ, reanalizez, vb. I. Tranz. A analiza din nou pentru a aprofunda o înțelegere sau pentru a corecta o eroare. [Pr.: -re-a-] – Pref. re- + analiza.

DOOM

reanalizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanalizeáză

reanalizez
REANALIZÁ, reanalizez, vb. I. Tranz. A analiza din nou pentru a aprofunda o înțelegere sau pentru a corecta o eroare. [Pr.: -re-a-] – Pref. re- + analiza.

DOOM

reanalizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanalizeáză

reanalizeze
REANALIZÁ, reanalizez, vb. I. Tranz. A analiza din nou pentru a aprofunda o înțelegere sau pentru a corecta o eroare. [Pr.: -re-a-] – Pref. re- + analiza.

DOOM

reanalizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanalizeáză

reanalizezi
REANALIZÁ, reanalizez, vb. I. Tranz. A analiza din nou pentru a aprofunda o înțelegere sau pentru a corecta o eroare. [Pr.: -re-a-] – Pref. re- + analiza.

DOOM

reanalizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanalizeáză

reanalizând
REANALIZÁ, reanalizez, vb. I. Tranz. A analiza din nou pentru a aprofunda o înțelegere sau pentru a corecta o eroare. [Pr.: -re-a-] – Pref. re- + analiza.

DOOM

reanalizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanalizeáză

reanalizînd
REANALIZÁ, reanalizez, vb. I. Tranz. A analiza din nou pentru a aprofunda o înțelegere sau pentru a corecta o eroare. [Pr.: -re-a-] – Pref. re- + analiza.

DOOM

reanalizá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanalizeáză

reanalizări
REANALIZÁRE, reanalizări, s. f. Acțiunea de a reanaliza și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reanaliza.

reanalizării
REANALIZÁRE, reanalizări, s. f. Acțiunea de a reanaliza și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reanaliza.

reanalizările
REANALIZÁRE, reanalizări, s. f. Acțiunea de a reanaliza și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reanaliza.

reanalizărilor
REANALIZÁRE, reanalizări, s. f. Acțiunea de a reanaliza și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reanaliza.

reanclanșa
REANCLANȘÁ, reanclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – Din fr. réenclencher.

DOOM

*reanclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 reanclanșeáză, 1 pl. reanclanșắm; ger. reanclanșấnd

reanclanșai
REANCLANȘÁ, reanclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – Din fr. réenclencher.

DOOM

*reanclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 reanclanșeáză, 1 pl. reanclanșắm; ger. reanclanșấnd

reanclanșam
REANCLANȘÁ, reanclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – Din fr. réenclencher.

DOOM

*reanclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 reanclanșeáză, 1 pl. reanclanșắm; ger. reanclanșấnd

reanclanșare
REANCLANȘÁ, reanclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – Din fr. réenclencher.

DOOM

*reanclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 reanclanșeáză, 1 pl. reanclanșắm; ger. reanclanșấnd

reanclanșare
REANCLANȘÁRE, reanclanșări, s. f. (În sintagma) Reanclanșare automată rapidă = restabilirea automată a alimentării unui circuit întrerupt automat în urma unui scurtcircuit. [Pr.: re-an-] – După fr. réenclenchement.

DOOM

reanclanșáre (re-an-) s. f., g.-d. art. reanclanșắrii; pl. reanclanșắri

reanclanșarea
REANCLANȘÁRE, reanclanșări, s. f. (În sintagma) Reanclanșare automată rapidă = restabilirea automată a alimentării unui circuit întrerupt automat în urma unui scurtcircuit. [Pr.: re-an-] – După fr. réenclenchement.

DOOM

reanclanșáre (re-an-) s. f., g.-d. art. reanclanșắrii; pl. reanclanșắri

reanclanșară
REANCLANȘÁ, reanclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – Din fr. réenclencher.

DOOM

*reanclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 reanclanșeáză, 1 pl. reanclanșắm; ger. reanclanșấnd

reanclanșarăm
REANCLANȘÁ, reanclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – Din fr. réenclencher.

DOOM

*reanclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 reanclanșeáză, 1 pl. reanclanșắm; ger. reanclanșấnd

reanclanșarăți
REANCLANȘÁ, reanclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – Din fr. réenclencher.

DOOM

*reanclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 reanclanșeáză, 1 pl. reanclanșắm; ger. reanclanșấnd

reanclanșase
REANCLANȘÁ, reanclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – Din fr. réenclencher.

DOOM

*reanclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 reanclanșeáză, 1 pl. reanclanșắm; ger. reanclanșấnd

reanclanșasem
REANCLANȘÁ, reanclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – Din fr. réenclencher.

DOOM

*reanclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 reanclanșeáză, 1 pl. reanclanșắm; ger. reanclanșấnd

reanclanșaseră
REANCLANȘÁ, reanclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – Din fr. réenclencher.

DOOM

*reanclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 reanclanșeáză, 1 pl. reanclanșắm; ger. reanclanșấnd

reanclanșaserăm
REANCLANȘÁ, reanclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – Din fr. réenclencher.

DOOM

*reanclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 reanclanșeáză, 1 pl. reanclanșắm; ger. reanclanșấnd

reanclanșaserăți
REANCLANȘÁ, reanclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – Din fr. réenclencher.

DOOM

*reanclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 reanclanșeáză, 1 pl. reanclanșắm; ger. reanclanșấnd

reanclanșaseși
REANCLANȘÁ, reanclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – Din fr. réenclencher.

DOOM

*reanclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 reanclanșeáză, 1 pl. reanclanșắm; ger. reanclanșấnd

reanclanșaseți
REANCLANȘÁ, reanclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – Din fr. réenclencher.

DOOM

*reanclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 reanclanșeáză, 1 pl. reanclanșắm; ger. reanclanșấnd

reanclanșat
REANCLANȘÁ, reanclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – Din fr. réenclencher.

DOOM

*reanclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 reanclanșeáză, 1 pl. reanclanșắm; ger. reanclanșấnd

reanclanșat
REANCLANȘÁT, -Ă, reanclanșați, -te, adj. (Tehn.) Care a suferit o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – V. reanclanșa.

reanclanșau
REANCLANȘÁ, reanclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – Din fr. réenclencher.

DOOM

*reanclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 reanclanșeáză, 1 pl. reanclanșắm; ger. reanclanșấnd

reanclanșași
REANCLANȘÁ, reanclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – Din fr. réenclencher.

DOOM

*reanclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 reanclanșeáză, 1 pl. reanclanșắm; ger. reanclanșấnd

reanclanșați
REANCLANȘÁ, reanclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – Din fr. réenclencher.

DOOM

*reanclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 reanclanșeáză, 1 pl. reanclanșắm; ger. reanclanșấnd

reanclanșează
REANCLANȘÁ, reanclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – Din fr. réenclencher.

DOOM

*reanclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 reanclanșeáză, 1 pl. reanclanșắm; ger. reanclanșấnd

reanclanșez
REANCLANȘÁ, reanclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – Din fr. réenclencher.

DOOM

*reanclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 reanclanșeáză, 1 pl. reanclanșắm; ger. reanclanșấnd

reanclanșeze
REANCLANȘÁ, reanclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – Din fr. réenclencher.

DOOM

*reanclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 reanclanșeáză, 1 pl. reanclanșắm; ger. reanclanșấnd

reanclanșezi
REANCLANȘÁ, reanclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – Din fr. réenclencher.

DOOM

*reanclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 reanclanșeáză, 1 pl. reanclanșắm; ger. reanclanșấnd

reanclanșând
REANCLANȘÁ, reanclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – Din fr. réenclencher.

DOOM

*reanclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 reanclanșeáză, 1 pl. reanclanșắm; ger. reanclanșấnd

reanclanșînd
REANCLANȘÁ, reanclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – Din fr. réenclencher.

DOOM

*reanclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 reanclanșeáză, 1 pl. reanclanșắm; ger. reanclanșấnd

reanclanșări
REANCLANȘÁRE, reanclanșări, s. f. (În sintagma) Reanclanșare automată rapidă = restabilirea automată a alimentării unui circuit întrerupt automat în urma unui scurtcircuit. [Pr.: re-an-] – După fr. réenclenchement.

DOOM

reanclanșáre (re-an-) s. f., g.-d. art. reanclanșắrii; pl. reanclanșắri

reanclanșării
REANCLANȘÁRE, reanclanșări, s. f. (În sintagma) Reanclanșare automată rapidă = restabilirea automată a alimentării unui circuit întrerupt automat în urma unui scurtcircuit. [Pr.: re-an-] – După fr. réenclenchement.

DOOM

reanclanșáre (re-an-) s. f., g.-d. art. reanclanșắrii; pl. reanclanșắri

reanclanșările
REANCLANȘÁRE, reanclanșări, s. f. (În sintagma) Reanclanșare automată rapidă = restabilirea automată a alimentării unui circuit întrerupt automat în urma unui scurtcircuit. [Pr.: re-an-] – După fr. réenclenchement.

DOOM

reanclanșáre (re-an-) s. f., g.-d. art. reanclanșắrii; pl. reanclanșắri

reanclanșărilor
REANCLANȘÁRE, reanclanșări, s. f. (În sintagma) Reanclanșare automată rapidă = restabilirea automată a alimentării unui circuit întrerupt automat în urma unui scurtcircuit. [Pr.: re-an-] – După fr. réenclenchement.

DOOM

reanclanșáre (re-an-) s. f., g.-d. art. reanclanșắrii; pl. reanclanșắri

reangaja
REANGAJÁ, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

DOOM

reangajá (a ~) (re-an-) vb., ind. prez. 3 reangajeáză, 1 pl. reangajắm; conj. prez. 3 să reangajéze; ger. reangajấnd

reangajai
REANGAJÁ, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

DOOM

reangajá (a ~) (re-an-) vb., ind. prez. 3 reangajeáză, 1 pl. reangajắm; conj. prez. 3 să reangajéze; ger. reangajấnd

reangajam
REANGAJÁ, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

DOOM

reangajá (a ~) (re-an-) vb., ind. prez. 3 reangajeáză, 1 pl. reangajắm; conj. prez. 3 să reangajéze; ger. reangajấnd

reangajare
REANGAJÁ, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

DOOM

reangajá (a ~) (re-an-) vb., ind. prez. 3 reangajeáză, 1 pl. reangajắm; conj. prez. 3 să reangajéze; ger. reangajấnd

reangajare
REANGAJÁRE, reangajări, s. f. Acțiunea de a (se) reangaja și rezultatul ei. [Pr.: re-an-] – V. reangaja.

DOOM

reangajáre (re-an-) s. f., g.-d. art. reangajắrii; pl. reangajắri

reangajarea
REANGAJÁRE, reangajări, s. f. Acțiunea de a (se) reangaja și rezultatul ei. [Pr.: re-an-] – V. reangaja.

DOOM

reangajáre (re-an-) s. f., g.-d. art. reangajắrii; pl. reangajắri

reangajară
REANGAJÁ, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

DOOM

reangajá (a ~) (re-an-) vb., ind. prez. 3 reangajeáză, 1 pl. reangajắm; conj. prez. 3 să reangajéze; ger. reangajấnd

reangajarăm
REANGAJÁ, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

DOOM

reangajá (a ~) (re-an-) vb., ind. prez. 3 reangajeáză, 1 pl. reangajắm; conj. prez. 3 să reangajéze; ger. reangajấnd

reangajarăți
REANGAJÁ, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

DOOM

reangajá (a ~) (re-an-) vb., ind. prez. 3 reangajeáză, 1 pl. reangajắm; conj. prez. 3 să reangajéze; ger. reangajấnd

reangajase
REANGAJÁ, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

DOOM

reangajá (a ~) (re-an-) vb., ind. prez. 3 reangajeáză, 1 pl. reangajắm; conj. prez. 3 să reangajéze; ger. reangajấnd

reangajasem
REANGAJÁ, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

DOOM

reangajá (a ~) (re-an-) vb., ind. prez. 3 reangajeáză, 1 pl. reangajắm; conj. prez. 3 să reangajéze; ger. reangajấnd

reangajaseră
REANGAJÁ, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

DOOM

reangajá (a ~) (re-an-) vb., ind. prez. 3 reangajeáză, 1 pl. reangajắm; conj. prez. 3 să reangajéze; ger. reangajấnd

reangajaserăm
REANGAJÁ, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

DOOM

reangajá (a ~) (re-an-) vb., ind. prez. 3 reangajeáză, 1 pl. reangajắm; conj. prez. 3 să reangajéze; ger. reangajấnd

reangajaserăți
REANGAJÁ, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

DOOM

reangajá (a ~) (re-an-) vb., ind. prez. 3 reangajeáză, 1 pl. reangajắm; conj. prez. 3 să reangajéze; ger. reangajấnd

reangajaseși
REANGAJÁ, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

DOOM

reangajá (a ~) (re-an-) vb., ind. prez. 3 reangajeáză, 1 pl. reangajắm; conj. prez. 3 să reangajéze; ger. reangajấnd

reangajaseți
REANGAJÁ, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

DOOM

reangajá (a ~) (re-an-) vb., ind. prez. 3 reangajeáză, 1 pl. reangajắm; conj. prez. 3 să reangajéze; ger. reangajấnd

reangajat
REANGAJÁ, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

DOOM

reangajá (a ~) (re-an-) vb., ind. prez. 3 reangajeáză, 1 pl. reangajắm; conj. prez. 3 să reangajéze; ger. reangajấnd

reangajat
REANGAJÁT, -Ă, reangajați, -te, adj. Angajat din nou. ♦ (Substantivat, m.; în vechea organizare a armatei) Subofițer. [Pr.: re-an-] – V. reangaja.

reangajata
REANGAJÁT, -Ă, reangajați, -te, adj. Angajat din nou. ♦ (Substantivat, m.; în vechea organizare a armatei) Subofițer. [Pr.: re-an-] – V. reangaja.

reangajate
REANGAJÁT, -Ă, reangajați, -te, adj. Angajat din nou. ♦ (Substantivat, m.; în vechea organizare a armatei) Subofițer. [Pr.: re-an-] – V. reangaja.

reangajatei
REANGAJÁT, -Ă, reangajați, -te, adj. Angajat din nou. ♦ (Substantivat, m.; în vechea organizare a armatei) Subofițer. [Pr.: re-an-] – V. reangaja.

reangajatele
REANGAJÁT, -Ă, reangajați, -te, adj. Angajat din nou. ♦ (Substantivat, m.; în vechea organizare a armatei) Subofițer. [Pr.: re-an-] – V. reangaja.

reangajatelor
REANGAJÁT, -Ă, reangajați, -te, adj. Angajat din nou. ♦ (Substantivat, m.; în vechea organizare a armatei) Subofițer. [Pr.: re-an-] – V. reangaja.

reangajatul
REANGAJÁT, -Ă, reangajați, -te, adj. Angajat din nou. ♦ (Substantivat, m.; în vechea organizare a armatei) Subofițer. [Pr.: re-an-] – V. reangaja.

reangajatului
REANGAJÁT, -Ă, reangajați, -te, adj. Angajat din nou. ♦ (Substantivat, m.; în vechea organizare a armatei) Subofițer. [Pr.: re-an-] – V. reangaja.

reangajau
REANGAJÁ, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

DOOM

reangajá (a ~) (re-an-) vb., ind. prez. 3 reangajeáză, 1 pl. reangajắm; conj. prez. 3 să reangajéze; ger. reangajấnd

reangajași
REANGAJÁ, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

DOOM

reangajá (a ~) (re-an-) vb., ind. prez. 3 reangajeáză, 1 pl. reangajắm; conj. prez. 3 să reangajéze; ger. reangajấnd

reangajați
REANGAJÁ, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

DOOM

reangajá (a ~) (re-an-) vb., ind. prez. 3 reangajeáză, 1 pl. reangajắm; conj. prez. 3 să reangajéze; ger. reangajấnd

reangajați
REANGAJÁT, -Ă, reangajați, -te, adj. Angajat din nou. ♦ (Substantivat, m.; în vechea organizare a armatei) Subofițer. [Pr.: re-an-] – V. reangaja.

reangajații
REANGAJÁT, -Ă, reangajați, -te, adj. Angajat din nou. ♦ (Substantivat, m.; în vechea organizare a armatei) Subofițer. [Pr.: re-an-] – V. reangaja.

reangajaților
REANGAJÁT, -Ă, reangajați, -te, adj. Angajat din nou. ♦ (Substantivat, m.; în vechea organizare a armatei) Subofițer. [Pr.: re-an-] – V. reangaja.

reangajează
REANGAJÁ, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

DOOM

reangajá (a ~) (re-an-) vb., ind. prez. 3 reangajeáză, 1 pl. reangajắm; conj. prez. 3 să reangajéze; ger. reangajấnd

reangajez
REANGAJÁ, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

DOOM

reangajá (a ~) (re-an-) vb., ind. prez. 3 reangajeáză, 1 pl. reangajắm; conj. prez. 3 să reangajéze; ger. reangajấnd

reangajeze
REANGAJÁ, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

DOOM

reangajá (a ~) (re-an-) vb., ind. prez. 3 reangajeáză, 1 pl. reangajắm; conj. prez. 3 să reangajéze; ger. reangajấnd

reangajezi
REANGAJÁ, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

DOOM

reangajá (a ~) (re-an-) vb., ind. prez. 3 reangajeáză, 1 pl. reangajắm; conj. prez. 3 să reangajéze; ger. reangajấnd

reangajând
REANGAJÁ, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

DOOM

reangajá (a ~) (re-an-) vb., ind. prez. 3 reangajeáză, 1 pl. reangajắm; conj. prez. 3 să reangajéze; ger. reangajấnd

reangajînd
REANGAJÁ, reangajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) angaja din nou. ♦ Refl. Spec. A se angaja în cadrele active ale armatei (după îndeplinirea stagiului militar obligatoriu). [Pr.: re-an-] – Din fr. réengager.

DOOM

reangajá (a ~) (re-an-) vb., ind. prez. 3 reangajeáză, 1 pl. reangajắm; conj. prez. 3 să reangajéze; ger. reangajấnd

reangajări
REANGAJÁRE, reangajări, s. f. Acțiunea de a (se) reangaja și rezultatul ei. [Pr.: re-an-] – V. reangaja.

DOOM

reangajáre (re-an-) s. f., g.-d. art. reangajắrii; pl. reangajắri

reangajării
REANGAJÁRE, reangajări, s. f. Acțiunea de a (se) reangaja și rezultatul ei. [Pr.: re-an-] – V. reangaja.

DOOM

reangajáre (re-an-) s. f., g.-d. art. reangajắrii; pl. reangajắri

reangajările
REANGAJÁRE, reangajări, s. f. Acțiunea de a (se) reangaja și rezultatul ei. [Pr.: re-an-] – V. reangaja.

DOOM

reangajáre (re-an-) s. f., g.-d. art. reangajắrii; pl. reangajắri

reangajărilor
REANGAJÁRE, reangajări, s. f. Acțiunea de a (se) reangaja și rezultatul ei. [Pr.: re-an-] – V. reangaja.

DOOM

reangajáre (re-an-) s. f., g.-d. art. reangajắrii; pl. reangajắri

reanima
REANIMÁ, reaním, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A readuce la viață, a restabili (prin diverse mijloace terapeutice) funcțiile vitale ale organismului; a reînsufleți, a da vigoare. [Pr.: re-a-. – Prez. ind. și: reanimez] – Pref. re- + anima (după fr. réanimer).

DOOM

reanimá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanímă/reanimeáză

reanima
REANIMÁ, reanimez, vb. I. Tranz. A readuce la viață, a reînsufleți.

reanimare
REANIMÁRE, reanimări, s. f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei. ♦ Ansamblul măsurilor de urgență folosite în vederea restabilirii funcțiilor vitale ale organismului (circulația, respirația etc.) [Pr.: re-a-] – V. reanima.

DOOM

reanimáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reanimắrii; pl. reanimắri

reanimarea
REANIMÁRE, reanimări, s. f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei. ♦ Ansamblul măsurilor de urgență folosite în vederea restabilirii funcțiilor vitale ale organismului (circulația, respirația etc.) [Pr.: re-a-] – V. reanima.

DOOM

reanimáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reanimắrii; pl. reanimắri

reanimat
REANIMÁ, reaním, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A readuce la viață, a restabili (prin diverse mijloace terapeutice) funcțiile vitale ale organismului; a reînsufleți, a da vigoare. [Pr.: re-a-] – Re¹- + anima (după fr. réanimer).

reanimatoare
REANIMATÓR, -OÁRE, reanimatori, -oare, s. m. și f. Medic specialist în reanimare. [Pr.: re-a-] – Din fr. réanimateur.

reanimatoarea
REANIMATÓR, -OÁRE, reanimatori, -oare, s. m. și f. Medic specialist în reanimare. [Pr.: re-a-] – Din fr. réanimateur.

reanimatoarei
REANIMATÓR, -OÁRE, reanimatori, -oare, s. m. și f. Medic specialist în reanimare. [Pr.: re-a-] – Din fr. réanimateur.

reanimatoarele
REANIMATÓR, -OÁRE, reanimatori, -oare, s. m. și f. Medic specialist în reanimare. [Pr.: re-a-] – Din fr. réanimateur.

reanimatoarelor
REANIMATÓR, -OÁRE, reanimatori, -oare, s. m. și f. Medic specialist în reanimare. [Pr.: re-a-] – Din fr. réanimateur.

reanimator
REANIMATÓR, -OÁRE, reanimatori, -oare, s. m. și f. Medic specialist în reanimare. [Pr.: re-a-] – Din fr. réanimateur.

reanimatori
REANIMATÓR, -OÁRE, reanimatori, -oare, s. m. și f. Medic specialist în reanimare. [Pr.: re-a-] – Din fr. réanimateur.

reanimatorii
REANIMATÓR, -OÁRE, reanimatori, -oare, s. m. și f. Medic specialist în reanimare. [Pr.: re-a-] – Din fr. réanimateur.

reanimatorilor
REANIMATÓR, -OÁRE, reanimatori, -oare, s. m. și f. Medic specialist în reanimare. [Pr.: re-a-] – Din fr. réanimateur.

reanimatorul
REANIMATÓR, -OÁRE, reanimatori, -oare, s. m. și f. Medic specialist în reanimare. [Pr.: re-a-] – Din fr. réanimateur.

reanimatorului
REANIMATÓR, -OÁRE, reanimatori, -oare, s. m. și f. Medic specialist în reanimare. [Pr.: re-a-] – Din fr. réanimateur.

reanimări
REANIMÁRE, reanimări, s. f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei. ♦ Ansamblul măsurilor de urgență folosite în vederea restabilirii funcțiilor vitale ale organismului (circulația, respirația etc.) [Pr.: re-a-] – V. reanima.

DOOM

reanimáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reanimắrii; pl. reanimắri

reanimării
REANIMÁRE, reanimări, s. f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei. ♦ Ansamblul măsurilor de urgență folosite în vederea restabilirii funcțiilor vitale ale organismului (circulația, respirația etc.) [Pr.: re-a-] – V. reanima.

DOOM

reanimáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reanimắrii; pl. reanimắri

reanimările
REANIMÁRE, reanimări, s. f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei. ♦ Ansamblul măsurilor de urgență folosite în vederea restabilirii funcțiilor vitale ale organismului (circulația, respirația etc.) [Pr.: re-a-] – V. reanima.

DOOM

reanimáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reanimắrii; pl. reanimắri

reanimărilor
REANIMÁRE, reanimări, s. f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei. ♦ Ansamblul măsurilor de urgență folosite în vederea restabilirii funcțiilor vitale ale organismului (circulația, respirația etc.) [Pr.: re-a-] – V. reanima.

DOOM

reanimáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reanimắrii; pl. reanimắri

reapariția
REAPARÍȚIE, reapariții, s. f. Faptul de a reapărea. [Pr.: re-a-] – Din fr. réapparition.

DOOM

reaparíție (re-a-, -ți-e) s. f., art. reaparíția (-ți-a), g.-d. art. reaparíției; pl. reaparíții, art. reaparíțiile (-ți-i-)

reapariție
REAPARÍȚIE, reapariții, s. f. Faptul de a reapărea. [Pr.: re-a-] – Din fr. réapparition.

DOOM

reaparíție (re-a-, -ți-e) s. f., art. reaparíția (-ți-a), g.-d. art. reaparíției; pl. reaparíții, art. reaparíțiile (-ți-i-)

reapariției
REAPARÍȚIE, reapariții, s. f. Faptul de a reapărea. [Pr.: re-a-] – Din fr. réapparition.

DOOM

reaparíție (re-a-, -ți-e) s. f., art. reaparíția (-ți-a), g.-d. art. reaparíției; pl. reaparíții, art. reaparíțiile (-ți-i-)

reapariții
REAPARÍȚIE, reapariții, s. f. Faptul de a reapărea. [Pr.: re-a-] – Din fr. réapparition.

DOOM

reaparíție (re-a-, -ți-e) s. f., art. reaparíția (-ți-a), g.-d. art. reaparíției; pl. reaparíții, art. reaparíțiile (-ți-i-)

reaparițiile
REAPARÍȚIE, reapariții, s. f. Faptul de a reapărea. [Pr.: re-a-] – Din fr. réapparition.

DOOM

reaparíție (re-a-, -ți-e) s. f., art. reaparíția (-ți-a), g.-d. art. reaparíției; pl. reaparíții, art. reaparíțiile (-ți-i-)

reaparițiilor
REAPARÍȚIE, reapariții, s. f. Faptul de a reapărea. [Pr.: re-a-] – Din fr. réapparition.

DOOM

reaparíție (re-a-, -ți-e) s. f., art. reaparíția (-ți-a), g.-d. art. reaparíției; pl. reaparíții, art. reaparíțiile (-ți-i-)

reaparițiune
REAPARIȚIÚNE s.f. v. reapariție.

reaprind
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprinde
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprindea
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprindeai
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprindeam
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprindeau
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprindeați
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprindem
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprindere
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprindere
REAPRÍNDERE, reaprinderi, s. f. Acțiunea de a reaprinde și rezultatul ei; fig. reluare, reîncepere. [Pr.: re-a-] – V. reaprinde.

DOOM

reapríndere (re-a-prin-) s. f., g.-d. art. reaprínderii; pl. reaprínderi

reaprinderea
REAPRÍNDERE, reaprinderi, s. f. Acțiunea de a reaprinde și rezultatul ei; fig. reluare, reîncepere. [Pr.: re-a-] – V. reaprinde.

DOOM

reapríndere (re-a-prin-) s. f., g.-d. art. reaprínderii; pl. reaprínderi

reaprinderi
REAPRÍNDERE, reaprinderi, s. f. Acțiunea de a reaprinde și rezultatul ei; fig. reluare, reîncepere. [Pr.: re-a-] – V. reaprinde.

DOOM

reapríndere (re-a-prin-) s. f., g.-d. art. reaprínderii; pl. reaprínderi

reaprinderii
REAPRÍNDERE, reaprinderi, s. f. Acțiunea de a reaprinde și rezultatul ei; fig. reluare, reîncepere. [Pr.: re-a-] – V. reaprinde.

DOOM

reapríndere (re-a-prin-) s. f., g.-d. art. reaprínderii; pl. reaprínderi

reaprinderile
REAPRÍNDERE, reaprinderi, s. f. Acțiunea de a reaprinde și rezultatul ei; fig. reluare, reîncepere. [Pr.: re-a-] – V. reaprinde.

DOOM

reapríndere (re-a-prin-) s. f., g.-d. art. reaprínderii; pl. reaprínderi

reaprinderilor
REAPRÍNDERE, reaprinderi, s. f. Acțiunea de a reaprinde și rezultatul ei; fig. reluare, reîncepere. [Pr.: re-a-] – V. reaprinde.

DOOM

reapríndere (re-a-prin-) s. f., g.-d. art. reaprínderii; pl. reaprínderi

reaprindeți
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprindă
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprins
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprins
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Re¹- + aprinde.

reaprinse
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprinsei
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprinseră
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprinserăm
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprinserăți
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprinsese
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprinsesem
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprinseseră
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprinseserăm
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprinseserăți
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprinseseși
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprinseseți
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprinseși
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprinz
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprinzi
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprinzând
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprinzînd
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaprinză
REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aprinde.

DOOM

reaprínde (a ~) (re-a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reaprínd, 1 pl. reapríndem, 2 pl. reapríndeți, perf. s. 1 sg. reaprinséi, 1 pl. reaprínserăm; conj. prez. 3 să reapríndă; ger. reaprinzấnd; part. reapríns

reaproviziona
REAPROVIZIONÁ, reaprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Pref. re- + aproviziona.

DOOM

reaprovizioná (a ~) (re-a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 reaprovizioneáză

reaprovizionai
REAPROVIZIONÁ, reaprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Pref. re- + aproviziona.

DOOM

reaprovizioná (a ~) (re-a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 reaprovizioneáză

reaprovizionam
REAPROVIZIONÁ, reaprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Pref. re- + aproviziona.

DOOM

reaprovizioná (a ~) (re-a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 reaprovizioneáză

reaprovizionare
REAPROVIZIONÁ, reaprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Pref. re- + aproviziona.

DOOM

reaprovizioná (a ~) (re-a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 reaprovizioneáză

reaprovizionare
REAPROVIZIONÁRE, reaprovizionări, s. f. Acțiunea de a (se) reaproviziona și rezultatul ei. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – V. reaproviziona.

DOOM

reaprovizionáre (re-a-pro-, -zi-o) s. f., g.-d. art. reaprovizionắrii; pl. reaprovizionắri

reaprovizionarea
REAPROVIZIONÁRE, reaprovizionări, s. f. Acțiunea de a (se) reaproviziona și rezultatul ei. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – V. reaproviziona.

DOOM

reaprovizionáre (re-a-pro-, -zi-o) s. f., g.-d. art. reaprovizionắrii; pl. reaprovizionắri

reaprovizionară
REAPROVIZIONÁ, reaprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Pref. re- + aproviziona.

DOOM

reaprovizioná (a ~) (re-a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 reaprovizioneáză

reaprovizionarăm
REAPROVIZIONÁ, reaprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Pref. re- + aproviziona.

DOOM

reaprovizioná (a ~) (re-a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 reaprovizioneáză

reaprovizionarăți
REAPROVIZIONÁ, reaprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Pref. re- + aproviziona.

DOOM

reaprovizioná (a ~) (re-a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 reaprovizioneáză

reaprovizionase
REAPROVIZIONÁ, reaprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Pref. re- + aproviziona.

DOOM

reaprovizioná (a ~) (re-a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 reaprovizioneáză

reaprovizionasem
REAPROVIZIONÁ, reaprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Pref. re- + aproviziona.

DOOM

reaprovizioná (a ~) (re-a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 reaprovizioneáză

reaprovizionaseră
REAPROVIZIONÁ, reaprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Pref. re- + aproviziona.

DOOM

reaprovizioná (a ~) (re-a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 reaprovizioneáză

reaprovizionaserăm
REAPROVIZIONÁ, reaprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Pref. re- + aproviziona.

DOOM

reaprovizioná (a ~) (re-a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 reaprovizioneáză

reaprovizionaserăți
REAPROVIZIONÁ, reaprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Pref. re- + aproviziona.

DOOM

reaprovizioná (a ~) (re-a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 reaprovizioneáză

reaprovizionaseși
REAPROVIZIONÁ, reaprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Pref. re- + aproviziona.

DOOM

reaprovizioná (a ~) (re-a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 reaprovizioneáză

reaprovizionaseți
REAPROVIZIONÁ, reaprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Pref. re- + aproviziona.

DOOM

reaprovizioná (a ~) (re-a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 reaprovizioneáză

reaprovizionat
REAPROVIZIONÁ, reaprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Pref. re- + aproviziona.

DOOM

reaprovizioná (a ~) (re-a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 reaprovizioneáză

reaprovizionat
REAPROVIZIONÁ, reaprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Re¹- + aproviziona.

reaprovizionau
REAPROVIZIONÁ, reaprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Pref. re- + aproviziona.

DOOM

reaprovizioná (a ~) (re-a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 reaprovizioneáză

reaprovizionași
REAPROVIZIONÁ, reaprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Pref. re- + aproviziona.

DOOM

reaprovizioná (a ~) (re-a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 reaprovizioneáză

reaprovizionați
REAPROVIZIONÁ, reaprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Pref. re- + aproviziona.

DOOM

reaprovizioná (a ~) (re-a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 reaprovizioneáză

reaprovizionează
REAPROVIZIONÁ, reaprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Pref. re- + aproviziona.

DOOM

reaprovizioná (a ~) (re-a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 reaprovizioneáză

reaprovizionez
REAPROVIZIONÁ, reaprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Pref. re- + aproviziona.

DOOM

reaprovizioná (a ~) (re-a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 reaprovizioneáză

reaprovizioneze
REAPROVIZIONÁ, reaprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Pref. re- + aproviziona.

DOOM

reaprovizioná (a ~) (re-a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 reaprovizioneáză

reaprovizionezi
REAPROVIZIONÁ, reaprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Pref. re- + aproviziona.

DOOM

reaprovizioná (a ~) (re-a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 reaprovizioneáză

reaprovizionând
REAPROVIZIONÁ, reaprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Pref. re- + aproviziona.

DOOM

reaprovizioná (a ~) (re-a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 reaprovizioneáză

reaprovizionînd
REAPROVIZIONÁ, reaprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Pref. re- + aproviziona.

DOOM

reaprovizioná (a ~) (re-a-pro-, -zi-o-) vb., ind. prez. 3 reaprovizioneáză

reaprovizionări
REAPROVIZIONÁRE, reaprovizionări, s. f. Acțiunea de a (se) reaproviziona și rezultatul ei. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – V. reaproviziona.

DOOM

reaprovizionáre (re-a-pro-, -zi-o) s. f., g.-d. art. reaprovizionắrii; pl. reaprovizionắri

reaprovizionării
REAPROVIZIONÁRE, reaprovizionări, s. f. Acțiunea de a (se) reaproviziona și rezultatul ei. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – V. reaproviziona.

DOOM

reaprovizionáre (re-a-pro-, -zi-o) s. f., g.-d. art. reaprovizionắrii; pl. reaprovizionắri

reaprovizionările
REAPROVIZIONÁRE, reaprovizionări, s. f. Acțiunea de a (se) reaproviziona și rezultatul ei. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – V. reaproviziona.

DOOM

reaprovizionáre (re-a-pro-, -zi-o) s. f., g.-d. art. reaprovizionắrii; pl. reaprovizionắri

reaprovizionărilor
REAPROVIZIONÁRE, reaprovizionări, s. f. Acțiunea de a (se) reaproviziona și rezultatul ei. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – V. reaproviziona.

DOOM

reaprovizionáre (re-a-pro-, -zi-o) s. f., g.-d. art. reaprovizionắrii; pl. reaprovizionắri

reapărea
REAPĂREÁ, reapár, vb. II. Intranz. A apărea din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + apărea. Cf. fr. réapparaître.

DOOM

reapăreá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reapár, 2 sg. reapári, 1 pl. reapărém; conj. prez. 3 să reapáră; ger. reapărấnd; part. reapărút

reapărere
REAPĂREÁ, reapár, vb. II. Intranz. A apărea din nou. [Pr.: re-a-] – Re¹- + apărea. Cf. fr. réapparaître.

rearanja
REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aranja.

rearanjai
REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aranja.

rearanjam
REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aranja.

rearanjare
REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aranja.

rearanjare
REARANJÁRE, rearanjări, s. f. Acțiunea de a (se) rearanja și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. rearanja.

rearanjarea
REARANJÁRE, rearanjări, s. f. Acțiunea de a (se) rearanja și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. rearanja.

rearanjară
REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aranja.

rearanjarăm
REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aranja.

rearanjarăți
REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aranja.

rearanjase
REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aranja.

rearanjasem
REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aranja.

rearanjaseră
REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aranja.

rearanjaserăm
REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aranja.

rearanjaserăți
REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aranja.

rearanjaseși
REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aranja.

rearanjaseți
REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aranja.

rearanjat
REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aranja.

rearanjat
REARANJÁT, -Ă, rearanjați, -te, adj. Care este aranjat din nou, după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – V. rearanja.

rearanjata
REARANJÁT, -Ă, rearanjați, -te, adj. Care este aranjat din nou, după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – V. rearanja.

rearanjate
REARANJÁT, -Ă, rearanjați, -te, adj. Care este aranjat din nou, după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – V. rearanja.

rearanjatei
REARANJÁT, -Ă, rearanjați, -te, adj. Care este aranjat din nou, după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – V. rearanja.

rearanjatele
REARANJÁT, -Ă, rearanjați, -te, adj. Care este aranjat din nou, după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – V. rearanja.

rearanjatelor
REARANJÁT, -Ă, rearanjați, -te, adj. Care este aranjat din nou, după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – V. rearanja.

rearanjatul
REARANJÁT, -Ă, rearanjați, -te, adj. Care este aranjat din nou, după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – V. rearanja.

rearanjatului
REARANJÁT, -Ă, rearanjați, -te, adj. Care este aranjat din nou, după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – V. rearanja.

rearanjau
REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aranja.

rearanjași
REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aranja.

rearanjați
REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aranja.

rearanjați
REARANJÁT, -Ă, rearanjați, -te, adj. Care este aranjat din nou, după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – V. rearanja.

rearanjații
REARANJÁT, -Ă, rearanjați, -te, adj. Care este aranjat din nou, după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – V. rearanja.

rearanjaților
REARANJÁT, -Ă, rearanjați, -te, adj. Care este aranjat din nou, după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – V. rearanja.

rearanjează
REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aranja.

rearanjez
REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aranja.

rearanjeze
REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aranja.

rearanjezi
REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aranja.

rearanjând
REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aranja.

rearanjînd
REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aranja.

rearanjări
REARANJÁRE, rearanjări, s. f. Acțiunea de a (se) rearanja și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. rearanja.

rearanjării
REARANJÁRE, rearanjări, s. f. Acțiunea de a (se) rearanja și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. rearanja.

rearanjările
REARANJÁRE, rearanjări, s. f. Acțiunea de a (se) rearanja și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. rearanja.

rearanjărilor
REARANJÁRE, rearanjări, s. f. Acțiunea de a (se) rearanja și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. rearanja.

rearbitra
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.

DOOM

rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitreáză

rearbitrai
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.

DOOM

rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitreáză

rearbitram
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.

DOOM

rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitreáză

rearbitrare
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.

DOOM

rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitreáză

rearbitrare
REARBITRÁRE, rearbitrări, s. f. Acțiunea de a rearbitra. [Pr.: re-ar-] – V. rearbitra.

DOOM

rearbitráre (re-ar-bi-tra-) s. f., g.-d. art. rearbitrắrii; pl. rearbitrắri

rearbitrarea
REARBITRÁRE, rearbitrări, s. f. Acțiunea de a rearbitra. [Pr.: re-ar-] – V. rearbitra.

DOOM

rearbitráre (re-ar-bi-tra-) s. f., g.-d. art. rearbitrắrii; pl. rearbitrắri

rearbitrară
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.

DOOM

rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitreáză

rearbitrarăm
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.

DOOM

rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitreáză

rearbitrarăți
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.

DOOM

rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitreáză

rearbitrase
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.

DOOM

rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitreáză

rearbitrasem
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.

DOOM

rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitreáză

rearbitraseră
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.

DOOM

rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitreáză

rearbitraserăm
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.

DOOM

rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitreáză

rearbitraserăți
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.

DOOM

rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitreáză

rearbitraseși
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.

DOOM

rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitreáză

rearbitraseți
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.

DOOM

rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitreáză

rearbitrat
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.

DOOM

rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitreáză

rearbitrat
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate. [Pr.: re-ar-] – Re¹- + arbitra.

rearbitrau
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.

DOOM

rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitreáză

rearbitrași
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.

DOOM

rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitreáză

rearbitrați
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.

DOOM

rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitreáză

rearbitrează
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.

DOOM

rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitreáză

rearbitrez
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.

DOOM

rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitreáză

rearbitreze
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.

DOOM

rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitreáză

rearbitrezi
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.

DOOM

rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitreáză

rearbitrând
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.

DOOM

rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitreáză

rearbitrînd
REARBITRÁ, rearbitrez, vb. I. Tranz. (Jur.) A soluționa din nou un litigiu arbitral după desființarea de către organul de control competent, ca netemeinică sau nelegală, a primei hotărâri pronunțate în cauză. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arbitra.

DOOM

rearbitrá (a ~) (re-ar-bi-tra) vb., ind. prez. 3 rearbitreáză

rearbitrări
REARBITRÁRE, rearbitrări, s. f. Acțiunea de a rearbitra. [Pr.: re-ar-] – V. rearbitra.

DOOM

rearbitráre (re-ar-bi-tra-) s. f., g.-d. art. rearbitrắrii; pl. rearbitrắri

rearbitrării
REARBITRÁRE, rearbitrări, s. f. Acțiunea de a rearbitra. [Pr.: re-ar-] – V. rearbitra.

DOOM

rearbitráre (re-ar-bi-tra-) s. f., g.-d. art. rearbitrắrii; pl. rearbitrắri

rearbitrările
REARBITRÁRE, rearbitrări, s. f. Acțiunea de a rearbitra. [Pr.: re-ar-] – V. rearbitra.

DOOM

rearbitráre (re-ar-bi-tra-) s. f., g.-d. art. rearbitrắrii; pl. rearbitrắri

rearbitrărilor
REARBITRÁRE, rearbitrări, s. f. Acțiunea de a rearbitra. [Pr.: re-ar-] – V. rearbitra.

DOOM

rearbitráre (re-ar-bi-tra-) s. f., g.-d. art. rearbitrắrii; pl. rearbitrắri

rearenda
REARENDÁ vb. I. tr. A arenda din nou (altcuiva). [< re- + arenda].

DOOM

rearendá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 rearendeáză

rearendai
REARENDÁ vb. I. tr. A arenda din nou (altcuiva). [< re- + arenda].

DOOM

rearendá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 rearendeáză

rearendam
REARENDÁ vb. I. tr. A arenda din nou (altcuiva). [< re- + arenda].

DOOM

rearendá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 rearendeáză

rearendare
REARENDÁ vb. I. tr. A arenda din nou (altcuiva). [< re- + arenda].

DOOM

rearendá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 rearendeáză

rearendare
REARENDÁRE s.f. Acțiunea de a rearenda. [< rearenda].

rearendarea
REARENDÁRE s.f. Acțiunea de a rearenda. [< rearenda].

rearendară
REARENDÁ vb. I. tr. A arenda din nou (altcuiva). [< re- + arenda].

DOOM

rearendá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 rearendeáză

rearendarăm
REARENDÁ vb. I. tr. A arenda din nou (altcuiva). [< re- + arenda].

DOOM

rearendá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 rearendeáză

rearendarăți
REARENDÁ vb. I. tr. A arenda din nou (altcuiva). [< re- + arenda].

DOOM

rearendá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 rearendeáză

rearendase
REARENDÁ vb. I. tr. A arenda din nou (altcuiva). [< re- + arenda].

DOOM

rearendá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 rearendeáză

rearendasem
REARENDÁ vb. I. tr. A arenda din nou (altcuiva). [< re- + arenda].

DOOM

rearendá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 rearendeáză

rearendaseră
REARENDÁ vb. I. tr. A arenda din nou (altcuiva). [< re- + arenda].

DOOM

rearendá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 rearendeáză

rearendaserăm
REARENDÁ vb. I. tr. A arenda din nou (altcuiva). [< re- + arenda].

DOOM

rearendá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 rearendeáză

rearendaserăți
REARENDÁ vb. I. tr. A arenda din nou (altcuiva). [< re- + arenda].

DOOM

rearendá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 rearendeáză

rearendaseși
REARENDÁ vb. I. tr. A arenda din nou (altcuiva). [< re- + arenda].

DOOM

rearendá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 rearendeáză

rearendaseți
REARENDÁ vb. I. tr. A arenda din nou (altcuiva). [< re- + arenda].

DOOM

rearendá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 rearendeáză

rearendat
REARENDÁ vb. I. tr. A arenda din nou (altcuiva). [< re- + arenda].

DOOM

rearendá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 rearendeáză

rearendat
REARENDÁ vb. I. tr. A arenda din nou (altcuiva). [< re- + arenda].

rearendau
REARENDÁ vb. I. tr. A arenda din nou (altcuiva). [< re- + arenda].

DOOM

rearendá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 rearendeáză

rearendași
REARENDÁ vb. I. tr. A arenda din nou (altcuiva). [< re- + arenda].

DOOM

rearendá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 rearendeáză

rearendați
REARENDÁ vb. I. tr. A arenda din nou (altcuiva). [< re- + arenda].

DOOM

rearendá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 rearendeáză

rearendează
REARENDÁ vb. I. tr. A arenda din nou (altcuiva). [< re- + arenda].

DOOM

rearendá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 rearendeáză

rearendez
REARENDÁ vb. I. tr. A arenda din nou (altcuiva). [< re- + arenda].

DOOM

rearendá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 rearendeáză

rearendeze
REARENDÁ vb. I. tr. A arenda din nou (altcuiva). [< re- + arenda].

DOOM

rearendá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 rearendeáză

rearendezi
REARENDÁ vb. I. tr. A arenda din nou (altcuiva). [< re- + arenda].

DOOM

rearendá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 rearendeáză

rearendând
REARENDÁ vb. I. tr. A arenda din nou (altcuiva). [< re- + arenda].

DOOM

rearendá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 rearendeáză

rearendînd
REARENDÁ vb. I. tr. A arenda din nou (altcuiva). [< re- + arenda].

DOOM

rearendá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 rearendeáză

rearendări
REARENDÁRE s.f. Acțiunea de a rearenda. [< rearenda].

rearendării
REARENDÁRE s.f. Acțiunea de a rearenda. [< rearenda].

rearendările
REARENDÁRE s.f. Acțiunea de a rearenda. [< rearenda].

rearendărilor
REARENDÁRE s.f. Acțiunea de a rearenda. [< rearenda].

rearginta
REARGINTÁ, reargintez, vb. I. Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arginta (după fr. réargenter).

reargintai
REARGINTÁ, reargintez, vb. I. Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arginta (după fr. réargenter).

reargintam
REARGINTÁ, reargintez, vb. I. Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arginta (după fr. réargenter).

reargintare
REARGINTÁ, reargintez, vb. I. Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arginta (după fr. réargenter).

reargintare
REARGINTÁRE, reargintări, s. f. Acțiunea de a rearginta și rezultatul ei. [Pr.: re-ar-] – V. rearginta.

reargintarea
REARGINTÁRE, reargintări, s. f. Acțiunea de a rearginta și rezultatul ei. [Pr.: re-ar-] – V. rearginta.

reargintară
REARGINTÁ, reargintez, vb. I. Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arginta (după fr. réargenter).

reargintarăm
REARGINTÁ, reargintez, vb. I. Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arginta (după fr. réargenter).

reargintarăți
REARGINTÁ, reargintez, vb. I. Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arginta (după fr. réargenter).

reargintase
REARGINTÁ, reargintez, vb. I. Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arginta (după fr. réargenter).

reargintasem
REARGINTÁ, reargintez, vb. I. Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arginta (după fr. réargenter).

reargintaseră
REARGINTÁ, reargintez, vb. I. Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arginta (după fr. réargenter).

reargintaserăm
REARGINTÁ, reargintez, vb. I. Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arginta (după fr. réargenter).

reargintaserăți
REARGINTÁ, reargintez, vb. I. Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arginta (după fr. réargenter).

reargintaseși
REARGINTÁ, reargintez, vb. I. Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arginta (după fr. réargenter).

reargintaseți
REARGINTÁ, reargintez, vb. I. Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arginta (după fr. réargenter).

reargintat
REARGINTÁ, reargintez, vb. I. Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arginta (după fr. réargenter).

reargintat
REARGINTÁT, -Ă, reargintați, -te, adj. Care a fost acoperit cu un strat de argint după ce stratul anterior s-a curățat. [Pr.: re-ar-] – V. rearginta.

reargintata
REARGINTÁT, -Ă, reargintați, -te, adj. Care a fost acoperit cu un strat de argint după ce stratul anterior s-a curățat. [Pr.: re-ar-] – V. rearginta.

reargintate
REARGINTÁT, -Ă, reargintați, -te, adj. Care a fost acoperit cu un strat de argint după ce stratul anterior s-a curățat. [Pr.: re-ar-] – V. rearginta.

reargintatei
REARGINTÁT, -Ă, reargintați, -te, adj. Care a fost acoperit cu un strat de argint după ce stratul anterior s-a curățat. [Pr.: re-ar-] – V. rearginta.

reargintatele
REARGINTÁT, -Ă, reargintați, -te, adj. Care a fost acoperit cu un strat de argint după ce stratul anterior s-a curățat. [Pr.: re-ar-] – V. rearginta.

reargintatelor
REARGINTÁT, -Ă, reargintați, -te, adj. Care a fost acoperit cu un strat de argint după ce stratul anterior s-a curățat. [Pr.: re-ar-] – V. rearginta.

reargintatul
REARGINTÁT, -Ă, reargintați, -te, adj. Care a fost acoperit cu un strat de argint după ce stratul anterior s-a curățat. [Pr.: re-ar-] – V. rearginta.

reargintatului
REARGINTÁT, -Ă, reargintați, -te, adj. Care a fost acoperit cu un strat de argint după ce stratul anterior s-a curățat. [Pr.: re-ar-] – V. rearginta.

reargintau
REARGINTÁ, reargintez, vb. I. Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arginta (după fr. réargenter).

reargintași
REARGINTÁ, reargintez, vb. I. Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arginta (după fr. réargenter).

reargintați
REARGINTÁ, reargintez, vb. I. Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arginta (după fr. réargenter).

reargintați
REARGINTÁT, -Ă, reargintați, -te, adj. Care a fost acoperit cu un strat de argint după ce stratul anterior s-a curățat. [Pr.: re-ar-] – V. rearginta.

reargintații
REARGINTÁT, -Ă, reargintați, -te, adj. Care a fost acoperit cu un strat de argint după ce stratul anterior s-a curățat. [Pr.: re-ar-] – V. rearginta.

reargintaților
REARGINTÁT, -Ă, reargintați, -te, adj. Care a fost acoperit cu un strat de argint după ce stratul anterior s-a curățat. [Pr.: re-ar-] – V. rearginta.

reargintează
REARGINTÁ, reargintez, vb. I. Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arginta (după fr. réargenter).

reargintez
REARGINTÁ, reargintez, vb. I. Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arginta (după fr. réargenter).

rearginteze
REARGINTÁ, reargintez, vb. I. Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arginta (după fr. réargenter).

reargintezi
REARGINTÁ, reargintez, vb. I. Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arginta (după fr. réargenter).

reargintând
REARGINTÁ, reargintez, vb. I. Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arginta (după fr. réargenter).

reargintînd
REARGINTÁ, reargintez, vb. I. Tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s-a curățat stratul anterior de argint. [Pr.: re-ar-] – Pref. re- + arginta (după fr. réargenter).

reargintări
REARGINTÁRE, reargintări, s. f. Acțiunea de a rearginta și rezultatul ei. [Pr.: re-ar-] – V. rearginta.

reargintării
REARGINTÁRE, reargintări, s. f. Acțiunea de a rearginta și rezultatul ei. [Pr.: re-ar-] – V. rearginta.

reargintările
REARGINTÁRE, reargintări, s. f. Acțiunea de a rearginta și rezultatul ei. [Pr.: re-ar-] – V. rearginta.

reargintărilor
REARGINTÁRE, reargintări, s. f. Acțiunea de a rearginta și rezultatul ei. [Pr.: re-ar-] – V. rearginta.

rearma
REARMÁ vb. I. tr. (Mar.) A arma din nou. [Cf. fr. réarmer].

rearmare
REARMÁRE s.f. Acțiunea de a rearma și rezultatul ei. [< rearma].

rearmat
REARMÁ vb. I. tr. (Mar.) A arma din nou. [Cf. fr. réarmer].

reasigur
REASIGURÁ, reasigur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asigura (după fr. réassurer).

DOOM

reasigurá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reasígură

reasigura
REASIGURÁ, reasigur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asigura (după fr. réassurer).

DOOM

reasigurá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reasígură

reasigurai
REASIGURÁ, reasigur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asigura (după fr. réassurer).

DOOM

reasigurá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reasígură

reasiguram
REASIGURÁ, reasigur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asigura (după fr. réassurer).

DOOM

reasigurá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reasígură

reasigurare
REASIGURÁ, reasigur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asigura (după fr. réassurer).

DOOM

reasigurá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reasígură

reasigurare
REASIGURÁRE, reasigurări, s. f. Acțiunea de a (se) reasigura și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o societate de asigurări se asigură ea însăși la o altă societate de asigurări (pentru a obține acoperire la o parte din riscuri). [Pr.: re-a-] – V. reasigura.

DOOM

reasiguráre (re-a-) s. f., g.-d. art. reasigurắrii; pl. reasigurắri

reasigurarea
REASIGURÁRE, reasigurări, s. f. Acțiunea de a (se) reasigura și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o societate de asigurări se asigură ea însăși la o altă societate de asigurări (pentru a obține acoperire la o parte din riscuri). [Pr.: re-a-] – V. reasigura.

DOOM

reasiguráre (re-a-) s. f., g.-d. art. reasigurắrii; pl. reasigurắri

reasigurară
REASIGURÁ, reasigur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asigura (după fr. réassurer).

DOOM

reasigurá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reasígură

reasigurarăm
REASIGURÁ, reasigur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asigura (după fr. réassurer).

DOOM

reasigurá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reasígură

reasigurarăți
REASIGURÁ, reasigur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asigura (după fr. réassurer).

DOOM

reasigurá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reasígură

reasigurase
REASIGURÁ, reasigur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asigura (după fr. réassurer).

DOOM

reasigurá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reasígură

reasigurasem
REASIGURÁ, reasigur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asigura (după fr. réassurer).

DOOM

reasigurá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reasígură

reasiguraseră
REASIGURÁ, reasigur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asigura (după fr. réassurer).

DOOM

reasigurá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reasígură

reasiguraserăm
REASIGURÁ, reasigur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asigura (după fr. réassurer).

DOOM

reasigurá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reasígură

reasiguraserăți
REASIGURÁ, reasigur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asigura (după fr. réassurer).

DOOM

reasigurá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reasígură

reasiguraseși
REASIGURÁ, reasigur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asigura (după fr. réassurer).

DOOM

reasigurá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reasígură

reasiguraseți
REASIGURÁ, reasigur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asigura (după fr. réassurer).

DOOM

reasigurá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reasígură

reasigurat
REASIGURÁ, reasigur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asigura (după fr. réassurer).

DOOM

reasigurá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reasígură

reasigurat
REASIGURÁ, reasígur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Re¹- + asigura (după fr. réassurer).

reasigurata
REASIGURÁ, reasígur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Re¹- + asigura (după fr. réassurer).

reasigurate
REASIGURÁ, reasígur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Re¹- + asigura (după fr. réassurer).

reasiguratei
REASIGURÁ, reasígur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Re¹- + asigura (după fr. réassurer).

reasiguratele
REASIGURÁ, reasígur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Re¹- + asigura (după fr. réassurer).

reasiguratelor
REASIGURÁ, reasígur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Re¹- + asigura (după fr. réassurer).

reasiguratul
REASIGURÁ, reasígur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Re¹- + asigura (după fr. réassurer).

reasiguratului
REASIGURÁ, reasígur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Re¹- + asigura (după fr. réassurer).

reasigurau
REASIGURÁ, reasigur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asigura (după fr. réassurer).

DOOM

reasigurá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reasígură

reasigurași
REASIGURÁ, reasigur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asigura (după fr. réassurer).

DOOM

reasigurá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reasígură

reasigurați
REASIGURÁ, reasigur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asigura (după fr. réassurer).

DOOM

reasigurá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reasígură

reasigurați
REASIGURÁ, reasígur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Re¹- + asigura (după fr. réassurer).

reasigurații
REASIGURÁ, reasígur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Re¹- + asigura (după fr. réassurer).

reasiguraților
REASIGURÁ, reasígur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Re¹- + asigura (după fr. réassurer).

reasigure
REASIGURÁ, reasigur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asigura (după fr. réassurer).

DOOM

reasigurá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reasígură

reasiguri
REASIGURÁ, reasigur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asigura (după fr. réassurer).

DOOM

reasigurá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reasígură

reasigurând
REASIGURÁ, reasigur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asigura (după fr. réassurer).

DOOM

reasigurá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reasígură

reasigurînd
REASIGURÁ, reasigur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asigura din nou, a reînnoi o asigurare. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asigura (după fr. réassurer).

DOOM

reasigurá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reasígură

reasigurări
REASIGURÁRE, reasigurări, s. f. Acțiunea de a (se) reasigura și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o societate de asigurări se asigură ea însăși la o altă societate de asigurări (pentru a obține acoperire la o parte din riscuri). [Pr.: re-a-] – V. reasigura.

DOOM

reasiguráre (re-a-) s. f., g.-d. art. reasigurắrii; pl. reasigurắri

reasigurării
REASIGURÁRE, reasigurări, s. f. Acțiunea de a (se) reasigura și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o societate de asigurări se asigură ea însăși la o altă societate de asigurări (pentru a obține acoperire la o parte din riscuri). [Pr.: re-a-] – V. reasigura.

DOOM

reasiguráre (re-a-) s. f., g.-d. art. reasigurắrii; pl. reasigurắri

reasigurările
REASIGURÁRE, reasigurări, s. f. Acțiunea de a (se) reasigura și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o societate de asigurări se asigură ea însăși la o altă societate de asigurări (pentru a obține acoperire la o parte din riscuri). [Pr.: re-a-] – V. reasigura.

DOOM

reasiguráre (re-a-) s. f., g.-d. art. reasigurắrii; pl. reasigurắri

reasigurărilor
REASIGURÁRE, reasigurări, s. f. Acțiunea de a (se) reasigura și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o societate de asigurări se asigură ea însăși la o altă societate de asigurări (pentru a obține acoperire la o parte din riscuri). [Pr.: re-a-] – V. reasigura.

DOOM

reasiguráre (re-a-) s. f., g.-d. art. reasigurắrii; pl. reasigurắri

reasilvia
Rea Silvia, fiica lui Numitor, regele cetății Alba Longa, și nepoata lui Amulius (v. și Amulius). Unindu-se într-ascuns cu zeul Mars, Rea-Silvia, care era vestală, zămislește doi gemeni: pe Romulus și pe Remus. Datorită acestui fapt, ea este aruncată în închisoare (unde moare, după o versiune, sau, după o alta) de unde e scoasă și eliberată mai tîrziu de către fiii ei.

reasocia
REASOCIÁ, reasociez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asocia cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asocia.

reasociai
REASOCIÁ, reasociez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asocia cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asocia.

reasociam
REASOCIÁ, reasociez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asocia cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asocia.

reasociară
REASOCIÁ, reasociez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asocia cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asocia.

reasociarăm
REASOCIÁ, reasociez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asocia cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asocia.

reasociarăți
REASOCIÁ, reasociez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asocia cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asocia.

reasociase
REASOCIÁ, reasociez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asocia cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asocia.

reasociasem
REASOCIÁ, reasociez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asocia cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asocia.

reasociaseră
REASOCIÁ, reasociez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asocia cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asocia.

reasociaserăm
REASOCIÁ, reasociez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asocia cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asocia.

reasociaserăți
REASOCIÁ, reasociez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asocia cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asocia.

reasociaseși
REASOCIÁ, reasociez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asocia cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asocia.

reasociaseți
REASOCIÁ, reasociez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asocia cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asocia.

reasociat
REASOCIÁ, reasociez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asocia cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asocia.

reasociat
REASOCIÁT, -Ă, reasociați, -te, adj. Care este asociat cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – V. reasocia.

reasociata
REASOCIÁT, -Ă, reasociați, -te, adj. Care este asociat cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – V. reasocia.

reasociate
REASOCIÁT, -Ă, reasociați, -te, adj. Care este asociat cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – V. reasocia.

reasociatei
REASOCIÁT, -Ă, reasociați, -te, adj. Care este asociat cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – V. reasocia.

reasociatele
REASOCIÁT, -Ă, reasociați, -te, adj. Care este asociat cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – V. reasocia.

reasociatelor
REASOCIÁT, -Ă, reasociați, -te, adj. Care este asociat cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – V. reasocia.

reasociatul
REASOCIÁT, -Ă, reasociați, -te, adj. Care este asociat cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – V. reasocia.

reasociatului
REASOCIÁT, -Ă, reasociați, -te, adj. Care este asociat cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – V. reasocia.

reasociau
REASOCIÁ, reasociez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asocia cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asocia.

reasociază
REASOCIÁ, reasociez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asocia cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asocia.

reasociași
REASOCIÁ, reasociez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asocia cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asocia.

reasociați
REASOCIÁ, reasociez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asocia cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asocia.

reasociați
REASOCIÁT, -Ă, reasociați, -te, adj. Care este asociat cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – V. reasocia.

reasociații
REASOCIÁT, -Ă, reasociați, -te, adj. Care este asociat cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – V. reasocia.

reasociaților
REASOCIÁT, -Ă, reasociați, -te, adj. Care este asociat cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – V. reasocia.

reasocie
REASOCIÁ, reasociez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asocia cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asocia.

reasociem
REASOCIÁ, reasociez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asocia cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asocia.

reasociere
REASOCIÁ, reasociez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asocia cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asocia.

reasociere
REASOCIÉRE, reasocieri, s. f. Acțiunea de a (se) reasocia și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reasocia.

reasocierea
REASOCIÉRE, reasocieri, s. f. Acțiunea de a (se) reasocia și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reasocia.

reasocieri
REASOCIÉRE, reasocieri, s. f. Acțiunea de a (se) reasocia și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reasocia.

reasocierii
REASOCIÉRE, reasocieri, s. f. Acțiunea de a (se) reasocia și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reasocia.

reasocierile
REASOCIÉRE, reasocieri, s. f. Acțiunea de a (se) reasocia și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reasocia.

reasocierilor
REASOCIÉRE, reasocieri, s. f. Acțiunea de a (se) reasocia și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reasocia.

reasociez
REASOCIÁ, reasociez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asocia cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asocia.

reasocieze
REASOCIÁ, reasociez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asocia cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asocia.

reasociezi
REASOCIÁ, reasociez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asocia cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asocia.

reasociind
REASOCIÁ, reasociez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) asocia cu aceiași parteneri la o acțiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + asocia.

reatribui
REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + atribui.

DOOM

*reatribuí (a ~) (re-a-tri-) vb., ind. prez. 3 reatríbuie, imperf. 3 sg. reatribuiá; conj. prez. 3 să reatríbuie

reatribuia
REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + atribui.

DOOM

*reatribuí (a ~) (re-a-tri-) vb., ind. prez. 3 reatríbuie, imperf. 3 sg. reatribuiá; conj. prez. 3 să reatríbuie

reatribuiai
REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + atribui.

DOOM

*reatribuí (a ~) (re-a-tri-) vb., ind. prez. 3 reatríbuie, imperf. 3 sg. reatribuiá; conj. prez. 3 să reatríbuie

reatribuiam
REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + atribui.

DOOM

*reatribuí (a ~) (re-a-tri-) vb., ind. prez. 3 reatríbuie, imperf. 3 sg. reatribuiá; conj. prez. 3 să reatríbuie

reatribuiau
REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + atribui.

DOOM

*reatribuí (a ~) (re-a-tri-) vb., ind. prez. 3 reatríbuie, imperf. 3 sg. reatribuiá; conj. prez. 3 să reatríbuie

reatribuiați
REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + atribui.

DOOM

*reatribuí (a ~) (re-a-tri-) vb., ind. prez. 3 reatríbuie, imperf. 3 sg. reatribuiá; conj. prez. 3 să reatríbuie

reatribuie
REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + atribui.

DOOM

*reatribuí (a ~) (re-a-tri-) vb., ind. prez. 3 reatríbuie, imperf. 3 sg. reatribuiá; conj. prez. 3 să reatríbuie

reatribuii
REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + atribui.

DOOM

*reatribuí (a ~) (re-a-tri-) vb., ind. prez. 3 reatríbuie, imperf. 3 sg. reatribuiá; conj. prez. 3 să reatríbuie

reatribuim
REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + atribui.

DOOM

*reatribuí (a ~) (re-a-tri-) vb., ind. prez. 3 reatríbuie, imperf. 3 sg. reatribuiá; conj. prez. 3 să reatríbuie

reatribuind
REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + atribui.

DOOM

*reatribuí (a ~) (re-a-tri-) vb., ind. prez. 3 reatríbuie, imperf. 3 sg. reatribuiá; conj. prez. 3 să reatríbuie

reatribuire
REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + atribui.

DOOM

*reatribuí (a ~) (re-a-tri-) vb., ind. prez. 3 reatríbuie, imperf. 3 sg. reatribuiá; conj. prez. 3 să reatríbuie

reatribuire
REATRIBUÍRE, reatribuiri, s. f. Acțiunea de a reatribui și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reatribui.

reatribuirea
REATRIBUÍRE, reatribuiri, s. f. Acțiunea de a reatribui și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reatribui.

reatribuiri
REATRIBUÍRE, reatribuiri, s. f. Acțiunea de a reatribui și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reatribui.

reatribuirii
REATRIBUÍRE, reatribuiri, s. f. Acțiunea de a reatribui și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reatribui.

reatribuirile
REATRIBUÍRE, reatribuiri, s. f. Acțiunea de a reatribui și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reatribui.

reatribuirilor
REATRIBUÍRE, reatribuiri, s. f. Acțiunea de a reatribui și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reatribui.

reatribuiră
REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + atribui.

DOOM

*reatribuí (a ~) (re-a-tri-) vb., ind. prez. 3 reatríbuie, imperf. 3 sg. reatribuiá; conj. prez. 3 să reatríbuie

reatribuirăm
REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + atribui.

DOOM

*reatribuí (a ~) (re-a-tri-) vb., ind. prez. 3 reatríbuie, imperf. 3 sg. reatribuiá; conj. prez. 3 să reatríbuie

reatribuirăți
REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + atribui.

DOOM

*reatribuí (a ~) (re-a-tri-) vb., ind. prez. 3 reatríbuie, imperf. 3 sg. reatribuiá; conj. prez. 3 să reatríbuie

reatribuise
REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + atribui.

DOOM

*reatribuí (a ~) (re-a-tri-) vb., ind. prez. 3 reatríbuie, imperf. 3 sg. reatribuiá; conj. prez. 3 să reatríbuie

reatribuisem
REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + atribui.

DOOM

*reatribuí (a ~) (re-a-tri-) vb., ind. prez. 3 reatríbuie, imperf. 3 sg. reatribuiá; conj. prez. 3 să reatríbuie

reatribuiseră
REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + atribui.

DOOM

*reatribuí (a ~) (re-a-tri-) vb., ind. prez. 3 reatríbuie, imperf. 3 sg. reatribuiá; conj. prez. 3 să reatríbuie

reatribuiserăm
REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + atribui.

DOOM

*reatribuí (a ~) (re-a-tri-) vb., ind. prez. 3 reatríbuie, imperf. 3 sg. reatribuiá; conj. prez. 3 să reatríbuie

reatribuiserăți
REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + atribui.

DOOM

*reatribuí (a ~) (re-a-tri-) vb., ind. prez. 3 reatríbuie, imperf. 3 sg. reatribuiá; conj. prez. 3 să reatríbuie

reatribuiseși
REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + atribui.

DOOM

*reatribuí (a ~) (re-a-tri-) vb., ind. prez. 3 reatríbuie, imperf. 3 sg. reatribuiá; conj. prez. 3 să reatríbuie

reatribuiseți
REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + atribui.

DOOM

*reatribuí (a ~) (re-a-tri-) vb., ind. prez. 3 reatríbuie, imperf. 3 sg. reatribuiá; conj. prez. 3 să reatríbuie

reatribuit
REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + atribui.

DOOM

*reatribuí (a ~) (re-a-tri-) vb., ind. prez. 3 reatríbuie, imperf. 3 sg. reatribuiá; conj. prez. 3 să reatríbuie

reatribuit
REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Re¹- + atribui.

reatribuiși
REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + atribui.

DOOM

*reatribuí (a ~) (re-a-tri-) vb., ind. prez. 3 reatríbuie, imperf. 3 sg. reatribuiá; conj. prez. 3 să reatríbuie

reatribuiți
REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + atribui.

DOOM

*reatribuí (a ~) (re-a-tri-) vb., ind. prez. 3 reatríbuie, imperf. 3 sg. reatribuiá; conj. prez. 3 să reatríbuie

reaua
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

neágă-reá (pop.) s. f., art. neága-reáua

reaua
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

*rău-plátnic adj. m., s. m., pl. rău-plátnici; adj. f., s. f. rău-plátnică, pl. rău-plátnice

reaua
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

*rău-plátnic adj. m., s. m., pl. rău-plátnici; adj. f., s. f. rău-plátnică, pl. rău-plátnice

reaua
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

*rău-plátnic adj. m., s. m., pl. rău-plátnici; adj. f., s. f. rău-plátnică, pl. rău-plátnice

reaudia
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

DOOM

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)

reaudiai
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

DOOM

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)

reaudiam
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

DOOM

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)

reaudiară
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

DOOM

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)

reaudiarăm
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

DOOM

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)

reaudiarăți
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

DOOM

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)

reaudiase
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

DOOM

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)

reaudiasem
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

DOOM

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)

reaudiaseră
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

DOOM

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)

reaudiaserăm
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

DOOM

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)

reaudiaserăți
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

DOOM

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)

reaudiaseși
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

DOOM

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)

reaudiaseți
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

DOOM

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)

reaudiat
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

DOOM

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)

reaudiat
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Re¹- + audia.

reaudiau
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

DOOM

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)

reaudiază
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

DOOM

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)

reaudiași
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

DOOM

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)

reaudiați
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

DOOM

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)

reaudie
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

DOOM

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)

reaudiem
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

DOOM

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)

reaudiere
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

DOOM

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)

reaudiere
REAUDIÉRE, reaudieri, s. f. (Jur.) Faptul de a reaudia. [Pr.: re-a-u-di-e-] – V. reaudia.

DOOM

reaudiére (re-a-u-di-e-) s. f., g.-d. art. reaudiérii; pl. reaudiéri

reaudierea
REAUDIÉRE, reaudieri, s. f. (Jur.) Faptul de a reaudia. [Pr.: re-a-u-di-e-] – V. reaudia.

DOOM

reaudiére (re-a-u-di-e-) s. f., g.-d. art. reaudiérii; pl. reaudiéri

reaudieri
REAUDIÉRE, reaudieri, s. f. (Jur.) Faptul de a reaudia. [Pr.: re-a-u-di-e-] – V. reaudia.

DOOM

reaudiére (re-a-u-di-e-) s. f., g.-d. art. reaudiérii; pl. reaudiéri

reaudierii
REAUDIÉRE, reaudieri, s. f. (Jur.) Faptul de a reaudia. [Pr.: re-a-u-di-e-] – V. reaudia.

DOOM

reaudiére (re-a-u-di-e-) s. f., g.-d. art. reaudiérii; pl. reaudiéri

reaudierile
REAUDIÉRE, reaudieri, s. f. (Jur.) Faptul de a reaudia. [Pr.: re-a-u-di-e-] – V. reaudia.

DOOM

reaudiére (re-a-u-di-e-) s. f., g.-d. art. reaudiérii; pl. reaudiéri

reaudierilor
REAUDIÉRE, reaudieri, s. f. (Jur.) Faptul de a reaudia. [Pr.: re-a-u-di-e-] – V. reaudia.

DOOM

reaudiére (re-a-u-di-e-) s. f., g.-d. art. reaudiérii; pl. reaudiéri

reaudiez
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

DOOM

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)

reaudieze
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

DOOM

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)

reaudiezi
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

DOOM

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)

reaudiind
REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

DOOM

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)

reavăn
REÁVĂN, -Ă, reveni, -e, adj. (Despre soluri) Care are suficientă umiditate pentru ca lucrările de cultură să se poată executa în condiții optime; p. ext. umed, jilav. ♦ Răcoros, proaspăt. – Cf. sl. ravĭnŭ „șes”.

DOOM

reávăn adj. m., pl. réveni; f. reávănă, pl. révene

reavăna
REÁVĂN, -Ă, reveni, -e, adj. (Despre soluri) Care are suficientă umiditate pentru ca lucrările de cultură să se poată executa în condiții optime; p. ext. umed, jilav. ♦ Răcoros, proaspăt. – Cf. sl. ravĭnŭ „șes”.

DOOM

reávăn adj. m., pl. réveni; f. reávănă, pl. révene

reavănul
REÁVĂN, -Ă, reveni, -e, adj. (Despre soluri) Care are suficientă umiditate pentru ca lucrările de cultură să se poată executa în condiții optime; p. ext. umed, jilav. ♦ Răcoros, proaspăt. – Cf. sl. ravĭnŭ „șes”.

DOOM

reávăn adj. m., pl. réveni; f. reávănă, pl. révene

reavănului
REÁVĂN, -Ă, reveni, -e, adj. (Despre soluri) Care are suficientă umiditate pentru ca lucrările de cultură să se poată executa în condiții optime; p. ext. umed, jilav. ♦ Răcoros, proaspăt. – Cf. sl. ravĭnŭ „șes”.

DOOM

reávăn adj. m., pl. réveni; f. reávănă, pl. révene

reazem
REÁZIM s. n. v. reazem.

DOOM

reázem s. n., pl. reázeme

reazem
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

reazeme
REÁZIM s. n. v. reazem.

DOOM

reázem s. n., pl. reázeme

reazeme
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

reazemele
REÁZIM s. n. v. reazem.

DOOM

reázem s. n., pl. reázeme

reazemelor
REÁZIM s. n. v. reazem.

DOOM

reázem s. n., pl. reázeme

reazemi
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

reazemul
REÁZIM s. n. v. reazem.

DOOM

reázem s. n., pl. reázeme

reazemului
REÁZIM s. n. v. reazem.

DOOM

reázem s. n., pl. reázeme

reazemă
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

reazim
REÁZIM s. n. v. reazem.

DOOM

reázem s. n., pl. reázeme

reazăm
REÁZIM s. n. v. reazem.

DOOM

reázem s. n., pl. reázeme

reașeza
REAȘEZÁ, reașéz, vb. I. Refl. și tranz. A (se) așeza din nou. ♦ Tranz. A stabili pe baze noi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + așeza.

DOOM

reașezá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. reașéz, 3 reașáză, 1 pl. reașezắm; conj. prez. 3 să reașéze; ger. reașezấnd

reașezare
REAȘEZÁRE, reașezări, s. f. Acțiunea de a (se) reașeza și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reașeza.

DOOM

reașezáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reașezắrii; pl. reașezắri

reașezarea
REAȘEZÁRE, reașezări, s. f. Acțiunea de a (se) reașeza și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reașeza.

DOOM

reașezáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reașezắrii; pl. reașezắri

reașezat
REAȘEZÁT, -Ă, reașezați, -te, adj. Care este așezat într-o nouă poziție. ♦ Care este stabilit pe baze noi. [Pr.: re-a-] – V. reașeza.

reașezata
REAȘEZÁT, -Ă, reașezați, -te, adj. Care este așezat într-o nouă poziție. ♦ Care este stabilit pe baze noi. [Pr.: re-a-] – V. reașeza.

reașezate
REAȘEZÁT, -Ă, reașezați, -te, adj. Care este așezat într-o nouă poziție. ♦ Care este stabilit pe baze noi. [Pr.: re-a-] – V. reașeza.

reașezatei
REAȘEZÁT, -Ă, reașezați, -te, adj. Care este așezat într-o nouă poziție. ♦ Care este stabilit pe baze noi. [Pr.: re-a-] – V. reașeza.

reașezatele
REAȘEZÁT, -Ă, reașezați, -te, adj. Care este așezat într-o nouă poziție. ♦ Care este stabilit pe baze noi. [Pr.: re-a-] – V. reașeza.

reașezatelor
REAȘEZÁT, -Ă, reașezați, -te, adj. Care este așezat într-o nouă poziție. ♦ Care este stabilit pe baze noi. [Pr.: re-a-] – V. reașeza.

reașezatul
REAȘEZÁT, -Ă, reașezați, -te, adj. Care este așezat într-o nouă poziție. ♦ Care este stabilit pe baze noi. [Pr.: re-a-] – V. reașeza.

reașezatului
REAȘEZÁT, -Ă, reașezați, -te, adj. Care este așezat într-o nouă poziție. ♦ Care este stabilit pe baze noi. [Pr.: re-a-] – V. reașeza.

reașezați
REAȘEZÁT, -Ă, reașezați, -te, adj. Care este așezat într-o nouă poziție. ♦ Care este stabilit pe baze noi. [Pr.: re-a-] – V. reașeza.

reașezații
REAȘEZÁT, -Ă, reașezați, -te, adj. Care este așezat într-o nouă poziție. ♦ Care este stabilit pe baze noi. [Pr.: re-a-] – V. reașeza.

reașezaților
REAȘEZÁT, -Ă, reașezați, -te, adj. Care este așezat într-o nouă poziție. ♦ Care este stabilit pe baze noi. [Pr.: re-a-] – V. reașeza.

reașezări
REAȘEZÁRE, reașezări, s. f. Acțiunea de a (se) reașeza și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reașeza.

DOOM

reașezáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reașezắrii; pl. reașezắri

reașezării
REAȘEZÁRE, reașezări, s. f. Acțiunea de a (se) reașeza și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reașeza.

DOOM

reașezáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reașezắrii; pl. reașezắri

reașezările
REAȘEZÁRE, reașezări, s. f. Acțiunea de a (se) reașeza și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reașeza.

DOOM

reașezáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reașezắrii; pl. reașezắri

reașezărilor
REAȘEZÁRE, reașezări, s. f. Acțiunea de a (se) reașeza și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reașeza.

DOOM

reașezáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reașezắrii; pl. reașezắri

rebab
REBÁB, rebaburi, s. n. Instrument muzical cu două coarde, asemănător viorii, folosit de algerieni, tunisieni și marocani. – Din fr. rébab.

DOOM

rebáb s. n., pl. rebáburi

rebabul
REBÁB, rebaburi, s. n. Instrument muzical cu două coarde, asemănător viorii, folosit de algerieni, tunisieni și marocani. – Din fr. rébab.

DOOM

rebáb s. n., pl. rebáburi

rebabului
REBÁB, rebaburi, s. n. Instrument muzical cu două coarde, asemănător viorii, folosit de algerieni, tunisieni și marocani. – Din fr. rébab.

DOOM

rebáb s. n., pl. rebáburi

rebaburi
REBÁB, rebaburi, s. n. Instrument muzical cu două coarde, asemănător viorii, folosit de algerieni, tunisieni și marocani. – Din fr. rébab.

DOOM

rebáb s. n., pl. rebáburi

rebaburile
REBÁB, rebaburi, s. n. Instrument muzical cu două coarde, asemănător viorii, folosit de algerieni, tunisieni și marocani. – Din fr. rébab.

DOOM

rebáb s. n., pl. rebáburi

rebaburilor
REBÁB, rebaburi, s. n. Instrument muzical cu două coarde, asemănător viorii, folosit de algerieni, tunisieni și marocani. – Din fr. rébab.

DOOM

rebáb s. n., pl. rebáburi

rebandaja
REBANDAJÁ, rebandajez, vb. I. Tranz. A înlocui bandajele roților unui vehicul feroviar. – Pref. re- + bandaja.

DOOM

rebandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebandajeáză, 1 pl. rebandajắm; ger. rebandajấnd

rebandajai
REBANDAJÁ, rebandajez, vb. I. Tranz. A înlocui bandajele roților unui vehicul feroviar. – Pref. re- + bandaja.

DOOM

rebandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebandajeáză, 1 pl. rebandajắm; ger. rebandajấnd

rebandajam
REBANDAJÁ, rebandajez, vb. I. Tranz. A înlocui bandajele roților unui vehicul feroviar. – Pref. re- + bandaja.

DOOM

rebandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebandajeáză, 1 pl. rebandajắm; ger. rebandajấnd

rebandajare
REBANDAJÁ, rebandajez, vb. I. Tranz. A înlocui bandajele roților unui vehicul feroviar. – Pref. re- + bandaja.

DOOM

rebandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebandajeáză, 1 pl. rebandajắm; ger. rebandajấnd

rebandajare
REBANDAJÁRE, rebandajări, s. f. Acțiunea de a rebandaja și rezultatul ei. – V. rebandaja.

DOOM

rebandajáre s. f., g.-d. art. rebandajắrii; pl. rebandajắri

rebandajarea
REBANDAJÁRE, rebandajări, s. f. Acțiunea de a rebandaja și rezultatul ei. – V. rebandaja.

DOOM

rebandajáre s. f., g.-d. art. rebandajắrii; pl. rebandajắri

rebandajară
REBANDAJÁ, rebandajez, vb. I. Tranz. A înlocui bandajele roților unui vehicul feroviar. – Pref. re- + bandaja.

DOOM

rebandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebandajeáză, 1 pl. rebandajắm; ger. rebandajấnd

rebandajarăm
REBANDAJÁ, rebandajez, vb. I. Tranz. A înlocui bandajele roților unui vehicul feroviar. – Pref. re- + bandaja.

DOOM

rebandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebandajeáză, 1 pl. rebandajắm; ger. rebandajấnd

rebandajarăți
REBANDAJÁ, rebandajez, vb. I. Tranz. A înlocui bandajele roților unui vehicul feroviar. – Pref. re- + bandaja.

DOOM

rebandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebandajeáză, 1 pl. rebandajắm; ger. rebandajấnd

rebandajase
REBANDAJÁ, rebandajez, vb. I. Tranz. A înlocui bandajele roților unui vehicul feroviar. – Pref. re- + bandaja.

DOOM

rebandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebandajeáză, 1 pl. rebandajắm; ger. rebandajấnd

rebandajasem
REBANDAJÁ, rebandajez, vb. I. Tranz. A înlocui bandajele roților unui vehicul feroviar. – Pref. re- + bandaja.

DOOM

rebandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebandajeáză, 1 pl. rebandajắm; ger. rebandajấnd

rebandajaseră
REBANDAJÁ, rebandajez, vb. I. Tranz. A înlocui bandajele roților unui vehicul feroviar. – Pref. re- + bandaja.

DOOM

rebandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebandajeáză, 1 pl. rebandajắm; ger. rebandajấnd

rebandajaserăm
REBANDAJÁ, rebandajez, vb. I. Tranz. A înlocui bandajele roților unui vehicul feroviar. – Pref. re- + bandaja.

DOOM

rebandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebandajeáză, 1 pl. rebandajắm; ger. rebandajấnd

rebandajaserăți
REBANDAJÁ, rebandajez, vb. I. Tranz. A înlocui bandajele roților unui vehicul feroviar. – Pref. re- + bandaja.

DOOM

rebandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebandajeáză, 1 pl. rebandajắm; ger. rebandajấnd

rebandajaseși
REBANDAJÁ, rebandajez, vb. I. Tranz. A înlocui bandajele roților unui vehicul feroviar. – Pref. re- + bandaja.

DOOM

rebandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebandajeáză, 1 pl. rebandajắm; ger. rebandajấnd

rebandajaseți
REBANDAJÁ, rebandajez, vb. I. Tranz. A înlocui bandajele roților unui vehicul feroviar. – Pref. re- + bandaja.

DOOM

rebandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebandajeáză, 1 pl. rebandajắm; ger. rebandajấnd

rebandajat
REBANDAJÁ, rebandajez, vb. I. Tranz. A înlocui bandajele roților unui vehicul feroviar. – Pref. re- + bandaja.

DOOM

rebandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebandajeáză, 1 pl. rebandajắm; ger. rebandajấnd

rebandajat
REBANDAJÁ, rebandajez, vb. I. Tranz. A înlocui bandajele roților unui vehicul feroviar. – Re¹- + bandaja.

rebandajau
REBANDAJÁ, rebandajez, vb. I. Tranz. A înlocui bandajele roților unui vehicul feroviar. – Pref. re- + bandaja.

DOOM

rebandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebandajeáză, 1 pl. rebandajắm; ger. rebandajấnd

rebandajași
REBANDAJÁ, rebandajez, vb. I. Tranz. A înlocui bandajele roților unui vehicul feroviar. – Pref. re- + bandaja.

DOOM

rebandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebandajeáză, 1 pl. rebandajắm; ger. rebandajấnd

rebandajați
REBANDAJÁ, rebandajez, vb. I. Tranz. A înlocui bandajele roților unui vehicul feroviar. – Pref. re- + bandaja.

DOOM

rebandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebandajeáză, 1 pl. rebandajắm; ger. rebandajấnd

rebandajează
REBANDAJÁ, rebandajez, vb. I. Tranz. A înlocui bandajele roților unui vehicul feroviar. – Pref. re- + bandaja.

DOOM

rebandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebandajeáză, 1 pl. rebandajắm; ger. rebandajấnd

rebandajez
REBANDAJÁ, rebandajez, vb. I. Tranz. A înlocui bandajele roților unui vehicul feroviar. – Pref. re- + bandaja.

DOOM

rebandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebandajeáză, 1 pl. rebandajắm; ger. rebandajấnd

rebandajeze
REBANDAJÁ, rebandajez, vb. I. Tranz. A înlocui bandajele roților unui vehicul feroviar. – Pref. re- + bandaja.

DOOM

rebandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebandajeáză, 1 pl. rebandajắm; ger. rebandajấnd

rebandajezi
REBANDAJÁ, rebandajez, vb. I. Tranz. A înlocui bandajele roților unui vehicul feroviar. – Pref. re- + bandaja.

DOOM

rebandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebandajeáză, 1 pl. rebandajắm; ger. rebandajấnd

rebandajând
REBANDAJÁ, rebandajez, vb. I. Tranz. A înlocui bandajele roților unui vehicul feroviar. – Pref. re- + bandaja.

DOOM

rebandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebandajeáză, 1 pl. rebandajắm; ger. rebandajấnd

rebandajînd
REBANDAJÁ, rebandajez, vb. I. Tranz. A înlocui bandajele roților unui vehicul feroviar. – Pref. re- + bandaja.

DOOM

rebandajá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebandajeáză, 1 pl. rebandajắm; ger. rebandajấnd

rebandajări
REBANDAJÁRE, rebandajări, s. f. Acțiunea de a rebandaja și rezultatul ei. – V. rebandaja.

DOOM

rebandajáre s. f., g.-d. art. rebandajắrii; pl. rebandajắri

rebandajării
REBANDAJÁRE, rebandajări, s. f. Acțiunea de a rebandaja și rezultatul ei. – V. rebandaja.

DOOM

rebandajáre s. f., g.-d. art. rebandajắrii; pl. rebandajắri

rebandajările
REBANDAJÁRE, rebandajări, s. f. Acțiunea de a rebandaja și rezultatul ei. – V. rebandaja.

DOOM

rebandajáre s. f., g.-d. art. rebandajắrii; pl. rebandajắri

rebandajărilor
REBANDAJÁRE, rebandajări, s. f. Acțiunea de a rebandaja și rezultatul ei. – V. rebandaja.

DOOM

rebandajáre s. f., g.-d. art. rebandajắrii; pl. rebandajắri

rebarbativ
REBARBATÍV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingător, aspru, urât. ◊ Cuvânt rebarbativ = cuvânt neintegrabil într-o limbă. ♦ Care se împotrivește la ceva; refractar. – Din fr. rébarbatif.

DOOM

rebarbatív adj. m., pl. rebarbatívi; f. rebarbatívă, pl. rebarbatíve

rebarbativa
REBARBATÍV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingător, aspru, urât. ◊ Cuvânt rebarbativ = cuvânt neintegrabil într-o limbă. ♦ Care se împotrivește la ceva; refractar. – Din fr. rébarbatif.

DOOM

rebarbatív adj. m., pl. rebarbatívi; f. rebarbatívă, pl. rebarbatíve

rebarbative
REBARBATÍV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingător, aspru, urât. ◊ Cuvânt rebarbativ = cuvânt neintegrabil într-o limbă. ♦ Care se împotrivește la ceva; refractar. – Din fr. rébarbatif.

DOOM

rebarbatív adj. m., pl. rebarbatívi; f. rebarbatívă, pl. rebarbatíve

rebarbativei
REBARBATÍV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingător, aspru, urât. ◊ Cuvânt rebarbativ = cuvânt neintegrabil într-o limbă. ♦ Care se împotrivește la ceva; refractar. – Din fr. rébarbatif.

DOOM

rebarbatív adj. m., pl. rebarbatívi; f. rebarbatívă, pl. rebarbatíve

rebarbativele
REBARBATÍV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingător, aspru, urât. ◊ Cuvânt rebarbativ = cuvânt neintegrabil într-o limbă. ♦ Care se împotrivește la ceva; refractar. – Din fr. rébarbatif.

DOOM

rebarbatív adj. m., pl. rebarbatívi; f. rebarbatívă, pl. rebarbatíve

rebarbativelor
REBARBATÍV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingător, aspru, urât. ◊ Cuvânt rebarbativ = cuvânt neintegrabil într-o limbă. ♦ Care se împotrivește la ceva; refractar. – Din fr. rébarbatif.

DOOM

rebarbatív adj. m., pl. rebarbatívi; f. rebarbatívă, pl. rebarbatíve

rebarbativi
REBARBATÍV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingător, aspru, urât. ◊ Cuvânt rebarbativ = cuvânt neintegrabil într-o limbă. ♦ Care se împotrivește la ceva; refractar. – Din fr. rébarbatif.

DOOM

rebarbatív adj. m., pl. rebarbatívi; f. rebarbatívă, pl. rebarbatíve

rebarbativii
REBARBATÍV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingător, aspru, urât. ◊ Cuvânt rebarbativ = cuvânt neintegrabil într-o limbă. ♦ Care se împotrivește la ceva; refractar. – Din fr. rébarbatif.

DOOM

rebarbatív adj. m., pl. rebarbatívi; f. rebarbatívă, pl. rebarbatíve

rebarbativilor
REBARBATÍV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingător, aspru, urât. ◊ Cuvânt rebarbativ = cuvânt neintegrabil într-o limbă. ♦ Care se împotrivește la ceva; refractar. – Din fr. rébarbatif.

DOOM

rebarbatív adj. m., pl. rebarbatívi; f. rebarbatívă, pl. rebarbatíve

rebarbativul
REBARBATÍV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingător, aspru, urât. ◊ Cuvânt rebarbativ = cuvânt neintegrabil într-o limbă. ♦ Care se împotrivește la ceva; refractar. – Din fr. rébarbatif.

DOOM

rebarbatív adj. m., pl. rebarbatívi; f. rebarbatívă, pl. rebarbatíve

rebarbativului
REBARBATÍV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingător, aspru, urât. ◊ Cuvânt rebarbativ = cuvânt neintegrabil într-o limbă. ♦ Care se împotrivește la ceva; refractar. – Din fr. rébarbatif.

DOOM

rebarbatív adj. m., pl. rebarbatívi; f. rebarbatívă, pl. rebarbatíve

rebat
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebate
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebatem
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebatere
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebatere
REBÁTERE, rebateri, s. f. Acțiunea de a rebate. – V. rebate.

rebaterea
REBÁTERE, rebateri, s. f. Acțiunea de a rebate. – V. rebate.

rebateri
REBÁTERE, rebateri, s. f. Acțiunea de a rebate. – V. rebate.

rebaterii
REBÁTERE, rebateri, s. f. Acțiunea de a rebate. – V. rebate.

rebaterile
REBÁTERE, rebateri, s. f. Acțiunea de a rebate. – V. rebate.

rebaterilor
REBÁTERE, rebateri, s. f. Acțiunea de a rebate. – V. rebate.

rebateți
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebată
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebați
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebec
REBÉC, rebecuri, s. n. Vechi instrument muzical în formă de lăută cu trei coarde, folosit de menestrelii medievali și introdus în Europa de arabi. – Din fr. rebec.

DOOM

rebéc s. n., pl. rebécuri

rebecul
REBÉC, rebecuri, s. n. Vechi instrument muzical în formă de lăută cu trei coarde, folosit de menestrelii medievali și introdus în Europa de arabi. – Din fr. rebec.

DOOM

rebéc s. n., pl. rebécuri

rebecului
REBÉC, rebecuri, s. n. Vechi instrument muzical în formă de lăută cu trei coarde, folosit de menestrelii medievali și introdus în Europa de arabi. – Din fr. rebec.

DOOM

rebéc s. n., pl. rebécuri

rebecuri
REBÉC, rebecuri, s. n. Vechi instrument muzical în formă de lăută cu trei coarde, folosit de menestrelii medievali și introdus în Europa de arabi. – Din fr. rebec.

DOOM

rebéc s. n., pl. rebécuri

rebecurile
REBÉC, rebecuri, s. n. Vechi instrument muzical în formă de lăută cu trei coarde, folosit de menestrelii medievali și introdus în Europa de arabi. – Din fr. rebec.

DOOM

rebéc s. n., pl. rebécuri

rebecurilor
REBÉC, rebecuri, s. n. Vechi instrument muzical în formă de lăută cu trei coarde, folosit de menestrelii medievali și introdus în Europa de arabi. – Din fr. rebec.

DOOM

rebéc s. n., pl. rebécuri

rebegea
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegeai
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegeală
REBEGEÁLĂ s. f. Faptul de a (se) rebegi; starea celui rebegit. – Rebegi + suf. -eală.

DOOM

rebegeálă s. f., g.-d. art. rebegélii

rebegeam
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegească
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegeau
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegeați
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegesc
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegește
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegești
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegi
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegii
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegim
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegind
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegire
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegire
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

rebegiră
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegirăm
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegirăți
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegise
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegisem
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegiseră
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegiserăm
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegiserăți
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegiseși
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegiseți
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegit
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegit
REBEGÍT, -Ă, rebegiți, -te, adj. 1. Pătruns de frig, înghețat. 2. Stors de puteri, istovit, vlăguit. [Var.: (reg.) răbegít, -ă adj.] – V. rebegi.

rebegita
REBEGÍT, -Ă, rebegiți, -te, adj. 1. Pătruns de frig, înghețat. 2. Stors de puteri, istovit, vlăguit. [Var.: (reg.) răbegít, -ă adj.] – V. rebegi.

rebegite
REBEGÍT, -Ă, rebegiți, -te, adj. 1. Pătruns de frig, înghețat. 2. Stors de puteri, istovit, vlăguit. [Var.: (reg.) răbegít, -ă adj.] – V. rebegi.

rebegitei
REBEGÍT, -Ă, rebegiți, -te, adj. 1. Pătruns de frig, înghețat. 2. Stors de puteri, istovit, vlăguit. [Var.: (reg.) răbegít, -ă adj.] – V. rebegi.

rebegitele
REBEGÍT, -Ă, rebegiți, -te, adj. 1. Pătruns de frig, înghețat. 2. Stors de puteri, istovit, vlăguit. [Var.: (reg.) răbegít, -ă adj.] – V. rebegi.

rebegitelor
REBEGÍT, -Ă, rebegiți, -te, adj. 1. Pătruns de frig, înghețat. 2. Stors de puteri, istovit, vlăguit. [Var.: (reg.) răbegít, -ă adj.] – V. rebegi.

rebegitul
REBEGÍT, -Ă, rebegiți, -te, adj. 1. Pătruns de frig, înghețat. 2. Stors de puteri, istovit, vlăguit. [Var.: (reg.) răbegít, -ă adj.] – V. rebegi.

rebegitului
REBEGÍT, -Ă, rebegiți, -te, adj. 1. Pătruns de frig, înghețat. 2. Stors de puteri, istovit, vlăguit. [Var.: (reg.) răbegít, -ă adj.] – V. rebegi.

rebegiși
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegiți
REBEGÍ, rebegesc, vb. IV. Intranz. A amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig. ♦ Refl. A slăbi, a arăta rău. – Din magh. rebegni „a tremura”.

DOOM

rebegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rebegésc, imperf. 3 sg. rebegeá; conj. prez. 3 să rebegeáscă

rebegiți
REBEGÍT, -Ă, rebegiți, -te, adj. 1. Pătruns de frig, înghețat. 2. Stors de puteri, istovit, vlăguit. [Var.: (reg.) răbegít, -ă adj.] – V. rebegi.

rebegiții
REBEGÍT, -Ă, rebegiți, -te, adj. 1. Pătruns de frig, înghețat. 2. Stors de puteri, istovit, vlăguit. [Var.: (reg.) răbegít, -ă adj.] – V. rebegi.

rebegiților
REBEGÍT, -Ă, rebegiți, -te, adj. 1. Pătruns de frig, înghețat. 2. Stors de puteri, istovit, vlăguit. [Var.: (reg.) răbegít, -ă adj.] – V. rebegi.

rebel
REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care participă la o rebeliune, care îndeamnă la o rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.

DOOM

rebél adj. m., s. m., pl. rebéli; adj. f., s. f. rebélă, pl. rebéle

rebel
REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care participă la o rebeliune, care îndeamnă la o rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.

DOOM

rebél adj. m., s. m., pl. rebéli; adj. f., s. f. rebélă, pl. rebéle

rebela
REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care participă la o rebeliune, care îndeamnă la o rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.

DOOM

rebél adj. m., s. m., pl. rebéli; adj. f., s. f. rebélă, pl. rebéle

rebela
REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care participă la o rebeliune, care îndeamnă la o rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.

DOOM

rebél adj. m., s. m., pl. rebéli; adj. f., s. f. rebélă, pl. rebéle

rebele
REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care participă la o rebeliune, care îndeamnă la o rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.

DOOM

rebél adj. m., s. m., pl. rebéli; adj. f., s. f. rebélă, pl. rebéle

rebele
REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care participă la o rebeliune, care îndeamnă la o rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.

DOOM

rebél adj. m., s. m., pl. rebéli; adj. f., s. f. rebélă, pl. rebéle

rebelei
REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care participă la o rebeliune, care îndeamnă la o rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.

DOOM

rebél adj. m., s. m., pl. rebéli; adj. f., s. f. rebélă, pl. rebéle

rebelei
REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care participă la o rebeliune, care îndeamnă la o rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.

DOOM

rebél adj. m., s. m., pl. rebéli; adj. f., s. f. rebélă, pl. rebéle

rebelele
REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care participă la o rebeliune, care îndeamnă la o rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.

DOOM

rebél adj. m., s. m., pl. rebéli; adj. f., s. f. rebélă, pl. rebéle

rebelele
REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care participă la o rebeliune, care îndeamnă la o rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.

DOOM

rebél adj. m., s. m., pl. rebéli; adj. f., s. f. rebélă, pl. rebéle

rebelelor
REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care participă la o rebeliune, care îndeamnă la o rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.

DOOM

rebél adj. m., s. m., pl. rebéli; adj. f., s. f. rebélă, pl. rebéle

rebelelor
REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care participă la o rebeliune, care îndeamnă la o rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.

DOOM

rebél adj. m., s. m., pl. rebéli; adj. f., s. f. rebélă, pl. rebéle

rebeli
REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care participă la o rebeliune, care îndeamnă la o rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.

DOOM

rebél adj. m., s. m., pl. rebéli; adj. f., s. f. rebélă, pl. rebéle

rebeli
REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care participă la o rebeliune, care îndeamnă la o rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.

DOOM

rebél adj. m., s. m., pl. rebéli; adj. f., s. f. rebélă, pl. rebéle

rebelii
REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care participă la o rebeliune, care îndeamnă la o rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.

DOOM

rebél adj. m., s. m., pl. rebéli; adj. f., s. f. rebélă, pl. rebéle

rebelii
REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care participă la o rebeliune, care îndeamnă la o rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.

DOOM

rebél adj. m., s. m., pl. rebéli; adj. f., s. f. rebélă, pl. rebéle

rebelilor
REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care participă la o rebeliune, care îndeamnă la o rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.

DOOM

rebél adj. m., s. m., pl. rebéli; adj. f., s. f. rebélă, pl. rebéle

rebelilor
REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care participă la o rebeliune, care îndeamnă la o rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.

DOOM

rebél adj. m., s. m., pl. rebéli; adj. f., s. f. rebélă, pl. rebéle

rebeliune
REBELIÚNE, rebeliuni, s. f. Răzvrătire, revoltă care constă în acte de violență sau de amenințare cu forța îndreptate împotriva organelor puterii de stat ale administrației de stat ori ale reprezentanților acestora cu scopul de a împiedica în orice mod exercițiul liber al mandatului sau funcției lor. [Pr.: -li-u-] – Din fr. rébellion, germ. Rebellion.

DOOM

rebeliúne (-li-u-) s. f., g.-d. art. rebeliúnii; pl. rebeliúni

rebeliunea
REBELIÚNE, rebeliuni, s. f. Răzvrătire, revoltă care constă în acte de violență sau de amenințare cu forța îndreptate împotriva organelor puterii de stat ale administrației de stat ori ale reprezentanților acestora cu scopul de a împiedica în orice mod exercițiul liber al mandatului sau funcției lor. [Pr.: -li-u-] – Din fr. rébellion, germ. Rebellion.

DOOM

rebeliúne (-li-u-) s. f., g.-d. art. rebeliúnii; pl. rebeliúni

rebeliuni
REBELIÚNE, rebeliuni, s. f. Răzvrătire, revoltă care constă în acte de violență sau de amenințare cu forța îndreptate împotriva organelor puterii de stat ale administrației de stat ori ale reprezentanților acestora cu scopul de a împiedica în orice mod exercițiul liber al mandatului sau funcției lor. [Pr.: -li-u-] – Din fr. rébellion, germ. Rebellion.

DOOM

rebeliúne (-li-u-) s. f., g.-d. art. rebeliúnii; pl. rebeliúni

rebeliunii
REBELIÚNE, rebeliuni, s. f. Răzvrătire, revoltă care constă în acte de violență sau de amenințare cu forța îndreptate împotriva organelor puterii de stat ale administrației de stat ori ale reprezentanților acestora cu scopul de a împiedica în orice mod exercițiul liber al mandatului sau funcției lor. [Pr.: -li-u-] – Din fr. rébellion, germ. Rebellion.

DOOM

rebeliúne (-li-u-) s. f., g.-d. art. rebeliúnii; pl. rebeliúni

rebeliunile
REBELIÚNE, rebeliuni, s. f. Răzvrătire, revoltă care constă în acte de violență sau de amenințare cu forța îndreptate împotriva organelor puterii de stat ale administrației de stat ori ale reprezentanților acestora cu scopul de a împiedica în orice mod exercițiul liber al mandatului sau funcției lor. [Pr.: -li-u-] – Din fr. rébellion, germ. Rebellion.

DOOM

rebeliúne (-li-u-) s. f., g.-d. art. rebeliúnii; pl. rebeliúni

rebeliunilor
REBELIÚNE, rebeliuni, s. f. Răzvrătire, revoltă care constă în acte de violență sau de amenințare cu forța îndreptate împotriva organelor puterii de stat ale administrației de stat ori ale reprezentanților acestora cu scopul de a împiedica în orice mod exercițiul liber al mandatului sau funcției lor. [Pr.: -li-u-] – Din fr. rébellion, germ. Rebellion.

DOOM

rebeliúne (-li-u-) s. f., g.-d. art. rebeliúnii; pl. rebeliúni

rebelul
REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care participă la o rebeliune, care îndeamnă la o rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.

DOOM

rebél adj. m., s. m., pl. rebéli; adj. f., s. f. rebélă, pl. rebéle

rebelul
REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care participă la o rebeliune, care îndeamnă la o rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.

DOOM

rebél adj. m., s. m., pl. rebéli; adj. f., s. f. rebélă, pl. rebéle

rebelului
REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care participă la o rebeliune, care îndeamnă la o rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.

DOOM

rebél adj. m., s. m., pl. rebéli; adj. f., s. f. rebélă, pl. rebéle

rebelului
REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care participă la o rebeliune, care îndeamnă la o rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.

DOOM

rebél adj. m., s. m., pl. rebéli; adj. f., s. f. rebélă, pl. rebéle

rebifa
REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

rebifai
REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

rebifam
REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

rebifare
REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

rebifare
REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

rebifară
REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

rebifarăm
REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

rebifarăți
REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

rebifase
REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

rebifasem
REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

rebifaseră
REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

rebifaserăm
REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

rebifaserăți
REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

rebifaseși
REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

rebifaseți
REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

rebifat
REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

rebifau
REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

rebifași
REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

rebifați
REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

rebifează
REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

rebifez
REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

rebifeze
REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

rebifezi
REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

rebifând
REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

rebifînd
REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer].

rebilona
REBILONÁ vb. I. tr. (Agr.) A bilona din nou. [< fr. rebillonner, cf. billon].

rebilonare
REBILONÁRE s.f. (Agr.) Acțiunea de a rebilona și rezultatul ei. [< rebilona].

rebilonat
REBILONÁ vb. I. tr. (Agr.) A bilona din nou. [< fr. rebillonner, cf. billon].

rebo
REBÓ, rebouri, s. n. Joc asemănător monoverbelor ilustrate, dar în care se folosesc numai desene. [Acc. și: rébo] – Din fr. rebot.

DOOM

rebó s. n., art. rebóul; pl. rebóuri

rebobina
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. 2. (Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. – Din fr. rebobiner.

DOOM

rebobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rebobineáză

rebobinai
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. 2. (Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. – Din fr. rebobiner.

DOOM

rebobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rebobineáză

rebobinam
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. 2. (Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. – Din fr. rebobiner.

DOOM

rebobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rebobineáză

rebobinare
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. 2. (Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. – Din fr. rebobiner.

DOOM

rebobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rebobineáză

rebobinare
REBOBINÁRE, rebobinări, s. f. Acțiunea de a rebobina și rezultatul ei. – V. rebobina.

DOOM

rebobináre s. f., g.-d. art. rebobinắrii; pl. rebobinắri

rebobinarea
REBOBINÁRE, rebobinări, s. f. Acțiunea de a rebobina și rezultatul ei. – V. rebobina.

DOOM

rebobináre s. f., g.-d. art. rebobinắrii; pl. rebobinắri

rebobinară
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. 2. (Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. – Din fr. rebobiner.

DOOM

rebobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rebobineáză

rebobinarăm
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. 2. (Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. – Din fr. rebobiner.

DOOM

rebobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rebobineáză

rebobinarăți
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. 2. (Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. – Din fr. rebobiner.

DOOM

rebobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rebobineáză

rebobinase
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. 2. (Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. – Din fr. rebobiner.

DOOM

rebobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rebobineáză

rebobinasem
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. 2. (Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. – Din fr. rebobiner.

DOOM

rebobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rebobineáză

rebobinaseră
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. 2. (Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. – Din fr. rebobiner.

DOOM

rebobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rebobineáză

rebobinaserăm
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. 2. (Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. – Din fr. rebobiner.

DOOM

rebobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rebobineáză

rebobinaserăți
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. 2. (Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. – Din fr. rebobiner.

DOOM

rebobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rebobineáză

rebobinaseși
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. 2. (Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. – Din fr. rebobiner.

DOOM

rebobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rebobineáză

rebobinaseți
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. 2. (Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. – Din fr. rebobiner.

DOOM

rebobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rebobineáză

rebobinat
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. 2. (Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. – Din fr. rebobiner.

DOOM

rebobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rebobineáză

rebobinat
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. – Din fr. rebobiner.

rebobinau
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. 2. (Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. – Din fr. rebobiner.

DOOM

rebobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rebobineáză

rebobinași
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. 2. (Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. – Din fr. rebobiner.

DOOM

rebobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rebobineáză

rebobinați
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. 2. (Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. – Din fr. rebobiner.

DOOM

rebobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rebobineáză

rebobinează
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. 2. (Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. – Din fr. rebobiner.

DOOM

rebobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rebobineáză

rebobinez
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. 2. (Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. – Din fr. rebobiner.

DOOM

rebobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rebobineáză

rebobineze
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. 2. (Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. – Din fr. rebobiner.

DOOM

rebobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rebobineáză

rebobinezi
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. 2. (Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. – Din fr. rebobiner.

DOOM

rebobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rebobineáză

rebobinând
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. 2. (Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. – Din fr. rebobiner.

DOOM

rebobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rebobineáză

rebobinînd
REBOBINÁ, rebobinez, vb. I. Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. 2. (Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. – Din fr. rebobiner.

DOOM

rebobiná (a ~) vb., ind. prez. 3 rebobineáză

rebobinări
REBOBINÁRE, rebobinări, s. f. Acțiunea de a rebobina și rezultatul ei. – V. rebobina.

DOOM

rebobináre s. f., g.-d. art. rebobinắrii; pl. rebobinắri

rebobinării
REBOBINÁRE, rebobinări, s. f. Acțiunea de a rebobina și rezultatul ei. – V. rebobina.

DOOM

rebobináre s. f., g.-d. art. rebobinắrii; pl. rebobinắri

rebobinările
REBOBINÁRE, rebobinări, s. f. Acțiunea de a rebobina și rezultatul ei. – V. rebobina.

DOOM

rebobináre s. f., g.-d. art. rebobinắrii; pl. rebobinắri

rebobinărilor
REBOBINÁRE, rebobinări, s. f. Acțiunea de a rebobina și rezultatul ei. – V. rebobina.

DOOM

rebobináre s. f., g.-d. art. rebobinắrii; pl. rebobinắri

rebonific
REBONIFICÁ vb. I. tr. A reface o bonificație; a bonifica din nou. [Cf. fr. rebonifier].

rebonifica
REBONIFICÁ vb. I. tr. A reface o bonificație; a bonifica din nou. [Cf. fr. rebonifier].

rebonificai
REBONIFICÁ vb. I. tr. A reface o bonificație; a bonifica din nou. [Cf. fr. rebonifier].

rebonificam
REBONIFICÁ vb. I. tr. A reface o bonificație; a bonifica din nou. [Cf. fr. rebonifier].

rebonificare
REBONIFICÁ vb. I. tr. A reface o bonificație; a bonifica din nou. [Cf. fr. rebonifier].

rebonificare
REBONIFICÁRE s.f. Acțiunea de a rebonifica; (concr.) suma rebonificată; rebonificație. [< rebonifica].

rebonificarea
REBONIFICÁRE s.f. Acțiunea de a rebonifica; (concr.) suma rebonificată; rebonificație. [< rebonifica].

rebonificară
REBONIFICÁ vb. I. tr. A reface o bonificație; a bonifica din nou. [Cf. fr. rebonifier].

rebonificarăm
REBONIFICÁ vb. I. tr. A reface o bonificație; a bonifica din nou. [Cf. fr. rebonifier].

rebonificarăți
REBONIFICÁ vb. I. tr. A reface o bonificație; a bonifica din nou. [Cf. fr. rebonifier].

rebonificase
REBONIFICÁ vb. I. tr. A reface o bonificație; a bonifica din nou. [Cf. fr. rebonifier].

rebonificasem
REBONIFICÁ vb. I. tr. A reface o bonificație; a bonifica din nou. [Cf. fr. rebonifier].

rebonificaseră
REBONIFICÁ vb. I. tr. A reface o bonificație; a bonifica din nou. [Cf. fr. rebonifier].

rebonificaserăm
REBONIFICÁ vb. I. tr. A reface o bonificație; a bonifica din nou. [Cf. fr. rebonifier].

rebonificaserăți
REBONIFICÁ vb. I. tr. A reface o bonificație; a bonifica din nou. [Cf. fr. rebonifier].

rebonificaseși
REBONIFICÁ vb. I. tr. A reface o bonificație; a bonifica din nou. [Cf. fr. rebonifier].

rebonificaseți
REBONIFICÁ vb. I. tr. A reface o bonificație; a bonifica din nou. [Cf. fr. rebonifier].

rebonificat
REBONIFICÁ vb. I. tr. A reface o bonificație; a bonifica din nou. [Cf. fr. rebonifier].

rebonificat
REBONIFICÁ vb. I. tr. A reface o bonificație; a bonifica din nou. [Cf. fr. rebonifier].

rebonificau
REBONIFICÁ vb. I. tr. A reface o bonificație; a bonifica din nou. [Cf. fr. rebonifier].

rebonificași
REBONIFICÁ vb. I. tr. A reface o bonificație; a bonifica din nou. [Cf. fr. rebonifier].

rebonificați
REBONIFICÁ vb. I. tr. A reface o bonificație; a bonifica din nou. [Cf. fr. rebonifier].

rebonificația
REBONIFICÁȚIE s.f. Rebonificare. [Cf. fr. rebonification].

rebonificație
REBONIFICÁȚIE s.f. Rebonificare. [Cf. fr. rebonification].

rebonificației
REBONIFICÁȚIE s.f. Rebonificare. [Cf. fr. rebonification].

rebonificații
REBONIFICÁȚIE s.f. Rebonificare. [Cf. fr. rebonification].

rebonifice
REBONIFICÁ vb. I. tr. A reface o bonificație; a bonifica din nou. [Cf. fr. rebonifier].

rebonifici
REBONIFICÁ vb. I. tr. A reface o bonificație; a bonifica din nou. [Cf. fr. rebonifier].

rebonificând
REBONIFICÁ vb. I. tr. A reface o bonificație; a bonifica din nou. [Cf. fr. rebonifier].

rebonificînd
REBONIFICÁ vb. I. tr. A reface o bonificație; a bonifica din nou. [Cf. fr. rebonifier].

rebonificări
REBONIFICÁRE s.f. Acțiunea de a rebonifica; (concr.) suma rebonificată; rebonificație. [< rebonifica].

rebonificării
REBONIFICÁRE s.f. Acțiunea de a rebonifica; (concr.) suma rebonificată; rebonificație. [< rebonifica].

rebonificările
REBONIFICÁRE s.f. Acțiunea de a rebonifica; (concr.) suma rebonificată; rebonificație. [< rebonifica].

rebonificărilor
REBONIFICÁRE s.f. Acțiunea de a rebonifica; (concr.) suma rebonificată; rebonificație. [< rebonifica].

rebord
REBÓRD, reborduri, s. n. (Tehn.) Margine proeminentă, ieșită în afară. – Din fr. rebord.

DOOM

rebórd s. n., pl. rebórduri

rebordul
REBÓRD, reborduri, s. n. (Tehn.) Margine proeminentă, ieșită în afară. – Din fr. rebord.

DOOM

rebórd s. n., pl. rebórduri

rebordului
REBÓRD, reborduri, s. n. (Tehn.) Margine proeminentă, ieșită în afară. – Din fr. rebord.

DOOM

rebórd s. n., pl. rebórduri

reborduri
REBÓRD, reborduri, s. n. (Tehn.) Margine proeminentă, ieșită în afară. – Din fr. rebord.

DOOM

rebórd s. n., pl. rebórduri

rebordurile
REBÓRD, reborduri, s. n. (Tehn.) Margine proeminentă, ieșită în afară. – Din fr. rebord.

DOOM

rebórd s. n., pl. rebórduri

rebordurilor
REBÓRD, reborduri, s. n. (Tehn.) Margine proeminentă, ieșită în afară. – Din fr. rebord.

DOOM

rebórd s. n., pl. rebórduri

reboteza
REBOTEZÁ, rebotez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) boteza încă o dată (într-o altă religie sau cu alt nume). – Pref. re- + boteza (după fr. rebaptiser).

DOOM

*rebotezá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. rebotézi, 3 reboteáză

rebotezare
REBOTEZÁRE, rebotezări, s. f. Acțiunea de a (se) reboteza. – V. reboteza.

rebotezat
REBOTEZÁT, -Ă, rebotezați, -te, adj. Care a fost botezat încă o dată (într-o altă religie sau cu alt nume). – V. reboteza.

rebotezata
REBOTEZÁT, -Ă, rebotezați, -te, adj. Care a fost botezat încă o dată (într-o altă religie sau cu alt nume). – V. reboteza.

rebotezate
REBOTEZÁT, -Ă, rebotezați, -te, adj. Care a fost botezat încă o dată (într-o altă religie sau cu alt nume). – V. reboteza.

rebotezatei
REBOTEZÁT, -Ă, rebotezați, -te, adj. Care a fost botezat încă o dată (într-o altă religie sau cu alt nume). – V. reboteza.

rebotezatele
REBOTEZÁT, -Ă, rebotezați, -te, adj. Care a fost botezat încă o dată (într-o altă religie sau cu alt nume). – V. reboteza.

rebotezatelor
REBOTEZÁT, -Ă, rebotezați, -te, adj. Care a fost botezat încă o dată (într-o altă religie sau cu alt nume). – V. reboteza.

rebotezatul
REBOTEZÁT, -Ă, rebotezați, -te, adj. Care a fost botezat încă o dată (într-o altă religie sau cu alt nume). – V. reboteza.

rebotezatului
REBOTEZÁT, -Ă, rebotezați, -te, adj. Care a fost botezat încă o dată (într-o altă religie sau cu alt nume). – V. reboteza.

rebotezați
REBOTEZÁT, -Ă, rebotezați, -te, adj. Care a fost botezat încă o dată (într-o altă religie sau cu alt nume). – V. reboteza.

rebotezații
REBOTEZÁT, -Ă, rebotezați, -te, adj. Care a fost botezat încă o dată (într-o altă religie sau cu alt nume). – V. reboteza.

rebotezaților
REBOTEZÁT, -Ă, rebotezați, -te, adj. Care a fost botezat încă o dată (într-o altă religie sau cu alt nume). – V. reboteza.

rebreanu
PLÎNGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, plîngăreți, -e, adj. Care este. totdeauna gata să plîngă, care plînge ușor; care se plînge mereu. Vă repet că nu mă înduioșează. Nu-s umanitarist plîngăreț. C. PETRESCU, Î. II 108. Anghelina lui Nistor Mucenicii, atît de amărîtă și de plîngăreață, cu copilașul în brațe, zbiera ca o năucă. REBREANU, R. II 231.

rebrusment
REBRUSMÉNT, rebrusmente, s. n. Schimbare a direcției și a sensului de mișcare a unui tren prin întoarcerea locomotivei și legarea ei la capătul opus al șirului de vagoane. – Din fr. rebroussement.

DOOM

rebrusmént (re-brus-) s. n., pl. rebrusménte

rebrusmente
REBRUSMÉNT, rebrusmente, s. n. Schimbare a direcției și a sensului de mișcare a unui tren prin întoarcerea locomotivei și legarea ei la capătul opus al șirului de vagoane. – Din fr. rebroussement.

DOOM

rebrusmént (re-brus-) s. n., pl. rebrusménte

rebrusmentele
REBRUSMÉNT, rebrusmente, s. n. Schimbare a direcției și a sensului de mișcare a unui tren prin întoarcerea locomotivei și legarea ei la capătul opus al șirului de vagoane. – Din fr. rebroussement.

DOOM

rebrusmént (re-brus-) s. n., pl. rebrusménte

rebrusmentelor
REBRUSMÉNT, rebrusmente, s. n. Schimbare a direcției și a sensului de mișcare a unui tren prin întoarcerea locomotivei și legarea ei la capătul opus al șirului de vagoane. – Din fr. rebroussement.

DOOM

rebrusmént (re-brus-) s. n., pl. rebrusménte

rebrusmentul
REBRUSMÉNT, rebrusmente, s. n. Schimbare a direcției și a sensului de mișcare a unui tren prin întoarcerea locomotivei și legarea ei la capătul opus al șirului de vagoane. – Din fr. rebroussement.

DOOM

rebrusmént (re-brus-) s. n., pl. rebrusménte

rebrusmentului
REBRUSMÉNT, rebrusmente, s. n. Schimbare a direcției și a sensului de mișcare a unui tren prin întoarcerea locomotivei și legarea ei la capătul opus al șirului de vagoane. – Din fr. rebroussement.

DOOM

rebrusmént (re-brus-) s. n., pl. rebrusménte

rebus
RÉBUS, rebusuri, s. n. Joc în care un cuvânt sau o frază sunt reprezentate printr-o combinație de figuri, litere sau semne pe baza cărora urmează să se reconstituie cuvântul sau fraza dată. ♦ Fig. Enigmă, șaradă. – Din fr. rebus, germ. Rebus.

DOOM

rébus s. n., pl. rébusuri

rebusist
REBUSÍST, -Ă, rebusiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care creează sau rezolvă probleme de rebus. 2. Adj. Rebusistic. – Rebus + suf. -ist.

DOOM

*rebusíst adj. m., s. m., pl. rebusíști; adj. f., s. f. rebusístă, pl. rebusíste

rebusist
REBUSÍST, -Ă, rebusiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care creează sau rezolvă probleme de rebus. 2. Adj. Rebusistic. – Rebus + suf. -ist.

DOOM

*rebusíst adj. m., s. m., pl. rebusíști; adj. f., s. f. rebusístă, pl. rebusíste

rebusista
REBUSÍST, -Ă, rebusiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care creează sau rezolvă probleme de rebus. 2. Adj. Rebusistic. – Rebus + suf. -ist.

DOOM

*rebusíst adj. m., s. m., pl. rebusíști; adj. f., s. f. rebusístă, pl. rebusíste

rebusista
REBUSÍST, -Ă, rebusiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care creează sau rezolvă probleme de rebus. 2. Adj. Rebusistic. – Rebus + suf. -ist.

DOOM

*rebusíst adj. m., s. m., pl. rebusíști; adj. f., s. f. rebusístă, pl. rebusíste

rebusiste
REBUSÍST, -Ă, rebusiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care creează sau rezolvă probleme de rebus. 2. Adj. Rebusistic. – Rebus + suf. -ist.

DOOM

*rebusíst adj. m., s. m., pl. rebusíști; adj. f., s. f. rebusístă, pl. rebusíste

rebusiste
REBUSÍST, -Ă, rebusiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care creează sau rezolvă probleme de rebus. 2. Adj. Rebusistic. – Rebus + suf. -ist.

DOOM

*rebusíst adj. m., s. m., pl. rebusíști; adj. f., s. f. rebusístă, pl. rebusíste

rebusistei
REBUSÍST, -Ă, rebusiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care creează sau rezolvă probleme de rebus. 2. Adj. Rebusistic. – Rebus + suf. -ist.

DOOM

*rebusíst adj. m., s. m., pl. rebusíști; adj. f., s. f. rebusístă, pl. rebusíste

rebusistei
REBUSÍST, -Ă, rebusiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care creează sau rezolvă probleme de rebus. 2. Adj. Rebusistic. – Rebus + suf. -ist.

DOOM

*rebusíst adj. m., s. m., pl. rebusíști; adj. f., s. f. rebusístă, pl. rebusíste

rebusistele
REBUSÍST, -Ă, rebusiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care creează sau rezolvă probleme de rebus. 2. Adj. Rebusistic. – Rebus + suf. -ist.

DOOM

*rebusíst adj. m., s. m., pl. rebusíști; adj. f., s. f. rebusístă, pl. rebusíste

rebusistele
REBUSÍST, -Ă, rebusiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care creează sau rezolvă probleme de rebus. 2. Adj. Rebusistic. – Rebus + suf. -ist.

DOOM

*rebusíst adj. m., s. m., pl. rebusíști; adj. f., s. f. rebusístă, pl. rebusíste

rebusistelor
REBUSÍST, -Ă, rebusiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care creează sau rezolvă probleme de rebus. 2. Adj. Rebusistic. – Rebus + suf. -ist.

DOOM

*rebusíst adj. m., s. m., pl. rebusíști; adj. f., s. f. rebusístă, pl. rebusíste

rebusistelor
REBUSÍST, -Ă, rebusiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care creează sau rezolvă probleme de rebus. 2. Adj. Rebusistic. – Rebus + suf. -ist.

DOOM

*rebusíst adj. m., s. m., pl. rebusíști; adj. f., s. f. rebusístă, pl. rebusíste

rebusistic
REBUSÍSTIC, -Ă, rebusistici, -ce, adj. De rebus; rebusist (2). – Rebusist + suf. -ic.

rebusistica
REBUSÍSTIC, -Ă, rebusistici, -ce, adj. De rebus; rebusist (2). – Rebusist + suf. -ic.

rebusistice
REBUSÍSTIC, -Ă, rebusistici, -ce, adj. De rebus; rebusist (2). – Rebusist + suf. -ic.

rebusisticei
REBUSÍSTIC, -Ă, rebusistici, -ce, adj. De rebus; rebusist (2). – Rebusist + suf. -ic.

rebusisticele
REBUSÍSTIC, -Ă, rebusistici, -ce, adj. De rebus; rebusist (2). – Rebusist + suf. -ic.

rebusisticelor
REBUSÍSTIC, -Ă, rebusistici, -ce, adj. De rebus; rebusist (2). – Rebusist + suf. -ic.

rebusistici
REBUSÍSTIC, -Ă, rebusistici, -ce, adj. De rebus; rebusist (2). – Rebusist + suf. -ic.

rebusisticii
REBUSÍSTIC, -Ă, rebusistici, -ce, adj. De rebus; rebusist (2). – Rebusist + suf. -ic.

rebusisticilor
REBUSÍSTIC, -Ă, rebusistici, -ce, adj. De rebus; rebusist (2). – Rebusist + suf. -ic.

rebusisticul
REBUSÍSTIC, -Ă, rebusistici, -ce, adj. De rebus; rebusist (2). – Rebusist + suf. -ic.

rebusisticului
REBUSÍSTIC, -Ă, rebusistici, -ce, adj. De rebus; rebusist (2). – Rebusist + suf. -ic.

rebusistul
REBUSÍST, -Ă, rebusiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care creează sau rezolvă probleme de rebus. 2. Adj. Rebusistic. – Rebus + suf. -ist.

DOOM

*rebusíst adj. m., s. m., pl. rebusíști; adj. f., s. f. rebusístă, pl. rebusíste

rebusistul
REBUSÍST, -Ă, rebusiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care creează sau rezolvă probleme de rebus. 2. Adj. Rebusistic. – Rebus + suf. -ist.

DOOM

*rebusíst adj. m., s. m., pl. rebusíști; adj. f., s. f. rebusístă, pl. rebusíste

rebusistului
REBUSÍST, -Ă, rebusiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care creează sau rezolvă probleme de rebus. 2. Adj. Rebusistic. – Rebus + suf. -ist.

DOOM

*rebusíst adj. m., s. m., pl. rebusíști; adj. f., s. f. rebusístă, pl. rebusíste

rebusistului
REBUSÍST, -Ă, rebusiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care creează sau rezolvă probleme de rebus. 2. Adj. Rebusistic. – Rebus + suf. -ist.

DOOM

*rebusíst adj. m., s. m., pl. rebusíști; adj. f., s. f. rebusístă, pl. rebusíste

rebusiști
REBUSÍST, -Ă, rebusiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care creează sau rezolvă probleme de rebus. 2. Adj. Rebusistic. – Rebus + suf. -ist.

DOOM

*rebusíst adj. m., s. m., pl. rebusíști; adj. f., s. f. rebusístă, pl. rebusíste

rebusiști
REBUSÍST, -Ă, rebusiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care creează sau rezolvă probleme de rebus. 2. Adj. Rebusistic. – Rebus + suf. -ist.

DOOM

*rebusíst adj. m., s. m., pl. rebusíști; adj. f., s. f. rebusístă, pl. rebusíste

rebusiștii
REBUSÍST, -Ă, rebusiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care creează sau rezolvă probleme de rebus. 2. Adj. Rebusistic. – Rebus + suf. -ist.

DOOM

*rebusíst adj. m., s. m., pl. rebusíști; adj. f., s. f. rebusístă, pl. rebusíste

rebusiștii
REBUSÍST, -Ă, rebusiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care creează sau rezolvă probleme de rebus. 2. Adj. Rebusistic. – Rebus + suf. -ist.

DOOM

*rebusíst adj. m., s. m., pl. rebusíști; adj. f., s. f. rebusístă, pl. rebusíste

rebusiștilor
REBUSÍST, -Ă, rebusiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care creează sau rezolvă probleme de rebus. 2. Adj. Rebusistic. – Rebus + suf. -ist.

DOOM

*rebusíst adj. m., s. m., pl. rebusíști; adj. f., s. f. rebusístă, pl. rebusíste

rebusiștilor
REBUSÍST, -Ă, rebusiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care creează sau rezolvă probleme de rebus. 2. Adj. Rebusistic. – Rebus + suf. -ist.

DOOM

*rebusíst adj. m., s. m., pl. rebusíști; adj. f., s. f. rebusístă, pl. rebusíste

rebusul
RÉBUS, rebusuri, s. n. Joc în care un cuvânt sau o frază sunt reprezentate printr-o combinație de figuri, litere sau semne pe baza cărora urmează să se reconstituie cuvântul sau fraza dată. ♦ Fig. Enigmă, șaradă. – Din fr. rebus, germ. Rebus.

DOOM

rébus s. n., pl. rébusuri

rebusului
RÉBUS, rebusuri, s. n. Joc în care un cuvânt sau o frază sunt reprezentate printr-o combinație de figuri, litere sau semne pe baza cărora urmează să se reconstituie cuvântul sau fraza dată. ♦ Fig. Enigmă, șaradă. – Din fr. rebus, germ. Rebus.

DOOM

rébus s. n., pl. rébusuri

rebusuri
RÉBUS, rebusuri, s. n. Joc în care un cuvânt sau o frază sunt reprezentate printr-o combinație de figuri, litere sau semne pe baza cărora urmează să se reconstituie cuvântul sau fraza dată. ♦ Fig. Enigmă, șaradă. – Din fr. rebus, germ. Rebus.

DOOM

rébus s. n., pl. rébusuri

rebusurile
RÉBUS, rebusuri, s. n. Joc în care un cuvânt sau o frază sunt reprezentate printr-o combinație de figuri, litere sau semne pe baza cărora urmează să se reconstituie cuvântul sau fraza dată. ♦ Fig. Enigmă, șaradă. – Din fr. rebus, germ. Rebus.

DOOM

rébus s. n., pl. rébusuri

rebusurilor
RÉBUS, rebusuri, s. n. Joc în care un cuvânt sau o frază sunt reprezentate printr-o combinație de figuri, litere sau semne pe baza cărora urmează să se reconstituie cuvântul sau fraza dată. ♦ Fig. Enigmă, șaradă. – Din fr. rebus, germ. Rebus.

DOOM

rébus s. n., pl. rébusuri

rebut
REBÚT, rebuturi, s. n. Produs care nu corespunde condițiilor calitative stabilite prin standarde, norme interne, contracte etc. și care nu poate fi utilizat direct în scopul pentru care a fost realizat, reprezentând o pierdere economică. ◊ Rebut recuperabil = rebut care, printr-o remaniere, poate fi adus la calitatea stabilită. – Din fr. rebut.

DOOM

rebút s. n., pl. rebúturi

rebuta
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.

DOOM

rebutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebuteáză

rebutai
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.

DOOM

rebutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebuteáză

rebutam
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.

DOOM

rebutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebuteáză

rebutare
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.

DOOM

rebutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebuteáză

rebutare
REBUTÁRE, rebutări, s. f. Acțiunea de a rebuta și rezultatul ei; operație de stabilire a rebuturilor. – V. rebuta.

DOOM

rebutáre s. f., g.-d. art. rebutắrii; pl. rebutắri

rebutarea
REBUTÁRE, rebutări, s. f. Acțiunea de a rebuta și rezultatul ei; operație de stabilire a rebuturilor. – V. rebuta.

DOOM

rebutáre s. f., g.-d. art. rebutắrii; pl. rebutắri

rebutară
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.

DOOM

rebutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebuteáză

rebutarăm
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.

DOOM

rebutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebuteáză

rebutarăți
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.

DOOM

rebutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebuteáză

rebutase
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.

DOOM

rebutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebuteáză

rebutasem
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.

DOOM

rebutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebuteáză

rebutaseră
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.

DOOM

rebutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebuteáză

rebutaserăm
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.

DOOM

rebutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebuteáză

rebutaserăți
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.

DOOM

rebutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebuteáză

rebutaseși
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.

DOOM

rebutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebuteáză

rebutaseți
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.

DOOM

rebutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebuteáză

rebutat
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.

DOOM

rebutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebuteáză

rebutat
REBUTÁT, -Ă, rebutați, -te, adj. Care este dat la rebut. – V. rebuta.

rebutata
REBUTÁT, -Ă, rebutați, -te, adj. Care este dat la rebut. – V. rebuta.

rebutate
REBUTÁT, -Ă, rebutați, -te, adj. Care este dat la rebut. – V. rebuta.

rebutatei
REBUTÁT, -Ă, rebutați, -te, adj. Care este dat la rebut. – V. rebuta.

rebutatele
REBUTÁT, -Ă, rebutați, -te, adj. Care este dat la rebut. – V. rebuta.

rebutatelor
REBUTÁT, -Ă, rebutați, -te, adj. Care este dat la rebut. – V. rebuta.

rebutatul
REBUTÁT, -Ă, rebutați, -te, adj. Care este dat la rebut. – V. rebuta.

rebutatului
REBUTÁT, -Ă, rebutați, -te, adj. Care este dat la rebut. – V. rebuta.

rebutau
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.

DOOM

rebutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebuteáză

rebutași
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.

DOOM

rebutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebuteáză

rebutați
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.

DOOM

rebutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebuteáză

rebutați
REBUTÁT, -Ă, rebutați, -te, adj. Care este dat la rebut. – V. rebuta.

rebutații
REBUTÁT, -Ă, rebutați, -te, adj. Care este dat la rebut. – V. rebuta.

rebutaților
REBUTÁT, -Ă, rebutați, -te, adj. Care este dat la rebut. – V. rebuta.

rebutează
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.

DOOM

rebutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebuteáză

rebutez
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.

DOOM

rebutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebuteáză

rebuteze
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.

DOOM

rebutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebuteáză

rebutezi
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.

DOOM

rebutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebuteáză

rebutul
REBÚT, rebuturi, s. n. Produs care nu corespunde condițiilor calitative stabilite prin standarde, norme interne, contracte etc. și care nu poate fi utilizat direct în scopul pentru care a fost realizat, reprezentând o pierdere economică. ◊ Rebut recuperabil = rebut care, printr-o remaniere, poate fi adus la calitatea stabilită. – Din fr. rebut.

DOOM

rebút s. n., pl. rebúturi

rebutului
REBÚT, rebuturi, s. n. Produs care nu corespunde condițiilor calitative stabilite prin standarde, norme interne, contracte etc. și care nu poate fi utilizat direct în scopul pentru care a fost realizat, reprezentând o pierdere economică. ◊ Rebut recuperabil = rebut care, printr-o remaniere, poate fi adus la calitatea stabilită. – Din fr. rebut.

DOOM

rebút s. n., pl. rebúturi

rebuturi
REBÚT, rebuturi, s. n. Produs care nu corespunde condițiilor calitative stabilite prin standarde, norme interne, contracte etc. și care nu poate fi utilizat direct în scopul pentru care a fost realizat, reprezentând o pierdere economică. ◊ Rebut recuperabil = rebut care, printr-o remaniere, poate fi adus la calitatea stabilită. – Din fr. rebut.

DOOM

rebút s. n., pl. rebúturi

rebuturile
REBÚT, rebuturi, s. n. Produs care nu corespunde condițiilor calitative stabilite prin standarde, norme interne, contracte etc. și care nu poate fi utilizat direct în scopul pentru care a fost realizat, reprezentând o pierdere economică. ◊ Rebut recuperabil = rebut care, printr-o remaniere, poate fi adus la calitatea stabilită. – Din fr. rebut.

DOOM

rebút s. n., pl. rebúturi

rebuturilor
REBÚT, rebuturi, s. n. Produs care nu corespunde condițiilor calitative stabilite prin standarde, norme interne, contracte etc. și care nu poate fi utilizat direct în scopul pentru care a fost realizat, reprezentând o pierdere economică. ◊ Rebut recuperabil = rebut care, printr-o remaniere, poate fi adus la calitatea stabilită. – Din fr. rebut.

DOOM

rebút s. n., pl. rebúturi

rebutând
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.

DOOM

rebutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebuteáză

rebutînd
REBUTÁ, rebutez, vb. I. Tranz. A da, a trece (ceva) la rebut; a respinge un produs ca necorespunzător. – Din fr. rebuter.

DOOM

rebutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rebuteáză

rebutări
REBUTÁRE, rebutări, s. f. Acțiunea de a rebuta și rezultatul ei; operație de stabilire a rebuturilor. – V. rebuta.

DOOM

rebutáre s. f., g.-d. art. rebutắrii; pl. rebutắri

rebutării
REBUTÁRE, rebutări, s. f. Acțiunea de a rebuta și rezultatul ei; operație de stabilire a rebuturilor. – V. rebuta.

DOOM

rebutáre s. f., g.-d. art. rebutắrii; pl. rebutắri

rebutările
REBUTÁRE, rebutări, s. f. Acțiunea de a rebuta și rezultatul ei; operație de stabilire a rebuturilor. – V. rebuta.

DOOM

rebutáre s. f., g.-d. art. rebutắrii; pl. rebutắri

rebutărilor
REBUTÁRE, rebutări, s. f. Acțiunea de a rebuta și rezultatul ei; operație de stabilire a rebuturilor. – V. rebuta.

DOOM

rebutáre s. f., g.-d. art. rebutắrii; pl. rebutắri

rebătea
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebăteai
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebăteam
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebăteau
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebăteați
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebătu
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebătui
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebătură
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebăturăm
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebăturăți
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebătuse
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebătusem
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebătuseră
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebătuserăm
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebătuserăți
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebătuseși
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebătuseți
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebătut
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebătut
REBĂTÚT, -Ă, rebătuți, -te, adj. (Despre texte) Care a fost bătut la mașină din nou (pentru corecturi, adăugiri etc.). – V. rebate.

rebătuta
REBĂTÚT, -Ă, rebătuți, -te, adj. (Despre texte) Care a fost bătut la mașină din nou (pentru corecturi, adăugiri etc.). – V. rebate.

rebătute
REBĂTÚT, -Ă, rebătuți, -te, adj. (Despre texte) Care a fost bătut la mașină din nou (pentru corecturi, adăugiri etc.). – V. rebate.

rebătutei
REBĂTÚT, -Ă, rebătuți, -te, adj. (Despre texte) Care a fost bătut la mașină din nou (pentru corecturi, adăugiri etc.). – V. rebate.

rebătutele
REBĂTÚT, -Ă, rebătuți, -te, adj. (Despre texte) Care a fost bătut la mașină din nou (pentru corecturi, adăugiri etc.). – V. rebate.

rebătutelor
REBĂTÚT, -Ă, rebătuți, -te, adj. (Despre texte) Care a fost bătut la mașină din nou (pentru corecturi, adăugiri etc.). – V. rebate.

rebătutul
REBĂTÚT, -Ă, rebătuți, -te, adj. (Despre texte) Care a fost bătut la mașină din nou (pentru corecturi, adăugiri etc.). – V. rebate.

rebătutului
REBĂTÚT, -Ă, rebătuți, -te, adj. (Despre texte) Care a fost bătut la mașină din nou (pentru corecturi, adăugiri etc.). – V. rebate.

rebătuși
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebătuți
REBĂTÚT, -Ă, rebătuți, -te, adj. (Despre texte) Care a fost bătut la mașină din nou (pentru corecturi, adăugiri etc.). – V. rebate.

rebătuții
REBĂTÚT, -Ă, rebătuți, -te, adj. (Despre texte) Care a fost bătut la mașină din nou (pentru corecturi, adăugiri etc.). – V. rebate.

rebătuților
REBĂTÚT, -Ă, rebătuți, -te, adj. (Despre texte) Care a fost bătut la mașină din nou (pentru corecturi, adăugiri etc.). – V. rebate.

rebătând
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rebătînd
REBÁTE, rebát, vb. III. Tranz. și refl. A bate din nou la mașină un text corectat, amplificat etc. – Pref. re- + bate.

rec
REC, recuri, s. n. Bară fixă (pe care se fac exerciții de gimnastică). – Din germ. Reck.

DOOM

rec s. n., pl. récuri

recad
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recade
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recadă
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recalcificare
RECALCIFICÁRE s.f. Depunerea sărurilor minerale în organism după o decalcificare osoasă; remineralizare. [După fr. recalcification].

recalcitrant
RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranți, -te, adj. Care se opune, care nu se lasă convins; încăpățânat, îndărătnic, nesupus. – Din fr. récalcitrant.

DOOM

recalcitránt (-ci-trant) adj. m., pl. recalcitránți; f. recalcitrántă, pl. recalcitránte

recalcitranta
RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranți, -te, adj. Care se opune, care nu se lasă convins; încăpățânat, îndărătnic, nesupus. – Din fr. récalcitrant.

DOOM

recalcitránt (-ci-trant) adj. m., pl. recalcitránți; f. recalcitrántă, pl. recalcitránte

recalcitrante
RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranți, -te, adj. Care se opune, care nu se lasă convins; încăpățânat, îndărătnic, nesupus. – Din fr. récalcitrant.

DOOM

recalcitránt (-ci-trant) adj. m., pl. recalcitránți; f. recalcitrántă, pl. recalcitránte

recalcitrantei
RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranți, -te, adj. Care se opune, care nu se lasă convins; încăpățânat, îndărătnic, nesupus. – Din fr. récalcitrant.

DOOM

recalcitránt (-ci-trant) adj. m., pl. recalcitránți; f. recalcitrántă, pl. recalcitránte

recalcitrantele
RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranți, -te, adj. Care se opune, care nu se lasă convins; încăpățânat, îndărătnic, nesupus. – Din fr. récalcitrant.

DOOM

recalcitránt (-ci-trant) adj. m., pl. recalcitránți; f. recalcitrántă, pl. recalcitránte

recalcitrantelor
RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranți, -te, adj. Care se opune, care nu se lasă convins; încăpățânat, îndărătnic, nesupus. – Din fr. récalcitrant.

DOOM

recalcitránt (-ci-trant) adj. m., pl. recalcitránți; f. recalcitrántă, pl. recalcitránte

recalcitrantul
RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranți, -te, adj. Care se opune, care nu se lasă convins; încăpățânat, îndărătnic, nesupus. – Din fr. récalcitrant.

DOOM

recalcitránt (-ci-trant) adj. m., pl. recalcitránți; f. recalcitrántă, pl. recalcitránte

recalcitrantului
RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranți, -te, adj. Care se opune, care nu se lasă convins; încăpățânat, îndărătnic, nesupus. – Din fr. récalcitrant.

DOOM

recalcitránt (-ci-trant) adj. m., pl. recalcitránți; f. recalcitrántă, pl. recalcitránte

recalcitranța
RECALCITRÁNȚĂ, recalcitranțe, s. f. Faptul de a fi recalcitrant; încăpățânare, nesupunere. – Din fr. récalcitrance.

DOOM

recalcitránță (-ci-tran-) s. f., g.-d. art. recalcitránței; pl. recalcitránțe

recalcitranțe
RECALCITRÁNȚĂ, recalcitranțe, s. f. Faptul de a fi recalcitrant; încăpățânare, nesupunere. – Din fr. récalcitrance.

DOOM

recalcitránță (-ci-tran-) s. f., g.-d. art. recalcitránței; pl. recalcitránțe

recalcitranței
RECALCITRÁNȚĂ, recalcitranțe, s. f. Faptul de a fi recalcitrant; încăpățânare, nesupunere. – Din fr. récalcitrance.

DOOM

recalcitránță (-ci-tran-) s. f., g.-d. art. recalcitránței; pl. recalcitránțe

recalcitranțele
RECALCITRÁNȚĂ, recalcitranțe, s. f. Faptul de a fi recalcitrant; încăpățânare, nesupunere. – Din fr. récalcitrance.

DOOM

recalcitránță (-ci-tran-) s. f., g.-d. art. recalcitránței; pl. recalcitránțe

recalcitranțelor
RECALCITRÁNȚĂ, recalcitranțe, s. f. Faptul de a fi recalcitrant; încăpățânare, nesupunere. – Din fr. récalcitrance.

DOOM

recalcitránță (-ci-tran-) s. f., g.-d. art. recalcitránței; pl. recalcitránțe

recalcitranți
RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranți, -te, adj. Care se opune, care nu se lasă convins; încăpățânat, îndărătnic, nesupus. – Din fr. récalcitrant.

DOOM

recalcitránt (-ci-trant) adj. m., pl. recalcitránți; f. recalcitrántă, pl. recalcitránte

recalcitranții
RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranți, -te, adj. Care se opune, care nu se lasă convins; încăpățânat, îndărătnic, nesupus. – Din fr. récalcitrant.

DOOM

recalcitránt (-ci-trant) adj. m., pl. recalcitránți; f. recalcitrántă, pl. recalcitránte

recalcitranților
RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranți, -te, adj. Care se opune, care nu se lasă convins; încăpățânat, îndărătnic, nesupus. – Din fr. récalcitrant.

DOOM

recalcitránt (-ci-trant) adj. m., pl. recalcitránți; f. recalcitrántă, pl. recalcitránte

recalcula
RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

DOOM

recalculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalculeáză

recalculai
RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

DOOM

recalculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalculeáză

recalculam
RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

DOOM

recalculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalculeáză

recalculare
RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

DOOM

recalculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalculeáză

recalculare
RECALCULÁRE, recalculări, s. f. Acțiunea de a recalcula și rezultatul ei. – V. recalcula.

DOOM

recalculáre s. f., g.-d. art. recalculắrii; pl. recalculắri

recalcularea
RECALCULÁRE, recalculări, s. f. Acțiunea de a recalcula și rezultatul ei. – V. recalcula.

DOOM

recalculáre s. f., g.-d. art. recalculắrii; pl. recalculắri

recalculară
RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

DOOM

recalculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalculeáză

recalcularăm
RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

DOOM

recalculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalculeáză

recalcularăți
RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

DOOM

recalculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalculeáză

recalculase
RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

DOOM

recalculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalculeáză

recalculasem
RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

DOOM

recalculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalculeáză

recalculaseră
RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

DOOM

recalculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalculeáză

recalculaserăm
RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

DOOM

recalculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalculeáză

recalculaserăți
RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

DOOM

recalculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalculeáză

recalculaseși
RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

DOOM

recalculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalculeáză

recalculaseți
RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

DOOM

recalculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalculeáză

recalculat
RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

DOOM

recalculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalculeáză

recalculat
RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

recalculau
RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

DOOM

recalculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalculeáză

recalculași
RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

DOOM

recalculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalculeáză

recalculați
RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

DOOM

recalculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalculeáză

recalculează
RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

DOOM

recalculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalculeáză

recalculez
RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

DOOM

recalculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalculeáză

recalculeze
RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

DOOM

recalculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalculeáză

recalculezi
RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

DOOM

recalculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalculeáză

recalculând
RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

DOOM

recalculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalculeáză

recalculînd
RECALCULÁ, recalculez, vb. I. Tranz. A calcula din nou, a stabili ceva pe baza unor noi calcule (adesea pornind de la alte date). – Din fr. récalculer.

DOOM

recalculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalculeáză

recalculări
RECALCULÁRE, recalculări, s. f. Acțiunea de a recalcula și rezultatul ei. – V. recalcula.

DOOM

recalculáre s. f., g.-d. art. recalculắrii; pl. recalculắri

recalculării
RECALCULÁRE, recalculări, s. f. Acțiunea de a recalcula și rezultatul ei. – V. recalcula.

DOOM

recalculáre s. f., g.-d. art. recalculắrii; pl. recalculắri

recalculările
RECALCULÁRE, recalculări, s. f. Acțiunea de a recalcula și rezultatul ei. – V. recalcula.

DOOM

recalculáre s. f., g.-d. art. recalculắrii; pl. recalculắri

recalculărilor
RECALCULÁRE, recalculări, s. f. Acțiunea de a recalcula și rezultatul ei. – V. recalcula.

DOOM

recalculáre s. f., g.-d. art. recalculắrii; pl. recalculắri

recalescența
RECALESCÉNȚĂ s. f. Creștere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire, care se manifestă vizibil printr-o licărire a metalului. – Din fr. recalescence.

DOOM

recalescénță s. f., g.-d. art. recalescénței

recalescențe
RECALESCÉNȚĂ s. f. Creștere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire, care se manifestă vizibil printr-o licărire a metalului. – Din fr. recalescence.

DOOM

recalescénță s. f., g.-d. art. recalescénței

recalescenței
RECALESCÉNȚĂ s. f. Creștere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire, care se manifestă vizibil printr-o licărire a metalului. – Din fr. recalescence.

DOOM

recalescénță s. f., g.-d. art. recalescénței

recalibra
RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Pref. re- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

DOOM

recalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 recalibreáză

recalibrai
RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Pref. re- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

DOOM

recalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 recalibreáză

recalibram
RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Pref. re- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

DOOM

recalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 recalibreáză

recalibrare
RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Pref. re- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

DOOM

recalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 recalibreáză

recalibrare
RECALIBRÁRE, recalibrări, s. f. Acțiunea de a recalibra și rezultatul ei; operație prin care se realizează cu precizie piese identice și care se pot schimba între ele, dar cu dimensiuni diferite de cele obținute la calibrarea inițială. – V. recalibra.

DOOM

recalibráre (-li-bra) s. f., g.-d. art. recalibrắrii; pl. recalibrắri

recalibrarea
RECALIBRÁRE, recalibrări, s. f. Acțiunea de a recalibra și rezultatul ei; operație prin care se realizează cu precizie piese identice și care se pot schimba între ele, dar cu dimensiuni diferite de cele obținute la calibrarea inițială. – V. recalibra.

DOOM

recalibráre (-li-bra) s. f., g.-d. art. recalibrắrii; pl. recalibrắri

recalibrară
RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Pref. re- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

DOOM

recalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 recalibreáză

recalibrarăm
RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Pref. re- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

DOOM

recalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 recalibreáză

recalibrarăți
RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Pref. re- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

DOOM

recalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 recalibreáză

recalibrase
RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Pref. re- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

DOOM

recalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 recalibreáză

recalibrasem
RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Pref. re- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

DOOM

recalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 recalibreáză

recalibraseră
RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Pref. re- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

DOOM

recalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 recalibreáză

recalibraserăm
RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Pref. re- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

DOOM

recalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 recalibreáză

recalibraserăți
RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Pref. re- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

DOOM

recalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 recalibreáză

recalibraseși
RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Pref. re- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

DOOM

recalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 recalibreáză

recalibraseți
RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Pref. re- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

DOOM

recalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 recalibreáză

recalibrat
RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Pref. re- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

DOOM

recalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 recalibreáză

recalibrat
RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Re¹- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

recalibrau
RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Pref. re- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

DOOM

recalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 recalibreáză

recalibrași
RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Pref. re- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

DOOM

recalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 recalibreáză

recalibrați
RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Pref. re- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

DOOM

recalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 recalibreáză

recalibrează
RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Pref. re- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

DOOM

recalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 recalibreáză

recalibrez
RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Pref. re- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

DOOM

recalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 recalibreáză

recalibreze
RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Pref. re- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

DOOM

recalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 recalibreáză

recalibrezi
RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Pref. re- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

DOOM

recalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 recalibreáză

recalibrând
RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Pref. re- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

DOOM

recalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 recalibreáză

recalibrînd
RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I. Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) – Pref. re- + calibra. Cf. fr. recalibrage.

DOOM

recalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 recalibreáză

recalibrări
RECALIBRÁRE, recalibrări, s. f. Acțiunea de a recalibra și rezultatul ei; operație prin care se realizează cu precizie piese identice și care se pot schimba între ele, dar cu dimensiuni diferite de cele obținute la calibrarea inițială. – V. recalibra.

DOOM

recalibráre (-li-bra) s. f., g.-d. art. recalibrắrii; pl. recalibrắri

recalibrării
RECALIBRÁRE, recalibrări, s. f. Acțiunea de a recalibra și rezultatul ei; operație prin care se realizează cu precizie piese identice și care se pot schimba între ele, dar cu dimensiuni diferite de cele obținute la calibrarea inițială. – V. recalibra.

DOOM

recalibráre (-li-bra) s. f., g.-d. art. recalibrắrii; pl. recalibrắri

recalibrările
RECALIBRÁRE, recalibrări, s. f. Acțiunea de a recalibra și rezultatul ei; operație prin care se realizează cu precizie piese identice și care se pot schimba între ele, dar cu dimensiuni diferite de cele obținute la calibrarea inițială. – V. recalibra.

DOOM

recalibráre (-li-bra) s. f., g.-d. art. recalibrắrii; pl. recalibrắri

recalibrărilor
RECALIBRÁRE, recalibrări, s. f. Acțiunea de a recalibra și rezultatul ei; operație prin care se realizează cu precizie piese identice și care se pot schimba între ele, dar cu dimensiuni diferite de cele obținute la calibrarea inițială. – V. recalibra.

DOOM

recalibráre (-li-bra) s. f., g.-d. art. recalibrắrii; pl. recalibrắri

recalific
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re¹- + califica.

DOOM

recalificá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalífică

recalifica
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re¹- + califica.

DOOM

recalificá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalífică

recalificai
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re¹- + califica.

DOOM

recalificá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalífică

recalificam
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re¹- + califica.

DOOM

recalificá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalífică

recalificare
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re¹- + califica.

DOOM

recalificá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalífică

recalificare
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Pref. re- + califica.

DOOM

recalificáre s. f., g.-d. art. recalificắrii; pl. recalificắri

recalificarea
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Pref. re- + califica.

DOOM

recalificáre s. f., g.-d. art. recalificắrii; pl. recalificắri

recalificară
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re¹- + califica.

DOOM

recalificá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalífică

recalificarăm
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re¹- + califica.

DOOM

recalificá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalífică

recalificarăți
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re¹- + califica.

DOOM

recalificá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalífică

recalificase
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re¹- + califica.

DOOM

recalificá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalífică

recalificasem
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re¹- + califica.

DOOM

recalificá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalífică

recalificaseră
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re¹- + califica.

DOOM

recalificá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalífică

recalificaserăm
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re¹- + califica.

DOOM

recalificá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalífică

recalificaserăți
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re¹- + califica.

DOOM

recalificá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalífică

recalificaseși
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re¹- + califica.

DOOM

recalificá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalífică

recalificaseți
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re¹- + califica.

DOOM

recalificá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalífică

recalificat
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re¹- + califica.

DOOM

recalificá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalífică

recalificat
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re¹- + califica.

recalificau
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re¹- + califica.

DOOM

recalificá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalífică

recalificași
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re¹- + califica.

DOOM

recalificá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalífică

recalificați
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re¹- + califica.

DOOM

recalificá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalífică

recalifice
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re¹- + califica.

DOOM

recalificá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalífică

recalifici
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re¹- + califica.

DOOM

recalificá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalífică

recalificând
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re¹- + califica.

DOOM

recalificá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalífică

recalificînd
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Re¹- + califica.

DOOM

recalificá (a ~) vb., ind. prez. 3 recalífică

recalificări
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Pref. re- + califica.

DOOM

recalificáre s. f., g.-d. art. recalificắrii; pl. recalificắri

recalificării
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Pref. re- + califica.

DOOM

recalificáre s. f., g.-d. art. recalificắrii; pl. recalificắri

recalificările
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Pref. re- + califica.

DOOM

recalificáre s. f., g.-d. art. recalificắrii; pl. recalificắri

recalificărilor
RECALIFICÁ, recalífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pregăti, a (se) instrui în vederea unei noi calificări profesionale; a da sau a obține o nouă calificare. – Pref. re- + califica.

DOOM

recalificáre s. f., g.-d. art. recalificắrii; pl. recalificắri

recapete
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Pref. re- + căpăta.

DOOM

recăpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 2 sg. recápeți, 3 recápătă, 1 pl. recăpătắm; conj. prez. 3 să recápete

recapeți
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Pref. re- + căpăta.

DOOM

recăpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 2 sg. recápeți, 3 recápătă, 1 pl. recăpătắm; conj. prez. 3 să recápete

recapitula
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

DOOM

recapitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 recapituleáză

recapitulai
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

DOOM

recapitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 recapituleáză

recapitulam
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

DOOM

recapitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 recapituleáză

recapitulare
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

DOOM

recapitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 recapituleáză

recapitulare
RECAPITULÁRE, recapitulări, s. f. Acțiunea de a recapitula și rezultatul ei. ♦ Operație de revedere sistematică a materiei parcurse într-o anumită perioadă de învățământ. – V. recapitula.

DOOM

recapituláre s. f., g.-d. art. recapitulắrii; pl. recapitulắri

recapitularea
RECAPITULÁRE, recapitulări, s. f. Acțiunea de a recapitula și rezultatul ei. ♦ Operație de revedere sistematică a materiei parcurse într-o anumită perioadă de învățământ. – V. recapitula.

DOOM

recapituláre s. f., g.-d. art. recapitulắrii; pl. recapitulắri

recapitulară
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

DOOM

recapitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 recapituleáză

recapitularăm
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

DOOM

recapitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 recapituleáză

recapitularăți
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

DOOM

recapitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 recapituleáză

recapitulase
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

DOOM

recapitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 recapituleáză

recapitulasem
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

DOOM

recapitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 recapituleáză

recapitulaseră
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

DOOM

recapitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 recapituleáză

recapitulaserăm
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

DOOM

recapitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 recapituleáză

recapitulaserăți
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

DOOM

recapitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 recapituleáză

recapitulaseși
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

DOOM

recapitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 recapituleáză

recapitulaseți
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

DOOM

recapitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 recapituleáză

recapitulat
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

DOOM

recapitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 recapituleáză

recapitulat
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

recapitulativ
RECAPITULATÍV, -Ă, recapitulativi, -e, adj. Care recapitulează, care are rolul de a recapitula; p. ext. rezumativ. – Din fr. récapitulatif.

DOOM

recapitulatív adj. m., pl. recapitulatívi; f. recapitulatívă, pl. recapitulatíve

recapitulativa
RECAPITULATÍV, -Ă, recapitulativi, -e, adj. Care recapitulează, care are rolul de a recapitula; p. ext. rezumativ. – Din fr. récapitulatif.

DOOM

recapitulatív adj. m., pl. recapitulatívi; f. recapitulatívă, pl. recapitulatíve

recapitulative
RECAPITULATÍV, -Ă, recapitulativi, -e, adj. Care recapitulează, care are rolul de a recapitula; p. ext. rezumativ. – Din fr. récapitulatif.

DOOM

recapitulatív adj. m., pl. recapitulatívi; f. recapitulatívă, pl. recapitulatíve

recapitulativei
RECAPITULATÍV, -Ă, recapitulativi, -e, adj. Care recapitulează, care are rolul de a recapitula; p. ext. rezumativ. – Din fr. récapitulatif.

DOOM

recapitulatív adj. m., pl. recapitulatívi; f. recapitulatívă, pl. recapitulatíve

recapitulativele
RECAPITULATÍV, -Ă, recapitulativi, -e, adj. Care recapitulează, care are rolul de a recapitula; p. ext. rezumativ. – Din fr. récapitulatif.

DOOM

recapitulatív adj. m., pl. recapitulatívi; f. recapitulatívă, pl. recapitulatíve

recapitulativelor
RECAPITULATÍV, -Ă, recapitulativi, -e, adj. Care recapitulează, care are rolul de a recapitula; p. ext. rezumativ. – Din fr. récapitulatif.

DOOM

recapitulatív adj. m., pl. recapitulatívi; f. recapitulatívă, pl. recapitulatíve

recapitulativi
RECAPITULATÍV, -Ă, recapitulativi, -e, adj. Care recapitulează, care are rolul de a recapitula; p. ext. rezumativ. – Din fr. récapitulatif.

DOOM

recapitulatív adj. m., pl. recapitulatívi; f. recapitulatívă, pl. recapitulatíve

recapitulativii
RECAPITULATÍV, -Ă, recapitulativi, -e, adj. Care recapitulează, care are rolul de a recapitula; p. ext. rezumativ. – Din fr. récapitulatif.

DOOM

recapitulatív adj. m., pl. recapitulatívi; f. recapitulatívă, pl. recapitulatíve

recapitulativilor
RECAPITULATÍV, -Ă, recapitulativi, -e, adj. Care recapitulează, care are rolul de a recapitula; p. ext. rezumativ. – Din fr. récapitulatif.

DOOM

recapitulatív adj. m., pl. recapitulatívi; f. recapitulatívă, pl. recapitulatíve

recapitulativul
RECAPITULATÍV, -Ă, recapitulativi, -e, adj. Care recapitulează, care are rolul de a recapitula; p. ext. rezumativ. – Din fr. récapitulatif.

DOOM

recapitulatív adj. m., pl. recapitulatívi; f. recapitulatívă, pl. recapitulatíve

recapitulativului
RECAPITULATÍV, -Ă, recapitulativi, -e, adj. Care recapitulează, care are rolul de a recapitula; p. ext. rezumativ. – Din fr. récapitulatif.

DOOM

recapitulatív adj. m., pl. recapitulatívi; f. recapitulatívă, pl. recapitulatíve

recapitulau
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

DOOM

recapitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 recapituleáză

recapitulași
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

DOOM

recapitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 recapituleáză

recapitulați
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

DOOM

recapitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 recapituleáză

recapitulează
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

DOOM

recapitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 recapituleáză

recapitulez
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

DOOM

recapitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 recapituleáză

recapituleze
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

DOOM

recapitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 recapituleáză

recapitulezi
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

DOOM

recapitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 recapituleáză

recapitulând
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

DOOM

recapitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 recapituleáză

recapitulînd
RECAPITULÁ, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc., insistând asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare; p. ext. a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a readuce în memorie, a repeta (o lecție, o materie de învățat etc.). – Din fr. récapituler.

DOOM

recapitulá (a ~) vb., ind. prez. 3 recapituleáză

recapitulări
RECAPITULÁRE, recapitulări, s. f. Acțiunea de a recapitula și rezultatul ei. ♦ Operație de revedere sistematică a materiei parcurse într-o anumită perioadă de învățământ. – V. recapitula.

DOOM

recapituláre s. f., g.-d. art. recapitulắrii; pl. recapitulắri

recapitulării
RECAPITULÁRE, recapitulări, s. f. Acțiunea de a recapitula și rezultatul ei. ♦ Operație de revedere sistematică a materiei parcurse într-o anumită perioadă de învățământ. – V. recapitula.

DOOM

recapituláre s. f., g.-d. art. recapitulắrii; pl. recapitulắri

recapitulările
RECAPITULÁRE, recapitulări, s. f. Acțiunea de a recapitula și rezultatul ei. ♦ Operație de revedere sistematică a materiei parcurse într-o anumită perioadă de învățământ. – V. recapitula.

DOOM

recapituláre s. f., g.-d. art. recapitulắrii; pl. recapitulắri

recapitulărilor
RECAPITULÁRE, recapitulări, s. f. Acțiunea de a recapitula și rezultatul ei. ♦ Operație de revedere sistematică a materiei parcurse într-o anumită perioadă de învățământ. – V. recapitula.

DOOM

recapituláre s. f., g.-d. art. recapitulắrii; pl. recapitulắri

recapăt
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Pref. re- + căpăta.

DOOM

recăpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 2 sg. recápeți, 3 recápătă, 1 pl. recăpătắm; conj. prez. 3 să recápete

recapătă
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Pref. re- + căpăta.

DOOM

recăpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 2 sg. recápeți, 3 recápătă, 1 pl. recăpătắm; conj. prez. 3 să recápete

recarbura
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

DOOM

recarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 recarbureáză

recarburai
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

DOOM

recarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 recarbureáză

recarburam
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

DOOM

recarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 recarbureáză

recarburare
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

DOOM

recarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 recarbureáză

recarburare
RECARBURÁRE, recarburări, s. f. Acțiunea de a recarbura și rezultatul ei. – V. recarbura.

DOOM

recarburáre s. f., g.-d. art. recarburắrii; pl. recarburắri

recarburarea
RECARBURÁRE, recarburări, s. f. Acțiunea de a recarbura și rezultatul ei. – V. recarbura.

DOOM

recarburáre s. f., g.-d. art. recarburắrii; pl. recarburắri

recarburară
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

DOOM

recarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 recarbureáză

recarburarăm
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

DOOM

recarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 recarbureáză

recarburarăți
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

DOOM

recarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 recarbureáză

recarburase
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

DOOM

recarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 recarbureáză

recarburasem
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

DOOM

recarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 recarbureáză

recarburaseră
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

DOOM

recarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 recarbureáză

recarburaserăm
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

DOOM

recarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 recarbureáză

recarburaserăți
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

DOOM

recarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 recarbureáză

recarburaseși
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

DOOM

recarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 recarbureáză

recarburaseți
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

DOOM

recarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 recarbureáză

recarburat
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

DOOM

recarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 recarbureáză

recarburat
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

recarburau
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

DOOM

recarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 recarbureáză

recarburași
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

DOOM

recarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 recarbureáză

recarburați
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

DOOM

recarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 recarbureáză

recarburează
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

DOOM

recarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 recarbureáză

recarburez
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

DOOM

recarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 recarbureáză

recarbureze
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

DOOM

recarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 recarbureáză

recarburezi
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

DOOM

recarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 recarbureáză

recarburând
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

DOOM

recarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 recarbureáză

recarburînd
RECARBURÁ, recarburez, vb. I. Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din fr. recarburer.

DOOM

recarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 recarbureáză

recarburări
RECARBURÁRE, recarburări, s. f. Acțiunea de a recarbura și rezultatul ei. – V. recarbura.

DOOM

recarburáre s. f., g.-d. art. recarburắrii; pl. recarburắri

recarburării
RECARBURÁRE, recarburări, s. f. Acțiunea de a recarbura și rezultatul ei. – V. recarbura.

DOOM

recarburáre s. f., g.-d. art. recarburắrii; pl. recarburắri

recarburările
RECARBURÁRE, recarburări, s. f. Acțiunea de a recarbura și rezultatul ei. – V. recarbura.

DOOM

recarburáre s. f., g.-d. art. recarburắrii; pl. recarburắri

recarburărilor
RECARBURÁRE, recarburări, s. f. Acțiunea de a recarbura și rezultatul ei. – V. recarbura.

DOOM

recarburáre s. f., g.-d. art. recarburắrii; pl. recarburắri

recazi
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

rece
RÉCE, reci, adj. 1. Care are o temperatură (mai) scăzută față de o limită dată, față de un mediu oarecare sau față de căldura corpului omenesc; lipsit de căldură; care dă senzația de frig, care aduce frig. ◊ Climă rece = climă polară; p. ext. clima regiunilor situate în apropierea cercului polar, unde temperatura nu depășește, de obicei, 10°C. Abces rece = abces fără caracter inflamator. ♦ (Substantivat, n. sg.) Temperatură scăzută, răceală, frig. ◊ Loc. adv. La rece = a) la o temperatură scăzută, în jurul lui 0°C; b) la temperatura normală, fără a încălzi; c) fig. neinfluențat de sentimente, nepărtinitor, obiectiv. ♦ Fig. Care înfioară, care înfrigurează. ◊ Expr. (Substantivat) A-i trece (cuiva) rece prin inimă (sau prin spate) = a se înfiora. ♦ (Despre hrană) Care și-a pierdut căldura; răcit; care se compune din alimente neîncălzite; care se consumă fără a fi în prealabil încălzit. ♦ (Despre produse de panificație, în special despre pâine) Care nu e proaspăt; vechi, uscat. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Care nu ține cald. ♦ (Despre oameni, p. ext. despre organele sau membrele lor) Cu temperatura scăzută sub nivelul normal; p. ext. înțepenit (de frig, de emoție). ◊ Expr. A(-i) fi (cuiva) inima rece = a-i fi mereu teamă. (Cu) sânge rece = (cu) calm, (cu) prezență de spirit. ♦ Care și-a pierdut sau e lipsit de căldura animală; inert, neînsuflețit, țeapăn. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de căldură sufletească; insensibil, indiferent; neprietenos, distant. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care exprimă ostilitate, indiferență, lipsă de sensibilitate. ♦ Nepăsător, impasibil, imperturbabil. ♦ (Despre gândire, idei, noțiuni etc.; adesea peior.) Cu caracter obiectiv, bazat numai pe elemente logice. ♦ (Despre o încăpere) Neprietenos, neospitalier, străin. – Lat. recens „proaspăt, recent”.

DOOM

réce adj. m., f. réce; pl. m. și f. reci

recea
RÉCE, reci, adj. 1. Care are o temperatură (mai) scăzută față de o limită dată, față de un mediu oarecare sau față de căldura corpului omenesc; lipsit de căldură; care dă senzația de frig, care aduce frig. ◊ Climă rece = climă polară; p. ext. clima regiunilor situate în apropierea cercului polar, unde temperatura nu depășește, de obicei, 10°C. Abces rece = abces fără caracter inflamator. ♦ (Substantivat, n. sg.) Temperatură scăzută, răceală, frig. ◊ Loc. adv. La rece = a) la o temperatură scăzută, în jurul lui 0°C; b) la temperatura normală, fără a încălzi; c) fig. neinfluențat de sentimente, nepărtinitor, obiectiv. ♦ Fig. Care înfioară, care înfrigurează. ◊ Expr. (Substantivat) A-i trece (cuiva) rece prin inimă (sau prin spate) = a se înfiora. ♦ (Despre hrană) Care și-a pierdut căldura; răcit; care se compune din alimente neîncălzite; care se consumă fără a fi în prealabil încălzit. ♦ (Despre produse de panificație, în special despre pâine) Care nu e proaspăt; vechi, uscat. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Care nu ține cald. ♦ (Despre oameni, p. ext. despre organele sau membrele lor) Cu temperatura scăzută sub nivelul normal; p. ext. înțepenit (de frig, de emoție). ◊ Expr. A(-i) fi (cuiva) inima rece = a-i fi mereu teamă. (Cu) sânge rece = (cu) calm, (cu) prezență de spirit. ♦ Care și-a pierdut sau e lipsit de căldura animală; inert, neînsuflețit, țeapăn. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de căldură sufletească; insensibil, indiferent; neprietenos, distant. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care exprimă ostilitate, indiferență, lipsă de sensibilitate. ♦ Nepăsător, impasibil, imperturbabil. ♦ (Despre gândire, idei, noțiuni etc.; adesea peior.) Cu caracter obiectiv, bazat numai pe elemente logice. ♦ (Despre o încăpere) Neprietenos, neospitalier, străin. – Lat. recens „proaspăt, recent”.

DOOM

réce adj. m., f. réce; pl. m. și f. reci

recela
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

DOOM

recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză

recelai
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

DOOM

recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză

recelam
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

DOOM

recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză

recelare
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

DOOM

recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză

recelare
RECELÁRE, recelări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a recela și rezultatul ei. – V. recela.

recelarea
RECELÁRE, recelări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a recela și rezultatul ei. – V. recela.

recelară
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

DOOM

recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză

recelarăm
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

DOOM

recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză

recelarăți
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

DOOM

recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză

recelase
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

DOOM

recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză

recelasem
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

DOOM

recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză

recelaseră
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

DOOM

recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză

recelaserăm
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

DOOM

recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză

recelaserăți
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

DOOM

recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză

recelaseși
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

DOOM

recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză

recelaseți
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

DOOM

recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză

recelat
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

DOOM

recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză

recelat
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

recelau
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

DOOM

recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză

recelași
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

DOOM

recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză

recelați
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

DOOM

recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză

recele
RÉCE, reci, adj. 1. Care are o temperatură (mai) scăzută față de o limită dată, față de un mediu oarecare sau față de căldura corpului omenesc; lipsit de căldură; care dă senzația de frig, care aduce frig. ◊ Climă rece = climă polară; p. ext. clima regiunilor situate în apropierea cercului polar, unde temperatura nu depășește, de obicei, 10°C. Abces rece = abces fără caracter inflamator. ♦ (Substantivat, n. sg.) Temperatură scăzută, răceală, frig. ◊ Loc. adv. La rece = a) la o temperatură scăzută, în jurul lui 0°C; b) la temperatura normală, fără a încălzi; c) fig. neinfluențat de sentimente, nepărtinitor, obiectiv. ♦ Fig. Care înfioară, care înfrigurează. ◊ Expr. (Substantivat) A-i trece (cuiva) rece prin inimă (sau prin spate) = a se înfiora. ♦ (Despre hrană) Care și-a pierdut căldura; răcit; care se compune din alimente neîncălzite; care se consumă fără a fi în prealabil încălzit. ♦ (Despre produse de panificație, în special despre pâine) Care nu e proaspăt; vechi, uscat. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Care nu ține cald. ♦ (Despre oameni, p. ext. despre organele sau membrele lor) Cu temperatura scăzută sub nivelul normal; p. ext. înțepenit (de frig, de emoție). ◊ Expr. A(-i) fi (cuiva) inima rece = a-i fi mereu teamă. (Cu) sânge rece = (cu) calm, (cu) prezență de spirit. ♦ Care și-a pierdut sau e lipsit de căldura animală; inert, neînsuflețit, țeapăn. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de căldură sufletească; insensibil, indiferent; neprietenos, distant. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care exprimă ostilitate, indiferență, lipsă de sensibilitate. ♦ Nepăsător, impasibil, imperturbabil. ♦ (Despre gândire, idei, noțiuni etc.; adesea peior.) Cu caracter obiectiv, bazat numai pe elemente logice. ♦ (Despre o încăpere) Neprietenos, neospitalier, străin. – Lat. recens „proaspăt, recent”.

DOOM

réce adj. m., f. réce; pl. m. și f. reci

recelează
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

DOOM

recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză

recelez
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

DOOM

recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză

receleze
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

DOOM

recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză

recelezi
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

DOOM

recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză

recelui
RÉCE, reci, adj. 1. Care are o temperatură (mai) scăzută față de o limită dată, față de un mediu oarecare sau față de căldura corpului omenesc; lipsit de căldură; care dă senzația de frig, care aduce frig. ◊ Climă rece = climă polară; p. ext. clima regiunilor situate în apropierea cercului polar, unde temperatura nu depășește, de obicei, 10°C. Abces rece = abces fără caracter inflamator. ♦ (Substantivat, n. sg.) Temperatură scăzută, răceală, frig. ◊ Loc. adv. La rece = a) la o temperatură scăzută, în jurul lui 0°C; b) la temperatura normală, fără a încălzi; c) fig. neinfluențat de sentimente, nepărtinitor, obiectiv. ♦ Fig. Care înfioară, care înfrigurează. ◊ Expr. (Substantivat) A-i trece (cuiva) rece prin inimă (sau prin spate) = a se înfiora. ♦ (Despre hrană) Care și-a pierdut căldura; răcit; care se compune din alimente neîncălzite; care se consumă fără a fi în prealabil încălzit. ♦ (Despre produse de panificație, în special despre pâine) Care nu e proaspăt; vechi, uscat. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Care nu ține cald. ♦ (Despre oameni, p. ext. despre organele sau membrele lor) Cu temperatura scăzută sub nivelul normal; p. ext. înțepenit (de frig, de emoție). ◊ Expr. A(-i) fi (cuiva) inima rece = a-i fi mereu teamă. (Cu) sânge rece = (cu) calm, (cu) prezență de spirit. ♦ Care și-a pierdut sau e lipsit de căldura animală; inert, neînsuflețit, țeapăn. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de căldură sufletească; insensibil, indiferent; neprietenos, distant. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care exprimă ostilitate, indiferență, lipsă de sensibilitate. ♦ Nepăsător, impasibil, imperturbabil. ♦ (Despre gândire, idei, noțiuni etc.; adesea peior.) Cu caracter obiectiv, bazat numai pe elemente logice. ♦ (Despre o încăpere) Neprietenos, neospitalier, străin. – Lat. recens „proaspăt, recent”.

DOOM

réce adj. m., f. réce; pl. m. și f. reci

recelând
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

DOOM

recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză

recelînd
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

DOOM

recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză

recelări
RECELÁRE, recelări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a recela și rezultatul ei. – V. recela.

recelării
RECELÁRE, recelări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a recela și rezultatul ei. – V. recela.

recelările
RECELÁRE, recelări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a recela și rezultatul ei. – V. recela.

recelărilor
RECELÁRE, recelări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a recela și rezultatul ei. – V. recela.

recensiment
RECENSIMÉNT s. n. v. recensămînt.

recensiment
RECENSIMÉNT s. n. v. recensămînt.

recensiune
RECÉNZIE, recenzii, s. f. Scurtă prezentare cu comentarii sau aprecieri critice asupra unei opere literare, științifice etc. Nu-și dădeau seama cum au făcut trecerea de la reportajul gazetăresc la recenzia literară. AGÎRBICEANU, S. P. 240. – Variantă: (învechit) recensiúne (MACEDONSKI, O. IV 138) s. f.

recensământ
RECENSĂMÂNT, recensăminte, s. n. Formă specială de înregistrare statistică de mare amploare, de obicei periodică și exhaustivă, în care culegerea datelor se face direct de către observatorii speciali trimiși la fața locului; catagrafie. ◊ Recensământul populației = recensământ al cărui scop îl constituie stabilirea pe întreg teritoriul unei țări, la un moment dat, a numărului și a structurii populației după principalele sale caracteristici demografice, economice, religioase și social-culturale. [Pl. și: recensământuri] – Din fr. recensement.

recensământ
RECENSĂMẤNT, recensământuri, s. n. Operație administrativă care constă în înregistrarea statistică a populației, a animalelor, a vehiculelor etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune dată; catagrafie. [Pl. și: recensăminte] – Din fr. recensement.

DOOM

!recensămấnt s. n., pl. recensămínte

recent
RECÉNT, -Ă, recenți, -te, adj. Care s-a petrecut, s-a întâmplat, a apărut de curând; care datează de puțină vreme; nou, proaspăt. – Din fr. récent, lat. recens, -ntis.

DOOM

recént adj. m., pl. recénți; f. recéntă, pl. recénte

recenta
RECÉNT, -Ă, recenți, -te, adj. Care s-a petrecut, s-a întâmplat, a apărut de curând; care datează de puțină vreme; nou, proaspăt. – Din fr. récent, lat. recens, -ntis.

DOOM

recént adj. m., pl. recénți; f. recéntă, pl. recénte

recente
RECÉNT, -Ă, recenți, -te, adj. Care s-a petrecut, s-a întâmplat, a apărut de curând; care datează de puțină vreme; nou, proaspăt. – Din fr. récent, lat. recens, -ntis.

DOOM

recént adj. m., pl. recénți; f. recéntă, pl. recénte

recentei
RECÉNT, -Ă, recenți, -te, adj. Care s-a petrecut, s-a întâmplat, a apărut de curând; care datează de puțină vreme; nou, proaspăt. – Din fr. récent, lat. recens, -ntis.

DOOM

recént adj. m., pl. recénți; f. recéntă, pl. recénte

recentele
RECÉNT, -Ă, recenți, -te, adj. Care s-a petrecut, s-a întâmplat, a apărut de curând; care datează de puțină vreme; nou, proaspăt. – Din fr. récent, lat. recens, -ntis.

DOOM

recént adj. m., pl. recénți; f. recéntă, pl. recénte

recentelor
RECÉNT, -Ă, recenți, -te, adj. Care s-a petrecut, s-a întâmplat, a apărut de curând; care datează de puțină vreme; nou, proaspăt. – Din fr. récent, lat. recens, -ntis.

DOOM

recént adj. m., pl. recénți; f. recéntă, pl. recénte

recentul
RECÉNT, -Ă, recenți, -te, adj. Care s-a petrecut, s-a întâmplat, a apărut de curând; care datează de puțină vreme; nou, proaspăt. – Din fr. récent, lat. recens, -ntis.

DOOM

recént adj. m., pl. recénți; f. recéntă, pl. recénte

recentului
RECÉNT, -Ă, recenți, -te, adj. Care s-a petrecut, s-a întâmplat, a apărut de curând; care datează de puțină vreme; nou, proaspăt. – Din fr. récent, lat. recens, -ntis.

DOOM

recént adj. m., pl. recénți; f. recéntă, pl. recénte

recenza
RECENZÁ¹, recenzez, vb. I. Tranz. A face o scurtă dare de seamă, a analiza sau a prezenta critic o lucrare literară, științifică, un spectacol etc. – Din recenzie (derivat regresiv). Cf. germ. rezensieren.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenza
RECENZÁ², recenzez, vb. I. Tranz. A întocmi tabele cu datele necesare recensământului; a face un recensământ. – Din fr. recenser.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzai
RECENZÁ¹, recenzez, vb. I. Tranz. A face o scurtă dare de seamă, a analiza sau a prezenta critic o lucrare literară, științifică, un spectacol etc. – Din recenzie (derivat regresiv). Cf. germ. rezensieren.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzai
RECENZÁ², recenzez, vb. I. Tranz. A întocmi tabele cu datele necesare recensământului; a face un recensământ. – Din fr. recenser.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzam
RECENZÁ¹, recenzez, vb. I. Tranz. A face o scurtă dare de seamă, a analiza sau a prezenta critic o lucrare literară, științifică, un spectacol etc. – Din recenzie (derivat regresiv). Cf. germ. rezensieren.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzam
RECENZÁ², recenzez, vb. I. Tranz. A întocmi tabele cu datele necesare recensământului; a face un recensământ. – Din fr. recenser.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzare
RECENZÁ¹, recenzez, vb. I. Tranz. A face o scurtă dare de seamă, a analiza sau a prezenta critic o lucrare literară, științifică, un spectacol etc. – Din recenzie (derivat regresiv). Cf. germ. rezensieren.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzare
RECENZÁ², recenzez, vb. I. Tranz. A întocmi tabele cu datele necesare recensământului; a face un recensământ. – Din fr. recenser.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzare
RECENZÁRE¹, recenzări, s. f. Acțiunea de a recenza¹ și rezultatul ei. – V. recenza¹.

DOOM

*recenzáre s. f., g.-d. art. recenzắrii; pl. recenzắri

recenzare
RECENZÁRE², recenzări, s. f. Acțiunea de a recenza² și rezultatul ei. – V. recenza².

DOOM

*recenzáre s. f., g.-d. art. recenzắrii; pl. recenzắri

recenzarea
RECENZÁRE¹, recenzări, s. f. Acțiunea de a recenza¹ și rezultatul ei. – V. recenza¹.

DOOM

*recenzáre s. f., g.-d. art. recenzắrii; pl. recenzắri

recenzarea
RECENZÁRE², recenzări, s. f. Acțiunea de a recenza² și rezultatul ei. – V. recenza².

DOOM

*recenzáre s. f., g.-d. art. recenzắrii; pl. recenzắri

recenzară
RECENZÁ¹, recenzez, vb. I. Tranz. A face o scurtă dare de seamă, a analiza sau a prezenta critic o lucrare literară, științifică, un spectacol etc. – Din recenzie (derivat regresiv). Cf. germ. rezensieren.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzară
RECENZÁ², recenzez, vb. I. Tranz. A întocmi tabele cu datele necesare recensământului; a face un recensământ. – Din fr. recenser.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzarăm
RECENZÁ¹, recenzez, vb. I. Tranz. A face o scurtă dare de seamă, a analiza sau a prezenta critic o lucrare literară, științifică, un spectacol etc. – Din recenzie (derivat regresiv). Cf. germ. rezensieren.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzarăm
RECENZÁ², recenzez, vb. I. Tranz. A întocmi tabele cu datele necesare recensământului; a face un recensământ. – Din fr. recenser.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzarăți
RECENZÁ¹, recenzez, vb. I. Tranz. A face o scurtă dare de seamă, a analiza sau a prezenta critic o lucrare literară, științifică, un spectacol etc. – Din recenzie (derivat regresiv). Cf. germ. rezensieren.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzarăți
RECENZÁ², recenzez, vb. I. Tranz. A întocmi tabele cu datele necesare recensământului; a face un recensământ. – Din fr. recenser.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzase
RECENZÁ¹, recenzez, vb. I. Tranz. A face o scurtă dare de seamă, a analiza sau a prezenta critic o lucrare literară, științifică, un spectacol etc. – Din recenzie (derivat regresiv). Cf. germ. rezensieren.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzase
RECENZÁ², recenzez, vb. I. Tranz. A întocmi tabele cu datele necesare recensământului; a face un recensământ. – Din fr. recenser.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzasem
RECENZÁ¹, recenzez, vb. I. Tranz. A face o scurtă dare de seamă, a analiza sau a prezenta critic o lucrare literară, științifică, un spectacol etc. – Din recenzie (derivat regresiv). Cf. germ. rezensieren.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzasem
RECENZÁ², recenzez, vb. I. Tranz. A întocmi tabele cu datele necesare recensământului; a face un recensământ. – Din fr. recenser.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzaseră
RECENZÁ¹, recenzez, vb. I. Tranz. A face o scurtă dare de seamă, a analiza sau a prezenta critic o lucrare literară, științifică, un spectacol etc. – Din recenzie (derivat regresiv). Cf. germ. rezensieren.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzaseră
RECENZÁ², recenzez, vb. I. Tranz. A întocmi tabele cu datele necesare recensământului; a face un recensământ. – Din fr. recenser.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzaserăm
RECENZÁ¹, recenzez, vb. I. Tranz. A face o scurtă dare de seamă, a analiza sau a prezenta critic o lucrare literară, științifică, un spectacol etc. – Din recenzie (derivat regresiv). Cf. germ. rezensieren.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzaserăm
RECENZÁ², recenzez, vb. I. Tranz. A întocmi tabele cu datele necesare recensământului; a face un recensământ. – Din fr. recenser.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzaserăți
RECENZÁ¹, recenzez, vb. I. Tranz. A face o scurtă dare de seamă, a analiza sau a prezenta critic o lucrare literară, științifică, un spectacol etc. – Din recenzie (derivat regresiv). Cf. germ. rezensieren.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzaserăți
RECENZÁ², recenzez, vb. I. Tranz. A întocmi tabele cu datele necesare recensământului; a face un recensământ. – Din fr. recenser.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzaseși
RECENZÁ¹, recenzez, vb. I. Tranz. A face o scurtă dare de seamă, a analiza sau a prezenta critic o lucrare literară, științifică, un spectacol etc. – Din recenzie (derivat regresiv). Cf. germ. rezensieren.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzaseși
RECENZÁ², recenzez, vb. I. Tranz. A întocmi tabele cu datele necesare recensământului; a face un recensământ. – Din fr. recenser.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzaseți
RECENZÁ¹, recenzez, vb. I. Tranz. A face o scurtă dare de seamă, a analiza sau a prezenta critic o lucrare literară, științifică, un spectacol etc. – Din recenzie (derivat regresiv). Cf. germ. rezensieren.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzaseți
RECENZÁ², recenzez, vb. I. Tranz. A întocmi tabele cu datele necesare recensământului; a face un recensământ. – Din fr. recenser.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzat
RECENZÁ¹, recenzez, vb. I. Tranz. A face o scurtă dare de seamă, a analiza sau a prezenta critic o lucrare literară, științifică, un spectacol etc. – Din recenzie (derivat regresiv). Cf. germ. rezensieren.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzat
RECENZÁ², recenzez, vb. I. Tranz. A întocmi tabele cu datele necesare recensământului; a face un recensământ. – Din fr. recenser.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzat
RECENZÁT¹, -Ă, recenzați, -te, adj. (Despre lucrări literare, științifice etc.) Care a fost prezentat într-o recenzie. – V. recenza¹.

recenzat
RECENZÁT², -Ă, recenzați, -te, adj. Care este cuprins într-un recensământ. – V. recenza².

recenzata
RECENZÁT¹, -Ă, recenzați, -te, adj. (Despre lucrări literare, științifice etc.) Care a fost prezentat într-o recenzie. – V. recenza¹.

recenzata
RECENZÁT², -Ă, recenzați, -te, adj. Care este cuprins într-un recensământ. – V. recenza².

recenzate
RECENZÁT¹, -Ă, recenzați, -te, adj. (Despre lucrări literare, științifice etc.) Care a fost prezentat într-o recenzie. – V. recenza¹.

recenzate
RECENZÁT², -Ă, recenzați, -te, adj. Care este cuprins într-un recensământ. – V. recenza².

recenzatei
RECENZÁT¹, -Ă, recenzați, -te, adj. (Despre lucrări literare, științifice etc.) Care a fost prezentat într-o recenzie. – V. recenza¹.

recenzatei
RECENZÁT², -Ă, recenzați, -te, adj. Care este cuprins într-un recensământ. – V. recenza².

recenzatele
RECENZÁT¹, -Ă, recenzați, -te, adj. (Despre lucrări literare, științifice etc.) Care a fost prezentat într-o recenzie. – V. recenza¹.

recenzatele
RECENZÁT², -Ă, recenzați, -te, adj. Care este cuprins într-un recensământ. – V. recenza².

recenzatelor
RECENZÁT¹, -Ă, recenzați, -te, adj. (Despre lucrări literare, științifice etc.) Care a fost prezentat într-o recenzie. – V. recenza¹.

recenzatelor
RECENZÁT², -Ă, recenzați, -te, adj. Care este cuprins într-un recensământ. – V. recenza².

recenzatul
RECENZÁT¹, -Ă, recenzați, -te, adj. (Despre lucrări literare, științifice etc.) Care a fost prezentat într-o recenzie. – V. recenza¹.

recenzatul
RECENZÁT², -Ă, recenzați, -te, adj. Care este cuprins într-un recensământ. – V. recenza².

recenzatului
RECENZÁT¹, -Ă, recenzați, -te, adj. (Despre lucrări literare, științifice etc.) Care a fost prezentat într-o recenzie. – V. recenza¹.

recenzatului
RECENZÁT², -Ă, recenzați, -te, adj. Care este cuprins într-un recensământ. – V. recenza².

recenzau
RECENZÁ¹, recenzez, vb. I. Tranz. A face o scurtă dare de seamă, a analiza sau a prezenta critic o lucrare literară, științifică, un spectacol etc. – Din recenzie (derivat regresiv). Cf. germ. rezensieren.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzau
RECENZÁ², recenzez, vb. I. Tranz. A întocmi tabele cu datele necesare recensământului; a face un recensământ. – Din fr. recenser.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzași
RECENZÁ¹, recenzez, vb. I. Tranz. A face o scurtă dare de seamă, a analiza sau a prezenta critic o lucrare literară, științifică, un spectacol etc. – Din recenzie (derivat regresiv). Cf. germ. rezensieren.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzași
RECENZÁ², recenzez, vb. I. Tranz. A întocmi tabele cu datele necesare recensământului; a face un recensământ. – Din fr. recenser.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzați
RECENZÁ¹, recenzez, vb. I. Tranz. A face o scurtă dare de seamă, a analiza sau a prezenta critic o lucrare literară, științifică, un spectacol etc. – Din recenzie (derivat regresiv). Cf. germ. rezensieren.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzați
RECENZÁ², recenzez, vb. I. Tranz. A întocmi tabele cu datele necesare recensământului; a face un recensământ. – Din fr. recenser.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzați
RECENZÁT¹, -Ă, recenzați, -te, adj. (Despre lucrări literare, științifice etc.) Care a fost prezentat într-o recenzie. – V. recenza¹.

recenzați
RECENZÁT², -Ă, recenzați, -te, adj. Care este cuprins într-un recensământ. – V. recenza².

recenzații
RECENZÁT¹, -Ă, recenzați, -te, adj. (Despre lucrări literare, științifice etc.) Care a fost prezentat într-o recenzie. – V. recenza¹.

recenzații
RECENZÁT², -Ă, recenzați, -te, adj. Care este cuprins într-un recensământ. – V. recenza².

recenzaților
RECENZÁT¹, -Ă, recenzați, -te, adj. (Despre lucrări literare, științifice etc.) Care a fost prezentat într-o recenzie. – V. recenza¹.

recenzaților
RECENZÁT², -Ă, recenzați, -te, adj. Care este cuprins într-un recensământ. – V. recenza².

recenzează
RECENZÁ¹, recenzez, vb. I. Tranz. A face o scurtă dare de seamă, a analiza sau a prezenta critic o lucrare literară, științifică, un spectacol etc. – Din recenzie (derivat regresiv). Cf. germ. rezensieren.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzează
RECENZÁ², recenzez, vb. I. Tranz. A întocmi tabele cu datele necesare recensământului; a face un recensământ. – Din fr. recenser.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzent
RECENZÉNT, -Ă, recenzenți, -te, s. m. și f. Autor al unei recenzii. – Din germ. Rezensent.

DOOM

recenzéntă s. f., g.-d. art. recenzéntei; pl. recenzénte

recenzenta
RECENZÉNT, -Ă, recenzenți, -te, s. m. și f. Autor al unei recenzii. – Din germ. Rezensent.

DOOM

recenzéntă s. f., g.-d. art. recenzéntei; pl. recenzénte

recenzente
RECENZÉNT, -Ă, recenzenți, -te, s. m. și f. Autor al unei recenzii. – Din germ. Rezensent.

DOOM

recenzéntă s. f., g.-d. art. recenzéntei; pl. recenzénte

recenzentei
RECENZÉNT, -Ă, recenzenți, -te, s. m. și f. Autor al unei recenzii. – Din germ. Rezensent.

DOOM

recenzéntă s. f., g.-d. art. recenzéntei; pl. recenzénte

recenzentele
RECENZÉNT, -Ă, recenzenți, -te, s. m. și f. Autor al unei recenzii. – Din germ. Rezensent.

DOOM

recenzéntă s. f., g.-d. art. recenzéntei; pl. recenzénte

recenzentelor
RECENZÉNT, -Ă, recenzenți, -te, s. m. și f. Autor al unei recenzii. – Din germ. Rezensent.

DOOM

recenzéntă s. f., g.-d. art. recenzéntei; pl. recenzénte

recenzentul
RECENZÉNT, -Ă, recenzenți, -te, s. m. și f. Autor al unei recenzii. – Din germ. Rezensent.

DOOM

recenzéntă s. f., g.-d. art. recenzéntei; pl. recenzénte

recenzentului
RECENZÉNT, -Ă, recenzenți, -te, s. m. și f. Autor al unei recenzii. – Din germ. Rezensent.

DOOM

recenzéntă s. f., g.-d. art. recenzéntei; pl. recenzénte

recenzenți
RECENZÉNT, -Ă, recenzenți, -te, s. m. și f. Autor al unei recenzii. – Din germ. Rezensent.

DOOM

recenzéntă s. f., g.-d. art. recenzéntei; pl. recenzénte

recenzenții
RECENZÉNT, -Ă, recenzenți, -te, s. m. și f. Autor al unei recenzii. – Din germ. Rezensent.

DOOM

recenzéntă s. f., g.-d. art. recenzéntei; pl. recenzénte

recenzenților
RECENZÉNT, -Ă, recenzenți, -te, s. m. și f. Autor al unei recenzii. – Din germ. Rezensent.

DOOM

recenzéntă s. f., g.-d. art. recenzéntei; pl. recenzénte

recenzez
RECENZÁ¹, recenzez, vb. I. Tranz. A face o scurtă dare de seamă, a analiza sau a prezenta critic o lucrare literară, științifică, un spectacol etc. – Din recenzie (derivat regresiv). Cf. germ. rezensieren.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzez
RECENZÁ², recenzez, vb. I. Tranz. A întocmi tabele cu datele necesare recensământului; a face un recensământ. – Din fr. recenser.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzeze
RECENZÁ¹, recenzez, vb. I. Tranz. A face o scurtă dare de seamă, a analiza sau a prezenta critic o lucrare literară, științifică, un spectacol etc. – Din recenzie (derivat regresiv). Cf. germ. rezensieren.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzeze
RECENZÁ², recenzez, vb. I. Tranz. A întocmi tabele cu datele necesare recensământului; a face un recensământ. – Din fr. recenser.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzezi
RECENZÁ¹, recenzez, vb. I. Tranz. A face o scurtă dare de seamă, a analiza sau a prezenta critic o lucrare literară, științifică, un spectacol etc. – Din recenzie (derivat regresiv). Cf. germ. rezensieren.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzezi
RECENZÁ², recenzez, vb. I. Tranz. A întocmi tabele cu datele necesare recensământului; a face un recensământ. – Din fr. recenser.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzia
RECÉNZIE, recenzii, s. f. Prezentare succintă (la apariție) a unei opere literare sau științifice, cu comentarii și aprecieri critice. – Din germ. Rezension, it. recensione.

DOOM

recénzie (-zi-e) s. f., art. recénzia (-zi-a), g.-d. art. recénziei; pl. recénzii, art. recénziile (-zi-i-)

recenzie
RECÉNZIE, recenzii, s. f. Prezentare succintă (la apariție) a unei opere literare sau științifice, cu comentarii și aprecieri critice. – Din germ. Rezension, it. recensione.

DOOM

recénzie (-zi-e) s. f., art. recénzia (-zi-a), g.-d. art. recénziei; pl. recénzii, art. recénziile (-zi-i-)

recenziei
RECÉNZIE, recenzii, s. f. Prezentare succintă (la apariție) a unei opere literare sau științifice, cu comentarii și aprecieri critice. – Din germ. Rezension, it. recensione.

DOOM

recénzie (-zi-e) s. f., art. recénzia (-zi-a), g.-d. art. recénziei; pl. recénzii, art. recénziile (-zi-i-)

recenzii
RECÉNZIE, recenzii, s. f. Prezentare succintă (la apariție) a unei opere literare sau științifice, cu comentarii și aprecieri critice. – Din germ. Rezension, it. recensione.

DOOM

recénzie (-zi-e) s. f., art. recénzia (-zi-a), g.-d. art. recénziei; pl. recénzii, art. recénziile (-zi-i-)

recenziile
RECÉNZIE, recenzii, s. f. Prezentare succintă (la apariție) a unei opere literare sau științifice, cu comentarii și aprecieri critice. – Din germ. Rezension, it. recensione.

DOOM

recénzie (-zi-e) s. f., art. recénzia (-zi-a), g.-d. art. recénziei; pl. recénzii, art. recénziile (-zi-i-)

recenziilor
RECÉNZIE, recenzii, s. f. Prezentare succintă (la apariție) a unei opere literare sau științifice, cu comentarii și aprecieri critice. – Din germ. Rezension, it. recensione.

DOOM

recénzie (-zi-e) s. f., art. recénzia (-zi-a), g.-d. art. recénziei; pl. recénzii, art. recénziile (-zi-i-)

recenzoare
RECENZÓR, -OÁRE, recenzori, -oare, s. m. și f. Persoană care participă la lucrările unui recensământ. – Din fr. recenseur.

DOOM

recenzór s. m., pl. recenzóri

recenzoarea
RECENZÓR, -OÁRE, recenzori, -oare, s. m. și f. Persoană care participă la lucrările unui recensământ. – Din fr. recenseur.

DOOM

recenzór s. m., pl. recenzóri

recenzoarei
RECENZÓR, -OÁRE, recenzori, -oare, s. m. și f. Persoană care participă la lucrările unui recensământ. – Din fr. recenseur.

DOOM

recenzór s. m., pl. recenzóri

recenzoarele
RECENZÓR, -OÁRE, recenzori, -oare, s. m. și f. Persoană care participă la lucrările unui recensământ. – Din fr. recenseur.

DOOM

recenzór s. m., pl. recenzóri

recenzoarelor
RECENZÓR, -OÁRE, recenzori, -oare, s. m. și f. Persoană care participă la lucrările unui recensământ. – Din fr. recenseur.

DOOM

recenzór s. m., pl. recenzóri

recenzor
RECENZÓR, -OÁRE, recenzori, -oare, s. m. și f. Persoană care participă la lucrările unui recensământ. – Din fr. recenseur.

DOOM

recenzór s. m., pl. recenzóri

recenzori
RECENZÓR, -OÁRE, recenzori, -oare, s. m. și f. Persoană care participă la lucrările unui recensământ. – Din fr. recenseur.

DOOM

recenzór s. m., pl. recenzóri

recenzorii
RECENZÓR, -OÁRE, recenzori, -oare, s. m. și f. Persoană care participă la lucrările unui recensământ. – Din fr. recenseur.

DOOM

recenzór s. m., pl. recenzóri

recenzorilor
RECENZÓR, -OÁRE, recenzori, -oare, s. m. și f. Persoană care participă la lucrările unui recensământ. – Din fr. recenseur.

DOOM

recenzór s. m., pl. recenzóri

recenzorul
RECENZÓR, -OÁRE, recenzori, -oare, s. m. și f. Persoană care participă la lucrările unui recensământ. – Din fr. recenseur.

DOOM

recenzór s. m., pl. recenzóri

recenzorului
RECENZÓR, -OÁRE, recenzori, -oare, s. m. și f. Persoană care participă la lucrările unui recensământ. – Din fr. recenseur.

DOOM

recenzór s. m., pl. recenzóri

recenzând
RECENZÁ¹, recenzez, vb. I. Tranz. A face o scurtă dare de seamă, a analiza sau a prezenta critic o lucrare literară, științifică, un spectacol etc. – Din recenzie (derivat regresiv). Cf. germ. rezensieren.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzând
RECENZÁ², recenzez, vb. I. Tranz. A întocmi tabele cu datele necesare recensământului; a face un recensământ. – Din fr. recenser.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzînd
RECENZÁ¹, recenzez, vb. I. Tranz. A face o scurtă dare de seamă, a analiza sau a prezenta critic o lucrare literară, științifică, un spectacol etc. – Din recenzie (derivat regresiv). Cf. germ. rezensieren.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzînd
RECENZÁ², recenzez, vb. I. Tranz. A întocmi tabele cu datele necesare recensământului; a face un recensământ. – Din fr. recenser.

DOOM

recenzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recenzeáză

recenzări
RECENZÁRE¹, recenzări, s. f. Acțiunea de a recenza¹ și rezultatul ei. – V. recenza¹.

DOOM

*recenzáre s. f., g.-d. art. recenzắrii; pl. recenzắri

recenzări
RECENZÁRE², recenzări, s. f. Acțiunea de a recenza² și rezultatul ei. – V. recenza².

DOOM

*recenzáre s. f., g.-d. art. recenzắrii; pl. recenzắri

recenzării
RECENZÁRE¹, recenzări, s. f. Acțiunea de a recenza¹ și rezultatul ei. – V. recenza¹.

DOOM

*recenzáre s. f., g.-d. art. recenzắrii; pl. recenzắri

recenzării
RECENZÁRE², recenzări, s. f. Acțiunea de a recenza² și rezultatul ei. – V. recenza².

DOOM

*recenzáre s. f., g.-d. art. recenzắrii; pl. recenzắri

recenzările
RECENZÁRE¹, recenzări, s. f. Acțiunea de a recenza¹ și rezultatul ei. – V. recenza¹.

DOOM

*recenzáre s. f., g.-d. art. recenzắrii; pl. recenzắri

recenzările
RECENZÁRE², recenzări, s. f. Acțiunea de a recenza² și rezultatul ei. – V. recenza².

DOOM

*recenzáre s. f., g.-d. art. recenzắrii; pl. recenzắri

recenzărilor
RECENZÁRE¹, recenzări, s. f. Acțiunea de a recenza¹ și rezultatul ei. – V. recenza¹.

DOOM

*recenzáre s. f., g.-d. art. recenzắrii; pl. recenzắri

recenzărilor
RECENZÁRE², recenzări, s. f. Acțiunea de a recenza² și rezultatul ei. – V. recenza².

DOOM

*recenzáre s. f., g.-d. art. recenzắrii; pl. recenzắri

recenți
RECÉNT, -Ă, recenți, -te, adj. Care s-a petrecut, s-a întâmplat, a apărut de curând; care datează de puțină vreme; nou, proaspăt. – Din fr. récent, lat. recens, -ntis.

DOOM

recént adj. m., pl. recénți; f. recéntă, pl. recénte

recenții
RECÉNT, -Ă, recenți, -te, adj. Care s-a petrecut, s-a întâmplat, a apărut de curând; care datează de puțină vreme; nou, proaspăt. – Din fr. récent, lat. recens, -ntis.

DOOM

recént adj. m., pl. recénți; f. recéntă, pl. recénte

recenților
RECÉNT, -Ă, recenți, -te, adj. Care s-a petrecut, s-a întâmplat, a apărut de curând; care datează de puțină vreme; nou, proaspăt. – Din fr. récent, lat. recens, -ntis.

DOOM

recént adj. m., pl. recénți; f. recéntă, pl. recénte

recepaj
RECEPÁJ, recepaje, s. n. Recepare. – Din fr. recepage.

DOOM

recepáj s. n., pl. recepáje

recepaje
RECEPÁJ, recepaje, s. n. Recepare. – Din fr. recepage.

DOOM

recepáj s. n., pl. recepáje

recepajele
RECEPÁJ, recepaje, s. n. Recepare. – Din fr. recepage.

DOOM

recepáj s. n., pl. recepáje

recepajelor
RECEPÁJ, recepaje, s. n. Recepare. – Din fr. recepage.

DOOM

recepáj s. n., pl. recepáje

recepajul
RECEPÁJ, recepaje, s. n. Recepare. – Din fr. recepage.

DOOM

recepáj s. n., pl. recepáje

recepajului
RECEPÁJ, recepaje, s. n. Recepare. – Din fr. recepage.

DOOM

recepáj s. n., pl. recepáje

recepare
RECEPÁRE, recepări, s. f. (Silv.) Tăiere de jos a puieților de arbori, pentru a provoca formarea unor noi tulpini prin lăstărire; recepaj. – Cf. fr. recepage.

DOOM

recepáre s. f., g.-d. art. recepắrii; pl. recepắri

receparea
RECEPÁRE, recepări, s. f. (Silv.) Tăiere de jos a puieților de arbori, pentru a provoca formarea unor noi tulpini prin lăstărire; recepaj. – Cf. fr. recepage.

DOOM

recepáre s. f., g.-d. art. recepắrii; pl. recepắri

recepe
RECÉPE vb. III. tr. (Latinism) A reprimi, a relua. [P.i. recép. / < lat. recipere].

recepere
RECÉPE vb. III. tr. (Latinism) A reprimi, a relua. [P.i. recép. / < lat. recipere].

recepta
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.

DOOM

receptá (a ~) vb., ind. prez. 3 recepteáză

receptaclu
RECEPTÁCUL, receptacule, s. n. Porțiune terminală a axului floral, care, de obicei, este mai îngroșată, formând partea susținătoare a florii, și care adesea se prelungește, alcătuind pedunculul floral. [Var.: receptácol s. n.] – Din fr. réceptacle, lat. receptaculum.

DOOM

receptácul s. n., pl. receptácule

receptacol
RECEPTÁCUL, receptacule, s. n. Porțiune terminală a axului floral, care, de obicei, este mai îngroșată, formând partea susținătoare a florii, și care adesea se prelungește, alcătuind pedunculul floral. [Var.: receptácol s. n.] – Din fr. réceptacle, lat. receptaculum.

DOOM

receptácul s. n., pl. receptácule

receptacul
RECEPTÁCUL, receptacule, s. n. Porțiune terminală a axului floral, care, de obicei, este mai îngroșată, formând partea susținătoare a florii, și care adesea se prelungește, alcătuind pedunculul floral. [Var.: receptácol s. n.] – Din fr. réceptacle, lat. receptaculum.

DOOM

receptácul s. n., pl. receptácule

receptacule
RECEPTÁCUL, receptacule, s. n. Porțiune terminală a axului floral, care, de obicei, este mai îngroșată, formând partea susținătoare a florii, și care adesea se prelungește, alcătuind pedunculul floral. [Var.: receptácol s. n.] – Din fr. réceptacle, lat. receptaculum.

DOOM

receptácul s. n., pl. receptácule

receptaculele
RECEPTÁCUL, receptacule, s. n. Porțiune terminală a axului floral, care, de obicei, este mai îngroșată, formând partea susținătoare a florii, și care adesea se prelungește, alcătuind pedunculul floral. [Var.: receptácol s. n.] – Din fr. réceptacle, lat. receptaculum.

DOOM

receptácul s. n., pl. receptácule

receptaculelor
RECEPTÁCUL, receptacule, s. n. Porțiune terminală a axului floral, care, de obicei, este mai îngroșată, formând partea susținătoare a florii, și care adesea se prelungește, alcătuind pedunculul floral. [Var.: receptácol s. n.] – Din fr. réceptacle, lat. receptaculum.

DOOM

receptácul s. n., pl. receptácule

receptaculi
RECEPTÁCUL, receptacule, s. n. Porțiune terminală a axului floral, care, de obicei, este mai îngroșată, formând partea susținătoare a florii, și care adesea se prelungește, alcătuind pedunculul floral. [Var.: receptácol s. n.] – Din fr. réceptacle, lat. receptaculum.

DOOM

receptácul s. n., pl. receptácule

receptaculii
RECEPTÁCUL, receptacule, s. n. Porțiune terminală a axului floral, care, de obicei, este mai îngroșată, formând partea susținătoare a florii, și care adesea se prelungește, alcătuind pedunculul floral. [Var.: receptácol s. n.] – Din fr. réceptacle, lat. receptaculum.

DOOM

receptácul s. n., pl. receptácule

receptaculilor
RECEPTÁCUL, receptacule, s. n. Porțiune terminală a axului floral, care, de obicei, este mai îngroșată, formând partea susținătoare a florii, și care adesea se prelungește, alcătuind pedunculul floral. [Var.: receptácol s. n.] – Din fr. réceptacle, lat. receptaculum.

DOOM

receptácul s. n., pl. receptácule

receptaculul
RECEPTÁCUL, receptacule, s. n. Porțiune terminală a axului floral, care, de obicei, este mai îngroșată, formând partea susținătoare a florii, și care adesea se prelungește, alcătuind pedunculul floral. [Var.: receptácol s. n.] – Din fr. réceptacle, lat. receptaculum.

DOOM

receptácul s. n., pl. receptácule

receptaculului
RECEPTÁCUL, receptacule, s. n. Porțiune terminală a axului floral, care, de obicei, este mai îngroșată, formând partea susținătoare a florii, și care adesea se prelungește, alcătuind pedunculul floral. [Var.: receptácol s. n.] – Din fr. réceptacle, lat. receptaculum.

DOOM

receptácul s. n., pl. receptácule

receptai
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.

DOOM

receptá (a ~) vb., ind. prez. 3 recepteáză

receptam
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.

DOOM

receptá (a ~) vb., ind. prez. 3 recepteáză

receptare
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.

DOOM

receptá (a ~) vb., ind. prez. 3 recepteáză

receptare
RECEPTÁRE, receptări, s. f. Acțiunea de a recepta și rezultatul ei; înregistrare, captare, recepționare. – V. recepta.

DOOM

receptáre s. f., g.-d. art. receptắrii; pl. receptắri

receptarea
RECEPTÁRE, receptări, s. f. Acțiunea de a recepta și rezultatul ei; înregistrare, captare, recepționare. – V. recepta.

DOOM

receptáre s. f., g.-d. art. receptắrii; pl. receptắri

receptară
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.

DOOM

receptá (a ~) vb., ind. prez. 3 recepteáză

receptarăm
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.

DOOM

receptá (a ~) vb., ind. prez. 3 recepteáză

receptarăți
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.

DOOM

receptá (a ~) vb., ind. prez. 3 recepteáză

receptase
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.

DOOM

receptá (a ~) vb., ind. prez. 3 recepteáză

receptasem
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.

DOOM

receptá (a ~) vb., ind. prez. 3 recepteáză

receptaseră
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.

DOOM

receptá (a ~) vb., ind. prez. 3 recepteáză

receptaserăm
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.

DOOM

receptá (a ~) vb., ind. prez. 3 recepteáză

receptaserăți
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.

DOOM

receptá (a ~) vb., ind. prez. 3 recepteáză

receptaseși
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.

DOOM

receptá (a ~) vb., ind. prez. 3 recepteáză

receptaseți
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.

DOOM

receptá (a ~) vb., ind. prez. 3 recepteáză

receptat
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.

DOOM

receptá (a ~) vb., ind. prez. 3 recepteáză

receptat
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.

receptau
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.

DOOM

receptá (a ~) vb., ind. prez. 3 recepteáză

receptași
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.

DOOM

receptá (a ~) vb., ind. prez. 3 recepteáză

receptați
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.

DOOM

receptá (a ~) vb., ind. prez. 3 recepteáză

receptează
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.

DOOM

receptá (a ~) vb., ind. prez. 3 recepteáză

receptez
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.

DOOM

receptá (a ~) vb., ind. prez. 3 recepteáză

recepteze
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.

DOOM

receptá (a ~) vb., ind. prez. 3 recepteáză

receptezi
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.

DOOM

receptá (a ~) vb., ind. prez. 3 recepteáză

receptiv
RECEPTÍV, -Ă, receptivi, -e, adj. Susceptibil de a recepționa, de a primi cu ușurință impresii din afară; care primește cu interes observațiile care i se fac (și ține seama de ele). ♦ Care învață, care asimilează ușor. ♦ (Med.) Predispus de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă). – Din fr. réceptif.

DOOM

receptív adj. m., pl. receptívi; f. receptívă, pl. receptíve

receptiva
RECEPTÍV, -Ă, receptivi, -e, adj. Susceptibil de a recepționa, de a primi cu ușurință impresii din afară; care primește cu interes observațiile care i se fac (și ține seama de ele). ♦ Care învață, care asimilează ușor. ♦ (Med.) Predispus de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă). – Din fr. réceptif.

DOOM

receptív adj. m., pl. receptívi; f. receptívă, pl. receptíve

receptive
RECEPTÍV, -Ă, receptivi, -e, adj. Susceptibil de a recepționa, de a primi cu ușurință impresii din afară; care primește cu interes observațiile care i se fac (și ține seama de ele). ♦ Care învață, care asimilează ușor. ♦ (Med.) Predispus de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă). – Din fr. réceptif.

DOOM

receptív adj. m., pl. receptívi; f. receptívă, pl. receptíve

receptivei
RECEPTÍV, -Ă, receptivi, -e, adj. Susceptibil de a recepționa, de a primi cu ușurință impresii din afară; care primește cu interes observațiile care i se fac (și ține seama de ele). ♦ Care învață, care asimilează ușor. ♦ (Med.) Predispus de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă). – Din fr. réceptif.

DOOM

receptív adj. m., pl. receptívi; f. receptívă, pl. receptíve

receptivele
RECEPTÍV, -Ă, receptivi, -e, adj. Susceptibil de a recepționa, de a primi cu ușurință impresii din afară; care primește cu interes observațiile care i se fac (și ține seama de ele). ♦ Care învață, care asimilează ușor. ♦ (Med.) Predispus de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă). – Din fr. réceptif.

DOOM

receptív adj. m., pl. receptívi; f. receptívă, pl. receptíve

receptivelor
RECEPTÍV, -Ă, receptivi, -e, adj. Susceptibil de a recepționa, de a primi cu ușurință impresii din afară; care primește cu interes observațiile care i se fac (și ține seama de ele). ♦ Care învață, care asimilează ușor. ♦ (Med.) Predispus de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă). – Din fr. réceptif.

DOOM

receptív adj. m., pl. receptívi; f. receptívă, pl. receptíve

receptivi
RECEPTÍV, -Ă, receptivi, -e, adj. Susceptibil de a recepționa, de a primi cu ușurință impresii din afară; care primește cu interes observațiile care i se fac (și ține seama de ele). ♦ Care învață, care asimilează ușor. ♦ (Med.) Predispus de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă). – Din fr. réceptif.

DOOM

receptív adj. m., pl. receptívi; f. receptívă, pl. receptíve

receptivii
RECEPTÍV, -Ă, receptivi, -e, adj. Susceptibil de a recepționa, de a primi cu ușurință impresii din afară; care primește cu interes observațiile care i se fac (și ține seama de ele). ♦ Care învață, care asimilează ușor. ♦ (Med.) Predispus de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă). – Din fr. réceptif.

DOOM

receptív adj. m., pl. receptívi; f. receptívă, pl. receptíve

receptivilor
RECEPTÍV, -Ă, receptivi, -e, adj. Susceptibil de a recepționa, de a primi cu ușurință impresii din afară; care primește cu interes observațiile care i se fac (și ține seama de ele). ♦ Care învață, care asimilează ușor. ♦ (Med.) Predispus de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă). – Din fr. réceptif.

DOOM

receptív adj. m., pl. receptívi; f. receptívă, pl. receptíve

receptivitate
RECEPTIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi receptiv; predispoziție de a primi cu ușurință impresii sau influențe din afară. ♦ Capacitatea unui substrat biologic de a suferi influența unui agent exterior. ♦ (Med.) Predispoziție a organismului de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă), ca urmare a scăderii mijloacelor sale de apărare. – Din fr. réceptivité.

DOOM

receptivitáte s. f., g.-d. art. receptivitắții

receptivitatea
RECEPTIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi receptiv; predispoziție de a primi cu ușurință impresii sau influențe din afară. ♦ Capacitatea unui substrat biologic de a suferi influența unui agent exterior. ♦ (Med.) Predispoziție a organismului de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă), ca urmare a scăderii mijloacelor sale de apărare. – Din fr. réceptivité.

DOOM

receptivitáte s. f., g.-d. art. receptivitắții

receptivități
RECEPTIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi receptiv; predispoziție de a primi cu ușurință impresii sau influențe din afară. ♦ Capacitatea unui substrat biologic de a suferi influența unui agent exterior. ♦ (Med.) Predispoziție a organismului de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă), ca urmare a scăderii mijloacelor sale de apărare. – Din fr. réceptivité.

DOOM

receptivitáte s. f., g.-d. art. receptivitắții

receptivității
RECEPTIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi receptiv; predispoziție de a primi cu ușurință impresii sau influențe din afară. ♦ Capacitatea unui substrat biologic de a suferi influența unui agent exterior. ♦ (Med.) Predispoziție a organismului de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă), ca urmare a scăderii mijloacelor sale de apărare. – Din fr. réceptivité.

DOOM

receptivitáte s. f., g.-d. art. receptivitắții

receptivul
RECEPTÍV, -Ă, receptivi, -e, adj. Susceptibil de a recepționa, de a primi cu ușurință impresii din afară; care primește cu interes observațiile care i se fac (și ține seama de ele). ♦ Care învață, care asimilează ușor. ♦ (Med.) Predispus de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă). – Din fr. réceptif.

DOOM

receptív adj. m., pl. receptívi; f. receptívă, pl. receptíve

receptivului
RECEPTÍV, -Ă, receptivi, -e, adj. Susceptibil de a recepționa, de a primi cu ușurință impresii din afară; care primește cu interes observațiile care i se fac (și ține seama de ele). ♦ Care învață, care asimilează ușor. ♦ (Med.) Predispus de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă). – Din fr. réceptif.

DOOM

receptív adj. m., pl. receptívi; f. receptívă, pl. receptíve

receptoare
RECEPTÓR, -OÁRE, receptori, -oare, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă. ◊ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși. 4. Adj. (Tehn.) Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.] – Din fr. récepteur.

DOOM

receptór³ (aparat, dispozitiv tehnic) s. n., pl. receptoáre

receptoarea
RECEPTÓR, -OÁRE, receptori, -oare, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă. ◊ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși. 4. Adj. (Tehn.) Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.] – Din fr. récepteur.

DOOM

receptór³ (aparat, dispozitiv tehnic) s. n., pl. receptoáre

receptoarei
RECEPTÓR, -OÁRE, receptori, -oare, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă. ◊ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși. 4. Adj. (Tehn.) Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.] – Din fr. récepteur.

DOOM

receptór³ (aparat, dispozitiv tehnic) s. n., pl. receptoáre

receptoarele
RECEPTÓR, -OÁRE, receptori, -oare, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă. ◊ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși. 4. Adj. (Tehn.) Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.] – Din fr. récepteur.

DOOM

receptór³ (aparat, dispozitiv tehnic) s. n., pl. receptoáre

receptoarelor
RECEPTÓR, -OÁRE, receptori, -oare, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă. ◊ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși. 4. Adj. (Tehn.) Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.] – Din fr. récepteur.

DOOM

receptór³ (aparat, dispozitiv tehnic) s. n., pl. receptoáre

receptor
RECEPTÓR, -OÁRE, receptori, -oare, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă. ◊ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși. 4. Adj. (Tehn.) Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.] – Din fr. récepteur.

DOOM

receptór³ (aparat, dispozitiv tehnic) s. n., pl. receptoáre

receptor
RECEPTÓR, -OÁRE, receptori, -oare, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă. ◊ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși. 4. Adj. (Tehn.) Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.] – Din fr. récepteur.

DOOM

receptór³ (aparat, dispozitiv tehnic) s. n., pl. receptoáre

receptori
RECEPTÓR, -OÁRE, receptori, -oare, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă. ◊ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși. 4. Adj. (Tehn.) Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.] – Din fr. récepteur.

DOOM

receptór³ (aparat, dispozitiv tehnic) s. n., pl. receptoáre

receptori
RECEPTÓR, -OÁRE, receptori, -oare, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă. ◊ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși. 4. Adj. (Tehn.) Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.] – Din fr. récepteur.

DOOM

receptór³ (aparat, dispozitiv tehnic) s. n., pl. receptoáre

receptorii
RECEPTÓR, -OÁRE, receptori, -oare, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă. ◊ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși. 4. Adj. (Tehn.) Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.] – Din fr. récepteur.

DOOM

receptór³ (aparat, dispozitiv tehnic) s. n., pl. receptoáre

receptorii
RECEPTÓR, -OÁRE, receptori, -oare, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă. ◊ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși. 4. Adj. (Tehn.) Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.] – Din fr. récepteur.

DOOM

receptór³ (aparat, dispozitiv tehnic) s. n., pl. receptoáre

receptorilor
RECEPTÓR, -OÁRE, receptori, -oare, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă. ◊ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși. 4. Adj. (Tehn.) Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.] – Din fr. récepteur.

DOOM

receptór³ (aparat, dispozitiv tehnic) s. n., pl. receptoáre

receptorilor
RECEPTÓR, -OÁRE, receptori, -oare, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă. ◊ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși. 4. Adj. (Tehn.) Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.] – Din fr. récepteur.

DOOM

receptór³ (aparat, dispozitiv tehnic) s. n., pl. receptoáre

receptorul
RECEPTÓR, -OÁRE, receptori, -oare, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă. ◊ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși. 4. Adj. (Tehn.) Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.] – Din fr. récepteur.

DOOM

receptór³ (aparat, dispozitiv tehnic) s. n., pl. receptoáre

receptorul
RECEPTÓR, -OÁRE, receptori, -oare, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă. ◊ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși. 4. Adj. (Tehn.) Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.] – Din fr. récepteur.

DOOM

receptór³ (aparat, dispozitiv tehnic) s. n., pl. receptoáre

receptorului
RECEPTÓR, -OÁRE, receptori, -oare, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă. ◊ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși. 4. Adj. (Tehn.) Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.] – Din fr. récepteur.

DOOM

receptór³ (aparat, dispozitiv tehnic) s. n., pl. receptoáre

receptorului
RECEPTÓR, -OÁRE, receptori, -oare, s. n., s. m., adj. 1. S. n. Sistem tehnic destinat să primească (și să dirijeze) un anumit material. 2. S. n. Aparat, instalație, mașină, dispozitiv destinate să primească energie de o anumită formă și să o transforme în energie utilă. ◊ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile curentului electric produs de un microfon telefonic în vibrații sonore similare mesajului transmis. Receptor radio = radioreceptor. 3. S. m. (Fiziol.) Organ care înregistrează anumite modificări ale mediului extern sau intern și transmite excitațiile la centrii nervoși. 4. Adj. (Tehn.) Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent, un semnal etc.] – Din fr. récepteur.

DOOM

receptór³ (aparat, dispozitiv tehnic) s. n., pl. receptoáre

receptura
RECEPTÚRĂ, recepturi, s. f. 1. Preparare a unui medicament după o rețetă. 2. Loc, secție într-o farmacie unde se prepară medicamentele prescrise într-o rețetă. – Din germ. Rezeptur.

DOOM

receptúră s. f., g.-d. art. receptúrii; pl. receptúri

recepturi
RECEPTÚRĂ, recepturi, s. f. 1. Preparare a unui medicament după o rețetă. 2. Loc, secție într-o farmacie unde se prepară medicamentele prescrise într-o rețetă. – Din germ. Rezeptur.

DOOM

receptúră s. f., g.-d. art. receptúrii; pl. receptúri

recepturii
RECEPTÚRĂ, recepturi, s. f. 1. Preparare a unui medicament după o rețetă. 2. Loc, secție într-o farmacie unde se prepară medicamentele prescrise într-o rețetă. – Din germ. Rezeptur.

DOOM

receptúră s. f., g.-d. art. receptúrii; pl. receptúri

recepturile
RECEPTÚRĂ, recepturi, s. f. 1. Preparare a unui medicament după o rețetă. 2. Loc, secție într-o farmacie unde se prepară medicamentele prescrise într-o rețetă. – Din germ. Rezeptur.

DOOM

receptúră s. f., g.-d. art. receptúrii; pl. receptúri

recepturilor
RECEPTÚRĂ, recepturi, s. f. 1. Preparare a unui medicament după o rețetă. 2. Loc, secție într-o farmacie unde se prepară medicamentele prescrise într-o rețetă. – Din germ. Rezeptur.

DOOM

receptúră s. f., g.-d. art. receptúrii; pl. receptúri

receptând
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.

DOOM

receptá (a ~) vb., ind. prez. 3 recepteáză

receptînd
RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție.

DOOM

receptá (a ~) vb., ind. prez. 3 recepteáză

receptări
RECEPTÁRE, receptări, s. f. Acțiunea de a recepta și rezultatul ei; înregistrare, captare, recepționare. – V. recepta.

DOOM

receptáre s. f., g.-d. art. receptắrii; pl. receptắri

receptării
RECEPTÁRE, receptări, s. f. Acțiunea de a recepta și rezultatul ei; înregistrare, captare, recepționare. – V. recepta.

DOOM

receptáre s. f., g.-d. art. receptắrii; pl. receptắri

receptările
RECEPTÁRE, receptări, s. f. Acțiunea de a recepta și rezultatul ei; înregistrare, captare, recepționare. – V. recepta.

DOOM

receptáre s. f., g.-d. art. receptắrii; pl. receptắri

receptărilor
RECEPTÁRE, receptări, s. f. Acțiunea de a recepta și rezultatul ei; înregistrare, captare, recepționare. – V. recepta.

DOOM

receptáre s. f., g.-d. art. receptắrii; pl. receptắri

receput
RECÉPE vb. III. tr. (Latinism) A reprimi, a relua. [P.i. recép. / < lat. recipere].

recepări
RECEPÁRE, recepări, s. f. (Silv.) Tăiere de jos a puieților de arbori, pentru a provoca formarea unor noi tulpini prin lăstărire; recepaj. – Cf. fr. recepage.

DOOM

recepáre s. f., g.-d. art. recepắrii; pl. recepắri

recepării
RECEPÁRE, recepări, s. f. (Silv.) Tăiere de jos a puieților de arbori, pentru a provoca formarea unor noi tulpini prin lăstărire; recepaj. – Cf. fr. recepage.

DOOM

recepáre s. f., g.-d. art. recepắrii; pl. recepắri

recepările
RECEPÁRE, recepări, s. f. (Silv.) Tăiere de jos a puieților de arbori, pentru a provoca formarea unor noi tulpini prin lăstărire; recepaj. – Cf. fr. recepage.

DOOM

recepáre s. f., g.-d. art. recepắrii; pl. recepắri

recepărilor
RECEPÁRE, recepări, s. f. (Silv.) Tăiere de jos a puieților de arbori, pentru a provoca formarea unor noi tulpini prin lăstărire; recepaj. – Cf. fr. recepage.

DOOM

recepáre s. f., g.-d. art. recepắrii; pl. recepắri

recepția
RECÉPȚIE, recepții, s. f. 1. Operație de luare în primire a unui material sau a unei lucrări, pe baza verificării lor cantitative și calitative. Serviciu într-o întreprindere hotelieră care are evidența persoanelor aflate în hotel, face repartizarea în camere a solicitatorilor etc. 2. (Tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma în altă formă de energie. 3. Reuniune, banchet cu caracter festiv (în cercurile oficiale). 4. (Înv.) Primire, întâmpinare (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. 5. Faptul de a primi sau de a fi primit ca membru într-o societate, într-un for științific (academic). ◊ Discurs de recepție = discurs rostit într-o ședință solemnă de către un membru nou ales al unei academii. – Din fr. réception, lat. receptio.

DOOM

recépție (-ți-e) s. f., art. recépția (-ți-a), g.-d. art. recépției; pl. recépții, art. recépțiile (-ți-i-)

recepție
RECÉPȚIE, recepții, s. f. 1. Operație de luare în primire a unui material sau a unei lucrări, pe baza verificării lor cantitative și calitative. Serviciu într-o întreprindere hotelieră care are evidența persoanelor aflate în hotel, face repartizarea în camere a solicitatorilor etc. 2. (Tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma în altă formă de energie. 3. Reuniune, banchet cu caracter festiv (în cercurile oficiale). 4. (Înv.) Primire, întâmpinare (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. 5. Faptul de a primi sau de a fi primit ca membru într-o societate, într-un for științific (academic). ◊ Discurs de recepție = discurs rostit într-o ședință solemnă de către un membru nou ales al unei academii. – Din fr. réception, lat. receptio.

DOOM

recépție (-ți-e) s. f., art. recépția (-ți-a), g.-d. art. recépției; pl. recépții, art. recépțiile (-ți-i-)

recepției
RECÉPȚIE, recepții, s. f. 1. Operație de luare în primire a unui material sau a unei lucrări, pe baza verificării lor cantitative și calitative. Serviciu într-o întreprindere hotelieră care are evidența persoanelor aflate în hotel, face repartizarea în camere a solicitatorilor etc. 2. (Tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma în altă formă de energie. 3. Reuniune, banchet cu caracter festiv (în cercurile oficiale). 4. (Înv.) Primire, întâmpinare (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. 5. Faptul de a primi sau de a fi primit ca membru într-o societate, într-un for științific (academic). ◊ Discurs de recepție = discurs rostit într-o ședință solemnă de către un membru nou ales al unei academii. – Din fr. réception, lat. receptio.

DOOM

recépție (-ți-e) s. f., art. recépția (-ți-a), g.-d. art. recépției; pl. recépții, art. recépțiile (-ți-i-)

recepții
RECÉPȚIE, recepții, s. f. 1. Operație de luare în primire a unui material sau a unei lucrări, pe baza verificării lor cantitative și calitative. Serviciu într-o întreprindere hotelieră care are evidența persoanelor aflate în hotel, face repartizarea în camere a solicitatorilor etc. 2. (Tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma în altă formă de energie. 3. Reuniune, banchet cu caracter festiv (în cercurile oficiale). 4. (Înv.) Primire, întâmpinare (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. 5. Faptul de a primi sau de a fi primit ca membru într-o societate, într-un for științific (academic). ◊ Discurs de recepție = discurs rostit într-o ședință solemnă de către un membru nou ales al unei academii. – Din fr. réception, lat. receptio.

DOOM

recépție (-ți-e) s. f., art. recépția (-ți-a), g.-d. art. recépției; pl. recépții, art. recépțiile (-ți-i-)

recepțiile
RECÉPȚIE, recepții, s. f. 1. Operație de luare în primire a unui material sau a unei lucrări, pe baza verificării lor cantitative și calitative. Serviciu într-o întreprindere hotelieră care are evidența persoanelor aflate în hotel, face repartizarea în camere a solicitatorilor etc. 2. (Tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma în altă formă de energie. 3. Reuniune, banchet cu caracter festiv (în cercurile oficiale). 4. (Înv.) Primire, întâmpinare (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. 5. Faptul de a primi sau de a fi primit ca membru într-o societate, într-un for științific (academic). ◊ Discurs de recepție = discurs rostit într-o ședință solemnă de către un membru nou ales al unei academii. – Din fr. réception, lat. receptio.

DOOM

recépție (-ți-e) s. f., art. recépția (-ți-a), g.-d. art. recépției; pl. recépții, art. recépțiile (-ți-i-)

recepțiilor
RECÉPȚIE, recepții, s. f. 1. Operație de luare în primire a unui material sau a unei lucrări, pe baza verificării lor cantitative și calitative. Serviciu într-o întreprindere hotelieră care are evidența persoanelor aflate în hotel, face repartizarea în camere a solicitatorilor etc. 2. (Tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma în altă formă de energie. 3. Reuniune, banchet cu caracter festiv (în cercurile oficiale). 4. (Înv.) Primire, întâmpinare (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. 5. Faptul de a primi sau de a fi primit ca membru într-o societate, într-un for științific (academic). ◊ Discurs de recepție = discurs rostit într-o ședință solemnă de către un membru nou ales al unei academii. – Din fr. réception, lat. receptio.

DOOM

recépție (-ți-e) s. f., art. recépția (-ți-a), g.-d. art. recépției; pl. recépții, art. recépțiile (-ți-i-)

recepționa
RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionner.

DOOM

recepționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recepționeáză

recepționai
RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionner.

DOOM

recepționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recepționeáză

recepționam
RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionner.

DOOM

recepționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recepționeáză

recepționar
RECEPȚIONÁR, -Ă, recepționari, -e, s. m. și f. Persoană care are misiunea de a recepționa o lucrare, un material etc. ♦ Persoană care primește sau are misiunea de a primi cele expediate.

recepționare
RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionner.

DOOM

recepționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recepționeáză

recepționare
RECEPȚIONÁRE, recepționări, s. f. Acțiunea de a recepționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. recepționa.

DOOM

recepționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recepționắrii; pl. recepționắri

recepționarea
RECEPȚIONÁRE, recepționări, s. f. Acțiunea de a recepționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. recepționa.

DOOM

recepționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recepționắrii; pl. recepționắri

recepționară
RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionner.

DOOM

recepționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recepționeáză

recepționară
RECEPȚIONÁR, -Ă, recepționari, -e, s. m. și f. Persoană care are misiunea de a recepționa o lucrare, un material etc. ♦ Persoană care primește sau are misiunea de a primi cele expediate.

recepționarăm
RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionner.

DOOM

recepționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recepționeáză

recepționarăți
RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionner.

DOOM

recepționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recepționeáză

recepționase
RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionner.

DOOM

recepționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recepționeáză

recepționasem
RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionner.

DOOM

recepționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recepționeáză

recepționaseră
RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionner.

DOOM

recepționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recepționeáză

recepționaserăm
RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionner.

DOOM

recepționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recepționeáză

recepționaserăți
RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionner.

DOOM

recepționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recepționeáză

recepționaseși
RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionner.

DOOM

recepționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recepționeáză

recepționaseți
RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionner.

DOOM

recepționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recepționeáză

recepționat
RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionner.

DOOM

recepționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recepționeáză

recepționau
RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionner.

DOOM

recepționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recepționeáză

recepționași
RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionner.

DOOM

recepționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recepționeáză

recepționați
RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionner.

DOOM

recepționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recepționeáză

recepționează
RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionner.

DOOM

recepționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recepționeáză

recepționer
RECEPȚIONÉR, -Ă, recepționeri, -e, s. m. și f; Persoană care are însărcinarea de a recepționa o lucrare, un material etc. ♦ Persoană care are misiunea de a primi obiectele expediate (prin poștă). ♦ Persoană care întâmpină și repartizează în camere persoanele care solicită cazarea într-un hotel. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionnaire.

DOOM

recepționéră (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recepționérei; pl. recepționére

recepționera
RECEPȚIONÉR, -Ă, recepționeri, -e, s. m. și f; Persoană care are însărcinarea de a recepționa o lucrare, un material etc. ♦ Persoană care are misiunea de a primi obiectele expediate (prin poștă). ♦ Persoană care întâmpină și repartizează în camere persoanele care solicită cazarea într-un hotel. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionnaire.

DOOM

recepționéră (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recepționérei; pl. recepționére

recepționere
RECEPȚIONÉR, -Ă, recepționeri, -e, s. m. și f; Persoană care are însărcinarea de a recepționa o lucrare, un material etc. ♦ Persoană care are misiunea de a primi obiectele expediate (prin poștă). ♦ Persoană care întâmpină și repartizează în camere persoanele care solicită cazarea într-un hotel. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionnaire.

DOOM

recepționéră (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recepționérei; pl. recepționére

recepționerei
RECEPȚIONÉR, -Ă, recepționeri, -e, s. m. și f; Persoană care are însărcinarea de a recepționa o lucrare, un material etc. ♦ Persoană care are misiunea de a primi obiectele expediate (prin poștă). ♦ Persoană care întâmpină și repartizează în camere persoanele care solicită cazarea într-un hotel. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionnaire.

DOOM

recepționéră (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recepționérei; pl. recepționére

recepționerele
RECEPȚIONÉR, -Ă, recepționeri, -e, s. m. și f; Persoană care are însărcinarea de a recepționa o lucrare, un material etc. ♦ Persoană care are misiunea de a primi obiectele expediate (prin poștă). ♦ Persoană care întâmpină și repartizează în camere persoanele care solicită cazarea într-un hotel. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionnaire.

DOOM

recepționéră (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recepționérei; pl. recepționére

recepționerelor
RECEPȚIONÉR, -Ă, recepționeri, -e, s. m. și f; Persoană care are însărcinarea de a recepționa o lucrare, un material etc. ♦ Persoană care are misiunea de a primi obiectele expediate (prin poștă). ♦ Persoană care întâmpină și repartizează în camere persoanele care solicită cazarea într-un hotel. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionnaire.

DOOM

recepționéră (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recepționérei; pl. recepționére

recepționeri
RECEPȚIONÉR, -Ă, recepționeri, -e, s. m. și f; Persoană care are însărcinarea de a recepționa o lucrare, un material etc. ♦ Persoană care are misiunea de a primi obiectele expediate (prin poștă). ♦ Persoană care întâmpină și repartizează în camere persoanele care solicită cazarea într-un hotel. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionnaire.

DOOM

recepționéră (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recepționérei; pl. recepționére

recepționerii
RECEPȚIONÉR, -Ă, recepționeri, -e, s. m. și f; Persoană care are însărcinarea de a recepționa o lucrare, un material etc. ♦ Persoană care are misiunea de a primi obiectele expediate (prin poștă). ♦ Persoană care întâmpină și repartizează în camere persoanele care solicită cazarea într-un hotel. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionnaire.

DOOM

recepționéră (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recepționérei; pl. recepționére

recepționerilor
RECEPȚIONÉR, -Ă, recepționeri, -e, s. m. și f; Persoană care are însărcinarea de a recepționa o lucrare, un material etc. ♦ Persoană care are misiunea de a primi obiectele expediate (prin poștă). ♦ Persoană care întâmpină și repartizează în camere persoanele care solicită cazarea într-un hotel. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionnaire.

DOOM

recepționéră (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recepționérei; pl. recepționére

recepționerul
RECEPȚIONÉR, -Ă, recepționeri, -e, s. m. și f; Persoană care are însărcinarea de a recepționa o lucrare, un material etc. ♦ Persoană care are misiunea de a primi obiectele expediate (prin poștă). ♦ Persoană care întâmpină și repartizează în camere persoanele care solicită cazarea într-un hotel. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionnaire.

DOOM

recepționéră (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recepționérei; pl. recepționére

recepționerului
RECEPȚIONÉR, -Ă, recepționeri, -e, s. m. și f; Persoană care are însărcinarea de a recepționa o lucrare, un material etc. ♦ Persoană care are misiunea de a primi obiectele expediate (prin poștă). ♦ Persoană care întâmpină și repartizează în camere persoanele care solicită cazarea într-un hotel. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionnaire.

DOOM

recepționéră (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recepționérei; pl. recepționére

recepționez
RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionner.

DOOM

recepționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recepționeáză

recepționeze
RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionner.

DOOM

recepționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recepționeáză

recepționezi
RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionner.

DOOM

recepționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recepționeáză

recepționist
RECEPȚIONÍST, -Ă s.m. și f. (Rar) Recepționer. [Pron. -ți-o-. / < fr. réceptionniste].

recepționista
RECEPȚIONÍST, -Ă s.m. și f. (Rar) Recepționer. [Pron. -ți-o-. / < fr. réceptionniste].

recepționiste
RECEPȚIONÍST, -Ă s.m. și f. (Rar) Recepționer. [Pron. -ți-o-. / < fr. réceptionniste].

recepționistei
RECEPȚIONÍST, -Ă s.m. și f. (Rar) Recepționer. [Pron. -ți-o-. / < fr. réceptionniste].

recepționistele
RECEPȚIONÍST, -Ă s.m. și f. (Rar) Recepționer. [Pron. -ți-o-. / < fr. réceptionniste].

recepționistelor
RECEPȚIONÍST, -Ă s.m. și f. (Rar) Recepționer. [Pron. -ți-o-. / < fr. réceptionniste].

recepționistul
RECEPȚIONÍST, -Ă s.m. și f. (Rar) Recepționer. [Pron. -ți-o-. / < fr. réceptionniste].

recepționistului
RECEPȚIONÍST, -Ă s.m. și f. (Rar) Recepționer. [Pron. -ți-o-. / < fr. réceptionniste].

recepționiști
RECEPȚIONÍST, -Ă s.m. și f. (Rar) Recepționer. [Pron. -ți-o-. / < fr. réceptionniste].

recepționiștii
RECEPȚIONÍST, -Ă s.m. și f. (Rar) Recepționer. [Pron. -ți-o-. / < fr. réceptionniste].

recepționiștilor
RECEPȚIONÍST, -Ă s.m. și f. (Rar) Recepționer. [Pron. -ți-o-. / < fr. réceptionniste].

recepționând
RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionner.

DOOM

recepționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recepționeáză

recepționînd
RECEPȚIONÁ, recepționez, vb. I. Tranz. 1. A lua în primire o lucrare tehnică, un material etc., verificându-le calitatea. 2. (În radiodifuziune) A recepta. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réceptionner.

DOOM

recepționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recepționeáză

recepționări
RECEPȚIONÁRE, recepționări, s. f. Acțiunea de a recepționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. recepționa.

DOOM

recepționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recepționắrii; pl. recepționắri

recepționării
RECEPȚIONÁRE, recepționări, s. f. Acțiunea de a recepționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. recepționa.

DOOM

recepționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recepționắrii; pl. recepționắri

recepționările
RECEPȚIONÁRE, recepționări, s. f. Acțiunea de a recepționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. recepționa.

DOOM

recepționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recepționắrii; pl. recepționắri

recepționărilor
RECEPȚIONÁRE, recepționări, s. f. Acțiunea de a recepționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. recepționa.

DOOM

recepționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recepționắrii; pl. recepționắri

recepțiune
RECÉPȚIE, recepții, s. f. 1. Luare în primire a unor materiale sau lucrări în urma operațiilor de verificare făcute pe baza unor prescripții stabilite în prealabil. ◊ Comisie de recepție = comisie care face o recepție. Bază de recepție = loc unde se primesc cotele de la colectarea unor produse agricole. 2. (Tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma într-o altă formă de energie cu ajutorul căreia să se transmită știri, semnalizări etc. 3.. Reuniune cu caracter solemn și festiv, mai ales în cercurile oficiale. Cunoscuse, spunea el, la o recepție la legație, o femeie splendidă. CAMIL PETRESCU, U. N. 234. Îndeosebi dezbătură pe larg numeroasele baluri, spectacole, recepții. REBREANU, R. I 252. 4. (Învechit) Primire, întîmpinare (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. (Atestat în forma recepțiune) O depeșă de la București anunță prefectului ca să prepare recepțiune directorului Ministeriului de hiterne. ALECSANDRI, T. 856. ◊ Discurs de recepție = discurs rostit într-o ședință solemnă de către un membru nou ales al unei academii. – Variantă: (învechit) recepțiúne s. f.

recerceta
RECERCETÁ, recercetez, vb. I. Tranz. A cerceta din nou (pentru a aprofunda cunoașterea sau pentru a corecta o eroare). – Pref. re- + cerceta.

recercetai
RECERCETÁ, recercetez, vb. I. Tranz. A cerceta din nou (pentru a aprofunda cunoașterea sau pentru a corecta o eroare). – Pref. re- + cerceta.

recercetam
RECERCETÁ, recercetez, vb. I. Tranz. A cerceta din nou (pentru a aprofunda cunoașterea sau pentru a corecta o eroare). – Pref. re- + cerceta.

recercetare
RECERCETÁ, recercetez, vb. I. Tranz. A cerceta din nou (pentru a aprofunda cunoașterea sau pentru a corecta o eroare). – Pref. re- + cerceta.

recercetare
RECERCETÁRE, recercetări, s. f. Acțiunea de a recerceta. – V. recerceta.

recercetarea
RECERCETÁRE, recercetări, s. f. Acțiunea de a recerceta. – V. recerceta.

recercetară
RECERCETÁ, recercetez, vb. I. Tranz. A cerceta din nou (pentru a aprofunda cunoașterea sau pentru a corecta o eroare). – Pref. re- + cerceta.

recercetarăm
RECERCETÁ, recercetez, vb. I. Tranz. A cerceta din nou (pentru a aprofunda cunoașterea sau pentru a corecta o eroare). – Pref. re- + cerceta.

recercetarăți
RECERCETÁ, recercetez, vb. I. Tranz. A cerceta din nou (pentru a aprofunda cunoașterea sau pentru a corecta o eroare). – Pref. re- + cerceta.

recercetase
RECERCETÁ, recercetez, vb. I. Tranz. A cerceta din nou (pentru a aprofunda cunoașterea sau pentru a corecta o eroare). – Pref. re- + cerceta.

recercetasem
RECERCETÁ, recercetez, vb. I. Tranz. A cerceta din nou (pentru a aprofunda cunoașterea sau pentru a corecta o eroare). – Pref. re- + cerceta.

recercetaseră
RECERCETÁ, recercetez, vb. I. Tranz. A cerceta din nou (pentru a aprofunda cunoașterea sau pentru a corecta o eroare). – Pref. re- + cerceta.

recercetaserăm
RECERCETÁ, recercetez, vb. I. Tranz. A cerceta din nou (pentru a aprofunda cunoașterea sau pentru a corecta o eroare). – Pref. re- + cerceta.

recercetaserăți
RECERCETÁ, recercetez, vb. I. Tranz. A cerceta din nou (pentru a aprofunda cunoașterea sau pentru a corecta o eroare). – Pref. re- + cerceta.

recercetaseși
RECERCETÁ, recercetez, vb. I. Tranz. A cerceta din nou (pentru a aprofunda cunoașterea sau pentru a corecta o eroare). – Pref. re- + cerceta.

recercetaseți
RECERCETÁ, recercetez, vb. I. Tranz. A cerceta din nou (pentru a aprofunda cunoașterea sau pentru a corecta o eroare). – Pref. re- + cerceta.

recercetat
RECERCETÁ, recercetez, vb. I. Tranz. A cerceta din nou (pentru a aprofunda cunoașterea sau pentru a corecta o eroare). – Pref. re- + cerceta.

recercetat
RECERCETÁT, -Ă, recercetați, -te, adj. Care a fost cercetat din nou (pentru a corecta o eroare, pentru a descoperi noi date etc.). – V. recerceta.

recercetata
RECERCETÁT, -Ă, recercetați, -te, adj. Care a fost cercetat din nou (pentru a corecta o eroare, pentru a descoperi noi date etc.). – V. recerceta.

recercetate
RECERCETÁT, -Ă, recercetați, -te, adj. Care a fost cercetat din nou (pentru a corecta o eroare, pentru a descoperi noi date etc.). – V. recerceta.

recercetatei
RECERCETÁT, -Ă, recercetați, -te, adj. Care a fost cercetat din nou (pentru a corecta o eroare, pentru a descoperi noi date etc.). – V. recerceta.

recercetatele
RECERCETÁT, -Ă, recercetați, -te, adj. Care a fost cercetat din nou (pentru a corecta o eroare, pentru a descoperi noi date etc.). – V. recerceta.

recercetatelor
RECERCETÁT, -Ă, recercetați, -te, adj. Care a fost cercetat din nou (pentru a corecta o eroare, pentru a descoperi noi date etc.). – V. recerceta.

recercetatul
RECERCETÁT, -Ă, recercetați, -te, adj. Care a fost cercetat din nou (pentru a corecta o eroare, pentru a descoperi noi date etc.). – V. recerceta.

recercetatului
RECERCETÁT, -Ă, recercetați, -te, adj. Care a fost cercetat din nou (pentru a corecta o eroare, pentru a descoperi noi date etc.). – V. recerceta.

recercetau
RECERCETÁ, recercetez, vb. I. Tranz. A cerceta din nou (pentru a aprofunda cunoașterea sau pentru a corecta o eroare). – Pref. re- + cerceta.

recercetași
RECERCETÁ, recercetez, vb. I. Tranz. A cerceta din nou (pentru a aprofunda cunoașterea sau pentru a corecta o eroare). – Pref. re- + cerceta.

recercetați
RECERCETÁ, recercetez, vb. I. Tranz. A cerceta din nou (pentru a aprofunda cunoașterea sau pentru a corecta o eroare). – Pref. re- + cerceta.

recercetați
RECERCETÁT, -Ă, recercetați, -te, adj. Care a fost cercetat din nou (pentru a corecta o eroare, pentru a descoperi noi date etc.). – V. recerceta.

recercetații
RECERCETÁT, -Ă, recercetați, -te, adj. Care a fost cercetat din nou (pentru a corecta o eroare, pentru a descoperi noi date etc.). – V. recerceta.

recercetaților
RECERCETÁT, -Ă, recercetați, -te, adj. Care a fost cercetat din nou (pentru a corecta o eroare, pentru a descoperi noi date etc.). – V. recerceta.

recercetează
RECERCETÁ, recercetez, vb. I. Tranz. A cerceta din nou (pentru a aprofunda cunoașterea sau pentru a corecta o eroare). – Pref. re- + cerceta.

recercetez
RECERCETÁ, recercetez, vb. I. Tranz. A cerceta din nou (pentru a aprofunda cunoașterea sau pentru a corecta o eroare). – Pref. re- + cerceta.

recerceteze
RECERCETÁ, recercetez, vb. I. Tranz. A cerceta din nou (pentru a aprofunda cunoașterea sau pentru a corecta o eroare). – Pref. re- + cerceta.

recercetezi
RECERCETÁ, recercetez, vb. I. Tranz. A cerceta din nou (pentru a aprofunda cunoașterea sau pentru a corecta o eroare). – Pref. re- + cerceta.

recercetând
RECERCETÁ, recercetez, vb. I. Tranz. A cerceta din nou (pentru a aprofunda cunoașterea sau pentru a corecta o eroare). – Pref. re- + cerceta.

recercetînd
RECERCETÁ, recercetez, vb. I. Tranz. A cerceta din nou (pentru a aprofunda cunoașterea sau pentru a corecta o eroare). – Pref. re- + cerceta.

recercetări
RECERCETÁRE, recercetări, s. f. Acțiunea de a recerceta. – V. recerceta.

recercetării
RECERCETÁRE, recercetări, s. f. Acțiunea de a recerceta. – V. recerceta.

recercetările
RECERCETÁRE, recercetări, s. f. Acțiunea de a recerceta. – V. recerceta.

recercetărilor
RECERCETÁRE, recercetări, s. f. Acțiunea de a recerceta. – V. recerceta.

reces
RECÉS s.n. (Anat.) Fosă, depresiune; ventricul. [< lat. recessus].

recesie
RECESIÚNE, recesiuni, s. f. (Rar) Retragere. (Astron.; în forma recesie) Îndepărtare a obiectelor extragalactice de sistemul solar. ◊ Recesiune economică = stadiu al ciclului de afaceri în care activitatea economică se află în declin; stagnare temporară a afacerilor; p. ext. criză. [Pr.: -si-u-. – Var.: recésie s. f.] – Din fr. récession.

DOOM

recesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. recesiúnii; pl. recesiúni

recesional
RECESIONÁL, -Ă adj. Referitor la recesiune, de retragere. [Pron. -si-o-. / < engl. recessional].

recesionala
RECESIONÁL, -Ă adj. Referitor la recesiune, de retragere. [Pron. -si-o-. / < engl. recessional].

recesionale
RECESIONÁL, -Ă adj. Referitor la recesiune, de retragere. [Pron. -si-o-. / < engl. recessional].

recesionalei
RECESIONÁL, -Ă adj. Referitor la recesiune, de retragere. [Pron. -si-o-. / < engl. recessional].

recesionalele
RECESIONÁL, -Ă adj. Referitor la recesiune, de retragere. [Pron. -si-o-. / < engl. recessional].

recesionalelor
RECESIONÁL, -Ă adj. Referitor la recesiune, de retragere. [Pron. -si-o-. / < engl. recessional].

recesionali
RECESIONÁL, -Ă adj. Referitor la recesiune, de retragere. [Pron. -si-o-. / < engl. recessional].

recesionalii
RECESIONÁL, -Ă adj. Referitor la recesiune, de retragere. [Pron. -si-o-. / < engl. recessional].

recesionalilor
RECESIONÁL, -Ă adj. Referitor la recesiune, de retragere. [Pron. -si-o-. / < engl. recessional].

recesionalul
RECESIONÁL, -Ă adj. Referitor la recesiune, de retragere. [Pron. -si-o-. / < engl. recessional].

recesionalului
RECESIONÁL, -Ă adj. Referitor la recesiune, de retragere. [Pron. -si-o-. / < engl. recessional].

recesionist
RECESIONÍST, -Ă, recesioniști, -ste, adj. Cu caracter de recesiune, de recesiune. [Pr.: -si-o-] – De la recesiune.

recesionista
RECESIONÍST, -Ă, recesioniști, -ste, adj. Cu caracter de recesiune, de recesiune. [Pr.: -si-o-] – De la recesiune.

recesioniste
RECESIONÍST, -Ă, recesioniști, -ste, adj. Cu caracter de recesiune, de recesiune. [Pr.: -si-o-] – De la recesiune.

recesionistei
RECESIONÍST, -Ă, recesioniști, -ste, adj. Cu caracter de recesiune, de recesiune. [Pr.: -si-o-] – De la recesiune.

recesionistele
RECESIONÍST, -Ă, recesioniști, -ste, adj. Cu caracter de recesiune, de recesiune. [Pr.: -si-o-] – De la recesiune.

recesionistelor
RECESIONÍST, -Ă, recesioniști, -ste, adj. Cu caracter de recesiune, de recesiune. [Pr.: -si-o-] – De la recesiune.

recesionistul
RECESIONÍST, -Ă, recesioniști, -ste, adj. Cu caracter de recesiune, de recesiune. [Pr.: -si-o-] – De la recesiune.

recesionistului
RECESIONÍST, -Ă, recesioniști, -ste, adj. Cu caracter de recesiune, de recesiune. [Pr.: -si-o-] – De la recesiune.

recesioniști
RECESIONÍST, -Ă, recesioniști, -ste, adj. Cu caracter de recesiune, de recesiune. [Pr.: -si-o-] – De la recesiune.

recesioniștii
RECESIONÍST, -Ă, recesioniști, -ste, adj. Cu caracter de recesiune, de recesiune. [Pr.: -si-o-] – De la recesiune.

recesioniștilor
RECESIONÍST, -Ă, recesioniști, -ste, adj. Cu caracter de recesiune, de recesiune. [Pr.: -si-o-] – De la recesiune.

recesiune
RECESIÚNE, recesiuni, s. f. (Rar) Retragere. (Astron.; în forma recesie) Îndepărtare a obiectelor extragalactice de sistemul solar. ◊ Recesiune economică = stadiu al ciclului de afaceri în care activitatea economică se află în declin; stagnare temporară a afacerilor; p. ext. criză. [Pr.: -si-u-. – Var.: recésie s. f.] – Din fr. récession.

DOOM

recesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. recesiúnii; pl. recesiúni

recesiunea
RECESIÚNE, recesiuni, s. f. (Rar) Retragere. (Astron.; în forma recesie) Îndepărtare a obiectelor extragalactice de sistemul solar. ◊ Recesiune economică = stadiu al ciclului de afaceri în care activitatea economică se află în declin; stagnare temporară a afacerilor; p. ext. criză. [Pr.: -si-u-. – Var.: recésie s. f.] – Din fr. récession.

DOOM

recesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. recesiúnii; pl. recesiúni

recesiuni
RECESIÚNE, recesiuni, s. f. (Rar) Retragere. (Astron.; în forma recesie) Îndepărtare a obiectelor extragalactice de sistemul solar. ◊ Recesiune economică = stadiu al ciclului de afaceri în care activitatea economică se află în declin; stagnare temporară a afacerilor; p. ext. criză. [Pr.: -si-u-. – Var.: recésie s. f.] – Din fr. récession.

DOOM

recesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. recesiúnii; pl. recesiúni

recesiunii
RECESIÚNE, recesiuni, s. f. (Rar) Retragere. (Astron.; în forma recesie) Îndepărtare a obiectelor extragalactice de sistemul solar. ◊ Recesiune economică = stadiu al ciclului de afaceri în care activitatea economică se află în declin; stagnare temporară a afacerilor; p. ext. criză. [Pr.: -si-u-. – Var.: recésie s. f.] – Din fr. récession.

DOOM

recesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. recesiúnii; pl. recesiúni

recesiunile
RECESIÚNE, recesiuni, s. f. (Rar) Retragere. (Astron.; în forma recesie) Îndepărtare a obiectelor extragalactice de sistemul solar. ◊ Recesiune economică = stadiu al ciclului de afaceri în care activitatea economică se află în declin; stagnare temporară a afacerilor; p. ext. criză. [Pr.: -si-u-. – Var.: recésie s. f.] – Din fr. récession.

DOOM

recesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. recesiúnii; pl. recesiúni

recesiunilor
RECESIÚNE, recesiuni, s. f. (Rar) Retragere. (Astron.; în forma recesie) Îndepărtare a obiectelor extragalactice de sistemul solar. ◊ Recesiune economică = stadiu al ciclului de afaceri în care activitatea economică se află în declin; stagnare temporară a afacerilor; p. ext. criză. [Pr.: -si-u-. – Var.: recésie s. f.] – Din fr. récession.

DOOM

recesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. recesiúnii; pl. recesiúni

recesiv
RECESÍV, -Ă, recesivi, -e, adj. 1. Care dă îndărăt, pe cale de a dispărea; retras. 2. (Genet.; despre o însușire a unuia dintre părinți) Care este mascat la urmași sau la hibrizi de însușirea dominantă de la celălalt părinte și nu se manifestă în prima generație de urmași, dar poate să apară în generațiile următoare. – Din fr. récessif.

DOOM

recesív adj. m., pl. recesívi; f. recesívă, pl. recesíve

recesiva
RECESÍV, -Ă, recesivi, -e, adj. 1. Care dă îndărăt, pe cale de a dispărea; retras. 2. (Genet.; despre o însușire a unuia dintre părinți) Care este mascat la urmași sau la hibrizi de însușirea dominantă de la celălalt părinte și nu se manifestă în prima generație de urmași, dar poate să apară în generațiile următoare. – Din fr. récessif.

DOOM

recesív adj. m., pl. recesívi; f. recesívă, pl. recesíve

recesive
RECESÍV, -Ă, recesivi, -e, adj. 1. Care dă îndărăt, pe cale de a dispărea; retras. 2. (Genet.; despre o însușire a unuia dintre părinți) Care este mascat la urmași sau la hibrizi de însușirea dominantă de la celălalt părinte și nu se manifestă în prima generație de urmași, dar poate să apară în generațiile următoare. – Din fr. récessif.

DOOM

recesív adj. m., pl. recesívi; f. recesívă, pl. recesíve

recesivei
RECESÍV, -Ă, recesivi, -e, adj. 1. Care dă îndărăt, pe cale de a dispărea; retras. 2. (Genet.; despre o însușire a unuia dintre părinți) Care este mascat la urmași sau la hibrizi de însușirea dominantă de la celălalt părinte și nu se manifestă în prima generație de urmași, dar poate să apară în generațiile următoare. – Din fr. récessif.

DOOM

recesív adj. m., pl. recesívi; f. recesívă, pl. recesíve

recesivele
RECESÍV, -Ă, recesivi, -e, adj. 1. Care dă îndărăt, pe cale de a dispărea; retras. 2. (Genet.; despre o însușire a unuia dintre părinți) Care este mascat la urmași sau la hibrizi de însușirea dominantă de la celălalt părinte și nu se manifestă în prima generație de urmași, dar poate să apară în generațiile următoare. – Din fr. récessif.

DOOM

recesív adj. m., pl. recesívi; f. recesívă, pl. recesíve

recesivelor
RECESÍV, -Ă, recesivi, -e, adj. 1. Care dă îndărăt, pe cale de a dispărea; retras. 2. (Genet.; despre o însușire a unuia dintre părinți) Care este mascat la urmași sau la hibrizi de însușirea dominantă de la celălalt părinte și nu se manifestă în prima generație de urmași, dar poate să apară în generațiile următoare. – Din fr. récessif.

DOOM

recesív adj. m., pl. recesívi; f. recesívă, pl. recesíve

recesivi
RECESÍV, -Ă, recesivi, -e, adj. 1. Care dă îndărăt, pe cale de a dispărea; retras. 2. (Genet.; despre o însușire a unuia dintre părinți) Care este mascat la urmași sau la hibrizi de însușirea dominantă de la celălalt părinte și nu se manifestă în prima generație de urmași, dar poate să apară în generațiile următoare. – Din fr. récessif.

DOOM

recesív adj. m., pl. recesívi; f. recesívă, pl. recesíve

recesivii
RECESÍV, -Ă, recesivi, -e, adj. 1. Care dă îndărăt, pe cale de a dispărea; retras. 2. (Genet.; despre o însușire a unuia dintre părinți) Care este mascat la urmași sau la hibrizi de însușirea dominantă de la celălalt părinte și nu se manifestă în prima generație de urmași, dar poate să apară în generațiile următoare. – Din fr. récessif.

DOOM

recesív adj. m., pl. recesívi; f. recesívă, pl. recesíve

recesivilor
RECESÍV, -Ă, recesivi, -e, adj. 1. Care dă îndărăt, pe cale de a dispărea; retras. 2. (Genet.; despre o însușire a unuia dintre părinți) Care este mascat la urmași sau la hibrizi de însușirea dominantă de la celălalt părinte și nu se manifestă în prima generație de urmași, dar poate să apară în generațiile următoare. – Din fr. récessif.

DOOM

recesív adj. m., pl. recesívi; f. recesívă, pl. recesíve

recesivitate
RECESIVITÁTE s.f. (Biol.) Ceea ce este în recesiune; stare a unei gene sau a unui caracter recesiv. [Cf. récessivité].

recesivitatea
RECESIVITÁTE s.f. (Biol.) Ceea ce este în recesiune; stare a unei gene sau a unui caracter recesiv. [Cf. récessivité].

recesivități
RECESIVITÁTE s.f. (Biol.) Ceea ce este în recesiune; stare a unei gene sau a unui caracter recesiv. [Cf. récessivité].

recesivității
RECESIVITÁTE s.f. (Biol.) Ceea ce este în recesiune; stare a unei gene sau a unui caracter recesiv. [Cf. récessivité].

recesivul
RECESÍV, -Ă, recesivi, -e, adj. 1. Care dă îndărăt, pe cale de a dispărea; retras. 2. (Genet.; despre o însușire a unuia dintre părinți) Care este mascat la urmași sau la hibrizi de însușirea dominantă de la celălalt părinte și nu se manifestă în prima generație de urmași, dar poate să apară în generațiile următoare. – Din fr. récessif.

DOOM

recesív adj. m., pl. recesívi; f. recesívă, pl. recesíve

recesivului
RECESÍV, -Ă, recesivi, -e, adj. 1. Care dă îndărăt, pe cale de a dispărea; retras. 2. (Genet.; despre o însușire a unuia dintre părinți) Care este mascat la urmași sau la hibrizi de însușirea dominantă de la celălalt părinte și nu se manifestă în prima generație de urmași, dar poate să apară în generațiile următoare. – Din fr. récessif.

DOOM

recesív adj. m., pl. recesívi; f. recesívă, pl. recesíve

recheamă
RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema.

DOOM

rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme

rechem
RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema.

DOOM

rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme

rechema
RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema.

DOOM

rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme

rechemai
RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema.

DOOM

rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme

rechemam
RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema.

DOOM

rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme

rechemare
RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema.

DOOM

rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme

rechemare
RECHEMÁRE, rechemări, s. f. Acțiunea de a rechema și rezultatul ei; chemare înapoi. – V. rechema.

DOOM

rechemáre s. f., g.-d. art. rechemắrii; pl. rechemắri

rechemarea
RECHEMÁRE, rechemări, s. f. Acțiunea de a rechema și rezultatul ei; chemare înapoi. – V. rechema.

DOOM

rechemáre s. f., g.-d. art. rechemắrii; pl. rechemắri

rechemară
RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema.

DOOM

rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme

rechemarăm
RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema.

DOOM

rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme

rechemarăți
RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema.

DOOM

rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme

rechemase
RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema.

DOOM

rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme

rechemasem
RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema.

DOOM

rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme

rechemaseră
RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema.

DOOM

rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme

rechemaserăm
RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema.

DOOM

rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme

rechemaserăți
RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema.

DOOM

rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme

rechemaseși
RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema.

DOOM

rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme

rechemaseți
RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema.

DOOM

rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme

rechemat
RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema.

DOOM

rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme

rechemat
RECHEMÁ, rechem, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. – Re¹- + chema.

rechemau
RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema.

DOOM

rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme

rechemași
RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema.

DOOM

rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme

rechemați
RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema.

DOOM

rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme

recheme
RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema.

DOOM

rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme

rechemi
RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema.

DOOM

rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme

rechemând
RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema.

DOOM

rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme

rechemînd
RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema.

DOOM

rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme

rechemări
RECHEMÁRE, rechemări, s. f. Acțiunea de a rechema și rezultatul ei; chemare înapoi. – V. rechema.

DOOM

rechemáre s. f., g.-d. art. rechemắrii; pl. rechemắri

rechemării
RECHEMÁRE, rechemări, s. f. Acțiunea de a rechema și rezultatul ei; chemare înapoi. – V. rechema.

DOOM

rechemáre s. f., g.-d. art. rechemắrii; pl. rechemắri

rechemările
RECHEMÁRE, rechemări, s. f. Acțiunea de a rechema și rezultatul ei; chemare înapoi. – V. rechema.

DOOM

rechemáre s. f., g.-d. art. rechemắrii; pl. rechemắri

rechemărilor
RECHEMÁRE, rechemări, s. f. Acțiunea de a rechema și rezultatul ei; chemare înapoi. – V. rechema.

DOOM

rechemáre s. f., g.-d. art. rechemắrii; pl. rechemắri

rechia
RÉCHIE, rechii, s. f. Plantă erbacee meliferă cu tulpina ramificată, cu frunze alterne, cu flori mici, galbene-verzui (Reseda lutea). – Et. nec.

DOOM

réchie (-chi-e) s. f., art. réchia (-chi-a), g.-d. art. réchiei; pl. réchii, art. réchiile (-chi-i-)

rechie
RÉCHIE, rechii, s. f. Plantă erbacee meliferă cu tulpina ramificată, cu frunze alterne, cu flori mici, galbene-verzui (Reseda lutea). – Et. nec.

DOOM

réchie (-chi-e) s. f., art. réchia (-chi-a), g.-d. art. réchiei; pl. réchii, art. réchiile (-chi-i-)

rechiei
RÉCHIE, rechii, s. f. Plantă erbacee meliferă cu tulpina ramificată, cu frunze alterne, cu flori mici, galbene-verzui (Reseda lutea). – Et. nec.

DOOM

réchie (-chi-e) s. f., art. réchia (-chi-a), g.-d. art. réchiei; pl. réchii, art. réchiile (-chi-i-)

rechii
RÉCHIE, rechii, s. f. Plantă erbacee meliferă cu tulpina ramificată, cu frunze alterne, cu flori mici, galbene-verzui (Reseda lutea). – Et. nec.

DOOM

réchie (-chi-e) s. f., art. réchia (-chi-a), g.-d. art. réchiei; pl. réchii, art. réchiile (-chi-i-)

rechiile
RÉCHIE, rechii, s. f. Plantă erbacee meliferă cu tulpina ramificată, cu frunze alterne, cu flori mici, galbene-verzui (Reseda lutea). – Et. nec.

DOOM

réchie (-chi-e) s. f., art. réchia (-chi-a), g.-d. art. réchiei; pl. réchii, art. réchiile (-chi-i-)

rechiilor
RÉCHIE, rechii, s. f. Plantă erbacee meliferă cu tulpina ramificată, cu frunze alterne, cu flori mici, galbene-verzui (Reseda lutea). – Et. nec.

DOOM

réchie (-chi-e) s. f., art. réchia (-chi-a), g.-d. art. réchiei; pl. réchii, art. réchiile (-chi-i-)

rechin
RECHÍN, rechini, s. m. 1. (La pl.) Gen de pești marini răpitori având corpul acoperit cu solzi mărunți, aspri, cu coada formată din doi lobi inegali, care ajung uneori la 15 metri lungime, cu cinci fante branhiale pe laturile capului și cu schelet cartilaginos; (și la sg.) pește care face parte din acest gen. ◊ Rechin albastru = specie de rechin lung de 3-5 m, care trăiește în Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic (Charcharias glaucus). 2. Fig. Om lipsit de scrupule, hrăpăreț, lacom. – Din fr. requin.

DOOM

rechín s. m., pl. rechíni

rechini
RECHÍN, rechini, s. m. 1. (La pl.) Gen de pești marini răpitori având corpul acoperit cu solzi mărunți, aspri, cu coada formată din doi lobi inegali, care ajung uneori la 15 metri lungime, cu cinci fante branhiale pe laturile capului și cu schelet cartilaginos; (și la sg.) pește care face parte din acest gen. ◊ Rechin albastru = specie de rechin lung de 3-5 m, care trăiește în Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic (Charcharias glaucus). 2. Fig. Om lipsit de scrupule, hrăpăreț, lacom. – Din fr. requin.

DOOM

rechín s. m., pl. rechíni

rechinii
RECHÍN, rechini, s. m. 1. (La pl.) Gen de pești marini răpitori având corpul acoperit cu solzi mărunți, aspri, cu coada formată din doi lobi inegali, care ajung uneori la 15 metri lungime, cu cinci fante branhiale pe laturile capului și cu schelet cartilaginos; (și la sg.) pește care face parte din acest gen. ◊ Rechin albastru = specie de rechin lung de 3-5 m, care trăiește în Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic (Charcharias glaucus). 2. Fig. Om lipsit de scrupule, hrăpăreț, lacom. – Din fr. requin.

DOOM

rechín s. m., pl. rechíni

rechinilor
RECHÍN, rechini, s. m. 1. (La pl.) Gen de pești marini răpitori având corpul acoperit cu solzi mărunți, aspri, cu coada formată din doi lobi inegali, care ajung uneori la 15 metri lungime, cu cinci fante branhiale pe laturile capului și cu schelet cartilaginos; (și la sg.) pește care face parte din acest gen. ◊ Rechin albastru = specie de rechin lung de 3-5 m, care trăiește în Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic (Charcharias glaucus). 2. Fig. Om lipsit de scrupule, hrăpăreț, lacom. – Din fr. requin.

DOOM

rechín s. m., pl. rechíni

rechinul
RECHÍN, rechini, s. m. 1. (La pl.) Gen de pești marini răpitori având corpul acoperit cu solzi mărunți, aspri, cu coada formată din doi lobi inegali, care ajung uneori la 15 metri lungime, cu cinci fante branhiale pe laturile capului și cu schelet cartilaginos; (și la sg.) pește care face parte din acest gen. ◊ Rechin albastru = specie de rechin lung de 3-5 m, care trăiește în Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic (Charcharias glaucus). 2. Fig. Om lipsit de scrupule, hrăpăreț, lacom. – Din fr. requin.

DOOM

rechín s. m., pl. rechíni

rechinului
RECHÍN, rechini, s. m. 1. (La pl.) Gen de pești marini răpitori având corpul acoperit cu solzi mărunți, aspri, cu coada formată din doi lobi inegali, care ajung uneori la 15 metri lungime, cu cinci fante branhiale pe laturile capului și cu schelet cartilaginos; (și la sg.) pește care face parte din acest gen. ◊ Rechin albastru = specie de rechin lung de 3-5 m, care trăiește în Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic (Charcharias glaucus). 2. Fig. Om lipsit de scrupule, hrăpăreț, lacom. – Din fr. requin.

DOOM

rechín s. m., pl. rechíni

rechizite
RECHIZÍTE s. f. pl. Totalitatea obiectelor de scris (cerneală, creioane, penițe, radiere etc.) necesare elevilor, funcționarilor etc.; accesorii pentru scris (în birouri). – Din germ. Requisit.

DOOM

rechizíte s. f. pl.

rechizitele
RECHIZÍTE s. f. pl. Totalitatea obiectelor de scris (cerneală, creioane, penițe, radiere etc.) necesare elevilor, funcționarilor etc.; accesorii pentru scris (în birouri). – Din germ. Requisit.

DOOM

rechizíte s. f. pl.

rechizitelor
RECHIZÍTE s. f. pl. Totalitatea obiectelor de scris (cerneală, creioane, penițe, radiere etc.) necesare elevilor, funcționarilor etc.; accesorii pentru scris (în birouri). – Din germ. Requisit.

DOOM

rechizíte s. f. pl.

rechizitor
RECHIZITÓRIU, rechizitorii, s. n. 1. Cuvântare a procurorului în care acesta expune, în fața instanțelor de judecată, motivele pe care se sprijină acuzarea. ♦ Act prin care procurorul deschide acțiunea penală împotriva infractorului și dispune trimiterea lui în judecată. 2. Fig. Acuzare gravă și violentă. [Var.: rechizitór s. n.] – Din fr. réquisitoire.

DOOM

rechizitóriu [riu pron. riu] s. n., art. rechizitóriul; pl. rechizitórii, art. rechizitóriile (-ri-i-)

rechizitorial
RECHIZITORIÁL, -Ă, rechizitoriali, -e, adj. Cu caracter de rechizitoriu. [Pr.: -ri-al] – Din fr. réquisitorial.

rechizitoriala
RECHIZITORIÁL, -Ă, rechizitoriali, -e, adj. Cu caracter de rechizitoriu. [Pr.: -ri-al] – Din fr. réquisitorial.

rechizitoriale
RECHIZITORIÁL, -Ă, rechizitoriali, -e, adj. Cu caracter de rechizitoriu. [Pr.: -ri-al] – Din fr. réquisitorial.

rechizitorialei
RECHIZITORIÁL, -Ă, rechizitoriali, -e, adj. Cu caracter de rechizitoriu. [Pr.: -ri-al] – Din fr. réquisitorial.

rechizitorialele
RECHIZITORIÁL, -Ă, rechizitoriali, -e, adj. Cu caracter de rechizitoriu. [Pr.: -ri-al] – Din fr. réquisitorial.

rechizitorialelor
RECHIZITORIÁL, -Ă, rechizitoriali, -e, adj. Cu caracter de rechizitoriu. [Pr.: -ri-al] – Din fr. réquisitorial.

rechizitoriali
RECHIZITORIÁL, -Ă, rechizitoriali, -e, adj. Cu caracter de rechizitoriu. [Pr.: -ri-al] – Din fr. réquisitorial.

rechizitorialii
RECHIZITORIÁL, -Ă, rechizitoriali, -e, adj. Cu caracter de rechizitoriu. [Pr.: -ri-al] – Din fr. réquisitorial.

rechizitorialilor
RECHIZITORIÁL, -Ă, rechizitoriali, -e, adj. Cu caracter de rechizitoriu. [Pr.: -ri-al] – Din fr. réquisitorial.

rechizitorialul
RECHIZITORIÁL, -Ă, rechizitoriali, -e, adj. Cu caracter de rechizitoriu. [Pr.: -ri-al] – Din fr. réquisitorial.

rechizitorialului
RECHIZITORIÁL, -Ă, rechizitoriali, -e, adj. Cu caracter de rechizitoriu. [Pr.: -ri-al] – Din fr. réquisitorial.

rechizitorii
RECHIZITÓRIU, rechizitorii, s. n. 1. Cuvântare a procurorului în care acesta expune, în fața instanțelor de judecată, motivele pe care se sprijină acuzarea. ♦ Act prin care procurorul deschide acțiunea penală împotriva infractorului și dispune trimiterea lui în judecată. 2. Fig. Acuzare gravă și violentă. [Var.: rechizitór s. n.] – Din fr. réquisitoire.

DOOM

rechizitóriu [riu pron. riu] s. n., art. rechizitóriul; pl. rechizitórii, art. rechizitóriile (-ri-i-)

rechizitoriile
RECHIZITÓRIU, rechizitorii, s. n. 1. Cuvântare a procurorului în care acesta expune, în fața instanțelor de judecată, motivele pe care se sprijină acuzarea. ♦ Act prin care procurorul deschide acțiunea penală împotriva infractorului și dispune trimiterea lui în judecată. 2. Fig. Acuzare gravă și violentă. [Var.: rechizitór s. n.] – Din fr. réquisitoire.

DOOM

rechizitóriu [riu pron. riu] s. n., art. rechizitóriul; pl. rechizitórii, art. rechizitóriile (-ri-i-)

rechizitoriilor
RECHIZITÓRIU, rechizitorii, s. n. 1. Cuvântare a procurorului în care acesta expune, în fața instanțelor de judecată, motivele pe care se sprijină acuzarea. ♦ Act prin care procurorul deschide acțiunea penală împotriva infractorului și dispune trimiterea lui în judecată. 2. Fig. Acuzare gravă și violentă. [Var.: rechizitór s. n.] – Din fr. réquisitoire.

DOOM

rechizitóriu [riu pron. riu] s. n., art. rechizitóriul; pl. rechizitórii, art. rechizitóriile (-ri-i-)

rechizitoriu
RECHIZITÓRIU, rechizitorii, s. n. 1. Cuvântare a procurorului în care acesta expune, în fața instanțelor de judecată, motivele pe care se sprijină acuzarea. ♦ Act prin care procurorul deschide acțiunea penală împotriva infractorului și dispune trimiterea lui în judecată. 2. Fig. Acuzare gravă și violentă. [Var.: rechizitór s. n.] – Din fr. réquisitoire.

DOOM

rechizitóriu [riu pron. riu] s. n., art. rechizitóriul; pl. rechizitórii, art. rechizitóriile (-ri-i-)

rechizitoriul
RECHIZITÓRIU, rechizitorii, s. n. 1. Cuvântare a procurorului în care acesta expune, în fața instanțelor de judecată, motivele pe care se sprijină acuzarea. ♦ Act prin care procurorul deschide acțiunea penală împotriva infractorului și dispune trimiterea lui în judecată. 2. Fig. Acuzare gravă și violentă. [Var.: rechizitór s. n.] – Din fr. réquisitoire.

DOOM

rechizitóriu [riu pron. riu] s. n., art. rechizitóriul; pl. rechizitórii, art. rechizitóriile (-ri-i-)

rechizitoriului
RECHIZITÓRIU, rechizitorii, s. n. 1. Cuvântare a procurorului în care acesta expune, în fața instanțelor de judecată, motivele pe care se sprijină acuzarea. ♦ Act prin care procurorul deschide acțiunea penală împotriva infractorului și dispune trimiterea lui în judecată. 2. Fig. Acuzare gravă și violentă. [Var.: rechizitór s. n.] – Din fr. réquisitoire.

DOOM

rechizitóriu [riu pron. riu] s. n., art. rechizitóriul; pl. rechizitórii, art. rechizitóriile (-ri-i-)

rechiziția
RECHIZÍȚIE, rechiziții, s. f. Act prin care un organ al administrației de stat ia de la populație, în împrejurări excepționale, anumite lucruri cu obligația de restituire sau contra plată. – Din fr. réquisition, germ. Requisition.

DOOM

rechizíție (-ți-e) s. f., art. rechizíția (-ți-a), g.-d. art. rechizíției; pl. rechizíții, art. rechizíțiile (-ți-i-)

rechiziție
RECHIZÍȚIE, rechiziții, s. f. Act prin care un organ al administrației de stat ia de la populație, în împrejurări excepționale, anumite lucruri cu obligația de restituire sau contra plată. – Din fr. réquisition, germ. Requisition.

DOOM

rechizíție (-ți-e) s. f., art. rechizíția (-ți-a), g.-d. art. rechizíției; pl. rechizíții, art. rechizíțiile (-ți-i-)

rechiziției
RECHIZÍȚIE, rechiziții, s. f. Act prin care un organ al administrației de stat ia de la populație, în împrejurări excepționale, anumite lucruri cu obligația de restituire sau contra plată. – Din fr. réquisition, germ. Requisition.

DOOM

rechizíție (-ți-e) s. f., art. rechizíția (-ți-a), g.-d. art. rechizíției; pl. rechizíții, art. rechizíțiile (-ți-i-)

rechiziții
RECHIZÍȚIE, rechiziții, s. f. Act prin care un organ al administrației de stat ia de la populație, în împrejurări excepționale, anumite lucruri cu obligația de restituire sau contra plată. – Din fr. réquisition, germ. Requisition.

DOOM

rechizíție (-ți-e) s. f., art. rechizíția (-ți-a), g.-d. art. rechizíției; pl. rechizíții, art. rechizíțiile (-ți-i-)

rechizițiile
RECHIZÍȚIE, rechiziții, s. f. Act prin care un organ al administrației de stat ia de la populație, în împrejurări excepționale, anumite lucruri cu obligația de restituire sau contra plată. – Din fr. réquisition, germ. Requisition.

DOOM

rechizíție (-ți-e) s. f., art. rechizíția (-ți-a), g.-d. art. rechizíției; pl. rechizíții, art. rechizíțiile (-ți-i-)

rechizițiilor
RECHIZÍȚIE, rechiziții, s. f. Act prin care un organ al administrației de stat ia de la populație, în împrejurări excepționale, anumite lucruri cu obligația de restituire sau contra plată. – Din fr. réquisition, germ. Requisition.

DOOM

rechizíție (-ți-e) s. f., art. rechizíția (-ți-a), g.-d. art. rechizíției; pl. rechizíții, art. rechizíțiile (-ți-i-)

rechiziționa
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

DOOM

rechiziționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționeáză

rechiziționai
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

DOOM

rechiziționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționeáză

rechiziționam
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

DOOM

rechiziționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționeáză

rechiziționare
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

DOOM

rechiziționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționeáză

rechiziționare
RECHIZIȚIONÁRE, rechiziționări, s. f. Acțiunea de a rechiziționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. rechiziționa.

DOOM

rechiziționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. rechiziționắrii; pl. rechiziționắri

rechiziționarea
RECHIZIȚIONÁRE, rechiziționări, s. f. Acțiunea de a rechiziționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. rechiziționa.

DOOM

rechiziționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. rechiziționắrii; pl. rechiziționắri

rechiziționară
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

DOOM

rechiziționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționeáză

rechiziționarăm
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

DOOM

rechiziționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționeáză

rechiziționarăți
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

DOOM

rechiziționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționeáză

rechiziționase
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

DOOM

rechiziționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționeáză

rechiziționasem
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

DOOM

rechiziționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționeáză

rechiziționaseră
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

DOOM

rechiziționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționeáză

rechiziționaserăm
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

DOOM

rechiziționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționeáză

rechiziționaserăți
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

DOOM

rechiziționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționeáză

rechiziționaseși
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

DOOM

rechiziționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționeáză

rechiziționaseți
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

DOOM

rechiziționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționeáză

rechiziționat
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

DOOM

rechiziționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționeáză

rechiziționat
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

rechiziționata
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

rechiziționate
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

rechiziționatei
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

rechiziționatele
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

rechiziționatelor
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

rechiziționatul
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

rechiziționatului
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

rechiziționau
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

DOOM

rechiziționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționeáză

rechiziționași
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

DOOM

rechiziționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționeáză

rechiziționați
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

DOOM

rechiziționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționeáză

rechiziționați
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

rechiziționații
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

rechiziționaților
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

rechiziționează
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

DOOM

rechiziționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționeáză

rechiziționez
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

DOOM

rechiziționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționeáză

rechiziționeze
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

DOOM

rechiziționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționeáză

rechiziționezi
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

DOOM

rechiziționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționeáză

rechiziționând
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

DOOM

rechiziționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționeáză

rechiziționînd
RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, vb. I. Tranz. A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réquisitionner.

DOOM

rechiziționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 rechiziționeáză

rechiziționări
RECHIZIȚIONÁRE, rechiziționări, s. f. Acțiunea de a rechiziționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. rechiziționa.

DOOM

rechiziționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. rechiziționắrii; pl. rechiziționắri

rechiziționării
RECHIZIȚIONÁRE, rechiziționări, s. f. Acțiunea de a rechiziționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. rechiziționa.

DOOM

rechiziționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. rechiziționắrii; pl. rechiziționắri

rechiziționările
RECHIZIȚIONÁRE, rechiziționări, s. f. Acțiunea de a rechiziționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. rechiziționa.

DOOM

rechiziționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. rechiziționắrii; pl. rechiziționắri

rechiziționărilor
RECHIZIȚIONÁRE, rechiziționări, s. f. Acțiunea de a rechiziționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. rechiziționa.

DOOM

rechiziționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. rechiziționắrii; pl. rechiziționắri

rechizițiune
RECHIZIȚIÚNE s. f. v. rechiziție.

reci
RÉCE, reci, adj. 1. Care are o temperatură (mai) scăzută față de o limită dată, față de un mediu oarecare sau față de căldura corpului omenesc; lipsit de căldură; care dă senzația de frig, care aduce frig. ◊ Climă rece = climă polară; p. ext. clima regiunilor situate în apropierea cercului polar, unde temperatura nu depășește, de obicei, 10°C. Abces rece = abces fără caracter inflamator. ♦ (Substantivat, n. sg.) Temperatură scăzută, răceală, frig. ◊ Loc. adv. La rece = a) la o temperatură scăzută, în jurul lui 0°C; b) la temperatura normală, fără a încălzi; c) fig. neinfluențat de sentimente, nepărtinitor, obiectiv. ♦ Fig. Care înfioară, care înfrigurează. ◊ Expr. (Substantivat) A-i trece (cuiva) rece prin inimă (sau prin spate) = a se înfiora. ♦ (Despre hrană) Care și-a pierdut căldura; răcit; care se compune din alimente neîncălzite; care se consumă fără a fi în prealabil încălzit. ♦ (Despre produse de panificație, în special despre pâine) Care nu e proaspăt; vechi, uscat. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Care nu ține cald. ♦ (Despre oameni, p. ext. despre organele sau membrele lor) Cu temperatura scăzută sub nivelul normal; p. ext. înțepenit (de frig, de emoție). ◊ Expr. A(-i) fi (cuiva) inima rece = a-i fi mereu teamă. (Cu) sânge rece = (cu) calm, (cu) prezență de spirit. ♦ Care și-a pierdut sau e lipsit de căldura animală; inert, neînsuflețit, țeapăn. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de căldură sufletească; insensibil, indiferent; neprietenos, distant. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care exprimă ostilitate, indiferență, lipsă de sensibilitate. ♦ Nepăsător, impasibil, imperturbabil. ♦ (Despre gândire, idei, noțiuni etc.; adesea peior.) Cu caracter obiectiv, bazat numai pe elemente logice. ♦ (Despre o încăpere) Neprietenos, neospitalier, străin. – Lat. recens „proaspăt, recent”.

DOOM

réce adj. m., f. réce; pl. m. și f. reci

recicla
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr. recycler.

DOOM

reciclá (a ~) (-ci-cla) vb., ind. prez. 3 recicleáză

reciclai
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr. recycler.

DOOM

reciclá (a ~) (-ci-cla) vb., ind. prez. 3 recicleáză

reciclam
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr. recycler.

DOOM

reciclá (a ~) (-ci-cla) vb., ind. prez. 3 recicleáză

reciclare
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr. recycler.

DOOM

reciclá (a ~) (-ci-cla) vb., ind. prez. 3 recicleáză

reciclare
RECICLÁRE, reciclări, s. f. Acțiunea de a recicla. 1. Formă de perfecționare profesională în vederea actualizării cunoștințelor dobândite anterior în specialitatea respectivă. 2. Introducerea unor reziduuri, deșeuri etc. într-un proces tehnologic pentru a obține reutilizarea și valorificarea lor sau în scopuri ecologice. – V. recicla.

DOOM

recicláre (-ci-cla-) s. f., g.-d. art. reciclắrii; pl. reciclắri

reciclarea
RECICLÁRE, reciclări, s. f. Acțiunea de a recicla. 1. Formă de perfecționare profesională în vederea actualizării cunoștințelor dobândite anterior în specialitatea respectivă. 2. Introducerea unor reziduuri, deșeuri etc. într-un proces tehnologic pentru a obține reutilizarea și valorificarea lor sau în scopuri ecologice. – V. recicla.

DOOM

recicláre (-ci-cla-) s. f., g.-d. art. reciclắrii; pl. reciclắri

reciclară
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr. recycler.

DOOM

reciclá (a ~) (-ci-cla) vb., ind. prez. 3 recicleáză

reciclarăm
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr. recycler.

DOOM

reciclá (a ~) (-ci-cla) vb., ind. prez. 3 recicleáză

reciclarăți
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr. recycler.

DOOM

reciclá (a ~) (-ci-cla) vb., ind. prez. 3 recicleáză

reciclase
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr. recycler.

DOOM

reciclá (a ~) (-ci-cla) vb., ind. prez. 3 recicleáză

reciclasem
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr. recycler.

DOOM

reciclá (a ~) (-ci-cla) vb., ind. prez. 3 recicleáză

reciclaseră
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr. recycler.

DOOM

reciclá (a ~) (-ci-cla) vb., ind. prez. 3 recicleáză

reciclaserăm
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr. recycler.

DOOM

reciclá (a ~) (-ci-cla) vb., ind. prez. 3 recicleáză

reciclaserăți
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr. recycler.

DOOM

reciclá (a ~) (-ci-cla) vb., ind. prez. 3 recicleáză

reciclaseși
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr. recycler.

DOOM

reciclá (a ~) (-ci-cla) vb., ind. prez. 3 recicleáză

reciclaseți
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr. recycler.

DOOM

reciclá (a ~) (-ci-cla) vb., ind. prez. 3 recicleáză

reciclat
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr. recycler.

DOOM

reciclá (a ~) (-ci-cla) vb., ind. prez. 3 recicleáză

reciclat
RECICLÁT, -Ă, reciclați, -te, adj. (Despre deșeuri) Care a suferit un proces de reciclare. – V. recicla.

reciclata
RECICLÁT, -Ă, reciclați, -te, adj. (Despre deșeuri) Care a suferit un proces de reciclare. – V. recicla.

reciclate
RECICLÁT, -Ă, reciclați, -te, adj. (Despre deșeuri) Care a suferit un proces de reciclare. – V. recicla.

reciclatei
RECICLÁT, -Ă, reciclați, -te, adj. (Despre deșeuri) Care a suferit un proces de reciclare. – V. recicla.

reciclatele
RECICLÁT, -Ă, reciclați, -te, adj. (Despre deșeuri) Care a suferit un proces de reciclare. – V. recicla.

reciclatelor
RECICLÁT, -Ă, reciclați, -te, adj. (Despre deșeuri) Care a suferit un proces de reciclare. – V. recicla.

reciclatul
RECICLÁT, -Ă, reciclați, -te, adj. (Despre deșeuri) Care a suferit un proces de reciclare. – V. recicla.

reciclatului
RECICLÁT, -Ă, reciclați, -te, adj. (Despre deșeuri) Care a suferit un proces de reciclare. – V. recicla.

reciclau
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr. recycler.

DOOM

reciclá (a ~) (-ci-cla) vb., ind. prez. 3 recicleáză

reciclași
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr. recycler.

DOOM

reciclá (a ~) (-ci-cla) vb., ind. prez. 3 recicleáză

reciclați
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr. recycler.

DOOM

reciclá (a ~) (-ci-cla) vb., ind. prez. 3 recicleáză

reciclați
RECICLÁT, -Ă, reciclați, -te, adj. (Despre deșeuri) Care a suferit un proces de reciclare. – V. recicla.

reciclații
RECICLÁT, -Ă, reciclați, -te, adj. (Despre deșeuri) Care a suferit un proces de reciclare. – V. recicla.

reciclaților
RECICLÁT, -Ă, reciclați, -te, adj. (Despre deșeuri) Care a suferit un proces de reciclare. – V. recicla.

reciclează
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr. recycler.

DOOM

reciclá (a ~) (-ci-cla) vb., ind. prez. 3 recicleáză

reciclez
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr. recycler.

DOOM

reciclá (a ~) (-ci-cla) vb., ind. prez. 3 recicleáză

recicleze
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr. recycler.

DOOM

reciclá (a ~) (-ci-cla) vb., ind. prez. 3 recicleáză

reciclezi
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr. recycler.

DOOM

reciclá (a ~) (-ci-cla) vb., ind. prez. 3 recicleáză

reciclând
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr. recycler.

DOOM

reciclá (a ~) (-ci-cla) vb., ind. prez. 3 recicleáză

reciclînd
RECICLÁ, reciclez, vb. I. Tranz. A prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii lor. – Din fr. recycler.

DOOM

reciclá (a ~) (-ci-cla) vb., ind. prez. 3 recicleáză

reciclări
RECICLÁRE, reciclări, s. f. Acțiunea de a recicla. 1. Formă de perfecționare profesională în vederea actualizării cunoștințelor dobândite anterior în specialitatea respectivă. 2. Introducerea unor reziduuri, deșeuri etc. într-un proces tehnologic pentru a obține reutilizarea și valorificarea lor sau în scopuri ecologice. – V. recicla.

DOOM

recicláre (-ci-cla-) s. f., g.-d. art. reciclắrii; pl. reciclắri

reciclării
RECICLÁRE, reciclări, s. f. Acțiunea de a recicla. 1. Formă de perfecționare profesională în vederea actualizării cunoștințelor dobândite anterior în specialitatea respectivă. 2. Introducerea unor reziduuri, deșeuri etc. într-un proces tehnologic pentru a obține reutilizarea și valorificarea lor sau în scopuri ecologice. – V. recicla.

DOOM

recicláre (-ci-cla-) s. f., g.-d. art. reciclắrii; pl. reciclắri

reciclările
RECICLÁRE, reciclări, s. f. Acțiunea de a recicla. 1. Formă de perfecționare profesională în vederea actualizării cunoștințelor dobândite anterior în specialitatea respectivă. 2. Introducerea unor reziduuri, deșeuri etc. într-un proces tehnologic pentru a obține reutilizarea și valorificarea lor sau în scopuri ecologice. – V. recicla.

DOOM

recicláre (-ci-cla-) s. f., g.-d. art. reciclắrii; pl. reciclắri

reciclărilor
RECICLÁRE, reciclări, s. f. Acțiunea de a recicla. 1. Formă de perfecționare profesională în vederea actualizării cunoștințelor dobândite anterior în specialitatea respectivă. 2. Introducerea unor reziduuri, deșeuri etc. într-un proces tehnologic pentru a obține reutilizarea și valorificarea lor sau în scopuri ecologice. – V. recicla.

DOOM

recicláre (-ci-cla-) s. f., g.-d. art. reciclắrii; pl. reciclắri

recidiva
RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.

DOOM

recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveáză

recidiva
RECIDÍVĂ, recidive, s. f. 1. Săvârșire de către o persoană, în anumite condiții, a unei noi infracțiuni pentru care legea penală prevede pedepse privative de libertate. 2. (Med.) Reapariție, revenire a unei boli după ce aceasta s-a vindecat clinic; recădere. – Din fr. récidive.

DOOM

recidívă s. f., g.-d. art. recidívei; pl. recidíve

recidivai
RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.

DOOM

recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveáză

recidivam
RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.

DOOM

recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveáză

recidivant
RECIDIVÁNT, -Ă, recidivanți, -te, adj. (Despre boli) Care recidivează. – Din fr. récidivant.

recidivanta
RECIDIVÁNT, -Ă, recidivanți, -te, adj. (Despre boli) Care recidivează. – Din fr. récidivant.

recidivante
RECIDIVÁNT, -Ă, recidivanți, -te, adj. (Despre boli) Care recidivează. – Din fr. récidivant.

recidivantei
RECIDIVÁNT, -Ă, recidivanți, -te, adj. (Despre boli) Care recidivează. – Din fr. récidivant.

recidivantele
RECIDIVÁNT, -Ă, recidivanți, -te, adj. (Despre boli) Care recidivează. – Din fr. récidivant.

recidivantelor
RECIDIVÁNT, -Ă, recidivanți, -te, adj. (Despre boli) Care recidivează. – Din fr. récidivant.

recidivantul
RECIDIVÁNT, -Ă, recidivanți, -te, adj. (Despre boli) Care recidivează. – Din fr. récidivant.

recidivantului
RECIDIVÁNT, -Ă, recidivanți, -te, adj. (Despre boli) Care recidivează. – Din fr. récidivant.

recidivanți
RECIDIVÁNT, -Ă, recidivanți, -te, adj. (Despre boli) Care recidivează. – Din fr. récidivant.

recidivanții
RECIDIVÁNT, -Ă, recidivanți, -te, adj. (Despre boli) Care recidivează. – Din fr. récidivant.

recidivanților
RECIDIVÁNT, -Ă, recidivanți, -te, adj. (Despre boli) Care recidivează. – Din fr. récidivant.

recidivare
RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.

DOOM

recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveáză

recidivare
RECIDIVÁRE, recidivări, s. f. Acțiunea de a recidiva și rezultatul ei. – V. recidiva.

DOOM

*recidiváre s. f., g.-d. art. recidivắrii; pl. recidivắri

recidivarea
RECIDIVÁRE, recidivări, s. f. Acțiunea de a recidiva și rezultatul ei. – V. recidiva.

DOOM

*recidiváre s. f., g.-d. art. recidivắrii; pl. recidivắri

recidivară
RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.

DOOM

recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveáză

recidivarăm
RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.

DOOM

recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveáză

recidivarăți
RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.

DOOM

recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveáză

recidivase
RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.

DOOM

recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveáză

recidivasem
RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.

DOOM

recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveáză

recidivaseră
RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.

DOOM

recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveáză

recidivaserăm
RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.

DOOM

recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveáză

recidivaserăți
RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.

DOOM

recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveáză

recidivaseși
RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.

DOOM

recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveáză

recidivaseți
RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.

DOOM

recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveáză

recidivat
RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.

DOOM

recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveáză

recidivau
RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.

DOOM

recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveáză

recidivași
RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.

DOOM

recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveáză

recidivați
RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.

DOOM

recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveáză

recidive
RECIDÍVĂ, recidive, s. f. 1. Săvârșire de către o persoană, în anumite condiții, a unei noi infracțiuni pentru care legea penală prevede pedepse privative de libertate. 2. (Med.) Reapariție, revenire a unei boli după ce aceasta s-a vindecat clinic; recădere. – Din fr. récidive.

DOOM

recidívă s. f., g.-d. art. recidívei; pl. recidíve

recidivează
RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.

DOOM

recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveáză

recidivei
RECIDÍVĂ, recidive, s. f. 1. Săvârșire de către o persoană, în anumite condiții, a unei noi infracțiuni pentru care legea penală prevede pedepse privative de libertate. 2. (Med.) Reapariție, revenire a unei boli după ce aceasta s-a vindecat clinic; recădere. – Din fr. récidive.

DOOM

recidívă s. f., g.-d. art. recidívei; pl. recidíve

recidivele
RECIDÍVĂ, recidive, s. f. 1. Săvârșire de către o persoană, în anumite condiții, a unei noi infracțiuni pentru care legea penală prevede pedepse privative de libertate. 2. (Med.) Reapariție, revenire a unei boli după ce aceasta s-a vindecat clinic; recădere. – Din fr. récidive.

DOOM

recidívă s. f., g.-d. art. recidívei; pl. recidíve

recidivelor
RECIDÍVĂ, recidive, s. f. 1. Săvârșire de către o persoană, în anumite condiții, a unei noi infracțiuni pentru care legea penală prevede pedepse privative de libertate. 2. (Med.) Reapariție, revenire a unei boli după ce aceasta s-a vindecat clinic; recădere. – Din fr. récidive.

DOOM

recidívă s. f., g.-d. art. recidívei; pl. recidíve

recidivez
RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.

DOOM

recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveáză

recidiveze
RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.

DOOM

recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveáză

recidivezi
RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.

DOOM

recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveáză

recidivist
RECIDIVÍST, -Ă, recidiviști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de recidivă; p. ext. (persoană) care repetă aceeași greșeală. – Din fr. récidiviste.

DOOM

recidivíst adj. m., s. m., pl. recidivíști; adj. f., s. f. recidivístă, pl. recidivíste

recidivist
RECIDIVÍST, -Ă, recidiviști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de recidivă; p. ext. (persoană) care repetă aceeași greșeală. – Din fr. récidiviste.

DOOM

recidivíst adj. m., s. m., pl. recidivíști; adj. f., s. f. recidivístă, pl. recidivíste

recidivista
RECIDIVÍST, -Ă, recidiviști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de recidivă; p. ext. (persoană) care repetă aceeași greșeală. – Din fr. récidiviste.

DOOM

recidivíst adj. m., s. m., pl. recidivíști; adj. f., s. f. recidivístă, pl. recidivíste

recidivista
RECIDIVÍST, -Ă, recidiviști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de recidivă; p. ext. (persoană) care repetă aceeași greșeală. – Din fr. récidiviste.

DOOM

recidivíst adj. m., s. m., pl. recidivíști; adj. f., s. f. recidivístă, pl. recidivíste

recidiviste
RECIDIVÍST, -Ă, recidiviști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de recidivă; p. ext. (persoană) care repetă aceeași greșeală. – Din fr. récidiviste.

DOOM

recidivíst adj. m., s. m., pl. recidivíști; adj. f., s. f. recidivístă, pl. recidivíste

recidiviste
RECIDIVÍST, -Ă, recidiviști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de recidivă; p. ext. (persoană) care repetă aceeași greșeală. – Din fr. récidiviste.

DOOM

recidivíst adj. m., s. m., pl. recidivíști; adj. f., s. f. recidivístă, pl. recidivíste

recidivistei
RECIDIVÍST, -Ă, recidiviști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de recidivă; p. ext. (persoană) care repetă aceeași greșeală. – Din fr. récidiviste.

DOOM

recidivíst adj. m., s. m., pl. recidivíști; adj. f., s. f. recidivístă, pl. recidivíste

recidivistei
RECIDIVÍST, -Ă, recidiviști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de recidivă; p. ext. (persoană) care repetă aceeași greșeală. – Din fr. récidiviste.

DOOM

recidivíst adj. m., s. m., pl. recidivíști; adj. f., s. f. recidivístă, pl. recidivíste

recidivistele
RECIDIVÍST, -Ă, recidiviști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de recidivă; p. ext. (persoană) care repetă aceeași greșeală. – Din fr. récidiviste.

DOOM

recidivíst adj. m., s. m., pl. recidivíști; adj. f., s. f. recidivístă, pl. recidivíste

recidivistele
RECIDIVÍST, -Ă, recidiviști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de recidivă; p. ext. (persoană) care repetă aceeași greșeală. – Din fr. récidiviste.

DOOM

recidivíst adj. m., s. m., pl. recidivíști; adj. f., s. f. recidivístă, pl. recidivíste

recidivistelor
RECIDIVÍST, -Ă, recidiviști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de recidivă; p. ext. (persoană) care repetă aceeași greșeală. – Din fr. récidiviste.

DOOM

recidivíst adj. m., s. m., pl. recidivíști; adj. f., s. f. recidivístă, pl. recidivíste

recidivistelor
RECIDIVÍST, -Ă, recidiviști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de recidivă; p. ext. (persoană) care repetă aceeași greșeală. – Din fr. récidiviste.

DOOM

recidivíst adj. m., s. m., pl. recidivíști; adj. f., s. f. recidivístă, pl. recidivíste

recidivistul
RECIDIVÍST, -Ă, recidiviști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de recidivă; p. ext. (persoană) care repetă aceeași greșeală. – Din fr. récidiviste.

DOOM

recidivíst adj. m., s. m., pl. recidivíști; adj. f., s. f. recidivístă, pl. recidivíste

recidivistul
RECIDIVÍST, -Ă, recidiviști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de recidivă; p. ext. (persoană) care repetă aceeași greșeală. – Din fr. récidiviste.

DOOM

recidivíst adj. m., s. m., pl. recidivíști; adj. f., s. f. recidivístă, pl. recidivíste

recidivistului
RECIDIVÍST, -Ă, recidiviști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de recidivă; p. ext. (persoană) care repetă aceeași greșeală. – Din fr. récidiviste.

DOOM

recidivíst adj. m., s. m., pl. recidivíști; adj. f., s. f. recidivístă, pl. recidivíste

recidivistului
RECIDIVÍST, -Ă, recidiviști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de recidivă; p. ext. (persoană) care repetă aceeași greșeală. – Din fr. récidiviste.

DOOM

recidivíst adj. m., s. m., pl. recidivíști; adj. f., s. f. recidivístă, pl. recidivíste

recidivitate
RECIDIVITÁTE s. f. (Rar) Tendință spre recidivă. – Din fr. récidivité.

DOOM

recidivitáte (rar) s. f., g.-d. art. recidivitắții

recidivitatea
RECIDIVITÁTE s. f. (Rar) Tendință spre recidivă. – Din fr. récidivité.

DOOM

recidivitáte (rar) s. f., g.-d. art. recidivitắții

recidivități
RECIDIVITÁTE s. f. (Rar) Tendință spre recidivă. – Din fr. récidivité.

DOOM

recidivitáte (rar) s. f., g.-d. art. recidivitắții

recidivității
RECIDIVITÁTE s. f. (Rar) Tendință spre recidivă. – Din fr. récidivité.

DOOM

recidivitáte (rar) s. f., g.-d. art. recidivitắții

recidiviști
RECIDIVÍST, -Ă, recidiviști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de recidivă; p. ext. (persoană) care repetă aceeași greșeală. – Din fr. récidiviste.

DOOM

recidivíst adj. m., s. m., pl. recidivíști; adj. f., s. f. recidivístă, pl. recidivíste

recidiviști
RECIDIVÍST, -Ă, recidiviști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de recidivă; p. ext. (persoană) care repetă aceeași greșeală. – Din fr. récidiviste.

DOOM

recidivíst adj. m., s. m., pl. recidivíști; adj. f., s. f. recidivístă, pl. recidivíste

recidiviștii
RECIDIVÍST, -Ă, recidiviști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de recidivă; p. ext. (persoană) care repetă aceeași greșeală. – Din fr. récidiviste.

DOOM

recidivíst adj. m., s. m., pl. recidivíști; adj. f., s. f. recidivístă, pl. recidivíste

recidiviștii
RECIDIVÍST, -Ă, recidiviști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de recidivă; p. ext. (persoană) care repetă aceeași greșeală. – Din fr. récidiviste.

DOOM

recidivíst adj. m., s. m., pl. recidivíști; adj. f., s. f. recidivístă, pl. recidivíste

recidiviștilor
RECIDIVÍST, -Ă, recidiviști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de recidivă; p. ext. (persoană) care repetă aceeași greșeală. – Din fr. récidiviste.

DOOM

recidivíst adj. m., s. m., pl. recidivíști; adj. f., s. f. recidivístă, pl. recidivíste

recidiviștilor
RECIDIVÍST, -Ă, recidiviști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de recidivă; p. ext. (persoană) care repetă aceeași greșeală. – Din fr. récidiviste.

DOOM

recidivíst adj. m., s. m., pl. recidivíști; adj. f., s. f. recidivístă, pl. recidivíste

recidivând
RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.

DOOM

recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveáză

recidivînd
RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.

DOOM

recidivá (a ~) vb., ind. prez. 3 recidiveáză

recidivări
RECIDIVÁRE, recidivări, s. f. Acțiunea de a recidiva și rezultatul ei. – V. recidiva.

DOOM

*recidiváre s. f., g.-d. art. recidivắrii; pl. recidivắri

recidivării
RECIDIVÁRE, recidivări, s. f. Acțiunea de a recidiva și rezultatul ei. – V. recidiva.

DOOM

*recidiváre s. f., g.-d. art. recidivắrii; pl. recidivắri

recidivările
RECIDIVÁRE, recidivări, s. f. Acțiunea de a recidiva și rezultatul ei. – V. recidiva.

DOOM

*recidiváre s. f., g.-d. art. recidivắrii; pl. recidivắri

recidivărilor
RECIDIVÁRE, recidivări, s. f. Acțiunea de a recidiva și rezultatul ei. – V. recidiva.

DOOM

*recidiváre s. f., g.-d. art. recidivắrii; pl. recidivắri

recif
RECÍF, recife, s. n. (Geol.) Formație de stânci submarine, clădite de organisme (corali, alge etc.) care trăiesc sub formă de colonii în apele mărilor calde și care secretă carbonat de calciu. [Pl. și: recifuri] – Din fr. récif.

DOOM

recíf s. n., pl. recífe

recif
RECÍF, recife, s. n. (Geol.) Formație de stânci submarine, clădite de organisme (corali, alge etc.) care trăiesc sub formă de colonii în apele mărilor calde și care secretează carbonat de calciu. [Pl. și: recifuri] – Din fr. récif.

recife
RECÍF, recife, s. n. (Geol.) Formație de stânci submarine, clădite de organisme (corali, alge etc.) care trăiesc sub formă de colonii în apele mărilor calde și care secretă carbonat de calciu. [Pl. și: recifuri] – Din fr. récif.

DOOM

recíf s. n., pl. recífe

recifele
RECÍF, recife, s. n. (Geol.) Formație de stânci submarine, clădite de organisme (corali, alge etc.) care trăiesc sub formă de colonii în apele mărilor calde și care secretă carbonat de calciu. [Pl. și: recifuri] – Din fr. récif.

DOOM

recíf s. n., pl. recífe

recifelor
RECÍF, recife, s. n. (Geol.) Formație de stânci submarine, clădite de organisme (corali, alge etc.) care trăiesc sub formă de colonii în apele mărilor calde și care secretă carbonat de calciu. [Pl. și: recifuri] – Din fr. récif.

DOOM

recíf s. n., pl. recífe

reciful
RECÍF, recife, s. n. (Geol.) Formație de stânci submarine, clădite de organisme (corali, alge etc.) care trăiesc sub formă de colonii în apele mărilor calde și care secretă carbonat de calciu. [Pl. și: recifuri] – Din fr. récif.

DOOM

recíf s. n., pl. recífe

recifului
RECÍF, recife, s. n. (Geol.) Formație de stânci submarine, clădite de organisme (corali, alge etc.) care trăiesc sub formă de colonii în apele mărilor calde și care secretă carbonat de calciu. [Pl. și: recifuri] – Din fr. récif.

DOOM

recíf s. n., pl. recífe

recii
RÉCE, reci, adj. 1. Care are o temperatură (mai) scăzută față de o limită dată, față de un mediu oarecare sau față de căldura corpului omenesc; lipsit de căldură; care dă senzația de frig, care aduce frig. ◊ Climă rece = climă polară; p. ext. clima regiunilor situate în apropierea cercului polar, unde temperatura nu depășește, de obicei, 10°C. Abces rece = abces fără caracter inflamator. ♦ (Substantivat, n. sg.) Temperatură scăzută, răceală, frig. ◊ Loc. adv. La rece = a) la o temperatură scăzută, în jurul lui 0°C; b) la temperatura normală, fără a încălzi; c) fig. neinfluențat de sentimente, nepărtinitor, obiectiv. ♦ Fig. Care înfioară, care înfrigurează. ◊ Expr. (Substantivat) A-i trece (cuiva) rece prin inimă (sau prin spate) = a se înfiora. ♦ (Despre hrană) Care și-a pierdut căldura; răcit; care se compune din alimente neîncălzite; care se consumă fără a fi în prealabil încălzit. ♦ (Despre produse de panificație, în special despre pâine) Care nu e proaspăt; vechi, uscat. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Care nu ține cald. ♦ (Despre oameni, p. ext. despre organele sau membrele lor) Cu temperatura scăzută sub nivelul normal; p. ext. înțepenit (de frig, de emoție). ◊ Expr. A(-i) fi (cuiva) inima rece = a-i fi mereu teamă. (Cu) sânge rece = (cu) calm, (cu) prezență de spirit. ♦ Care și-a pierdut sau e lipsit de căldura animală; inert, neînsuflețit, țeapăn. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de căldură sufletească; insensibil, indiferent; neprietenos, distant. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care exprimă ostilitate, indiferență, lipsă de sensibilitate. ♦ Nepăsător, impasibil, imperturbabil. ♦ (Despre gândire, idei, noțiuni etc.; adesea peior.) Cu caracter obiectiv, bazat numai pe elemente logice. ♦ (Despre o încăpere) Neprietenos, neospitalier, străin. – Lat. recens „proaspăt, recent”.

DOOM

réce adj. m., f. réce; pl. m. și f. reci

recile
RÉCE, reci, adj. 1. Care are o temperatură (mai) scăzută față de o limită dată, față de un mediu oarecare sau față de căldura corpului omenesc; lipsit de căldură; care dă senzația de frig, care aduce frig. ◊ Climă rece = climă polară; p. ext. clima regiunilor situate în apropierea cercului polar, unde temperatura nu depășește, de obicei, 10°C. Abces rece = abces fără caracter inflamator. ♦ (Substantivat, n. sg.) Temperatură scăzută, răceală, frig. ◊ Loc. adv. La rece = a) la o temperatură scăzută, în jurul lui 0°C; b) la temperatura normală, fără a încălzi; c) fig. neinfluențat de sentimente, nepărtinitor, obiectiv. ♦ Fig. Care înfioară, care înfrigurează. ◊ Expr. (Substantivat) A-i trece (cuiva) rece prin inimă (sau prin spate) = a se înfiora. ♦ (Despre hrană) Care și-a pierdut căldura; răcit; care se compune din alimente neîncălzite; care se consumă fără a fi în prealabil încălzit. ♦ (Despre produse de panificație, în special despre pâine) Care nu e proaspăt; vechi, uscat. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Care nu ține cald. ♦ (Despre oameni, p. ext. despre organele sau membrele lor) Cu temperatura scăzută sub nivelul normal; p. ext. înțepenit (de frig, de emoție). ◊ Expr. A(-i) fi (cuiva) inima rece = a-i fi mereu teamă. (Cu) sânge rece = (cu) calm, (cu) prezență de spirit. ♦ Care și-a pierdut sau e lipsit de căldura animală; inert, neînsuflețit, țeapăn. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de căldură sufletească; insensibil, indiferent; neprietenos, distant. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care exprimă ostilitate, indiferență, lipsă de sensibilitate. ♦ Nepăsător, impasibil, imperturbabil. ♦ (Despre gândire, idei, noțiuni etc.; adesea peior.) Cu caracter obiectiv, bazat numai pe elemente logice. ♦ (Despre o încăpere) Neprietenos, neospitalier, străin. – Lat. recens „proaspăt, recent”.

DOOM

réce adj. m., f. réce; pl. m. și f. reci

recilor
RÉCE, reci, adj. 1. Care are o temperatură (mai) scăzută față de o limită dată, față de un mediu oarecare sau față de căldura corpului omenesc; lipsit de căldură; care dă senzația de frig, care aduce frig. ◊ Climă rece = climă polară; p. ext. clima regiunilor situate în apropierea cercului polar, unde temperatura nu depășește, de obicei, 10°C. Abces rece = abces fără caracter inflamator. ♦ (Substantivat, n. sg.) Temperatură scăzută, răceală, frig. ◊ Loc. adv. La rece = a) la o temperatură scăzută, în jurul lui 0°C; b) la temperatura normală, fără a încălzi; c) fig. neinfluențat de sentimente, nepărtinitor, obiectiv. ♦ Fig. Care înfioară, care înfrigurează. ◊ Expr. (Substantivat) A-i trece (cuiva) rece prin inimă (sau prin spate) = a se înfiora. ♦ (Despre hrană) Care și-a pierdut căldura; răcit; care se compune din alimente neîncălzite; care se consumă fără a fi în prealabil încălzit. ♦ (Despre produse de panificație, în special despre pâine) Care nu e proaspăt; vechi, uscat. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Care nu ține cald. ♦ (Despre oameni, p. ext. despre organele sau membrele lor) Cu temperatura scăzută sub nivelul normal; p. ext. înțepenit (de frig, de emoție). ◊ Expr. A(-i) fi (cuiva) inima rece = a-i fi mereu teamă. (Cu) sânge rece = (cu) calm, (cu) prezență de spirit. ♦ Care și-a pierdut sau e lipsit de căldura animală; inert, neînsuflețit, țeapăn. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de căldură sufletească; insensibil, indiferent; neprietenos, distant. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care exprimă ostilitate, indiferență, lipsă de sensibilitate. ♦ Nepăsător, impasibil, imperturbabil. ♦ (Despre gândire, idei, noțiuni etc.; adesea peior.) Cu caracter obiectiv, bazat numai pe elemente logice. ♦ (Despre o încăpere) Neprietenos, neospitalier, străin. – Lat. recens „proaspăt, recent”.

DOOM

réce adj. m., f. réce; pl. m. și f. reci

recipe
RECÍPE s.n. (Med.) Termen folosit în prescripțiile medicale pentru a arăta că trebuie să se respecte întocmai compoziția farmaceutică și dozele specificate. [Abrev. rp. / < lat. recipe – primește].

recipele
RECÍPE s.n. (Med.) Termen folosit în prescripțiile medicale pentru a arăta că trebuie să se respecte întocmai compoziția farmaceutică și dozele specificate. [Abrev. rp. / < lat. recipe – primește].

recipelui
RECÍPE s.n. (Med.) Termen folosit în prescripțiile medicale pentru a arăta că trebuie să se respecte întocmai compoziția farmaceutică și dozele specificate. [Abrev. rp. / < lat. recipe – primește].

recipiendar
RECIPIENDÁR, -Ă, recipiendari, s. m. și f. (Înv.) Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: p. ext. persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. récipiendaire.

DOOM

recipiendáră (înv.) (-pi-en-) s. f., g.-d. art. recipiendárei; pl. recipiendáre

recipiendara
RECIPIENDÁR, -Ă, recipiendari, s. m. și f. (Înv.) Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: p. ext. persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. récipiendaire.

DOOM

recipiendáră (înv.) (-pi-en-) s. f., g.-d. art. recipiendárei; pl. recipiendáre

recipiendare
RECIPIENDÁR, -Ă, recipiendari, s. m. și f. (Înv.) Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: p. ext. persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. récipiendaire.

DOOM

recipiendáră (înv.) (-pi-en-) s. f., g.-d. art. recipiendárei; pl. recipiendáre

recipiendarei
RECIPIENDÁR, -Ă, recipiendari, s. m. și f. (Înv.) Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: p. ext. persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. récipiendaire.

DOOM

recipiendáră (înv.) (-pi-en-) s. f., g.-d. art. recipiendárei; pl. recipiendáre

recipiendarele
RECIPIENDÁR, -Ă, recipiendari, s. m. și f. (Înv.) Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: p. ext. persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. récipiendaire.

DOOM

recipiendáră (înv.) (-pi-en-) s. f., g.-d. art. recipiendárei; pl. recipiendáre

recipiendarelor
RECIPIENDÁR, -Ă, recipiendari, s. m. și f. (Înv.) Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: p. ext. persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. récipiendaire.

DOOM

recipiendáră (înv.) (-pi-en-) s. f., g.-d. art. recipiendárei; pl. recipiendáre

recipiendari
RECIPIENDÁR, -Ă, recipiendari, s. m. și f. (Înv.) Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: p. ext. persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. récipiendaire.

DOOM

recipiendáră (înv.) (-pi-en-) s. f., g.-d. art. recipiendárei; pl. recipiendáre

recipiendarii
RECIPIENDÁR, -Ă, recipiendari, s. m. și f. (Înv.) Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: p. ext. persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. récipiendaire.

DOOM

recipiendáră (înv.) (-pi-en-) s. f., g.-d. art. recipiendárei; pl. recipiendáre

recipiendarilor
RECIPIENDÁR, -Ă, recipiendari, s. m. și f. (Înv.) Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: p. ext. persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. récipiendaire.

DOOM

recipiendáră (înv.) (-pi-en-) s. f., g.-d. art. recipiendárei; pl. recipiendáre

recipiendarul
RECIPIENDÁR, -Ă, recipiendari, s. m. și f. (Înv.) Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: p. ext. persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. récipiendaire.

DOOM

recipiendáră (înv.) (-pi-en-) s. f., g.-d. art. recipiendárei; pl. recipiendáre

recipiendarului
RECIPIENDÁR, -Ă, recipiendari, s. m. și f. (Înv.) Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: p. ext. persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. récipiendaire.

DOOM

recipiendáră (înv.) (-pi-en-) s. f., g.-d. art. recipiendárei; pl. recipiendáre

recipient
RECIPIÉNT, recipiente, s. n. Vas destinat pentru păstrarea și transportarea unui lichid, a unui gaz sau a unui material solid sub formă de granule sau de pulbere. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. récipient, lat. recipiens, -ntis.

DOOM

recipiént (-pi-ent) s. n., pl. recipiénte

recipiente
RECIPIÉNT, recipiente, s. n. Vas destinat pentru păstrarea și transportarea unui lichid, a unui gaz sau a unui material solid sub formă de granule sau de pulbere. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. récipient, lat. recipiens, -ntis.

DOOM

recipiént (-pi-ent) s. n., pl. recipiénte

recipientele
RECIPIÉNT, recipiente, s. n. Vas destinat pentru păstrarea și transportarea unui lichid, a unui gaz sau a unui material solid sub formă de granule sau de pulbere. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. récipient, lat. recipiens, -ntis.

DOOM

recipiént (-pi-ent) s. n., pl. recipiénte

recipientelor
RECIPIÉNT, recipiente, s. n. Vas destinat pentru păstrarea și transportarea unui lichid, a unui gaz sau a unui material solid sub formă de granule sau de pulbere. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. récipient, lat. recipiens, -ntis.

DOOM

recipiént (-pi-ent) s. n., pl. recipiénte

recipientul
RECIPIÉNT, recipiente, s. n. Vas destinat pentru păstrarea și transportarea unui lichid, a unui gaz sau a unui material solid sub formă de granule sau de pulbere. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. récipient, lat. recipiens, -ntis.

DOOM

recipiént (-pi-ent) s. n., pl. recipiénte

recipientului
RECIPIÉNT, recipiente, s. n. Vas destinat pentru păstrarea și transportarea unui lichid, a unui gaz sau a unui material solid sub formă de granule sau de pulbere. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. récipient, lat. recipiens, -ntis.

DOOM

recipiént (-pi-ent) s. n., pl. recipiénte

recipienturi
RECIPIÉNT, recipiente, s. n. Vas destinat pentru păstrarea și transportarea unui lichid, a unui gaz sau a unui material solid sub formă de granule sau de pulbere. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. récipient, lat. recipiens, -ntis.

DOOM

recipiént (-pi-ent) s. n., pl. recipiénte

recipienturile
RECIPIÉNT, recipiente, s. n. Vas destinat pentru păstrarea și transportarea unui lichid, a unui gaz sau a unui material solid sub formă de granule sau de pulbere. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. récipient, lat. recipiens, -ntis.

DOOM

recipiént (-pi-ent) s. n., pl. recipiénte

recipienturilor
RECIPIÉNT, recipiente, s. n. Vas destinat pentru păstrarea și transportarea unui lichid, a unui gaz sau a unui material solid sub formă de granule sau de pulbere. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. récipient, lat. recipiens, -ntis.

DOOM

recipiént (-pi-ent) s. n., pl. recipiénte

recipisa
RECIPÍSĂ, recipise, s. f. Dovadă sau adeverință oficială (detașată dintr-un carnet special) prin care se confirmă primirea unor acte, telegrame, colete, bani etc., destinate a fi expediate. – După fr. récépissé, germ. Rezepisse.

DOOM

recipísă s. f., g.-d. art. recipísei; pl. recipíse

recipise
RECIPÍSĂ, recipise, s. f. Dovadă sau adeverință oficială (detașată dintr-un carnet special) prin care se confirmă primirea unor acte, telegrame, colete, bani etc., destinate a fi expediate. – După fr. récépissé, germ. Rezepisse.

DOOM

recipísă s. f., g.-d. art. recipísei; pl. recipíse

recipisei
RECIPÍSĂ, recipise, s. f. Dovadă sau adeverință oficială (detașată dintr-un carnet special) prin care se confirmă primirea unor acte, telegrame, colete, bani etc., destinate a fi expediate. – După fr. récépissé, germ. Rezepisse.

DOOM

recipísă s. f., g.-d. art. recipísei; pl. recipíse

recipisele
RECIPÍSĂ, recipise, s. f. Dovadă sau adeverință oficială (detașată dintr-un carnet special) prin care se confirmă primirea unor acte, telegrame, colete, bani etc., destinate a fi expediate. – După fr. récépissé, germ. Rezepisse.

DOOM

recipísă s. f., g.-d. art. recipísei; pl. recipíse

recipiselor
RECIPÍSĂ, recipise, s. f. Dovadă sau adeverință oficială (detașată dintr-un carnet special) prin care se confirmă primirea unor acte, telegrame, colete, bani etc., destinate a fi expediate. – După fr. récépissé, germ. Rezepisse.

DOOM

recipísă s. f., g.-d. art. recipísei; pl. recipíse

reciproc
RECIPRÓC, -Ă, reciproci, -ce, adj. (Despre acțiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acționează unul asupra celuilalt, care se influențează unul pe altul, care vine din amândouă părțile; p. ext. care angajează în egală măsură părțile contractante. ◊ (Log.) Propoziții (sau judecăți) reciproce = propoziții (sau judecăți) în care subiectul uneia poate deveni predicatul alteia, și invers. (Gram.) Reflexiv reciproc = formă verbală care arată că acțiunea este făcută în același timp de două sau de mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, în general, efectele acțiunii făcute de celelalte. (Mec.) Figură reciprocă = figură cu ajutorul căreia se determină forțele care acționează în barele unei grinzi cu zăbrele. (Mat.) Ecuație reciprocă = ecuație care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia. Teoremă reciprocă (și substantivat, f.) = teoremă ale cărei premise, sunt concluziile altei teoreme, și invers. Numere reciproce = numere care, înmulțite unul cu celălalt, dau un produs egal cu unitatea. – Din fr. réciproque, lat. reciprocus.

DOOM

recipróc (-ci-proc) adj. m., pl. recipróci; f. reciprócă, pl. recipróce

reciproca
RECIPRÓC, -Ă, reciproci, -ce, adj. (Despre acțiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acționează unul asupra celuilalt, care se influențează unul pe altul, care vine din amândouă părțile; p. ext. care angajează în egală măsură părțile contractante. ◊ (Log.) Propoziții (sau judecăți) reciproce = propoziții (sau judecăți) în care subiectul uneia poate deveni predicatul alteia, și invers. (Gram.) Reflexiv reciproc = formă verbală care arată că acțiunea este făcută în același timp de două sau de mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, în general, efectele acțiunii făcute de celelalte. (Mec.) Figură reciprocă = figură cu ajutorul căreia se determină forțele care acționează în barele unei grinzi cu zăbrele. (Mat.) Ecuație reciprocă = ecuație care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia. Teoremă reciprocă (și substantivat, f.) = teoremă ale cărei premise, sunt concluziile altei teoreme, și invers. Numere reciproce = numere care, înmulțite unul cu celălalt, dau un produs egal cu unitatea. – Din fr. réciproque, lat. reciprocus.

DOOM

recipróc (-ci-proc) adj. m., pl. recipróci; f. reciprócă, pl. recipróce

reciproce
RECIPRÓC, -Ă, reciproci, -ce, adj. (Despre acțiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acționează unul asupra celuilalt, care se influențează unul pe altul, care vine din amândouă părțile; p. ext. care angajează în egală măsură părțile contractante. ◊ (Log.) Propoziții (sau judecăți) reciproce = propoziții (sau judecăți) în care subiectul uneia poate deveni predicatul alteia, și invers. (Gram.) Reflexiv reciproc = formă verbală care arată că acțiunea este făcută în același timp de două sau de mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, în general, efectele acțiunii făcute de celelalte. (Mec.) Figură reciprocă = figură cu ajutorul căreia se determină forțele care acționează în barele unei grinzi cu zăbrele. (Mat.) Ecuație reciprocă = ecuație care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia. Teoremă reciprocă (și substantivat, f.) = teoremă ale cărei premise, sunt concluziile altei teoreme, și invers. Numere reciproce = numere care, înmulțite unul cu celălalt, dau un produs egal cu unitatea. – Din fr. réciproque, lat. reciprocus.

DOOM

recipróc (-ci-proc) adj. m., pl. recipróci; f. reciprócă, pl. recipróce

reciprocei
RECIPRÓC, -Ă, reciproci, -ce, adj. (Despre acțiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acționează unul asupra celuilalt, care se influențează unul pe altul, care vine din amândouă părțile; p. ext. care angajează în egală măsură părțile contractante. ◊ (Log.) Propoziții (sau judecăți) reciproce = propoziții (sau judecăți) în care subiectul uneia poate deveni predicatul alteia, și invers. (Gram.) Reflexiv reciproc = formă verbală care arată că acțiunea este făcută în același timp de două sau de mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, în general, efectele acțiunii făcute de celelalte. (Mec.) Figură reciprocă = figură cu ajutorul căreia se determină forțele care acționează în barele unei grinzi cu zăbrele. (Mat.) Ecuație reciprocă = ecuație care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia. Teoremă reciprocă (și substantivat, f.) = teoremă ale cărei premise, sunt concluziile altei teoreme, și invers. Numere reciproce = numere care, înmulțite unul cu celălalt, dau un produs egal cu unitatea. – Din fr. réciproque, lat. reciprocus.

DOOM

recipróc (-ci-proc) adj. m., pl. recipróci; f. reciprócă, pl. recipróce

reciprocele
RECIPRÓC, -Ă, reciproci, -ce, adj. (Despre acțiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acționează unul asupra celuilalt, care se influențează unul pe altul, care vine din amândouă părțile; p. ext. care angajează în egală măsură părțile contractante. ◊ (Log.) Propoziții (sau judecăți) reciproce = propoziții (sau judecăți) în care subiectul uneia poate deveni predicatul alteia, și invers. (Gram.) Reflexiv reciproc = formă verbală care arată că acțiunea este făcută în același timp de două sau de mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, în general, efectele acțiunii făcute de celelalte. (Mec.) Figură reciprocă = figură cu ajutorul căreia se determină forțele care acționează în barele unei grinzi cu zăbrele. (Mat.) Ecuație reciprocă = ecuație care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia. Teoremă reciprocă (și substantivat, f.) = teoremă ale cărei premise, sunt concluziile altei teoreme, și invers. Numere reciproce = numere care, înmulțite unul cu celălalt, dau un produs egal cu unitatea. – Din fr. réciproque, lat. reciprocus.

DOOM

recipróc (-ci-proc) adj. m., pl. recipróci; f. reciprócă, pl. recipróce

reciprocelor
RECIPRÓC, -Ă, reciproci, -ce, adj. (Despre acțiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acționează unul asupra celuilalt, care se influențează unul pe altul, care vine din amândouă părțile; p. ext. care angajează în egală măsură părțile contractante. ◊ (Log.) Propoziții (sau judecăți) reciproce = propoziții (sau judecăți) în care subiectul uneia poate deveni predicatul alteia, și invers. (Gram.) Reflexiv reciproc = formă verbală care arată că acțiunea este făcută în același timp de două sau de mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, în general, efectele acțiunii făcute de celelalte. (Mec.) Figură reciprocă = figură cu ajutorul căreia se determină forțele care acționează în barele unei grinzi cu zăbrele. (Mat.) Ecuație reciprocă = ecuație care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia. Teoremă reciprocă (și substantivat, f.) = teoremă ale cărei premise, sunt concluziile altei teoreme, și invers. Numere reciproce = numere care, înmulțite unul cu celălalt, dau un produs egal cu unitatea. – Din fr. réciproque, lat. reciprocus.

DOOM

recipróc (-ci-proc) adj. m., pl. recipróci; f. reciprócă, pl. recipróce

reciproci
RECIPRÓC, -Ă, reciproci, -ce, adj. (Despre acțiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acționează unul asupra celuilalt, care se influențează unul pe altul, care vine din amândouă părțile; p. ext. care angajează în egală măsură părțile contractante. ◊ (Log.) Propoziții (sau judecăți) reciproce = propoziții (sau judecăți) în care subiectul uneia poate deveni predicatul alteia, și invers. (Gram.) Reflexiv reciproc = formă verbală care arată că acțiunea este făcută în același timp de două sau de mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, în general, efectele acțiunii făcute de celelalte. (Mec.) Figură reciprocă = figură cu ajutorul căreia se determină forțele care acționează în barele unei grinzi cu zăbrele. (Mat.) Ecuație reciprocă = ecuație care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia. Teoremă reciprocă (și substantivat, f.) = teoremă ale cărei premise, sunt concluziile altei teoreme, și invers. Numere reciproce = numere care, înmulțite unul cu celălalt, dau un produs egal cu unitatea. – Din fr. réciproque, lat. reciprocus.

DOOM

recipróc (-ci-proc) adj. m., pl. recipróci; f. reciprócă, pl. recipróce

reciprocii
RECIPRÓC, -Ă, reciproci, -ce, adj. (Despre acțiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acționează unul asupra celuilalt, care se influențează unul pe altul, care vine din amândouă părțile; p. ext. care angajează în egală măsură părțile contractante. ◊ (Log.) Propoziții (sau judecăți) reciproce = propoziții (sau judecăți) în care subiectul uneia poate deveni predicatul alteia, și invers. (Gram.) Reflexiv reciproc = formă verbală care arată că acțiunea este făcută în același timp de două sau de mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, în general, efectele acțiunii făcute de celelalte. (Mec.) Figură reciprocă = figură cu ajutorul căreia se determină forțele care acționează în barele unei grinzi cu zăbrele. (Mat.) Ecuație reciprocă = ecuație care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia. Teoremă reciprocă (și substantivat, f.) = teoremă ale cărei premise, sunt concluziile altei teoreme, și invers. Numere reciproce = numere care, înmulțite unul cu celălalt, dau un produs egal cu unitatea. – Din fr. réciproque, lat. reciprocus.

DOOM

recipróc (-ci-proc) adj. m., pl. recipróci; f. reciprócă, pl. recipróce

reciprocilor
RECIPRÓC, -Ă, reciproci, -ce, adj. (Despre acțiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acționează unul asupra celuilalt, care se influențează unul pe altul, care vine din amândouă părțile; p. ext. care angajează în egală măsură părțile contractante. ◊ (Log.) Propoziții (sau judecăți) reciproce = propoziții (sau judecăți) în care subiectul uneia poate deveni predicatul alteia, și invers. (Gram.) Reflexiv reciproc = formă verbală care arată că acțiunea este făcută în același timp de două sau de mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, în general, efectele acțiunii făcute de celelalte. (Mec.) Figură reciprocă = figură cu ajutorul căreia se determină forțele care acționează în barele unei grinzi cu zăbrele. (Mat.) Ecuație reciprocă = ecuație care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia. Teoremă reciprocă (și substantivat, f.) = teoremă ale cărei premise, sunt concluziile altei teoreme, și invers. Numere reciproce = numere care, înmulțite unul cu celălalt, dau un produs egal cu unitatea. – Din fr. réciproque, lat. reciprocus.

DOOM

recipróc (-ci-proc) adj. m., pl. recipróci; f. reciprócă, pl. recipróce

reciprocitate
RECIPROCITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi reciproc. ♦ Aplicare de către un stat altui stat, cu care întreține relații diplomatice, culturale, comerciale, a unui tratament egal sau echivalent cu acela pe care acest din urmă stat i-l aplică la rândul său. 2. (Mat.) Relație între două numere, ecuații sau teoreme prin care una dintre ele este reciprocă celeilalte. 3. (Fiz.) Proprietate a razelor luminoase de a nu-și schimba forma și traiectoria atunci când este inversat sensul de propagare a luminii. – Din fr. réciprocité, lat. reciprocitas, -atis.

DOOM

reciprocitáte (-ci-pro-) s. f., g.-d. art. reciprocitắții

reciprocitatea
RECIPROCITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi reciproc. ♦ Aplicare de către un stat altui stat, cu care întreține relații diplomatice, culturale, comerciale, a unui tratament egal sau echivalent cu acela pe care acest din urmă stat i-l aplică la rândul său. 2. (Mat.) Relație între două numere, ecuații sau teoreme prin care una dintre ele este reciprocă celeilalte. 3. (Fiz.) Proprietate a razelor luminoase de a nu-și schimba forma și traiectoria atunci când este inversat sensul de propagare a luminii. – Din fr. réciprocité, lat. reciprocitas, -atis.

DOOM

reciprocitáte (-ci-pro-) s. f., g.-d. art. reciprocitắții

reciprocități
RECIPROCITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi reciproc. ♦ Aplicare de către un stat altui stat, cu care întreține relații diplomatice, culturale, comerciale, a unui tratament egal sau echivalent cu acela pe care acest din urmă stat i-l aplică la rândul său. 2. (Mat.) Relație între două numere, ecuații sau teoreme prin care una dintre ele este reciprocă celeilalte. 3. (Fiz.) Proprietate a razelor luminoase de a nu-și schimba forma și traiectoria atunci când este inversat sensul de propagare a luminii. – Din fr. réciprocité, lat. reciprocitas, -atis.

DOOM

reciprocitáte (-ci-pro-) s. f., g.-d. art. reciprocitắții

reciprocității
RECIPROCITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi reciproc. ♦ Aplicare de către un stat altui stat, cu care întreține relații diplomatice, culturale, comerciale, a unui tratament egal sau echivalent cu acela pe care acest din urmă stat i-l aplică la rândul său. 2. (Mat.) Relație între două numere, ecuații sau teoreme prin care una dintre ele este reciprocă celeilalte. 3. (Fiz.) Proprietate a razelor luminoase de a nu-și schimba forma și traiectoria atunci când este inversat sensul de propagare a luminii. – Din fr. réciprocité, lat. reciprocitas, -atis.

DOOM

reciprocitáte (-ci-pro-) s. f., g.-d. art. reciprocitắții

reciprocitățile
RECIPROCITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi reciproc. ♦ Aplicare de către un stat altui stat, cu care întreține relații diplomatice, culturale, comerciale, a unui tratament egal sau echivalent cu acela pe care acest din urmă stat i-l aplică la rândul său. 2. (Mat.) Relație între două numere, ecuații sau teoreme prin care una dintre ele este reciprocă celeilalte. 3. (Fiz.) Proprietate a razelor luminoase de a nu-și schimba forma și traiectoria atunci când este inversat sensul de propagare a luminii. – Din fr. réciprocité, lat. reciprocitas, -atis.

DOOM

reciprocitáte (-ci-pro-) s. f., g.-d. art. reciprocitắții

reciprocităților
RECIPROCITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi reciproc. ♦ Aplicare de către un stat altui stat, cu care întreține relații diplomatice, culturale, comerciale, a unui tratament egal sau echivalent cu acela pe care acest din urmă stat i-l aplică la rândul său. 2. (Mat.) Relație între două numere, ecuații sau teoreme prin care una dintre ele este reciprocă celeilalte. 3. (Fiz.) Proprietate a razelor luminoase de a nu-și schimba forma și traiectoria atunci când este inversat sensul de propagare a luminii. – Din fr. réciprocité, lat. reciprocitas, -atis.

DOOM

reciprocitáte (-ci-pro-) s. f., g.-d. art. reciprocitắții

reciprocul
RECIPRÓC, -Ă, reciproci, -ce, adj. (Despre acțiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acționează unul asupra celuilalt, care se influențează unul pe altul, care vine din amândouă părțile; p. ext. care angajează în egală măsură părțile contractante. ◊ (Log.) Propoziții (sau judecăți) reciproce = propoziții (sau judecăți) în care subiectul uneia poate deveni predicatul alteia, și invers. (Gram.) Reflexiv reciproc = formă verbală care arată că acțiunea este făcută în același timp de două sau de mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, în general, efectele acțiunii făcute de celelalte. (Mec.) Figură reciprocă = figură cu ajutorul căreia se determină forțele care acționează în barele unei grinzi cu zăbrele. (Mat.) Ecuație reciprocă = ecuație care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia. Teoremă reciprocă (și substantivat, f.) = teoremă ale cărei premise, sunt concluziile altei teoreme, și invers. Numere reciproce = numere care, înmulțite unul cu celălalt, dau un produs egal cu unitatea. – Din fr. réciproque, lat. reciprocus.

DOOM

recipróc (-ci-proc) adj. m., pl. recipróci; f. reciprócă, pl. recipróce

reciprocului
RECIPRÓC, -Ă, reciproci, -ce, adj. (Despre acțiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acționează unul asupra celuilalt, care se influențează unul pe altul, care vine din amândouă părțile; p. ext. care angajează în egală măsură părțile contractante. ◊ (Log.) Propoziții (sau judecăți) reciproce = propoziții (sau judecăți) în care subiectul uneia poate deveni predicatul alteia, și invers. (Gram.) Reflexiv reciproc = formă verbală care arată că acțiunea este făcută în același timp de două sau de mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, în general, efectele acțiunii făcute de celelalte. (Mec.) Figură reciprocă = figură cu ajutorul căreia se determină forțele care acționează în barele unei grinzi cu zăbrele. (Mat.) Ecuație reciprocă = ecuație care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia. Teoremă reciprocă (și substantivat, f.) = teoremă ale cărei premise, sunt concluziile altei teoreme, și invers. Numere reciproce = numere care, înmulțite unul cu celălalt, dau un produs egal cu unitatea. – Din fr. réciproque, lat. reciprocus.

DOOM

recipróc (-ci-proc) adj. m., pl. recipróci; f. reciprócă, pl. recipróce

recircul
RECIRCULÁ, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).

DOOM

*recirculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recírculă

recircula
RECIRCULÁ, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).

DOOM

*recirculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recírculă

recirculai
RECIRCULÁ, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).

DOOM

*recirculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recírculă

recirculam
RECIRCULÁ, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).

DOOM

*recirculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recírculă

recirculare
RECIRCULÁ, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).

DOOM

*recirculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recírculă

recirculare
RECIRCULÁRE s. f. (Tehn.) 1. Reintroducere a unui material sau a unei substanțe în ciclul de fabricație, în scopul îmbunătățirii unor parametri ai producției. 2. Recirculație. – V. recircula.

DOOM

recirculáre s. f., g.-d. art. recirculắrii

recircularea
RECIRCULÁRE s. f. (Tehn.) 1. Reintroducere a unui material sau a unei substanțe în ciclul de fabricație, în scopul îmbunătățirii unor parametri ai producției. 2. Recirculație. – V. recircula.

DOOM

recirculáre s. f., g.-d. art. recirculắrii

recirculară
RECIRCULÁ, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).

DOOM

*recirculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recírculă

recircularăm
RECIRCULÁ, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).

DOOM

*recirculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recírculă

recircularăți
RECIRCULÁ, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).

DOOM

*recirculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recírculă

recirculase
RECIRCULÁ, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).

DOOM

*recirculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recírculă

recirculasem
RECIRCULÁ, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).

DOOM

*recirculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recírculă

recirculaseră
RECIRCULÁ, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).

DOOM

*recirculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recírculă

recirculaserăm
RECIRCULÁ, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).

DOOM

*recirculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recírculă

recirculaserăți
RECIRCULÁ, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).

DOOM

*recirculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recírculă

recirculaseși
RECIRCULÁ, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).

DOOM

*recirculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recírculă

recirculaseți
RECIRCULÁ, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).

DOOM

*recirculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recírculă

recirculat
RECIRCULÁ, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).

DOOM

*recirculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recírculă

recirculat
RECIRCULÁ, recírcul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Re¹- + circula (după fr. récirculer).

recirculau
RECIRCULÁ, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).

DOOM

*recirculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recírculă

recirculași
RECIRCULÁ, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).

DOOM

*recirculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recírculă

recirculați
RECIRCULÁ, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).

DOOM

*recirculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recírculă

recirculația
RECIRCULÁȚIE s. f. Reintroducere parțială sau totală a agentului caloric sau frigorific într-o instalație de încălzire sau de răcire; reintroducere a unui material într-o instalație în care se produce o reacție chimică; recirculare. – Din fr. recirculation.

DOOM

recirculáție (-ți-e) s. f., art. recirculáția (-ți-a), g.-d. recirculáții, art. recirculáției

recirculație
RECIRCULÁȚIE s. f. Reintroducere parțială sau totală a agentului caloric sau frigorific într-o instalație de încălzire sau de răcire; reintroducere a unui material într-o instalație în care se produce o reacție chimică; recirculare. – Din fr. recirculation.

DOOM

recirculáție (-ți-e) s. f., art. recirculáția (-ți-a), g.-d. recirculáții, art. recirculáției

recirculației
RECIRCULÁȚIE s. f. Reintroducere parțială sau totală a agentului caloric sau frigorific într-o instalație de încălzire sau de răcire; reintroducere a unui material într-o instalație în care se produce o reacție chimică; recirculare. – Din fr. recirculation.

DOOM

recirculáție (-ți-e) s. f., art. recirculáția (-ți-a), g.-d. recirculáții, art. recirculáției

recirculații
RECIRCULÁȚIE s. f. Reintroducere parțială sau totală a agentului caloric sau frigorific într-o instalație de încălzire sau de răcire; reintroducere a unui material într-o instalație în care se produce o reacție chimică; recirculare. – Din fr. recirculation.

DOOM

recirculáție (-ți-e) s. f., art. recirculáția (-ți-a), g.-d. recirculáții, art. recirculáției

recirculațiile
RECIRCULÁȚIE s. f. Reintroducere parțială sau totală a agentului caloric sau frigorific într-o instalație de încălzire sau de răcire; reintroducere a unui material într-o instalație în care se produce o reacție chimică; recirculare. – Din fr. recirculation.

DOOM

recirculáție (-ți-e) s. f., art. recirculáția (-ți-a), g.-d. recirculáții, art. recirculáției

recirculațiilor
RECIRCULÁȚIE s. f. Reintroducere parțială sau totală a agentului caloric sau frigorific într-o instalație de încălzire sau de răcire; reintroducere a unui material într-o instalație în care se produce o reacție chimică; recirculare. – Din fr. recirculation.

DOOM

recirculáție (-ți-e) s. f., art. recirculáția (-ți-a), g.-d. recirculáții, art. recirculáției

recircule
RECIRCULÁ, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).

DOOM

*recirculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recírculă

recirculi
RECIRCULÁ, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).

DOOM

*recirculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recírculă

recirculând
RECIRCULÁ, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).

DOOM

*recirculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recírculă

recirculînd
RECIRCULÁ, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Pref. re- + circula (după fr. récirculer).

DOOM

*recirculá (a ~) vb., ind. prez. 3 recírculă

recirculări
RECIRCULÁRE s. f. (Tehn.) 1. Reintroducere a unui material sau a unei substanțe în ciclul de fabricație, în scopul îmbunătățirii unor parametri ai producției. 2. Recirculație. – V. recircula.

DOOM

recirculáre s. f., g.-d. art. recirculắrii

recirculării
RECIRCULÁRE s. f. (Tehn.) 1. Reintroducere a unui material sau a unei substanțe în ciclul de fabricație, în scopul îmbunătățirii unor parametri ai producției. 2. Recirculație. – V. recircula.

DOOM

recirculáre s. f., g.-d. art. recirculắrii

recirculările
RECIRCULÁRE s. f. (Tehn.) 1. Reintroducere a unui material sau a unei substanțe în ciclul de fabricație, în scopul îmbunătățirii unor parametri ai producției. 2. Recirculație. – V. recircula.

DOOM

recirculáre s. f., g.-d. art. recirculắrii

recirculărilor
RECIRCULÁRE s. f. (Tehn.) 1. Reintroducere a unui material sau a unei substanțe în ciclul de fabricație, în scopul îmbunătățirii unor parametri ai producției. 2. Recirculație. – V. recircula.

DOOM

recirculáre s. f., g.-d. art. recirculắrii

recit
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.

DOOM

recitá (a ~) vb., ind. prez. 3 recítă

recita
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.

DOOM

recitá (a ~) vb., ind. prez. 3 recítă

recitai
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.

DOOM

recitá (a ~) vb., ind. prez. 3 recítă

recital
RECITÁL, recitaluri, s. n. Concert al cărui program este interpretat de un singur artist; p. ext. manifestare artistică susținută de un singur interpret. Recital de pian. – Pl. și: recitale.

recital
RECITÁL, recitaluri, s. n. Concert al cărui program este susținut de un singur solist; p. ext. (adesea fig.) manifestare artistică susținută de un singur interpret (sau de câțiva). – Din fr. récital.

DOOM

recitál s. n., pl. recitáluri

recitalul
RECITÁL, recitaluri, s. n. Concert al cărui program este susținut de un singur solist; p. ext. (adesea fig.) manifestare artistică susținută de un singur interpret (sau de câțiva). – Din fr. récital.

DOOM

recitál s. n., pl. recitáluri

recitalului
RECITÁL, recitaluri, s. n. Concert al cărui program este susținut de un singur solist; p. ext. (adesea fig.) manifestare artistică susținută de un singur interpret (sau de câțiva). – Din fr. récital.

DOOM

recitál s. n., pl. recitáluri

recitaluri
RECITÁL, recitaluri, s. n. Concert al cărui program este susținut de un singur solist; p. ext. (adesea fig.) manifestare artistică susținută de un singur interpret (sau de câțiva). – Din fr. récital.

DOOM

recitál s. n., pl. recitáluri

recitalurile
RECITÁL, recitaluri, s. n. Concert al cărui program este susținut de un singur solist; p. ext. (adesea fig.) manifestare artistică susținută de un singur interpret (sau de câțiva). – Din fr. récital.

DOOM

recitál s. n., pl. recitáluri

recitalurilor
RECITÁL, recitaluri, s. n. Concert al cărui program este susținut de un singur solist; p. ext. (adesea fig.) manifestare artistică susținută de un singur interpret (sau de câțiva). – Din fr. récital.

DOOM

recitál s. n., pl. recitáluri

recitam
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.

DOOM

recitá (a ~) vb., ind. prez. 3 recítă

recitando
RECITÁNDO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Declamând, recitând, povestind. [< it. recitando].

recitant
RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.

DOOM

recitánt² s. m., pl. recitánți

recitant
RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.

DOOM

recitánt² s. m., pl. recitánți

recitanta
RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.

DOOM

recitánt² s. m., pl. recitánți

recitanta
RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.

DOOM

recitánt² s. m., pl. recitánți

recitante
RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.

DOOM

recitánt² s. m., pl. recitánți

recitante
RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.

DOOM

recitánt² s. m., pl. recitánți

recitantei
RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.

DOOM

recitánt² s. m., pl. recitánți

recitantei
RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.

DOOM

recitánt² s. m., pl. recitánți

recitantele
RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.

DOOM

recitánt² s. m., pl. recitánți

recitantele
RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.

DOOM

recitánt² s. m., pl. recitánți

recitantelor
RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.

DOOM

recitánt² s. m., pl. recitánți

recitantelor
RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.

DOOM

recitánt² s. m., pl. recitánți

recitantul
RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.

DOOM

recitánt² s. m., pl. recitánți

recitantul
RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.

DOOM

recitánt² s. m., pl. recitánți

recitantului
RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.

DOOM

recitánt² s. m., pl. recitánți

recitantului
RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.

DOOM

recitánt² s. m., pl. recitánți

recitanți
RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.

DOOM

recitánt² s. m., pl. recitánți

recitanți
RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.

DOOM

recitánt² s. m., pl. recitánți

recitanții
RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.

DOOM

recitánt² s. m., pl. recitánți

recitanții
RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.

DOOM

recitánt² s. m., pl. recitánți

recitanților
RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.

DOOM

recitánt² s. m., pl. recitánți

recitanților
RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.

DOOM

recitánt² s. m., pl. recitánți

recitare
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.

DOOM

recitá (a ~) vb., ind. prez. 3 recítă

recitare
RECITÁRE, recitări, s. f. Acțiunea de a recita și rezultatul ei; declamare. ♦ Poezie recitată; text de recitat. – V. recita.

DOOM

recitáre s. f., g.-d. art. recitắrii; pl. recitắri

recitarea
RECITÁRE, recitări, s. f. Acțiunea de a recita și rezultatul ei; declamare. ♦ Poezie recitată; text de recitat. – V. recita.

DOOM

recitáre s. f., g.-d. art. recitắrii; pl. recitắri

recitară
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.

DOOM

recitá (a ~) vb., ind. prez. 3 recítă

recitarăm
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.

DOOM

recitá (a ~) vb., ind. prez. 3 recítă

recitarăți
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.

DOOM

recitá (a ~) vb., ind. prez. 3 recítă

recitase
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.

DOOM

recitá (a ~) vb., ind. prez. 3 recítă

recitasem
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.

DOOM

recitá (a ~) vb., ind. prez. 3 recítă

recitaseră
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.

DOOM

recitá (a ~) vb., ind. prez. 3 recítă

recitaserăm
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.

DOOM

recitá (a ~) vb., ind. prez. 3 recítă

recitaserăți
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.

DOOM

recitá (a ~) vb., ind. prez. 3 recítă

recitaseși
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.

DOOM

recitá (a ~) vb., ind. prez. 3 recítă

recitaseți
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.

DOOM

recitá (a ~) vb., ind. prez. 3 recítă

recitat
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.

DOOM

recitá (a ~) vb., ind. prez. 3 recítă

recitat
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.

recitativ
RECITATÍV, recitative, s. n. Gen de muzică vocală (executată de solist), cu sau fără acompaniament instrumental, care, prin intonații și prin ritmica asemănătoare vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, comentează acțiunea și face legătura între arii. – Din fr. récitatif.

DOOM

recitatív s. n., pl. recitatíve

recitative
RECITATÍV, recitative, s. n. Gen de muzică vocală (executată de solist), cu sau fără acompaniament instrumental, care, prin intonații și prin ritmica asemănătoare vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, comentează acțiunea și face legătura între arii. – Din fr. récitatif.

DOOM

recitatív s. n., pl. recitatíve

recitativele
RECITATÍV, recitative, s. n. Gen de muzică vocală (executată de solist), cu sau fără acompaniament instrumental, care, prin intonații și prin ritmica asemănătoare vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, comentează acțiunea și face legătura între arii. – Din fr. récitatif.

DOOM

recitatív s. n., pl. recitatíve

recitativelor
RECITATÍV, recitative, s. n. Gen de muzică vocală (executată de solist), cu sau fără acompaniament instrumental, care, prin intonații și prin ritmica asemănătoare vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, comentează acțiunea și face legătura între arii. – Din fr. récitatif.

DOOM

recitatív s. n., pl. recitatíve

recitativul
RECITATÍV, recitative, s. n. Gen de muzică vocală (executată de solist), cu sau fără acompaniament instrumental, care, prin intonații și prin ritmica asemănătoare vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, comentează acțiunea și face legătura între arii. – Din fr. récitatif.

DOOM

recitatív s. n., pl. recitatíve

recitativului
RECITATÍV, recitative, s. n. Gen de muzică vocală (executată de solist), cu sau fără acompaniament instrumental, care, prin intonații și prin ritmica asemănătoare vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, comentează acțiunea și face legătura între arii. – Din fr. récitatif.

DOOM

recitatív s. n., pl. recitatíve

recitatoare
RECITATÓR, -OÁRE, recitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care recită. – Din fr. récitateur.

DOOM

recitatór s. m., pl. recitatóri

recitatoarea
RECITATÓR, -OÁRE, recitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care recită. – Din fr. récitateur.

DOOM

recitatór s. m., pl. recitatóri

recitatoarei
RECITATÓR, -OÁRE, recitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care recită. – Din fr. récitateur.

DOOM

recitatór s. m., pl. recitatóri

recitatoarele
RECITATÓR, -OÁRE, recitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care recită. – Din fr. récitateur.

DOOM

recitatór s. m., pl. recitatóri

recitatoarelor
RECITATÓR, -OÁRE, recitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care recită. – Din fr. récitateur.

DOOM

recitatór s. m., pl. recitatóri

recitator
RECITATÓR, -OÁRE, recitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care recită. – Din fr. récitateur.

DOOM

recitatór s. m., pl. recitatóri

recitatori
RECITATÓR, -OÁRE, recitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care recită. – Din fr. récitateur.

DOOM

recitatór s. m., pl. recitatóri

recitatorii
RECITATÓR, -OÁRE, recitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care recită. – Din fr. récitateur.

DOOM

recitatór s. m., pl. recitatóri

recitatorilor
RECITATÓR, -OÁRE, recitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care recită. – Din fr. récitateur.

DOOM

recitatór s. m., pl. recitatóri

recitatorul
RECITATÓR, -OÁRE, recitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care recită. – Din fr. récitateur.

DOOM

recitatór s. m., pl. recitatóri

recitatorului
RECITATÓR, -OÁRE, recitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care recită. – Din fr. récitateur.

DOOM

recitatór s. m., pl. recitatóri

recitau
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.

DOOM

recitá (a ~) vb., ind. prez. 3 recítă

recitași
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.

DOOM

recitá (a ~) vb., ind. prez. 3 recítă

recitați
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.

DOOM

recitá (a ~) vb., ind. prez. 3 recítă

recitație
RECITÁȚIE s.f. Recitare. [Gen. -iei, var. recitațiune s.f. / < fr. récitation].

recitațiune
RECITAȚIÚNE s.f. v. recitație.

recite
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.

DOOM

recitá (a ~) vb., ind. prez. 3 recítă

recitea
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

reciteai
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

reciteam
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

recitească
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

reciteau
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

reciteați
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

recitesc
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

recitește
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

recitești
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

reciti
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

recitii
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

recitim
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

recitind
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

recitire
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

recitire
RECITÍRE s. f. Acțiunea de a reciti și rezultatul ei. – V. reciti.

DOOM

recitíre s. f., g.-d. art. recitírii

recitirea
RECITÍRE s. f. Acțiunea de a reciti și rezultatul ei. – V. reciti.

DOOM

recitíre s. f., g.-d. art. recitírii

recitiri
RECITÍRE s. f. Acțiunea de a reciti și rezultatul ei. – V. reciti.

DOOM

recitíre s. f., g.-d. art. recitírii

recitirii
RECITÍRE s. f. Acțiunea de a reciti și rezultatul ei. – V. reciti.

DOOM

recitíre s. f., g.-d. art. recitírii

recitirile
RECITÍRE s. f. Acțiunea de a reciti și rezultatul ei. – V. reciti.

DOOM

recitíre s. f., g.-d. art. recitírii

recitirilor
RECITÍRE s. f. Acțiunea de a reciti și rezultatul ei. – V. reciti.

DOOM

recitíre s. f., g.-d. art. recitírii

recitiră
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

recitirăm
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

recitirăți
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

recitise
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

recitisem
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

recitiseră
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

recitiserăm
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

recitiserăți
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

recitiseși
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

recitiseți
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

recitit
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

recitit
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Re¹- + citi (după fr. relire).

recitiși
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

recitiți
RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou același text. – Pref. re- + citi (după fr. relire).

DOOM

recití (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. recitésc, imperf. 3 sg. reciteá; conj. prez. 3 să reciteáscă

recitând
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.

DOOM

recitá (a ~) vb., ind. prez. 3 recítă

recitînd
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.

DOOM

recitá (a ~) vb., ind. prez. 3 recítă

recitări
RECITÁRE, recitări, s. f. Acțiunea de a recita și rezultatul ei; declamare. ♦ Poezie recitată; text de recitat. – V. recita.

DOOM

recitáre s. f., g.-d. art. recitắrii; pl. recitắri

recitării
RECITÁRE, recitări, s. f. Acțiunea de a recita și rezultatul ei; declamare. ♦ Poezie recitată; text de recitat. – V. recita.

DOOM

recitáre s. f., g.-d. art. recitắrii; pl. recitắri

recitările
RECITÁRE, recitări, s. f. Acțiunea de a recita și rezultatul ei; declamare. ♦ Poezie recitată; text de recitat. – V. recita.

DOOM

recitáre s. f., g.-d. art. recitắrii; pl. recitắri

recitărilor
RECITÁRE, recitări, s. f. Acțiunea de a recita și rezultatul ei; declamare. ♦ Poezie recitată; text de recitat. – V. recita.

DOOM

recitáre s. f., g.-d. art. recitắrii; pl. recitắri

recișoara
RECIȘÓR, -OÁRĂ, recișori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui rece; puțin cam rece. – Rece + suf. -ișor.

DOOM

recișór (fam.) adj. m., pl. recișóri; f. recișoáră, pl. recișoáre

recișoare
RECIȘÓR, -OÁRĂ, recișori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui rece; puțin cam rece. – Rece + suf. -ișor.

DOOM

recișór (fam.) adj. m., pl. recișóri; f. recișoáră, pl. recișoáre

recișoarei
RECIȘÓR, -OÁRĂ, recișori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui rece; puțin cam rece. – Rece + suf. -ișor.

DOOM

recișór (fam.) adj. m., pl. recișóri; f. recișoáră, pl. recișoáre

recișoarele
RECIȘÓR, -OÁRĂ, recișori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui rece; puțin cam rece. – Rece + suf. -ișor.

DOOM

recișór (fam.) adj. m., pl. recișóri; f. recișoáră, pl. recișoáre

recișoarelor
RECIȘÓR, -OÁRĂ, recișori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui rece; puțin cam rece. – Rece + suf. -ișor.

DOOM

recișór (fam.) adj. m., pl. recișóri; f. recișoáră, pl. recișoáre

recișor
RECIȘÓR, -OÁRĂ, recișori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui rece; puțin cam rece. – Rece + suf. -ișor.

DOOM

recișór (fam.) adj. m., pl. recișóri; f. recișoáră, pl. recișoáre

recișori
RECIȘÓR, -OÁRĂ, recișori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui rece; puțin cam rece. – Rece + suf. -ișor.

DOOM

recișór (fam.) adj. m., pl. recișóri; f. recișoáră, pl. recișoáre

recișorii
RECIȘÓR, -OÁRĂ, recișori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui rece; puțin cam rece. – Rece + suf. -ișor.

DOOM

recișór (fam.) adj. m., pl. recișóri; f. recișoáră, pl. recișoáre

recișorilor
RECIȘÓR, -OÁRĂ, recișori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui rece; puțin cam rece. – Rece + suf. -ișor.

DOOM

recișór (fam.) adj. m., pl. recișóri; f. recișoáră, pl. recișoáre

recișorul
RECIȘÓR, -OÁRĂ, recișori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui rece; puțin cam rece. – Rece + suf. -ișor.

DOOM

recișór (fam.) adj. m., pl. recișóri; f. recișoáră, pl. recișoáre

recișorului
RECIȘÓR, -OÁRĂ, recișori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui rece; puțin cam rece. – Rece + suf. -ișor.

DOOM

recișór (fam.) adj. m., pl. recișóri; f. recișoáră, pl. recișoáre

reciți
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.

DOOM

recitá (a ~) vb., ind. prez. 3 recítă

reclam
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

DOOM

reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă

reclama
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

DOOM

reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă

reclama
RECLÁMĂ, reclame, s. f. 1. Activitate (comercială) prin care se urmărește, pe calea publicității (prin tipărituri, radio, televiziune, cinematograf etc.), suscitarea, câștigarea interesului public asupra anumitor mărfuri, a unor cărți, a unui spectacol, a folosirii unor servicii etc. ♦ Răspândire de informații elogioase (despre cineva sau ceva), cu scopul de a-i crea renume sau popularitate. 2. Articol (dintr-o publicație), afiș, placardă, panou, prospect etc. prin care se face reclamă (1). – Din fr. réclame, germ. Reklame.

DOOM

reclámă (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclámei; pl. recláme

reclamagii
RECLAMAGÍU², reclamagii, s. m. (Fam.) Persoană care își face reclamă, publicitate; lăudăros. – Reclamă + suf. -agiu.

DOOM

reclamagíu (fam.) (re-cla-) s. m., art. reclamagíul; pl. reclamagíi, art. reclamagíii (-gi-ii)

reclamagiii
RECLAMAGÍU², reclamagii, s. m. (Fam.) Persoană care își face reclamă, publicitate; lăudăros. – Reclamă + suf. -agiu.

DOOM

reclamagíu (fam.) (re-cla-) s. m., art. reclamagíul; pl. reclamagíi, art. reclamagíii (-gi-ii)

reclamagiilor
RECLAMAGÍU², reclamagii, s. m. (Fam.) Persoană care își face reclamă, publicitate; lăudăros. – Reclamă + suf. -agiu.

DOOM

reclamagíu (fam.) (re-cla-) s. m., art. reclamagíul; pl. reclamagíi, art. reclamagíii (-gi-ii)

reclamagiu
RECLAMAGÍU², reclamagii, s. m. (Fam.) Persoană care își face reclamă, publicitate; lăudăros. – Reclamă + suf. -agiu.

DOOM

reclamagíu (fam.) (re-cla-) s. m., art. reclamagíul; pl. reclamagíi, art. reclamagíii (-gi-ii)

reclamagiul
RECLAMAGÍU², reclamagii, s. m. (Fam.) Persoană care își face reclamă, publicitate; lăudăros. – Reclamă + suf. -agiu.

DOOM

reclamagíu (fam.) (re-cla-) s. m., art. reclamagíul; pl. reclamagíi, art. reclamagíii (-gi-ii)

reclamagiului
RECLAMAGÍU², reclamagii, s. m. (Fam.) Persoană care își face reclamă, publicitate; lăudăros. – Reclamă + suf. -agiu.

DOOM

reclamagíu (fam.) (re-cla-) s. m., art. reclamagíul; pl. reclamagíi, art. reclamagíii (-gi-ii)

reclamai
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

DOOM

reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă

reclamam
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

DOOM

reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă

reclamant
RECLAMÁNT, -Ă, reclamanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care face o reclamație. 2. Persoană care introduce o acțiune în fața unui organ de jurisdicție. – Din fr. réclamant.

DOOM

reclamántă (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclamántei; pl. reclamánte

reclamanta
RECLAMÁNT, -Ă, reclamanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care face o reclamație. 2. Persoană care introduce o acțiune în fața unui organ de jurisdicție. – Din fr. réclamant.

DOOM

reclamántă (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclamántei; pl. reclamánte

reclamante
RECLAMÁNT, -Ă, reclamanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care face o reclamație. 2. Persoană care introduce o acțiune în fața unui organ de jurisdicție. – Din fr. réclamant.

DOOM

reclamántă (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclamántei; pl. reclamánte

reclamantei
RECLAMÁNT, -Ă, reclamanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care face o reclamație. 2. Persoană care introduce o acțiune în fața unui organ de jurisdicție. – Din fr. réclamant.

DOOM

reclamántă (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclamántei; pl. reclamánte

reclamantele
RECLAMÁNT, -Ă, reclamanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care face o reclamație. 2. Persoană care introduce o acțiune în fața unui organ de jurisdicție. – Din fr. réclamant.

DOOM

reclamántă (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclamántei; pl. reclamánte

reclamantelor
RECLAMÁNT, -Ă, reclamanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care face o reclamație. 2. Persoană care introduce o acțiune în fața unui organ de jurisdicție. – Din fr. réclamant.

DOOM

reclamántă (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclamántei; pl. reclamánte

reclamantul
RECLAMÁNT, -Ă, reclamanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care face o reclamație. 2. Persoană care introduce o acțiune în fața unui organ de jurisdicție. – Din fr. réclamant.

DOOM

reclamántă (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclamántei; pl. reclamánte

reclamantului
RECLAMÁNT, -Ă, reclamanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care face o reclamație. 2. Persoană care introduce o acțiune în fața unui organ de jurisdicție. – Din fr. réclamant.

DOOM

reclamántă (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclamántei; pl. reclamánte

reclamanți
RECLAMÁNT, -Ă, reclamanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care face o reclamație. 2. Persoană care introduce o acțiune în fața unui organ de jurisdicție. – Din fr. réclamant.

DOOM

reclamántă (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclamántei; pl. reclamánte

reclamanții
RECLAMÁNT, -Ă, reclamanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care face o reclamație. 2. Persoană care introduce o acțiune în fața unui organ de jurisdicție. – Din fr. réclamant.

DOOM

reclamántă (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclamántei; pl. reclamánte

reclamanților
RECLAMÁNT, -Ă, reclamanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care face o reclamație. 2. Persoană care introduce o acțiune în fața unui organ de jurisdicție. – Din fr. réclamant.

DOOM

reclamántă (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclamántei; pl. reclamánte

reclamare
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

DOOM

reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă

reclamare
RECLAMÁRE s. f. (Rar) Reclamație. – V. reclama.

DOOM

reclamáre (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclamắrii

reclamarea
RECLAMÁRE s. f. (Rar) Reclamație. – V. reclama.

DOOM

reclamáre (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclamắrii

reclamară
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

DOOM

reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă

reclamarăm
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

DOOM

reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă

reclamarăți
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

DOOM

reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă

reclamase
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

DOOM

reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă

reclamasem
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

DOOM

reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă

reclamaseră
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

DOOM

reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă

reclamaserăm
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

DOOM

reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă

reclamaserăți
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

DOOM

reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă

reclamaseși
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

DOOM

reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă

reclamaseți
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

DOOM

reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă

reclamat
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

DOOM

reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă

reclamat
RECLAMÁT, -Ă, reclamați, -te, adj. 1. Cerut, pretins, revendicat. 2. (Adesea substantivat) Împotriva căruia cineva se ridică prin intermediul unui organ juridic; pârât. – V. reclama.

reclamata
RECLAMÁT, -Ă, reclamați, -te, adj. 1. Cerut, pretins, revendicat. 2. (Adesea substantivat) Împotriva căruia cineva se ridică prin intermediul unui organ juridic; pârât. – V. reclama.

reclamate
RECLAMÁT, -Ă, reclamați, -te, adj. 1. Cerut, pretins, revendicat. 2. (Adesea substantivat) Împotriva căruia cineva se ridică prin intermediul unui organ juridic; pârât. – V. reclama.

reclamatei
RECLAMÁT, -Ă, reclamați, -te, adj. 1. Cerut, pretins, revendicat. 2. (Adesea substantivat) Împotriva căruia cineva se ridică prin intermediul unui organ juridic; pârât. – V. reclama.

reclamatele
RECLAMÁT, -Ă, reclamați, -te, adj. 1. Cerut, pretins, revendicat. 2. (Adesea substantivat) Împotriva căruia cineva se ridică prin intermediul unui organ juridic; pârât. – V. reclama.

reclamatelor
RECLAMÁT, -Ă, reclamați, -te, adj. 1. Cerut, pretins, revendicat. 2. (Adesea substantivat) Împotriva căruia cineva se ridică prin intermediul unui organ juridic; pârât. – V. reclama.

reclamatul
RECLAMÁT, -Ă, reclamați, -te, adj. 1. Cerut, pretins, revendicat. 2. (Adesea substantivat) Împotriva căruia cineva se ridică prin intermediul unui organ juridic; pârât. – V. reclama.

reclamatului
RECLAMÁT, -Ă, reclamați, -te, adj. 1. Cerut, pretins, revendicat. 2. (Adesea substantivat) Împotriva căruia cineva se ridică prin intermediul unui organ juridic; pârât. – V. reclama.

reclamau
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

DOOM

reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă

reclamași
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

DOOM

reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă

reclamați
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

DOOM

reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă

reclamați
RECLAMÁT, -Ă, reclamați, -te, adj. 1. Cerut, pretins, revendicat. 2. (Adesea substantivat) Împotriva căruia cineva se ridică prin intermediul unui organ juridic; pârât. – V. reclama.

reclamația
RECLAMÁȚIE, reclamații, s. f. Faptul de a reclama; (concr.) petiție, plângere, jalbă prin care se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva. ♦ (Jur.) Sesizare adresată unui organ al administrației de stat în legătură cu încălcarea unui drept al petiționarului, sau unui organ de urmărire penală în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni. [Var.: (înv.) reclamațiúne, (pop.) lăcrămáție s. f.] – Din fr. réclamation.

DOOM

reclamáție (re-cla-, -ți-e) s. f., art. reclamáția (-ți-a), g.-d. art. reclamáției; pl. reclamáții, art. reclamáțiile (-ți-i-)

reclamație
RECLAMÁȚIE, reclamații, s. f. Faptul de a reclama; (concr.) petiție, plângere, jalbă prin care se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva. ♦ (Jur.) Sesizare adresată unui organ al administrației de stat în legătură cu încălcarea unui drept al petiționarului, sau unui organ de urmărire penală în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni. [Var.: (înv.) reclamațiúne, (pop.) lăcrămáție s. f.] – Din fr. réclamation.

DOOM

reclamáție (re-cla-, -ți-e) s. f., art. reclamáția (-ți-a), g.-d. art. reclamáției; pl. reclamáții, art. reclamáțiile (-ți-i-)

reclamației
RECLAMÁȚIE, reclamații, s. f. Faptul de a reclama; (concr.) petiție, plângere, jalbă prin care se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva. ♦ (Jur.) Sesizare adresată unui organ al administrației de stat în legătură cu încălcarea unui drept al petiționarului, sau unui organ de urmărire penală în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni. [Var.: (înv.) reclamațiúne, (pop.) lăcrămáție s. f.] – Din fr. réclamation.

DOOM

reclamáție (re-cla-, -ți-e) s. f., art. reclamáția (-ți-a), g.-d. art. reclamáției; pl. reclamáții, art. reclamáțiile (-ți-i-)

reclamații
RECLAMÁT, -Ă, reclamați, -te, adj. 1. Cerut, pretins, revendicat. 2. (Adesea substantivat) Împotriva căruia cineva se ridică prin intermediul unui organ juridic; pârât. – V. reclama.

reclamații
RECLAMÁȚIE, reclamații, s. f. Faptul de a reclama; (concr.) petiție, plângere, jalbă prin care se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva. ♦ (Jur.) Sesizare adresată unui organ al administrației de stat în legătură cu încălcarea unui drept al petiționarului, sau unui organ de urmărire penală în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni. [Var.: (înv.) reclamațiúne, (pop.) lăcrămáție s. f.] – Din fr. réclamation.

DOOM

reclamáție (re-cla-, -ți-e) s. f., art. reclamáția (-ți-a), g.-d. art. reclamáției; pl. reclamáții, art. reclamáțiile (-ți-i-)

reclamațiile
RECLAMÁȚIE, reclamații, s. f. Faptul de a reclama; (concr.) petiție, plângere, jalbă prin care se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva. ♦ (Jur.) Sesizare adresată unui organ al administrației de stat în legătură cu încălcarea unui drept al petiționarului, sau unui organ de urmărire penală în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni. [Var.: (înv.) reclamațiúne, (pop.) lăcrămáție s. f.] – Din fr. réclamation.

DOOM

reclamáție (re-cla-, -ți-e) s. f., art. reclamáția (-ți-a), g.-d. art. reclamáției; pl. reclamáții, art. reclamáțiile (-ți-i-)

reclamațiilor
RECLAMÁȚIE, reclamații, s. f. Faptul de a reclama; (concr.) petiție, plângere, jalbă prin care se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva. ♦ (Jur.) Sesizare adresată unui organ al administrației de stat în legătură cu încălcarea unui drept al petiționarului, sau unui organ de urmărire penală în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni. [Var.: (înv.) reclamațiúne, (pop.) lăcrămáție s. f.] – Din fr. réclamation.

DOOM

reclamáție (re-cla-, -ți-e) s. f., art. reclamáția (-ți-a), g.-d. art. reclamáției; pl. reclamáții, art. reclamáțiile (-ți-i-)

reclamaților
RECLAMÁT, -Ă, reclamați, -te, adj. 1. Cerut, pretins, revendicat. 2. (Adesea substantivat) Împotriva căruia cineva se ridică prin intermediul unui organ juridic; pârât. – V. reclama.

reclamațiune
RECLAMÁȚIE, reclamații, s. f. Faptul de a reclama; (concr.) petiție, plângere, jalbă prin care se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva. ♦ (Jur.) Sesizare adresată unui organ al administrației de stat în legătură cu încălcarea unui drept al petiționarului, sau unui organ de urmărire penală în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni. [Var.: (înv.) reclamațiúne, (pop.) lăcrămáție s. f.] – Din fr. réclamation.

DOOM

reclamáție (re-cla-, -ți-e) s. f., art. reclamáția (-ți-a), g.-d. art. reclamáției; pl. reclamáții, art. reclamáțiile (-ți-i-)

reclame
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

DOOM

reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă

reclame
RECLÁMĂ, reclame, s. f. 1. Activitate (comercială) prin care se urmărește, pe calea publicității (prin tipărituri, radio, televiziune, cinematograf etc.), suscitarea, câștigarea interesului public asupra anumitor mărfuri, a unor cărți, a unui spectacol, a folosirii unor servicii etc. ♦ Răspândire de informații elogioase (despre cineva sau ceva), cu scopul de a-i crea renume sau popularitate. 2. Articol (dintr-o publicație), afiș, placardă, panou, prospect etc. prin care se face reclamă (1). – Din fr. réclame, germ. Reklame.

DOOM

reclámă (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclámei; pl. recláme

reclamei
RECLÁMĂ, reclame, s. f. 1. Activitate (comercială) prin care se urmărește, pe calea publicității (prin tipărituri, radio, televiziune, cinematograf etc.), suscitarea, câștigarea interesului public asupra anumitor mărfuri, a unor cărți, a unui spectacol, a folosirii unor servicii etc. ♦ Răspândire de informații elogioase (despre cineva sau ceva), cu scopul de a-i crea renume sau popularitate. 2. Articol (dintr-o publicație), afiș, placardă, panou, prospect etc. prin care se face reclamă (1). – Din fr. réclame, germ. Reklame.

DOOM

reclámă (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclámei; pl. recláme

reclamele
RECLÁMĂ, reclame, s. f. 1. Activitate (comercială) prin care se urmărește, pe calea publicității (prin tipărituri, radio, televiziune, cinematograf etc.), suscitarea, câștigarea interesului public asupra anumitor mărfuri, a unor cărți, a unui spectacol, a folosirii unor servicii etc. ♦ Răspândire de informații elogioase (despre cineva sau ceva), cu scopul de a-i crea renume sau popularitate. 2. Articol (dintr-o publicație), afiș, placardă, panou, prospect etc. prin care se face reclamă (1). – Din fr. réclame, germ. Reklame.

DOOM

reclámă (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclámei; pl. recláme

reclamelor
RECLÁMĂ, reclame, s. f. 1. Activitate (comercială) prin care se urmărește, pe calea publicității (prin tipărituri, radio, televiziune, cinematograf etc.), suscitarea, câștigarea interesului public asupra anumitor mărfuri, a unor cărți, a unui spectacol, a folosirii unor servicii etc. ♦ Răspândire de informații elogioase (despre cineva sau ceva), cu scopul de a-i crea renume sau popularitate. 2. Articol (dintr-o publicație), afiș, placardă, panou, prospect etc. prin care se face reclamă (1). – Din fr. réclame, germ. Reklame.

DOOM

reclámă (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclámei; pl. recláme

reclami
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

DOOM

reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă

reclamând
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

DOOM

reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă

reclamînd
RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

DOOM

reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă

reclamări
RECLAMÁRE s. f. (Rar) Reclamație. – V. reclama.

DOOM

reclamáre (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclamắrii

reclamării
RECLAMÁRE s. f. (Rar) Reclamație. – V. reclama.

DOOM

reclamáre (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclamắrii

reclamările
RECLAMÁRE s. f. (Rar) Reclamație. – V. reclama.

DOOM

reclamáre (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclamắrii

reclamărilor
RECLAMÁRE s. f. (Rar) Reclamație. – V. reclama.

DOOM

reclamáre (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclamắrii

reclasa
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.

DOOM

reclasá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclaseáză

reclasai
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.

DOOM

reclasá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclaseáză

reclasam
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.

DOOM

reclasá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclaseáză

reclasare
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.

DOOM

reclasá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclaseáză

reclasare
RECLASÁRE, reclasări, s. f. Acțiunea de a reclasa și rezultatul ei. – V. reclasa.

DOOM

reclasáre (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclasắrii; pl. reclasắri

reclasarea
RECLASÁRE, reclasări, s. f. Acțiunea de a reclasa și rezultatul ei. – V. reclasa.

DOOM

reclasáre (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclasắrii; pl. reclasắri

reclasară
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.

DOOM

reclasá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclaseáză

reclasarăm
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.

DOOM

reclasá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclaseáză

reclasarăți
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.

DOOM

reclasá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclaseáză

reclasase
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.

DOOM

reclasá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclaseáză

reclasasem
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.

DOOM

reclasá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclaseáză

reclasaseră
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.

DOOM

reclasá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclaseáză

reclasaserăm
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.

DOOM

reclasá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclaseáză

reclasaserăți
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.

DOOM

reclasá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclaseáză

reclasaseși
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.

DOOM

reclasá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclaseáză

reclasaseți
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.

DOOM

reclasá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclaseáză

reclasat
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.

DOOM

reclasá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclaseáză

reclasat
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.

reclasau
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.

DOOM

reclasá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclaseáză

reclasași
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.

DOOM

reclasá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclaseáză

reclasați
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.

DOOM

reclasá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclaseáză

reclasează
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.

DOOM

reclasá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclaseáză

reclasez
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.

DOOM

reclasá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclaseáză

reclaseze
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.

DOOM

reclasá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclaseáză

reclasezi
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.

DOOM

reclasá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclaseáză

reclasific
RECLASIFICÁ, reclasific, vb. I. Tranz. A reface o clasificare (după alte criterii). – Pref. re- + clasifica.

DOOM

*reclasificá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclasífică

reclasifica
RECLASIFICÁ, reclasific, vb. I. Tranz. A reface o clasificare (după alte criterii). – Pref. re- + clasifica.

DOOM

*reclasificá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclasífică

reclasificai
RECLASIFICÁ, reclasific, vb. I. Tranz. A reface o clasificare (după alte criterii). – Pref. re- + clasifica.

DOOM

*reclasificá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclasífică

reclasificam
RECLASIFICÁ, reclasific, vb. I. Tranz. A reface o clasificare (după alte criterii). – Pref. re- + clasifica.

DOOM

*reclasificá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclasífică

reclasificare
RECLASIFICÁ, reclasific, vb. I. Tranz. A reface o clasificare (după alte criterii). – Pref. re- + clasifica.

DOOM

*reclasificá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclasífică

reclasificare
RECLASIFICÁRE, reclasificări, s. f. Acțiunea de a reclasifica. – V. reclasifica.

DOOM

*reclasificáre (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclasificắrii; pl. reclasificắri

reclasificarea
RECLASIFICÁRE, reclasificări, s. f. Acțiunea de a reclasifica. – V. reclasifica.

DOOM

*reclasificáre (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclasificắrii; pl. reclasificắri

reclasificară
RECLASIFICÁ, reclasific, vb. I. Tranz. A reface o clasificare (după alte criterii). – Pref. re- + clasifica.

DOOM

*reclasificá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclasífică

reclasificarăm
RECLASIFICÁ, reclasific, vb. I. Tranz. A reface o clasificare (după alte criterii). – Pref. re- + clasifica.

DOOM

*reclasificá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclasífică

reclasificarăți
RECLASIFICÁ, reclasific, vb. I. Tranz. A reface o clasificare (după alte criterii). – Pref. re- + clasifica.

DOOM

*reclasificá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclasífică

reclasificase
RECLASIFICÁ, reclasific, vb. I. Tranz. A reface o clasificare (după alte criterii). – Pref. re- + clasifica.

DOOM

*reclasificá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclasífică

reclasificasem
RECLASIFICÁ, reclasific, vb. I. Tranz. A reface o clasificare (după alte criterii). – Pref. re- + clasifica.

DOOM

*reclasificá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclasífică

reclasificaseră
RECLASIFICÁ, reclasific, vb. I. Tranz. A reface o clasificare (după alte criterii). – Pref. re- + clasifica.

DOOM

*reclasificá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclasífică

reclasificaserăm
RECLASIFICÁ, reclasific, vb. I. Tranz. A reface o clasificare (după alte criterii). – Pref. re- + clasifica.

DOOM

*reclasificá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclasífică

reclasificaserăți
RECLASIFICÁ, reclasific, vb. I. Tranz. A reface o clasificare (după alte criterii). – Pref. re- + clasifica.

DOOM

*reclasificá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclasífică

reclasificaseși
RECLASIFICÁ, reclasific, vb. I. Tranz. A reface o clasificare (după alte criterii). – Pref. re- + clasifica.

DOOM

*reclasificá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclasífică

reclasificaseți
RECLASIFICÁ, reclasific, vb. I. Tranz. A reface o clasificare (după alte criterii). – Pref. re- + clasifica.

DOOM

*reclasificá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclasífică

reclasificat
RECLASIFICÁ, reclasific, vb. I. Tranz. A reface o clasificare (după alte criterii). – Pref. re- + clasifica.

DOOM

*reclasificá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclasífică

reclasificat
RECLASIFICÁT, -Ă, reclasificați, -te, adj. Care a fost clasificat din nou (după alte criterii). – V. reclasifica.

reclasificau
RECLASIFICÁ, reclasific, vb. I. Tranz. A reface o clasificare (după alte criterii). – Pref. re- + clasifica.

DOOM

*reclasificá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclasífică

reclasificași
RECLASIFICÁ, reclasific, vb. I. Tranz. A reface o clasificare (după alte criterii). – Pref. re- + clasifica.

DOOM

*reclasificá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclasífică

reclasificați
RECLASIFICÁ, reclasific, vb. I. Tranz. A reface o clasificare (după alte criterii). – Pref. re- + clasifica.

DOOM

*reclasificá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclasífică

reclasifice
RECLASIFICÁ, reclasific, vb. I. Tranz. A reface o clasificare (după alte criterii). – Pref. re- + clasifica.

DOOM

*reclasificá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclasífică

reclasifici
RECLASIFICÁ, reclasific, vb. I. Tranz. A reface o clasificare (după alte criterii). – Pref. re- + clasifica.

DOOM

*reclasificá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclasífică

reclasificând
RECLASIFICÁ, reclasific, vb. I. Tranz. A reface o clasificare (după alte criterii). – Pref. re- + clasifica.

DOOM

*reclasificá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclasífică

reclasificînd
RECLASIFICÁ, reclasific, vb. I. Tranz. A reface o clasificare (după alte criterii). – Pref. re- + clasifica.

DOOM

*reclasificá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclasífică

reclasificări
RECLASIFICÁRE, reclasificări, s. f. Acțiunea de a reclasifica. – V. reclasifica.

DOOM

*reclasificáre (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclasificắrii; pl. reclasificắri

reclasificării
RECLASIFICÁRE, reclasificări, s. f. Acțiunea de a reclasifica. – V. reclasifica.

DOOM

*reclasificáre (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclasificắrii; pl. reclasificắri

reclasificările
RECLASIFICÁRE, reclasificări, s. f. Acțiunea de a reclasifica. – V. reclasifica.

DOOM

*reclasificáre (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclasificắrii; pl. reclasificắri

reclasificărilor
RECLASIFICÁRE, reclasificări, s. f. Acțiunea de a reclasifica. – V. reclasifica.

DOOM

*reclasificáre (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclasificắrii; pl. reclasificắri

reclasând
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.

DOOM

reclasá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclaseáză

reclasînd
RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.

DOOM

reclasá (a ~) (re-cla-) vb., ind. prez. 3 reclaseáză

reclasări
RECLASÁRE, reclasări, s. f. Acțiunea de a reclasa și rezultatul ei. – V. reclasa.

DOOM

reclasáre (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclasắrii; pl. reclasắri

reclasării
RECLASÁRE, reclasări, s. f. Acțiunea de a reclasa și rezultatul ei. – V. reclasa.

DOOM

reclasáre (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclasắrii; pl. reclasắri

reclasările
RECLASÁRE, reclasări, s. f. Acțiunea de a reclasa și rezultatul ei. – V. reclasa.

DOOM

reclasáre (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclasắrii; pl. reclasắri

reclasărilor
RECLASÁRE, reclasări, s. f. Acțiunea de a reclasa și rezultatul ei. – V. reclasa.

DOOM

reclasáre (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclasắrii; pl. reclasắri

reclinat
RECLINÁT, -Ă adj. Îndoit înapoi. [< fr. récliné, cf. lat. reclinatus].

DOOM

reclinát (re-cli-) adj. m., pl. reclináți; f. reclinátă, pl. reclináte

reclinata
RECLINÁT, -Ă adj. Îndoit înapoi. [< fr. récliné, cf. lat. reclinatus].

DOOM

reclinát (re-cli-) adj. m., pl. reclináți; f. reclinátă, pl. reclináte

reclinate
RECLINÁT, -Ă adj. Îndoit înapoi. [< fr. récliné, cf. lat. reclinatus].

DOOM

reclinát (re-cli-) adj. m., pl. reclináți; f. reclinátă, pl. reclináte

reclinatei
RECLINÁT, -Ă adj. Îndoit înapoi. [< fr. récliné, cf. lat. reclinatus].

DOOM

reclinát (re-cli-) adj. m., pl. reclináți; f. reclinátă, pl. reclináte

reclinatele
RECLINÁT, -Ă adj. Îndoit înapoi. [< fr. récliné, cf. lat. reclinatus].

DOOM

reclinát (re-cli-) adj. m., pl. reclináți; f. reclinátă, pl. reclináte

reclinatelor
RECLINÁT, -Ă adj. Îndoit înapoi. [< fr. récliné, cf. lat. reclinatus].

DOOM

reclinát (re-cli-) adj. m., pl. reclináți; f. reclinátă, pl. reclináte

reclinatul
RECLINÁT, -Ă adj. Îndoit înapoi. [< fr. récliné, cf. lat. reclinatus].

DOOM

reclinát (re-cli-) adj. m., pl. reclináți; f. reclinátă, pl. reclináte

reclinatului
RECLINÁT, -Ă adj. Îndoit înapoi. [< fr. récliné, cf. lat. reclinatus].

DOOM

reclinát (re-cli-) adj. m., pl. reclináți; f. reclinátă, pl. reclináte

reclinați
RECLINÁT, -Ă adj. Îndoit înapoi. [< fr. récliné, cf. lat. reclinatus].

DOOM

reclinát (re-cli-) adj. m., pl. reclináți; f. reclinátă, pl. reclináte

reclinații
RECLINÁT, -Ă adj. Îndoit înapoi. [< fr. récliné, cf. lat. reclinatus].

DOOM

reclinát (re-cli-) adj. m., pl. reclináți; f. reclinátă, pl. reclináte

reclinaților
RECLINÁT, -Ă adj. Îndoit înapoi. [< fr. récliné, cf. lat. reclinatus].

DOOM

reclinát (re-cli-) adj. m., pl. reclináți; f. reclinátă, pl. reclináte

recluzie
RECLUZIÚNE, recluziuni, s. f. (În vechiul cod penal) Pedeapsă criminală care constă în închidere într-un penitenciar și supunere la diferite munci; închisoare. (Atestat în forma recluzie) Ispășiseră cîte opt ani recluzie pentru că în 1907 se sculaseră împotriva moșierilor. I. BOTEZ, ȘC. 76. ◊ Fig. Mirosul foilor de dafin... se răspîndi puternic și plăcut și muri în aer, după șaptesprezece veacuri de recluziune. GALACTION, O. I 120. – Variantă: reclúzie s. f.

recluzionar
RECLUZIONÁR, -Ă, recluzionari, -e, adj. (Rar) De recluziune. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. réclusionnaire.

recluzionara
RECLUZIONÁR, -Ă, recluzionari, -e, adj. (Rar) De recluziune. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. réclusionnaire.

recluzionare
RECLUZIONÁR, -Ă, recluzionari, -e, adj. (Rar) De recluziune. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. réclusionnaire.

recluzionarei
RECLUZIONÁR, -Ă, recluzionari, -e, adj. (Rar) De recluziune. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. réclusionnaire.

recluzionarele
RECLUZIONÁR, -Ă, recluzionari, -e, adj. (Rar) De recluziune. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. réclusionnaire.

recluzionarelor
RECLUZIONÁR, -Ă, recluzionari, -e, adj. (Rar) De recluziune. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. réclusionnaire.

recluzionari
RECLUZIONÁR, -Ă, recluzionari, -e, adj. (Rar) De recluziune. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. réclusionnaire.

recluzionarii
RECLUZIONÁR, -Ă, recluzionari, -e, adj. (Rar) De recluziune. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. réclusionnaire.

recluzionarilor
RECLUZIONÁR, -Ă, recluzionari, -e, adj. (Rar) De recluziune. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. réclusionnaire.

recluzionarul
RECLUZIONÁR, -Ă, recluzionari, -e, adj. (Rar) De recluziune. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. réclusionnaire.

recluzionarului
RECLUZIONÁR, -Ă, recluzionari, -e, adj. (Rar) De recluziune. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. réclusionnaire.

recluziune
RECLUZIÚNE, recluziuni, s. f. (Jur.; ieșit din uz) Pedeapsă privativă de libertate. ♦ (Livr.) Izolare, solitudine. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. réclusion.

DOOM

recluziúne (re-clu-zi-u-) s. f., g.-d. art. recluziúnii; pl. recluziúni

recluziunea
RECLUZIÚNE, recluziuni, s. f. (Jur.; ieșit din uz) Pedeapsă privativă de libertate. ♦ (Livr.) Izolare, solitudine. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. réclusion.

DOOM

recluziúne (re-clu-zi-u-) s. f., g.-d. art. recluziúnii; pl. recluziúni

recluziuni
RECLUZIÚNE, recluziuni, s. f. (Jur.; ieșit din uz) Pedeapsă privativă de libertate. ♦ (Livr.) Izolare, solitudine. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. réclusion.

DOOM

recluziúne (re-clu-zi-u-) s. f., g.-d. art. recluziúnii; pl. recluziúni

recluziunii
RECLUZIÚNE, recluziuni, s. f. (Jur.; ieșit din uz) Pedeapsă privativă de libertate. ♦ (Livr.) Izolare, solitudine. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. réclusion.

DOOM

recluziúne (re-clu-zi-u-) s. f., g.-d. art. recluziúnii; pl. recluziúni

recluziunile
RECLUZIÚNE, recluziuni, s. f. (Jur.; ieșit din uz) Pedeapsă privativă de libertate. ♦ (Livr.) Izolare, solitudine. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. réclusion.

DOOM

recluziúne (re-clu-zi-u-) s. f., g.-d. art. recluziúnii; pl. recluziúni

recluziunilor
RECLUZIÚNE, recluziuni, s. f. (Jur.; ieșit din uz) Pedeapsă privativă de libertate. ♦ (Livr.) Izolare, solitudine. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. réclusion.

DOOM

recluziúne (re-clu-zi-u-) s. f., g.-d. art. recluziúnii; pl. recluziúni

reclădea
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

reclădeai
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

reclădeam
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

reclădească
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

reclădeau
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

reclădeați
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

reclădesc
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

reclădește
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

reclădești
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

reclădi
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

reclădii
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

reclădim
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

reclădind
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

reclădire
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

reclădire
RECLĂDÍRE, reclădiri, s. f. Acțiunea de a reclădi și rezultatul ei. – V. reclădi.

DOOM

reclădíre (re-clă-) s. f., g.-d. art. reclădírii; pl. reclădíri

reclădirea
RECLĂDÍRE, reclădiri, s. f. Acțiunea de a reclădi și rezultatul ei. – V. reclădi.

DOOM

reclădíre (re-clă-) s. f., g.-d. art. reclădírii; pl. reclădíri

reclădiri
RECLĂDÍRE, reclădiri, s. f. Acțiunea de a reclădi și rezultatul ei. – V. reclădi.

DOOM

reclădíre (re-clă-) s. f., g.-d. art. reclădírii; pl. reclădíri

reclădirii
RECLĂDÍRE, reclădiri, s. f. Acțiunea de a reclădi și rezultatul ei. – V. reclădi.

DOOM

reclădíre (re-clă-) s. f., g.-d. art. reclădírii; pl. reclădíri

reclădirile
RECLĂDÍRE, reclădiri, s. f. Acțiunea de a reclădi și rezultatul ei. – V. reclădi.

DOOM

reclădíre (re-clă-) s. f., g.-d. art. reclădírii; pl. reclădíri

reclădirilor
RECLĂDÍRE, reclădiri, s. f. Acțiunea de a reclădi și rezultatul ei. – V. reclădi.

DOOM

reclădíre (re-clă-) s. f., g.-d. art. reclădírii; pl. reclădíri

reclădiră
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

reclădirăm
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

reclădirăți
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

reclădise
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

reclădisem
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

reclădiseră
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

reclădiserăm
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

reclădiserăți
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

reclădiseși
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

reclădiseți
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

reclădit
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

reclădit
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Re¹- + clădi.

reclădiși
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

reclădiți
RECLĂDÍ, reclădesc, vb. IV. Tranz. A clădi din nou, a reface din temelii; a reconstrui. – Pref. re- + clădi.

DOOM

reclădí (a ~) (re-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reclădésc, imperf. 3 sg. reclădeá; conj. prez. 3 să reclădeáscă

recoace
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recoacem
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recoacere
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recoacere
RECOÁCERE, recoaceri, s. f. Acțiunea de a recoace și rezultatul ei. ♦ Tratament termic aplicat, în scopul îmbunătățirii calităților structurale și fizico-chimice, unor piese sau materiale metalice. – V. recoace.

DOOM

recoácere s. f., g.-d. art. recoácerii; pl. recoáceri

recoacerea
RECOÁCERE, recoaceri, s. f. Acțiunea de a recoace și rezultatul ei. ♦ Tratament termic aplicat, în scopul îmbunătățirii calităților structurale și fizico-chimice, unor piese sau materiale metalice. – V. recoace.

DOOM

recoácere s. f., g.-d. art. recoácerii; pl. recoáceri

recoaceri
RECOÁCERE, recoaceri, s. f. Acțiunea de a recoace și rezultatul ei. ♦ Tratament termic aplicat, în scopul îmbunătățirii calităților structurale și fizico-chimice, unor piese sau materiale metalice. – V. recoace.

DOOM

recoácere s. f., g.-d. art. recoácerii; pl. recoáceri

recoacerii
RECOÁCERE, recoaceri, s. f. Acțiunea de a recoace și rezultatul ei. ♦ Tratament termic aplicat, în scopul îmbunătățirii calităților structurale și fizico-chimice, unor piese sau materiale metalice. – V. recoace.

DOOM

recoácere s. f., g.-d. art. recoácerii; pl. recoáceri

recoacerile
RECOÁCERE, recoaceri, s. f. Acțiunea de a recoace și rezultatul ei. ♦ Tratament termic aplicat, în scopul îmbunătățirii calităților structurale și fizico-chimice, unor piese sau materiale metalice. – V. recoace.

DOOM

recoácere s. f., g.-d. art. recoácerii; pl. recoáceri

recoacerilor
RECOÁCERE, recoaceri, s. f. Acțiunea de a recoace și rezultatul ei. ♦ Tratament termic aplicat, în scopul îmbunătățirii calităților structurale și fizico-chimice, unor piese sau materiale metalice. – V. recoace.

DOOM

recoácere s. f., g.-d. art. recoácerii; pl. recoáceri

recoaceți
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recoacă
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recoapse
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recoapseră
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recoapserăm
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recoapserăți
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recoc
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recocea
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recoceai
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recoceam
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recoceau
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recoceați
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recoci
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recocând
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recocînd
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recognitiv
RECOGNITÍV, -Ă, recognitivi, -e, adj. (Despre un act) Prin care se recunoaște o obligație. – Din fr. récognitif.

DOOM

recognitív adj. m., pl. recognitívi; f. recognitívă, pl. recognitíve

recognitiva
RECOGNITÍV, -Ă, recognitivi, -e, adj. (Despre un act) Prin care se recunoaște o obligație. – Din fr. récognitif.

DOOM

recognitív adj. m., pl. recognitívi; f. recognitívă, pl. recognitíve

recognitive
RECOGNITÍV, -Ă, recognitivi, -e, adj. (Despre un act) Prin care se recunoaște o obligație. – Din fr. récognitif.

DOOM

recognitív adj. m., pl. recognitívi; f. recognitívă, pl. recognitíve

recognitivei
RECOGNITÍV, -Ă, recognitivi, -e, adj. (Despre un act) Prin care se recunoaște o obligație. – Din fr. récognitif.

DOOM

recognitív adj. m., pl. recognitívi; f. recognitívă, pl. recognitíve

recognitivele
RECOGNITÍV, -Ă, recognitivi, -e, adj. (Despre un act) Prin care se recunoaște o obligație. – Din fr. récognitif.

DOOM

recognitív adj. m., pl. recognitívi; f. recognitívă, pl. recognitíve

recognitivelor
RECOGNITÍV, -Ă, recognitivi, -e, adj. (Despre un act) Prin care se recunoaște o obligație. – Din fr. récognitif.

DOOM

recognitív adj. m., pl. recognitívi; f. recognitívă, pl. recognitíve

recognitivi
RECOGNITÍV, -Ă, recognitivi, -e, adj. (Despre un act) Prin care se recunoaște o obligație. – Din fr. récognitif.

DOOM

recognitív adj. m., pl. recognitívi; f. recognitívă, pl. recognitíve

recognitivii
RECOGNITÍV, -Ă, recognitivi, -e, adj. (Despre un act) Prin care se recunoaște o obligație. – Din fr. récognitif.

DOOM

recognitív adj. m., pl. recognitívi; f. recognitívă, pl. recognitíve

recognitivilor
RECOGNITÍV, -Ă, recognitivi, -e, adj. (Despre un act) Prin care se recunoaște o obligație. – Din fr. récognitif.

DOOM

recognitív adj. m., pl. recognitívi; f. recognitívă, pl. recognitíve

recognitivul
RECOGNITÍV, -Ă, recognitivi, -e, adj. (Despre un act) Prin care se recunoaște o obligație. – Din fr. récognitif.

DOOM

recognitív adj. m., pl. recognitívi; f. recognitívă, pl. recognitíve

recognitivului
RECOGNITÍV, -Ă, recognitivi, -e, adj. (Despre un act) Prin care se recunoaște o obligație. – Din fr. récognitif.

DOOM

recognitív adj. m., pl. recognitívi; f. recognitívă, pl. recognitíve

recognițiune
RECOGNIȚIÚNE, recognițiuni, s. f. (Livr.) Recunoaștere. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. récognition.

DOOM

recognițiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. recognițiúnii; pl. recognițiúni

recognițiunea
RECOGNIȚIÚNE, recognițiuni, s. f. (Livr.) Recunoaștere. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. récognition.

DOOM

recognițiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. recognițiúnii; pl. recognițiúni

recognițiuni
RECOGNIȚIÚNE, recognițiuni, s. f. (Livr.) Recunoaștere. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. récognition.

DOOM

recognițiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. recognițiúnii; pl. recognițiúni

recognițiunii
RECOGNIȚIÚNE, recognițiuni, s. f. (Livr.) Recunoaștere. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. récognition.

DOOM

recognițiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. recognițiúnii; pl. recognițiúni

recognițiunile
RECOGNIȚIÚNE, recognițiuni, s. f. (Livr.) Recunoaștere. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. récognition.

DOOM

recognițiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. recognițiúnii; pl. recognițiúni

recognițiunilor
RECOGNIȚIÚNE, recognițiuni, s. f. (Livr.) Recunoaștere. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. récognition.

DOOM

recognițiúne (livr.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. recognițiúnii; pl. recognițiúni

recognoscibil
RECOGNOSCÍBIL, -Ă, recognoscibili, -e, adj. Care poate fi recunoscut. – Pref. re- + cognoscibil (după it. riconoscibile).

DOOM

*recognoscíbil adj. m., pl. recognoscíbili; f. recognoscíbilă, pl. recognoscíbile

recognoscibila
RECOGNOSCÍBIL, -Ă, recognoscibili, -e, adj. Care poate fi recunoscut. – Pref. re- + cognoscibil (după it. riconoscibile).

DOOM

*recognoscíbil adj. m., pl. recognoscíbili; f. recognoscíbilă, pl. recognoscíbile

recognoscibile
RECOGNOSCÍBIL, -Ă, recognoscibili, -e, adj. Care poate fi recunoscut. – Pref. re- + cognoscibil (după it. riconoscibile).

DOOM

*recognoscíbil adj. m., pl. recognoscíbili; f. recognoscíbilă, pl. recognoscíbile

recognoscibilei
RECOGNOSCÍBIL, -Ă, recognoscibili, -e, adj. Care poate fi recunoscut. – Pref. re- + cognoscibil (după it. riconoscibile).

DOOM

*recognoscíbil adj. m., pl. recognoscíbili; f. recognoscíbilă, pl. recognoscíbile

recognoscibilele
RECOGNOSCÍBIL, -Ă, recognoscibili, -e, adj. Care poate fi recunoscut. – Pref. re- + cognoscibil (după it. riconoscibile).

DOOM

*recognoscíbil adj. m., pl. recognoscíbili; f. recognoscíbilă, pl. recognoscíbile

recognoscibilelor
RECOGNOSCÍBIL, -Ă, recognoscibili, -e, adj. Care poate fi recunoscut. – Pref. re- + cognoscibil (după it. riconoscibile).

DOOM

*recognoscíbil adj. m., pl. recognoscíbili; f. recognoscíbilă, pl. recognoscíbile

recognoscibili
RECOGNOSCÍBIL, -Ă, recognoscibili, -e, adj. Care poate fi recunoscut. – Pref. re- + cognoscibil (după it. riconoscibile).

DOOM

*recognoscíbil adj. m., pl. recognoscíbili; f. recognoscíbilă, pl. recognoscíbile

recognoscibilii
RECOGNOSCÍBIL, -Ă, recognoscibili, -e, adj. Care poate fi recunoscut. – Pref. re- + cognoscibil (după it. riconoscibile).

DOOM

*recognoscíbil adj. m., pl. recognoscíbili; f. recognoscíbilă, pl. recognoscíbile

recognoscibililor
RECOGNOSCÍBIL, -Ă, recognoscibili, -e, adj. Care poate fi recunoscut. – Pref. re- + cognoscibil (după it. riconoscibile).

DOOM

*recognoscíbil adj. m., pl. recognoscíbili; f. recognoscíbilă, pl. recognoscíbile

recognoscibilul
RECOGNOSCÍBIL, -Ă, recognoscibili, -e, adj. Care poate fi recunoscut. – Pref. re- + cognoscibil (după it. riconoscibile).

DOOM

*recognoscíbil adj. m., pl. recognoscíbili; f. recognoscíbilă, pl. recognoscíbile

recognoscibilului
RECOGNOSCÍBIL, -Ă, recognoscibili, -e, adj. Care poate fi recunoscut. – Pref. re- + cognoscibil (după it. riconoscibile).

DOOM

*recognoscíbil adj. m., pl. recognoscíbili; f. recognoscíbilă, pl. recognoscíbile

recolment
RECOLMÉNT, recolmente, s. n. Verificare a legalității tăierii unei păduri. – Din fr. récolement.

DOOM

recolmént s. n., pl. recolménte

recolmente
RECOLMÉNT, recolmente, s. n. Verificare a legalității tăierii unei păduri. – Din fr. récolement.

DOOM

recolmént s. n., pl. recolménte

recolmentele
RECOLMÉNT, recolmente, s. n. Verificare a legalității tăierii unei păduri. – Din fr. récolement.

DOOM

recolmént s. n., pl. recolménte

recolmentelor
RECOLMÉNT, recolmente, s. n. Verificare a legalității tăierii unei păduri. – Din fr. récolement.

DOOM

recolmént s. n., pl. recolménte

recolmentul
RECOLMÉNT, recolmente, s. n. Verificare a legalității tăierii unei păduri. – Din fr. récolement.

DOOM

recolmént s. n., pl. recolménte

recolmentului
RECOLMÉNT, recolmente, s. n. Verificare a legalității tăierii unei păduri. – Din fr. récolement.

DOOM

recolmént s. n., pl. recolménte

recoloniza
RECOLONIZÁ, recolonizez, vb. I. Tranz. A întări procesul de colonizare a unei țări, a unei regiuni, prin noi grupuri de populație. – Din engl. recolonize.

recolonizai
RECOLONIZÁ, recolonizez, vb. I. Tranz. A întări procesul de colonizare a unei țări, a unei regiuni, prin noi grupuri de populație. – Din engl. recolonize.

recolonizam
RECOLONIZÁ, recolonizez, vb. I. Tranz. A întări procesul de colonizare a unei țări, a unei regiuni, prin noi grupuri de populație. – Din engl. recolonize.

recolonizare
RECOLONIZÁ, recolonizez, vb. I. Tranz. A întări procesul de colonizare a unei țări, a unei regiuni, prin noi grupuri de populație. – Din engl. recolonize.

recolonizare
RECOLONIZÁRE, recolonizări, s. f. Acțiunea de a recoloniza. – V. recoloniza.

recolonizarea
RECOLONIZÁRE, recolonizări, s. f. Acțiunea de a recoloniza. – V. recoloniza.

recolonizară
RECOLONIZÁ, recolonizez, vb. I. Tranz. A întări procesul de colonizare a unei țări, a unei regiuni, prin noi grupuri de populație. – Din engl. recolonize.

recolonizarăm
RECOLONIZÁ, recolonizez, vb. I. Tranz. A întări procesul de colonizare a unei țări, a unei regiuni, prin noi grupuri de populație. – Din engl. recolonize.

recolonizarăți
RECOLONIZÁ, recolonizez, vb. I. Tranz. A întări procesul de colonizare a unei țări, a unei regiuni, prin noi grupuri de populație. – Din engl. recolonize.

recolonizase
RECOLONIZÁ, recolonizez, vb. I. Tranz. A întări procesul de colonizare a unei țări, a unei regiuni, prin noi grupuri de populație. – Din engl. recolonize.

recolonizasem
RECOLONIZÁ, recolonizez, vb. I. Tranz. A întări procesul de colonizare a unei țări, a unei regiuni, prin noi grupuri de populație. – Din engl. recolonize.

recolonizaseră
RECOLONIZÁ, recolonizez, vb. I. Tranz. A întări procesul de colonizare a unei țări, a unei regiuni, prin noi grupuri de populație. – Din engl. recolonize.

recolonizaserăm
RECOLONIZÁ, recolonizez, vb. I. Tranz. A întări procesul de colonizare a unei țări, a unei regiuni, prin noi grupuri de populație. – Din engl. recolonize.

recolonizaserăți
RECOLONIZÁ, recolonizez, vb. I. Tranz. A întări procesul de colonizare a unei țări, a unei regiuni, prin noi grupuri de populație. – Din engl. recolonize.

recolonizaseși
RECOLONIZÁ, recolonizez, vb. I. Tranz. A întări procesul de colonizare a unei țări, a unei regiuni, prin noi grupuri de populație. – Din engl. recolonize.

recolonizaseți
RECOLONIZÁ, recolonizez, vb. I. Tranz. A întări procesul de colonizare a unei țări, a unei regiuni, prin noi grupuri de populație. – Din engl. recolonize.

recolonizat
RECOLONIZÁ, recolonizez, vb. I. Tranz. A întări procesul de colonizare a unei țări, a unei regiuni, prin noi grupuri de populație. – Din engl. recolonize.

recolonizat
RECOLONIZÁT, -Ă, recolonizați, -te, adj. (Despre țări, regiuni) Care a fost colonizat din nou, cu noi grupuri de populație. – V. recoloniza.

recolonizata
RECOLONIZÁT, -Ă, recolonizați, -te, adj. (Despre țări, regiuni) Care a fost colonizat din nou, cu noi grupuri de populație. – V. recoloniza.

recolonizate
RECOLONIZÁT, -Ă, recolonizați, -te, adj. (Despre țări, regiuni) Care a fost colonizat din nou, cu noi grupuri de populație. – V. recoloniza.

recolonizatei
RECOLONIZÁT, -Ă, recolonizați, -te, adj. (Despre țări, regiuni) Care a fost colonizat din nou, cu noi grupuri de populație. – V. recoloniza.

recolonizatele
RECOLONIZÁT, -Ă, recolonizați, -te, adj. (Despre țări, regiuni) Care a fost colonizat din nou, cu noi grupuri de populație. – V. recoloniza.

recolonizatelor
RECOLONIZÁT, -Ă, recolonizați, -te, adj. (Despre țări, regiuni) Care a fost colonizat din nou, cu noi grupuri de populație. – V. recoloniza.

recolonizatul
RECOLONIZÁT, -Ă, recolonizați, -te, adj. (Despre țări, regiuni) Care a fost colonizat din nou, cu noi grupuri de populație. – V. recoloniza.

recolonizatului
RECOLONIZÁT, -Ă, recolonizați, -te, adj. (Despre țări, regiuni) Care a fost colonizat din nou, cu noi grupuri de populație. – V. recoloniza.

recolonizau
RECOLONIZÁ, recolonizez, vb. I. Tranz. A întări procesul de colonizare a unei țări, a unei regiuni, prin noi grupuri de populație. – Din engl. recolonize.

recolonizași
RECOLONIZÁ, recolonizez, vb. I. Tranz. A întări procesul de colonizare a unei țări, a unei regiuni, prin noi grupuri de populație. – Din engl. recolonize.

recolonizați
RECOLONIZÁ, recolonizez, vb. I. Tranz. A întări procesul de colonizare a unei țări, a unei regiuni, prin noi grupuri de populație. – Din engl. recolonize.

recolonizați
RECOLONIZÁT, -Ă, recolonizați, -te, adj. (Despre țări, regiuni) Care a fost colonizat din nou, cu noi grupuri de populație. – V. recoloniza.

recolonizații
RECOLONIZÁT, -Ă, recolonizați, -te, adj. (Despre țări, regiuni) Care a fost colonizat din nou, cu noi grupuri de populație. – V. recoloniza.

recolonizaților
RECOLONIZÁT, -Ă, recolonizați, -te, adj. (Despre țări, regiuni) Care a fost colonizat din nou, cu noi grupuri de populație. – V. recoloniza.

recolonizează
RECOLONIZÁ, recolonizez, vb. I. Tranz. A întări procesul de colonizare a unei țări, a unei regiuni, prin noi grupuri de populație. – Din engl. recolonize.

recolonizez
RECOLONIZÁ, recolonizez, vb. I. Tranz. A întări procesul de colonizare a unei țări, a unei regiuni, prin noi grupuri de populație. – Din engl. recolonize.

recolonizeze
RECOLONIZÁ, recolonizez, vb. I. Tranz. A întări procesul de colonizare a unei țări, a unei regiuni, prin noi grupuri de populație. – Din engl. recolonize.

recolonizezi
RECOLONIZÁ, recolonizez, vb. I. Tranz. A întări procesul de colonizare a unei țări, a unei regiuni, prin noi grupuri de populație. – Din engl. recolonize.

recolonizând
RECOLONIZÁ, recolonizez, vb. I. Tranz. A întări procesul de colonizare a unei țări, a unei regiuni, prin noi grupuri de populație. – Din engl. recolonize.

recolonizînd
RECOLONIZÁ, recolonizez, vb. I. Tranz. A întări procesul de colonizare a unei țări, a unei regiuni, prin noi grupuri de populație. – Din engl. recolonize.

recolonizări
RECOLONIZÁRE, recolonizări, s. f. Acțiunea de a recoloniza. – V. recoloniza.

recolonizării
RECOLONIZÁRE, recolonizări, s. f. Acțiunea de a recoloniza. – V. recoloniza.

recolonizările
RECOLONIZÁRE, recolonizări, s. f. Acțiunea de a recoloniza. – V. recoloniza.

recolonizărilor
RECOLONIZÁRE, recolonizări, s. f. Acțiunea de a recoloniza. – V. recoloniza.

recolora
RECOLORÁ, recolorez, vb. I. Tranz. A colora din nou un obiect pentru a spori intensitatea culorii inițiale sau pentru a o schimba. – Pref. re- + colora.

recolorai
RECOLORÁ, recolorez, vb. I. Tranz. A colora din nou un obiect pentru a spori intensitatea culorii inițiale sau pentru a o schimba. – Pref. re- + colora.

recoloram
RECOLORÁ, recolorez, vb. I. Tranz. A colora din nou un obiect pentru a spori intensitatea culorii inițiale sau pentru a o schimba. – Pref. re- + colora.

recolorare
RECOLORÁ, recolorez, vb. I. Tranz. A colora din nou un obiect pentru a spori intensitatea culorii inițiale sau pentru a o schimba. – Pref. re- + colora.

recolorare
RECOLORÁRE, recolorări, s. f. Acțiunea de a recolora. – V. recolora.

recolorarea
RECOLORÁRE, recolorări, s. f. Acțiunea de a recolora. – V. recolora.

recolorară
RECOLORÁ, recolorez, vb. I. Tranz. A colora din nou un obiect pentru a spori intensitatea culorii inițiale sau pentru a o schimba. – Pref. re- + colora.

recolorarăm
RECOLORÁ, recolorez, vb. I. Tranz. A colora din nou un obiect pentru a spori intensitatea culorii inițiale sau pentru a o schimba. – Pref. re- + colora.

recolorarăți
RECOLORÁ, recolorez, vb. I. Tranz. A colora din nou un obiect pentru a spori intensitatea culorii inițiale sau pentru a o schimba. – Pref. re- + colora.

recolorase
RECOLORÁ, recolorez, vb. I. Tranz. A colora din nou un obiect pentru a spori intensitatea culorii inițiale sau pentru a o schimba. – Pref. re- + colora.

recolorasem
RECOLORÁ, recolorez, vb. I. Tranz. A colora din nou un obiect pentru a spori intensitatea culorii inițiale sau pentru a o schimba. – Pref. re- + colora.

recoloraseră
RECOLORÁ, recolorez, vb. I. Tranz. A colora din nou un obiect pentru a spori intensitatea culorii inițiale sau pentru a o schimba. – Pref. re- + colora.

recoloraserăm
RECOLORÁ, recolorez, vb. I. Tranz. A colora din nou un obiect pentru a spori intensitatea culorii inițiale sau pentru a o schimba. – Pref. re- + colora.

recoloraserăți
RECOLORÁ, recolorez, vb. I. Tranz. A colora din nou un obiect pentru a spori intensitatea culorii inițiale sau pentru a o schimba. – Pref. re- + colora.

recoloraseși
RECOLORÁ, recolorez, vb. I. Tranz. A colora din nou un obiect pentru a spori intensitatea culorii inițiale sau pentru a o schimba. – Pref. re- + colora.

recoloraseți
RECOLORÁ, recolorez, vb. I. Tranz. A colora din nou un obiect pentru a spori intensitatea culorii inițiale sau pentru a o schimba. – Pref. re- + colora.

recolorat
RECOLORÁ, recolorez, vb. I. Tranz. A colora din nou un obiect pentru a spori intensitatea culorii inițiale sau pentru a o schimba. – Pref. re- + colora.

recolorat
RECOLORÁT, -Ă, recolorați, -te, adj. Care a fost colorat din nou (pentru a-i întări sau schimba culoarea). – V. recolora.

recolorata
RECOLORÁT, -Ă, recolorați, -te, adj. Care a fost colorat din nou (pentru a-i întări sau schimba culoarea). – V. recolora.

recolorate
RECOLORÁT, -Ă, recolorați, -te, adj. Care a fost colorat din nou (pentru a-i întări sau schimba culoarea). – V. recolora.

recoloratei
RECOLORÁT, -Ă, recolorați, -te, adj. Care a fost colorat din nou (pentru a-i întări sau schimba culoarea). – V. recolora.

recoloratele
RECOLORÁT, -Ă, recolorați, -te, adj. Care a fost colorat din nou (pentru a-i întări sau schimba culoarea). – V. recolora.

recoloratelor
RECOLORÁT, -Ă, recolorați, -te, adj. Care a fost colorat din nou (pentru a-i întări sau schimba culoarea). – V. recolora.

recoloratul
RECOLORÁT, -Ă, recolorați, -te, adj. Care a fost colorat din nou (pentru a-i întări sau schimba culoarea). – V. recolora.

recoloratului
RECOLORÁT, -Ă, recolorați, -te, adj. Care a fost colorat din nou (pentru a-i întări sau schimba culoarea). – V. recolora.

recolorau
RECOLORÁ, recolorez, vb. I. Tranz. A colora din nou un obiect pentru a spori intensitatea culorii inițiale sau pentru a o schimba. – Pref. re- + colora.

recolorași
RECOLORÁ, recolorez, vb. I. Tranz. A colora din nou un obiect pentru a spori intensitatea culorii inițiale sau pentru a o schimba. – Pref. re- + colora.

recolorați
RECOLORÁ, recolorez, vb. I. Tranz. A colora din nou un obiect pentru a spori intensitatea culorii inițiale sau pentru a o schimba. – Pref. re- + colora.

recolorați
RECOLORÁT, -Ă, recolorați, -te, adj. Care a fost colorat din nou (pentru a-i întări sau schimba culoarea). – V. recolora.

recolorații
RECOLORÁT, -Ă, recolorați, -te, adj. Care a fost colorat din nou (pentru a-i întări sau schimba culoarea). – V. recolora.

recoloraților
RECOLORÁT, -Ă, recolorați, -te, adj. Care a fost colorat din nou (pentru a-i întări sau schimba culoarea). – V. recolora.

recolorează
RECOLORÁ, recolorez, vb. I. Tranz. A colora din nou un obiect pentru a spori intensitatea culorii inițiale sau pentru a o schimba. – Pref. re- + colora.

recolorez
RECOLORÁ, recolorez, vb. I. Tranz. A colora din nou un obiect pentru a spori intensitatea culorii inițiale sau pentru a o schimba. – Pref. re- + colora.

recoloreze
RECOLORÁ, recolorez, vb. I. Tranz. A colora din nou un obiect pentru a spori intensitatea culorii inițiale sau pentru a o schimba. – Pref. re- + colora.

recolorezi
RECOLORÁ, recolorez, vb. I. Tranz. A colora din nou un obiect pentru a spori intensitatea culorii inițiale sau pentru a o schimba. – Pref. re- + colora.

recolorând
RECOLORÁ, recolorez, vb. I. Tranz. A colora din nou un obiect pentru a spori intensitatea culorii inițiale sau pentru a o schimba. – Pref. re- + colora.

recolorînd
RECOLORÁ, recolorez, vb. I. Tranz. A colora din nou un obiect pentru a spori intensitatea culorii inițiale sau pentru a o schimba. – Pref. re- + colora.

recolorări
RECOLORÁRE, recolorări, s. f. Acțiunea de a recolora. – V. recolora.

recolorării
RECOLORÁRE, recolorări, s. f. Acțiunea de a recolora. – V. recolora.

recolorările
RECOLORÁRE, recolorări, s. f. Acțiunea de a recolora. – V. recolora.

recolorărilor
RECOLORÁRE, recolorări, s. f. Acțiunea de a recolora. – V. recolora.

recolta
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.

DOOM

recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză

recolta
RECÓLTĂ, recolte, s. f. 1. Cantitate de cereale sau de alte roade adunate într-o anumită perioadă; rod. ♦ Fig. Rezultat al unei munci, rod (satisfăcător) al unei activități depuse. 2. Operație de strângere a roadelor produse de plantele agricole; recoltare, culegere; cules. ♦ Epoca, timpul recoltării. – Din fr. récolte.

DOOM

recóltă s. f., g.-d. art. recóltei; pl. recólte

recoltabil
RECOLTÁBIL, -Ă, recoltabili, -e, adj. Care poate fi recoltat. – Din fr. récoltable.

DOOM

recoltábil adj. m., pl. recoltábili; f. recoltábilă, pl. recoltábile

recoltabila
RECOLTÁBIL, -Ă, recoltabili, -e, adj. Care poate fi recoltat. – Din fr. récoltable.

DOOM

recoltábil adj. m., pl. recoltábili; f. recoltábilă, pl. recoltábile

recoltabile
RECOLTÁBIL, -Ă, recoltabili, -e, adj. Care poate fi recoltat. – Din fr. récoltable.

DOOM

recoltábil adj. m., pl. recoltábili; f. recoltábilă, pl. recoltábile

recoltabilei
RECOLTÁBIL, -Ă, recoltabili, -e, adj. Care poate fi recoltat. – Din fr. récoltable.

DOOM

recoltábil adj. m., pl. recoltábili; f. recoltábilă, pl. recoltábile

recoltabilele
RECOLTÁBIL, -Ă, recoltabili, -e, adj. Care poate fi recoltat. – Din fr. récoltable.

DOOM

recoltábil adj. m., pl. recoltábili; f. recoltábilă, pl. recoltábile

recoltabilelor
RECOLTÁBIL, -Ă, recoltabili, -e, adj. Care poate fi recoltat. – Din fr. récoltable.

DOOM

recoltábil adj. m., pl. recoltábili; f. recoltábilă, pl. recoltábile

recoltabili
RECOLTÁBIL, -Ă, recoltabili, -e, adj. Care poate fi recoltat. – Din fr. récoltable.

DOOM

recoltábil adj. m., pl. recoltábili; f. recoltábilă, pl. recoltábile

recoltabilii
RECOLTÁBIL, -Ă, recoltabili, -e, adj. Care poate fi recoltat. – Din fr. récoltable.

DOOM

recoltábil adj. m., pl. recoltábili; f. recoltábilă, pl. recoltábile

recoltabililor
RECOLTÁBIL, -Ă, recoltabili, -e, adj. Care poate fi recoltat. – Din fr. récoltable.

DOOM

recoltábil adj. m., pl. recoltábili; f. recoltábilă, pl. recoltábile

recoltabilul
RECOLTÁBIL, -Ă, recoltabili, -e, adj. Care poate fi recoltat. – Din fr. récoltable.

DOOM

recoltábil adj. m., pl. recoltábili; f. recoltábilă, pl. recoltábile

recoltabilului
RECOLTÁBIL, -Ă, recoltabili, -e, adj. Care poate fi recoltat. – Din fr. récoltable.

DOOM

recoltábil adj. m., pl. recoltábili; f. recoltábilă, pl. recoltábile

recoltai
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.

DOOM

recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză

recoltam
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.

DOOM

recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză

recoltare
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.

DOOM

recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză

recoltare
RECOLTÁRE, recoltări, s. f. Acțiunea de a recolta și rezultatul ei. – V. recolta.

DOOM

recoltáre s. f., g.-d. art. recoltắrii; pl. recoltắri

recoltarea
RECOLTÁRE, recoltări, s. f. Acțiunea de a recolta și rezultatul ei. – V. recolta.

DOOM

recoltáre s. f., g.-d. art. recoltắrii; pl. recoltắri

recoltară
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.

DOOM

recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză

recoltarăm
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.

DOOM

recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză

recoltarăți
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.

DOOM

recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză

recoltase
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.

DOOM

recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză

recoltasem
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.

DOOM

recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză

recoltaseră
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.

DOOM

recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză

recoltaserăm
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.

DOOM

recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză

recoltaserăți
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.

DOOM

recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză

recoltaseși
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.

DOOM

recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză

recoltaseți
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.

DOOM

recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză

recoltat
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.

DOOM

recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză

recoltat
RECOLTÁT, -Ă, recoltați, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Strâns, cules, adunat. – V. recolta.

recoltata
RECOLTÁT, -Ă, recoltați, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Strâns, cules, adunat. – V. recolta.

recoltate
RECOLTÁT, -Ă, recoltați, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Strâns, cules, adunat. – V. recolta.

recoltatei
RECOLTÁT, -Ă, recoltați, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Strâns, cules, adunat. – V. recolta.

recoltatele
RECOLTÁT, -Ă, recoltați, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Strâns, cules, adunat. – V. recolta.

recoltatelor
RECOLTÁT, -Ă, recoltați, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Strâns, cules, adunat. – V. recolta.

recoltatul
RECOLTÁT, -Ă, recoltați, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Strâns, cules, adunat. – V. recolta.

recoltatului
RECOLTÁT, -Ă, recoltați, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Strâns, cules, adunat. – V. recolta.

recoltau
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.

DOOM

recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză

recoltași
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.

DOOM

recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză

recoltați
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.

DOOM

recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză

recoltați
RECOLTÁT, -Ă, recoltați, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Strâns, cules, adunat. – V. recolta.

recoltații
RECOLTÁT, -Ă, recoltați, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Strâns, cules, adunat. – V. recolta.

recoltaților
RECOLTÁT, -Ă, recoltați, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Strâns, cules, adunat. – V. recolta.

recolte
RECÓLTĂ, recolte, s. f. 1. Cantitate de cereale sau de alte roade adunate într-o anumită perioadă; rod. ♦ Fig. Rezultat al unei munci, rod (satisfăcător) al unei activități depuse. 2. Operație de strângere a roadelor produse de plantele agricole; recoltare, culegere; cules. ♦ Epoca, timpul recoltării. – Din fr. récolte.

DOOM

recóltă s. f., g.-d. art. recóltei; pl. recólte

recoltează
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.

DOOM

recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză

recoltei
RECÓLTĂ, recolte, s. f. 1. Cantitate de cereale sau de alte roade adunate într-o anumită perioadă; rod. ♦ Fig. Rezultat al unei munci, rod (satisfăcător) al unei activități depuse. 2. Operație de strângere a roadelor produse de plantele agricole; recoltare, culegere; cules. ♦ Epoca, timpul recoltării. – Din fr. récolte.

DOOM

recóltă s. f., g.-d. art. recóltei; pl. recólte

recoltele
RECÓLTĂ, recolte, s. f. 1. Cantitate de cereale sau de alte roade adunate într-o anumită perioadă; rod. ♦ Fig. Rezultat al unei munci, rod (satisfăcător) al unei activități depuse. 2. Operație de strângere a roadelor produse de plantele agricole; recoltare, culegere; cules. ♦ Epoca, timpul recoltării. – Din fr. récolte.

DOOM

recóltă s. f., g.-d. art. recóltei; pl. recólte

recoltelor
RECÓLTĂ, recolte, s. f. 1. Cantitate de cereale sau de alte roade adunate într-o anumită perioadă; rod. ♦ Fig. Rezultat al unei munci, rod (satisfăcător) al unei activități depuse. 2. Operație de strângere a roadelor produse de plantele agricole; recoltare, culegere; cules. ♦ Epoca, timpul recoltării. – Din fr. récolte.

DOOM

recóltă s. f., g.-d. art. recóltei; pl. recólte

recoltez
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.

DOOM

recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză

recolteze
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.

DOOM

recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză

recoltezi
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.

DOOM

recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză

recoltând
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.

DOOM

recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză

recoltînd
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.

DOOM

recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză

recoltări
RECOLTÁRE, recoltări, s. f. Acțiunea de a recolta și rezultatul ei. – V. recolta.

DOOM

recoltáre s. f., g.-d. art. recoltắrii; pl. recoltắri

recoltării
RECOLTÁRE, recoltări, s. f. Acțiunea de a recolta și rezultatul ei. – V. recolta.

DOOM

recoltáre s. f., g.-d. art. recoltắrii; pl. recoltắri

recoltările
RECOLTÁRE, recoltări, s. f. Acțiunea de a recolta și rezultatul ei. – V. recolta.

DOOM

recoltáre s. f., g.-d. art. recoltắrii; pl. recoltắri

recoltărilor
RECOLTÁRE, recoltări, s. f. Acțiunea de a recolta și rezultatul ei. – V. recolta.

DOOM

recoltáre s. f., g.-d. art. recoltắrii; pl. recoltắri

recomand
RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.

DOOM

recomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 recomándă

recomanda
RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.

DOOM

recomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 recomándă

recomandabil
RECOMANDÁBIL, -Ă, recomandabili, -e, adj. Care poate fi recomandat, care merită să fie recomandat; indicat, potrivit; prescris. – Din fr. recommandable.

DOOM

recomandábil adj. m., pl. recomandábili; f. recomandábilă, pl. recomandábile

recomandabila
RECOMANDÁBIL, -Ă, recomandabili, -e, adj. Care poate fi recomandat, care merită să fie recomandat; indicat, potrivit; prescris. – Din fr. recommandable.

DOOM

recomandábil adj. m., pl. recomandábili; f. recomandábilă, pl. recomandábile

recomandabile
RECOMANDÁBIL, -Ă, recomandabili, -e, adj. Care poate fi recomandat, care merită să fie recomandat; indicat, potrivit; prescris. – Din fr. recommandable.

DOOM

recomandábil adj. m., pl. recomandábili; f. recomandábilă, pl. recomandábile

recomandabilei
RECOMANDÁBIL, -Ă, recomandabili, -e, adj. Care poate fi recomandat, care merită să fie recomandat; indicat, potrivit; prescris. – Din fr. recommandable.

DOOM

recomandábil adj. m., pl. recomandábili; f. recomandábilă, pl. recomandábile

recomandabilele
RECOMANDÁBIL, -Ă, recomandabili, -e, adj. Care poate fi recomandat, care merită să fie recomandat; indicat, potrivit; prescris. – Din fr. recommandable.

DOOM

recomandábil adj. m., pl. recomandábili; f. recomandábilă, pl. recomandábile

recomandabilelor
RECOMANDÁBIL, -Ă, recomandabili, -e, adj. Care poate fi recomandat, care merită să fie recomandat; indicat, potrivit; prescris. – Din fr. recommandable.

DOOM

recomandábil adj. m., pl. recomandábili; f. recomandábilă, pl. recomandábile

recomandabili
RECOMANDÁBIL, -Ă, recomandabili, -e, adj. Care poate fi recomandat, care merită să fie recomandat; indicat, potrivit; prescris. – Din fr. recommandable.

DOOM

recomandábil adj. m., pl. recomandábili; f. recomandábilă, pl. recomandábile

recomandabilii
RECOMANDÁBIL, -Ă, recomandabili, -e, adj. Care poate fi recomandat, care merită să fie recomandat; indicat, potrivit; prescris. – Din fr. recommandable.

DOOM

recomandábil adj. m., pl. recomandábili; f. recomandábilă, pl. recomandábile

recomandabililor
RECOMANDÁBIL, -Ă, recomandabili, -e, adj. Care poate fi recomandat, care merită să fie recomandat; indicat, potrivit; prescris. – Din fr. recommandable.

DOOM

recomandábil adj. m., pl. recomandábili; f. recomandábilă, pl. recomandábile

recomandabilul
RECOMANDÁBIL, -Ă, recomandabili, -e, adj. Care poate fi recomandat, care merită să fie recomandat; indicat, potrivit; prescris. – Din fr. recommandable.

DOOM

recomandábil adj. m., pl. recomandábili; f. recomandábilă, pl. recomandábile

recomandabilului
RECOMANDÁBIL, -Ă, recomandabili, -e, adj. Care poate fi recomandat, care merită să fie recomandat; indicat, potrivit; prescris. – Din fr. recommandable.

DOOM

recomandábil adj. m., pl. recomandábili; f. recomandábilă, pl. recomandábile

recomandai
RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.

DOOM

recomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 recomándă

recomandam
RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.

DOOM

recomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 recomándă

recomandare
RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.

DOOM

recomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 recomándă

recomandare
RECOMANDÁRE, recomandări, s. f. Acțiunea de a (se) recomanda și rezultatul ei. – V. recomanda.

DOOM

recomandáre s. f., g.-d. art. recomandắrii; pl. recomandắri

recomandarea
RECOMANDÁRE, recomandări, s. f. Acțiunea de a (se) recomanda și rezultatul ei. – V. recomanda.

DOOM

recomandáre s. f., g.-d. art. recomandắrii; pl. recomandắri

recomandară
RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.

DOOM

recomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 recomándă

recomandarăm
RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.

DOOM

recomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 recomándă

recomandarăți
RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.

DOOM

recomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 recomándă

recomandase
RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.

DOOM

recomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 recomándă

recomandasem
RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.

DOOM

recomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 recomándă

recomandaseră
RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.

DOOM

recomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 recomándă

recomandaserăm
RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.

DOOM

recomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 recomándă

recomandaserăți
RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.

DOOM

recomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 recomándă

recomandaseși
RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.

DOOM

recomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 recomándă

recomandaseți
RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.

DOOM

recomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 recomándă

recomandat
RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.

DOOM

recomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 recomándă

recomandat
RECOMANDÁT, -Ă, recomandați, -te, adj. 1. Indicat, precizat ca bun. ♦ (Med.) Eficace pentru..., prescris. 2. (Despre scrisori, colete etc.) Pentru care poșta percepe un tarif special, emite la preluare recipisă și garantează predarea, sub semnătură, la destinație. ◊ Recomandat-expres = (despre scrisori, colete etc.) care este recomandat (2) și supus unui tarif de urgență, pentru a fi predat mai repede la destinație. ♦ (Substantivat, f.) Scrisoare recomandată (2). – V. recomanda. Cf. fr. recommandé.

recomandata
RECOMANDÁT, -Ă, recomandați, -te, adj. 1. Indicat, precizat ca bun. ♦ (Med.) Eficace pentru..., prescris. 2. (Despre scrisori, colete etc.) Pentru care poșta percepe un tarif special, emite la preluare recipisă și garantează predarea, sub semnătură, la destinație. ◊ Recomandat-expres = (despre scrisori, colete etc.) care este recomandat (2) și supus unui tarif de urgență, pentru a fi predat mai repede la destinație. ♦ (Substantivat, f.) Scrisoare recomandată (2). – V. recomanda. Cf. fr. recommandé.

recomandate
RECOMANDÁT, -Ă, recomandați, -te, adj. 1. Indicat, precizat ca bun. ♦ (Med.) Eficace pentru..., prescris. 2. (Despre scrisori, colete etc.) Pentru care poșta percepe un tarif special, emite la preluare recipisă și garantează predarea, sub semnătură, la destinație. ◊ Recomandat-expres = (despre scrisori, colete etc.) care este recomandat (2) și supus unui tarif de urgență, pentru a fi predat mai repede la destinație. ♦ (Substantivat, f.) Scrisoare recomandată (2). – V. recomanda. Cf. fr. recommandé.

recomandatei
RECOMANDÁT, -Ă, recomandați, -te, adj. 1. Indicat, precizat ca bun. ♦ (Med.) Eficace pentru..., prescris. 2. (Despre scrisori, colete etc.) Pentru care poșta percepe un tarif special, emite la preluare recipisă și garantează predarea, sub semnătură, la destinație. ◊ Recomandat-expres = (despre scrisori, colete etc.) care este recomandat (2) și supus unui tarif de urgență, pentru a fi predat mai repede la destinație. ♦ (Substantivat, f.) Scrisoare recomandată (2). – V. recomanda. Cf. fr. recommandé.

recomandatele
RECOMANDÁT, -Ă, recomandați, -te, adj. 1. Indicat, precizat ca bun. ♦ (Med.) Eficace pentru..., prescris. 2. (Despre scrisori, colete etc.) Pentru care poșta percepe un tarif special, emite la preluare recipisă și garantează predarea, sub semnătură, la destinație. ◊ Recomandat-expres = (despre scrisori, colete etc.) care este recomandat (2) și supus unui tarif de urgență, pentru a fi predat mai repede la destinație. ♦ (Substantivat, f.) Scrisoare recomandată (2). – V. recomanda. Cf. fr. recommandé.

recomandatelor
RECOMANDÁT, -Ă, recomandați, -te, adj. 1. Indicat, precizat ca bun. ♦ (Med.) Eficace pentru..., prescris. 2. (Despre scrisori, colete etc.) Pentru care poșta percepe un tarif special, emite la preluare recipisă și garantează predarea, sub semnătură, la destinație. ◊ Recomandat-expres = (despre scrisori, colete etc.) care este recomandat (2) și supus unui tarif de urgență, pentru a fi predat mai repede la destinație. ♦ (Substantivat, f.) Scrisoare recomandată (2). – V. recomanda. Cf. fr. recommandé.

recomandatul
RECOMANDÁT, -Ă, recomandați, -te, adj. 1. Indicat, precizat ca bun. ♦ (Med.) Eficace pentru..., prescris. 2. (Despre scrisori, colete etc.) Pentru care poșta percepe un tarif special, emite la preluare recipisă și garantează predarea, sub semnătură, la destinație. ◊ Recomandat-expres = (despre scrisori, colete etc.) care este recomandat (2) și supus unui tarif de urgență, pentru a fi predat mai repede la destinație. ♦ (Substantivat, f.) Scrisoare recomandată (2). – V. recomanda. Cf. fr. recommandé.

recomandatului
RECOMANDÁT, -Ă, recomandați, -te, adj. 1. Indicat, precizat ca bun. ♦ (Med.) Eficace pentru..., prescris. 2. (Despre scrisori, colete etc.) Pentru care poșta percepe un tarif special, emite la preluare recipisă și garantează predarea, sub semnătură, la destinație. ◊ Recomandat-expres = (despre scrisori, colete etc.) care este recomandat (2) și supus unui tarif de urgență, pentru a fi predat mai repede la destinație. ♦ (Substantivat, f.) Scrisoare recomandată (2). – V. recomanda. Cf. fr. recommandé.

recomandau
RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.

DOOM

recomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 recomándă

recomandași
RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.

DOOM

recomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 recomándă

recomandați
RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.

DOOM

recomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 recomándă

recomandați
RECOMANDÁT, -Ă, recomandați, -te, adj. 1. Indicat, precizat ca bun. ♦ (Med.) Eficace pentru..., prescris. 2. (Despre scrisori, colete etc.) Pentru care poșta percepe un tarif special, emite la preluare recipisă și garantează predarea, sub semnătură, la destinație. ◊ Recomandat-expres = (despre scrisori, colete etc.) care este recomandat (2) și supus unui tarif de urgență, pentru a fi predat mai repede la destinație. ♦ (Substantivat, f.) Scrisoare recomandată (2). – V. recomanda. Cf. fr. recommandé.

recomandația
RECOMANDÁȚIE, recomandații, s. f. Faptul de a (se) recomanda; sfat, îndemn, povață, recomandare. ♦ Prescripție medicală. ♦ Scrisoare bilet, adresă etc. prin care se recomandă o persoană în vederea unei acțiuni, a unei bune primiri etc. – Din fr. recommandation.

DOOM

recomandáție (-ți-e) s. f., art. recomandáția (-ți-a), g.-d. art. recomandáției; pl. recomandáții, art. recomandáțiile (-ți-i-)

recomandație
RECOMANDÁȚIE, recomandații, s. f. Faptul de a (se) recomanda; sfat, îndemn, povață, recomandare. ♦ Prescripție medicală. ♦ Scrisoare bilet, adresă etc. prin care se recomandă o persoană în vederea unei acțiuni, a unei bune primiri etc. – Din fr. recommandation.

DOOM

recomandáție (-ți-e) s. f., art. recomandáția (-ți-a), g.-d. art. recomandáției; pl. recomandáții, art. recomandáțiile (-ți-i-)

recomandației
RECOMANDÁȚIE, recomandații, s. f. Faptul de a (se) recomanda; sfat, îndemn, povață, recomandare. ♦ Prescripție medicală. ♦ Scrisoare bilet, adresă etc. prin care se recomandă o persoană în vederea unei acțiuni, a unei bune primiri etc. – Din fr. recommandation.

DOOM

recomandáție (-ți-e) s. f., art. recomandáția (-ți-a), g.-d. art. recomandáției; pl. recomandáții, art. recomandáțiile (-ți-i-)

recomandații
RECOMANDÁT, -Ă, recomandați, -te, adj. 1. Indicat, precizat ca bun. ♦ (Med.) Eficace pentru..., prescris. 2. (Despre scrisori, colete etc.) Pentru care poșta percepe un tarif special, emite la preluare recipisă și garantează predarea, sub semnătură, la destinație. ◊ Recomandat-expres = (despre scrisori, colete etc.) care este recomandat (2) și supus unui tarif de urgență, pentru a fi predat mai repede la destinație. ♦ (Substantivat, f.) Scrisoare recomandată (2). – V. recomanda. Cf. fr. recommandé.

recomandații
RECOMANDÁȚIE, recomandații, s. f. Faptul de a (se) recomanda; sfat, îndemn, povață, recomandare. ♦ Prescripție medicală. ♦ Scrisoare bilet, adresă etc. prin care se recomandă o persoană în vederea unei acțiuni, a unei bune primiri etc. – Din fr. recommandation.

DOOM

recomandáție (-ți-e) s. f., art. recomandáția (-ți-a), g.-d. art. recomandáției; pl. recomandáții, art. recomandáțiile (-ți-i-)

recomandațiile
RECOMANDÁȚIE, recomandații, s. f. Faptul de a (se) recomanda; sfat, îndemn, povață, recomandare. ♦ Prescripție medicală. ♦ Scrisoare bilet, adresă etc. prin care se recomandă o persoană în vederea unei acțiuni, a unei bune primiri etc. – Din fr. recommandation.

DOOM

recomandáție (-ți-e) s. f., art. recomandáția (-ți-a), g.-d. art. recomandáției; pl. recomandáții, art. recomandáțiile (-ți-i-)

recomandațiilor
RECOMANDÁȚIE, recomandații, s. f. Faptul de a (se) recomanda; sfat, îndemn, povață, recomandare. ♦ Prescripție medicală. ♦ Scrisoare bilet, adresă etc. prin care se recomandă o persoană în vederea unei acțiuni, a unei bune primiri etc. – Din fr. recommandation.

DOOM

recomandáție (-ți-e) s. f., art. recomandáția (-ți-a), g.-d. art. recomandáției; pl. recomandáții, art. recomandáțiile (-ți-i-)

recomandaților
RECOMANDÁT, -Ă, recomandați, -te, adj. 1. Indicat, precizat ca bun. ♦ (Med.) Eficace pentru..., prescris. 2. (Despre scrisori, colete etc.) Pentru care poșta percepe un tarif special, emite la preluare recipisă și garantează predarea, sub semnătură, la destinație. ◊ Recomandat-expres = (despre scrisori, colete etc.) care este recomandat (2) și supus unui tarif de urgență, pentru a fi predat mai repede la destinație. ♦ (Substantivat, f.) Scrisoare recomandată (2). – V. recomanda. Cf. fr. recommandé.

recomandațiune
RECOMANDAȚIÚNE s.f. v. recomandație.

recomande
RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.

DOOM

recomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 recomándă

recomandui
RECOMANDUÍ vb. IV v. recomanda.

recomandând
RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.

DOOM

recomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 recomándă

recomandînd
RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.

DOOM

recomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 recomándă

recomandări
RECOMANDÁRE, recomandări, s. f. Acțiunea de a (se) recomanda și rezultatul ei. – V. recomanda.

DOOM

recomandáre s. f., g.-d. art. recomandắrii; pl. recomandắri

recomandării
RECOMANDÁRE, recomandări, s. f. Acțiunea de a (se) recomanda și rezultatul ei. – V. recomanda.

DOOM

recomandáre s. f., g.-d. art. recomandắrii; pl. recomandắri

recomandările
RECOMANDÁRE, recomandări, s. f. Acțiunea de a (se) recomanda și rezultatul ei. – V. recomanda.

DOOM

recomandáre s. f., g.-d. art. recomandắrii; pl. recomandắri

recomandărilor
RECOMANDÁRE, recomandări, s. f. Acțiunea de a (se) recomanda și rezultatul ei. – V. recomanda.

DOOM

recomandáre s. f., g.-d. art. recomandắrii; pl. recomandắri

recomanzi
RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica, a propune. 2. Tranz. A semnala în mod special (pe cineva sau ceva) atenției cuiva; a prezenta în mod elogios, favorabil (pe cineva sau ceva). ♦ A propune pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele, a face cunoștință (cu cineva). ♦ Tranz. A face prezentările. ♦ Refl. A se da drept..., a trece drept... – Din fr. recommander.

DOOM

recomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 recomándă

recombin
RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.

DOOM

recombiná (a ~) vb., ind. prez. 3 recombínă

recombina
RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.

DOOM

recombiná (a ~) vb., ind. prez. 3 recombínă

recombinai
RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.

DOOM

recombiná (a ~) vb., ind. prez. 3 recombínă

recombinam
RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.

DOOM

recombiná (a ~) vb., ind. prez. 3 recombínă

recombinare
RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.

DOOM

recombiná (a ~) vb., ind. prez. 3 recombínă

recombinare
RECOMBINÁRE, recombinări, s. f. 1. (Fiz.) Neutralizare reciprocă a purtătorilor de sarcină electrică de semn contrar, produsă fie direct, la întâlnirea acestora, fie indirect, prin mijlocirea unei particule neutre. 2. (Genet.) Rearanjare a materialului genetic în momentul formării celulelor reproducătoare, datorită căreia gameții produși de un individ sunt extrem de variați din punct de vedere genetic. – V. recombina.

DOOM

recombináre s. f., g.-d. art. recombinắrii; pl. recombinắri

recombinarea
RECOMBINÁRE, recombinări, s. f. 1. (Fiz.) Neutralizare reciprocă a purtătorilor de sarcină electrică de semn contrar, produsă fie direct, la întâlnirea acestora, fie indirect, prin mijlocirea unei particule neutre. 2. (Genet.) Rearanjare a materialului genetic în momentul formării celulelor reproducătoare, datorită căreia gameții produși de un individ sunt extrem de variați din punct de vedere genetic. – V. recombina.

DOOM

recombináre s. f., g.-d. art. recombinắrii; pl. recombinắri

recombinară
RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.

DOOM

recombiná (a ~) vb., ind. prez. 3 recombínă

recombinarăm
RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.

DOOM

recombiná (a ~) vb., ind. prez. 3 recombínă

recombinarăți
RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.

DOOM

recombiná (a ~) vb., ind. prez. 3 recombínă

recombinase
RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.

DOOM

recombiná (a ~) vb., ind. prez. 3 recombínă

recombinasem
RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.

DOOM

recombiná (a ~) vb., ind. prez. 3 recombínă

recombinaseră
RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.

DOOM

recombiná (a ~) vb., ind. prez. 3 recombínă

recombinaserăm
RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.

DOOM

recombiná (a ~) vb., ind. prez. 3 recombínă

recombinaserăți
RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.

DOOM

recombiná (a ~) vb., ind. prez. 3 recombínă

recombinaseși
RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.

DOOM

recombiná (a ~) vb., ind. prez. 3 recombínă

recombinaseți
RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.

DOOM

recombiná (a ~) vb., ind. prez. 3 recombínă

recombinat
RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.

DOOM

recombiná (a ~) vb., ind. prez. 3 recombínă

recombinat
RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.

recombinau
RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.

DOOM

recombiná (a ~) vb., ind. prez. 3 recombínă

recombinași
RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.

DOOM

recombiná (a ~) vb., ind. prez. 3 recombínă

recombinați
RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.

DOOM

recombiná (a ~) vb., ind. prez. 3 recombínă

recombinație
RECOMBINÁȚIE s.f. (Fiz.) Recombinare. [Gen. -iei. / cf. it. ricombinazione, germ. Rekombination].

recombine
RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.

DOOM

recombiná (a ~) vb., ind. prez. 3 recombínă

recombini
RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.

DOOM

recombiná (a ~) vb., ind. prez. 3 recombínă

recombinând
RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.

DOOM

recombiná (a ~) vb., ind. prez. 3 recombínă

recombinînd
RECOMBINÁ, recombín, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.

DOOM

recombiná (a ~) vb., ind. prez. 3 recombínă

recombinări
RECOMBINÁRE, recombinări, s. f. 1. (Fiz.) Neutralizare reciprocă a purtătorilor de sarcină electrică de semn contrar, produsă fie direct, la întâlnirea acestora, fie indirect, prin mijlocirea unei particule neutre. 2. (Genet.) Rearanjare a materialului genetic în momentul formării celulelor reproducătoare, datorită căreia gameții produși de un individ sunt extrem de variați din punct de vedere genetic. – V. recombina.

DOOM

recombináre s. f., g.-d. art. recombinắrii; pl. recombinắri

recombinării
RECOMBINÁRE, recombinări, s. f. 1. (Fiz.) Neutralizare reciprocă a purtătorilor de sarcină electrică de semn contrar, produsă fie direct, la întâlnirea acestora, fie indirect, prin mijlocirea unei particule neutre. 2. (Genet.) Rearanjare a materialului genetic în momentul formării celulelor reproducătoare, datorită căreia gameții produși de un individ sunt extrem de variați din punct de vedere genetic. – V. recombina.

DOOM

recombináre s. f., g.-d. art. recombinắrii; pl. recombinắri

recombinările
RECOMBINÁRE, recombinări, s. f. 1. (Fiz.) Neutralizare reciprocă a purtătorilor de sarcină electrică de semn contrar, produsă fie direct, la întâlnirea acestora, fie indirect, prin mijlocirea unei particule neutre. 2. (Genet.) Rearanjare a materialului genetic în momentul formării celulelor reproducătoare, datorită căreia gameții produși de un individ sunt extrem de variați din punct de vedere genetic. – V. recombina.

DOOM

recombináre s. f., g.-d. art. recombinắrii; pl. recombinắri

recombinărilor
RECOMBINÁRE, recombinări, s. f. 1. (Fiz.) Neutralizare reciprocă a purtătorilor de sarcină electrică de semn contrar, produsă fie direct, la întâlnirea acestora, fie indirect, prin mijlocirea unei particule neutre. 2. (Genet.) Rearanjare a materialului genetic în momentul formării celulelor reproducătoare, datorită căreia gameții produși de un individ sunt extrem de variați din punct de vedere genetic. – V. recombina.

DOOM

recombináre s. f., g.-d. art. recombinắrii; pl. recombinắri

recomenta
RECOMENTÁ, recomentez, vb. I. Tranz. A comenta încă o dată aducând argumente noi, făcând observații inedite. – Pref. re- + comenta.

recomentare
RECOMENTÁRE, recomentări, s. f. Acțiunea de a recomenta. – V. recomenta.

recomentarea
RECOMENTÁRE, recomentări, s. f. Acțiunea de a recomenta. – V. recomenta.

recomentat
RECOMENTÁ, recomentez, vb. I. Tranz. A comenta încă o dată aducând argumente noi, făcând observații inedite. – Re¹- + comentá.

recomentări
RECOMENTÁRE, recomentări, s. f. Acțiunea de a recomenta. – V. recomenta.

recomentării
RECOMENTÁRE, recomentări, s. f. Acțiunea de a recomenta. – V. recomenta.

recomentările
RECOMENTÁRE, recomentări, s. f. Acțiunea de a recomenta. – V. recomenta.

recomentărilor
RECOMENTÁRE, recomentări, s. f. Acțiunea de a recomenta. – V. recomenta.

recompartimenta
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentai
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentam
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentare
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentare
RECOMPARTIMENTÁRE, recompartimentări, s. f. Acțiunea de a recompartimenta. – V. recompartimenta.

recompartimentarea
RECOMPARTIMENTÁRE, recompartimentări, s. f. Acțiunea de a recompartimenta. – V. recompartimenta.

recompartimentară
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentarăm
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentarăți
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentase
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentasem
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentaseră
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentaserăm
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentaserăți
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentaseși
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentaseți
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentat
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentat
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentata
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentate
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentatei
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentatele
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentatelor
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentatul
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentatului
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentau
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentași
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentați
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentați
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentații
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentaților
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentează
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentez
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimenteze
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentezi
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentând
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentînd
RECOMPARTIMENTÁT, -Ă, recompartimentați, -te, adj. A cărui compartimentare a fost refăcută după alte criterii. – V. recompartimenta.

recompartimentări
RECOMPARTIMENTÁRE, recompartimentări, s. f. Acțiunea de a recompartimenta. – V. recompartimenta.

recompartimentării
RECOMPARTIMENTÁRE, recompartimentări, s. f. Acțiunea de a recompartimenta. – V. recompartimenta.

recompartimentările
RECOMPARTIMENTÁRE, recompartimentări, s. f. Acțiunea de a recompartimenta. – V. recompartimenta.

recompartimentărilor
RECOMPARTIMENTÁRE, recompartimentări, s. f. Acțiunea de a recompartimenta. – V. recompartimenta.

recompensa
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

DOOM

recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză

recompensa
RECOMPÉNSĂ, recompense, s. f. 1. Răsplată; gratificație. ♦ (Rar) Compensație, despăgubire. 2. Sumă de bani ce se cuvine inventatorului sau inovatorului care cedează statului invenția sau inovația sa. – Din fr. récompense.

DOOM

recompénsă s. f., g.-d. art. recompénsei; pl. recompénse

recompensai
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

DOOM

recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză

recompensam
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

DOOM

recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză

recompensare
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

DOOM

recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză

recompensare
RECOMPENSÁRE, recompensări, s. f. Acțiunea de a recompensa și rezultatul ei. – V. recompensa.

recompensarea
RECOMPENSÁRE, recompensări, s. f. Acțiunea de a recompensa și rezultatul ei. – V. recompensa.

recompensară
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

DOOM

recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză

recompensarăm
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

DOOM

recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză

recompensarăți
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

DOOM

recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză

recompensase
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

DOOM

recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză

recompensasem
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

DOOM

recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză

recompensaseră
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

DOOM

recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză

recompensaserăm
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

DOOM

recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză

recompensaserăți
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

DOOM

recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză

recompensaseși
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

DOOM

recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză

recompensaseți
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

DOOM

recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză

recompensat
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

DOOM

recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză

recompensat
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

recompensatoare
RECOMPENSATÓR, -OÁRE, recompensatori, -oare, adj. (Rar) Care recompensează. – Recompensa + suf. -tor.

recompensatoarea
RECOMPENSATÓR, -OÁRE, recompensatori, -oare, adj. (Rar) Care recompensează. – Recompensa + suf. -tor.

recompensatoarei
RECOMPENSATÓR, -OÁRE, recompensatori, -oare, adj. (Rar) Care recompensează. – Recompensa + suf. -tor.

recompensatoarele
RECOMPENSATÓR, -OÁRE, recompensatori, -oare, adj. (Rar) Care recompensează. – Recompensa + suf. -tor.

recompensatoarelor
RECOMPENSATÓR, -OÁRE, recompensatori, -oare, adj. (Rar) Care recompensează. – Recompensa + suf. -tor.

recompensator
RECOMPENSATÓR, -OÁRE, recompensatori, -oare, adj. (Rar) Care recompensează. – Recompensa + suf. -tor.

recompensatori
RECOMPENSATÓR, -OÁRE, recompensatori, -oare, adj. (Rar) Care recompensează. – Recompensa + suf. -tor.

recompensatorii
RECOMPENSATÓR, -OÁRE, recompensatori, -oare, adj. (Rar) Care recompensează. – Recompensa + suf. -tor.

recompensatorilor
RECOMPENSATÓR, -OÁRE, recompensatori, -oare, adj. (Rar) Care recompensează. – Recompensa + suf. -tor.

recompensatoriu
RECOMPENSATÓRIU, -IE adj. v. recompensator.

recompensatorul
RECOMPENSATÓR, -OÁRE, recompensatori, -oare, adj. (Rar) Care recompensează. – Recompensa + suf. -tor.

recompensatorului
RECOMPENSATÓR, -OÁRE, recompensatori, -oare, adj. (Rar) Care recompensează. – Recompensa + suf. -tor.

recompensau
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

DOOM

recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză

recompensași
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

DOOM

recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză

recompensați
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

DOOM

recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză

recompensația
RECOMPENSÁȚIE, recompensații, s. f. Recompensă. – Recompensa + suf. -ație. Cf. germ. Rekompensation.

DOOM

recompensáție (-ți-e) s. f., art. recompensáția (-ți-a), g.-d. art. recompensáției; pl. recompensáții, art. recompensáțiile (-ți-i-)

recompensație
RECOMPENSÁȚIE, recompensații, s. f. Recompensă. – Recompensa + suf. -ație. Cf. germ. Rekompensation.

DOOM

recompensáție (-ți-e) s. f., art. recompensáția (-ți-a), g.-d. art. recompensáției; pl. recompensáții, art. recompensáțiile (-ți-i-)

recompensației
RECOMPENSÁȚIE, recompensații, s. f. Recompensă. – Recompensa + suf. -ație. Cf. germ. Rekompensation.

DOOM

recompensáție (-ți-e) s. f., art. recompensáția (-ți-a), g.-d. art. recompensáției; pl. recompensáții, art. recompensáțiile (-ți-i-)

recompensații
RECOMPENSÁȚIE, recompensații, s. f. Recompensă. – Recompensa + suf. -ație. Cf. germ. Rekompensation.

DOOM

recompensáție (-ți-e) s. f., art. recompensáția (-ți-a), g.-d. art. recompensáției; pl. recompensáții, art. recompensáțiile (-ți-i-)

recompensațiile
RECOMPENSÁȚIE, recompensații, s. f. Recompensă. – Recompensa + suf. -ație. Cf. germ. Rekompensation.

DOOM

recompensáție (-ți-e) s. f., art. recompensáția (-ți-a), g.-d. art. recompensáției; pl. recompensáții, art. recompensáțiile (-ți-i-)

recompensațiilor
RECOMPENSÁȚIE, recompensații, s. f. Recompensă. – Recompensa + suf. -ație. Cf. germ. Rekompensation.

DOOM

recompensáție (-ți-e) s. f., art. recompensáția (-ți-a), g.-d. art. recompensáției; pl. recompensáții, art. recompensáțiile (-ți-i-)

recompense
RECOMPÉNSĂ, recompense, s. f. 1. Răsplată; gratificație. ♦ (Rar) Compensație, despăgubire. 2. Sumă de bani ce se cuvine inventatorului sau inovatorului care cedează statului invenția sau inovația sa. – Din fr. récompense.

DOOM

recompénsă s. f., g.-d. art. recompénsei; pl. recompénse

recompensează
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

DOOM

recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză

recompensei
RECOMPÉNSĂ, recompense, s. f. 1. Răsplată; gratificație. ♦ (Rar) Compensație, despăgubire. 2. Sumă de bani ce se cuvine inventatorului sau inovatorului care cedează statului invenția sau inovația sa. – Din fr. récompense.

DOOM

recompénsă s. f., g.-d. art. recompénsei; pl. recompénse

recompensele
RECOMPÉNSĂ, recompense, s. f. 1. Răsplată; gratificație. ♦ (Rar) Compensație, despăgubire. 2. Sumă de bani ce se cuvine inventatorului sau inovatorului care cedează statului invenția sau inovația sa. – Din fr. récompense.

DOOM

recompénsă s. f., g.-d. art. recompénsei; pl. recompénse

recompenselor
RECOMPÉNSĂ, recompense, s. f. 1. Răsplată; gratificație. ♦ (Rar) Compensație, despăgubire. 2. Sumă de bani ce se cuvine inventatorului sau inovatorului care cedează statului invenția sau inovația sa. – Din fr. récompense.

DOOM

recompénsă s. f., g.-d. art. recompénsei; pl. recompénse

recompensez
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

DOOM

recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză

recompenseze
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

DOOM

recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză

recompensezi
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

DOOM

recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză

recompensând
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

DOOM

recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză

recompensînd
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.

DOOM

recompensá (a ~) vb., ind. prez. 3 recompenseáză

recompensări
RECOMPENSÁRE, recompensări, s. f. Acțiunea de a recompensa și rezultatul ei. – V. recompensa.

recompensării
RECOMPENSÁRE, recompensări, s. f. Acțiunea de a recompensa și rezultatul ei. – V. recompensa.

recompensările
RECOMPENSÁRE, recompensări, s. f. Acțiunea de a recompensa și rezultatul ei. – V. recompensa.

recompensărilor
RECOMPENSÁRE, recompensări, s. f. Acțiunea de a recompensa și rezultatul ei. – V. recompensa.

recompoziția
RECOMPOZÍȚIE, recompoziții, s. f. Recompunere; reconstituire a unui lucru. – Din fr. recomposition.

DOOM

recompozíție (-ți-e) s. f., art. recompozíția (-ți-a), g.-d. art. recompozíției; pl. recompozíții, art. recompozíțiile (-ți-i-)

recompoziție
RECOMPOZÍȚIE, recompoziții, s. f. Recompunere; reconstituire a unui lucru. – Din fr. recomposition.

DOOM

recompozíție (-ți-e) s. f., art. recompozíția (-ți-a), g.-d. art. recompozíției; pl. recompozíții, art. recompozíțiile (-ți-i-)

recompoziției
RECOMPOZÍȚIE, recompoziții, s. f. Recompunere; reconstituire a unui lucru. – Din fr. recomposition.

DOOM

recompozíție (-ți-e) s. f., art. recompozíția (-ți-a), g.-d. art. recompozíției; pl. recompozíții, art. recompozíțiile (-ți-i-)

recompoziții
RECOMPOZÍȚIE, recompoziții, s. f. Recompunere; reconstituire a unui lucru. – Din fr. recomposition.

DOOM

recompozíție (-ți-e) s. f., art. recompozíția (-ți-a), g.-d. art. recompozíției; pl. recompozíții, art. recompozíțiile (-ți-i-)

recompozițiile
RECOMPOZÍȚIE, recompoziții, s. f. Recompunere; reconstituire a unui lucru. – Din fr. recomposition.

DOOM

recompozíție (-ți-e) s. f., art. recompozíția (-ți-a), g.-d. art. recompozíției; pl. recompozíții, art. recompozíțiile (-ți-i-)

recompozițiilor
RECOMPOZÍȚIE, recompoziții, s. f. Recompunere; reconstituire a unui lucru. – Din fr. recomposition.

DOOM

recompozíție (-ți-e) s. f., art. recompozíția (-ți-a), g.-d. art. recompozíției; pl. recompozíții, art. recompozíțiile (-ți-i-)

recomprim
RECOMPRIMÁ vb. I. tr. A aplica operația de recomprimare. [P.i. recomprim. / cf. fr. recomprimer, it. ricomprimere].

recomprima
RECOMPRIMÁ vb. I. tr. A aplica operația de recomprimare. [P.i. recomprim. / cf. fr. recomprimer, it. ricomprimere].

recomprimai
RECOMPRIMÁ vb. I. tr. A aplica operația de recomprimare. [P.i. recomprim. / cf. fr. recomprimer, it. ricomprimere].

recomprimam
RECOMPRIMÁ vb. I. tr. A aplica operația de recomprimare. [P.i. recomprim. / cf. fr. recomprimer, it. ricomprimere].

recomprimare
RECOMPRIMÁ vb. I. tr. A aplica operația de recomprimare. [P.i. recomprim. / cf. fr. recomprimer, it. ricomprimere].

recomprimare
RECOMPRIMÁRE, recomprimări, s. f. Ridicare a presiunii gazelor dintr-o conductă de alimentare cu gaze, efectuată din loc în loc pe conductă, pentru a compensa pierderile de energie și a asigura curgerea gazului până la locul de folosire. – Pref. re- + comprimare (după fr. recompression).

DOOM

recomprimáre s. f., g.-d. art. recomprimắrii; pl. recomprimắri

recomprimarea
RECOMPRIMÁRE, recomprimări, s. f. Ridicare a presiunii gazelor dintr-o conductă de alimentare cu gaze, efectuată din loc în loc pe conductă, pentru a compensa pierderile de energie și a asigura curgerea gazului până la locul de folosire. – Pref. re- + comprimare (după fr. recompression).

DOOM

recomprimáre s. f., g.-d. art. recomprimắrii; pl. recomprimắri

recomprimară
RECOMPRIMÁ vb. I. tr. A aplica operația de recomprimare. [P.i. recomprim. / cf. fr. recomprimer, it. ricomprimere].

recomprimarăm
RECOMPRIMÁ vb. I. tr. A aplica operația de recomprimare. [P.i. recomprim. / cf. fr. recomprimer, it. ricomprimere].

recomprimarăți
RECOMPRIMÁ vb. I. tr. A aplica operația de recomprimare. [P.i. recomprim. / cf. fr. recomprimer, it. ricomprimere].

recomprimase
RECOMPRIMÁ vb. I. tr. A aplica operația de recomprimare. [P.i. recomprim. / cf. fr. recomprimer, it. ricomprimere].

recomprimasem
RECOMPRIMÁ vb. I. tr. A aplica operația de recomprimare. [P.i. recomprim. / cf. fr. recomprimer, it. ricomprimere].

recomprimaseră
RECOMPRIMÁ vb. I. tr. A aplica operația de recomprimare. [P.i. recomprim. / cf. fr. recomprimer, it. ricomprimere].

recomprimaserăm
RECOMPRIMÁ vb. I. tr. A aplica operația de recomprimare. [P.i. recomprim. / cf. fr. recomprimer, it. ricomprimere].

recomprimaserăți
RECOMPRIMÁ vb. I. tr. A aplica operația de recomprimare. [P.i. recomprim. / cf. fr. recomprimer, it. ricomprimere].

recomprimaseși
RECOMPRIMÁ vb. I. tr. A aplica operația de recomprimare. [P.i. recomprim. / cf. fr. recomprimer, it. ricomprimere].

recomprimaseți
RECOMPRIMÁ vb. I. tr. A aplica operația de recomprimare. [P.i. recomprim. / cf. fr. recomprimer, it. ricomprimere].

recomprimat
RECOMPRIMÁ vb. I. tr. A aplica operația de recomprimare. [P.i. recomprim. / cf. fr. recomprimer, it. ricomprimere].

recomprimat
RECOMPRIMÁ vb. I. tr. A aplica operația de recomprimare. [P.i. recomprim. / cf. fr. recomprimer, it. ricomprimere].

recomprimau
RECOMPRIMÁ vb. I. tr. A aplica operația de recomprimare. [P.i. recomprim. / cf. fr. recomprimer, it. ricomprimere].

recomprimași
RECOMPRIMÁ vb. I. tr. A aplica operația de recomprimare. [P.i. recomprim. / cf. fr. recomprimer, it. ricomprimere].

recomprimați
RECOMPRIMÁ vb. I. tr. A aplica operația de recomprimare. [P.i. recomprim. / cf. fr. recomprimer, it. ricomprimere].

recomprime
RECOMPRIMÁ vb. I. tr. A aplica operația de recomprimare. [P.i. recomprim. / cf. fr. recomprimer, it. ricomprimere].

recomprimi
RECOMPRIMÁ vb. I. tr. A aplica operația de recomprimare. [P.i. recomprim. / cf. fr. recomprimer, it. ricomprimere].

recomprimând
RECOMPRIMÁ vb. I. tr. A aplica operația de recomprimare. [P.i. recomprim. / cf. fr. recomprimer, it. ricomprimere].

recomprimînd
RECOMPRIMÁ vb. I. tr. A aplica operația de recomprimare. [P.i. recomprim. / cf. fr. recomprimer, it. ricomprimere].

recomprimări
RECOMPRIMÁRE, recomprimări, s. f. Ridicare a presiunii gazelor dintr-o conductă de alimentare cu gaze, efectuată din loc în loc pe conductă, pentru a compensa pierderile de energie și a asigura curgerea gazului până la locul de folosire. – Pref. re- + comprimare (după fr. recompression).

DOOM

recomprimáre s. f., g.-d. art. recomprimắrii; pl. recomprimắri

recomprimării
RECOMPRIMÁRE, recomprimări, s. f. Ridicare a presiunii gazelor dintr-o conductă de alimentare cu gaze, efectuată din loc în loc pe conductă, pentru a compensa pierderile de energie și a asigura curgerea gazului până la locul de folosire. – Pref. re- + comprimare (după fr. recompression).

DOOM

recomprimáre s. f., g.-d. art. recomprimắrii; pl. recomprimắri

recomprimările
RECOMPRIMÁRE, recomprimări, s. f. Ridicare a presiunii gazelor dintr-o conductă de alimentare cu gaze, efectuată din loc în loc pe conductă, pentru a compensa pierderile de energie și a asigura curgerea gazului până la locul de folosire. – Pref. re- + comprimare (după fr. recompression).

DOOM

recomprimáre s. f., g.-d. art. recomprimắrii; pl. recomprimắri

recomprimărilor
RECOMPRIMÁRE, recomprimări, s. f. Ridicare a presiunii gazelor dintr-o conductă de alimentare cu gaze, efectuată din loc în loc pe conductă, pentru a compensa pierderile de energie și a asigura curgerea gazului până la locul de folosire. – Pref. re- + comprimare (după fr. recompression).

DOOM

recomprimáre s. f., g.-d. art. recomprimắrii; pl. recomprimắri

recompui
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompuie
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompun
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompune
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompunea
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompuneai
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompuneam
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompuneau
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompuneați
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompunem
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompunere
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompunere
RECOMPÚNERE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúnere s. f., g.-d. art. recompúnerii; pl. recompúneri

recompunerea
RECOMPÚNERE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúnere s. f., g.-d. art. recompúnerii; pl. recompúneri

recompuneri
RECOMPÚNERE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúnere s. f., g.-d. art. recompúnerii; pl. recompúneri

recompunerii
RECOMPÚNERE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúnere s. f., g.-d. art. recompúnerii; pl. recompúneri

recompunerile
RECOMPÚNERE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúnere s. f., g.-d. art. recompúnerii; pl. recompúneri

recompunerilor
RECOMPÚNERE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúnere s. f., g.-d. art. recompúnerii; pl. recompúneri

recompuneți
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompunând
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompunînd
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompună
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompus
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompus
RECOMPÚNE, recompun, vb. III. Tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. – Re¹- + compune (după fr. recomposer).

recompuse
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompusei
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompuseră
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompuserăm
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompuserăți
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompusese
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompusesem
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompuseseră
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompuseserăm
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompuseserăți
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompuseseși
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompuseseți
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

recompuseși
RECOMPUNÉRE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

DOOM

recompúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recompún; conj. prez. 3 să recompúnă; ger. recompunấnd

reconcilia
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

DOOM

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

reconciliabil
RECONCILIÁBIL, -Ă, reconciliabili, -e, adj. Care poate fi reconciliat, pus de acord, împăcat. [Pr.: -li-a-] – Din fr. réconciliable.

DOOM

reconciliábil (-li-a-) adj. m., pl. reconciliábili; f. reconciliábilă, pl. reconciliábile

reconciliabila
RECONCILIÁBIL, -Ă, reconciliabili, -e, adj. Care poate fi reconciliat, pus de acord, împăcat. [Pr.: -li-a-] – Din fr. réconciliable.

DOOM

reconciliábil (-li-a-) adj. m., pl. reconciliábili; f. reconciliábilă, pl. reconciliábile

reconciliabile
RECONCILIÁBIL, -Ă, reconciliabili, -e, adj. Care poate fi reconciliat, pus de acord, împăcat. [Pr.: -li-a-] – Din fr. réconciliable.

DOOM

reconciliábil (-li-a-) adj. m., pl. reconciliábili; f. reconciliábilă, pl. reconciliábile

reconciliabilei
RECONCILIÁBIL, -Ă, reconciliabili, -e, adj. Care poate fi reconciliat, pus de acord, împăcat. [Pr.: -li-a-] – Din fr. réconciliable.

DOOM

reconciliábil (-li-a-) adj. m., pl. reconciliábili; f. reconciliábilă, pl. reconciliábile

reconciliabilele
RECONCILIÁBIL, -Ă, reconciliabili, -e, adj. Care poate fi reconciliat, pus de acord, împăcat. [Pr.: -li-a-] – Din fr. réconciliable.

DOOM

reconciliábil (-li-a-) adj. m., pl. reconciliábili; f. reconciliábilă, pl. reconciliábile

reconciliabilelor
RECONCILIÁBIL, -Ă, reconciliabili, -e, adj. Care poate fi reconciliat, pus de acord, împăcat. [Pr.: -li-a-] – Din fr. réconciliable.

DOOM

reconciliábil (-li-a-) adj. m., pl. reconciliábili; f. reconciliábilă, pl. reconciliábile

reconciliabili
RECONCILIÁBIL, -Ă, reconciliabili, -e, adj. Care poate fi reconciliat, pus de acord, împăcat. [Pr.: -li-a-] – Din fr. réconciliable.

DOOM

reconciliábil (-li-a-) adj. m., pl. reconciliábili; f. reconciliábilă, pl. reconciliábile

reconciliabilii
RECONCILIÁBIL, -Ă, reconciliabili, -e, adj. Care poate fi reconciliat, pus de acord, împăcat. [Pr.: -li-a-] – Din fr. réconciliable.

DOOM

reconciliábil (-li-a-) adj. m., pl. reconciliábili; f. reconciliábilă, pl. reconciliábile

reconciliabililor
RECONCILIÁBIL, -Ă, reconciliabili, -e, adj. Care poate fi reconciliat, pus de acord, împăcat. [Pr.: -li-a-] – Din fr. réconciliable.

DOOM

reconciliábil (-li-a-) adj. m., pl. reconciliábili; f. reconciliábilă, pl. reconciliábile

reconciliabilul
RECONCILIÁBIL, -Ă, reconciliabili, -e, adj. Care poate fi reconciliat, pus de acord, împăcat. [Pr.: -li-a-] – Din fr. réconciliable.

DOOM

reconciliábil (-li-a-) adj. m., pl. reconciliábili; f. reconciliábilă, pl. reconciliábile

reconciliabilului
RECONCILIÁBIL, -Ă, reconciliabili, -e, adj. Care poate fi reconciliat, pus de acord, împăcat. [Pr.: -li-a-] – Din fr. réconciliable.

DOOM

reconciliábil (-li-a-) adj. m., pl. reconciliábili; f. reconciliábilă, pl. reconciliábile

reconciliai
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

DOOM

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

reconciliam
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

DOOM

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

reconciliară
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

DOOM

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

reconciliarăm
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

DOOM

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

reconciliarăți
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

DOOM

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

reconciliase
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

DOOM

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

reconciliasem
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

DOOM

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

reconciliaseră
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

DOOM

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

reconciliaserăm
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

DOOM

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

reconciliaserăți
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

DOOM

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

reconciliaseși
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

DOOM

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

reconciliaseți
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

DOOM

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

reconciliat
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

DOOM

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

reconciliat
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

reconciliau
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

DOOM

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

reconciliază
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

DOOM

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

reconciliași
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

DOOM

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

reconciliați
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

DOOM

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

reconcilie
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

DOOM

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

reconciliem
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

DOOM

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

reconciliere
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

DOOM

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

reconciliere
RECONCILIÉRE, reconcilieri, s. f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelegere, împăcare. [Pr.: -li-e-] – V. reconcilia.

DOOM

reconciliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. reconciliérii; pl. reconciliéri

reconcilierea
RECONCILIÉRE, reconcilieri, s. f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelegere, împăcare. [Pr.: -li-e-] – V. reconcilia.

DOOM

reconciliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. reconciliérii; pl. reconciliéri

reconcilieri
RECONCILIÉRE, reconcilieri, s. f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelegere, împăcare. [Pr.: -li-e-] – V. reconcilia.

DOOM

reconciliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. reconciliérii; pl. reconciliéri

reconcilierii
RECONCILIÉRE, reconcilieri, s. f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelegere, împăcare. [Pr.: -li-e-] – V. reconcilia.

DOOM

reconciliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. reconciliérii; pl. reconciliéri

reconcilierile
RECONCILIÉRE, reconcilieri, s. f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelegere, împăcare. [Pr.: -li-e-] – V. reconcilia.

DOOM

reconciliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. reconciliérii; pl. reconciliéri

reconcilierilor
RECONCILIÉRE, reconcilieri, s. f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelegere, împăcare. [Pr.: -li-e-] – V. reconcilia.

DOOM

reconciliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. reconciliérii; pl. reconciliéri

reconciliez
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

DOOM

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

reconcilieze
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

DOOM

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

reconciliezi
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

DOOM

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

reconciliind
RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

DOOM

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

recondamna
RECONDAMNÁ vb. I. tr. A condamna pentru a doua oară, a reînnoi o condamnare. [Cf. fr. recondamner].

recondamnare
RECONDAMNÁRE s.f. Acțiunea de a recondamna. [< recondamna].

recondamnat
RECONDAMNÁ vb. I. tr. A condamna pentru a doua oară, a reînnoi o condamnare. [Cf. fr. recondamner].

recondiționa
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

DOOM

recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză

recondiționai
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

DOOM

recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză

recondiționam
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

DOOM

recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză

recondiționare
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

DOOM

recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză

recondiționare
RECONDIȚIONÁRE, recondiționări, s. f. Acțiunea de a recondiționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa.

DOOM

recondiționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recondiționắrii; pl. recondiționắri

recondiționarea
RECONDIȚIONÁRE, recondiționări, s. f. Acțiunea de a recondiționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa.

DOOM

recondiționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recondiționắrii; pl. recondiționắri

recondiționară
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

DOOM

recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză

recondiționarăm
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

DOOM

recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză

recondiționarăți
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

DOOM

recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză

recondiționase
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

DOOM

recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză

recondiționasem
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

DOOM

recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză

recondiționaseră
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

DOOM

recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză

recondiționaserăm
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

DOOM

recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză

recondiționaserăți
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

DOOM

recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză

recondiționaseși
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

DOOM

recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză

recondiționaseți
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

DOOM

recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză

recondiționat
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

DOOM

recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză

recondiționat
RECONDIȚIONÁT, -Ă, recondiționați, -te, adj. Care a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); reparat, refăcut. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa.

recondiționata
RECONDIȚIONÁT, -Ă, recondiționați, -te, adj. Care a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); reparat, refăcut. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa.

recondiționate
RECONDIȚIONÁT, -Ă, recondiționați, -te, adj. Care a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); reparat, refăcut. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa.

recondiționatei
RECONDIȚIONÁT, -Ă, recondiționați, -te, adj. Care a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); reparat, refăcut. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa.

recondiționatele
RECONDIȚIONÁT, -Ă, recondiționați, -te, adj. Care a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); reparat, refăcut. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa.

recondiționatelor
RECONDIȚIONÁT, -Ă, recondiționați, -te, adj. Care a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); reparat, refăcut. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa.

recondiționatul
RECONDIȚIONÁT, -Ă, recondiționați, -te, adj. Care a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); reparat, refăcut. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa.

recondiționatului
RECONDIȚIONÁT, -Ă, recondiționați, -te, adj. Care a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); reparat, refăcut. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa.

recondiționau
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

DOOM

recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză

recondiționași
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

DOOM

recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză

recondiționați
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

DOOM

recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză

recondiționați
RECONDIȚIONÁT, -Ă, recondiționați, -te, adj. Care a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); reparat, refăcut. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa.

recondiționații
RECONDIȚIONÁT, -Ă, recondiționați, -te, adj. Care a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); reparat, refăcut. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa.

recondiționaților
RECONDIȚIONÁT, -Ă, recondiționați, -te, adj. Care a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); reparat, refăcut. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa.

recondiționează
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

DOOM

recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză

recondiționez
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

DOOM

recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză

recondiționeze
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

DOOM

recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză

recondiționezi
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

DOOM

recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză

recondiționând
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

DOOM

recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză

recondiționînd
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

DOOM

recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză

recondiționări
RECONDIȚIONÁRE, recondiționări, s. f. Acțiunea de a recondiționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa.

DOOM

recondiționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recondiționắrii; pl. recondiționắri

recondiționării
RECONDIȚIONÁRE, recondiționări, s. f. Acțiunea de a recondiționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa.

DOOM

recondiționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recondiționắrii; pl. recondiționắri

recondiționările
RECONDIȚIONÁRE, recondiționări, s. f. Acțiunea de a recondiționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa.

DOOM

recondiționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recondiționắrii; pl. recondiționắri

recondiționărilor
RECONDIȚIONÁRE, recondiționări, s. f. Acțiunea de a recondiționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa.

DOOM

recondiționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. recondiționắrii; pl. recondiționắri

reconducția
RECONDÚCȚIE s. f. Reînnoire a unui contract de închiriere sau de arendă. – Din fr. reconduction.

DOOM

recondúcție (-ți-e) s. f., art. recondúcția (-ți-a), g.-d. recondúcții, art. recondúcției

reconducție
RECONDÚCȚIE s. f. Reînnoire a unui contract de închiriere sau de arendă. – Din fr. reconduction.

DOOM

recondúcție (-ți-e) s. f., art. recondúcția (-ți-a), g.-d. recondúcții, art. recondúcției

reconducției
RECONDÚCȚIE s. f. Reînnoire a unui contract de închiriere sau de arendă. – Din fr. reconduction.

DOOM

recondúcție (-ți-e) s. f., art. recondúcția (-ți-a), g.-d. recondúcții, art. recondúcției

reconducții
RECONDÚCȚIE s. f. Reînnoire a unui contract de închiriere sau de arendă. – Din fr. reconduction.

DOOM

recondúcție (-ți-e) s. f., art. recondúcția (-ți-a), g.-d. recondúcții, art. recondúcției

reconducțiile
RECONDÚCȚIE s. f. Reînnoire a unui contract de închiriere sau de arendă. – Din fr. reconduction.

DOOM

recondúcție (-ți-e) s. f., art. recondúcția (-ți-a), g.-d. recondúcții, art. recondúcției

reconducțiilor
RECONDÚCȚIE s. f. Reînnoire a unui contract de închiriere sau de arendă. – Din fr. reconduction.

DOOM

recondúcție (-ți-e) s. f., art. recondúcția (-ți-a), g.-d. recondúcții, art. recondúcției

reconfigura
RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. A lua o nouă formă. – Pref. re- + configura.

DOOM

*reconfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfigureáză

reconfigurai
RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. A lua o nouă formă. – Pref. re- + configura.

DOOM

*reconfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfigureáză

reconfiguram
RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. A lua o nouă formă. – Pref. re- + configura.

DOOM

*reconfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfigureáză

reconfigurare
RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. A lua o nouă formă. – Pref. re- + configura.

DOOM

*reconfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfigureáză

reconfigurare
RECONFIGURÁRE, reconfigurări, s. f. Acțiunea de a reconfigura. – V. reconfigura.

reconfigurarea
RECONFIGURÁRE, reconfigurări, s. f. Acțiunea de a reconfigura. – V. reconfigura.

reconfigurară
RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. A lua o nouă formă. – Pref. re- + configura.

DOOM

*reconfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfigureáză

reconfigurarăm
RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. A lua o nouă formă. – Pref. re- + configura.

DOOM

*reconfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfigureáză

reconfigurarăți
RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. A lua o nouă formă. – Pref. re- + configura.

DOOM

*reconfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfigureáză

reconfigurase
RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. A lua o nouă formă. – Pref. re- + configura.

DOOM

*reconfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfigureáză

reconfigurasem
RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. A lua o nouă formă. – Pref. re- + configura.

DOOM

*reconfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfigureáză

reconfiguraseră
RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. A lua o nouă formă. – Pref. re- + configura.

DOOM

*reconfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfigureáză

reconfiguraserăm
RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. A lua o nouă formă. – Pref. re- + configura.

DOOM

*reconfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfigureáză

reconfiguraserăți
RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. A lua o nouă formă. – Pref. re- + configura.

DOOM

*reconfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfigureáză

reconfiguraseși
RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. A lua o nouă formă. – Pref. re- + configura.

DOOM

*reconfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfigureáză

reconfiguraseți
RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. A lua o nouă formă. – Pref. re- + configura.

DOOM

*reconfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfigureáză

reconfigurat
RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. A lua o nouă formă. – Pref. re- + configura.

DOOM

*reconfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfigureáză

reconfigurat
RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. (Rar) A lua o nouă formă. – Re¹- + configura.

reconfigurau
RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. A lua o nouă formă. – Pref. re- + configura.

DOOM

*reconfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfigureáză

reconfigurași
RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. A lua o nouă formă. – Pref. re- + configura.

DOOM

*reconfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfigureáză

reconfigurați
RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. A lua o nouă formă. – Pref. re- + configura.

DOOM

*reconfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfigureáză

reconfigurează
RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. A lua o nouă formă. – Pref. re- + configura.

DOOM

*reconfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfigureáză

reconfigurez
RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. A lua o nouă formă. – Pref. re- + configura.

DOOM

*reconfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfigureáză

reconfigureze
RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. A lua o nouă formă. – Pref. re- + configura.

DOOM

*reconfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfigureáză

reconfigurezi
RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. A lua o nouă formă. – Pref. re- + configura.

DOOM

*reconfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfigureáză

reconfigurând
RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. A lua o nouă formă. – Pref. re- + configura.

DOOM

*reconfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfigureáză

reconfigurînd
RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. A lua o nouă formă. – Pref. re- + configura.

DOOM

*reconfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfigureáză

reconfigurări
RECONFIGURÁRE, reconfigurări, s. f. Acțiunea de a reconfigura. – V. reconfigura.

reconfigurării
RECONFIGURÁRE, reconfigurări, s. f. Acțiunea de a reconfigura. – V. reconfigura.

reconfigurările
RECONFIGURÁRE, reconfigurări, s. f. Acțiunea de a reconfigura. – V. reconfigura.

reconfigurărilor
RECONFIGURÁRE, reconfigurări, s. f. Acțiunea de a reconfigura. – V. reconfigura.

reconfirm
RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.

DOOM

reconfirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfírmă

reconfirma
RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.

DOOM

reconfirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfírmă

reconfirmai
RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.

DOOM

reconfirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfírmă

reconfirmam
RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.

DOOM

reconfirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfírmă

reconfirmare
RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.

DOOM

reconfirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfírmă

reconfirmare
RECONFIRMÁRE, reconfirmări, s. f. Acțiunea de a reconfirma și rezultatul ei. – V. reconfirma.

DOOM

reconfirmáre s. f., g.-d. art. reconfirmắrii; pl. reconfirmắri

reconfirmarea
RECONFIRMÁRE, reconfirmări, s. f. Acțiunea de a reconfirma și rezultatul ei. – V. reconfirma.

DOOM

reconfirmáre s. f., g.-d. art. reconfirmắrii; pl. reconfirmắri

reconfirmară
RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.

DOOM

reconfirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfírmă

reconfirmarăm
RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.

DOOM

reconfirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfírmă

reconfirmarăți
RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.

DOOM

reconfirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfírmă

reconfirmase
RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.

DOOM

reconfirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfírmă

reconfirmasem
RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.

DOOM

reconfirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfírmă

reconfirmaseră
RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.

DOOM

reconfirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfírmă

reconfirmaserăm
RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.

DOOM

reconfirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfírmă

reconfirmaserăți
RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.

DOOM

reconfirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfírmă

reconfirmaseși
RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.

DOOM

reconfirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfírmă

reconfirmaseți
RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.

DOOM

reconfirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfírmă

reconfirmat
RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.

DOOM

reconfirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfírmă

reconfirmat
RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.

reconfirmau
RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.

DOOM

reconfirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfírmă

reconfirmași
RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.

DOOM

reconfirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfírmă

reconfirmați
RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.

DOOM

reconfirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfírmă

reconfirme
RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.

DOOM

reconfirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfírmă

reconfirmi
RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.

DOOM

reconfirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfírmă

reconfirmând
RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.

DOOM

reconfirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfírmă

reconfirmînd
RECONFIRMÁ, reconfírm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.

DOOM

reconfirmá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfírmă

reconfirmări
RECONFIRMÁRE, reconfirmări, s. f. Acțiunea de a reconfirma și rezultatul ei. – V. reconfirma.

DOOM

reconfirmáre s. f., g.-d. art. reconfirmắrii; pl. reconfirmắri

reconfirmării
RECONFIRMÁRE, reconfirmări, s. f. Acțiunea de a reconfirma și rezultatul ei. – V. reconfirma.

DOOM

reconfirmáre s. f., g.-d. art. reconfirmắrii; pl. reconfirmắri

reconfirmările
RECONFIRMÁRE, reconfirmări, s. f. Acțiunea de a reconfirma și rezultatul ei. – V. reconfirma.

DOOM

reconfirmáre s. f., g.-d. art. reconfirmắrii; pl. reconfirmắri

reconfirmărilor
RECONFIRMÁRE, reconfirmări, s. f. Acțiunea de a reconfirma și rezultatul ei. – V. reconfirma.

DOOM

reconfirmáre s. f., g.-d. art. reconfirmắrii; pl. reconfirmắri

reconfort
RECONFÓRT s. n. (Rar) Reconfortare. – Din fr. réconfort.

DOOM

reconfórt (rar) s. n.

reconforta
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.

DOOM

reconfortá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconforteáză

reconfortai
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.

DOOM

reconfortá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconforteáză

reconfortam
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.

DOOM

reconfortá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconforteáză

reconfortant
RECONFORTÁNT, -Ă, reconfortanți, -te, adj. Care reconfortează, care restabilește, care întărește forțele fizice sau psihice; întăritor. ♦ (Substantivat, n.) Substanță, medicament care reconfortează. – Din fr. réconfortant.

DOOM

reconfortánt adj. m., pl. reconfortánți; f. reconfortántă, pl. reconfortánte

reconfortanta
RECONFORTÁNT, -Ă, reconfortanți, -te, adj. Care reconfortează, care restabilește, care întărește forțele fizice sau psihice; întăritor. ♦ (Substantivat, n.) Substanță, medicament care reconfortează. – Din fr. réconfortant.

DOOM

reconfortánt adj. m., pl. reconfortánți; f. reconfortántă, pl. reconfortánte

reconfortante
RECONFORTÁNT, -Ă, reconfortanți, -te, adj. Care reconfortează, care restabilește, care întărește forțele fizice sau psihice; întăritor. ♦ (Substantivat, n.) Substanță, medicament care reconfortează. – Din fr. réconfortant.

DOOM

reconfortánt adj. m., pl. reconfortánți; f. reconfortántă, pl. reconfortánte

reconfortantei
RECONFORTÁNT, -Ă, reconfortanți, -te, adj. Care reconfortează, care restabilește, care întărește forțele fizice sau psihice; întăritor. ♦ (Substantivat, n.) Substanță, medicament care reconfortează. – Din fr. réconfortant.

DOOM

reconfortánt adj. m., pl. reconfortánți; f. reconfortántă, pl. reconfortánte

reconfortantele
RECONFORTÁNT, -Ă, reconfortanți, -te, adj. Care reconfortează, care restabilește, care întărește forțele fizice sau psihice; întăritor. ♦ (Substantivat, n.) Substanță, medicament care reconfortează. – Din fr. réconfortant.

DOOM

reconfortánt adj. m., pl. reconfortánți; f. reconfortántă, pl. reconfortánte

reconfortantelor
RECONFORTÁNT, -Ă, reconfortanți, -te, adj. Care reconfortează, care restabilește, care întărește forțele fizice sau psihice; întăritor. ♦ (Substantivat, n.) Substanță, medicament care reconfortează. – Din fr. réconfortant.

DOOM

reconfortánt adj. m., pl. reconfortánți; f. reconfortántă, pl. reconfortánte

reconfortantul
RECONFORTÁNT, -Ă, reconfortanți, -te, adj. Care reconfortează, care restabilește, care întărește forțele fizice sau psihice; întăritor. ♦ (Substantivat, n.) Substanță, medicament care reconfortează. – Din fr. réconfortant.

DOOM

reconfortánt adj. m., pl. reconfortánți; f. reconfortántă, pl. reconfortánte

reconfortantului
RECONFORTÁNT, -Ă, reconfortanți, -te, adj. Care reconfortează, care restabilește, care întărește forțele fizice sau psihice; întăritor. ♦ (Substantivat, n.) Substanță, medicament care reconfortează. – Din fr. réconfortant.

DOOM

reconfortánt adj. m., pl. reconfortánți; f. reconfortántă, pl. reconfortánte

reconfortanți
RECONFORTÁNT, -Ă, reconfortanți, -te, adj. Care reconfortează, care restabilește, care întărește forțele fizice sau psihice; întăritor. ♦ (Substantivat, n.) Substanță, medicament care reconfortează. – Din fr. réconfortant.

DOOM

reconfortánt adj. m., pl. reconfortánți; f. reconfortántă, pl. reconfortánte

reconfortanții
RECONFORTÁNT, -Ă, reconfortanți, -te, adj. Care reconfortează, care restabilește, care întărește forțele fizice sau psihice; întăritor. ♦ (Substantivat, n.) Substanță, medicament care reconfortează. – Din fr. réconfortant.

DOOM

reconfortánt adj. m., pl. reconfortánți; f. reconfortántă, pl. reconfortánte

reconfortanților
RECONFORTÁNT, -Ă, reconfortanți, -te, adj. Care reconfortează, care restabilește, care întărește forțele fizice sau psihice; întăritor. ♦ (Substantivat, n.) Substanță, medicament care reconfortează. – Din fr. réconfortant.

DOOM

reconfortánt adj. m., pl. reconfortánți; f. reconfortántă, pl. reconfortánte

reconfortare
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.

DOOM

reconfortá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconforteáză

reconfortare
RECONFORTÁRE, reconfortări, s. f. Acțiunea de a reconforta și rezultatul ei. – V. reconforta.

DOOM

reconfortáre s. f., g.-d. art. reconfortắrii; pl. reconfortắri

reconfortarea
RECONFORTÁRE, reconfortări, s. f. Acțiunea de a reconforta și rezultatul ei. – V. reconforta.

DOOM

reconfortáre s. f., g.-d. art. reconfortắrii; pl. reconfortắri

reconfortară
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.

DOOM

reconfortá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconforteáză

reconfortarăm
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.

DOOM

reconfortá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconforteáză

reconfortarăți
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.

DOOM

reconfortá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconforteáză

reconfortase
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.

DOOM

reconfortá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconforteáză

reconfortasem
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.

DOOM

reconfortá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconforteáză

reconfortaseră
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.

DOOM

reconfortá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconforteáză

reconfortaserăm
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.

DOOM

reconfortá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconforteáză

reconfortaserăți
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.

DOOM

reconfortá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconforteáză

reconfortaseși
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.

DOOM

reconfortá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconforteáză

reconfortaseți
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.

DOOM

reconfortá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconforteáză

reconfortat
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.

DOOM

reconfortá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconforteáză

reconfortat
RECONFORTÁT, -Ă, reconfortați, -te, adj. Care și-a recăpătat forțele, energia; fortificat, întremat. – V. reconforta.

reconfortata
RECONFORTÁT, -Ă, reconfortați, -te, adj. Care și-a recăpătat forțele, energia; fortificat, întremat. – V. reconforta.

reconfortate
RECONFORTÁT, -Ă, reconfortați, -te, adj. Care și-a recăpătat forțele, energia; fortificat, întremat. – V. reconforta.

reconfortatei
RECONFORTÁT, -Ă, reconfortați, -te, adj. Care și-a recăpătat forțele, energia; fortificat, întremat. – V. reconforta.

reconfortatele
RECONFORTÁT, -Ă, reconfortați, -te, adj. Care și-a recăpătat forțele, energia; fortificat, întremat. – V. reconforta.

reconfortatelor
RECONFORTÁT, -Ă, reconfortați, -te, adj. Care și-a recăpătat forțele, energia; fortificat, întremat. – V. reconforta.

reconfortatul
RECONFORTÁT, -Ă, reconfortați, -te, adj. Care și-a recăpătat forțele, energia; fortificat, întremat. – V. reconforta.

reconfortatului
RECONFORTÁT, -Ă, reconfortați, -te, adj. Care și-a recăpătat forțele, energia; fortificat, întremat. – V. reconforta.

reconfortau
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.

DOOM

reconfortá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconforteáză

reconfortași
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.

DOOM

reconfortá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconforteáză

reconfortați
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.

DOOM

reconfortá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconforteáză

reconfortați
RECONFORTÁT, -Ă, reconfortați, -te, adj. Care și-a recăpătat forțele, energia; fortificat, întremat. – V. reconforta.

reconfortații
RECONFORTÁT, -Ă, reconfortați, -te, adj. Care și-a recăpătat forțele, energia; fortificat, întremat. – V. reconforta.

reconfortaților
RECONFORTÁT, -Ă, reconfortați, -te, adj. Care și-a recăpătat forțele, energia; fortificat, întremat. – V. reconforta.

reconfortează
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.

DOOM

reconfortá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconforteáză

reconfortez
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.

DOOM

reconfortá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconforteáză

reconforteze
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.

DOOM

reconfortá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconforteáză

reconfortezi
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.

DOOM

reconfortá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconforteáză

reconfortul
RECONFÓRT s. n. (Rar) Reconfortare. – Din fr. réconfort.

DOOM

reconfórt (rar) s. n.

reconfortului
RECONFÓRT s. n. (Rar) Reconfortare. – Din fr. réconfort.

DOOM

reconfórt (rar) s. n.

reconforturi
RECONFÓRT s. n. (Rar) Reconfortare. – Din fr. réconfort.

DOOM

reconfórt (rar) s. n.

reconforturile
RECONFÓRT s. n. (Rar) Reconfortare. – Din fr. réconfort.

DOOM

reconfórt (rar) s. n.

reconforturilor
RECONFÓRT s. n. (Rar) Reconfortare. – Din fr. réconfort.

DOOM

reconfórt (rar) s. n.

reconfortând
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.

DOOM

reconfortá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconforteáză

reconfortînd
RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.

DOOM

reconfortá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconforteáză

reconfortări
RECONFORTÁRE, reconfortări, s. f. Acțiunea de a reconforta și rezultatul ei. – V. reconforta.

DOOM

reconfortáre s. f., g.-d. art. reconfortắrii; pl. reconfortắri

reconfortării
RECONFORTÁRE, reconfortări, s. f. Acțiunea de a reconforta și rezultatul ei. – V. reconforta.

DOOM

reconfortáre s. f., g.-d. art. reconfortắrii; pl. reconfortắri

reconfortările
RECONFORTÁRE, reconfortări, s. f. Acțiunea de a reconforta și rezultatul ei. – V. reconforta.

DOOM

reconfortáre s. f., g.-d. art. reconfortắrii; pl. reconfortắri

reconfortărilor
RECONFORTÁRE, reconfortări, s. f. Acțiunea de a reconforta și rezultatul ei. – V. reconforta.

DOOM

reconfortáre s. f., g.-d. art. reconfortắrii; pl. reconfortắri

reconsider
RECONSIDERÁ, reconsíder, vb. I. Tranz. A interpreta un eveniment, o operă literară etc. dintr-un punct de vedere nou. – Din fr. reconsidérer.

DOOM

reconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsíderă

reconsidera
RECONSIDERÁ, reconsíder, vb. I. Tranz. A interpreta un eveniment, o operă literară etc. dintr-un punct de vedere nou. – Din fr. reconsidérer.

DOOM

reconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsíderă

reconsiderai
RECONSIDERÁ, reconsíder, vb. I. Tranz. A interpreta un eveniment, o operă literară etc. dintr-un punct de vedere nou. – Din fr. reconsidérer.

DOOM

reconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsíderă

reconsideram
RECONSIDERÁ, reconsíder, vb. I. Tranz. A interpreta un eveniment, o operă literară etc. dintr-un punct de vedere nou. – Din fr. reconsidérer.

DOOM

reconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsíderă

reconsiderare
RECONSIDERÁ, reconsíder, vb. I. Tranz. A interpreta un eveniment, o operă literară etc. dintr-un punct de vedere nou. – Din fr. reconsidérer.

DOOM

reconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsíderă

reconsiderare
RECONSIDERÁRE, reconsiderări, s. f. Acțiunea de a reconsidera și rezultatul ei. – V. reconsidera.

DOOM

reconsideráre s. f., g.-d. art. reconsiderắrii; pl. reconsiderắri

reconsiderarea
RECONSIDERÁRE, reconsiderări, s. f. Acțiunea de a reconsidera și rezultatul ei. – V. reconsidera.

DOOM

reconsideráre s. f., g.-d. art. reconsiderắrii; pl. reconsiderắri

reconsiderară
RECONSIDERÁ, reconsíder, vb. I. Tranz. A interpreta un eveniment, o operă literară etc. dintr-un punct de vedere nou. – Din fr. reconsidérer.

DOOM

reconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsíderă

reconsiderarăm
RECONSIDERÁ, reconsíder, vb. I. Tranz. A interpreta un eveniment, o operă literară etc. dintr-un punct de vedere nou. – Din fr. reconsidérer.

DOOM

reconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsíderă

reconsiderarăți
RECONSIDERÁ, reconsíder, vb. I. Tranz. A interpreta un eveniment, o operă literară etc. dintr-un punct de vedere nou. – Din fr. reconsidérer.

DOOM

reconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsíderă

reconsiderase
RECONSIDERÁ, reconsíder, vb. I. Tranz. A interpreta un eveniment, o operă literară etc. dintr-un punct de vedere nou. – Din fr. reconsidérer.

DOOM

reconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsíderă

reconsiderasem
RECONSIDERÁ, reconsíder, vb. I. Tranz. A interpreta un eveniment, o operă literară etc. dintr-un punct de vedere nou. – Din fr. reconsidérer.

DOOM

reconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsíderă

reconsideraseră
RECONSIDERÁ, reconsíder, vb. I. Tranz. A interpreta un eveniment, o operă literară etc. dintr-un punct de vedere nou. – Din fr. reconsidérer.

DOOM

reconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsíderă

reconsideraserăm
RECONSIDERÁ, reconsíder, vb. I. Tranz. A interpreta un eveniment, o operă literară etc. dintr-un punct de vedere nou. – Din fr. reconsidérer.

DOOM

reconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsíderă

reconsideraserăți
RECONSIDERÁ, reconsíder, vb. I. Tranz. A interpreta un eveniment, o operă literară etc. dintr-un punct de vedere nou. – Din fr. reconsidérer.

DOOM

reconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsíderă

reconsideraseși
RECONSIDERÁ, reconsíder, vb. I. Tranz. A interpreta un eveniment, o operă literară etc. dintr-un punct de vedere nou. – Din fr. reconsidérer.

DOOM

reconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsíderă

reconsideraseți
RECONSIDERÁ, reconsíder, vb. I. Tranz. A interpreta un eveniment, o operă literară etc. dintr-un punct de vedere nou. – Din fr. reconsidérer.

DOOM

reconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsíderă

reconsiderat
RECONSIDERÁ, reconsíder, vb. I. Tranz. A interpreta un eveniment, o operă literară etc. dintr-un punct de vedere nou. – Din fr. reconsidérer.

DOOM

reconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsíderă

reconsiderat
RECONSIDERÁ, reconsíder, vb. I. Tranz. A interpreta un eveniment, o operă literară etc. dintr-un punct de vedere nou. – Din fr. reconsidérer.

reconsiderau
RECONSIDERÁ, reconsíder, vb. I. Tranz. A interpreta un eveniment, o operă literară etc. dintr-un punct de vedere nou. – Din fr. reconsidérer.

DOOM

reconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsíderă

reconsiderași
RECONSIDERÁ, reconsíder, vb. I. Tranz. A interpreta un eveniment, o operă literară etc. dintr-un punct de vedere nou. – Din fr. reconsidérer.

DOOM

reconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsíderă

reconsiderați
RECONSIDERÁ, reconsíder, vb. I. Tranz. A interpreta un eveniment, o operă literară etc. dintr-un punct de vedere nou. – Din fr. reconsidérer.

DOOM

reconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsíderă

reconsidere
RECONSIDERÁ, reconsíder, vb. I. Tranz. A interpreta un eveniment, o operă literară etc. dintr-un punct de vedere nou. – Din fr. reconsidérer.

DOOM

reconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsíderă

reconsideri
RECONSIDERÁ, reconsíder, vb. I. Tranz. A interpreta un eveniment, o operă literară etc. dintr-un punct de vedere nou. – Din fr. reconsidérer.

DOOM

reconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsíderă

reconsiderând
RECONSIDERÁ, reconsíder, vb. I. Tranz. A interpreta un eveniment, o operă literară etc. dintr-un punct de vedere nou. – Din fr. reconsidérer.

DOOM

reconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsíderă

reconsiderînd
RECONSIDERÁ, reconsíder, vb. I. Tranz. A interpreta un eveniment, o operă literară etc. dintr-un punct de vedere nou. – Din fr. reconsidérer.

DOOM

reconsiderá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsíderă

reconsiderări
RECONSIDERÁRE, reconsiderări, s. f. Acțiunea de a reconsidera și rezultatul ei. – V. reconsidera.

DOOM

reconsideráre s. f., g.-d. art. reconsiderắrii; pl. reconsiderắri

reconsiderării
RECONSIDERÁRE, reconsiderări, s. f. Acțiunea de a reconsidera și rezultatul ei. – V. reconsidera.

DOOM

reconsideráre s. f., g.-d. art. reconsiderắrii; pl. reconsiderắri

reconsiderările
RECONSIDERÁRE, reconsiderări, s. f. Acțiunea de a reconsidera și rezultatul ei. – V. reconsidera.

DOOM

reconsideráre s. f., g.-d. art. reconsiderắrii; pl. reconsiderắri

reconsiderărilor
RECONSIDERÁRE, reconsiderări, s. f. Acțiunea de a reconsidera și rezultatul ei. – V. reconsidera.

DOOM

reconsideráre s. f., g.-d. art. reconsiderắrii; pl. reconsiderắri

reconsolida
RECONSOLIDÁ, reconsolidez, vb. I. Tranz. A consolida, a întări din nou. – Din fr. reconsolider.

DOOM

reconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsolideáză

reconsolidai
RECONSOLIDÁ, reconsolidez, vb. I. Tranz. A consolida, a întări din nou. – Din fr. reconsolider.

DOOM

reconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsolideáză

reconsolidam
RECONSOLIDÁ, reconsolidez, vb. I. Tranz. A consolida, a întări din nou. – Din fr. reconsolider.

DOOM

reconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsolideáză

reconsolidare
RECONSOLIDÁ, reconsolidez, vb. I. Tranz. A consolida, a întări din nou. – Din fr. reconsolider.

DOOM

reconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsolideáză

reconsolidare
RECONSOLIDÁRE, reconsolidări, s. f. Acțiunea de a reconsolida și rezultatul ei. – V. reconsolida.

DOOM

*reconsolidáre s. f., g.-d. art. reconsolidắrii; pl. reconsolidắri

reconsolidarea
RECONSOLIDÁRE, reconsolidări, s. f. Acțiunea de a reconsolida și rezultatul ei. – V. reconsolida.

DOOM

*reconsolidáre s. f., g.-d. art. reconsolidắrii; pl. reconsolidắri

reconsolidară
RECONSOLIDÁ, reconsolidez, vb. I. Tranz. A consolida, a întări din nou. – Din fr. reconsolider.

DOOM

reconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsolideáză

reconsolidarăm
RECONSOLIDÁ, reconsolidez, vb. I. Tranz. A consolida, a întări din nou. – Din fr. reconsolider.

DOOM

reconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsolideáză

reconsolidarăți
RECONSOLIDÁ, reconsolidez, vb. I. Tranz. A consolida, a întări din nou. – Din fr. reconsolider.

DOOM

reconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsolideáză

reconsolidase
RECONSOLIDÁ, reconsolidez, vb. I. Tranz. A consolida, a întări din nou. – Din fr. reconsolider.

DOOM

reconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsolideáză

reconsolidasem
RECONSOLIDÁ, reconsolidez, vb. I. Tranz. A consolida, a întări din nou. – Din fr. reconsolider.

DOOM

reconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsolideáză

reconsolidaseră
RECONSOLIDÁ, reconsolidez, vb. I. Tranz. A consolida, a întări din nou. – Din fr. reconsolider.

DOOM

reconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsolideáză

reconsolidaserăm
RECONSOLIDÁ, reconsolidez, vb. I. Tranz. A consolida, a întări din nou. – Din fr. reconsolider.

DOOM

reconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsolideáză

reconsolidaserăți
RECONSOLIDÁ, reconsolidez, vb. I. Tranz. A consolida, a întări din nou. – Din fr. reconsolider.

DOOM

reconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsolideáză

reconsolidaseși
RECONSOLIDÁ, reconsolidez, vb. I. Tranz. A consolida, a întări din nou. – Din fr. reconsolider.

DOOM

reconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsolideáză

reconsolidaseți
RECONSOLIDÁ, reconsolidez, vb. I. Tranz. A consolida, a întări din nou. – Din fr. reconsolider.

DOOM

reconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsolideáză

reconsolidat
RECONSOLIDÁ, reconsolidez, vb. I. Tranz. A consolida, a întări din nou. – Din fr. reconsolider.

DOOM

reconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsolideáză

reconsolidat
RECONSOLIDÁ, reconsolidez, vb. I. Tranz. A consolida, a întări din nou. – Din fr. reconsolider.

reconsolidau
RECONSOLIDÁ, reconsolidez, vb. I. Tranz. A consolida, a întări din nou. – Din fr. reconsolider.

DOOM

reconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsolideáză

reconsolidași
RECONSOLIDÁ, reconsolidez, vb. I. Tranz. A consolida, a întări din nou. – Din fr. reconsolider.

DOOM

reconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsolideáză

reconsolidați
RECONSOLIDÁ, reconsolidez, vb. I. Tranz. A consolida, a întări din nou. – Din fr. reconsolider.

DOOM

reconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsolideáză

reconsolidează
RECONSOLIDÁ, reconsolidez, vb. I. Tranz. A consolida, a întări din nou. – Din fr. reconsolider.

DOOM

reconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsolideáză

reconsolidez
RECONSOLIDÁ, reconsolidez, vb. I. Tranz. A consolida, a întări din nou. – Din fr. reconsolider.

DOOM

reconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsolideáză

reconsolideze
RECONSOLIDÁ, reconsolidez, vb. I. Tranz. A consolida, a întări din nou. – Din fr. reconsolider.

DOOM

reconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsolideáză

reconsolidezi
RECONSOLIDÁ, reconsolidez, vb. I. Tranz. A consolida, a întări din nou. – Din fr. reconsolider.

DOOM

reconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsolideáză

reconsolidând
RECONSOLIDÁ, reconsolidez, vb. I. Tranz. A consolida, a întări din nou. – Din fr. reconsolider.

DOOM

reconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsolideáză

reconsolidînd
RECONSOLIDÁ, reconsolidez, vb. I. Tranz. A consolida, a întări din nou. – Din fr. reconsolider.

DOOM

reconsolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 reconsolideáză

reconsolidări
RECONSOLIDÁRE, reconsolidări, s. f. Acțiunea de a reconsolida și rezultatul ei. – V. reconsolida.

DOOM

*reconsolidáre s. f., g.-d. art. reconsolidắrii; pl. reconsolidắri

reconsolidării
RECONSOLIDÁRE, reconsolidări, s. f. Acțiunea de a reconsolida și rezultatul ei. – V. reconsolida.

DOOM

*reconsolidáre s. f., g.-d. art. reconsolidắrii; pl. reconsolidắri

reconsolidările
RECONSOLIDÁRE, reconsolidări, s. f. Acțiunea de a reconsolida și rezultatul ei. – V. reconsolida.

DOOM

*reconsolidáre s. f., g.-d. art. reconsolidắrii; pl. reconsolidắri

reconsolidărilor
RECONSOLIDÁRE, reconsolidări, s. f. Acțiunea de a reconsolida și rezultatul ei. – V. reconsolida.

DOOM

*reconsolidáre s. f., g.-d. art. reconsolidắrii; pl. reconsolidắri

reconstituant
RECONSTITUÁNT, -Ă, reconstituanți, -te, adj., s. n. (Rar) (Substanță, medicament) care reconfortează. [Pr.: -tu-ant] – Din fr. reconstituant.

DOOM

reconstituánt² (-tu-ant) s. n., pl. reconstituánte

reconstituanta
RECONSTITUÁNT, -Ă, reconstituanți, -te, adj., s. n. (Rar) (Substanță, medicament) care reconfortează. [Pr.: -tu-ant] – Din fr. reconstituant.

DOOM

reconstituánt² (-tu-ant) s. n., pl. reconstituánte

reconstituante
RECONSTITUÁNT, -Ă, reconstituanți, -te, adj., s. n. (Rar) (Substanță, medicament) care reconfortează. [Pr.: -tu-ant] – Din fr. reconstituant.

DOOM

reconstituánt² (-tu-ant) s. n., pl. reconstituánte

reconstituantei
RECONSTITUÁNT, -Ă, reconstituanți, -te, adj., s. n. (Rar) (Substanță, medicament) care reconfortează. [Pr.: -tu-ant] – Din fr. reconstituant.

DOOM

reconstituánt² (-tu-ant) s. n., pl. reconstituánte

reconstituantele
RECONSTITUÁNT, -Ă, reconstituanți, -te, adj., s. n. (Rar) (Substanță, medicament) care reconfortează. [Pr.: -tu-ant] – Din fr. reconstituant.

DOOM

reconstituánt² (-tu-ant) s. n., pl. reconstituánte

reconstituantelor
RECONSTITUÁNT, -Ă, reconstituanți, -te, adj., s. n. (Rar) (Substanță, medicament) care reconfortează. [Pr.: -tu-ant] – Din fr. reconstituant.

DOOM

reconstituánt² (-tu-ant) s. n., pl. reconstituánte

reconstituantul
RECONSTITUÁNT, -Ă, reconstituanți, -te, adj., s. n. (Rar) (Substanță, medicament) care reconfortează. [Pr.: -tu-ant] – Din fr. reconstituant.

DOOM

reconstituánt² (-tu-ant) s. n., pl. reconstituánte

reconstituantului
RECONSTITUÁNT, -Ă, reconstituanți, -te, adj., s. n. (Rar) (Substanță, medicament) care reconfortează. [Pr.: -tu-ant] – Din fr. reconstituant.

DOOM

reconstituánt² (-tu-ant) s. n., pl. reconstituánte

reconstituanți
RECONSTITUÁNT, -Ă, reconstituanți, -te, adj., s. n. (Rar) (Substanță, medicament) care reconfortează. [Pr.: -tu-ant] – Din fr. reconstituant.

DOOM

reconstituánt² (-tu-ant) s. n., pl. reconstituánte

reconstituanții
RECONSTITUÁNT, -Ă, reconstituanți, -te, adj., s. n. (Rar) (Substanță, medicament) care reconfortează. [Pr.: -tu-ant] – Din fr. reconstituant.

DOOM

reconstituánt² (-tu-ant) s. n., pl. reconstituánte

reconstituanților
RECONSTITUÁNT, -Ă, reconstituanți, -te, adj., s. n. (Rar) (Substanță, medicament) care reconfortează. [Pr.: -tu-ant] – Din fr. reconstituant.

DOOM

reconstituánt² (-tu-ant) s. n., pl. reconstituánte

reconstituent
RECONSTITUÉNT, -Ă adj., s.n. v. reconstituant.

reconstitui
RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

DOOM

reconstituí (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstítuie, imperf. 3 sg. reconstituiá; conj. prez. 3 să reconstítuie

reconstituia
RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

DOOM

reconstituí (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstítuie, imperf. 3 sg. reconstituiá; conj. prez. 3 să reconstítuie

reconstituiai
RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

DOOM

reconstituí (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstítuie, imperf. 3 sg. reconstituiá; conj. prez. 3 să reconstítuie

reconstituiam
RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

DOOM

reconstituí (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstítuie, imperf. 3 sg. reconstituiá; conj. prez. 3 să reconstítuie

reconstituiau
RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

DOOM

reconstituí (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstítuie, imperf. 3 sg. reconstituiá; conj. prez. 3 să reconstítuie

reconstituiați
RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

DOOM

reconstituí (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstítuie, imperf. 3 sg. reconstituiá; conj. prez. 3 să reconstítuie

reconstituie
RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

DOOM

reconstituí (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstítuie, imperf. 3 sg. reconstituiá; conj. prez. 3 să reconstítuie

reconstituii
RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

DOOM

reconstituí (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstítuie, imperf. 3 sg. reconstituiá; conj. prez. 3 să reconstítuie

reconstituim
RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

DOOM

reconstituí (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstítuie, imperf. 3 sg. reconstituiá; conj. prez. 3 să reconstítuie

reconstituind
RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

DOOM

reconstituí (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstítuie, imperf. 3 sg. reconstituiá; conj. prez. 3 să reconstítuie

reconstituire
RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

DOOM

reconstituí (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstítuie, imperf. 3 sg. reconstituiá; conj. prez. 3 să reconstítuie

reconstituire
RECONSTITUÍRE, reconstituiri, s. f. Acțiunea de a reconstitui și rezultatul ei. 1. Recompunere. 2. Refacere a unor acte de stare civilă pierdute, distruse sau aflate în străinătate, de unde nu pot fi obținute. 3. (Jur.) Restabilire a împrejurărilor în care s-a comis o infracțiune. 4. (Lingv.) Reconstrucție. – V. reconstitui.

DOOM

reconstituíre s. f., g.-d. art. reconstituírii; pl. reconstituíri

reconstituirea
RECONSTITUÍRE, reconstituiri, s. f. Acțiunea de a reconstitui și rezultatul ei. 1. Recompunere. 2. Refacere a unor acte de stare civilă pierdute, distruse sau aflate în străinătate, de unde nu pot fi obținute. 3. (Jur.) Restabilire a împrejurărilor în care s-a comis o infracțiune. 4. (Lingv.) Reconstrucție. – V. reconstitui.

DOOM

reconstituíre s. f., g.-d. art. reconstituírii; pl. reconstituíri

reconstituiri
RECONSTITUÍRE, reconstituiri, s. f. Acțiunea de a reconstitui și rezultatul ei. 1. Recompunere. 2. Refacere a unor acte de stare civilă pierdute, distruse sau aflate în străinătate, de unde nu pot fi obținute. 3. (Jur.) Restabilire a împrejurărilor în care s-a comis o infracțiune. 4. (Lingv.) Reconstrucție. – V. reconstitui.

DOOM

reconstituíre s. f., g.-d. art. reconstituírii; pl. reconstituíri

reconstituirii
RECONSTITUÍRE, reconstituiri, s. f. Acțiunea de a reconstitui și rezultatul ei. 1. Recompunere. 2. Refacere a unor acte de stare civilă pierdute, distruse sau aflate în străinătate, de unde nu pot fi obținute. 3. (Jur.) Restabilire a împrejurărilor în care s-a comis o infracțiune. 4. (Lingv.) Reconstrucție. – V. reconstitui.

DOOM

reconstituíre s. f., g.-d. art. reconstituírii; pl. reconstituíri

reconstituirile
RECONSTITUÍRE, reconstituiri, s. f. Acțiunea de a reconstitui și rezultatul ei. 1. Recompunere. 2. Refacere a unor acte de stare civilă pierdute, distruse sau aflate în străinătate, de unde nu pot fi obținute. 3. (Jur.) Restabilire a împrejurărilor în care s-a comis o infracțiune. 4. (Lingv.) Reconstrucție. – V. reconstitui.

DOOM

reconstituíre s. f., g.-d. art. reconstituírii; pl. reconstituíri

reconstituirilor
RECONSTITUÍRE, reconstituiri, s. f. Acțiunea de a reconstitui și rezultatul ei. 1. Recompunere. 2. Refacere a unor acte de stare civilă pierdute, distruse sau aflate în străinătate, de unde nu pot fi obținute. 3. (Jur.) Restabilire a împrejurărilor în care s-a comis o infracțiune. 4. (Lingv.) Reconstrucție. – V. reconstitui.

DOOM

reconstituíre s. f., g.-d. art. reconstituírii; pl. reconstituíri

reconstituiră
RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

DOOM

reconstituí (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstítuie, imperf. 3 sg. reconstituiá; conj. prez. 3 să reconstítuie

reconstituirăm
RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

DOOM

reconstituí (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstítuie, imperf. 3 sg. reconstituiá; conj. prez. 3 să reconstítuie

reconstituirăți
RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

DOOM

reconstituí (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstítuie, imperf. 3 sg. reconstituiá; conj. prez. 3 să reconstítuie

reconstituise
RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

DOOM

reconstituí (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstítuie, imperf. 3 sg. reconstituiá; conj. prez. 3 să reconstítuie

reconstituisem
RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

DOOM

reconstituí (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstítuie, imperf. 3 sg. reconstituiá; conj. prez. 3 să reconstítuie

reconstituiseră
RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

DOOM

reconstituí (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstítuie, imperf. 3 sg. reconstituiá; conj. prez. 3 să reconstítuie

reconstituiserăm
RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

DOOM

reconstituí (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstítuie, imperf. 3 sg. reconstituiá; conj. prez. 3 să reconstítuie

reconstituiserăți
RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

DOOM

reconstituí (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstítuie, imperf. 3 sg. reconstituiá; conj. prez. 3 să reconstítuie

reconstituiseși
RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

DOOM

reconstituí (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstítuie, imperf. 3 sg. reconstituiá; conj. prez. 3 să reconstítuie

reconstituiseți
RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

DOOM

reconstituí (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstítuie, imperf. 3 sg. reconstituiá; conj. prez. 3 să reconstítuie

reconstituit
RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

DOOM

reconstituí (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstítuie, imperf. 3 sg. reconstituiá; conj. prez. 3 să reconstítuie

reconstituiși
RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

DOOM

reconstituí (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstítuie, imperf. 3 sg. reconstituiá; conj. prez. 3 să reconstítuie

reconstituiți
RECONSTITUÍ, reconstítui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

DOOM

reconstituí (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstítuie, imperf. 3 sg. reconstituiá; conj. prez. 3 să reconstítuie

reconstructiv
RECONSTRUCTÍV, -Ă, reconstructivi, -e, adj. Care implică reconstrucția, de reconstrucție. – Din engl. reconstructive.

reconstructiva
RECONSTRUCTÍV, -Ă, reconstructivi, -e, adj. Care implică reconstrucția, de reconstrucție. – Din engl. reconstructive.

reconstructive
RECONSTRUCTÍV, -Ă, reconstructivi, -e, adj. Care implică reconstrucția, de reconstrucție. – Din engl. reconstructive.

reconstructivei
RECONSTRUCTÍV, -Ă, reconstructivi, -e, adj. Care implică reconstrucția, de reconstrucție. – Din engl. reconstructive.

reconstructivele
RECONSTRUCTÍV, -Ă, reconstructivi, -e, adj. Care implică reconstrucția, de reconstrucție. – Din engl. reconstructive.

reconstructivelor
RECONSTRUCTÍV, -Ă, reconstructivi, -e, adj. Care implică reconstrucția, de reconstrucție. – Din engl. reconstructive.

reconstructivi
RECONSTRUCTÍV, -Ă, reconstructivi, -e, adj. Care implică reconstrucția, de reconstrucție. – Din engl. reconstructive.

reconstructivii
RECONSTRUCTÍV, -Ă, reconstructivi, -e, adj. Care implică reconstrucția, de reconstrucție. – Din engl. reconstructive.

reconstructivilor
RECONSTRUCTÍV, -Ă, reconstructivi, -e, adj. Care implică reconstrucția, de reconstrucție. – Din engl. reconstructive.

reconstructivul
RECONSTRUCTÍV, -Ă, reconstructivi, -e, adj. Care implică reconstrucția, de reconstrucție. – Din engl. reconstructive.

reconstructivului
RECONSTRUCTÍV, -Ă, reconstructivi, -e, adj. Care implică reconstrucția, de reconstrucție. – Din engl. reconstructive.

reconstrucția
RECONSTRÚCȚIE, reconstrucții, s. f. Faptul de a reconstrui; refacere, reclădire, reconstituire. ♦ (Lingv.) Refacere, cu ajutorul comparației dintre formele existente în limbile înrudite, a unor forme ale limbii de bază neatestate în texte; reconstituire (4). – Din fr. reconstruction.

DOOM

reconstrúcție (-ți-e) s. f., art. reconstrúcția (-ți-a), g.-d. art. reconstrúcției; pl. reconstrúcții, art. reconstrúcțiile (-ți-i-)

reconstrucție
RECONSTRÚCȚIE, reconstrucții, s. f. Faptul de a reconstrui; refacere, reclădire, reconstituire. ♦ (Lingv.) Refacere, cu ajutorul comparației dintre formele existente în limbile înrudite, a unor forme ale limbii de bază neatestate în texte; reconstituire (4). – Din fr. reconstruction.

DOOM

reconstrúcție (-ți-e) s. f., art. reconstrúcția (-ți-a), g.-d. art. reconstrúcției; pl. reconstrúcții, art. reconstrúcțiile (-ți-i-)

reconstrucției
RECONSTRÚCȚIE, reconstrucții, s. f. Faptul de a reconstrui; refacere, reclădire, reconstituire. ♦ (Lingv.) Refacere, cu ajutorul comparației dintre formele existente în limbile înrudite, a unor forme ale limbii de bază neatestate în texte; reconstituire (4). – Din fr. reconstruction.

DOOM

reconstrúcție (-ți-e) s. f., art. reconstrúcția (-ți-a), g.-d. art. reconstrúcției; pl. reconstrúcții, art. reconstrúcțiile (-ți-i-)

reconstrucții
RECONSTRÚCȚIE, reconstrucții, s. f. Faptul de a reconstrui; refacere, reclădire, reconstituire. ♦ (Lingv.) Refacere, cu ajutorul comparației dintre formele existente în limbile înrudite, a unor forme ale limbii de bază neatestate în texte; reconstituire (4). – Din fr. reconstruction.

DOOM

reconstrúcție (-ți-e) s. f., art. reconstrúcția (-ți-a), g.-d. art. reconstrúcției; pl. reconstrúcții, art. reconstrúcțiile (-ți-i-)

reconstrucțiile
RECONSTRÚCȚIE, reconstrucții, s. f. Faptul de a reconstrui; refacere, reclădire, reconstituire. ♦ (Lingv.) Refacere, cu ajutorul comparației dintre formele existente în limbile înrudite, a unor forme ale limbii de bază neatestate în texte; reconstituire (4). – Din fr. reconstruction.

DOOM

reconstrúcție (-ți-e) s. f., art. reconstrúcția (-ți-a), g.-d. art. reconstrúcției; pl. reconstrúcții, art. reconstrúcțiile (-ți-i-)

reconstrucțiilor
RECONSTRÚCȚIE, reconstrucții, s. f. Faptul de a reconstrui; refacere, reclădire, reconstituire. ♦ (Lingv.) Refacere, cu ajutorul comparației dintre formele existente în limbile înrudite, a unor forme ale limbii de bază neatestate în texte; reconstituire (4). – Din fr. reconstruction.

DOOM

reconstrúcție (-ți-e) s. f., art. reconstrúcția (-ți-a), g.-d. art. reconstrúcției; pl. reconstrúcții, art. reconstrúcțiile (-ți-i-)

reconstrucționism
RECONSTRUCȚIONÍSM s.n. Orientare în pedagogia americană, care susține că, în noile condiții de după război, principalul scop al educației ar fi să indice căile pe care s-ar putea reconstrui societatea, cultura în spirit cu adevărat democratic. [Pron. -ți-o-. / < reconstrucție + -ism].

reconstrucționismul
RECONSTRUCȚIONÍSM s.n. Orientare în pedagogia americană, care susține că, în noile condiții de după război, principalul scop al educației ar fi să indice căile pe care s-ar putea reconstrui societatea, cultura în spirit cu adevărat democratic. [Pron. -ți-o-. / < reconstrucție + -ism].

reconstrucționismului
RECONSTRUCȚIONÍSM s.n. Orientare în pedagogia americană, care susține că, în noile condiții de după război, principalul scop al educației ar fi să indice căile pe care s-ar putea reconstrui societatea, cultura în spirit cu adevărat democratic. [Pron. -ți-o-. / < reconstrucție + -ism].

reconstrucțiune
RECONSTRUCȚIÚNE s.f. v. reconstrucție.

reconstrui
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstruia
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstruiai
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstruiam
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstruiască
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstruiau
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstruiați
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstruiesc
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstruiește
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstruiești
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstruii
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstruim
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstruind
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstruire
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstruire
RECONSTRUÍRE, reconstruiri, s. f. Acțiunea de a reconstrui și rezultatul ei. – V. reconstrui.

DOOM

reconstruíre s. f., g.-d. art. reconstruírii; pl. reconstruíri

reconstruirea
RECONSTRUÍRE, reconstruiri, s. f. Acțiunea de a reconstrui și rezultatul ei. – V. reconstrui.

DOOM

reconstruíre s. f., g.-d. art. reconstruírii; pl. reconstruíri

reconstruiri
RECONSTRUÍRE, reconstruiri, s. f. Acțiunea de a reconstrui și rezultatul ei. – V. reconstrui.

DOOM

reconstruíre s. f., g.-d. art. reconstruírii; pl. reconstruíri

reconstruirii
RECONSTRUÍRE, reconstruiri, s. f. Acțiunea de a reconstrui și rezultatul ei. – V. reconstrui.

DOOM

reconstruíre s. f., g.-d. art. reconstruírii; pl. reconstruíri

reconstruirile
RECONSTRUÍRE, reconstruiri, s. f. Acțiunea de a reconstrui și rezultatul ei. – V. reconstrui.

DOOM

reconstruíre s. f., g.-d. art. reconstruírii; pl. reconstruíri

reconstruirilor
RECONSTRUÍRE, reconstruiri, s. f. Acțiunea de a reconstrui și rezultatul ei. – V. reconstrui.

DOOM

reconstruíre s. f., g.-d. art. reconstruírii; pl. reconstruíri

reconstruiră
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstruirăm
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstruirăți
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstruise
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstruisem
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstruiseră
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstruiserăm
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstruiserăți
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstruiseși
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstruiseți
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstruit
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstruiși
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstruiți
RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

DOOM

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconvalescent
RECONVALESCÉNT, -Ă s.m.f. Convalescent. [< germ. Rekonvaleszent].

reconvalescent
RECONVALESCÉNT, -Ă s.m.f. Convalescent. [< germ. Rekonvaleszent].

reconvalescenta
RECONVALESCÉNT, -Ă s.m.f. Convalescent. [< germ. Rekonvaleszent].

reconvalescente
RECONVALESCÉNT, -Ă s.m.f. Convalescent. [< germ. Rekonvaleszent].

reconvalescentei
RECONVALESCÉNT, -Ă s.m.f. Convalescent. [< germ. Rekonvaleszent].

reconvalescentele
RECONVALESCÉNT, -Ă s.m.f. Convalescent. [< germ. Rekonvaleszent].

reconvalescentelor
RECONVALESCÉNT, -Ă s.m.f. Convalescent. [< germ. Rekonvaleszent].

reconvalescentul
RECONVALESCÉNT, -Ă s.m.f. Convalescent. [< germ. Rekonvaleszent].

reconvalescentul
RECONVALESCÉNT, -Ă s.m.f. Convalescent. [< germ. Rekonvaleszent].

reconvalescentului
RECONVALESCÉNT, -Ă s.m.f. Convalescent. [< germ. Rekonvaleszent].

reconvalescentului
RECONVALESCÉNT, -Ă s.m.f. Convalescent. [< germ. Rekonvaleszent].

reconvalescența
RECONVALESCÉNȚĂ s.f. Convalescență. [< germ. Rekonvaleszenz].

reconvalescențe
RECONVALESCÉNȚĂ s.f. Convalescență. [< germ. Rekonvaleszenz].

reconvalescenței
RECONVALESCÉNȚĂ s.f. Convalescență. [< germ. Rekonvaleszenz].

reconvalescenți
RECONVALESCÉNT, -Ă s.m.f. Convalescent. [< germ. Rekonvaleszent].

reconvalescenți
RECONVALESCÉNT, -Ă s.m.f. Convalescent. [< germ. Rekonvaleszent].

reconvalescenții
RECONVALESCÉNT, -Ă s.m.f. Convalescent. [< germ. Rekonvaleszent].

reconvalescenții
RECONVALESCÉNT, -Ă s.m.f. Convalescent. [< germ. Rekonvaleszent].

reconvalescenților
RECONVALESCÉNT, -Ă s.m.f. Convalescent. [< germ. Rekonvaleszent].

reconvalescenților
RECONVALESCÉNT, -Ă s.m.f. Convalescent. [< germ. Rekonvaleszent].

reconvențional
RECONVENȚIONÁL, -Ă, reconvenționali, -e, adj. (Jur.; în sintagma) Cerere reconvențională = cerere prin care, într-un litigiu, pârâtul formulează pretenții împotriva reclamantului în legătură cu acțiunea; reconvențiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. reconventionnel.

DOOM

reconvenționál (-ți-o-) adj. m., pl. reconvenționáli; f. reconvenționálă, pl. reconvenționále

reconvenționala
RECONVENȚIONÁL, -Ă, reconvenționali, -e, adj. (Jur.; în sintagma) Cerere reconvențională = cerere prin care, într-un litigiu, pârâtul formulează pretenții împotriva reclamantului în legătură cu acțiunea; reconvențiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. reconventionnel.

DOOM

reconvenționál (-ți-o-) adj. m., pl. reconvenționáli; f. reconvenționálă, pl. reconvenționále

reconvenționale
RECONVENȚIONÁL, -Ă, reconvenționali, -e, adj. (Jur.; în sintagma) Cerere reconvențională = cerere prin care, într-un litigiu, pârâtul formulează pretenții împotriva reclamantului în legătură cu acțiunea; reconvențiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. reconventionnel.

DOOM

reconvenționál (-ți-o-) adj. m., pl. reconvenționáli; f. reconvenționálă, pl. reconvenționále

reconvenționalei
RECONVENȚIONÁL, -Ă, reconvenționali, -e, adj. (Jur.; în sintagma) Cerere reconvențională = cerere prin care, într-un litigiu, pârâtul formulează pretenții împotriva reclamantului în legătură cu acțiunea; reconvențiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. reconventionnel.

DOOM

reconvenționál (-ți-o-) adj. m., pl. reconvenționáli; f. reconvenționálă, pl. reconvenționále

reconvenționalele
RECONVENȚIONÁL, -Ă, reconvenționali, -e, adj. (Jur.; în sintagma) Cerere reconvențională = cerere prin care, într-un litigiu, pârâtul formulează pretenții împotriva reclamantului în legătură cu acțiunea; reconvențiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. reconventionnel.

DOOM

reconvenționál (-ți-o-) adj. m., pl. reconvenționáli; f. reconvenționálă, pl. reconvenționále

reconvenționalelor
RECONVENȚIONÁL, -Ă, reconvenționali, -e, adj. (Jur.; în sintagma) Cerere reconvențională = cerere prin care, într-un litigiu, pârâtul formulează pretenții împotriva reclamantului în legătură cu acțiunea; reconvențiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. reconventionnel.

DOOM

reconvenționál (-ți-o-) adj. m., pl. reconvenționáli; f. reconvenționálă, pl. reconvenționále

reconvenționali
RECONVENȚIONÁL, -Ă, reconvenționali, -e, adj. (Jur.; în sintagma) Cerere reconvențională = cerere prin care, într-un litigiu, pârâtul formulează pretenții împotriva reclamantului în legătură cu acțiunea; reconvențiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. reconventionnel.

DOOM

reconvenționál (-ți-o-) adj. m., pl. reconvenționáli; f. reconvenționálă, pl. reconvenționále

reconvenționalii
RECONVENȚIONÁL, -Ă, reconvenționali, -e, adj. (Jur.; în sintagma) Cerere reconvențională = cerere prin care, într-un litigiu, pârâtul formulează pretenții împotriva reclamantului în legătură cu acțiunea; reconvențiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. reconventionnel.

DOOM

reconvenționál (-ți-o-) adj. m., pl. reconvenționáli; f. reconvenționálă, pl. reconvenționále

reconvenționalilor
RECONVENȚIONÁL, -Ă, reconvenționali, -e, adj. (Jur.; în sintagma) Cerere reconvențională = cerere prin care, într-un litigiu, pârâtul formulează pretenții împotriva reclamantului în legătură cu acțiunea; reconvențiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. reconventionnel.

DOOM

reconvenționál (-ți-o-) adj. m., pl. reconvenționáli; f. reconvenționálă, pl. reconvenționále

reconvenționalul
RECONVENȚIONÁL, -Ă, reconvenționali, -e, adj. (Jur.; în sintagma) Cerere reconvențională = cerere prin care, într-un litigiu, pârâtul formulează pretenții împotriva reclamantului în legătură cu acțiunea; reconvențiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. reconventionnel.

DOOM

reconvenționál (-ți-o-) adj. m., pl. reconvenționáli; f. reconvenționálă, pl. reconvenționále

reconvenționalului
RECONVENȚIONÁL, -Ă, reconvenționali, -e, adj. (Jur.; în sintagma) Cerere reconvențională = cerere prin care, într-un litigiu, pârâtul formulează pretenții împotriva reclamantului în legătură cu acțiunea; reconvențiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. reconventionnel.

DOOM

reconvenționál (-ți-o-) adj. m., pl. reconvenționáli; f. reconvenționálă, pl. reconvenționále

reconvențiune
RECONVENȚIÚNE, reconvențiuni, s. f. (Jur.) Cerere reconvențională. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. reconvention.

DOOM

reconvențiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. reconvențiúnii; pl. reconvențiúni

reconvențiunea
RECONVENȚIÚNE, reconvențiuni, s. f. (Jur.) Cerere reconvențională. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. reconvention.

DOOM

reconvențiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. reconvențiúnii; pl. reconvențiúni

reconvențiuni
RECONVENȚIÚNE, reconvențiuni, s. f. (Jur.) Cerere reconvențională. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. reconvention.

DOOM

reconvențiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. reconvențiúnii; pl. reconvențiúni

reconvențiunii
RECONVENȚIÚNE, reconvențiuni, s. f. (Jur.) Cerere reconvențională. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. reconvention.

DOOM

reconvențiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. reconvențiúnii; pl. reconvențiúni

reconvențiunile
RECONVENȚIÚNE, reconvențiuni, s. f. (Jur.) Cerere reconvențională. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. reconvention.

DOOM

reconvențiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. reconvențiúnii; pl. reconvențiúni

reconvențiunilor
RECONVENȚIÚNE, reconvențiuni, s. f. (Jur.) Cerere reconvențională. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. reconvention.

DOOM

reconvențiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. reconvențiúnii; pl. reconvențiúni

reconversie
RECONVERSIÚNE, reconversiuni, s. f. 1. Schimbare a obiectului activității unor întreprinderi sau a unor ramuri industriale. 2. (În forma reconversie) Schimbare a profesiei, a activității din cauza unor condiții economice noi, a unor restructurări etc. [Pr.: -si-u. – Var.: reconvérsie s. f.] – Din fr. reconversion.

DOOM

reconversiúne (schimbare economică, tehnică) (-si-u-) s. f., g.-d. art. reconversiúnii; pl. reconversiúni

reconversiune
RECONVERSIÚNE, reconversiuni, s. f. 1. Schimbare a obiectului activității unor întreprinderi sau a unor ramuri industriale. 2. (În forma reconversie) Schimbare a profesiei, a activității din cauza unor condiții economice noi, a unor restructurări etc. [Pr.: -si-u. – Var.: reconvérsie s. f.] – Din fr. reconversion.

DOOM

reconversiúne (schimbare economică, tehnică) (-si-u-) s. f., g.-d. art. reconversiúnii; pl. reconversiúni

reconversiunea
RECONVERSIÚNE, reconversiuni, s. f. 1. Schimbare a obiectului activității unor întreprinderi sau a unor ramuri industriale. 2. (În forma reconversie) Schimbare a profesiei, a activității din cauza unor condiții economice noi, a unor restructurări etc. [Pr.: -si-u. – Var.: reconvérsie s. f.] – Din fr. reconversion.

DOOM

reconversiúne (schimbare economică, tehnică) (-si-u-) s. f., g.-d. art. reconversiúnii; pl. reconversiúni

reconversiuni
RECONVERSIÚNE, reconversiuni, s. f. 1. Schimbare a obiectului activității unor întreprinderi sau a unor ramuri industriale. 2. (În forma reconversie) Schimbare a profesiei, a activității din cauza unor condiții economice noi, a unor restructurări etc. [Pr.: -si-u. – Var.: reconvérsie s. f.] – Din fr. reconversion.

DOOM

reconversiúne (schimbare economică, tehnică) (-si-u-) s. f., g.-d. art. reconversiúnii; pl. reconversiúni

reconversiunii
RECONVERSIÚNE, reconversiuni, s. f. 1. Schimbare a obiectului activității unor întreprinderi sau a unor ramuri industriale. 2. (În forma reconversie) Schimbare a profesiei, a activității din cauza unor condiții economice noi, a unor restructurări etc. [Pr.: -si-u. – Var.: reconvérsie s. f.] – Din fr. reconversion.

DOOM

reconversiúne (schimbare economică, tehnică) (-si-u-) s. f., g.-d. art. reconversiúnii; pl. reconversiúni

reconversiunile
RECONVERSIÚNE, reconversiuni, s. f. 1. Schimbare a obiectului activității unor întreprinderi sau a unor ramuri industriale. 2. (În forma reconversie) Schimbare a profesiei, a activității din cauza unor condiții economice noi, a unor restructurări etc. [Pr.: -si-u. – Var.: reconvérsie s. f.] – Din fr. reconversion.

DOOM

reconversiúne (schimbare economică, tehnică) (-si-u-) s. f., g.-d. art. reconversiúnii; pl. reconversiúni

reconversiunilor
RECONVERSIÚNE, reconversiuni, s. f. 1. Schimbare a obiectului activității unor întreprinderi sau a unor ramuri industriale. 2. (În forma reconversie) Schimbare a profesiei, a activității din cauza unor condiții economice noi, a unor restructurări etc. [Pr.: -si-u. – Var.: reconvérsie s. f.] – Din fr. reconversion.

DOOM

reconversiúne (schimbare economică, tehnică) (-si-u-) s. f., g.-d. art. reconversiúnii; pl. reconversiúni

reconvertea
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconverteai
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconverteam
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconvertească
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconverteau
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconverteați
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconvertesc
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconvertește
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconvertești
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconverti
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconvertii
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconvertim
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconvertind
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconvertire
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconvertire
RECONVERTÍRE, reconvertiri, s. f. Acțiunea de a reconverti. – V. reconverti.

reconvertirea
RECONVERTÍRE, reconvertiri, s. f. Acțiunea de a reconverti. – V. reconverti.

reconvertiri
RECONVERTÍRE, reconvertiri, s. f. Acțiunea de a reconverti. – V. reconverti.

reconvertirii
RECONVERTÍRE, reconvertiri, s. f. Acțiunea de a reconverti. – V. reconverti.

reconvertirile
RECONVERTÍRE, reconvertiri, s. f. Acțiunea de a reconverti. – V. reconverti.

reconvertirilor
RECONVERTÍRE, reconvertiri, s. f. Acțiunea de a reconverti. – V. reconverti.

reconvertiră
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconvertirăm
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconvertirăți
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconvertise
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconvertisem
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconvertiseră
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconvertiserăm
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconvertiserăți
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconvertiseși
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconvertiseți
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconvertit
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconvertit
RECONVERTÍT, -Ă, reconvertiți, -te, adj. (Despre întreprinderi, ramuri industriale) Care a suferit o reconversiune. – V. reconverti.

reconvertita
RECONVERTÍT, -Ă, reconvertiți, -te, adj. (Despre întreprinderi, ramuri industriale) Care a suferit o reconversiune. – V. reconverti.

reconvertite
RECONVERTÍT, -Ă, reconvertiți, -te, adj. (Despre întreprinderi, ramuri industriale) Care a suferit o reconversiune. – V. reconverti.

reconvertitei
RECONVERTÍT, -Ă, reconvertiți, -te, adj. (Despre întreprinderi, ramuri industriale) Care a suferit o reconversiune. – V. reconverti.

reconvertitele
RECONVERTÍT, -Ă, reconvertiți, -te, adj. (Despre întreprinderi, ramuri industriale) Care a suferit o reconversiune. – V. reconverti.

reconvertitelor
RECONVERTÍT, -Ă, reconvertiți, -te, adj. (Despre întreprinderi, ramuri industriale) Care a suferit o reconversiune. – V. reconverti.

reconvertitul
RECONVERTÍT, -Ă, reconvertiți, -te, adj. (Despre întreprinderi, ramuri industriale) Care a suferit o reconversiune. – V. reconverti.

reconvertitului
RECONVERTÍT, -Ă, reconvertiți, -te, adj. (Despre întreprinderi, ramuri industriale) Care a suferit o reconversiune. – V. reconverti.

reconvertiși
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconvertiți
RECONVERTÍ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la reconversiune. – Din fr. reconvertir.

DOOM

*reconvertí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconvertésc, imperf. 3 sg. reconverteá; conj. prez. 3 să reconverteáscă

reconvertiți
RECONVERTÍT, -Ă, reconvertiți, -te, adj. (Despre întreprinderi, ramuri industriale) Care a suferit o reconversiune. – V. reconverti.

reconvertiții
RECONVERTÍT, -Ă, reconvertiți, -te, adj. (Despre întreprinderi, ramuri industriale) Care a suferit o reconversiune. – V. reconverti.

reconvertiților
RECONVERTÍT, -Ă, reconvertiți, -te, adj. (Despre întreprinderi, ramuri industriale) Care a suferit o reconversiune. – V. reconverti.

reconvoace
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Pref. re- + convoca (după fr. reconvoquer).

reconvoacă
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Pref. re- + convoca (după fr. reconvoquer).

reconvoc
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Pref. re- + convoca (după fr. reconvoquer).

reconvoca
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Pref. re- + convoca (după fr. reconvoquer).

reconvocai
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Pref. re- + convoca (după fr. reconvoquer).

reconvocam
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Pref. re- + convoca (după fr. reconvoquer).

reconvocare
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Pref. re- + convoca (după fr. reconvoquer).

reconvocare
RECONVOCÁRE, reconvocări, s. f. Acțiunea de a reconvoca. – V. reconvoca.

reconvocarea
RECONVOCÁRE, reconvocări, s. f. Acțiunea de a reconvoca. – V. reconvoca.

reconvocară
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Pref. re- + convoca (după fr. reconvoquer).

reconvocarăm
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Pref. re- + convoca (după fr. reconvoquer).

reconvocarăți
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Pref. re- + convoca (după fr. reconvoquer).

reconvocase
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Pref. re- + convoca (după fr. reconvoquer).

reconvocasem
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Pref. re- + convoca (după fr. reconvoquer).

reconvocaseră
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Pref. re- + convoca (după fr. reconvoquer).

reconvocaserăm
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Pref. re- + convoca (după fr. reconvoquer).

reconvocaserăți
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Pref. re- + convoca (după fr. reconvoquer).

reconvocaseși
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Pref. re- + convoca (după fr. reconvoquer).

reconvocaseți
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Pref. re- + convoca (după fr. reconvoquer).

reconvocat
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Pref. re- + convoca (după fr. reconvoquer).

reconvocat
RECONVOCÁT, -Ă, reconvocați, -te, adj. Care a fost convocat din nou, pentru altă dată. – V. reconvoca.

reconvocata
RECONVOCÁT, -Ă, reconvocați, -te, adj. Care a fost convocat din nou, pentru altă dată. – V. reconvoca.

reconvocate
RECONVOCÁT, -Ă, reconvocați, -te, adj. Care a fost convocat din nou, pentru altă dată. – V. reconvoca.

reconvocatei
RECONVOCÁT, -Ă, reconvocați, -te, adj. Care a fost convocat din nou, pentru altă dată. – V. reconvoca.

reconvocatele
RECONVOCÁT, -Ă, reconvocați, -te, adj. Care a fost convocat din nou, pentru altă dată. – V. reconvoca.

reconvocatelor
RECONVOCÁT, -Ă, reconvocați, -te, adj. Care a fost convocat din nou, pentru altă dată. – V. reconvoca.

reconvocatul
RECONVOCÁT, -Ă, reconvocați, -te, adj. Care a fost convocat din nou, pentru altă dată. – V. reconvoca.

reconvocatului
RECONVOCÁT, -Ă, reconvocați, -te, adj. Care a fost convocat din nou, pentru altă dată. – V. reconvoca.

reconvocau
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Pref. re- + convoca (după fr. reconvoquer).

reconvocași
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Pref. re- + convoca (după fr. reconvoquer).

reconvocați
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Pref. re- + convoca (după fr. reconvoquer).

reconvocați
RECONVOCÁT, -Ă, reconvocați, -te, adj. Care a fost convocat din nou, pentru altă dată. – V. reconvoca.

reconvocații
RECONVOCÁT, -Ă, reconvocați, -te, adj. Care a fost convocat din nou, pentru altă dată. – V. reconvoca.

reconvocaților
RECONVOCÁT, -Ă, reconvocați, -te, adj. Care a fost convocat din nou, pentru altă dată. – V. reconvoca.

reconvoci
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Pref. re- + convoca (după fr. reconvoquer).

reconvocând
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Pref. re- + convoca (după fr. reconvoquer).

reconvocînd
RECONVOCÁ, reconvóc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. – Pref. re- + convoca (după fr. reconvoquer).

reconvocări
RECONVOCÁRE, reconvocări, s. f. Acțiunea de a reconvoca. – V. reconvoca.

reconvocării
RECONVOCÁRE, reconvocări, s. f. Acțiunea de a reconvoca. – V. reconvoca.

reconvocările
RECONVOCÁRE, reconvocări, s. f. Acțiunea de a reconvoca. – V. reconvoca.

reconvocărilor
RECONVOCÁRE, reconvocări, s. f. Acțiunea de a reconvoca. – V. reconvoca.

recopia
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

DOOM

recopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 recopiáză, 1 pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3 să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)

recopiai
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

DOOM

recopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 recopiáză, 1 pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3 să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)

recopiam
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

DOOM

recopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 recopiáză, 1 pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3 să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)

recopiară
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

DOOM

recopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 recopiáză, 1 pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3 să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)

recopiarăm
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

DOOM

recopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 recopiáză, 1 pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3 să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)

recopiarăți
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

DOOM

recopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 recopiáză, 1 pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3 să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)

recopiase
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

DOOM

recopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 recopiáză, 1 pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3 să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)

recopiasem
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

DOOM

recopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 recopiáză, 1 pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3 să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)

recopiaseră
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

DOOM

recopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 recopiáză, 1 pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3 să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)

recopiaserăm
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

DOOM

recopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 recopiáză, 1 pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3 să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)

recopiaserăți
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

DOOM

recopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 recopiáză, 1 pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3 să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)

recopiaseși
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

DOOM

recopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 recopiáză, 1 pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3 să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)

recopiaseți
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

DOOM

recopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 recopiáză, 1 pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3 să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)

recopiat
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

DOOM

recopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 recopiáză, 1 pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3 să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)

recopiat
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

recopiata
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

recopiate
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

recopiatei
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

recopiatele
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

recopiatelor
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

recopiatul
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

recopiatului
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

recopiau
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

DOOM

recopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 recopiáză, 1 pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3 să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)

recopiază
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

DOOM

recopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 recopiáză, 1 pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3 să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)

recopiași
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

DOOM

recopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 recopiáză, 1 pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3 să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)

recopiați
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

DOOM

recopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 recopiáză, 1 pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3 să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)

recopiați
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

recopiații
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

recopiaților
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

recopie
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

DOOM

recopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 recopiáză, 1 pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3 să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)

recopiem
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

DOOM

recopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 recopiáză, 1 pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3 să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)

recopiere
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

DOOM

recopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 recopiáză, 1 pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3 să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)

recopiere
RECOPIÉRE, recopieri, s. f. Acțiunea de a recopia și rezultatul ei. [Pr.: -pi-e-] – V. recopia.

DOOM

recopiére (-pi-e-) s. f., g.-d. art. recopiérii; pl. recopiéri

recopierea
RECOPIÉRE, recopieri, s. f. Acțiunea de a recopia și rezultatul ei. [Pr.: -pi-e-] – V. recopia.

DOOM

recopiére (-pi-e-) s. f., g.-d. art. recopiérii; pl. recopiéri

recopieri
RECOPIÉRE, recopieri, s. f. Acțiunea de a recopia și rezultatul ei. [Pr.: -pi-e-] – V. recopia.

DOOM

recopiére (-pi-e-) s. f., g.-d. art. recopiérii; pl. recopiéri

recopierii
RECOPIÉRE, recopieri, s. f. Acțiunea de a recopia și rezultatul ei. [Pr.: -pi-e-] – V. recopia.

DOOM

recopiére (-pi-e-) s. f., g.-d. art. recopiérii; pl. recopiéri

recopierile
RECOPIÉRE, recopieri, s. f. Acțiunea de a recopia și rezultatul ei. [Pr.: -pi-e-] – V. recopia.

DOOM

recopiére (-pi-e-) s. f., g.-d. art. recopiérii; pl. recopiéri

recopierilor
RECOPIÉRE, recopieri, s. f. Acțiunea de a recopia și rezultatul ei. [Pr.: -pi-e-] – V. recopia.

DOOM

recopiére (-pi-e-) s. f., g.-d. art. recopiérii; pl. recopiéri

recopiez
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

DOOM

recopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 recopiáză, 1 pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3 să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)

recopieze
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

DOOM

recopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 recopiáză, 1 pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3 să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)

recopiezi
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

DOOM

recopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 recopiáză, 1 pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3 să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)

recopiind
RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.

DOOM

recopiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 recopiáză, 1 pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3 să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)

recopsei
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recopsese
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recopsesem
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recopseseră
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recopseserăm
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recopseserăți
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recopseseși
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recopseseți
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recopseși
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recopt
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Pref. re- + coace.

DOOM

recoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recóc, 1 pl. recoácem, imperf. 3 sg. recoceá, perf. s. 1 sg. recopséi, 1 pl. recoápserăm; conj. prez. 3 să recoácă; imper. 2 sg. recoáce; ger. recocấnd; part. recópt

recopt
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită temperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Re¹- + coace.

record
RECÓRD, recorduri, s. n. Rezultat realizat într-o competiție sportivă oficială, a cărui valoare reprezintă cea mai bună performanță, omologată de o persoană juridică; p. gener. realizare maximă, performanță supremă obținută într-un domeniu de activitate, într-o acțiune etc. ◊ Expr. A bate recordul (în ceva) = a atinge treapta cea mai înaltă (în ceva). A ține (sau a deține) un record = a păstra un record obținut; a fi neîntrecut în... – Din fr. record.

DOOM

*cífră-recórd (ci-fră-) s. f., g.-d. art. cífrei-recórd; pl. cífre-recórd

recorder
RECÓRDER, recordere, s. n. Aparat de înregistrare pe bandă de magnetofon sau disc. [Pr.: ricordăr] – Cuv. engl.

DOOM

recórder (angl.) [pron. ricórdăr] s. n., pl. recórdere

recordere
RECÓRDER, recordere, s. n. Aparat de înregistrare pe bandă de magnetofon sau disc. [Pr.: ricordăr] – Cuv. engl.

DOOM

recórder (angl.) [pron. ricórdăr] s. n., pl. recórdere

recorderele
RECÓRDER, recordere, s. n. Aparat de înregistrare pe bandă de magnetofon sau disc. [Pr.: ricordăr] – Cuv. engl.

DOOM

recórder (angl.) [pron. ricórdăr] s. n., pl. recórdere

recorderelor
RECÓRDER, recordere, s. n. Aparat de înregistrare pe bandă de magnetofon sau disc. [Pr.: ricordăr] – Cuv. engl.

DOOM

recórder (angl.) [pron. ricórdăr] s. n., pl. recórdere

recorderul
RECÓRDER, recordere, s. n. Aparat de înregistrare pe bandă de magnetofon sau disc. [Pr.: ricordăr] – Cuv. engl.

DOOM

recórder (angl.) [pron. ricórdăr] s. n., pl. recórdere

recorderului
RECÓRDER, recordere, s. n. Aparat de înregistrare pe bandă de magnetofon sau disc. [Pr.: ricordăr] – Cuv. engl.

DOOM

recórder (angl.) [pron. ricórdăr] s. n., pl. recórdere

recording
RECÓRDING s.n. Proces de înregistrare a sunetelor sau a altor semnale de comunicație. ♦ Înregistrare fonografică. [< engl. recording].

recordingul
RECÓRDING s.n. Proces de înregistrare a sunetelor sau a altor semnale de comunicație. ♦ Înregistrare fonografică. [< engl. recording].

recordingului
RECÓRDING s.n. Proces de înregistrare a sunetelor sau a altor semnale de comunicație. ♦ Înregistrare fonografică. [< engl. recording].

recordist
RECORDÍST, -Ă, recordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care realizează un record. – Record + suf. -ist.

recordist
RECORDÍST, -Ă, recordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care realizează un record. – Record + suf. -ist.

recordista
RECORDÍST, -Ă, recordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care realizează un record. – Record + suf. -ist.

recordista
RECORDÍST, -Ă, recordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care realizează un record. – Record + suf. -ist.

recordiste
RECORDÍST, -Ă, recordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care realizează un record. – Record + suf. -ist.

recordiste
RECORDÍST, -Ă, recordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care realizează un record. – Record + suf. -ist.

recordistei
RECORDÍST, -Ă, recordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care realizează un record. – Record + suf. -ist.

recordistei
RECORDÍST, -Ă, recordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care realizează un record. – Record + suf. -ist.

recordistele
RECORDÍST, -Ă, recordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care realizează un record. – Record + suf. -ist.

recordistele
RECORDÍST, -Ă, recordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care realizează un record. – Record + suf. -ist.

recordistelor
RECORDÍST, -Ă, recordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care realizează un record. – Record + suf. -ist.

recordistelor
RECORDÍST, -Ă, recordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care realizează un record. – Record + suf. -ist.

recordistul
RECORDÍST, -Ă, recordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care realizează un record. – Record + suf. -ist.

recordistul
RECORDÍST, -Ă, recordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care realizează un record. – Record + suf. -ist.

recordistului
RECORDÍST, -Ă, recordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care realizează un record. – Record + suf. -ist.

recordistului
RECORDÍST, -Ă, recordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care realizează un record. – Record + suf. -ist.

recordiști
RECORDÍST, -Ă, recordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care realizează un record. – Record + suf. -ist.

recordiști
RECORDÍST, -Ă, recordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care realizează un record. – Record + suf. -ist.

recordiștii
RECORDÍST, -Ă, recordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care realizează un record. – Record + suf. -ist.

recordiștii
RECORDÍST, -Ă, recordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care realizează un record. – Record + suf. -ist.

recordiștilor
RECORDÍST, -Ă, recordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care realizează un record. – Record + suf. -ist.

recordiștilor
RECORDÍST, -Ă, recordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care realizează un record. – Record + suf. -ist.

recordman
RECÓRDMEN, -Ă, recordmeni, -e, s. m. și f. Sportiv care a stabilit un record; sportiv care deține un record. [Var.: recórdman,-ă s. m. și f.] – Din fr., engl. recordman.

DOOM

!recórdmenă (-cord-me-) s. f., g.-d. art. recórdmenei; pl. recórdmene

recordmană
RECÓRDMEN, -Ă, recordmeni, -e, s. m. și f. Sportiv care a stabilit un record; sportiv care deține un record. [Var.: recórdman,-ă s. m. și f.] – Din fr., engl. recordman.

DOOM

!recórdmenă (-cord-me-) s. f., g.-d. art. recórdmenei; pl. recórdmene

recordmen
RECÓRDMEN, -Ă, recordmeni, -e, s. m. și f. Sportiv care a stabilit un record; sportiv care deține un record. [Var.: recórdman,-ă s. m. și f.] – Din fr., engl. recordman.

DOOM

!recórdmenă (-cord-me-) s. f., g.-d. art. recórdmenei; pl. recórdmene

recordmena
RECÓRDMEN, -Ă, recordmeni, -e, s. m. și f. Sportiv care a stabilit un record; sportiv care deține un record. [Var.: recórdman,-ă s. m. și f.] – Din fr., engl. recordman.

DOOM

!recórdmenă (-cord-me-) s. f., g.-d. art. recórdmenei; pl. recórdmene

recordmene
RECÓRDMEN, -Ă, recordmeni, -e, s. m. și f. Sportiv care a stabilit un record; sportiv care deține un record. [Var.: recórdman,-ă s. m. și f.] – Din fr., engl. recordman.

DOOM

!recórdmenă (-cord-me-) s. f., g.-d. art. recórdmenei; pl. recórdmene

recordmenei
RECÓRDMEN, -Ă, recordmeni, -e, s. m. și f. Sportiv care a stabilit un record; sportiv care deține un record. [Var.: recórdman,-ă s. m. și f.] – Din fr., engl. recordman.

DOOM

!recórdmenă (-cord-me-) s. f., g.-d. art. recórdmenei; pl. recórdmene

recordmenele
RECÓRDMEN, -Ă, recordmeni, -e, s. m. și f. Sportiv care a stabilit un record; sportiv care deține un record. [Var.: recórdman,-ă s. m. și f.] – Din fr., engl. recordman.

DOOM

!recórdmenă (-cord-me-) s. f., g.-d. art. recórdmenei; pl. recórdmene

recordmenelor
RECÓRDMEN, -Ă, recordmeni, -e, s. m. și f. Sportiv care a stabilit un record; sportiv care deține un record. [Var.: recórdman,-ă s. m. și f.] – Din fr., engl. recordman.

DOOM

!recórdmenă (-cord-me-) s. f., g.-d. art. recórdmenei; pl. recórdmene

recordmeni
RECÓRDMEN, -Ă, recordmeni, -e, s. m. și f. Sportiv care a stabilit un record; sportiv care deține un record. [Var.: recórdman,-ă s. m. și f.] – Din fr., engl. recordman.

DOOM

!recórdmenă (-cord-me-) s. f., g.-d. art. recórdmenei; pl. recórdmene

recordmenii
RECÓRDMEN, -Ă, recordmeni, -e, s. m. și f. Sportiv care a stabilit un record; sportiv care deține un record. [Var.: recórdman,-ă s. m. și f.] – Din fr., engl. recordman.

DOOM

!recórdmenă (-cord-me-) s. f., g.-d. art. recórdmenei; pl. recórdmene

recordmenilor
RECÓRDMEN, -Ă, recordmeni, -e, s. m. și f. Sportiv care a stabilit un record; sportiv care deține un record. [Var.: recórdman,-ă s. m. și f.] – Din fr., engl. recordman.

DOOM

!recórdmenă (-cord-me-) s. f., g.-d. art. recórdmenei; pl. recórdmene

recordmenul
RECÓRDMEN, -Ă, recordmeni, -e, s. m. și f. Sportiv care a stabilit un record; sportiv care deține un record. [Var.: recórdman,-ă s. m. și f.] – Din fr., engl. recordman.

DOOM

!recórdmenă (-cord-me-) s. f., g.-d. art. recórdmenei; pl. recórdmene

recordmenului
RECÓRDMEN, -Ă, recordmeni, -e, s. m. și f. Sportiv care a stabilit un record; sportiv care deține un record. [Var.: recórdman,-ă s. m. și f.] – Din fr., engl. recordman.

DOOM

!recórdmenă (-cord-me-) s. f., g.-d. art. recórdmenei; pl. recórdmene

recordul
RECÓRD, recorduri, s. n. Rezultat realizat într-o competiție sportivă oficială, a cărui valoare reprezintă cea mai bună performanță, omologată de o persoană juridică; p. gener. realizare maximă, performanță supremă obținută într-un domeniu de activitate, într-o acțiune etc. ◊ Expr. A bate recordul (în ceva) = a atinge treapta cea mai înaltă (în ceva). A ține (sau a deține) un record = a păstra un record obținut; a fi neîntrecut în... – Din fr. record.

DOOM

*cífră-recórd (ci-fră-) s. f., g.-d. art. cífrei-recórd; pl. cífre-recórd

recordului
RECÓRD, recorduri, s. n. Rezultat realizat într-o competiție sportivă oficială, a cărui valoare reprezintă cea mai bună performanță, omologată de o persoană juridică; p. gener. realizare maximă, performanță supremă obținută într-un domeniu de activitate, într-o acțiune etc. ◊ Expr. A bate recordul (în ceva) = a atinge treapta cea mai înaltă (în ceva). A ține (sau a deține) un record = a păstra un record obținut; a fi neîntrecut în... – Din fr. record.

DOOM

*cífră-recórd (ci-fră-) s. f., g.-d. art. cífrei-recórd; pl. cífre-recórd

recorduri
RECÓRD, recorduri, s. n. Rezultat realizat într-o competiție sportivă oficială, a cărui valoare reprezintă cea mai bună performanță, omologată de o persoană juridică; p. gener. realizare maximă, performanță supremă obținută într-un domeniu de activitate, într-o acțiune etc. ◊ Expr. A bate recordul (în ceva) = a atinge treapta cea mai înaltă (în ceva). A ține (sau a deține) un record = a păstra un record obținut; a fi neîntrecut în... – Din fr. record.

DOOM

*cífră-recórd (ci-fră-) s. f., g.-d. art. cífrei-recórd; pl. cífre-recórd

recordurile
RECÓRD, recorduri, s. n. Rezultat realizat într-o competiție sportivă oficială, a cărui valoare reprezintă cea mai bună performanță, omologată de o persoană juridică; p. gener. realizare maximă, performanță supremă obținută într-un domeniu de activitate, într-o acțiune etc. ◊ Expr. A bate recordul (în ceva) = a atinge treapta cea mai înaltă (în ceva). A ține (sau a deține) un record = a păstra un record obținut; a fi neîntrecut în... – Din fr. record.

DOOM

*cífră-recórd (ci-fră-) s. f., g.-d. art. cífrei-recórd; pl. cífre-recórd

recordurilor
RECÓRD, recorduri, s. n. Rezultat realizat într-o competiție sportivă oficială, a cărui valoare reprezintă cea mai bună performanță, omologată de o persoană juridică; p. gener. realizare maximă, performanță supremă obținută într-un domeniu de activitate, într-o acțiune etc. ◊ Expr. A bate recordul (în ceva) = a atinge treapta cea mai înaltă (în ceva). A ține (sau a deține) un record = a păstra un record obținut; a fi neîntrecut în... – Din fr. record.

DOOM

*cífră-recórd (ci-fră-) s. f., g.-d. art. cífrei-recórd; pl. cífre-recórd

recorela
RECORELÁ, recorelez, vb. I. Tranz. A corela din nou. – Pref. re- + corela.

DOOM

*recorelá (a ~) vb., ind. prez. 3 recoreleáză

recorelai
RECORELÁ, recorelez, vb. I. Tranz. A corela din nou. – Pref. re- + corela.

DOOM

*recorelá (a ~) vb., ind. prez. 3 recoreleáză

recorelam
RECORELÁ, recorelez, vb. I. Tranz. A corela din nou. – Pref. re- + corela.

DOOM

*recorelá (a ~) vb., ind. prez. 3 recoreleáză

recorelare
RECORELÁ, recorelez, vb. I. Tranz. A corela din nou. – Pref. re- + corela.

DOOM

*recorelá (a ~) vb., ind. prez. 3 recoreleáză

recorelare
RECORELÁRE, recorelări, s. f. Faptul de a recorela. – V. recorela.

DOOM

recoreláre s. f., g.-d. art. recorelắrii; pl. recorelắri

recorelarea
RECORELÁRE, recorelări, s. f. Faptul de a recorela. – V. recorela.

DOOM

recoreláre s. f., g.-d. art. recorelắrii; pl. recorelắri

recorelară
RECORELÁ, recorelez, vb. I. Tranz. A corela din nou. – Pref. re- + corela.

DOOM

*recorelá (a ~) vb., ind. prez. 3 recoreleáză

recorelarăm
RECORELÁ, recorelez, vb. I. Tranz. A corela din nou. – Pref. re- + corela.

DOOM

*recorelá (a ~) vb., ind. prez. 3 recoreleáză

recorelarăți
RECORELÁ, recorelez, vb. I. Tranz. A corela din nou. – Pref. re- + corela.

DOOM

*recorelá (a ~) vb., ind. prez. 3 recoreleáză

recorelase
RECORELÁ, recorelez, vb. I. Tranz. A corela din nou. – Pref. re- + corela.

DOOM

*recorelá (a ~) vb., ind. prez. 3 recoreleáză

recorelasem
RECORELÁ, recorelez, vb. I. Tranz. A corela din nou. – Pref. re- + corela.

DOOM

*recorelá (a ~) vb., ind. prez. 3 recoreleáză

recorelaseră
RECORELÁ, recorelez, vb. I. Tranz. A corela din nou. – Pref. re- + corela.

DOOM

*recorelá (a ~) vb., ind. prez. 3 recoreleáză

recorelaserăm
RECORELÁ, recorelez, vb. I. Tranz. A corela din nou. – Pref. re- + corela.

DOOM

*recorelá (a ~) vb., ind. prez. 3 recoreleáză

recorelaserăți
RECORELÁ, recorelez, vb. I. Tranz. A corela din nou. – Pref. re- + corela.

DOOM

*recorelá (a ~) vb., ind. prez. 3 recoreleáză

recorelaseși
RECORELÁ, recorelez, vb. I. Tranz. A corela din nou. – Pref. re- + corela.

DOOM

*recorelá (a ~) vb., ind. prez. 3 recoreleáză

recorelaseți
RECORELÁ, recorelez, vb. I. Tranz. A corela din nou. – Pref. re- + corela.

DOOM

*recorelá (a ~) vb., ind. prez. 3 recoreleáză

recorelat
RECORELÁ, recorelez, vb. I. Tranz. A corela din nou. – Pref. re- + corela.

DOOM

*recorelá (a ~) vb., ind. prez. 3 recoreleáză

recorelau
RECORELÁ, recorelez, vb. I. Tranz. A corela din nou. – Pref. re- + corela.

DOOM

*recorelá (a ~) vb., ind. prez. 3 recoreleáză

recorelași
RECORELÁ, recorelez, vb. I. Tranz. A corela din nou. – Pref. re- + corela.

DOOM

*recorelá (a ~) vb., ind. prez. 3 recoreleáză

recorelați
RECORELÁ, recorelez, vb. I. Tranz. A corela din nou. – Pref. re- + corela.

DOOM

*recorelá (a ~) vb., ind. prez. 3 recoreleáză

recorelează
RECORELÁ, recorelez, vb. I. Tranz. A corela din nou. – Pref. re- + corela.

DOOM

*recorelá (a ~) vb., ind. prez. 3 recoreleáză

recorelez
RECORELÁ, recorelez, vb. I. Tranz. A corela din nou. – Pref. re- + corela.

DOOM

*recorelá (a ~) vb., ind. prez. 3 recoreleáză

recoreleze
RECORELÁ, recorelez, vb. I. Tranz. A corela din nou. – Pref. re- + corela.

DOOM

*recorelá (a ~) vb., ind. prez. 3 recoreleáză

recorelezi
RECORELÁ, recorelez, vb. I. Tranz. A corela din nou. – Pref. re- + corela.

DOOM

*recorelá (a ~) vb., ind. prez. 3 recoreleáză

recorelând
RECORELÁ, recorelez, vb. I. Tranz. A corela din nou. – Pref. re- + corela.

DOOM

*recorelá (a ~) vb., ind. prez. 3 recoreleáză

recorelînd
RECORELÁ, recorelez, vb. I. Tranz. A corela din nou. – Pref. re- + corela.

DOOM

*recorelá (a ~) vb., ind. prez. 3 recoreleáză

recorelări
RECORELÁRE, recorelări, s. f. Faptul de a recorela. – V. recorela.

DOOM

recoreláre s. f., g.-d. art. recorelắrii; pl. recorelắri

recorelării
RECORELÁRE, recorelări, s. f. Faptul de a recorela. – V. recorela.

DOOM

recoreláre s. f., g.-d. art. recorelắrii; pl. recorelắri

recorelările
RECORELÁRE, recorelări, s. f. Faptul de a recorela. – V. recorela.

DOOM

recoreláre s. f., g.-d. art. recorelắrii; pl. recorelắri

recorelărilor
RECORELÁRE, recorelări, s. f. Faptul de a recorela. – V. recorela.

DOOM

recoreláre s. f., g.-d. art. recorelắrii; pl. recorelắri

recrea
RECREÁ², recreez, vb. I. Tranz. A crea din nou. [Pr.: -cre-a] – Din fr. recréer.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recrea
RECREÁ¹, recreez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) relaxa (după un efort susținut); a (se) înviora, a (se) distra. [Pr.: -cre-a] – Din fr. récréer, lat. recreare.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreai
RECREÁ², recreez, vb. I. Tranz. A crea din nou. [Pr.: -cre-a] – Din fr. recréer.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreai
RECREÁ¹, recreez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) relaxa (după un efort susținut); a (se) înviora, a (se) distra. [Pr.: -cre-a] – Din fr. récréer, lat. recreare.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recream
RECREÁ², recreez, vb. I. Tranz. A crea din nou. [Pr.: -cre-a] – Din fr. recréer.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recream
RECREÁ¹, recreez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) relaxa (după un efort susținut); a (se) înviora, a (se) distra. [Pr.: -cre-a] – Din fr. récréer, lat. recreare.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreanța
RECREÁNȚĂ, recreanțe, s. f. (Jur.) Uzufruct al unui bun aflat în litigiu. [Pr.: -cre-an-] – Din fr. récreance.

DOOM

recreánță (re-cre-an-) s. f., g.-d. art. recreánței; pl. recreánțe

recreanțe
RECREÁNȚĂ, recreanțe, s. f. (Jur.) Uzufruct al unui bun aflat în litigiu. [Pr.: -cre-an-] – Din fr. récreance.

DOOM

recreánță (re-cre-an-) s. f., g.-d. art. recreánței; pl. recreánțe

recreanței
RECREÁNȚĂ, recreanțe, s. f. (Jur.) Uzufruct al unui bun aflat în litigiu. [Pr.: -cre-an-] – Din fr. récreance.

DOOM

recreánță (re-cre-an-) s. f., g.-d. art. recreánței; pl. recreánțe

recreanțele
RECREÁNȚĂ, recreanțe, s. f. (Jur.) Uzufruct al unui bun aflat în litigiu. [Pr.: -cre-an-] – Din fr. récreance.

DOOM

recreánță (re-cre-an-) s. f., g.-d. art. recreánței; pl. recreánțe

recreanțelor
RECREÁNȚĂ, recreanțe, s. f. (Jur.) Uzufruct al unui bun aflat în litigiu. [Pr.: -cre-an-] – Din fr. récreance.

DOOM

recreánță (re-cre-an-) s. f., g.-d. art. recreánței; pl. recreánțe

recreare
RECREÁ², recreez, vb. I. Tranz. A crea din nou. [Pr.: -cre-a] – Din fr. recréer.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreare
RECREÁ¹, recreez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) relaxa (după un efort susținut); a (se) înviora, a (se) distra. [Pr.: -cre-a] – Din fr. récréer, lat. recreare.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreare
RECREÁRE², recreări, s. f. Acțiunea de a recrea² și rezultatul ei. [Pr.: -cre-a-] – V. recrea².

DOOM

recreáre (creare din nou) (re-cre-a-) s. f., g.-d. art. recreắrii; pl. recreắri

recreare
RECREÉRE, recreeri, s. f. Acțiunea de a (se) recrea¹ și rezultatul ei. [Pr.: -cre-e-. – Var.: recreáre s. f.] – V. recrea¹.

DOOM

!recreére (odihnă) s. f., g.-d. art. recreérii; pl. recreeri

recrearea
RECREÁRE², recreări, s. f. Acțiunea de a recrea² și rezultatul ei. [Pr.: -cre-a-] – V. recrea².

DOOM

recreáre (creare din nou) (re-cre-a-) s. f., g.-d. art. recreắrii; pl. recreắri

recrearea
RECREÉRE, recreeri, s. f. Acțiunea de a (se) recrea¹ și rezultatul ei. [Pr.: -cre-e-. – Var.: recreáre s. f.] – V. recrea¹.

DOOM

!recreére (odihnă) s. f., g.-d. art. recreérii; pl. recreeri

recreară
RECREÁ², recreez, vb. I. Tranz. A crea din nou. [Pr.: -cre-a] – Din fr. recréer.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreară
RECREÁ¹, recreez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) relaxa (după un efort susținut); a (se) înviora, a (se) distra. [Pr.: -cre-a] – Din fr. récréer, lat. recreare.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recrearăm
RECREÁ², recreez, vb. I. Tranz. A crea din nou. [Pr.: -cre-a] – Din fr. recréer.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recrearăm
RECREÁ¹, recreez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) relaxa (după un efort susținut); a (se) înviora, a (se) distra. [Pr.: -cre-a] – Din fr. récréer, lat. recreare.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recrearăți
RECREÁ², recreez, vb. I. Tranz. A crea din nou. [Pr.: -cre-a] – Din fr. recréer.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recrearăți
RECREÁ¹, recreez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) relaxa (după un efort susținut); a (se) înviora, a (se) distra. [Pr.: -cre-a] – Din fr. récréer, lat. recreare.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recrease
RECREÁ², recreez, vb. I. Tranz. A crea din nou. [Pr.: -cre-a] – Din fr. recréer.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recrease
RECREÁ¹, recreez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) relaxa (după un efort susținut); a (se) înviora, a (se) distra. [Pr.: -cre-a] – Din fr. récréer, lat. recreare.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreasem
RECREÁ², recreez, vb. I. Tranz. A crea din nou. [Pr.: -cre-a] – Din fr. recréer.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreasem
RECREÁ¹, recreez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) relaxa (după un efort susținut); a (se) înviora, a (se) distra. [Pr.: -cre-a] – Din fr. récréer, lat. recreare.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreaseră
RECREÁ², recreez, vb. I. Tranz. A crea din nou. [Pr.: -cre-a] – Din fr. recréer.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreaseră
RECREÁ¹, recreez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) relaxa (după un efort susținut); a (se) înviora, a (se) distra. [Pr.: -cre-a] – Din fr. récréer, lat. recreare.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreaserăm
RECREÁ², recreez, vb. I. Tranz. A crea din nou. [Pr.: -cre-a] – Din fr. recréer.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreaserăm
RECREÁ¹, recreez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) relaxa (după un efort susținut); a (se) înviora, a (se) distra. [Pr.: -cre-a] – Din fr. récréer, lat. recreare.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreaserăți
RECREÁ², recreez, vb. I. Tranz. A crea din nou. [Pr.: -cre-a] – Din fr. recréer.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreaserăți
RECREÁ¹, recreez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) relaxa (după un efort susținut); a (se) înviora, a (se) distra. [Pr.: -cre-a] – Din fr. récréer, lat. recreare.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreaseși
RECREÁ², recreez, vb. I. Tranz. A crea din nou. [Pr.: -cre-a] – Din fr. recréer.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreaseși
RECREÁ¹, recreez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) relaxa (după un efort susținut); a (se) înviora, a (se) distra. [Pr.: -cre-a] – Din fr. récréer, lat. recreare.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreaseți
RECREÁ², recreez, vb. I. Tranz. A crea din nou. [Pr.: -cre-a] – Din fr. recréer.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreaseți
RECREÁ¹, recreez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) relaxa (după un efort susținut); a (se) înviora, a (se) distra. [Pr.: -cre-a] – Din fr. récréer, lat. recreare.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreat
RECREÁ², recreez, vb. I. Tranz. A crea din nou. [Pr.: -cre-a] – Din fr. recréer.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreat
RECREÁ¹, recreez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) relaxa (după un efort susținut); a (se) înviora, a (se) distra. [Pr.: -cre-a] – Din fr. récréer, lat. recreare.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreat
RECREÁT, -Ă, recreați, -te, adj. Odihnit, refăcut, destins, relaxat. [Pr.: -cre-at] – V. recrea¹.

recreata
RECREÁT, -Ă, recreați, -te, adj. Odihnit, refăcut, destins, relaxat. [Pr.: -cre-at] – V. recrea¹.

recreate
RECREÁT, -Ă, recreați, -te, adj. Odihnit, refăcut, destins, relaxat. [Pr.: -cre-at] – V. recrea¹.

recreatei
RECREÁT, -Ă, recreați, -te, adj. Odihnit, refăcut, destins, relaxat. [Pr.: -cre-at] – V. recrea¹.

recreatele
RECREÁT, -Ă, recreați, -te, adj. Odihnit, refăcut, destins, relaxat. [Pr.: -cre-at] – V. recrea¹.

recreatelor
RECREÁT, -Ă, recreați, -te, adj. Odihnit, refăcut, destins, relaxat. [Pr.: -cre-at] – V. recrea¹.

recreativ
RECREATÍV, -Ă, recreativi, -e, adj. Care recreează¹, care odihnește; recreator. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. récréatif.

DOOM

recreatív (re-cre-a-) adj. m., pl. recreatívi; f. recreatívă, pl. recreatíve

recreativa
RECREATÍV, -Ă, recreativi, -e, adj. Care recreează¹, care odihnește; recreator. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. récréatif.

DOOM

recreatív (re-cre-a-) adj. m., pl. recreatívi; f. recreatívă, pl. recreatíve

recreative
RECREATÍV, -Ă, recreativi, -e, adj. Care recreează¹, care odihnește; recreator. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. récréatif.

DOOM

recreatív (re-cre-a-) adj. m., pl. recreatívi; f. recreatívă, pl. recreatíve

recreativei
RECREATÍV, -Ă, recreativi, -e, adj. Care recreează¹, care odihnește; recreator. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. récréatif.

DOOM

recreatív (re-cre-a-) adj. m., pl. recreatívi; f. recreatívă, pl. recreatíve

recreativele
RECREATÍV, -Ă, recreativi, -e, adj. Care recreează¹, care odihnește; recreator. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. récréatif.

DOOM

recreatív (re-cre-a-) adj. m., pl. recreatívi; f. recreatívă, pl. recreatíve

recreativelor
RECREATÍV, -Ă, recreativi, -e, adj. Care recreează¹, care odihnește; recreator. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. récréatif.

DOOM

recreatív (re-cre-a-) adj. m., pl. recreatívi; f. recreatívă, pl. recreatíve

recreativi
RECREATÍV, -Ă, recreativi, -e, adj. Care recreează¹, care odihnește; recreator. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. récréatif.

DOOM

recreatív (re-cre-a-) adj. m., pl. recreatívi; f. recreatívă, pl. recreatíve

recreativii
RECREATÍV, -Ă, recreativi, -e, adj. Care recreează¹, care odihnește; recreator. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. récréatif.

DOOM

recreatív (re-cre-a-) adj. m., pl. recreatívi; f. recreatívă, pl. recreatíve

recreativilor
RECREATÍV, -Ă, recreativi, -e, adj. Care recreează¹, care odihnește; recreator. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. récréatif.

DOOM

recreatív (re-cre-a-) adj. m., pl. recreatívi; f. recreatívă, pl. recreatíve

recreativul
RECREATÍV, -Ă, recreativi, -e, adj. Care recreează¹, care odihnește; recreator. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. récréatif.

DOOM

recreatív (re-cre-a-) adj. m., pl. recreatívi; f. recreatívă, pl. recreatíve

recreativului
RECREATÍV, -Ă, recreativi, -e, adj. Care recreează¹, care odihnește; recreator. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. récréatif.

DOOM

recreatív (re-cre-a-) adj. m., pl. recreatívi; f. recreatívă, pl. recreatíve

recreatoare
RECREATÓR, -OÁRE, recreatori, -oare, adj. Recreativ. [Pr.: -cre-a-] – Recrea¹ + suf. -tor.

DOOM

recreatór (re-cre-a-) adj. m., pl. recreatóri; f. sg. și pl. recreatoáre

recreatoarea
RECREATÓR, -OÁRE, recreatori, -oare, adj. Recreativ. [Pr.: -cre-a-] – Recrea¹ + suf. -tor.

DOOM

recreatór (re-cre-a-) adj. m., pl. recreatóri; f. sg. și pl. recreatoáre

recreatoarei
RECREATÓR, -OÁRE, recreatori, -oare, adj. Recreativ. [Pr.: -cre-a-] – Recrea¹ + suf. -tor.

DOOM

recreatór (re-cre-a-) adj. m., pl. recreatóri; f. sg. și pl. recreatoáre

recreatoarele
RECREATÓR, -OÁRE, recreatori, -oare, adj. Recreativ. [Pr.: -cre-a-] – Recrea¹ + suf. -tor.

DOOM

recreatór (re-cre-a-) adj. m., pl. recreatóri; f. sg. și pl. recreatoáre

recreatoarelor
RECREATÓR, -OÁRE, recreatori, -oare, adj. Recreativ. [Pr.: -cre-a-] – Recrea¹ + suf. -tor.

DOOM

recreatór (re-cre-a-) adj. m., pl. recreatóri; f. sg. și pl. recreatoáre

recreator
RECREATÓR, -OÁRE, recreatori, -oare, adj. Recreativ. [Pr.: -cre-a-] – Recrea¹ + suf. -tor.

DOOM

recreatór (re-cre-a-) adj. m., pl. recreatóri; f. sg. și pl. recreatoáre

recreatori
RECREATÓR, -OÁRE, recreatori, -oare, adj. Recreativ. [Pr.: -cre-a-] – Recrea¹ + suf. -tor.

DOOM

recreatór (re-cre-a-) adj. m., pl. recreatóri; f. sg. și pl. recreatoáre

recreatorii
RECREATÓR, -OÁRE, recreatori, -oare, adj. Recreativ. [Pr.: -cre-a-] – Recrea¹ + suf. -tor.

DOOM

recreatór (re-cre-a-) adj. m., pl. recreatóri; f. sg. și pl. recreatoáre

recreatorilor
RECREATÓR, -OÁRE, recreatori, -oare, adj. Recreativ. [Pr.: -cre-a-] – Recrea¹ + suf. -tor.

DOOM

recreatór (re-cre-a-) adj. m., pl. recreatóri; f. sg. și pl. recreatoáre

recreatorul
RECREATÓR, -OÁRE, recreatori, -oare, adj. Recreativ. [Pr.: -cre-a-] – Recrea¹ + suf. -tor.

DOOM

recreatór (re-cre-a-) adj. m., pl. recreatóri; f. sg. și pl. recreatoáre

recreatorului
RECREATÓR, -OÁRE, recreatori, -oare, adj. Recreativ. [Pr.: -cre-a-] – Recrea¹ + suf. -tor.

DOOM

recreatór (re-cre-a-) adj. m., pl. recreatóri; f. sg. și pl. recreatoáre

recreatul
RECREÁT, -Ă, recreați, -te, adj. Odihnit, refăcut, destins, relaxat. [Pr.: -cre-at] – V. recrea¹.

recreatului
RECREÁT, -Ă, recreați, -te, adj. Odihnit, refăcut, destins, relaxat. [Pr.: -cre-at] – V. recrea¹.

recreau
RECREÁ², recreez, vb. I. Tranz. A crea din nou. [Pr.: -cre-a] – Din fr. recréer.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreau
RECREÁ¹, recreez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) relaxa (după un efort susținut); a (se) înviora, a (se) distra. [Pr.: -cre-a] – Din fr. récréer, lat. recreare.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreași
RECREÁ², recreez, vb. I. Tranz. A crea din nou. [Pr.: -cre-a] – Din fr. recréer.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreași
RECREÁ¹, recreez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) relaxa (după un efort susținut); a (se) înviora, a (se) distra. [Pr.: -cre-a] – Din fr. récréer, lat. recreare.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreați
RECREÁ², recreez, vb. I. Tranz. A crea din nou. [Pr.: -cre-a] – Din fr. recréer.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreați
RECREÁ¹, recreez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) relaxa (după un efort susținut); a (se) înviora, a (se) distra. [Pr.: -cre-a] – Din fr. récréer, lat. recreare.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreați
RECREÁT, -Ă, recreați, -te, adj. Odihnit, refăcut, destins, relaxat. [Pr.: -cre-at] – V. recrea¹.

recreația
RECREÁȚIE¹, recreații, s. f. Faptul de a se recrea¹; odihnă, destindere după o muncă încordată. ♦ Scurtă pauză între orele de curs, destinată recreerii și jocului elevilor; pauză. [Pr.: -cre-a-. – Var.: (înv.) recreațiúne s. f.] – Din fr. recreation, lat. recreatio, -onis.

DOOM

recreáție (re-cre-a-ți-e) s. f., art. recreáția (-ți-a), g.-d. art. recreáției; pl. recreáții, art. recreáțiile (-ți-i-)

recreație
RECREÁȚIE¹, recreații, s. f. Faptul de a se recrea¹; odihnă, destindere după o muncă încordată. ♦ Scurtă pauză între orele de curs, destinată recreerii și jocului elevilor; pauză. [Pr.: -cre-a-. – Var.: (înv.) recreațiúne s. f.] – Din fr. recreation, lat. recreatio, -onis.

DOOM

recreáție (re-cre-a-ți-e) s. f., art. recreáția (-ți-a), g.-d. art. recreáției; pl. recreáții, art. recreáțiile (-ți-i-)

recreației
RECREÁȚIE¹, recreații, s. f. Faptul de a se recrea¹; odihnă, destindere după o muncă încordată. ♦ Scurtă pauză între orele de curs, destinată recreerii și jocului elevilor; pauză. [Pr.: -cre-a-. – Var.: (înv.) recreațiúne s. f.] – Din fr. recreation, lat. recreatio, -onis.

DOOM

recreáție (re-cre-a-ți-e) s. f., art. recreáția (-ți-a), g.-d. art. recreáției; pl. recreáții, art. recreáțiile (-ți-i-)

recreații
RECREÁT, -Ă, recreați, -te, adj. Odihnit, refăcut, destins, relaxat. [Pr.: -cre-at] – V. recrea¹.

recreații
RECREÁȚIE¹, recreații, s. f. Faptul de a se recrea¹; odihnă, destindere după o muncă încordată. ♦ Scurtă pauză între orele de curs, destinată recreerii și jocului elevilor; pauză. [Pr.: -cre-a-. – Var.: (înv.) recreațiúne s. f.] – Din fr. recreation, lat. recreatio, -onis.

DOOM

recreáție (re-cre-a-ți-e) s. f., art. recreáția (-ți-a), g.-d. art. recreáției; pl. recreáții, art. recreáțiile (-ți-i-)

recreațiile
RECREÁȚIE¹, recreații, s. f. Faptul de a se recrea¹; odihnă, destindere după o muncă încordată. ♦ Scurtă pauză între orele de curs, destinată recreerii și jocului elevilor; pauză. [Pr.: -cre-a-. – Var.: (înv.) recreațiúne s. f.] – Din fr. recreation, lat. recreatio, -onis.

DOOM

recreáție (re-cre-a-ți-e) s. f., art. recreáția (-ți-a), g.-d. art. recreáției; pl. recreáții, art. recreáțiile (-ți-i-)

recreațiilor
RECREÁȚIE¹, recreații, s. f. Faptul de a se recrea¹; odihnă, destindere după o muncă încordată. ♦ Scurtă pauză între orele de curs, destinată recreerii și jocului elevilor; pauză. [Pr.: -cre-a-. – Var.: (înv.) recreațiúne s. f.] – Din fr. recreation, lat. recreatio, -onis.

DOOM

recreáție (re-cre-a-ți-e) s. f., art. recreáția (-ți-a), g.-d. art. recreáției; pl. recreáții, art. recreáțiile (-ți-i-)

recreaților
RECREÁT, -Ă, recreați, -te, adj. Odihnit, refăcut, destins, relaxat. [Pr.: -cre-at] – V. recrea¹.

recreațional
RECREAȚIONÁL, -Ă, recreaționali, -e, adj. (Rar) Care este destinat recreației. [Pr.: -cre-a-ți-o-] – Din engl. recreational.

recreaționala
RECREAȚIONÁL, -Ă, recreaționali, -e, adj. (Rar) Care este destinat recreației. [Pr.: -cre-a-ți-o-] – Din engl. recreational.

recreaționale
RECREAȚIONÁL, -Ă, recreaționali, -e, adj. (Rar) Care este destinat recreației. [Pr.: -cre-a-ți-o-] – Din engl. recreational.

recreaționalei
RECREAȚIONÁL, -Ă, recreaționali, -e, adj. (Rar) Care este destinat recreației. [Pr.: -cre-a-ți-o-] – Din engl. recreational.

recreaționalele
RECREAȚIONÁL, -Ă, recreaționali, -e, adj. (Rar) Care este destinat recreației. [Pr.: -cre-a-ți-o-] – Din engl. recreational.

recreaționalelor
RECREAȚIONÁL, -Ă, recreaționali, -e, adj. (Rar) Care este destinat recreației. [Pr.: -cre-a-ți-o-] – Din engl. recreational.

recreaționali
RECREAȚIONÁL, -Ă, recreaționali, -e, adj. (Rar) Care este destinat recreației. [Pr.: -cre-a-ți-o-] – Din engl. recreational.

recreaționalii
RECREAȚIONÁL, -Ă, recreaționali, -e, adj. (Rar) Care este destinat recreației. [Pr.: -cre-a-ți-o-] – Din engl. recreational.

recreaționalilor
RECREAȚIONÁL, -Ă, recreaționali, -e, adj. (Rar) Care este destinat recreației. [Pr.: -cre-a-ți-o-] – Din engl. recreational.

recreaționalul
RECREAȚIONÁL, -Ă, recreaționali, -e, adj. (Rar) Care este destinat recreației. [Pr.: -cre-a-ți-o-] – Din engl. recreational.

recreaționalului
RECREAȚIONÁL, -Ă, recreaționali, -e, adj. (Rar) Care este destinat recreației. [Pr.: -cre-a-ți-o-] – Din engl. recreational.

recreațiune
RECREÁȚIE¹, recreații, s. f. Faptul de a se recrea¹; odihnă, destindere după o muncă încordată. ♦ Scurtă pauză între orele de curs, destinată recreerii și jocului elevilor; pauză. [Pr.: -cre-a-. – Var.: (înv.) recreațiúne s. f.] – Din fr. recreation, lat. recreatio, -onis.

DOOM

recreáție (re-cre-a-ți-e) s. f., art. recreáția (-ți-a), g.-d. art. recreáției; pl. recreáții, art. recreáțiile (-ți-i-)

recreează
RECREÁ², recreez, vb. I. Tranz. A crea din nou. [Pr.: -cre-a] – Din fr. recréer.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreează
RECREÁ¹, recreez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) relaxa (după un efort susținut); a (se) înviora, a (se) distra. [Pr.: -cre-a] – Din fr. récréer, lat. recreare.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreere
RECREÉRE, recreeri, s. f. Acțiunea de a (se) recrea¹ și rezultatul ei. [Pr.: -cre-e-. – Var.: recreáre s. f.] – V. recrea¹.

DOOM

!recreére (odihnă) s. f., g.-d. art. recreérii; pl. recreeri

recreez
RECREÁ², recreez, vb. I. Tranz. A crea din nou. [Pr.: -cre-a] – Din fr. recréer.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreez
RECREÁ¹, recreez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) relaxa (după un efort susținut); a (se) înviora, a (se) distra. [Pr.: -cre-a] – Din fr. récréer, lat. recreare.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreeze
RECREÁ², recreez, vb. I. Tranz. A crea din nou. [Pr.: -cre-a] – Din fr. recréer.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreeze
RECREÁ¹, recreez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) relaxa (după un efort susținut); a (se) înviora, a (se) distra. [Pr.: -cre-a] – Din fr. récréer, lat. recreare.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreezi
RECREÁ², recreez, vb. I. Tranz. A crea din nou. [Pr.: -cre-a] – Din fr. recréer.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreezi
RECREÁ¹, recreez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) relaxa (după un efort susținut); a (se) înviora, a (se) distra. [Pr.: -cre-a] – Din fr. récréer, lat. recreare.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreând
RECREÁ², recreez, vb. I. Tranz. A crea din nou. [Pr.: -cre-a] – Din fr. recréer.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreând
RECREÁ¹, recreez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) relaxa (după un efort susținut); a (se) înviora, a (se) distra. [Pr.: -cre-a] – Din fr. récréer, lat. recreare.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreînd
RECREÁ², recreez, vb. I. Tranz. A crea din nou. [Pr.: -cre-a] – Din fr. recréer.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreînd
RECREÁ¹, recreez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) relaxa (după un efort susținut); a (se) înviora, a (se) distra. [Pr.: -cre-a] – Din fr. récréer, lat. recreare.

DOOM

recreá (a ~) (re-cre-) vb., ind. prez. 3 recreeáză, 1 pl. recreắm; conj. prez. 3 să recreéze; ger. recreấnd; part. recreát

recreări
RECREÁRE², recreări, s. f. Acțiunea de a recrea² și rezultatul ei. [Pr.: -cre-a-] – V. recrea².

DOOM

recreáre (creare din nou) (re-cre-a-) s. f., g.-d. art. recreắrii; pl. recreắri

recreări
RECREÉRE, recreeri, s. f. Acțiunea de a (se) recrea¹ și rezultatul ei. [Pr.: -cre-e-. – Var.: recreáre s. f.] – V. recrea¹.

DOOM

!recreére (odihnă) s. f., g.-d. art. recreérii; pl. recreeri

recreării
RECREÁRE², recreări, s. f. Acțiunea de a recrea² și rezultatul ei. [Pr.: -cre-a-] – V. recrea².

DOOM

recreáre (creare din nou) (re-cre-a-) s. f., g.-d. art. recreắrii; pl. recreắri

recreării
RECREÉRE, recreeri, s. f. Acțiunea de a (se) recrea¹ și rezultatul ei. [Pr.: -cre-e-. – Var.: recreáre s. f.] – V. recrea¹.

DOOM

!recreére (odihnă) s. f., g.-d. art. recreérii; pl. recreeri

recreările
RECREÁRE², recreări, s. f. Acțiunea de a recrea² și rezultatul ei. [Pr.: -cre-a-] – V. recrea².

DOOM

recreáre (creare din nou) (re-cre-a-) s. f., g.-d. art. recreắrii; pl. recreắri

recreările
RECREÉRE, recreeri, s. f. Acțiunea de a (se) recrea¹ și rezultatul ei. [Pr.: -cre-e-. – Var.: recreáre s. f.] – V. recrea¹.

DOOM

!recreére (odihnă) s. f., g.-d. art. recreérii; pl. recreeri

recreărilor
RECREÁRE², recreări, s. f. Acțiunea de a recrea² și rezultatul ei. [Pr.: -cre-a-] – V. recrea².

DOOM

recreáre (creare din nou) (re-cre-a-) s. f., g.-d. art. recreắrii; pl. recreắri

recreărilor
RECREÉRE, recreeri, s. f. Acțiunea de a (se) recrea¹ și rezultatul ei. [Pr.: -cre-e-. – Var.: recreáre s. f.] – V. recrea¹.

DOOM

!recreére (odihnă) s. f., g.-d. art. recreérii; pl. recreeri

recrimina
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

DOOM

recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză

recriminai
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

DOOM

recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză

recriminam
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

DOOM

recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză

recriminare
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

DOOM

recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză

recriminare
RECRIMINÁRE, recriminări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a recrimina și rezultatul ei; acuzație, insultă, injurie. – V. recrimina.

DOOM

recrimináre (livr.) (re-cri-) s. f., g.-d. art. recriminắrii; pl. recriminắri

recriminarea
RECRIMINÁRE, recriminări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a recrimina și rezultatul ei; acuzație, insultă, injurie. – V. recrimina.

DOOM

recrimináre (livr.) (re-cri-) s. f., g.-d. art. recriminắrii; pl. recriminắri

recriminară
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

DOOM

recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză

recriminarăm
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

DOOM

recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză

recriminarăți
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

DOOM

recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză

recriminase
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

DOOM

recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză

recriminasem
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

DOOM

recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză

recriminaseră
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

DOOM

recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză

recriminaserăm
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

DOOM

recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză

recriminaserăți
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

DOOM

recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză

recriminaseși
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

DOOM

recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză

recriminaseți
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

DOOM

recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză

recriminat
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

DOOM

recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză

recriminat
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

recriminatoria
RECRIMINATÓRIU, -IE adj. Care conține o recriminare. [< fr. recriminatoire].

recriminatorie
RECRIMINATÓRIU, -IE adj. Care conține o recriminare. [< fr. recriminatoire].

recriminatoriei
RECRIMINATÓRIU, -IE adj. Care conține o recriminare. [< fr. recriminatoire].

recriminatorii
RECRIMINATÓRIU, -IE adj. Care conține o recriminare. [< fr. recriminatoire].

recriminatoriii
RECRIMINATÓRIU, -IE adj. Care conține o recriminare. [< fr. recriminatoire].

recriminatoriile
RECRIMINATÓRIU, -IE adj. Care conține o recriminare. [< fr. recriminatoire].

recriminatoriilor
RECRIMINATÓRIU, -IE adj. Care conține o recriminare. [< fr. recriminatoire].

recriminatoriu
RECRIMINATÓRIU, -IE adj. Care conține o recriminare. [< fr. recriminatoire].

recriminatoriul
RECRIMINATÓRIU, -IE adj. Care conține o recriminare. [< fr. recriminatoire].

recriminatoriului
RECRIMINATÓRIU, -IE adj. Care conține o recriminare. [< fr. recriminatoire].

recriminau
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

DOOM

recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză

recriminași
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

DOOM

recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză

recriminați
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

DOOM

recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză

recriminează
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

DOOM

recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză

recriminez
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

DOOM

recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză

recrimineze
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

DOOM

recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză

recriminezi
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

DOOM

recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză

recriminând
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

DOOM

recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză

recriminînd
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza. – Din fr. récriminer.

DOOM

recriminá (a ~) (livr.) (re-cri-) vb., ind. prez. 3 recrimineáză

recriminări
RECRIMINÁRE, recriminări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a recrimina și rezultatul ei; acuzație, insultă, injurie. – V. recrimina.

DOOM

recrimináre (livr.) (re-cri-) s. f., g.-d. art. recriminắrii; pl. recriminắri

recriminării
RECRIMINÁRE, recriminări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a recrimina și rezultatul ei; acuzație, insultă, injurie. – V. recrimina.

DOOM

recrimináre (livr.) (re-cri-) s. f., g.-d. art. recriminắrii; pl. recriminắri

recriminările
RECRIMINÁRE, recriminări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a recrimina și rezultatul ei; acuzație, insultă, injurie. – V. recrimina.

DOOM

recrimináre (livr.) (re-cri-) s. f., g.-d. art. recriminắrii; pl. recriminắri

recriminărilor
RECRIMINÁRE, recriminări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a recrimina și rezultatul ei; acuzație, insultă, injurie. – V. recrimina.

DOOM

recrimináre (livr.) (re-cri-) s. f., g.-d. art. recriminắrii; pl. recriminắri

recristalizare
RECRISTALIZÁRE, recristalizări, s. f. (Chim.) Operație de purificare a unei substanțe chimice impure, prin dizolvarea acesteia la cald, urmată de filtrarea soluției și de cristalizarea ei prin răcire. ♦ Refacere a grăunților cristalini ai unui metal sau ai unui aliaj, care a suferit anterior un ecruisaj. – Pref. re- + cristalizare. Cf. fr. recristallisation.

DOOM

recristalizáre (re-cris-) s. f., g.-d. art. recristalizắrii; pl. recristalizắri

recristalizarea
RECRISTALIZÁRE, recristalizări, s. f. (Chim.) Operație de purificare a unei substanțe chimice impure, prin dizolvarea acesteia la cald, urmată de filtrarea soluției și de cristalizarea ei prin răcire. ♦ Refacere a grăunților cristalini ai unui metal sau ai unui aliaj, care a suferit anterior un ecruisaj. – Pref. re- + cristalizare. Cf. fr. recristallisation.

DOOM

recristalizáre (re-cris-) s. f., g.-d. art. recristalizắrii; pl. recristalizắri

recristalizări
RECRISTALIZÁRE, recristalizări, s. f. (Chim.) Operație de purificare a unei substanțe chimice impure, prin dizolvarea acesteia la cald, urmată de filtrarea soluției și de cristalizarea ei prin răcire. ♦ Refacere a grăunților cristalini ai unui metal sau ai unui aliaj, care a suferit anterior un ecruisaj. – Pref. re- + cristalizare. Cf. fr. recristallisation.

DOOM

recristalizáre (re-cris-) s. f., g.-d. art. recristalizắrii; pl. recristalizắri

recristalizării
RECRISTALIZÁRE, recristalizări, s. f. (Chim.) Operație de purificare a unei substanțe chimice impure, prin dizolvarea acesteia la cald, urmată de filtrarea soluției și de cristalizarea ei prin răcire. ♦ Refacere a grăunților cristalini ai unui metal sau ai unui aliaj, care a suferit anterior un ecruisaj. – Pref. re- + cristalizare. Cf. fr. recristallisation.

DOOM

recristalizáre (re-cris-) s. f., g.-d. art. recristalizắrii; pl. recristalizắri

recristalizările
RECRISTALIZÁRE, recristalizări, s. f. (Chim.) Operație de purificare a unei substanțe chimice impure, prin dizolvarea acesteia la cald, urmată de filtrarea soluției și de cristalizarea ei prin răcire. ♦ Refacere a grăunților cristalini ai unui metal sau ai unui aliaj, care a suferit anterior un ecruisaj. – Pref. re- + cristalizare. Cf. fr. recristallisation.

DOOM

recristalizáre (re-cris-) s. f., g.-d. art. recristalizắrii; pl. recristalizắri

recristalizărilor
RECRISTALIZÁRE, recristalizări, s. f. (Chim.) Operație de purificare a unei substanțe chimice impure, prin dizolvarea acesteia la cald, urmată de filtrarea soluției și de cristalizarea ei prin răcire. ♦ Refacere a grăunților cristalini ai unui metal sau ai unui aliaj, care a suferit anterior un ecruisaj. – Pref. re- + cristalizare. Cf. fr. recristallisation.

DOOM

recristalizáre (re-cris-) s. f., g.-d. art. recristalizắrii; pl. recristalizắri

recroma
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.

recromai
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.

recromam
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.

recromare
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.

recromare
RECROMÁRE, recromări, s. f. Operație de tăbăcire cu crom a pieilor, ulterioară unei alte tăbăciri și destinată îmbunătățirii unor caracteristici ale pieilor finite. – Pref. re- + cromare.

DOOM

recromáre (re-cro-) s. f., g.-d. art. recromắrii; pl. recromắri

recromarea
RECROMÁRE, recromări, s. f. Operație de tăbăcire cu crom a pieilor, ulterioară unei alte tăbăciri și destinată îmbunătățirii unor caracteristici ale pieilor finite. – Pref. re- + cromare.

DOOM

recromáre (re-cro-) s. f., g.-d. art. recromắrii; pl. recromắri

recromară
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.

recromarăm
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.

recromarăți
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.

recromase
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.

recromasem
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.

recromaseră
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.

recromaserăm
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.

recromaserăți
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.

recromaseși
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.

recromaseți
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.

recromat
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.

recromat
RECROMÁT, -Ă, recromați, -te, adj. (Despre piei tăbăcite) Care a fost supus operației de recromare. – V. recroma.

recromata
RECROMÁT, -Ă, recromați, -te, adj. (Despre piei tăbăcite) Care a fost supus operației de recromare. – V. recroma.

recromate
RECROMÁT, -Ă, recromați, -te, adj. (Despre piei tăbăcite) Care a fost supus operației de recromare. – V. recroma.

recromatei
RECROMÁT, -Ă, recromați, -te, adj. (Despre piei tăbăcite) Care a fost supus operației de recromare. – V. recroma.

recromatele
RECROMÁT, -Ă, recromați, -te, adj. (Despre piei tăbăcite) Care a fost supus operației de recromare. – V. recroma.

recromatelor
RECROMÁT, -Ă, recromați, -te, adj. (Despre piei tăbăcite) Care a fost supus operației de recromare. – V. recroma.

recromatul
RECROMÁT, -Ă, recromați, -te, adj. (Despre piei tăbăcite) Care a fost supus operației de recromare. – V. recroma.

recromatului
RECROMÁT, -Ă, recromați, -te, adj. (Despre piei tăbăcite) Care a fost supus operației de recromare. – V. recroma.

recromau
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.

recromași
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.

recromați
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.

recromați
RECROMÁT, -Ă, recromați, -te, adj. (Despre piei tăbăcite) Care a fost supus operației de recromare. – V. recroma.

recromații
RECROMÁT, -Ă, recromați, -te, adj. (Despre piei tăbăcite) Care a fost supus operației de recromare. – V. recroma.

recromaților
RECROMÁT, -Ă, recromați, -te, adj. (Despre piei tăbăcite) Care a fost supus operației de recromare. – V. recroma.

recromează
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.

recromez
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.

recromeze
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.

recromezi
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.

recromând
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.

recromînd
RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operației de recromare. – Pref. re- + croma.

recromări
RECROMÁRE, recromări, s. f. Operație de tăbăcire cu crom a pieilor, ulterioară unei alte tăbăciri și destinată îmbunătățirii unor caracteristici ale pieilor finite. – Pref. re- + cromare.

DOOM

recromáre (re-cro-) s. f., g.-d. art. recromắrii; pl. recromắri

recromării
RECROMÁRE, recromări, s. f. Operație de tăbăcire cu crom a pieilor, ulterioară unei alte tăbăciri și destinată îmbunătățirii unor caracteristici ale pieilor finite. – Pref. re- + cromare.

DOOM

recromáre (re-cro-) s. f., g.-d. art. recromắrii; pl. recromắri

recromările
RECROMÁRE, recromări, s. f. Operație de tăbăcire cu crom a pieilor, ulterioară unei alte tăbăciri și destinată îmbunătățirii unor caracteristici ale pieilor finite. – Pref. re- + cromare.

DOOM

recromáre (re-cro-) s. f., g.-d. art. recromắrii; pl. recromắri

recromărilor
RECROMÁRE, recromări, s. f. Operație de tăbăcire cu crom a pieilor, ulterioară unei alte tăbăciri și destinată îmbunătățirii unor caracteristici ale pieilor finite. – Pref. re- + cromare.

DOOM

recromáre (re-cro-) s. f., g.-d. art. recromắrii; pl. recromắri

recrudescent
RECRUDESCÉNT, -Ă, recrudescenți, -te, adj. (Med.; adesea fig.) Care prezintă o recrudescență; care își reia forța, intensitatea. – Din fr. recrudescent.

DOOM

recrudescént (re-cru-) adj. m., pl. recrudescénți; f. recrudescéntă, pl. recrudescénte

recrudescenta
RECRUDESCÉNT, -Ă, recrudescenți, -te, adj. (Med.; adesea fig.) Care prezintă o recrudescență; care își reia forța, intensitatea. – Din fr. recrudescent.

DOOM

recrudescént (re-cru-) adj. m., pl. recrudescénți; f. recrudescéntă, pl. recrudescénte

recrudescente
RECRUDESCÉNT, -Ă, recrudescenți, -te, adj. (Med.; adesea fig.) Care prezintă o recrudescență; care își reia forța, intensitatea. – Din fr. recrudescent.

DOOM

recrudescént (re-cru-) adj. m., pl. recrudescénți; f. recrudescéntă, pl. recrudescénte

recrudescentei
RECRUDESCÉNT, -Ă, recrudescenți, -te, adj. (Med.; adesea fig.) Care prezintă o recrudescență; care își reia forța, intensitatea. – Din fr. recrudescent.

DOOM

recrudescént (re-cru-) adj. m., pl. recrudescénți; f. recrudescéntă, pl. recrudescénte

recrudescentele
RECRUDESCÉNT, -Ă, recrudescenți, -te, adj. (Med.; adesea fig.) Care prezintă o recrudescență; care își reia forța, intensitatea. – Din fr. recrudescent.

DOOM

recrudescént (re-cru-) adj. m., pl. recrudescénți; f. recrudescéntă, pl. recrudescénte

recrudescentelor
RECRUDESCÉNT, -Ă, recrudescenți, -te, adj. (Med.; adesea fig.) Care prezintă o recrudescență; care își reia forța, intensitatea. – Din fr. recrudescent.

DOOM

recrudescént (re-cru-) adj. m., pl. recrudescénți; f. recrudescéntă, pl. recrudescénte

recrudescentul
RECRUDESCÉNT, -Ă, recrudescenți, -te, adj. (Med.; adesea fig.) Care prezintă o recrudescență; care își reia forța, intensitatea. – Din fr. recrudescent.

DOOM

recrudescént (re-cru-) adj. m., pl. recrudescénți; f. recrudescéntă, pl. recrudescénte

recrudescentului
RECRUDESCÉNT, -Ă, recrudescenți, -te, adj. (Med.; adesea fig.) Care prezintă o recrudescență; care își reia forța, intensitatea. – Din fr. recrudescent.

DOOM

recrudescént (re-cru-) adj. m., pl. recrudescénți; f. recrudescéntă, pl. recrudescénte

recrudescența
RECRUDESCÉNȚĂ, recrudescențe, s. f. (Med.) Revenire într-o formă mai acută a unei boli sau a unei epidemii după scăderea intensității acestora. ♦ Fig. Reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat și mai intens a unei activități, a unei stări etc. – Din fr. recrudescence.

DOOM

recrudescénță (re-cru-) s. f., g.-d. art. recrudescénței; pl. recrudescénțe

recrudescențe
RECRUDESCÉNȚĂ, recrudescențe, s. f. (Med.) Revenire într-o formă mai acută a unei boli sau a unei epidemii după scăderea intensității acestora. ♦ Fig. Reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat și mai intens a unei activități, a unei stări etc. – Din fr. recrudescence.

DOOM

recrudescénță (re-cru-) s. f., g.-d. art. recrudescénței; pl. recrudescénțe

recrudescenței
RECRUDESCÉNȚĂ, recrudescențe, s. f. (Med.) Revenire într-o formă mai acută a unei boli sau a unei epidemii după scăderea intensității acestora. ♦ Fig. Reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat și mai intens a unei activități, a unei stări etc. – Din fr. recrudescence.

DOOM

recrudescénță (re-cru-) s. f., g.-d. art. recrudescénței; pl. recrudescénțe

recrudescențele
RECRUDESCÉNȚĂ, recrudescențe, s. f. (Med.) Revenire într-o formă mai acută a unei boli sau a unei epidemii după scăderea intensității acestora. ♦ Fig. Reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat și mai intens a unei activități, a unei stări etc. – Din fr. recrudescence.

DOOM

recrudescénță (re-cru-) s. f., g.-d. art. recrudescénței; pl. recrudescénțe

recrudescențelor
RECRUDESCÉNȚĂ, recrudescențe, s. f. (Med.) Revenire într-o formă mai acută a unei boli sau a unei epidemii după scăderea intensității acestora. ♦ Fig. Reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat și mai intens a unei activități, a unei stări etc. – Din fr. recrudescence.

DOOM

recrudescénță (re-cru-) s. f., g.-d. art. recrudescénței; pl. recrudescénțe

recrudescenți
RECRUDESCÉNT, -Ă, recrudescenți, -te, adj. (Med.; adesea fig.) Care prezintă o recrudescență; care își reia forța, intensitatea. – Din fr. recrudescent.

DOOM

recrudescént (re-cru-) adj. m., pl. recrudescénți; f. recrudescéntă, pl. recrudescénte

recrudescenții
RECRUDESCÉNT, -Ă, recrudescenți, -te, adj. (Med.; adesea fig.) Care prezintă o recrudescență; care își reia forța, intensitatea. – Din fr. recrudescent.

DOOM

recrudescént (re-cru-) adj. m., pl. recrudescénți; f. recrudescéntă, pl. recrudescénte

recrudescenților
RECRUDESCÉNT, -Ă, recrudescenți, -te, adj. (Med.; adesea fig.) Care prezintă o recrudescență; care își reia forța, intensitatea. – Din fr. recrudescent.

DOOM

recrudescént (re-cru-) adj. m., pl. recrudescénți; f. recrudescéntă, pl. recrudescénte

recrut
RECRÚT, recruți, s. m. Tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curând încorporat. ♦ Fig. (Fam.) Persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător. – Din germ. Rekrut, rus. rekrut.

DOOM

recrút (re-crut) s. m., pl. recrúți

recruta
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

DOOM

recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză

recrutai
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

DOOM

recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză

recrutam
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

DOOM

recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză

recrutare
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

DOOM

recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză

recrutare
RECRUTÁRE, recrutări, s. f. Acțiunea de a recruta și rezultatul ei. – V. recruta.

DOOM

recrutáre (re-cru-) s. f., g.-d. art. recrutắrii; pl. recrutắri

recrutarea
RECRUTÁRE, recrutări, s. f. Acțiunea de a recruta și rezultatul ei. – V. recruta.

DOOM

recrutáre (re-cru-) s. f., g.-d. art. recrutắrii; pl. recrutắri

recrutară
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

DOOM

recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză

recrutarăm
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

DOOM

recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză

recrutarăți
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

DOOM

recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză

recrutase
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

DOOM

recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză

recrutasem
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

DOOM

recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză

recrutaseră
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

DOOM

recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză

recrutaserăm
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

DOOM

recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză

recrutaserăți
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

DOOM

recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză

recrutaseși
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

DOOM

recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză

recrutaseți
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

DOOM

recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză

recrutat
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

DOOM

recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză

recrutat
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr, un contingent de tineri, care urmează să fie încorporați pentru îndeplinirea serviciului militar. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrarea în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

recrutau
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

DOOM

recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză

recrutași
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

DOOM

recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză

recrutați
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

DOOM

recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză

recrutație
RECRUTÁȚIE, recrutații, s. f. (Învechit) Recrutare. ♦ Rechiziție. Casele dorobanților se scutesc de capitație și de recrutație. BĂLCESCU, O. I. 37. – Variantă: recrutațiúne (HASDEU, I. V. 131) s. f.

recrutațiune
RECRUTAȚIÚNE s. f. v. recrutație.

recrutează
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

DOOM

recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză

recrutez
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

DOOM

recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză

recruteze
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

DOOM

recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză

recrutezi
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

DOOM

recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză

recrutor
RECRUTÓR, recrutori, s. m. 1. Persoană care făcea recrutări în armată. 2. Persoană care recrutează membrii pentru un partid, pentru o asociație etc. – Din fr. recruteur.

recrutori
RECRUTÓR, recrutori, s. m. 1. Persoană care făcea recrutări în armată. 2. Persoană care recrutează membrii pentru un partid, pentru o asociație etc. – Din fr. recruteur.

recrutorii
RECRUTÓR, recrutori, s. m. 1. Persoană care făcea recrutări în armată. 2. Persoană care recrutează membrii pentru un partid, pentru o asociație etc. – Din fr. recruteur.

recrutorilor
RECRUTÓR, recrutori, s. m. 1. Persoană care făcea recrutări în armată. 2. Persoană care recrutează membrii pentru un partid, pentru o asociație etc. – Din fr. recruteur.

recrutorul
RECRUTÓR, recrutori, s. m. 1. Persoană care făcea recrutări în armată. 2. Persoană care recrutează membrii pentru un partid, pentru o asociație etc. – Din fr. recruteur.

recrutorului
RECRUTÓR, recrutori, s. m. 1. Persoană care făcea recrutări în armată. 2. Persoană care recrutează membrii pentru un partid, pentru o asociație etc. – Din fr. recruteur.

recrutul
RECRÚT, recruți, s. m. Tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curând încorporat. ♦ Fig. (Fam.) Persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător. – Din germ. Rekrut, rus. rekrut.

DOOM

recrút (re-crut) s. m., pl. recrúți

recrutului
RECRÚT, recruți, s. m. Tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curând încorporat. ♦ Fig. (Fam.) Persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător. – Din germ. Rekrut, rus. rekrut.

DOOM

recrút (re-crut) s. m., pl. recrúți

recrutând
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

DOOM

recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză

recrutînd
RECRUTÁ, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

DOOM

recrutá (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recruteáză

recrută
RECRÚTĂ s. f. v. recrut.

recrutări
RECRUTÁRE, recrutări, s. f. Acțiunea de a recruta și rezultatul ei. – V. recruta.

DOOM

recrutáre (re-cru-) s. f., g.-d. art. recrutắrii; pl. recrutắri

recrutării
RECRUTÁRE, recrutări, s. f. Acțiunea de a recruta și rezultatul ei. – V. recruta.

DOOM

recrutáre (re-cru-) s. f., g.-d. art. recrutắrii; pl. recrutắri

recrutările
RECRUTÁRE, recrutări, s. f. Acțiunea de a recruta și rezultatul ei. – V. recruta.

DOOM

recrutáre (re-cru-) s. f., g.-d. art. recrutắrii; pl. recrutắri

recrutărilor
RECRUTÁRE, recrutări, s. f. Acțiunea de a recruta și rezultatul ei. – V. recruta.

DOOM

recrutáre (re-cru-) s. f., g.-d. art. recrutắrii; pl. recrutắri

recruți
RECRÚT, recruți, s. m. Tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curând încorporat. ♦ Fig. (Fam.) Persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător. – Din germ. Rekrut, rus. rekrut.

DOOM

recrút (re-crut) s. m., pl. recrúți

recruții
RECRÚT, recruți, s. m. Tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curând încorporat. ♦ Fig. (Fam.) Persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător. – Din germ. Rekrut, rus. rekrut.

DOOM

recrút (re-crut) s. m., pl. recrúți

recruților
RECRÚT, recruți, s. m. Tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curând încorporat. ♦ Fig. (Fam.) Persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător. – Din germ. Rekrut, rus. rekrut.

DOOM

recrút (re-crut) s. m., pl. recrúți

rect
RECT²- v. recti-.

rect
RECT, recturi, s. n. Ultima parte a tubului digestiv, care se întinde de la colon până la orificiul anal. – Din fr. rectum, lat. rectum [intestinum].

DOOM

rect s. n., pl. récturi

rect
-RECT³ Element secund de compunere savantă cu semnificația „drept”. [< fr. recte, cf. lat. rectus].

rectal
RECTÁL, -Ă, rectali, -e, adj. Care aparține rectului, privitor la rect. – Din fr. rectal.

DOOM

rectál adj. m., pl. rectáli; f. rectálă, pl. rectále

rectala
RECTÁL, -Ă, rectali, -e, adj. Care aparține rectului, privitor la rect. – Din fr. rectal.

DOOM

rectál adj. m., pl. rectáli; f. rectálă, pl. rectále

rectale
RECTÁL, -Ă, rectali, -e, adj. Care aparține rectului, privitor la rect. – Din fr. rectal.

DOOM

rectál adj. m., pl. rectáli; f. rectálă, pl. rectále

rectalei
RECTÁL, -Ă, rectali, -e, adj. Care aparține rectului, privitor la rect. – Din fr. rectal.

DOOM

rectál adj. m., pl. rectáli; f. rectálă, pl. rectále

rectalele
RECTÁL, -Ă, rectali, -e, adj. Care aparține rectului, privitor la rect. – Din fr. rectal.

DOOM

rectál adj. m., pl. rectáli; f. rectálă, pl. rectále

rectalelor
RECTÁL, -Ă, rectali, -e, adj. Care aparține rectului, privitor la rect. – Din fr. rectal.

DOOM

rectál adj. m., pl. rectáli; f. rectálă, pl. rectále

rectalgia
RECTALGÍE s.f. (Med.) Proctalgie. [< germ. Rektalgie].

rectalgie
RECTALGÍE s.f. (Med.) Proctalgie. [< germ. Rektalgie].

rectalgiei
RECTALGÍE s.f. (Med.) Proctalgie. [< germ. Rektalgie].

rectalgii
RECTALGÍE s.f. (Med.) Proctalgie. [< germ. Rektalgie].

rectalgiile
RECTALGÍE s.f. (Med.) Proctalgie. [< germ. Rektalgie].

rectalgiilor
RECTALGÍE s.f. (Med.) Proctalgie. [< germ. Rektalgie].

rectali
RECTÁL, -Ă, rectali, -e, adj. Care aparține rectului, privitor la rect. – Din fr. rectal.

DOOM

rectál adj. m., pl. rectáli; f. rectálă, pl. rectále

rectalii
RECTÁL, -Ă, rectali, -e, adj. Care aparține rectului, privitor la rect. – Din fr. rectal.

DOOM

rectál adj. m., pl. rectáli; f. rectálă, pl. rectále

rectalilor
RECTÁL, -Ă, rectali, -e, adj. Care aparține rectului, privitor la rect. – Din fr. rectal.

DOOM

rectál adj. m., pl. rectáli; f. rectálă, pl. rectále

rectalul
RECTÁL, -Ă, rectali, -e, adj. Care aparține rectului, privitor la rect. – Din fr. rectal.

DOOM

rectál adj. m., pl. rectáli; f. rectálă, pl. rectále

rectalului
RECTÁL, -Ă, rectali, -e, adj. Care aparține rectului, privitor la rect. – Din fr. rectal.

DOOM

rectál adj. m., pl. rectáli; f. rectálă, pl. rectále

rectangular
RECTANGULÁR, -Ă, rectangulari, -e, adj. Dreptunghiular. ◊ Coordonate rectangulare = coordonate care sunt perpendiculare una pe alta, formând unghiuri drepte. – Din fr. rectangulaire.

DOOM

rectangulár adj. m., pl. rectangulári; f. rectanguláră, pl. rectanguláre

rectangulara
RECTANGULÁR, -Ă, rectangulari, -e, adj. Dreptunghiular. ◊ Coordonate rectangulare = coordonate care sunt perpendiculare una pe alta, formând unghiuri drepte. – Din fr. rectangulaire.

DOOM

rectangulár adj. m., pl. rectangulári; f. rectanguláră, pl. rectanguláre

rectangulare
RECTANGULÁR, -Ă, rectangulari, -e, adj. Dreptunghiular. ◊ Coordonate rectangulare = coordonate care sunt perpendiculare una pe alta, formând unghiuri drepte. – Din fr. rectangulaire.

DOOM

rectangulár adj. m., pl. rectangulári; f. rectanguláră, pl. rectanguláre

rectangularei
RECTANGULÁR, -Ă, rectangulari, -e, adj. Dreptunghiular. ◊ Coordonate rectangulare = coordonate care sunt perpendiculare una pe alta, formând unghiuri drepte. – Din fr. rectangulaire.

DOOM

rectangulár adj. m., pl. rectangulári; f. rectanguláră, pl. rectanguláre

rectangularele
RECTANGULÁR, -Ă, rectangulari, -e, adj. Dreptunghiular. ◊ Coordonate rectangulare = coordonate care sunt perpendiculare una pe alta, formând unghiuri drepte. – Din fr. rectangulaire.

DOOM

rectangulár adj. m., pl. rectangulári; f. rectanguláră, pl. rectanguláre

rectangularelor
RECTANGULÁR, -Ă, rectangulari, -e, adj. Dreptunghiular. ◊ Coordonate rectangulare = coordonate care sunt perpendiculare una pe alta, formând unghiuri drepte. – Din fr. rectangulaire.

DOOM

rectangulár adj. m., pl. rectangulári; f. rectanguláră, pl. rectanguláre

rectangulari
RECTANGULÁR, -Ă, rectangulari, -e, adj. Dreptunghiular. ◊ Coordonate rectangulare = coordonate care sunt perpendiculare una pe alta, formând unghiuri drepte. – Din fr. rectangulaire.

DOOM

rectangulár adj. m., pl. rectangulári; f. rectanguláră, pl. rectanguláre

rectangularii
RECTANGULÁR, -Ă, rectangulari, -e, adj. Dreptunghiular. ◊ Coordonate rectangulare = coordonate care sunt perpendiculare una pe alta, formând unghiuri drepte. – Din fr. rectangulaire.

DOOM

rectangulár adj. m., pl. rectangulári; f. rectanguláră, pl. rectanguláre

rectangularilor
RECTANGULÁR, -Ă, rectangulari, -e, adj. Dreptunghiular. ◊ Coordonate rectangulare = coordonate care sunt perpendiculare una pe alta, formând unghiuri drepte. – Din fr. rectangulaire.

DOOM

rectangulár adj. m., pl. rectangulári; f. rectanguláră, pl. rectanguláre

rectangularul
RECTANGULÁR, -Ă, rectangulari, -e, adj. Dreptunghiular. ◊ Coordonate rectangulare = coordonate care sunt perpendiculare una pe alta, formând unghiuri drepte. – Din fr. rectangulaire.

DOOM

rectangulár adj. m., pl. rectangulári; f. rectanguláră, pl. rectanguláre

rectangularului
RECTANGULÁR, -Ă, rectangulari, -e, adj. Dreptunghiular. ◊ Coordonate rectangulare = coordonate care sunt perpendiculare una pe alta, formând unghiuri drepte. – Din fr. rectangulaire.

DOOM

rectangulár adj. m., pl. rectangulári; f. rectanguláră, pl. rectanguláre

recte
RECTE adv. Cu adevărat; anume. – Cuv. lat.

DOOM

récte adv.

recti
RECTI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „drept”, „în unghi drept”. [Var. rect-. / < fr. recti-, cf. lat. rectus].

rectific
RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

DOOM

rectificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rectífică

rectifica
RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

DOOM

rectificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rectífică

rectificabil
RECTIFICÁBIL, -Ă, rectificabili, -e, adj. 1. Care poate fi rectificat. 2. (Mat.; în sintagma) Curbă rectificabilă = curbă din plan sau din spațiu pentru care orice arc mărginit al ei are lungime. – Rectifica + suf. -bil. Cf. fr. rectifiable.

DOOM

rectificábil adj. m., pl. rectificábili; f. rectificábilă, pl. rectificábile

rectificabila
RECTIFICÁBIL, -Ă, rectificabili, -e, adj. 1. Care poate fi rectificat. 2. (Mat.; în sintagma) Curbă rectificabilă = curbă din plan sau din spațiu pentru care orice arc mărginit al ei are lungime. – Rectifica + suf. -bil. Cf. fr. rectifiable.

DOOM

rectificábil adj. m., pl. rectificábili; f. rectificábilă, pl. rectificábile

rectificabile
RECTIFICÁBIL, -Ă, rectificabili, -e, adj. 1. Care poate fi rectificat. 2. (Mat.; în sintagma) Curbă rectificabilă = curbă din plan sau din spațiu pentru care orice arc mărginit al ei are lungime. – Rectifica + suf. -bil. Cf. fr. rectifiable.

DOOM

rectificábil adj. m., pl. rectificábili; f. rectificábilă, pl. rectificábile

rectificabilei
RECTIFICÁBIL, -Ă, rectificabili, -e, adj. 1. Care poate fi rectificat. 2. (Mat.; în sintagma) Curbă rectificabilă = curbă din plan sau din spațiu pentru care orice arc mărginit al ei are lungime. – Rectifica + suf. -bil. Cf. fr. rectifiable.

DOOM

rectificábil adj. m., pl. rectificábili; f. rectificábilă, pl. rectificábile

rectificabilele
RECTIFICÁBIL, -Ă, rectificabili, -e, adj. 1. Care poate fi rectificat. 2. (Mat.; în sintagma) Curbă rectificabilă = curbă din plan sau din spațiu pentru care orice arc mărginit al ei are lungime. – Rectifica + suf. -bil. Cf. fr. rectifiable.

DOOM

rectificábil adj. m., pl. rectificábili; f. rectificábilă, pl. rectificábile

rectificabilelor
RECTIFICÁBIL, -Ă, rectificabili, -e, adj. 1. Care poate fi rectificat. 2. (Mat.; în sintagma) Curbă rectificabilă = curbă din plan sau din spațiu pentru care orice arc mărginit al ei are lungime. – Rectifica + suf. -bil. Cf. fr. rectifiable.

DOOM

rectificábil adj. m., pl. rectificábili; f. rectificábilă, pl. rectificábile

rectificabili
RECTIFICÁBIL, -Ă, rectificabili, -e, adj. 1. Care poate fi rectificat. 2. (Mat.; în sintagma) Curbă rectificabilă = curbă din plan sau din spațiu pentru care orice arc mărginit al ei are lungime. – Rectifica + suf. -bil. Cf. fr. rectifiable.

DOOM

rectificábil adj. m., pl. rectificábili; f. rectificábilă, pl. rectificábile

rectificabilii
RECTIFICÁBIL, -Ă, rectificabili, -e, adj. 1. Care poate fi rectificat. 2. (Mat.; în sintagma) Curbă rectificabilă = curbă din plan sau din spațiu pentru care orice arc mărginit al ei are lungime. – Rectifica + suf. -bil. Cf. fr. rectifiable.

DOOM

rectificábil adj. m., pl. rectificábili; f. rectificábilă, pl. rectificábile

rectificabililor
RECTIFICÁBIL, -Ă, rectificabili, -e, adj. 1. Care poate fi rectificat. 2. (Mat.; în sintagma) Curbă rectificabilă = curbă din plan sau din spațiu pentru care orice arc mărginit al ei are lungime. – Rectifica + suf. -bil. Cf. fr. rectifiable.

DOOM

rectificábil adj. m., pl. rectificábili; f. rectificábilă, pl. rectificábile

rectificabilul
RECTIFICÁBIL, -Ă, rectificabili, -e, adj. 1. Care poate fi rectificat. 2. (Mat.; în sintagma) Curbă rectificabilă = curbă din plan sau din spațiu pentru care orice arc mărginit al ei are lungime. – Rectifica + suf. -bil. Cf. fr. rectifiable.

DOOM

rectificábil adj. m., pl. rectificábili; f. rectificábilă, pl. rectificábile

rectificabilului
RECTIFICÁBIL, -Ă, rectificabili, -e, adj. 1. Care poate fi rectificat. 2. (Mat.; în sintagma) Curbă rectificabilă = curbă din plan sau din spațiu pentru care orice arc mărginit al ei are lungime. – Rectifica + suf. -bil. Cf. fr. rectifiable.

DOOM

rectificábil adj. m., pl. rectificábili; f. rectificábilă, pl. rectificábile

rectificai
RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

DOOM

rectificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rectífică

rectificam
RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

DOOM

rectificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rectífică

rectificare
RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

DOOM

rectificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rectífică

rectificare
RECTIFICÁRE, rectificări, s. f. Acțiunea de a rectifica și rezultatul ei; îndreptare, corijare. ♦ (Concr.) Notă (într-un ziar) prin care se rectifică (1) ceva. – V. rectifica.

DOOM

rectificáre s. f., g.-d. art. rectificắrii; pl. rectificắri

rectificarea
RECTIFICÁRE, rectificări, s. f. Acțiunea de a rectifica și rezultatul ei; îndreptare, corijare. ♦ (Concr.) Notă (într-un ziar) prin care se rectifică (1) ceva. – V. rectifica.

DOOM

rectificáre s. f., g.-d. art. rectificắrii; pl. rectificắri

rectificară
RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

DOOM

rectificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rectífică

rectificarăm
RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

DOOM

rectificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rectífică

rectificarăți
RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

DOOM

rectificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rectífică

rectificase
RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

DOOM

rectificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rectífică

rectificasem
RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

DOOM

rectificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rectífică

rectificaseră
RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

DOOM

rectificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rectífică

rectificaserăm
RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

DOOM

rectificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rectífică

rectificaserăți
RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

DOOM

rectificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rectífică

rectificaseși
RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

DOOM

rectificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rectífică

rectificaseți
RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

DOOM

rectificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rectífică

rectificat
RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

DOOM

rectificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rectífică

rectificat
RECTIFICÁT s. n. Faptul de a rectifica; rectificare. ◊ Mașină de rectificat = mașină-unealtă de prelucrare a suprafețelor metalice prin rectificare. – V. rectifica.

rectificata
RECTIFICÁT s. n. Faptul de a rectifica; rectificare. ◊ Mașină de rectificat = mașină-unealtă de prelucrare a suprafețelor metalice prin rectificare. – V. rectifica.

rectificate
RECTIFICÁT s. n. Faptul de a rectifica; rectificare. ◊ Mașină de rectificat = mașină-unealtă de prelucrare a suprafețelor metalice prin rectificare. – V. rectifica.

rectificatei
RECTIFICÁT s. n. Faptul de a rectifica; rectificare. ◊ Mașină de rectificat = mașină-unealtă de prelucrare a suprafețelor metalice prin rectificare. – V. rectifica.

rectificatele
RECTIFICÁT s. n. Faptul de a rectifica; rectificare. ◊ Mașină de rectificat = mașină-unealtă de prelucrare a suprafețelor metalice prin rectificare. – V. rectifica.

rectificatelor
RECTIFICÁT s. n. Faptul de a rectifica; rectificare. ◊ Mașină de rectificat = mașină-unealtă de prelucrare a suprafețelor metalice prin rectificare. – V. rectifica.

rectificativ
RECTIFICATÍV, -Ă adj. (Rar) Rectificator. [Cf. fr. rectificatif].

rectificativa
RECTIFICATÍV, -Ă adj. (Rar) Rectificator. [Cf. fr. rectificatif].

rectificative
RECTIFICATÍV, -Ă adj. (Rar) Rectificator. [Cf. fr. rectificatif].

rectificativei
RECTIFICATÍV, -Ă adj. (Rar) Rectificator. [Cf. fr. rectificatif].

rectificativele
RECTIFICATÍV, -Ă adj. (Rar) Rectificator. [Cf. fr. rectificatif].

rectificativelor
RECTIFICATÍV, -Ă adj. (Rar) Rectificator. [Cf. fr. rectificatif].

rectificativi
RECTIFICATÍV, -Ă adj. (Rar) Rectificator. [Cf. fr. rectificatif].

rectificativii
RECTIFICATÍV, -Ă adj. (Rar) Rectificator. [Cf. fr. rectificatif].

rectificativilor
RECTIFICATÍV, -Ă adj. (Rar) Rectificator. [Cf. fr. rectificatif].

rectificativul
RECTIFICATÍV, -Ă adj. (Rar) Rectificator. [Cf. fr. rectificatif].

rectificativului
RECTIFICATÍV, -Ă adj. (Rar) Rectificator. [Cf. fr. rectificatif].

rectificatoare
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

DOOM

rectificatór² (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre

rectificatoare
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

DOOM

rectificatór² (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre

rectificatoarea
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

DOOM

rectificatór² (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre

rectificatoarea
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

DOOM

rectificatór² (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre

rectificatoarei
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

DOOM

rectificatór² (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre

rectificatoarei
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

DOOM

rectificatór² (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre

rectificatoarele
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

DOOM

rectificatór² (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre

rectificatoarele
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

DOOM

rectificatór² (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre

rectificatoarelor
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

DOOM

rectificatór² (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre

rectificatoarelor
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

DOOM

rectificatór² (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre

rectificator
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

DOOM

rectificatór² (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre

rectificator
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

DOOM

rectificatór² (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre

rectificatori
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

DOOM

rectificatór² (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre

rectificatori
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

DOOM

rectificatór² (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre

rectificatorii
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

DOOM

rectificatór² (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre

rectificatorii
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

DOOM

rectificatór² (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre

rectificatorilor
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

DOOM

rectificatór² (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre

rectificatorilor
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

DOOM

rectificatór² (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre

rectificatorul
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

DOOM

rectificatór² (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre

rectificatorul
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

DOOM

rectificatór² (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre

rectificatorului
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

DOOM

rectificatór² (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre

rectificatorului
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.

DOOM

rectificatór² (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre

rectificatul
RECTIFICÁT s. n. Faptul de a rectifica; rectificare. ◊ Mașină de rectificat = mașină-unealtă de prelucrare a suprafețelor metalice prin rectificare. – V. rectifica.

rectificatului
RECTIFICÁT s. n. Faptul de a rectifica; rectificare. ◊ Mașină de rectificat = mașină-unealtă de prelucrare a suprafețelor metalice prin rectificare. – V. rectifica.

rectificau
RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

DOOM

rectificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rectífică

rectificași
RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

DOOM

rectificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rectífică

rectificați
RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

DOOM

rectificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rectífică

rectificați
RECTIFICÁT s. n. Faptul de a rectifica; rectificare. ◊ Mașină de rectificat = mașină-unealtă de prelucrare a suprafețelor metalice prin rectificare. – V. rectifica.

rectificații
RECTIFICÁT s. n. Faptul de a rectifica; rectificare. ◊ Mașină de rectificat = mașină-unealtă de prelucrare a suprafețelor metalice prin rectificare. – V. rectifica.

rectificaților
RECTIFICÁT s. n. Faptul de a rectifica; rectificare. ◊ Mașină de rectificat = mașină-unealtă de prelucrare a suprafețelor metalice prin rectificare. – V. rectifica.

rectifice
RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

DOOM

rectificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rectífică

rectifici
RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

DOOM

rectificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rectífică

rectificând
RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

DOOM

rectificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rectífică

rectificînd
RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

DOOM

rectificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rectífică

rectificări
RECTIFICÁRE, rectificări, s. f. Acțiunea de a rectifica și rezultatul ei; îndreptare, corijare. ♦ (Concr.) Notă (într-un ziar) prin care se rectifică (1) ceva. – V. rectifica.

DOOM

rectificáre s. f., g.-d. art. rectificắrii; pl. rectificắri

rectificării
RECTIFICÁRE, rectificări, s. f. Acțiunea de a rectifica și rezultatul ei; îndreptare, corijare. ♦ (Concr.) Notă (într-un ziar) prin care se rectifică (1) ceva. – V. rectifica.

DOOM

rectificáre s. f., g.-d. art. rectificắrii; pl. rectificắri

rectificările
RECTIFICÁRE, rectificări, s. f. Acțiunea de a rectifica și rezultatul ei; îndreptare, corijare. ♦ (Concr.) Notă (într-un ziar) prin care se rectifică (1) ceva. – V. rectifica.

DOOM

rectificáre s. f., g.-d. art. rectificắrii; pl. rectificắri

rectificărilor
RECTIFICÁRE, rectificări, s. f. Acțiunea de a rectifica și rezultatul ei; îndreptare, corijare. ♦ (Concr.) Notă (într-un ziar) prin care se rectifică (1) ceva. – V. rectifica.

DOOM

rectificáre s. f., g.-d. art. rectificắrii; pl. rectificắri

rectilin
RECTILÍNIU, -IE, rectilinii, adj. (Mat.) 1. În linie dreaptă. Mișcare rectilinie. (Atestat în forma rectilin) Șoseaua tăia o dîră lucioasă, rectilină, pe care sania aluneca vertiginos. REBREANU, R. I 215. 2. (Despre figuri geometrice) Format din linii drepte. Triunghi rectiliniu. – Variantă: rectilín, -ă adj.

rectilinear
RECTILINEÁR, -Ă, rectilineari, -e, adj. Ortoscopic. – Pronunțat: -ne-ar.

rectilinia
RECTILÍNIU, -IE, rectilinii, adj. (Mat.; despre o mișcare) Care este în linie dreaptă. ♦ (Despre figuri geometrice) Care este mărginit de linii drepte. ◊ Unghi rectiliniu = unghi egal cu nouăzeci de grade. – Din fr. rectiligne.

DOOM

rectilíniu [niu pron. niu] adj. m., f. rectilínie (-ni-e); pl. m. și f. rectilínii

rectiliniar
RECTILINIÁR, -Ă, rectiliniari, -e, adj. Ortoscopic. [Pr.: -ni-ar] – Din fr. rectilinéaire.

DOOM

rectiliniár (din linii) (-ni-ar) adj. m., pl. rectiliniári; f. rectiliniáră, pl. rectiliniáre

rectiliniara
RECTILINIÁR, -Ă, rectiliniari, -e, adj. Ortoscopic. [Pr.: -ni-ar] – Din fr. rectilinéaire.

DOOM

rectiliniár (din linii) (-ni-ar) adj. m., pl. rectiliniári; f. rectiliniáră, pl. rectiliniáre

rectiliniare
RECTILINIÁR, -Ă, rectiliniari, -e, adj. Ortoscopic. [Pr.: -ni-ar] – Din fr. rectilinéaire.

DOOM

rectiliniár (din linii) (-ni-ar) adj. m., pl. rectiliniári; f. rectiliniáră, pl. rectiliniáre

rectiliniarei
RECTILINIÁR, -Ă, rectiliniari, -e, adj. Ortoscopic. [Pr.: -ni-ar] – Din fr. rectilinéaire.

DOOM

rectiliniár (din linii) (-ni-ar) adj. m., pl. rectiliniári; f. rectiliniáră, pl. rectiliniáre

rectiliniarele
RECTILINIÁR, -Ă, rectiliniari, -e, adj. Ortoscopic. [Pr.: -ni-ar] – Din fr. rectilinéaire.

DOOM

rectiliniár (din linii) (-ni-ar) adj. m., pl. rectiliniári; f. rectiliniáră, pl. rectiliniáre

rectiliniarelor
RECTILINIÁR, -Ă, rectiliniari, -e, adj. Ortoscopic. [Pr.: -ni-ar] – Din fr. rectilinéaire.

DOOM

rectiliniár (din linii) (-ni-ar) adj. m., pl. rectiliniári; f. rectiliniáră, pl. rectiliniáre

rectiliniari
RECTILINIÁR, -Ă, rectiliniari, -e, adj. Ortoscopic. [Pr.: -ni-ar] – Din fr. rectilinéaire.

DOOM

rectiliniár (din linii) (-ni-ar) adj. m., pl. rectiliniári; f. rectiliniáră, pl. rectiliniáre

rectiliniarii
RECTILINIÁR, -Ă, rectiliniari, -e, adj. Ortoscopic. [Pr.: -ni-ar] – Din fr. rectilinéaire.

DOOM

rectiliniár (din linii) (-ni-ar) adj. m., pl. rectiliniári; f. rectiliniáră, pl. rectiliniáre

rectiliniarilor
RECTILINIÁR, -Ă, rectiliniari, -e, adj. Ortoscopic. [Pr.: -ni-ar] – Din fr. rectilinéaire.

DOOM

rectiliniár (din linii) (-ni-ar) adj. m., pl. rectiliniári; f. rectiliniáră, pl. rectiliniáre

rectiliniaritate
RECTILINIARITÁTE s. f. (Fiz.) Calitate a unui sistem optic de a forma imagini corecte, fără distorsiuni. [Pr.: -ni-a-] – Rectiliniar + suf. -itate.

rectiliniaritatea
RECTILINIARITÁTE s. f. (Fiz.) Calitate a unui sistem optic de a forma imagini corecte, fără distorsiuni. [Pr.: -ni-a-] – Rectiliniar + suf. -itate.

rectiliniarități
RECTILINIARITÁTE s. f. (Fiz.) Calitate a unui sistem optic de a forma imagini corecte, fără distorsiuni. [Pr.: -ni-a-] – Rectiliniar + suf. -itate.

rectiliniarității
RECTILINIARITÁTE s. f. (Fiz.) Calitate a unui sistem optic de a forma imagini corecte, fără distorsiuni. [Pr.: -ni-a-] – Rectiliniar + suf. -itate.

rectiliniarul
RECTILINIÁR, -Ă, rectiliniari, -e, adj. Ortoscopic. [Pr.: -ni-ar] – Din fr. rectilinéaire.

DOOM

rectiliniár (din linii) (-ni-ar) adj. m., pl. rectiliniári; f. rectiliniáră, pl. rectiliniáre

rectiliniarului
RECTILINIÁR, -Ă, rectiliniari, -e, adj. Ortoscopic. [Pr.: -ni-ar] – Din fr. rectilinéaire.

DOOM

rectiliniár (din linii) (-ni-ar) adj. m., pl. rectiliniári; f. rectiliniáră, pl. rectiliniáre

rectilinie
RECTILÍNIU, -IE, rectilinii, adj. (Mat.; despre o mișcare) Care este în linie dreaptă. ♦ (Despre figuri geometrice) Care este mărginit de linii drepte. ◊ Unghi rectiliniu = unghi egal cu nouăzeci de grade. – Din fr. rectiligne.

DOOM

rectilíniu [niu pron. niu] adj. m., f. rectilínie (-ni-e); pl. m. și f. rectilínii

rectiliniei
RECTILÍNIU, -IE, rectilinii, adj. (Mat.; despre o mișcare) Care este în linie dreaptă. ♦ (Despre figuri geometrice) Care este mărginit de linii drepte. ◊ Unghi rectiliniu = unghi egal cu nouăzeci de grade. – Din fr. rectiligne.

DOOM

rectilíniu [niu pron. niu] adj. m., f. rectilínie (-ni-e); pl. m. și f. rectilínii

rectilinii
RECTILÍNIU, -IE, rectilinii, adj. (Mat.; despre o mișcare) Care este în linie dreaptă. ♦ (Despre figuri geometrice) Care este mărginit de linii drepte. ◊ Unghi rectiliniu = unghi egal cu nouăzeci de grade. – Din fr. rectiligne.

DOOM

rectilíniu [niu pron. niu] adj. m., f. rectilínie (-ni-e); pl. m. și f. rectilínii

rectiliniii
RECTILÍNIU, -IE, rectilinii, adj. (Mat.; despre o mișcare) Care este în linie dreaptă. ♦ (Despre figuri geometrice) Care este mărginit de linii drepte. ◊ Unghi rectiliniu = unghi egal cu nouăzeci de grade. – Din fr. rectiligne.

DOOM

rectilíniu [niu pron. niu] adj. m., f. rectilínie (-ni-e); pl. m. și f. rectilínii

rectiliniile
RECTILÍNIU, -IE, rectilinii, adj. (Mat.; despre o mișcare) Care este în linie dreaptă. ♦ (Despre figuri geometrice) Care este mărginit de linii drepte. ◊ Unghi rectiliniu = unghi egal cu nouăzeci de grade. – Din fr. rectiligne.

DOOM

rectilíniu [niu pron. niu] adj. m., f. rectilínie (-ni-e); pl. m. și f. rectilínii

rectiliniilor
RECTILÍNIU, -IE, rectilinii, adj. (Mat.; despre o mișcare) Care este în linie dreaptă. ♦ (Despre figuri geometrice) Care este mărginit de linii drepte. ◊ Unghi rectiliniu = unghi egal cu nouăzeci de grade. – Din fr. rectiligne.

DOOM

rectilíniu [niu pron. niu] adj. m., f. rectilínie (-ni-e); pl. m. și f. rectilínii

rectiliniu
RECTILÍNIU, -IE, rectilinii, adj. (Mat.; despre o mișcare) Care este în linie dreaptă. ♦ (Despre figuri geometrice) Care este mărginit de linii drepte. ◊ Unghi rectiliniu = unghi egal cu nouăzeci de grade. – Din fr. rectiligne.

DOOM

rectilíniu [niu pron. niu] adj. m., f. rectilínie (-ni-e); pl. m. și f. rectilínii

rectiliniul
RECTILÍNIU, -IE, rectilinii, adj. (Mat.; despre o mișcare) Care este în linie dreaptă. ♦ (Despre figuri geometrice) Care este mărginit de linii drepte. ◊ Unghi rectiliniu = unghi egal cu nouăzeci de grade. – Din fr. rectiligne.

DOOM

rectilíniu [niu pron. niu] adj. m., f. rectilínie (-ni-e); pl. m. și f. rectilínii

rectiliniului
RECTILÍNIU, -IE, rectilinii, adj. (Mat.; despre o mișcare) Care este în linie dreaptă. ♦ (Despre figuri geometrice) Care este mărginit de linii drepte. ◊ Unghi rectiliniu = unghi egal cu nouăzeci de grade. – Din fr. rectiligne.

DOOM

rectilíniu [niu pron. niu] adj. m., f. rectilínie (-ni-e); pl. m. și f. rectilínii

rectita
RECTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a rectului; proctită. [< fr. rectite].

rectite
RECTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a rectului; proctită. [< fr. rectite].

rectitei
RECTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a rectului; proctită. [< fr. rectite].

rectitele
RECTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a rectului; proctită. [< fr. rectite].

rectitelor
RECTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a rectului; proctită. [< fr. rectite].

rectitudine
RECTITUDÍNE s. f. (Livr.) 1. Stare, calitate a unei linii drepte. 2. Fig. Spirit de dreptate; sinceritate. – Din lat. rectitudo, -inis, fr. rectitude.

DOOM

rectitúdine (livr.) s. f., g.-d. art. rectitúdinii

rectitudinea
RECTITUDÍNE s. f. (Livr.) 1. Stare, calitate a unei linii drepte. 2. Fig. Spirit de dreptate; sinceritate. – Din lat. rectitudo, -inis, fr. rectitude.

DOOM

rectitúdine (livr.) s. f., g.-d. art. rectitúdinii

rectitudini
RECTITUDÍNE s. f. (Livr.) 1. Stare, calitate a unei linii drepte. 2. Fig. Spirit de dreptate; sinceritate. – Din lat. rectitudo, -inis, fr. rectitude.

DOOM

rectitúdine (livr.) s. f., g.-d. art. rectitúdinii

rectitudinii
RECTITUDÍNE s. f. (Livr.) 1. Stare, calitate a unei linii drepte. 2. Fig. Spirit de dreptate; sinceritate. – Din lat. rectitudo, -inis, fr. rectitude.

DOOM

rectitúdine (livr.) s. f., g.-d. art. rectitúdinii

rectitudinile
RECTITUDÍNE s. f. (Livr.) 1. Stare, calitate a unei linii drepte. 2. Fig. Spirit de dreptate; sinceritate. – Din lat. rectitudo, -inis, fr. rectitude.

DOOM

rectitúdine (livr.) s. f., g.-d. art. rectitúdinii

rectitudinilor
RECTITUDÍNE s. f. (Livr.) 1. Stare, calitate a unei linii drepte. 2. Fig. Spirit de dreptate; sinceritate. – Din lat. rectitudo, -inis, fr. rectitude.

DOOM

rectitúdine (livr.) s. f., g.-d. art. rectitúdinii

recto
RECTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) rect”. [Var. rect-. / < fr. recto-, cf. lat. rectum].

recto
RÉCTO s. n. (în opoziție cu verso) Prima pagină a unei foi (scrise, tipărite etc.); pagina din dreapta a unei cărți, a unui manuscris etc. – Din fr., lat. recto.

DOOM

récto s. n., art. réctoul; abr. rș

rectocel
RECTOCÉL s.n. (Med.) Hernie sau prolabare a rectului. [< fr. rectocèle, cf. lat. rectum – rect, gr. kele – hernie].

rectocolită
RECTOCOLÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație simultană a rectului și a colonului. [< fr. rectocolite].

rectometre
RECTOMÉTRU s.n. Aparat de măsurat lungimea țesăturilor. [< fr. rectomètre].

rectometrele
RECTOMÉTRU s.n. Aparat de măsurat lungimea țesăturilor. [< fr. rectomètre].

rectometrelor
RECTOMÉTRU s.n. Aparat de măsurat lungimea țesăturilor. [< fr. rectomètre].

rectometru
RECTOMÉTRU s.n. Aparat de măsurat lungimea țesăturilor. [< fr. rectomètre].

rectometrul
RECTOMÉTRU s.n. Aparat de măsurat lungimea țesăturilor. [< fr. rectomètre].

rectometrului
RECTOMÉTRU s.n. Aparat de măsurat lungimea țesăturilor. [< fr. rectomètre].

rectopexie
RECTOPEXÍE s.f. (Med.) Fixare chirurgicală a rectului în poziție normală. [Gen. -iei. / cf. fr. rectopexie].

rector
RÉCTOR, rectori, s. m. Conducător, sub raport științific și administrativ, al facultăților dintr-o instituție de învățământ superior; grad deținut de acesta. ♦ (În unele țări din Apus) Persoană care conduce o școală medie; grad deținut de această persoană. – Din lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur.

DOOM

réctor s. m., pl. réctori

rectoragie
RECTORAGÍE s.f. (Med.) Hemoragie rectală; proctoragie. [Gen. -iei. / < fr. rectorragie, cf. lat. rectum – rect, gr. rhegnynai – a curge].

rectoral
RECTORÁL, -Ă, rectorali, -e, adj. (Rar) Care aparține rectorului; privitor la rector; de rector. – Din fr. rectoral.

DOOM

rectorál (rar) adj. m., pl. rectoráli; f. rectorálă, pl. rectorále

rectorala
RECTORÁL, -Ă, rectorali, -e, adj. (Rar) Care aparține rectorului; privitor la rector; de rector. – Din fr. rectoral.

DOOM

rectorál (rar) adj. m., pl. rectoráli; f. rectorálă, pl. rectorále

rectorale
RECTORÁL, -Ă, rectorali, -e, adj. (Rar) Care aparține rectorului; privitor la rector; de rector. – Din fr. rectoral.

DOOM

rectorál (rar) adj. m., pl. rectoráli; f. rectorálă, pl. rectorále

rectoralei
RECTORÁL, -Ă, rectorali, -e, adj. (Rar) Care aparține rectorului; privitor la rector; de rector. – Din fr. rectoral.

DOOM

rectorál (rar) adj. m., pl. rectoráli; f. rectorálă, pl. rectorále

rectoralele
RECTORÁL, -Ă, rectorali, -e, adj. (Rar) Care aparține rectorului; privitor la rector; de rector. – Din fr. rectoral.

DOOM

rectorál (rar) adj. m., pl. rectoráli; f. rectorálă, pl. rectorále

rectoralelor
RECTORÁL, -Ă, rectorali, -e, adj. (Rar) Care aparține rectorului; privitor la rector; de rector. – Din fr. rectoral.

DOOM

rectorál (rar) adj. m., pl. rectoráli; f. rectorálă, pl. rectorále

rectorali
RECTORÁL, -Ă, rectorali, -e, adj. (Rar) Care aparține rectorului; privitor la rector; de rector. – Din fr. rectoral.

DOOM

rectorál (rar) adj. m., pl. rectoráli; f. rectorálă, pl. rectorále

rectoralii
RECTORÁL, -Ă, rectorali, -e, adj. (Rar) Care aparține rectorului; privitor la rector; de rector. – Din fr. rectoral.

DOOM

rectorál (rar) adj. m., pl. rectoráli; f. rectorálă, pl. rectorále

rectoralilor
RECTORÁL, -Ă, rectorali, -e, adj. (Rar) Care aparține rectorului; privitor la rector; de rector. – Din fr. rectoral.

DOOM

rectorál (rar) adj. m., pl. rectoráli; f. rectorálă, pl. rectorále

rectoralul
RECTORÁL, -Ă, rectorali, -e, adj. (Rar) Care aparține rectorului; privitor la rector; de rector. – Din fr. rectoral.

DOOM

rectorál (rar) adj. m., pl. rectoráli; f. rectorálă, pl. rectorále

rectoralului
RECTORÁL, -Ă, rectorali, -e, adj. (Rar) Care aparține rectorului; privitor la rector; de rector. – Din fr. rectoral.

DOOM

rectorál (rar) adj. m., pl. rectoráli; f. rectorálă, pl. rectorále

rectorat
RECTORÁT, rectorate, s. n. Funcția de rector; durata acestei funcții; (concr.) birourile și serviciile administrative care țin de rector. – Din fr. rectorat, germ. Rektorat.

DOOM

rectorát s. n., pl. rectoráte

rectorat
RECTORÁT s.n. Demnitate, funcție de rector; biroul și serviciile care țin de rector; timpul cât cineva deține funcția de rector. [Pl. -te, -turi. / < fr. rectorat, germ. Rektorat].

rectorate
RECTORÁT, rectorate, s. n. Funcția de rector; durata acestei funcții; (concr.) birourile și serviciile administrative care țin de rector. – Din fr. rectorat, germ. Rektorat.

DOOM

rectorát s. n., pl. rectoráte

rectoratele
RECTORÁT, rectorate, s. n. Funcția de rector; durata acestei funcții; (concr.) birourile și serviciile administrative care țin de rector. – Din fr. rectorat, germ. Rektorat.

DOOM

rectorát s. n., pl. rectoráte

rectoratelor
RECTORÁT, rectorate, s. n. Funcția de rector; durata acestei funcții; (concr.) birourile și serviciile administrative care țin de rector. – Din fr. rectorat, germ. Rektorat.

DOOM

rectorát s. n., pl. rectoráte

rectoratul
RECTORÁT, rectorate, s. n. Funcția de rector; durata acestei funcții; (concr.) birourile și serviciile administrative care țin de rector. – Din fr. rectorat, germ. Rektorat.

DOOM

rectorát s. n., pl. rectoráte

rectoratului
RECTORÁT, rectorate, s. n. Funcția de rector; durata acestei funcții; (concr.) birourile și serviciile administrative care țin de rector. – Din fr. rectorat, germ. Rektorat.

DOOM

rectorát s. n., pl. rectoráte

rectori
RÉCTOR, rectori, s. m. Conducător, sub raport științific și administrativ, al facultăților dintr-o instituție de învățământ superior; grad deținut de acesta. ♦ (În unele țări din Apus) Persoană care conduce o școală medie; grad deținut de această persoană. – Din lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur.

DOOM

réctor s. m., pl. réctori

rectorii
RÉCTOR, rectori, s. m. Conducător, sub raport științific și administrativ, al facultăților dintr-o instituție de învățământ superior; grad deținut de acesta. ♦ (În unele țări din Apus) Persoană care conduce o școală medie; grad deținut de această persoană. – Din lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur.

DOOM

réctor s. m., pl. réctori

rectorilor
RÉCTOR, rectori, s. m. Conducător, sub raport științific și administrativ, al facultăților dintr-o instituție de învățământ superior; grad deținut de acesta. ♦ (În unele țări din Apus) Persoană care conduce o școală medie; grad deținut de această persoană. – Din lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur.

DOOM

réctor s. m., pl. réctori

rectorul
RÉCTOR, rectori, s. m. Conducător, sub raport științific și administrativ, al facultăților dintr-o instituție de învățământ superior; grad deținut de acesta. ♦ (În unele țări din Apus) Persoană care conduce o școală medie; grad deținut de această persoană. – Din lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur.

DOOM

réctor s. m., pl. réctori

rectorului
RÉCTOR, rectori, s. m. Conducător, sub raport științific și administrativ, al facultăților dintr-o instituție de învățământ superior; grad deținut de acesta. ♦ (În unele țări din Apus) Persoană care conduce o școală medie; grad deținut de această persoană. – Din lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur.

DOOM

réctor s. m., pl. réctori

rectoscoape
RECTOSCÓP, rectoscoape, s. n. (Med.) Endoscop special pentru examenul optic al rectului. – Din fr. rectoscope.

rectoscoapele
RECTOSCÓP, rectoscoape, s. n. (Med.) Endoscop special pentru examenul optic al rectului. – Din fr. rectoscope.

rectoscoapelor
RECTOSCÓP, rectoscoape, s. n. (Med.) Endoscop special pentru examenul optic al rectului. – Din fr. rectoscope.

rectoscop
RECTOSCÓP, rectoscoape, s. n. (Med.) Endoscop special pentru examenul optic al rectului. – Din fr. rectoscope.

rectoscopia
RECTOSCOPÍE, rectoscopii, s. f. (Med.) Examinare a rectului cu ajutorul rectoscopului. – Din fr. rectoscopie.

rectoscopie
RECTOSCOPÍE, rectoscopii, s. f. (Med.) Examinare a rectului cu ajutorul rectoscopului. – Din fr. rectoscopie.

rectoscopiei
RECTOSCOPÍE, rectoscopii, s. f. (Med.) Examinare a rectului cu ajutorul rectoscopului. – Din fr. rectoscopie.

rectoscopii
RECTOSCOPÍE, rectoscopii, s. f. (Med.) Examinare a rectului cu ajutorul rectoscopului. – Din fr. rectoscopie.

rectoscopiile
RECTOSCOPÍE, rectoscopii, s. f. (Med.) Examinare a rectului cu ajutorul rectoscopului. – Din fr. rectoscopie.

rectoscopiilor
RECTOSCOPÍE, rectoscopii, s. f. (Med.) Examinare a rectului cu ajutorul rectoscopului. – Din fr. rectoscopie.

rectoscopul
RECTOSCÓP, rectoscoape, s. n. (Med.) Endoscop special pentru examenul optic al rectului. – Din fr. rectoscope.

rectoscopului
RECTOSCÓP, rectoscoape, s. n. (Med.) Endoscop special pentru examenul optic al rectului. – Din fr. rectoscope.

rectosigmoidită
RECTOSIGMOIDÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație simultană a rectului și a ansei sigmoide a colonului. [< fr. rectosigmoïdite].

rectoul
RÉCTO s. n. (în opoziție cu verso) Prima pagină a unei foi (scrise, tipărite etc.); pagina din dreapta a unei cărți, a unui manuscris etc. – Din fr., lat. recto.

DOOM

récto s. n., art. réctoul; abr. rș

rectoului
RÉCTO s. n. (în opoziție cu verso) Prima pagină a unei foi (scrise, tipărite etc.); pagina din dreapta a unei cărți, a unui manuscris etc. – Din fr., lat. recto.

DOOM

récto s. n., art. réctoul; abr. rș

rectrice
RECTRÍCE, rectrice, s. f. (Ornit.) Fiecare dintre penele mari, late și puternice, din coada păsărilor, care dirijează zborul acestora. – Din fr. rectrice, lat. rectrix, -icis.

DOOM

rectríce s. f., g.-d. art. rectrícei; pl. rectríce

rectricea
RECTRÍCE, rectrice, s. f. (Ornit.) Fiecare dintre penele mari, late și puternice, din coada păsărilor, care dirijează zborul acestora. – Din fr. rectrice, lat. rectrix, -icis.

DOOM

rectríce s. f., g.-d. art. rectrícei; pl. rectríce

rectricei
RECTRÍCE, rectrice, s. f. (Ornit.) Fiecare dintre penele mari, late și puternice, din coada păsărilor, care dirijează zborul acestora. – Din fr. rectrice, lat. rectrix, -icis.

DOOM

rectríce s. f., g.-d. art. rectrícei; pl. rectríce

rectricele
RECTRÍCE, rectrice, s. f. (Ornit.) Fiecare dintre penele mari, late și puternice, din coada păsărilor, care dirijează zborul acestora. – Din fr. rectrice, lat. rectrix, -icis.

DOOM

rectríce s. f., g.-d. art. rectrícei; pl. rectríce

rectricelor
RECTRÍCE, rectrice, s. f. (Ornit.) Fiecare dintre penele mari, late și puternice, din coada păsărilor, care dirijează zborul acestora. – Din fr. rectrice, lat. rectrix, -icis.

DOOM

rectríce s. f., g.-d. art. rectrícei; pl. rectríce

rectul
RECT, recturi, s. n. Ultima parte a tubului digestiv, care se întinde de la colon până la orificiul anal. – Din fr. rectum, lat. rectum [intestinum].

DOOM

rect s. n., pl. récturi

rectului
RECT, recturi, s. n. Ultima parte a tubului digestiv, care se întinde de la colon până la orificiul anal. – Din fr. rectum, lat. rectum [intestinum].

DOOM

rect s. n., pl. récturi

rectum
RECT, recturi, s. n. Ultima parte a tubului digestiv, care se întinde de la colon până la orificiul anal. – Din fr. rectum, lat. rectum [intestinum].

DOOM

rect s. n., pl. récturi

recturi
RECT, recturi, s. n. Ultima parte a tubului digestiv, care se întinde de la colon până la orificiul anal. – Din fr. rectum, lat. rectum [intestinum].

DOOM

rect s. n., pl. récturi

recturile
RECT, recturi, s. n. Ultima parte a tubului digestiv, care se întinde de la colon până la orificiul anal. – Din fr. rectum, lat. rectum [intestinum].

DOOM

rect s. n., pl. récturi

recturilor
RECT, recturi, s. n. Ultima parte a tubului digestiv, care se întinde de la colon până la orificiul anal. – Din fr. rectum, lat. rectum [intestinum].

DOOM

rect s. n., pl. récturi

recucerea
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recucereai
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recuceream
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recucerească
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recucereau
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recucereați
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recuceresc
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recucerește
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recucerești
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recuceri
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recucerii
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recucerim
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recucerind
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recucerire
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recucerire
RECUCERÍRE, recuceriri, s. f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. – V. recuceri.

DOOM

recuceríre s. f., g.-d. art. recucerírii; pl. recuceríri

recucerirea
RECUCERÍRE, recuceriri, s. f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. – V. recuceri.

DOOM

recuceríre s. f., g.-d. art. recucerírii; pl. recuceríri

recuceriri
RECUCERÍRE, recuceriri, s. f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. – V. recuceri.

DOOM

recuceríre s. f., g.-d. art. recucerírii; pl. recuceríri

recuceririi
RECUCERÍRE, recuceriri, s. f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. – V. recuceri.

DOOM

recuceríre s. f., g.-d. art. recucerírii; pl. recuceríri

recuceririle
RECUCERÍRE, recuceriri, s. f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. – V. recuceri.

DOOM

recuceríre s. f., g.-d. art. recucerírii; pl. recuceríri

recuceririlor
RECUCERÍRE, recuceriri, s. f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. – V. recuceri.

DOOM

recuceríre s. f., g.-d. art. recucerírii; pl. recuceríri

recuceriră
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recucerirăm
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recucerirăți
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recucerise
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recucerisem
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recuceriseră
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recuceriserăm
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recuceriserăți
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recuceriseși
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recuceriseți
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recucerit
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recucerit
RECUCERÍT, -Ă, recuceriți, -te, adj. Cucerit din nou. – V. recuceri.

recuceriși
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recuceriți
RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Pref. re- + cuceri (după fr. reconquerir).

DOOM

recucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recucerésc, imperf. 3 sg. recucereá; conj. prez. 3 să recucereáscă

recul
REC, recuri, s. n. Bară fixă (pe care se fac exerciții de gimnastică). – Din germ. Reck.

DOOM

rec s. n., pl. récuri

recul
RECÚL, reculuri, s. n. Mișcare îndărăt a unui corp solid, produsă, pe baza forței de reacție, de mișcarea unui alt corp considerat că are sensul de deplasare înainte și care, de obicei, are masă mult mai mică decât primul corp. ♦ Distanța parcursă de un corp solid în timpul mișcării sale înapoi, provocată prin reacție. – Din fr. recul.

DOOM

recúl s. n., pl. recúluri

recula
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.

DOOM

reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză

reculai
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.

DOOM

reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză

reculam
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.

DOOM

reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză

reculant
RECULÁNT, -Ă, reculanți, -te, adj. (Despre mecanisme) Care reculează. – Din fr. reculant.

DOOM

reculánt adj. m., pl. reculánți; f. reculántă, pl. reculánte

reculanta
RECULÁNT, -Ă, reculanți, -te, adj. (Despre mecanisme) Care reculează. – Din fr. reculant.

DOOM

reculánt adj. m., pl. reculánți; f. reculántă, pl. reculánte

reculante
RECULÁNT, -Ă, reculanți, -te, adj. (Despre mecanisme) Care reculează. – Din fr. reculant.

DOOM

reculánt adj. m., pl. reculánți; f. reculántă, pl. reculánte

reculantei
RECULÁNT, -Ă, reculanți, -te, adj. (Despre mecanisme) Care reculează. – Din fr. reculant.

DOOM

reculánt adj. m., pl. reculánți; f. reculántă, pl. reculánte

reculantele
RECULÁNT, -Ă, reculanți, -te, adj. (Despre mecanisme) Care reculează. – Din fr. reculant.

DOOM

reculánt adj. m., pl. reculánți; f. reculántă, pl. reculánte

reculantelor
RECULÁNT, -Ă, reculanți, -te, adj. (Despre mecanisme) Care reculează. – Din fr. reculant.

DOOM

reculánt adj. m., pl. reculánți; f. reculántă, pl. reculánte

reculantul
RECULÁNT, -Ă, reculanți, -te, adj. (Despre mecanisme) Care reculează. – Din fr. reculant.

DOOM

reculánt adj. m., pl. reculánți; f. reculántă, pl. reculánte

reculantului
RECULÁNT, -Ă, reculanți, -te, adj. (Despre mecanisme) Care reculează. – Din fr. reculant.

DOOM

reculánt adj. m., pl. reculánți; f. reculántă, pl. reculánte

reculanți
RECULÁNT, -Ă, reculanți, -te, adj. (Despre mecanisme) Care reculează. – Din fr. reculant.

DOOM

reculánt adj. m., pl. reculánți; f. reculántă, pl. reculánte

reculanții
RECULÁNT, -Ă, reculanți, -te, adj. (Despre mecanisme) Care reculează. – Din fr. reculant.

DOOM

reculánt adj. m., pl. reculánți; f. reculántă, pl. reculánte

reculanților
RECULÁNT, -Ă, reculanți, -te, adj. (Despre mecanisme) Care reculează. – Din fr. reculant.

DOOM

reculánt adj. m., pl. reculánți; f. reculántă, pl. reculánte

reculare
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.

DOOM

reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză

reculare
RECULÁRE, reculări, s. f. Faptul de a recula. – V. recula.

DOOM

reculáre s. f., g.-d. art. reculắrii; pl. reculắri

recularea
RECULÁRE, reculări, s. f. Faptul de a recula. – V. recula.

DOOM

reculáre s. f., g.-d. art. reculắrii; pl. reculắri

reculară
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.

DOOM

reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză

recularăm
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.

DOOM

reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză

recularăți
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.

DOOM

reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză

reculase
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.

DOOM

reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză

reculasem
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.

DOOM

reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză

reculaseră
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.

DOOM

reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză

reculaserăm
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.

DOOM

reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză

reculaserăți
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.

DOOM

reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză

reculaseși
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.

DOOM

reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză

reculaseți
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.

DOOM

reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză

reculat
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.

DOOM

reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză

reculau
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.

DOOM

reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză

reculași
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.

DOOM

reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză

reculați
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.

DOOM

reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză

reculeagă
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculează
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.

DOOM

reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză

reculeg
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculege
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculegea
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculegeai
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculegeam
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculegeau
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculegeați
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculegem
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculegere
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculegere
RECULÉGERE, reculegeri, s. f. Acțiunea de a se reculege și rezultatul ei. ◊ Moment (sau minut) de reculegere = moment în care se păstrează tăcere în semn de omagiu pentru o persoană care a murit. – V. reculege.

DOOM

reculégere s. f., g.-d. art. reculégerii; pl. reculégeri

reculegerea
RECULÉGERE, reculegeri, s. f. Acțiunea de a se reculege și rezultatul ei. ◊ Moment (sau minut) de reculegere = moment în care se păstrează tăcere în semn de omagiu pentru o persoană care a murit. – V. reculege.

DOOM

reculégere s. f., g.-d. art. reculégerii; pl. reculégeri

reculegeri
RECULÉGERE, reculegeri, s. f. Acțiunea de a se reculege și rezultatul ei. ◊ Moment (sau minut) de reculegere = moment în care se păstrează tăcere în semn de omagiu pentru o persoană care a murit. – V. reculege.

DOOM

reculégere s. f., g.-d. art. reculégerii; pl. reculégeri

reculegerii
RECULÉGERE, reculegeri, s. f. Acțiunea de a se reculege și rezultatul ei. ◊ Moment (sau minut) de reculegere = moment în care se păstrează tăcere în semn de omagiu pentru o persoană care a murit. – V. reculege.

DOOM

reculégere s. f., g.-d. art. reculégerii; pl. reculégeri

reculegerile
RECULÉGERE, reculegeri, s. f. Acțiunea de a se reculege și rezultatul ei. ◊ Moment (sau minut) de reculegere = moment în care se păstrează tăcere în semn de omagiu pentru o persoană care a murit. – V. reculege.

DOOM

reculégere s. f., g.-d. art. reculégerii; pl. reculégeri

reculegerilor
RECULÉGERE, reculegeri, s. f. Acțiunea de a se reculege și rezultatul ei. ◊ Moment (sau minut) de reculegere = moment în care se păstrează tăcere în semn de omagiu pentru o persoană care a murit. – V. reculege.

DOOM

reculégere s. f., g.-d. art. reculégerii; pl. reculégeri

reculegeți
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculegi
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculegând
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculegînd
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

recules
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculese
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculesei
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculeseră
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculeserăm
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculeserăți
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculesese
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculesesem
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculeseseră
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculeseserăm
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculeseserăți
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculeseseși
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculeseseți
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculeseși
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Pref. re- + culege (după fr. recueillir).

DOOM

!reculége (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reculége, 1 pl. ne reculégem; part. reculés

reculez
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.

DOOM

reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză

reculeze
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.

DOOM

reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză

reculezi
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.

DOOM

reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză

recului
REC, recuri, s. n. Bară fixă (pe care se fac exerciții de gimnastică). – Din germ. Reck.

DOOM

rec s. n., pl. récuri

reculul
RECÚL, reculuri, s. n. Mișcare îndărăt a unui corp solid, produsă, pe baza forței de reacție, de mișcarea unui alt corp considerat că are sensul de deplasare înainte și care, de obicei, are masă mult mai mică decât primul corp. ♦ Distanța parcursă de un corp solid în timpul mișcării sale înapoi, provocată prin reacție. – Din fr. recul.

DOOM

recúl s. n., pl. recúluri

reculului
RECÚL, reculuri, s. n. Mișcare îndărăt a unui corp solid, produsă, pe baza forței de reacție, de mișcarea unui alt corp considerat că are sensul de deplasare înainte și care, de obicei, are masă mult mai mică decât primul corp. ♦ Distanța parcursă de un corp solid în timpul mișcării sale înapoi, provocată prin reacție. – Din fr. recul.

DOOM

recúl s. n., pl. recúluri

reculuri
RECÚL, reculuri, s. n. Mișcare îndărăt a unui corp solid, produsă, pe baza forței de reacție, de mișcarea unui alt corp considerat că are sensul de deplasare înainte și care, de obicei, are masă mult mai mică decât primul corp. ♦ Distanța parcursă de un corp solid în timpul mișcării sale înapoi, provocată prin reacție. – Din fr. recul.

DOOM

recúl s. n., pl. recúluri

reculurile
RECÚL, reculuri, s. n. Mișcare îndărăt a unui corp solid, produsă, pe baza forței de reacție, de mișcarea unui alt corp considerat că are sensul de deplasare înainte și care, de obicei, are masă mult mai mică decât primul corp. ♦ Distanța parcursă de un corp solid în timpul mișcării sale înapoi, provocată prin reacție. – Din fr. recul.

DOOM

recúl s. n., pl. recúluri

reculurilor
RECÚL, reculuri, s. n. Mișcare îndărăt a unui corp solid, produsă, pe baza forței de reacție, de mișcarea unui alt corp considerat că are sensul de deplasare înainte și care, de obicei, are masă mult mai mică decât primul corp. ♦ Distanța parcursă de un corp solid în timpul mișcării sale înapoi, provocată prin reacție. – Din fr. recul.

DOOM

recúl s. n., pl. recúluri

reculând
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.

DOOM

reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză

reculînd
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.

DOOM

reculá (a ~) vb., ind. prez. 3 reculeáză

reculări
RECULÁRE, reculări, s. f. Faptul de a recula. – V. recula.

DOOM

reculáre s. f., g.-d. art. reculắrii; pl. reculắri

reculării
RECULÁRE, reculări, s. f. Faptul de a recula. – V. recula.

DOOM

reculáre s. f., g.-d. art. reculắrii; pl. reculắri

reculările
RECULÁRE, reculări, s. f. Faptul de a recula. – V. recula.

DOOM

reculáre s. f., g.-d. art. reculắrii; pl. reculắri

reculărilor
RECULÁRE, reculări, s. f. Faptul de a recula. – V. recula.

DOOM

reculáre s. f., g.-d. art. reculắrii; pl. reculắri

recunoască
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoaște
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoaștem
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoaștere
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoaștere
RECUNOÁȘTERE, recunoașteri, s. f. Acțiunea de a (se) recunoaște și rezultatul ei. – V. recunoaște.

DOOM

recunoáștere s. f., g.-d. art. recunoáșterii; pl. recunoáșteri

recunoașterea
RECUNOÁȘTERE, recunoașteri, s. f. Acțiunea de a (se) recunoaște și rezultatul ei. – V. recunoaște.

DOOM

recunoáștere s. f., g.-d. art. recunoáșterii; pl. recunoáșteri

recunoașteri
RECUNOÁȘTERE, recunoașteri, s. f. Acțiunea de a (se) recunoaște și rezultatul ei. – V. recunoaște.

DOOM

recunoáștere s. f., g.-d. art. recunoáșterii; pl. recunoáșteri

recunoașterii
RECUNOÁȘTERE, recunoașteri, s. f. Acțiunea de a (se) recunoaște și rezultatul ei. – V. recunoaște.

DOOM

recunoáștere s. f., g.-d. art. recunoáșterii; pl. recunoáșteri

recunoașterile
RECUNOÁȘTERE, recunoașteri, s. f. Acțiunea de a (se) recunoaște și rezultatul ei. – V. recunoaște.

DOOM

recunoáștere s. f., g.-d. art. recunoáșterii; pl. recunoáșteri

recunoașterilor
RECUNOÁȘTERE, recunoașteri, s. f. Acțiunea de a (se) recunoaște și rezultatul ei. – V. recunoaște.

DOOM

recunoáștere s. f., g.-d. art. recunoáșterii; pl. recunoáșteri

recunoașteți
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunosc
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoscu
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoscui
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoscură
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoscurăm
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoscurăți
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoscuse
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoscusem
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoscuseră
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoscuserăm
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoscuserăți
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoscuseși
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoscuseți
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoscut
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoscut
RECUNOSCÚT, -Ă, recunoscuți, -te, adj. 1. Identificat, cunoscut. 2. Acceptat (ca bun, ca adevărat, ca valabil); mărturisit, declarat. ♦ Considerat, consacrat ca autoritate în materie; notoriu. ♦ (Despre un guvern, un stat etc.) Acceptat ca îndreptățit să-și exercite puterea și să întrețină relații diplomatice cu alte state. ♦ (Despre un copil natural) Declarat ca legitim. 3. (Despre o poziție, o formație militară etc.) Cercetat îndeaproape, cunoscut. – V. recunoaște.

recunoscuta
RECUNOSCÚT, -Ă, recunoscuți, -te, adj. 1. Identificat, cunoscut. 2. Acceptat (ca bun, ca adevărat, ca valabil); mărturisit, declarat. ♦ Considerat, consacrat ca autoritate în materie; notoriu. ♦ (Despre un guvern, un stat etc.) Acceptat ca îndreptățit să-și exercite puterea și să întrețină relații diplomatice cu alte state. ♦ (Despre un copil natural) Declarat ca legitim. 3. (Despre o poziție, o formație militară etc.) Cercetat îndeaproape, cunoscut. – V. recunoaște.

recunoscute
RECUNOSCÚT, -Ă, recunoscuți, -te, adj. 1. Identificat, cunoscut. 2. Acceptat (ca bun, ca adevărat, ca valabil); mărturisit, declarat. ♦ Considerat, consacrat ca autoritate în materie; notoriu. ♦ (Despre un guvern, un stat etc.) Acceptat ca îndreptățit să-și exercite puterea și să întrețină relații diplomatice cu alte state. ♦ (Despre un copil natural) Declarat ca legitim. 3. (Despre o poziție, o formație militară etc.) Cercetat îndeaproape, cunoscut. – V. recunoaște.

recunoscutei
RECUNOSCÚT, -Ă, recunoscuți, -te, adj. 1. Identificat, cunoscut. 2. Acceptat (ca bun, ca adevărat, ca valabil); mărturisit, declarat. ♦ Considerat, consacrat ca autoritate în materie; notoriu. ♦ (Despre un guvern, un stat etc.) Acceptat ca îndreptățit să-și exercite puterea și să întrețină relații diplomatice cu alte state. ♦ (Despre un copil natural) Declarat ca legitim. 3. (Despre o poziție, o formație militară etc.) Cercetat îndeaproape, cunoscut. – V. recunoaște.

recunoscutele
RECUNOSCÚT, -Ă, recunoscuți, -te, adj. 1. Identificat, cunoscut. 2. Acceptat (ca bun, ca adevărat, ca valabil); mărturisit, declarat. ♦ Considerat, consacrat ca autoritate în materie; notoriu. ♦ (Despre un guvern, un stat etc.) Acceptat ca îndreptățit să-și exercite puterea și să întrețină relații diplomatice cu alte state. ♦ (Despre un copil natural) Declarat ca legitim. 3. (Despre o poziție, o formație militară etc.) Cercetat îndeaproape, cunoscut. – V. recunoaște.

recunoscutelor
RECUNOSCÚT, -Ă, recunoscuți, -te, adj. 1. Identificat, cunoscut. 2. Acceptat (ca bun, ca adevărat, ca valabil); mărturisit, declarat. ♦ Considerat, consacrat ca autoritate în materie; notoriu. ♦ (Despre un guvern, un stat etc.) Acceptat ca îndreptățit să-și exercite puterea și să întrețină relații diplomatice cu alte state. ♦ (Despre un copil natural) Declarat ca legitim. 3. (Despre o poziție, o formație militară etc.) Cercetat îndeaproape, cunoscut. – V. recunoaște.

recunoscutul
RECUNOSCÚT, -Ă, recunoscuți, -te, adj. 1. Identificat, cunoscut. 2. Acceptat (ca bun, ca adevărat, ca valabil); mărturisit, declarat. ♦ Considerat, consacrat ca autoritate în materie; notoriu. ♦ (Despre un guvern, un stat etc.) Acceptat ca îndreptățit să-și exercite puterea și să întrețină relații diplomatice cu alte state. ♦ (Despre un copil natural) Declarat ca legitim. 3. (Despre o poziție, o formație militară etc.) Cercetat îndeaproape, cunoscut. – V. recunoaște.

recunoscutului
RECUNOSCÚT, -Ă, recunoscuți, -te, adj. 1. Identificat, cunoscut. 2. Acceptat (ca bun, ca adevărat, ca valabil); mărturisit, declarat. ♦ Considerat, consacrat ca autoritate în materie; notoriu. ♦ (Despre un guvern, un stat etc.) Acceptat ca îndreptățit să-și exercite puterea și să întrețină relații diplomatice cu alte state. ♦ (Despre un copil natural) Declarat ca legitim. 3. (Despre o poziție, o formație militară etc.) Cercetat îndeaproape, cunoscut. – V. recunoaște.

recunoscuși
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoscuți
RECUNOSCÚT, -Ă, recunoscuți, -te, adj. 1. Identificat, cunoscut. 2. Acceptat (ca bun, ca adevărat, ca valabil); mărturisit, declarat. ♦ Considerat, consacrat ca autoritate în materie; notoriu. ♦ (Despre un guvern, un stat etc.) Acceptat ca îndreptățit să-și exercite puterea și să întrețină relații diplomatice cu alte state. ♦ (Despre un copil natural) Declarat ca legitim. 3. (Despre o poziție, o formație militară etc.) Cercetat îndeaproape, cunoscut. – V. recunoaște.

recunoscuții
RECUNOSCÚT, -Ă, recunoscuți, -te, adj. 1. Identificat, cunoscut. 2. Acceptat (ca bun, ca adevărat, ca valabil); mărturisit, declarat. ♦ Considerat, consacrat ca autoritate în materie; notoriu. ♦ (Despre un guvern, un stat etc.) Acceptat ca îndreptățit să-și exercite puterea și să întrețină relații diplomatice cu alte state. ♦ (Despre un copil natural) Declarat ca legitim. 3. (Despre o poziție, o formație militară etc.) Cercetat îndeaproape, cunoscut. – V. recunoaște.

recunoscuților
RECUNOSCÚT, -Ă, recunoscuți, -te, adj. 1. Identificat, cunoscut. 2. Acceptat (ca bun, ca adevărat, ca valabil); mărturisit, declarat. ♦ Considerat, consacrat ca autoritate în materie; notoriu. ♦ (Despre un guvern, un stat etc.) Acceptat ca îndreptățit să-și exercite puterea și să întrețină relații diplomatice cu alte state. ♦ (Despre un copil natural) Declarat ca legitim. 3. (Despre o poziție, o formație militară etc.) Cercetat îndeaproape, cunoscut. – V. recunoaște.

recunoscând
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoscînd
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoscătoare
RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, recunoscători, -oare, adj. Care recunoaște un serviciu, un bine ce i s-a făcut, care poartă (cuiva) recunoștință. – Recunoaște + suf. -ător.

DOOM

recunoscătór adj. m., pl. recunoscătóri; f. sg. și pl. recunoscătoáre

recunoscătoarea
RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, recunoscători, -oare, adj. Care recunoaște un serviciu, un bine ce i s-a făcut, care poartă (cuiva) recunoștință. – Recunoaște + suf. -ător.

DOOM

recunoscătór adj. m., pl. recunoscătóri; f. sg. și pl. recunoscătoáre

recunoscătoarei
RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, recunoscători, -oare, adj. Care recunoaște un serviciu, un bine ce i s-a făcut, care poartă (cuiva) recunoștință. – Recunoaște + suf. -ător.

DOOM

recunoscătór adj. m., pl. recunoscătóri; f. sg. și pl. recunoscătoáre

recunoscătoarele
RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, recunoscători, -oare, adj. Care recunoaște un serviciu, un bine ce i s-a făcut, care poartă (cuiva) recunoștință. – Recunoaște + suf. -ător.

DOOM

recunoscătór adj. m., pl. recunoscătóri; f. sg. și pl. recunoscătoáre

recunoscătoarelor
RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, recunoscători, -oare, adj. Care recunoaște un serviciu, un bine ce i s-a făcut, care poartă (cuiva) recunoștință. – Recunoaște + suf. -ător.

DOOM

recunoscătór adj. m., pl. recunoscătóri; f. sg. și pl. recunoscătoáre

recunoscător
RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, recunoscători, -oare, adj. Care recunoaște un serviciu, un bine ce i s-a făcut, care poartă (cuiva) recunoștință. – Recunoaște + suf. -ător.

DOOM

recunoscătór adj. m., pl. recunoscătóri; f. sg. și pl. recunoscătoáre

recunoscători
RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, recunoscători, -oare, adj. Care recunoaște un serviciu, un bine ce i s-a făcut, care poartă (cuiva) recunoștință. – Recunoaște + suf. -ător.

DOOM

recunoscătór adj. m., pl. recunoscătóri; f. sg. și pl. recunoscătoáre

recunoscătorii
RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, recunoscători, -oare, adj. Care recunoaște un serviciu, un bine ce i s-a făcut, care poartă (cuiva) recunoștință. – Recunoaște + suf. -ător.

DOOM

recunoscătór adj. m., pl. recunoscătóri; f. sg. și pl. recunoscătoáre

recunoscătorilor
RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, recunoscători, -oare, adj. Care recunoaște un serviciu, un bine ce i s-a făcut, care poartă (cuiva) recunoștință. – Recunoaște + suf. -ător.

DOOM

recunoscătór adj. m., pl. recunoscătóri; f. sg. și pl. recunoscătoáre

recunoscătorul
RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, recunoscători, -oare, adj. Care recunoaște un serviciu, un bine ce i s-a făcut, care poartă (cuiva) recunoștință. – Recunoaște + suf. -ător.

DOOM

recunoscătór adj. m., pl. recunoscătóri; f. sg. și pl. recunoscătoáre

recunoscătorului
RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, recunoscători, -oare, adj. Care recunoaște un serviciu, un bine ce i s-a făcut, care poartă (cuiva) recunoștință. – Recunoaște + suf. -ător.

DOOM

recunoscătór adj. m., pl. recunoscătóri; f. sg. și pl. recunoscătoáre

recunoștea
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoșteai
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoșteam
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoșteau
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoșteați
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoști
RECUNOÁȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

DOOM

recunoáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recunósc, 3 sg. recunoáște, imperf. 3 sg. recunoșteá; ger. recunoscấnd; part. recunoscút

recunoștința
RECUNOȘTÍNȚĂ, recunoștințe, s. f. Datorie, obligație morală față de un binefăcător; gratitudine. – Recunoaște + suf. -ință (după fr. reconnaissance).

DOOM

recunoștínță s. f., g.-d. art. recunoștínței; pl. recunoștínțe

recunoștințe
RECUNOȘTÍNȚĂ, recunoștințe, s. f. Datorie, obligație morală față de un binefăcător; gratitudine. – Recunoaște + suf. -ință (după fr. reconnaissance).

DOOM

recunoștínță s. f., g.-d. art. recunoștínței; pl. recunoștínțe

recunoștinței
RECUNOȘTÍNȚĂ, recunoștințe, s. f. Datorie, obligație morală față de un binefăcător; gratitudine. – Recunoaște + suf. -ință (după fr. reconnaissance).

DOOM

recunoștínță s. f., g.-d. art. recunoștínței; pl. recunoștínțe

recunoștințele
RECUNOȘTÍNȚĂ, recunoștințe, s. f. Datorie, obligație morală față de un binefăcător; gratitudine. – Recunoaște + suf. -ință (după fr. reconnaissance).

DOOM

recunoștínță s. f., g.-d. art. recunoștínței; pl. recunoștínțe

recunoștințelor
RECUNOȘTÍNȚĂ, recunoștințe, s. f. Datorie, obligație morală față de un binefăcător; gratitudine. – Recunoaște + suf. -ință (după fr. reconnaissance).

DOOM

recunoștínță s. f., g.-d. art. recunoștínței; pl. recunoștínțe

recupera
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, deșeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

DOOM

recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză

recuperabil
RECUPERÁBIL, -Ă, recuperabili, -e, adj. Care poate fi recuperat. – Din fr. récupérable.

DOOM

recuperábil adj. m., pl. recuperábili; f. recuperábilă, pl. recuperábile

recuperabila
RECUPERÁBIL, -Ă, recuperabili, -e, adj. Care poate fi recuperat. – Din fr. récupérable.

DOOM

recuperábil adj. m., pl. recuperábili; f. recuperábilă, pl. recuperábile

recuperabile
RECUPERÁBIL, -Ă, recuperabili, -e, adj. Care poate fi recuperat. – Din fr. récupérable.

DOOM

recuperábil adj. m., pl. recuperábili; f. recuperábilă, pl. recuperábile

recuperabilei
RECUPERÁBIL, -Ă, recuperabili, -e, adj. Care poate fi recuperat. – Din fr. récupérable.

DOOM

recuperábil adj. m., pl. recuperábili; f. recuperábilă, pl. recuperábile

recuperabilele
RECUPERÁBIL, -Ă, recuperabili, -e, adj. Care poate fi recuperat. – Din fr. récupérable.

DOOM

recuperábil adj. m., pl. recuperábili; f. recuperábilă, pl. recuperábile

recuperabilelor
RECUPERÁBIL, -Ă, recuperabili, -e, adj. Care poate fi recuperat. – Din fr. récupérable.

DOOM

recuperábil adj. m., pl. recuperábili; f. recuperábilă, pl. recuperábile

recuperabili
RECUPERÁBIL, -Ă, recuperabili, -e, adj. Care poate fi recuperat. – Din fr. récupérable.

DOOM

recuperábil adj. m., pl. recuperábili; f. recuperábilă, pl. recuperábile

recuperabilii
RECUPERÁBIL, -Ă, recuperabili, -e, adj. Care poate fi recuperat. – Din fr. récupérable.

DOOM

recuperábil adj. m., pl. recuperábili; f. recuperábilă, pl. recuperábile

recuperabililor
RECUPERÁBIL, -Ă, recuperabili, -e, adj. Care poate fi recuperat. – Din fr. récupérable.

DOOM

recuperábil adj. m., pl. recuperábili; f. recuperábilă, pl. recuperábile

recuperabilitate
RECUPERABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi recuperabil. – Din fr. récuperabilité, engl. recuperability.

recuperabilitatea
RECUPERABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi recuperabil. – Din fr. récuperabilité, engl. recuperability.

recuperabilități
RECUPERABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi recuperabil. – Din fr. récuperabilité, engl. recuperability.

recuperabilității
RECUPERABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi recuperabil. – Din fr. récuperabilité, engl. recuperability.

recuperabilul
RECUPERÁBIL, -Ă, recuperabili, -e, adj. Care poate fi recuperat. – Din fr. récupérable.

DOOM

recuperábil adj. m., pl. recuperábili; f. recuperábilă, pl. recuperábile

recuperabilului
RECUPERÁBIL, -Ă, recuperabili, -e, adj. Care poate fi recuperat. – Din fr. récupérable.

DOOM

recuperábil adj. m., pl. recuperábili; f. recuperábilă, pl. recuperábile

recuperai
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, deșeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

DOOM

recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză

recuperam
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, deșeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

DOOM

recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză

recuperare
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, deșeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

DOOM

recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză

recuperare
RECUPERÁRE, recuperări, s. f. Acțiunea de a recupera și rezultatul ei. – V. recupera.

DOOM

recuperáre s. f., g.-d. art. recuperắrii; pl. recuperắri

recuperarea
RECUPERÁRE, recuperări, s. f. Acțiunea de a recupera și rezultatul ei. – V. recupera.

DOOM

recuperáre s. f., g.-d. art. recuperắrii; pl. recuperắri

recuperară
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, deșeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

DOOM

recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză

recuperarăm
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, deșeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

DOOM

recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză

recuperarăți
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, deșeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

DOOM

recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză

recuperase
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, deșeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

DOOM

recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză

recuperasem
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, deșeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

DOOM

recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză

recuperaseră
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, deșeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

DOOM

recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză

recuperaserăm
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, deșeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

DOOM

recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză

recuperaserăți
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, deșeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

DOOM

recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză

recuperaseși
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, deșeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

DOOM

recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză

recuperaseți
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, deșeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

DOOM

recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză

recuperat
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, deșeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

DOOM

recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză

recuperat
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, ceva (deșeuri de materiale sau o energie) care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

recuperata
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, ceva (deșeuri de materiale sau o energie) care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

recuperate
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, ceva (deșeuri de materiale sau o energie) care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

recuperatei
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, ceva (deșeuri de materiale sau o energie) care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

recuperatele
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, ceva (deșeuri de materiale sau o energie) care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

recuperatelor
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, ceva (deșeuri de materiale sau o energie) care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

recuperatoare
RECUPERATÓR, recuperatoare, s. n., s. m. 1. S. n. Parte dintr-un sistem tehnic care servește la recuperarea totală sau parțială a energiei răspândite într-o instalație, a resturilor sau a deșeurilor de materiale. 2. S. n. Preîncălzitor de aer pentru cuptoare industriale. 3. S. m. Persoană care recuperează. – Din fr. récupérateur.

DOOM

recuperatór² (sistem tehnic) s. n., pl. recuperatoáre

recuperatoarea
RECUPERATÓR, recuperatoare, s. n., s. m. 1. S. n. Parte dintr-un sistem tehnic care servește la recuperarea totală sau parțială a energiei răspândite într-o instalație, a resturilor sau a deșeurilor de materiale. 2. S. n. Preîncălzitor de aer pentru cuptoare industriale. 3. S. m. Persoană care recuperează. – Din fr. récupérateur.

DOOM

recuperatór² (sistem tehnic) s. n., pl. recuperatoáre

recuperatoarei
RECUPERATÓR, recuperatoare, s. n., s. m. 1. S. n. Parte dintr-un sistem tehnic care servește la recuperarea totală sau parțială a energiei răspândite într-o instalație, a resturilor sau a deșeurilor de materiale. 2. S. n. Preîncălzitor de aer pentru cuptoare industriale. 3. S. m. Persoană care recuperează. – Din fr. récupérateur.

DOOM

recuperatór² (sistem tehnic) s. n., pl. recuperatoáre

recuperatoarele
RECUPERATÓR, recuperatoare, s. n., s. m. 1. S. n. Parte dintr-un sistem tehnic care servește la recuperarea totală sau parțială a energiei răspândite într-o instalație, a resturilor sau a deșeurilor de materiale. 2. S. n. Preîncălzitor de aer pentru cuptoare industriale. 3. S. m. Persoană care recuperează. – Din fr. récupérateur.

DOOM

recuperatór² (sistem tehnic) s. n., pl. recuperatoáre

recuperatoarelor
RECUPERATÓR, recuperatoare, s. n., s. m. 1. S. n. Parte dintr-un sistem tehnic care servește la recuperarea totală sau parțială a energiei răspândite într-o instalație, a resturilor sau a deșeurilor de materiale. 2. S. n. Preîncălzitor de aer pentru cuptoare industriale. 3. S. m. Persoană care recuperează. – Din fr. récupérateur.

DOOM

recuperatór² (sistem tehnic) s. n., pl. recuperatoáre

recuperator
RECUPERATÓR, recuperatoare, s. n., s. m. 1. S. n. Parte dintr-un sistem tehnic care servește la recuperarea totală sau parțială a energiei răspândite într-o instalație, a resturilor sau a deșeurilor de materiale. 2. S. n. Preîncălzitor de aer pentru cuptoare industriale. 3. S. m. Persoană care recuperează. – Din fr. récupérateur.

DOOM

recuperatór² (sistem tehnic) s. n., pl. recuperatoáre

recuperator
RECUPERATÓR, recuperatoare, s. n., s. m. 1. S. n. Parte dintr-un sistem tehnic care servește la recuperarea totală sau parțială a energiei răspândite într-o instalație, a resturilor sau a deșeurilor de materiale. 2. S. n. Preîncălzitor de aer pentru cuptoare industriale. 3. S. m. Persoană care recuperează. – Din fr. récupérateur.

DOOM

recuperatór² (sistem tehnic) s. n., pl. recuperatoáre

recuperatori
RECUPERATÓR, recuperatoare, s. n., s. m. 1. S. n. Parte dintr-un sistem tehnic care servește la recuperarea totală sau parțială a energiei răspândite într-o instalație, a resturilor sau a deșeurilor de materiale. 2. S. n. Preîncălzitor de aer pentru cuptoare industriale. 3. S. m. Persoană care recuperează. – Din fr. récupérateur.

DOOM

recuperatór² (sistem tehnic) s. n., pl. recuperatoáre

recuperatori
RECUPERATÓR, recuperatoare, s. n., s. m. 1. S. n. Parte dintr-un sistem tehnic care servește la recuperarea totală sau parțială a energiei răspândite într-o instalație, a resturilor sau a deșeurilor de materiale. 2. S. n. Preîncălzitor de aer pentru cuptoare industriale. 3. S. m. Persoană care recuperează. – Din fr. récupérateur.

DOOM

recuperatór² (sistem tehnic) s. n., pl. recuperatoáre

recuperatorii
RECUPERATÓR, recuperatoare, s. n., s. m. 1. S. n. Parte dintr-un sistem tehnic care servește la recuperarea totală sau parțială a energiei răspândite într-o instalație, a resturilor sau a deșeurilor de materiale. 2. S. n. Preîncălzitor de aer pentru cuptoare industriale. 3. S. m. Persoană care recuperează. – Din fr. récupérateur.

DOOM

recuperatór² (sistem tehnic) s. n., pl. recuperatoáre

recuperatorii
RECUPERATÓR, recuperatoare, s. n., s. m. 1. S. n. Parte dintr-un sistem tehnic care servește la recuperarea totală sau parțială a energiei răspândite într-o instalație, a resturilor sau a deșeurilor de materiale. 2. S. n. Preîncălzitor de aer pentru cuptoare industriale. 3. S. m. Persoană care recuperează. – Din fr. récupérateur.

DOOM

recuperatór² (sistem tehnic) s. n., pl. recuperatoáre

recuperatorilor
RECUPERATÓR, recuperatoare, s. n., s. m. 1. S. n. Parte dintr-un sistem tehnic care servește la recuperarea totală sau parțială a energiei răspândite într-o instalație, a resturilor sau a deșeurilor de materiale. 2. S. n. Preîncălzitor de aer pentru cuptoare industriale. 3. S. m. Persoană care recuperează. – Din fr. récupérateur.

DOOM

recuperatór² (sistem tehnic) s. n., pl. recuperatoáre

recuperatorilor
RECUPERATÓR, recuperatoare, s. n., s. m. 1. S. n. Parte dintr-un sistem tehnic care servește la recuperarea totală sau parțială a energiei răspândite într-o instalație, a resturilor sau a deșeurilor de materiale. 2. S. n. Preîncălzitor de aer pentru cuptoare industriale. 3. S. m. Persoană care recuperează. – Din fr. récupérateur.

DOOM

recuperatór² (sistem tehnic) s. n., pl. recuperatoáre

recuperatorul
RECUPERATÓR, recuperatoare, s. n., s. m. 1. S. n. Parte dintr-un sistem tehnic care servește la recuperarea totală sau parțială a energiei răspândite într-o instalație, a resturilor sau a deșeurilor de materiale. 2. S. n. Preîncălzitor de aer pentru cuptoare industriale. 3. S. m. Persoană care recuperează. – Din fr. récupérateur.

DOOM

recuperatór² (sistem tehnic) s. n., pl. recuperatoáre

recuperatorul
RECUPERATÓR, recuperatoare, s. n., s. m. 1. S. n. Parte dintr-un sistem tehnic care servește la recuperarea totală sau parțială a energiei răspândite într-o instalație, a resturilor sau a deșeurilor de materiale. 2. S. n. Preîncălzitor de aer pentru cuptoare industriale. 3. S. m. Persoană care recuperează. – Din fr. récupérateur.

DOOM

recuperatór² (sistem tehnic) s. n., pl. recuperatoáre

recuperatorului
RECUPERATÓR, recuperatoare, s. n., s. m. 1. S. n. Parte dintr-un sistem tehnic care servește la recuperarea totală sau parțială a energiei răspândite într-o instalație, a resturilor sau a deșeurilor de materiale. 2. S. n. Preîncălzitor de aer pentru cuptoare industriale. 3. S. m. Persoană care recuperează. – Din fr. récupérateur.

DOOM

recuperatór² (sistem tehnic) s. n., pl. recuperatoáre

recuperatorului
RECUPERATÓR, recuperatoare, s. n., s. m. 1. S. n. Parte dintr-un sistem tehnic care servește la recuperarea totală sau parțială a energiei răspândite într-o instalație, a resturilor sau a deșeurilor de materiale. 2. S. n. Preîncălzitor de aer pentru cuptoare industriale. 3. S. m. Persoană care recuperează. – Din fr. récupérateur.

DOOM

recuperatór² (sistem tehnic) s. n., pl. recuperatoáre

recuperatul
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, ceva (deșeuri de materiale sau o energie) care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

recuperatului
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, ceva (deșeuri de materiale sau o energie) care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

recuperau
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, deșeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

DOOM

recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză

recuperași
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, deșeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

DOOM

recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză

recuperați
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, deșeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

DOOM

recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză

recuperați
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, ceva (deșeuri de materiale sau o energie) care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

recuperații
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, ceva (deșeuri de materiale sau o energie) care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

recuperaților
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, ceva (deșeuri de materiale sau o energie) care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

recuperează
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, deșeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

DOOM

recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză

recuperez
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, deșeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

DOOM

recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză

recupereze
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, deșeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

DOOM

recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză

recuperezi
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, deșeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

DOOM

recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză

recuperând
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, deșeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

DOOM

recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză

recuperînd
RECUPERÁ, recuperez, vb. I. Tranz. 1. A dobândi din nou, a redobândi, a recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, deșeuri de materiale sau o energie care altfel s-ar pierde. – Din fr. récupérer, lat. recuperare.

DOOM

recuperá (a ~) vb., ind. prez. 3 recupereáză

recuperări
RECUPERÁRE, recuperări, s. f. Acțiunea de a recupera și rezultatul ei. – V. recupera.

DOOM

recuperáre s. f., g.-d. art. recuperắrii; pl. recuperắri

recuperării
RECUPERÁRE, recuperări, s. f. Acțiunea de a recupera și rezultatul ei. – V. recupera.

DOOM

recuperáre s. f., g.-d. art. recuperắrii; pl. recuperắri

recuperările
RECUPERÁRE, recuperări, s. f. Acțiunea de a recupera și rezultatul ei. – V. recupera.

DOOM

recuperáre s. f., g.-d. art. recuperắrii; pl. recuperắri

recuperărilor
RECUPERÁRE, recuperări, s. f. Acțiunea de a recupera și rezultatul ei. – V. recupera.

DOOM

recuperáre s. f., g.-d. art. recuperắrii; pl. recuperắri

recuprind
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprinde
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprindea
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprindeai
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprindeam
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprindeau
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprindeați
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprindem
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprindere
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprindeți
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprindă
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprins
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprinse
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprinsei
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprinseră
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprinserăm
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprinserăți
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprinsese
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprinsesem
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprinseseră
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprinseserăm
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprinseserăți
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprinseseși
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprinseseți
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprinseși
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprinz
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprinzi
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprinzând
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprinzînd
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recuprinză
RECUPRÍNDE, recuprínd, vb. III. Tranz. (Învechit) A cuprinde din nou; a cuceri din nou, a recuceri. Amnestia care am dat cînd am recuprins Transilvania. La GHICA, A. 307.

recura
RECURÁ, recurez, vb. I. Intranz. A recurge la cineva; a face recurs. – Din fr. recourir.

DOOM

*recurá (a ~) vb., ind. prez. 3 recureáză

recurai
RECURÁ, recurez, vb. I. Intranz. A recurge la cineva; a face recurs. – Din fr. recourir.

DOOM

*recurá (a ~) vb., ind. prez. 3 recureáză

recuram
RECURÁ, recurez, vb. I. Intranz. A recurge la cineva; a face recurs. – Din fr. recourir.

DOOM

*recurá (a ~) vb., ind. prez. 3 recureáză

recurare
RECURÁ, recurez, vb. I. Intranz. A recurge la cineva; a face recurs. – Din fr. recourir.

DOOM

*recurá (a ~) vb., ind. prez. 3 recureáză

recurară
RECURÁ, recurez, vb. I. Intranz. A recurge la cineva; a face recurs. – Din fr. recourir.

DOOM

*recurá (a ~) vb., ind. prez. 3 recureáză

recurarăm
RECURÁ, recurez, vb. I. Intranz. A recurge la cineva; a face recurs. – Din fr. recourir.

DOOM

*recurá (a ~) vb., ind. prez. 3 recureáză

recurarăți
RECURÁ, recurez, vb. I. Intranz. A recurge la cineva; a face recurs. – Din fr. recourir.

DOOM

*recurá (a ~) vb., ind. prez. 3 recureáză

recurase
RECURÁ, recurez, vb. I. Intranz. A recurge la cineva; a face recurs. – Din fr. recourir.

DOOM

*recurá (a ~) vb., ind. prez. 3 recureáză

recurasem
RECURÁ, recurez, vb. I. Intranz. A recurge la cineva; a face recurs. – Din fr. recourir.

DOOM

*recurá (a ~) vb., ind. prez. 3 recureáză

recuraseră
RECURÁ, recurez, vb. I. Intranz. A recurge la cineva; a face recurs. – Din fr. recourir.

DOOM

*recurá (a ~) vb., ind. prez. 3 recureáză

recuraserăm
RECURÁ, recurez, vb. I. Intranz. A recurge la cineva; a face recurs. – Din fr. recourir.

DOOM

*recurá (a ~) vb., ind. prez. 3 recureáză

recuraserăți
RECURÁ, recurez, vb. I. Intranz. A recurge la cineva; a face recurs. – Din fr. recourir.

DOOM

*recurá (a ~) vb., ind. prez. 3 recureáză

recuraseși
RECURÁ, recurez, vb. I. Intranz. A recurge la cineva; a face recurs. – Din fr. recourir.

DOOM

*recurá (a ~) vb., ind. prez. 3 recureáză

recuraseți
RECURÁ, recurez, vb. I. Intranz. A recurge la cineva; a face recurs. – Din fr. recourir.

DOOM

*recurá (a ~) vb., ind. prez. 3 recureáză

recurat
RECURÁ, recurez, vb. I. Intranz. A recurge la cineva; a face recurs. – Din fr. recourir.

DOOM

*recurá (a ~) vb., ind. prez. 3 recureáză

recurau
RECURÁ, recurez, vb. I. Intranz. A recurge la cineva; a face recurs. – Din fr. recourir.

DOOM

*recurá (a ~) vb., ind. prez. 3 recureáză

recurași
RECURÁ, recurez, vb. I. Intranz. A recurge la cineva; a face recurs. – Din fr. recourir.

DOOM

*recurá (a ~) vb., ind. prez. 3 recureáză

recurați
RECURÁ, recurez, vb. I. Intranz. A recurge la cineva; a face recurs. – Din fr. recourir.

DOOM

*recurá (a ~) vb., ind. prez. 3 recureáză

recurba
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

DOOM

recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză

recurbai
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

DOOM

recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză

recurbam
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

DOOM

recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză

recurbare
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

DOOM

recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză

recurbare
RECURBÁRE, recurbări, s. f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. – V. recurba.

recurbarea
RECURBÁRE, recurbări, s. f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. – V. recurba.

recurbară
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

DOOM

recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză

recurbarăm
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

DOOM

recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză

recurbarăți
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

DOOM

recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză

recurbase
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

DOOM

recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză

recurbasem
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

DOOM

recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză

recurbaseră
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

DOOM

recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză

recurbaserăm
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

DOOM

recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză

recurbaserăți
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

DOOM

recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză

recurbaseși
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

DOOM

recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză

recurbaseți
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

DOOM

recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză

recurbat
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

DOOM

recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză

recurbat
RECURBÁT, -Ă, recurbați, -te, adj. Care a fost supus recurbării. – V. recurba.

recurbau
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

DOOM

recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză

recurbași
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

DOOM

recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză

recurbați
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

DOOM

recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză

recurbează
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

DOOM

recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză

recurbez
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

DOOM

recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză

recurbeze
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

DOOM

recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză

recurbezi
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

DOOM

recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză

recurbând
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

DOOM

recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză

recurbînd
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

DOOM

recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză

recurbări
RECURBÁRE, recurbări, s. f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. – V. recurba.

recurbării
RECURBÁRE, recurbări, s. f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. – V. recurba.

recurbările
RECURBÁRE, recurbări, s. f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. – V. recurba.

recurbărilor
RECURBÁRE, recurbări, s. f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. – V. recurba.

recurează
RECURÁ, recurez, vb. I. Intranz. A recurge la cineva; a face recurs. – Din fr. recourir.

DOOM

*recurá (a ~) vb., ind. prez. 3 recureáză

recurent
RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

DOOM

recurént adj. m., s. m., pl. recurénți; adj. f., s. f. recuréntă, pl. recurénte

recurent
RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

DOOM

recurént adj. m., s. m., pl. recurénți; adj. f., s. f. recuréntă, pl. recurénte

recurenta
RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

DOOM

recurént adj. m., s. m., pl. recurénți; adj. f., s. f. recuréntă, pl. recurénte

recurenta
RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

DOOM

recurént adj. m., s. m., pl. recurénți; adj. f., s. f. recuréntă, pl. recurénte

recurente
RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

DOOM

recurént adj. m., s. m., pl. recurénți; adj. f., s. f. recuréntă, pl. recurénte

recurente
RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

DOOM

recurént adj. m., s. m., pl. recurénți; adj. f., s. f. recuréntă, pl. recurénte

recurentei
RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

DOOM

recurént adj. m., s. m., pl. recurénți; adj. f., s. f. recuréntă, pl. recurénte

recurentei
RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

DOOM

recurént adj. m., s. m., pl. recurénți; adj. f., s. f. recuréntă, pl. recurénte

recurentele
RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

DOOM

recurént adj. m., s. m., pl. recurénți; adj. f., s. f. recuréntă, pl. recurénte

recurentele
RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

DOOM

recurént adj. m., s. m., pl. recurénți; adj. f., s. f. recuréntă, pl. recurénte

recurentelor
RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

DOOM

recurént adj. m., s. m., pl. recurénți; adj. f., s. f. recuréntă, pl. recurénte

recurentelor
RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

DOOM

recurént adj. m., s. m., pl. recurénți; adj. f., s. f. recuréntă, pl. recurénte

recurentul
RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

DOOM

recurént adj. m., s. m., pl. recurénți; adj. f., s. f. recuréntă, pl. recurénte

recurentul
RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

DOOM

recurént adj. m., s. m., pl. recurénți; adj. f., s. f. recuréntă, pl. recurénte

recurentului
RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

DOOM

recurént adj. m., s. m., pl. recurénți; adj. f., s. f. recuréntă, pl. recurénte

recurentului
RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

DOOM

recurént adj. m., s. m., pl. recurénți; adj. f., s. f. recuréntă, pl. recurénte

recurența
RECURÉNȚĂ, recurențe, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este recurent¹; revenire. 2. (Mat.; în sintagma) Formulă de recurență = formulă care exprimă un termen dintr-un șir în funcție de valorile unor anumiți termeni precedenți. – Din fr. récurrence.

DOOM

recurénță s. f., g.-d. art. recurénței; pl. recurénțe

recurențe
RECURÉNȚĂ, recurențe, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este recurent¹; revenire. 2. (Mat.; în sintagma) Formulă de recurență = formulă care exprimă un termen dintr-un șir în funcție de valorile unor anumiți termeni precedenți. – Din fr. récurrence.

DOOM

recurénță s. f., g.-d. art. recurénței; pl. recurénțe

recurenței
RECURÉNȚĂ, recurențe, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este recurent¹; revenire. 2. (Mat.; în sintagma) Formulă de recurență = formulă care exprimă un termen dintr-un șir în funcție de valorile unor anumiți termeni precedenți. – Din fr. récurrence.

DOOM

recurénță s. f., g.-d. art. recurénței; pl. recurénțe

recurențele
RECURÉNȚĂ, recurențe, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este recurent¹; revenire. 2. (Mat.; în sintagma) Formulă de recurență = formulă care exprimă un termen dintr-un șir în funcție de valorile unor anumiți termeni precedenți. – Din fr. récurrence.

DOOM

recurénță s. f., g.-d. art. recurénței; pl. recurénțe

recurențelor
RECURÉNȚĂ, recurențe, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este recurent¹; revenire. 2. (Mat.; în sintagma) Formulă de recurență = formulă care exprimă un termen dintr-un șir în funcție de valorile unor anumiți termeni precedenți. – Din fr. récurrence.

DOOM

recurénță s. f., g.-d. art. recurénței; pl. recurénțe

recurenți
RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

DOOM

recurént adj. m., s. m., pl. recurénți; adj. f., s. f. recuréntă, pl. recurénte

recurenți
RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

DOOM

recurént adj. m., s. m., pl. recurénți; adj. f., s. f. recuréntă, pl. recurénte

recurenții
RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

DOOM

recurént adj. m., s. m., pl. recurénți; adj. f., s. f. recuréntă, pl. recurénte

recurenții
RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

DOOM

recurént adj. m., s. m., pl. recurénți; adj. f., s. f. recuréntă, pl. recurénte

recurenților
RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

DOOM

recurént adj. m., s. m., pl. recurénți; adj. f., s. f. recuréntă, pl. recurénte

recurenților
RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

DOOM

recurént adj. m., s. m., pl. recurénți; adj. f., s. f. recuréntă, pl. recurénte

recurez
RECURÁ, recurez, vb. I. Intranz. A recurge la cineva; a face recurs. – Din fr. recourir.

DOOM

*recurá (a ~) vb., ind. prez. 3 recureáză

recureze
RECURÁ, recurez, vb. I. Intranz. A recurge la cineva; a face recurs. – Din fr. recourir.

DOOM

*recurá (a ~) vb., ind. prez. 3 recureáză

recurezi
RECURÁ, recurez, vb. I. Intranz. A recurge la cineva; a face recurs. – Din fr. recourir.

DOOM

*recurá (a ~) vb., ind. prez. 3 recureáză

recurg
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recurge
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recurgea
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recurgeai
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recurgeam
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recurgeau
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recurgeați
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recurgem
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recurgere
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recurgere
RECÚRGERE s. f. Acțiunea de a recurge și rezultatul ei. – V. recurge.

DOOM

recúrgere s. f., g.-d. art. recúrgerii

recurgerea
RECÚRGERE s. f. Acțiunea de a recurge și rezultatul ei. – V. recurge.

DOOM

recúrgere s. f., g.-d. art. recúrgerii

recurgeri
RECÚRGERE s. f. Acțiunea de a recurge și rezultatul ei. – V. recurge.

DOOM

recúrgere s. f., g.-d. art. recúrgerii

recurgerii
RECÚRGERE s. f. Acțiunea de a recurge și rezultatul ei. – V. recurge.

DOOM

recúrgere s. f., g.-d. art. recúrgerii

recurgerile
RECÚRGERE s. f. Acțiunea de a recurge și rezultatul ei. – V. recurge.

DOOM

recúrgere s. f., g.-d. art. recúrgerii

recurgerilor
RECÚRGERE s. f. Acțiunea de a recurge și rezultatul ei. – V. recurge.

DOOM

recúrgere s. f., g.-d. art. recúrgerii

recurgeți
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recurgi
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recurgând
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recurgînd
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recurgă
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recuri
REC, recuri, s. n. Bară fixă (pe care se fac exerciții de gimnastică). – Din germ. Reck.

DOOM

rec s. n., pl. récuri

recurile
REC, recuri, s. n. Bară fixă (pe care se fac exerciții de gimnastică). – Din germ. Reck.

DOOM

rec s. n., pl. récuri

recurilor
REC, recuri, s. n. Bară fixă (pe care se fac exerciții de gimnastică). – Din germ. Reck.

DOOM

rec s. n., pl. récuri

recurs
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recurs
RECÚRS, recursuri, s. n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare să verifice legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești nedefinitive, în vederea anulării sau modificării ei. 2. (Rar) Referire, recurgere. – Din lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours.

DOOM

recúrs s. n., pl. recúrsuri

recurse
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recursei
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recurseră
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recurserăm
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recurserăți
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recursese
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recursesem
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recurseseră
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recurseserăm
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recurseserăți
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recurseseși
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recurseseți
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recurseși
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

DOOM

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs

recursia
RECURSIÚNE s. f. v. recursie.

DOOM

recúrsie (-si-e) s. f., art. recúrsia (-si-a), g.-d. art. recúrsiei; pl. recúrsii, art. recúrsiile (-si-i-)

recursie
RECURSIÚNE s. f. v. recursie.

DOOM

recúrsie (-si-e) s. f., art. recúrsia (-si-a), g.-d. art. recúrsiei; pl. recúrsii, art. recúrsiile (-si-i-)

recursiei
RECURSIÚNE s. f. v. recursie.

DOOM

recúrsie (-si-e) s. f., art. recúrsia (-si-a), g.-d. art. recúrsiei; pl. recúrsii, art. recúrsiile (-si-i-)

recursii
RECURSIÚNE s. f. v. recursie.

DOOM

recúrsie (-si-e) s. f., art. recúrsia (-si-a), g.-d. art. recúrsiei; pl. recúrsii, art. recúrsiile (-si-i-)

recursiile
RECURSIÚNE s. f. v. recursie.

DOOM

recúrsie (-si-e) s. f., art. recúrsia (-si-a), g.-d. art. recúrsiei; pl. recúrsii, art. recúrsiile (-si-i-)

recursiilor
RECURSIÚNE s. f. v. recursie.

DOOM

recúrsie (-si-e) s. f., art. recúrsia (-si-a), g.-d. art. recúrsiei; pl. recúrsii, art. recúrsiile (-si-i-)

recursiune
RECURSIÚNE s. f. v. recursie.

DOOM

recúrsie (-si-e) s. f., art. recúrsia (-si-a), g.-d. art. recúrsiei; pl. recúrsii, art. recúrsiile (-si-i-)

recursiv
RECURSÍV, -Ă, recursivi, -e, adj. Care poate fi repetat în mod nelimitat. – Din engl. recursive.

DOOM

recursív adj. m., pl. recursívi; f. recursívă, pl. recursíve

recursiva
RECURSÍV, -Ă, recursivi, -e, adj. Care poate fi repetat în mod nelimitat. – Din engl. recursive.

DOOM

recursív adj. m., pl. recursívi; f. recursívă, pl. recursíve

recursive
RECURSÍV, -Ă, recursivi, -e, adj. Care poate fi repetat în mod nelimitat. – Din engl. recursive.

DOOM

recursív adj. m., pl. recursívi; f. recursívă, pl. recursíve

recursivei
RECURSÍV, -Ă, recursivi, -e, adj. Care poate fi repetat în mod nelimitat. – Din engl. recursive.

DOOM

recursív adj. m., pl. recursívi; f. recursívă, pl. recursíve

recursivele
RECURSÍV, -Ă, recursivi, -e, adj. Care poate fi repetat în mod nelimitat. – Din engl. recursive.

DOOM

recursív adj. m., pl. recursívi; f. recursívă, pl. recursíve

recursivelor
RECURSÍV, -Ă, recursivi, -e, adj. Care poate fi repetat în mod nelimitat. – Din engl. recursive.

DOOM

recursív adj. m., pl. recursívi; f. recursívă, pl. recursíve

recursivi
RECURSÍV, -Ă, recursivi, -e, adj. Care poate fi repetat în mod nelimitat. – Din engl. recursive.

DOOM

recursív adj. m., pl. recursívi; f. recursívă, pl. recursíve

recursivii
RECURSÍV, -Ă, recursivi, -e, adj. Care poate fi repetat în mod nelimitat. – Din engl. recursive.

DOOM

recursív adj. m., pl. recursívi; f. recursívă, pl. recursíve

recursivilor
RECURSÍV, -Ă, recursivi, -e, adj. Care poate fi repetat în mod nelimitat. – Din engl. recursive.

DOOM

recursív adj. m., pl. recursívi; f. recursívă, pl. recursíve

recursivitate
RECURSIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi recursiv. – Din fr. récursivité.

recursivitatea
RECURSIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi recursiv. – Din fr. récursivité.

recursivități
RECURSIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi recursiv. – Din fr. récursivité.

recursivității
RECURSIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi recursiv. – Din fr. récursivité.

recursivul
RECURSÍV, -Ă, recursivi, -e, adj. Care poate fi repetat în mod nelimitat. – Din engl. recursive.

DOOM

recursív adj. m., pl. recursívi; f. recursívă, pl. recursíve

recursivului
RECURSÍV, -Ă, recursivi, -e, adj. Care poate fi repetat în mod nelimitat. – Din engl. recursive.

DOOM

recursív adj. m., pl. recursívi; f. recursívă, pl. recursíve

recursoria
RECURSÓRIU, -IE, recursorii, adj. (Jur.) Prin care se exercită dreptul de recurs. – Din fr. récursoire.

DOOM

recursóriu [riu pron. riu] adj. m., f. recursórie (-ri-e); pl. m. și f. recursórii

recursorie
RECURSÓRIU, -IE, recursorii, adj. (Jur.) Prin care se exercită dreptul de recurs. – Din fr. récursoire.

DOOM

recursóriu [riu pron. riu] adj. m., f. recursórie (-ri-e); pl. m. și f. recursórii

recursoriei
RECURSÓRIU, -IE, recursorii, adj. (Jur.) Prin care se exercită dreptul de recurs. – Din fr. récursoire.

DOOM

recursóriu [riu pron. riu] adj. m., f. recursórie (-ri-e); pl. m. și f. recursórii

recursorii
RECURSÓRIU, -IE, recursorii, adj. (Jur.) Prin care se exercită dreptul de recurs. – Din fr. récursoire.

DOOM

recursóriu [riu pron. riu] adj. m., f. recursórie (-ri-e); pl. m. și f. recursórii

recursoriii
RECURSÓRIU, -IE, recursorii, adj. (Jur.) Prin care se exercită dreptul de recurs. – Din fr. récursoire.

DOOM

recursóriu [riu pron. riu] adj. m., f. recursórie (-ri-e); pl. m. și f. recursórii

recursoriile
RECURSÓRIU, -IE, recursorii, adj. (Jur.) Prin care se exercită dreptul de recurs. – Din fr. récursoire.

DOOM

recursóriu [riu pron. riu] adj. m., f. recursórie (-ri-e); pl. m. și f. recursórii

recursoriilor
RECURSÓRIU, -IE, recursorii, adj. (Jur.) Prin care se exercită dreptul de recurs. – Din fr. récursoire.

DOOM

recursóriu [riu pron. riu] adj. m., f. recursórie (-ri-e); pl. m. și f. recursórii

recursoriu
RECURSÓRIU, -IE, recursorii, adj. (Jur.) Prin care se exercită dreptul de recurs. – Din fr. récursoire.

DOOM

recursóriu [riu pron. riu] adj. m., f. recursórie (-ri-e); pl. m. și f. recursórii

recursoriul
RECURSÓRIU, -IE, recursorii, adj. (Jur.) Prin care se exercită dreptul de recurs. – Din fr. récursoire.

DOOM

recursóriu [riu pron. riu] adj. m., f. recursórie (-ri-e); pl. m. și f. recursórii

recursoriului
RECURSÓRIU, -IE, recursorii, adj. (Jur.) Prin care se exercită dreptul de recurs. – Din fr. récursoire.

DOOM

recursóriu [riu pron. riu] adj. m., f. recursórie (-ri-e); pl. m. și f. recursórii

recursul
RECÚRS, recursuri, s. n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare să verifice legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești nedefinitive, în vederea anulării sau modificării ei. 2. (Rar) Referire, recurgere. – Din lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours.

DOOM

recúrs s. n., pl. recúrsuri

recursului
RECÚRS, recursuri, s. n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare să verifice legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești nedefinitive, în vederea anulării sau modificării ei. 2. (Rar) Referire, recurgere. – Din lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours.

DOOM

recúrs s. n., pl. recúrsuri

recursuri
RECÚRS, recursuri, s. n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare să verifice legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești nedefinitive, în vederea anulării sau modificării ei. 2. (Rar) Referire, recurgere. – Din lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours.

DOOM

recúrs s. n., pl. recúrsuri

recursurile
RECÚRS, recursuri, s. n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare să verifice legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești nedefinitive, în vederea anulării sau modificării ei. 2. (Rar) Referire, recurgere. – Din lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours.

DOOM

recúrs s. n., pl. recúrsuri

recursurilor
RECÚRS, recursuri, s. n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare să verifice legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești nedefinitive, în vederea anulării sau modificării ei. 2. (Rar) Referire, recurgere. – Din lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours.

DOOM

recúrs s. n., pl. recúrsuri

recurvirostra
CIOC², ciocuri, s. n. 1. Partea anterioară, terminală, lunguiață și cornoasă a capului păsărilor, care înlocuiește sistemul dentar; plisc, clonț. ♦ Cantitatea de lichid sau de hrană care încape o dată în cioc (1). ♦ Fig. Gură a omului. 2. Parte sau prelungire ascuțită a unor obiecte; capăt, vârf (ascuțit). 3. Barbișon, țăcălie. ◊ Expr. (Arg.) A pune ciocuri = a minți sau a deforma realitatea. 4. Compuse: ciocul-berzei = plantă erbacee cu frunzele păroase, adânc crestate și cu flori violete-purpurii (Geranium pratense); ciocul-cucoarei = mică planta erbacee cu tulpina păroasă întinsă pe pământ, cu frunze compuse, flori roșii, roz sau albe și fructe lungi, asemănătoare cu un cioc (Erodium cicutarium); cioc-întors = pasăre călătoare cu penajul alb pătat cu negru, cu ciocul lung, subțire și ușor arcuit în sus, cu picioarele înalte (Recurvirostra avosetta). – Cf. alb. čok, rom. cioc¹.

recurând
RECURÁ, recurez, vb. I. Intranz. A recurge la cineva; a face recurs. – Din fr. recourir.

DOOM

*recurá (a ~) vb., ind. prez. 3 recureáză

recurînd
RECURÁ, recurez, vb. I. Intranz. A recurge la cineva; a face recurs. – Din fr. recourir.

DOOM

*recurá (a ~) vb., ind. prez. 3 recureáză

recutita
MUȘEȚÉL s. m. Plantă erbacee anuală, medicinală, din familia compozitelor, cu frunze divizate și cu flori albe pe margini și galbene în centru, foarte aromatice, grupate în capitule terminale; romaniță (Matricaria chamomilla). – Mușat (reg. „frumos” et. nec.) + suf. -el.

recuz
RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser.

DOOM

recuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recúză

recuza
RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser.

DOOM

recuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recúză

recuzabil
RECUZÁBIL, -Ă, recuzabili, -e, adj. Care poate fi recuzat. – Din fr. récusable.

DOOM

recuzábil adj. m., pl. recuzábili; f. recuzábilă, pl. recuzábile

recuzabila
RECUZÁBIL, -Ă, recuzabili, -e, adj. Care poate fi recuzat. – Din fr. récusable.

DOOM

recuzábil adj. m., pl. recuzábili; f. recuzábilă, pl. recuzábile

recuzabile
RECUZÁBIL, -Ă, recuzabili, -e, adj. Care poate fi recuzat. – Din fr. récusable.

DOOM

recuzábil adj. m., pl. recuzábili; f. recuzábilă, pl. recuzábile

recuzabilei
RECUZÁBIL, -Ă, recuzabili, -e, adj. Care poate fi recuzat. – Din fr. récusable.

DOOM

recuzábil adj. m., pl. recuzábili; f. recuzábilă, pl. recuzábile

recuzabilele
RECUZÁBIL, -Ă, recuzabili, -e, adj. Care poate fi recuzat. – Din fr. récusable.

DOOM

recuzábil adj. m., pl. recuzábili; f. recuzábilă, pl. recuzábile

recuzabilelor
RECUZÁBIL, -Ă, recuzabili, -e, adj. Care poate fi recuzat. – Din fr. récusable.

DOOM

recuzábil adj. m., pl. recuzábili; f. recuzábilă, pl. recuzábile

recuzabili
RECUZÁBIL, -Ă, recuzabili, -e, adj. Care poate fi recuzat. – Din fr. récusable.

DOOM

recuzábil adj. m., pl. recuzábili; f. recuzábilă, pl. recuzábile

recuzabilii
RECUZÁBIL, -Ă, recuzabili, -e, adj. Care poate fi recuzat. – Din fr. récusable.

DOOM

recuzábil adj. m., pl. recuzábili; f. recuzábilă, pl. recuzábile

recuzabililor
RECUZÁBIL, -Ă, recuzabili, -e, adj. Care poate fi recuzat. – Din fr. récusable.

DOOM

recuzábil adj. m., pl. recuzábili; f. recuzábilă, pl. recuzábile

recuzabilul
RECUZÁBIL, -Ă, recuzabili, -e, adj. Care poate fi recuzat. – Din fr. récusable.

DOOM

recuzábil adj. m., pl. recuzábili; f. recuzábilă, pl. recuzábile

recuzabilului
RECUZÁBIL, -Ă, recuzabili, -e, adj. Care poate fi recuzat. – Din fr. récusable.

DOOM

recuzábil adj. m., pl. recuzábili; f. recuzábilă, pl. recuzábile

recuzai
RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser.

DOOM

recuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recúză

recuzam
RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser.

DOOM

recuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recúză

recuzare
RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser.

DOOM

recuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recúză

recuzare
RECUZÁRE, recuzări, s. f. Acțiunea de a recuza și rezultatul ei; recuzație. – V. recuza.

DOOM

recuzáre s. f., g.-d. art. recuzắrii; pl. recuzắri

recuzarea
RECUZÁRE, recuzări, s. f. Acțiunea de a recuza și rezultatul ei; recuzație. – V. recuza.

DOOM

recuzáre s. f., g.-d. art. recuzắrii; pl. recuzắri

recuzară
RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser.

DOOM

recuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recúză

recuzarăm
RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser.

DOOM

recuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recúză

recuzarăți
RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser.

DOOM

recuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recúză

recuzase
RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser.

DOOM

recuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recúză

recuzasem
RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser.

DOOM

recuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recúză

recuzaseră
RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser.

DOOM

recuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recúză

recuzaserăm
RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser.

DOOM

recuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recúză

recuzaserăți
RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser.

DOOM

recuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recúză

recuzaseși
RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser.

DOOM

recuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recúză

recuzaseți
RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser.

DOOM

recuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recúză

recuzat
RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser.

DOOM

recuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recúză

recuzat
RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. Persoană căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.

DOOM

recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáți; adj. f., s. f. recuzátă, pl. recuzáte

recuzat
RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. Persoană căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.

DOOM

recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáți; adj. f., s. f. recuzátă, pl. recuzáte

recuzata
RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. Persoană căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.

DOOM

recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáți; adj. f., s. f. recuzátă, pl. recuzáte

recuzata
RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. Persoană căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.

DOOM

recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáți; adj. f., s. f. recuzátă, pl. recuzáte

recuzate
RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. Persoană căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.

DOOM

recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáți; adj. f., s. f. recuzátă, pl. recuzáte

recuzate
RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. Persoană căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.

DOOM

recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáți; adj. f., s. f. recuzátă, pl. recuzáte

recuzatei
RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. Persoană căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.

DOOM

recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáți; adj. f., s. f. recuzátă, pl. recuzáte

recuzatei
RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. Persoană căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.

DOOM

recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáți; adj. f., s. f. recuzátă, pl. recuzáte

recuzatele
RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. Persoană căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.

DOOM

recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáți; adj. f., s. f. recuzátă, pl. recuzáte

recuzatele
RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. Persoană căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.

DOOM

recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáți; adj. f., s. f. recuzátă, pl. recuzáte

recuzatelor
RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. Persoană căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.

DOOM

recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáți; adj. f., s. f. recuzátă, pl. recuzáte

recuzatelor
RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. Persoană căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.

DOOM

recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáți; adj. f., s. f. recuzátă, pl. recuzáte

recuzatul
RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. Persoană căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.

DOOM

recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáți; adj. f., s. f. recuzátă, pl. recuzáte

recuzatul
RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. Persoană căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.

DOOM

recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáți; adj. f., s. f. recuzátă, pl. recuzáte

recuzatului
RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. Persoană căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.

DOOM

recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáți; adj. f., s. f. recuzátă, pl. recuzáte

recuzatului
RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. Persoană căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.

DOOM

recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáți; adj. f., s. f. recuzátă, pl. recuzáte

recuzau
RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser.

DOOM

recuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recúză

recuzași
RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser.

DOOM

recuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recúză

recuzați
RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser.

DOOM

recuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recúză

recuzați
RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. Persoană căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.

DOOM

recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáți; adj. f., s. f. recuzátă, pl. recuzáte

recuzați
RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. Persoană căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.

DOOM

recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáți; adj. f., s. f. recuzátă, pl. recuzáte

recuzația
RECUZÁȚIE, recuzații, s. f. Recuzare. – Din fr. récusation, lat. recusatio.

DOOM

recuzáție (-ți-e) s. f., art. recuzáția (-ți-a), g.-d. art. recuzáției; pl. recuzáții, art. recuzáțiile (-ți-i-)

recuzație
RECUZÁȚIE, recuzații, s. f. Recuzare. – Din fr. récusation, lat. recusatio.

DOOM

recuzáție (-ți-e) s. f., art. recuzáția (-ți-a), g.-d. art. recuzáției; pl. recuzáții, art. recuzáțiile (-ți-i-)

recuzației
RECUZÁȚIE, recuzații, s. f. Recuzare. – Din fr. récusation, lat. recusatio.

DOOM

recuzáție (-ți-e) s. f., art. recuzáția (-ți-a), g.-d. art. recuzáției; pl. recuzáții, art. recuzáțiile (-ți-i-)

recuzații
RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. Persoană căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.

DOOM

recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáți; adj. f., s. f. recuzátă, pl. recuzáte

recuzații
RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. Persoană căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.

DOOM

recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáți; adj. f., s. f. recuzátă, pl. recuzáte

recuzații
RECUZÁȚIE, recuzații, s. f. Recuzare. – Din fr. récusation, lat. recusatio.

DOOM

recuzáție (-ți-e) s. f., art. recuzáția (-ți-a), g.-d. art. recuzáției; pl. recuzáții, art. recuzáțiile (-ți-i-)

recuzațiile
RECUZÁȚIE, recuzații, s. f. Recuzare. – Din fr. récusation, lat. recusatio.

DOOM

recuzáție (-ți-e) s. f., art. recuzáția (-ți-a), g.-d. art. recuzáției; pl. recuzáții, art. recuzáțiile (-ți-i-)

recuzațiilor
RECUZÁȚIE, recuzații, s. f. Recuzare. – Din fr. récusation, lat. recusatio.

DOOM

recuzáție (-ți-e) s. f., art. recuzáția (-ți-a), g.-d. art. recuzáției; pl. recuzáții, art. recuzáțiile (-ți-i-)

recuzaților
RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. Persoană căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.

DOOM

recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáți; adj. f., s. f. recuzátă, pl. recuzáte

recuzaților
RECUZÁT, -Ă, recuzați, -te, adj., s. m. și f. Persoană căreia i s-a respins sau nu i s-a recunoscut competența sau autoritatea. – V. recuza.

DOOM

recuzát adj. m., s. m., pl. recuzáți; adj. f., s. f. recuzátă, pl. recuzáte

recuze
RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser.

DOOM

recuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recúză

recuzi
RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser.

DOOM

recuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recúză

recuzita
RECUZÍTĂ, recuzite, s. f. Totalitatea obiectelor auxiliare (mobilier, costume etc.) necesare la montarea unui spectacol sau a unui film. – Din germ. Requisit.

DOOM

recuzítă s. f., g.-d. art. recuzítei; pl. recuzíte

recuzite
RECUZÍTĂ, recuzite, s. f. Totalitatea obiectelor auxiliare (mobilier, costume etc.) necesare la montarea unui spectacol sau a unui film. – Din germ. Requisit.

DOOM

recuzítă s. f., g.-d. art. recuzítei; pl. recuzíte

recuzitei
RECUZÍTĂ, recuzite, s. f. Totalitatea obiectelor auxiliare (mobilier, costume etc.) necesare la montarea unui spectacol sau a unui film. – Din germ. Requisit.

DOOM

recuzítă s. f., g.-d. art. recuzítei; pl. recuzíte

recuzitele
RECUZÍTĂ, recuzite, s. f. Totalitatea obiectelor auxiliare (mobilier, costume etc.) necesare la montarea unui spectacol sau a unui film. – Din germ. Requisit.

DOOM

recuzítă s. f., g.-d. art. recuzítei; pl. recuzíte

recuzitelor
RECUZÍTĂ, recuzite, s. f. Totalitatea obiectelor auxiliare (mobilier, costume etc.) necesare la montarea unui spectacol sau a unui film. – Din germ. Requisit.

DOOM

recuzítă s. f., g.-d. art. recuzítei; pl. recuzíte

recuzitoare
RECUZITÓR, -OÁRE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic. – Din germ. Requisiteur.

DOOM

recuzitór s. m., pl. recuzitóri

recuzitoarea
RECUZITÓR, -OÁRE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic. – Din germ. Requisiteur.

DOOM

recuzitór s. m., pl. recuzitóri

recuzitoarei
RECUZITÓR, -OÁRE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic. – Din germ. Requisiteur.

DOOM

recuzitór s. m., pl. recuzitóri

recuzitoarele
RECUZITÓR, -OÁRE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic. – Din germ. Requisiteur.

DOOM

recuzitór s. m., pl. recuzitóri

recuzitoarelor
RECUZITÓR, -OÁRE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic. – Din germ. Requisiteur.

DOOM

recuzitór s. m., pl. recuzitóri

recuzitor
RECUZITÓR, -OÁRE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic. – Din germ. Requisiteur.

DOOM

recuzitór s. m., pl. recuzitóri

recuzitori
RECUZITÓR, -OÁRE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic. – Din germ. Requisiteur.

DOOM

recuzitór s. m., pl. recuzitóri

recuzitorii
RECUZITÓR, -OÁRE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic. – Din germ. Requisiteur.

DOOM

recuzitór s. m., pl. recuzitóri

recuzitorilor
RECUZITÓR, -OÁRE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic. – Din germ. Requisiteur.

DOOM

recuzitór s. m., pl. recuzitóri

recuzitorul
RECUZITÓR, -OÁRE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic. – Din germ. Requisiteur.

DOOM

recuzitór s. m., pl. recuzitóri

recuzitorului
RECUZITÓR, -OÁRE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic. – Din germ. Requisiteur.

DOOM

recuzitór s. m., pl. recuzitóri

recuzând
RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser.

DOOM

recuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recúză

recuzînd
RECUZÁ, recúz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser.

DOOM

recuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 recúză

recuzări
RECUZÁRE, recuzări, s. f. Acțiunea de a recuza și rezultatul ei; recuzație. – V. recuza.

DOOM

recuzáre s. f., g.-d. art. recuzắrii; pl. recuzắri

recuzării
RECUZÁRE, recuzări, s. f. Acțiunea de a recuza și rezultatul ei; recuzație. – V. recuza.

DOOM

recuzáre s. f., g.-d. art. recuzắrii; pl. recuzắri

recuzările
RECUZÁRE, recuzări, s. f. Acțiunea de a recuza și rezultatul ei; recuzație. – V. recuza.

DOOM

recuzáre s. f., g.-d. art. recuzắrii; pl. recuzắri

recuzărilor
RECUZÁRE, recuzări, s. f. Acțiunea de a recuza și rezultatul ei; recuzație. – V. recuza.

DOOM

recuzáre s. f., g.-d. art. recuzắrii; pl. recuzắri

recviem
RECVIÉM, recviemuri, s. n. (în cultul romano-catolic) Slujbă religioasă pentru pomenirea unei persoane decedate; muzică corală compusă pentru această slujbă. ♦ Compoziție muzicală pentru soliști, cor și orchestră, alcătuită din mai multe părți, scrisă pe textul liturgic al misei funebre. [Scris și: requiem. – Pr.: -vi-em] – Din lat. requiem [aeternam dona eis], fr. requiem.

DOOM

recviém (-vi-em) s. n., pl. recviémuri

recviemul
RECVIÉM, recviemuri, s. n. (în cultul romano-catolic) Slujbă religioasă pentru pomenirea unei persoane decedate; muzică corală compusă pentru această slujbă. ♦ Compoziție muzicală pentru soliști, cor și orchestră, alcătuită din mai multe părți, scrisă pe textul liturgic al misei funebre. [Scris și: requiem. – Pr.: -vi-em] – Din lat. requiem [aeternam dona eis], fr. requiem.

DOOM

recviém (-vi-em) s. n., pl. recviémuri

recviemului
RECVIÉM, recviemuri, s. n. (în cultul romano-catolic) Slujbă religioasă pentru pomenirea unei persoane decedate; muzică corală compusă pentru această slujbă. ♦ Compoziție muzicală pentru soliști, cor și orchestră, alcătuită din mai multe părți, scrisă pe textul liturgic al misei funebre. [Scris și: requiem. – Pr.: -vi-em] – Din lat. requiem [aeternam dona eis], fr. requiem.

DOOM

recviém (-vi-em) s. n., pl. recviémuri

recviemuri
RECVIÉM, recviemuri, s. n. (în cultul romano-catolic) Slujbă religioasă pentru pomenirea unei persoane decedate; muzică corală compusă pentru această slujbă. ♦ Compoziție muzicală pentru soliști, cor și orchestră, alcătuită din mai multe părți, scrisă pe textul liturgic al misei funebre. [Scris și: requiem. – Pr.: -vi-em] – Din lat. requiem [aeternam dona eis], fr. requiem.

DOOM

recviém (-vi-em) s. n., pl. recviémuri

recviemurile
RECVIÉM, recviemuri, s. n. (în cultul romano-catolic) Slujbă religioasă pentru pomenirea unei persoane decedate; muzică corală compusă pentru această slujbă. ♦ Compoziție muzicală pentru soliști, cor și orchestră, alcătuită din mai multe părți, scrisă pe textul liturgic al misei funebre. [Scris și: requiem. – Pr.: -vi-em] – Din lat. requiem [aeternam dona eis], fr. requiem.

DOOM

recviém (-vi-em) s. n., pl. recviémuri

recviemurilor
RECVIÉM, recviemuri, s. n. (în cultul romano-catolic) Slujbă religioasă pentru pomenirea unei persoane decedate; muzică corală compusă pentru această slujbă. ♦ Compoziție muzicală pentru soliști, cor și orchestră, alcătuită din mai multe părți, scrisă pe textul liturgic al misei funebre. [Scris și: requiem. – Pr.: -vi-em] – Din lat. requiem [aeternam dona eis], fr. requiem.

DOOM

recviém (-vi-em) s. n., pl. recviémuri

recântărea
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântăreai
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântăream
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântărească
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântăreau
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântăreați
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântăresc
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântărește
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântărești
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântări
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântării
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântărim
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântărind
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântărire
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântărire
RECÂNTĂRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) recântări și rezultatul ei. – V. recântări.

DOOM

recântăríre s. f., g.-d. art. recântărírii

recântărirea
RECÂNTĂRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) recântări și rezultatul ei. – V. recântări.

DOOM

recântăríre s. f., g.-d. art. recântărírii

recântăriri
RECÂNTĂRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) recântări și rezultatul ei. – V. recântări.

DOOM

recântăríre s. f., g.-d. art. recântărírii

recântăririi
RECÂNTĂRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) recântări și rezultatul ei. – V. recântări.

DOOM

recântăríre s. f., g.-d. art. recântărírii

recântăririle
RECÂNTĂRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) recântări și rezultatul ei. – V. recântări.

DOOM

recântăríre s. f., g.-d. art. recântărírii

recântăririlor
RECÂNTĂRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) recântări și rezultatul ei. – V. recântări.

DOOM

recântăríre s. f., g.-d. art. recântărírii

recântăriră
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântărirăm
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântărirăți
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântărise
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântărisem
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântăriseră
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântăriserăm
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântăriserăți
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântăriseși
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântăriseți
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântărit
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântărit
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou. – Re + cântări.

recântăriși
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recântăriți
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recâștig
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recâștiga
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recâștigai
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recâștigam
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recâștigare
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recâștigare
RECÂȘTIGÁRE s. f. Acțiunea de a recâștiga și rezultatul ei; redobândire. – V. recâștiga.

DOOM

recâștigáre s. f., g.-d. art. recâștigắrii

recâștigarea
RECÂȘTIGÁRE s. f. Acțiunea de a recâștiga și rezultatul ei; redobândire. – V. recâștiga.

DOOM

recâștigáre s. f., g.-d. art. recâștigắrii

recâștigară
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recâștigarăm
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recâștigarăți
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recâștigase
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recâștigasem
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recâștigaseră
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recâștigaserăm
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recâștigaserăți
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recâștigaseși
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recâștigaseți
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recâștigat
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recâștigat
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Re¹ + câștiga.

recâștigau
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recâștigași
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recâștigați
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recâștige
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recâștigi
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recâștigând
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recâștigări
RECÂȘTIGÁRE s. f. Acțiunea de a recâștiga și rezultatul ei; redobândire. – V. recâștiga.

DOOM

recâștigáre s. f., g.-d. art. recâștigắrii

recâștigării
RECÂȘTIGÁRE s. f. Acțiunea de a recâștiga și rezultatul ei; redobândire. – V. recâștiga.

DOOM

recâștigáre s. f., g.-d. art. recâștigắrii

recâștigările
RECÂȘTIGÁRE s. f. Acțiunea de a recâștiga și rezultatul ei; redobândire. – V. recâștiga.

DOOM

recâștigáre s. f., g.-d. art. recâștigắrii

recâștigărilor
RECÂȘTIGÁRE s. f. Acțiunea de a recâștiga și rezultatul ei; redobândire. – V. recâștiga.

DOOM

recâștigáre s. f., g.-d. art. recâștigắrii

recîntărea
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîntăreai
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîntăream
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîntărească
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîntăreau
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîntăreați
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîntăresc
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîntărește
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîntărești
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîntări
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîntării
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîntărim
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîntărind
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîntărire
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîntărire
RECÂNTĂRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) recântări și rezultatul ei. – V. recântări.

DOOM

recântăríre s. f., g.-d. art. recântărírii

recîntărirea
RECÂNTĂRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) recântări și rezultatul ei. – V. recântări.

DOOM

recântăríre s. f., g.-d. art. recântărírii

recîntăriri
RECÂNTĂRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) recântări și rezultatul ei. – V. recântări.

DOOM

recântăríre s. f., g.-d. art. recântărírii

recîntăririi
RECÂNTĂRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) recântări și rezultatul ei. – V. recântări.

DOOM

recântăríre s. f., g.-d. art. recântărírii

recîntăririle
RECÂNTĂRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) recântări și rezultatul ei. – V. recântări.

DOOM

recântăríre s. f., g.-d. art. recântărírii

recîntăririlor
RECÂNTĂRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) recântări și rezultatul ei. – V. recântări.

DOOM

recântăríre s. f., g.-d. art. recântărírii

recîntăriră
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîntărirăm
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîntărirăți
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîntărise
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîntărisem
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîntăriseră
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîntăriserăm
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîntăriserăți
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîntăriseși
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîntăriseți
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîntărit
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîntăriși
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîntăriți
RECÂNTĂRÍ, recântăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) cântări din nou.- Pref. re- + cântări.

DOOM

recântărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recântărésc, imperf. 3 sg. recântăreá; conj. prez. 3 să recântăreáscă

recîștig
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recîștiga
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recîștigai
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recîștigam
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recîștigare
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recîștigare
RECÂȘTIGÁRE s. f. Acțiunea de a recâștiga și rezultatul ei; redobândire. – V. recâștiga.

DOOM

recâștigáre s. f., g.-d. art. recâștigắrii

recîștigarea
RECÂȘTIGÁRE s. f. Acțiunea de a recâștiga și rezultatul ei; redobândire. – V. recâștiga.

DOOM

recâștigáre s. f., g.-d. art. recâștigắrii

recîștigară
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recîștigarăm
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recîștigarăți
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recîștigase
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recîștigasem
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recîștigaseră
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recîștigaserăm
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recîștigaserăți
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recîștigaseși
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recîștigaseți
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recîștigat
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recîștigau
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recîștigași
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recîștigați
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recîștige
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recîștigi
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recîștigînd
RECÂȘTIGÁ, recâștíg, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

DOOM

recâștigá (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștígă

recîștigări
RECÂȘTIGÁRE s. f. Acțiunea de a recâștiga și rezultatul ei; redobândire. – V. recâștiga.

DOOM

recâștigáre s. f., g.-d. art. recâștigắrii

recîștigării
RECÂȘTIGÁRE s. f. Acțiunea de a recâștiga și rezultatul ei; redobândire. – V. recâștiga.

DOOM

recâștigáre s. f., g.-d. art. recâștigắrii

recîștigările
RECÂȘTIGÁRE s. f. Acțiunea de a recâștiga și rezultatul ei; redobândire. – V. recâștiga.

DOOM

recâștigáre s. f., g.-d. art. recâștigắrii

recîștigărilor
RECÂȘTIGÁRE s. f. Acțiunea de a recâștiga și rezultatul ei; redobândire. – V. recâștiga.

DOOM

recâștigáre s. f., g.-d. art. recâștigắrii

recădea
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recădeai
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recădeam
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recădeau
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recădeați
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recădem
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recădere
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recădere
RECĂDÉRE, recăderi, s. f. Acțiunea de a recădea și rezultatul ei. ♦ (Med.; înv.) Recidivă. – V. recădea.

DOOM

recădére s. f., g.-d. art. recădérii; pl. recădéri

recăderea
RECĂDÉRE, recăderi, s. f. Acțiunea de a recădea și rezultatul ei. ♦ (Med.; înv.) Recidivă. – V. recădea.

DOOM

recădére s. f., g.-d. art. recădérii; pl. recădéri

recăderi
RECĂDÉRE, recăderi, s. f. Acțiunea de a recădea și rezultatul ei. ♦ (Med.; înv.) Recidivă. – V. recădea.

DOOM

recădére s. f., g.-d. art. recădérii; pl. recădéri

recăderii
RECĂDÉRE, recăderi, s. f. Acțiunea de a recădea și rezultatul ei. ♦ (Med.; înv.) Recidivă. – V. recădea.

DOOM

recădére s. f., g.-d. art. recădérii; pl. recădéri

recăderile
RECĂDÉRE, recăderi, s. f. Acțiunea de a recădea și rezultatul ei. ♦ (Med.; înv.) Recidivă. – V. recădea.

DOOM

recădére s. f., g.-d. art. recădérii; pl. recădéri

recăderilor
RECĂDÉRE, recăderi, s. f. Acțiunea de a recădea și rezultatul ei. ♦ (Med.; înv.) Recidivă. – V. recădea.

DOOM

recădére s. f., g.-d. art. recădérii; pl. recădéri

recădeți
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recăl
RECẮL, recăle, s. n. (Regional) Haină scurtă (bărbătească) de postav; vestă.

recăpătai
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Pref. re- + căpăta.

DOOM

recăpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 2 sg. recápeți, 3 recápătă, 1 pl. recăpătắm; conj. prez. 3 să recápete

recăpătam
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Pref. re- + căpăta.

DOOM

recăpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 2 sg. recápeți, 3 recápătă, 1 pl. recăpătắm; conj. prez. 3 să recápete

recăpătare
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Pref. re- + căpăta.

DOOM

recăpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 2 sg. recápeți, 3 recápătă, 1 pl. recăpătắm; conj. prez. 3 să recápete

recăpătare
RECĂPĂTÁRE, recăpătări, s. f. Acțiunea de a recăpăta și rezultatul ei. – V. recăpăta.

DOOM

!recăpătáre s. f., g.-d. art. recăpătắrii; pl. recăpătắri

recăpătarea
RECĂPĂTÁRE, recăpătări, s. f. Acțiunea de a recăpăta și rezultatul ei. – V. recăpăta.

DOOM

!recăpătáre s. f., g.-d. art. recăpătắrii; pl. recăpătắri

recăpătară
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Pref. re- + căpăta.

DOOM

recăpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 2 sg. recápeți, 3 recápătă, 1 pl. recăpătắm; conj. prez. 3 să recápete

recăpătarăm
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Pref. re- + căpăta.

DOOM

recăpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 2 sg. recápeți, 3 recápătă, 1 pl. recăpătắm; conj. prez. 3 să recápete

recăpătarăți
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Pref. re- + căpăta.

DOOM

recăpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 2 sg. recápeți, 3 recápătă, 1 pl. recăpătắm; conj. prez. 3 să recápete

recăpătase
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Pref. re- + căpăta.

DOOM

recăpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 2 sg. recápeți, 3 recápătă, 1 pl. recăpătắm; conj. prez. 3 să recápete

recăpătasem
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Pref. re- + căpăta.

DOOM

recăpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 2 sg. recápeți, 3 recápătă, 1 pl. recăpătắm; conj. prez. 3 să recápete

recăpătaseră
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Pref. re- + căpăta.

DOOM

recăpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 2 sg. recápeți, 3 recápătă, 1 pl. recăpătắm; conj. prez. 3 să recápete

recăpătaserăm
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Pref. re- + căpăta.

DOOM

recăpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 2 sg. recápeți, 3 recápătă, 1 pl. recăpătắm; conj. prez. 3 să recápete

recăpătaserăți
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Pref. re- + căpăta.

DOOM

recăpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 2 sg. recápeți, 3 recápătă, 1 pl. recăpătắm; conj. prez. 3 să recápete

recăpătaseși
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Pref. re- + căpăta.

DOOM

recăpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 2 sg. recápeți, 3 recápătă, 1 pl. recăpătắm; conj. prez. 3 să recápete

recăpătaseți
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Pref. re- + căpăta.

DOOM

recăpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 2 sg. recápeți, 3 recápătă, 1 pl. recăpătắm; conj. prez. 3 să recápete

recăpătat
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Pref. re- + căpăta.

DOOM

recăpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 2 sg. recápeți, 3 recápătă, 1 pl. recăpătắm; conj. prez. 3 să recápete

recăpătat
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Re¹- + căpăta.

recăpătau
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Pref. re- + căpăta.

DOOM

recăpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 2 sg. recápeți, 3 recápătă, 1 pl. recăpătắm; conj. prez. 3 să recápete

recăpătași
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Pref. re- + căpăta.

DOOM

recăpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 2 sg. recápeți, 3 recápătă, 1 pl. recăpătắm; conj. prez. 3 să recápete

recăpătați
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Pref. re- + căpăta.

DOOM

recăpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 2 sg. recápeți, 3 recápătă, 1 pl. recăpătắm; conj. prez. 3 să recápete

recăpătând
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Pref. re- + căpăta.

DOOM

recăpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 2 sg. recápeți, 3 recápătă, 1 pl. recăpătắm; conj. prez. 3 să recápete

recăpătînd
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Pref. re- + căpăta.

DOOM

recăpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 2 sg. recápeți, 3 recápătă, 1 pl. recăpătắm; conj. prez. 3 să recápete

recăpătări
RECĂPĂTÁRE, recăpătări, s. f. Acțiunea de a recăpăta și rezultatul ei. – V. recăpăta.

DOOM

!recăpătáre s. f., g.-d. art. recăpătắrii; pl. recăpătắri

recăpătării
RECĂPĂTÁRE, recăpătări, s. f. Acțiunea de a recăpăta și rezultatul ei. – V. recăpăta.

DOOM

!recăpătáre s. f., g.-d. art. recăpătắrii; pl. recăpătắri

recăpătările
RECĂPĂTÁRE, recăpătări, s. f. Acțiunea de a recăpăta și rezultatul ei. – V. recăpăta.

DOOM

!recăpătáre s. f., g.-d. art. recăpătắrii; pl. recăpătắri

recăpătărilor
RECĂPĂTÁRE, recăpătări, s. f. Acțiunea de a recăpăta și rezultatul ei. – V. recăpăta.

DOOM

!recăpătáre s. f., g.-d. art. recăpătắrii; pl. recăpătắri

recăsătorea
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsătoreai
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsătoream
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsătorească
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsătoreau
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsătoreați
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsătoresc
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsătorește
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsătorești
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsători
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsătorii
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsătorim
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsătorind
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsătorire
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsătorire
RECĂSĂTORÍRE, recăsătoriri, s. f. Faptul de a se recăsători. – V. recăsători.

DOOM

recăsătoríre s. f., g.-d. art. recăsătorírii; pl. recăsătoríri

recăsătorirea
RECĂSĂTORÍRE, recăsătoriri, s. f. Faptul de a se recăsători. – V. recăsători.

DOOM

recăsătoríre s. f., g.-d. art. recăsătorírii; pl. recăsătoríri

recăsătoriri
RECĂSĂTORÍRE, recăsătoriri, s. f. Faptul de a se recăsători. – V. recăsători.

DOOM

recăsătoríre s. f., g.-d. art. recăsătorírii; pl. recăsătoríri

recăsătoririi
RECĂSĂTORÍRE, recăsătoriri, s. f. Faptul de a se recăsători. – V. recăsători.

DOOM

recăsătoríre s. f., g.-d. art. recăsătorírii; pl. recăsătoríri

recăsătoririle
RECĂSĂTORÍRE, recăsătoriri, s. f. Faptul de a se recăsători. – V. recăsători.

DOOM

recăsătoríre s. f., g.-d. art. recăsătorírii; pl. recăsătoríri

recăsătoririlor
RECĂSĂTORÍRE, recăsătoriri, s. f. Faptul de a se recăsători. – V. recăsători.

DOOM

recăsătoríre s. f., g.-d. art. recăsătorírii; pl. recăsătoríri

recăsătoriră
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsătorirăm
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsătorirăți
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsătorise
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsătorisem
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsătoriseră
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsătoriserăm
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsătoriserăți
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsătoriseși
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsătoriseți
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsătorit
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsătorit
RECĂSĂTORÍT, -Ă, recăsătoriți, -te, adj. Căsătorit din nou. – V. recăsători.

recăsătorita
RECĂSĂTORÍT, -Ă, recăsătoriți, -te, adj. Căsătorit din nou. – V. recăsători.

recăsătorite
RECĂSĂTORÍT, -Ă, recăsătoriți, -te, adj. Căsătorit din nou. – V. recăsători.

recăsătoritei
RECĂSĂTORÍT, -Ă, recăsătoriți, -te, adj. Căsătorit din nou. – V. recăsători.

recăsătoritele
RECĂSĂTORÍT, -Ă, recăsătoriți, -te, adj. Căsătorit din nou. – V. recăsători.

recăsătoritelor
RECĂSĂTORÍT, -Ă, recăsătoriți, -te, adj. Căsătorit din nou. – V. recăsători.

recăsătoritul
RECĂSĂTORÍT, -Ă, recăsătoriți, -te, adj. Căsătorit din nou. – V. recăsători.

recăsătoritului
RECĂSĂTORÍT, -Ă, recăsătoriți, -te, adj. Căsătorit din nou. – V. recăsători.

recăsătoriși
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsătoriți
RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Pref. re- + căsători.

DOOM

!recăsătorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se recăsătoréște, imperf. 3 sg. se recăsătoreá; conj. prez. 3 să se recăsătoreáscă

recăsătoriți
RECĂSĂTORÍT, -Ă, recăsătoriți, -te, adj. Căsătorit din nou. – V. recăsători.

recăsătoriții
RECĂSĂTORÍT, -Ă, recăsătoriți, -te, adj. Căsătorit din nou. – V. recăsători.

recăsătoriților
RECĂSĂTORÍT, -Ă, recăsătoriți, -te, adj. Căsătorit din nou. – V. recăsători.

recăzu
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recăzui
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recăzură
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recăzurăm
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recăzurăți
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recăzuse
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recăzusem
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recăzuseră
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recăzuserăm
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recăzuserăți
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recăzuseși
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recăzuseți
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recăzut
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recăzuși
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recăzând
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recăzînd
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Pref. re- + cădea.

DOOM

recădeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. recád, 1 pl. recădém, 2 pl. recădéți; conj. prez. 3 să recádă; part. recăzút

recțiune
RECȚIÚNE, recțiuni, s. f. (Gram.) Calitate a unui cuvânt de a primi un determinant care trebuie să aibă o anumită formă flexionară sau o anumită construcție prepozițională; legătura dintre cuvinte și determinantele lor; regim. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. rection, germ. Rektion.

DOOM

recțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. recțiúnii; pl. recțiúni

recțiunea
RECȚIÚNE, recțiuni, s. f. (Gram.) Calitate a unui cuvânt de a primi un determinant care trebuie să aibă o anumită formă flexionară sau o anumită construcție prepozițională; legătura dintre cuvinte și determinantele lor; regim. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. rection, germ. Rektion.

DOOM

recțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. recțiúnii; pl. recțiúni

recțiuni
RECȚIÚNE, recțiuni, s. f. (Gram.) Calitate a unui cuvânt de a primi un determinant care trebuie să aibă o anumită formă flexionară sau o anumită construcție prepozițională; legătura dintre cuvinte și determinantele lor; regim. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. rection, germ. Rektion.

DOOM

recțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. recțiúnii; pl. recțiúni

recțiunii
RECȚIÚNE, recțiuni, s. f. (Gram.) Calitate a unui cuvânt de a primi un determinant care trebuie să aibă o anumită formă flexionară sau o anumită construcție prepozițională; legătura dintre cuvinte și determinantele lor; regim. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. rection, germ. Rektion.

DOOM

recțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. recțiúnii; pl. recțiúni

recțiunile
RECȚIÚNE, recțiuni, s. f. (Gram.) Calitate a unui cuvânt de a primi un determinant care trebuie să aibă o anumită formă flexionară sau o anumită construcție prepozițională; legătura dintre cuvinte și determinantele lor; regim. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. rection, germ. Rektion.

DOOM

recțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. recțiúnii; pl. recțiúni

recțiunilor
RECȚIÚNE, recțiuni, s. f. (Gram.) Calitate a unui cuvânt de a primi un determinant care trebuie să aibă o anumită formă flexionară sau o anumită construcție prepozițională; legătura dintre cuvinte și determinantele lor; regim. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. rection, germ. Rektion.

DOOM

recțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. recțiúnii; pl. recțiúni

reda
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redacta
REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. – Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).

DOOM

redactá (a ~) vb., ind. prez. 3 redacteáză

redactai
REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. – Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).

DOOM

redactá (a ~) vb., ind. prez. 3 redacteáză

redactam
REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. – Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).

DOOM

redactá (a ~) vb., ind. prez. 3 redacteáză

redactare
REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. – Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).

DOOM

redactá (a ~) vb., ind. prez. 3 redacteáză

redactare
REDACTÁRE, redactări, s. f. Acțiunea de a redacta și rezultatul ei; formulare în scris, compunere. – V. redacta.

DOOM

redactáre s. f., g.-d. art. redactắrii; pl. redactắri

redactarea
REDACTÁRE, redactări, s. f. Acțiunea de a redacta și rezultatul ei; formulare în scris, compunere. – V. redacta.

DOOM

redactáre s. f., g.-d. art. redactắrii; pl. redactắri

redactară
REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. – Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).

DOOM

redactá (a ~) vb., ind. prez. 3 redacteáză

redactarăm
REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. – Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).

DOOM

redactá (a ~) vb., ind. prez. 3 redacteáză

redactarăți
REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. – Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).

DOOM

redactá (a ~) vb., ind. prez. 3 redacteáză

redactase
REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. – Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).

DOOM

redactá (a ~) vb., ind. prez. 3 redacteáză

redactasem
REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. – Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).

DOOM

redactá (a ~) vb., ind. prez. 3 redacteáză

redactaseră
REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. – Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).

DOOM

redactá (a ~) vb., ind. prez. 3 redacteáză

redactaserăm
REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. – Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).

DOOM

redactá (a ~) vb., ind. prez. 3 redacteáză

redactaserăți
REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. – Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).

DOOM

redactá (a ~) vb., ind. prez. 3 redacteáză

redactaseși
REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. – Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).

DOOM

redactá (a ~) vb., ind. prez. 3 redacteáză

redactaseți
REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. – Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).

DOOM

redactá (a ~) vb., ind. prez. 3 redacteáză

redactat
REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. – Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).

DOOM

redactá (a ~) vb., ind. prez. 3 redacteáză

redactat
REDACTÁT, -Ă, redactați, -te, adj. (Despre acte oficiale, articole etc.) Formulat în scris. – V. redacta.

redactata
REDACTÁT, -Ă, redactați, -te, adj. (Despre acte oficiale, articole etc.) Formulat în scris. – V. redacta.

redactate
REDACTÁT, -Ă, redactați, -te, adj. (Despre acte oficiale, articole etc.) Formulat în scris. – V. redacta.

redactatei
REDACTÁT, -Ă, redactați, -te, adj. (Despre acte oficiale, articole etc.) Formulat în scris. – V. redacta.

redactatele
REDACTÁT, -Ă, redactați, -te, adj. (Despre acte oficiale, articole etc.) Formulat în scris. – V. redacta.

redactatelor
REDACTÁT, -Ă, redactați, -te, adj. (Despre acte oficiale, articole etc.) Formulat în scris. – V. redacta.

redactatul
REDACTÁT, -Ă, redactați, -te, adj. (Despre acte oficiale, articole etc.) Formulat în scris. – V. redacta.

redactatului
REDACTÁT, -Ă, redactați, -te, adj. (Despre acte oficiale, articole etc.) Formulat în scris. – V. redacta.

redactau
REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. – Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).

DOOM

redactá (a ~) vb., ind. prez. 3 redacteáză

redactași
REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. – Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).

DOOM

redactá (a ~) vb., ind. prez. 3 redacteáză

redactați
REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. – Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).

DOOM

redactá (a ~) vb., ind. prez. 3 redacteáză

redactați
REDACTÁT, -Ă, redactați, -te, adj. (Despre acte oficiale, articole etc.) Formulat în scris. – V. redacta.

redactații
REDACTÁT, -Ă, redactați, -te, adj. (Despre acte oficiale, articole etc.) Formulat în scris. – V. redacta.

redactaților
REDACTÁT, -Ă, redactați, -te, adj. (Despre acte oficiale, articole etc.) Formulat în scris. – V. redacta.

redactează
REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. – Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).

DOOM

redactá (a ~) vb., ind. prez. 3 redacteáză

redactez
REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. – Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).

DOOM

redactá (a ~) vb., ind. prez. 3 redacteáză

redacteze
REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. – Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).

DOOM

redactá (a ~) vb., ind. prez. 3 redacteáză

redactezi
REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. – Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).

DOOM

redactá (a ~) vb., ind. prez. 3 redacteáză

redactoare
REDÁCTOR, -OÁRE, redactori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care lucrează în redacția unui ziar, a unei reviste etc. sau care redactează (2). 2. Persoană care scrie, care întocmește, care compune un articol, un act etc. – Din fr. rédacteur.

DOOM

redáctor-șéf adjúnct s. m. + adj.

redactoarea
REDÁCTOR, -OÁRE, redactori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care lucrează în redacția unui ziar, a unei reviste etc. sau care redactează (2). 2. Persoană care scrie, care întocmește, care compune un articol, un act etc. – Din fr. rédacteur.

DOOM

redáctor-șéf adjúnct s. m. + adj.

redactoarei
REDÁCTOR, -OÁRE, redactori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care lucrează în redacția unui ziar, a unei reviste etc. sau care redactează (2). 2. Persoană care scrie, care întocmește, care compune un articol, un act etc. – Din fr. rédacteur.

DOOM

redáctor-șéf adjúnct s. m. + adj.

redactoarele
REDÁCTOR, -OÁRE, redactori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care lucrează în redacția unui ziar, a unei reviste etc. sau care redactează (2). 2. Persoană care scrie, care întocmește, care compune un articol, un act etc. – Din fr. rédacteur.

DOOM

redáctor-șéf adjúnct s. m. + adj.

redactoarelor
REDÁCTOR, -OÁRE, redactori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care lucrează în redacția unui ziar, a unei reviste etc. sau care redactează (2). 2. Persoană care scrie, care întocmește, care compune un articol, un act etc. – Din fr. rédacteur.

DOOM

redáctor-șéf adjúnct s. m. + adj.

redactoareo
REDÁCTOR, -OÁRE, redactori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care lucrează în redacția unui ziar, a unei reviste etc. sau care redactează (2). 2. Persoană care scrie, care întocmește, care compune un articol, un act etc. – Din fr. rédacteur.

DOOM

redáctor-șéf adjúnct s. m. + adj.

redactor
REDÁCTOR, -OÁRE, redactori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care lucrează în redacția unui ziar, a unei reviste etc. sau care redactează (2). 2. Persoană care scrie, care întocmește, care compune un articol, un act etc. – Din fr. rédacteur.

DOOM

redáctor-șéf adjúnct s. m. + adj.

redactore
REDÁCTOR, -OÁRE, redactori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care lucrează în redacția unui ziar, a unei reviste etc. sau care redactează (2). 2. Persoană care scrie, care întocmește, care compune un articol, un act etc. – Din fr. rédacteur.

DOOM

redáctor-șéf adjúnct s. m. + adj.

redactori
REDÁCTOR, -OÁRE, redactori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care lucrează în redacția unui ziar, a unei reviste etc. sau care redactează (2). 2. Persoană care scrie, care întocmește, care compune un articol, un act etc. – Din fr. rédacteur.

DOOM

redáctor-șéf adjúnct s. m. + adj.

redactorii
REDÁCTOR, -OÁRE, redactori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care lucrează în redacția unui ziar, a unei reviste etc. sau care redactează (2). 2. Persoană care scrie, care întocmește, care compune un articol, un act etc. – Din fr. rédacteur.

DOOM

redáctor-șéf adjúnct s. m. + adj.

redactorilor
REDÁCTOR, -OÁRE, redactori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care lucrează în redacția unui ziar, a unei reviste etc. sau care redactează (2). 2. Persoană care scrie, care întocmește, care compune un articol, un act etc. – Din fr. rédacteur.

DOOM

redáctor-șéf adjúnct s. m. + adj.

redactorul
REDÁCTOR, -OÁRE, redactori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care lucrează în redacția unui ziar, a unei reviste etc. sau care redactează (2). 2. Persoană care scrie, care întocmește, care compune un articol, un act etc. – Din fr. rédacteur.

DOOM

redáctor-șéf adjúnct s. m. + adj.

redactorule
REDÁCTOR, -OÁRE, redactori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care lucrează în redacția unui ziar, a unei reviste etc. sau care redactează (2). 2. Persoană care scrie, care întocmește, care compune un articol, un act etc. – Din fr. rédacteur.

DOOM

redáctor-șéf adjúnct s. m. + adj.

redactorului
REDÁCTOR, -OÁRE, redactori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care lucrează în redacția unui ziar, a unei reviste etc. sau care redactează (2). 2. Persoană care scrie, care întocmește, care compune un articol, un act etc. – Din fr. rédacteur.

DOOM

redáctor-șéf adjúnct s. m. + adj.

redactând
REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. – Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).

DOOM

redactá (a ~) vb., ind. prez. 3 redacteáză

redactînd
REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. – Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).

DOOM

redactá (a ~) vb., ind. prez. 3 redacteáză

redactări
REDACTÁRE, redactări, s. f. Acțiunea de a redacta și rezultatul ei; formulare în scris, compunere. – V. redacta.

DOOM

redactáre s. f., g.-d. art. redactắrii; pl. redactắri

redactării
REDACTÁRE, redactări, s. f. Acțiunea de a redacta și rezultatul ei; formulare în scris, compunere. – V. redacta.

DOOM

redactáre s. f., g.-d. art. redactắrii; pl. redactắri

redactările
REDACTÁRE, redactări, s. f. Acțiunea de a redacta și rezultatul ei; formulare în scris, compunere. – V. redacta.

DOOM

redactáre s. f., g.-d. art. redactắrii; pl. redactắri

redactărilor
REDACTÁRE, redactări, s. f. Acțiunea de a redacta și rezultatul ei; formulare în scris, compunere. – V. redacta.

DOOM

redactáre s. f., g.-d. art. redactắrii; pl. redactắri

redacția
REDÁCȚIE, redacții, s. f. 1. Colectiv de redactori care lucrează la un ziar, la o revistă etc.; localul în care se găsesc birourile redactorilor unui ziar, ai unei reviste etc. 2. Redactare; felul, forma în care este redactată o publicație, o scriere. [Var.: (înv.) redacțiúne s. f.] – Din fr. rédaction.

DOOM

redácție (-ți-e) s. f., art. redácția (-ți-a), g.-d. art. redácției; pl. redácții, art. redácțiile (-ți-i-)

redacție
REDÁCȚIE, redacții, s. f. 1. Colectiv de redactori care lucrează la un ziar, la o revistă etc.; localul în care se găsesc birourile redactorilor unui ziar, ai unei reviste etc. 2. Redactare; felul, forma în care este redactată o publicație, o scriere. [Var.: (înv.) redacțiúne s. f.] – Din fr. rédaction.

DOOM

redácție (-ți-e) s. f., art. redácția (-ți-a), g.-d. art. redácției; pl. redácții, art. redácțiile (-ți-i-)

redacției
REDÁCȚIE, redacții, s. f. 1. Colectiv de redactori care lucrează la un ziar, la o revistă etc.; localul în care se găsesc birourile redactorilor unui ziar, ai unei reviste etc. 2. Redactare; felul, forma în care este redactată o publicație, o scriere. [Var.: (înv.) redacțiúne s. f.] – Din fr. rédaction.

DOOM

redácție (-ți-e) s. f., art. redácția (-ți-a), g.-d. art. redácției; pl. redácții, art. redácțiile (-ți-i-)

redacții
REDÁCȚIE, redacții, s. f. 1. Colectiv de redactori care lucrează la un ziar, la o revistă etc.; localul în care se găsesc birourile redactorilor unui ziar, ai unei reviste etc. 2. Redactare; felul, forma în care este redactată o publicație, o scriere. [Var.: (înv.) redacțiúne s. f.] – Din fr. rédaction.

DOOM

redácție (-ți-e) s. f., art. redácția (-ți-a), g.-d. art. redácției; pl. redácții, art. redácțiile (-ți-i-)

redacțiile
REDÁCȚIE, redacții, s. f. 1. Colectiv de redactori care lucrează la un ziar, la o revistă etc.; localul în care se găsesc birourile redactorilor unui ziar, ai unei reviste etc. 2. Redactare; felul, forma în care este redactată o publicație, o scriere. [Var.: (înv.) redacțiúne s. f.] – Din fr. rédaction.

DOOM

redácție (-ți-e) s. f., art. redácția (-ți-a), g.-d. art. redácției; pl. redácții, art. redácțiile (-ți-i-)

redacțiilor
REDÁCȚIE, redacții, s. f. 1. Colectiv de redactori care lucrează la un ziar, la o revistă etc.; localul în care se găsesc birourile redactorilor unui ziar, ai unei reviste etc. 2. Redactare; felul, forma în care este redactată o publicație, o scriere. [Var.: (înv.) redacțiúne s. f.] – Din fr. rédaction.

DOOM

redácție (-ți-e) s. f., art. redácția (-ți-a), g.-d. art. redácției; pl. redácții, art. redácțiile (-ți-i-)

redacțional
REDACȚIONÁL, -Ă, redacționali, -e, adj. Care aparține redacției, privitor la redacție sau la activitatea unui redactor. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. rédactionnel.

DOOM

redacționál (-ți-o-) adj. m., pl. redacționáli; f. redacționálă, pl. redacționále

redacționala
REDACȚIONÁL, -Ă, redacționali, -e, adj. Care aparține redacției, privitor la redacție sau la activitatea unui redactor. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. rédactionnel.

DOOM

redacționál (-ți-o-) adj. m., pl. redacționáli; f. redacționálă, pl. redacționále

redacționale
REDACȚIONÁL, -Ă, redacționali, -e, adj. Care aparține redacției, privitor la redacție sau la activitatea unui redactor. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. rédactionnel.

DOOM

redacționál (-ți-o-) adj. m., pl. redacționáli; f. redacționálă, pl. redacționále

redacționalei
REDACȚIONÁL, -Ă, redacționali, -e, adj. Care aparține redacției, privitor la redacție sau la activitatea unui redactor. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. rédactionnel.

DOOM

redacționál (-ți-o-) adj. m., pl. redacționáli; f. redacționálă, pl. redacționále

redacționalele
REDACȚIONÁL, -Ă, redacționali, -e, adj. Care aparține redacției, privitor la redacție sau la activitatea unui redactor. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. rédactionnel.

DOOM

redacționál (-ți-o-) adj. m., pl. redacționáli; f. redacționálă, pl. redacționále

redacționalelor
REDACȚIONÁL, -Ă, redacționali, -e, adj. Care aparține redacției, privitor la redacție sau la activitatea unui redactor. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. rédactionnel.

DOOM

redacționál (-ți-o-) adj. m., pl. redacționáli; f. redacționálă, pl. redacționále

redacționali
REDACȚIONÁL, -Ă, redacționali, -e, adj. Care aparține redacției, privitor la redacție sau la activitatea unui redactor. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. rédactionnel.

DOOM

redacționál (-ți-o-) adj. m., pl. redacționáli; f. redacționálă, pl. redacționále

redacționalii
REDACȚIONÁL, -Ă, redacționali, -e, adj. Care aparține redacției, privitor la redacție sau la activitatea unui redactor. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. rédactionnel.

DOOM

redacționál (-ți-o-) adj. m., pl. redacționáli; f. redacționálă, pl. redacționále

redacționalilor
REDACȚIONÁL, -Ă, redacționali, -e, adj. Care aparține redacției, privitor la redacție sau la activitatea unui redactor. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. rédactionnel.

DOOM

redacționál (-ți-o-) adj. m., pl. redacționáli; f. redacționálă, pl. redacționále

redacționalul
REDACȚIONÁL, -Ă, redacționali, -e, adj. Care aparține redacției, privitor la redacție sau la activitatea unui redactor. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. rédactionnel.

DOOM

redacționál (-ți-o-) adj. m., pl. redacționáli; f. redacționálă, pl. redacționále

redacționalului
REDACȚIONÁL, -Ă, redacționali, -e, adj. Care aparține redacției, privitor la redacție sau la activitatea unui redactor. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. rédactionnel.

DOOM

redacționál (-ți-o-) adj. m., pl. redacționáli; f. redacționálă, pl. redacționále

redacțiune
REDÁCȚIE, redacții, s. f. 1. Colectiv de redactori care lucrează la un ziar, la o revistă etc.; localul în care se găsesc birourile redactorilor unui ziar, ai unei reviste etc. 2. Redactare; felul, forma în care este redactată o publicație, o scriere. [Var.: (înv.) redacțiúne s. f.] – Din fr. rédaction.

DOOM

redácție (-ți-e) s. f., art. redácția (-ți-a), g.-d. art. redácției; pl. redácții, art. redácțiile (-ți-i-)

redai
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redam
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redan
REDÁN, redane, s. n. 1. Lucrare simplă de fortificație, alcătuită dintr-un zid în formă de unghi ieșit în afară, folosită în trecut pentru apărarea unei treceri. 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți alăturați, folosit în arhitectura Evului Mediu. 3. Fiecare dintre treptele amenajate în partea superioară a unui zid construit pe un teren înclinat. 4. Aliniere a clădirilor de-a lungul unei străzi, astfel încât un colț al lor să fie ieșit mai mult în stradă. 5. Suprafață proeminentă, în formă de treaptă, pe carena unei ambarcațiuni sau al unui hidroavion (ori al flotoarelor acestuia), care asigură alunecarea acestora pe apă cu o rezistență redusă la înaintare. – Din fr. redan.

DOOM

redán s. n., pl. redáne

redan
REDÁN s.n. 1. Ieșitură în zidul unei fortificații. ♦ Serie de ieșinduri din loc în loc într-un zid ridicat pe un teren în pantă în vederea asigurării planeității. 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți, caracteristic arhitecturii evului mediu. 3. Element de construcție așezat pe radierul unui disipator hidraulic de energie a apei în scopul măririi efectului de disipare a energiei. 4. Suprafața proeminentă inferioară, de contact cu apa, a cocei unei ambarcații sau a flotoarelor unui hidroavion. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. redan].

redane
REDÁN, redane, s. n. 1. Lucrare simplă de fortificație, alcătuită dintr-un zid în formă de unghi ieșit în afară, folosită în trecut pentru apărarea unei treceri. 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți alăturați, folosit în arhitectura Evului Mediu. 3. Fiecare dintre treptele amenajate în partea superioară a unui zid construit pe un teren înclinat. 4. Aliniere a clădirilor de-a lungul unei străzi, astfel încât un colț al lor să fie ieșit mai mult în stradă. 5. Suprafață proeminentă, în formă de treaptă, pe carena unei ambarcațiuni sau al unui hidroavion (ori al flotoarelor acestuia), care asigură alunecarea acestora pe apă cu o rezistență redusă la înaintare. – Din fr. redan.

DOOM

redán s. n., pl. redáne

redanele
REDÁN, redane, s. n. 1. Lucrare simplă de fortificație, alcătuită dintr-un zid în formă de unghi ieșit în afară, folosită în trecut pentru apărarea unei treceri. 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți alăturați, folosit în arhitectura Evului Mediu. 3. Fiecare dintre treptele amenajate în partea superioară a unui zid construit pe un teren înclinat. 4. Aliniere a clădirilor de-a lungul unei străzi, astfel încât un colț al lor să fie ieșit mai mult în stradă. 5. Suprafață proeminentă, în formă de treaptă, pe carena unei ambarcațiuni sau al unui hidroavion (ori al flotoarelor acestuia), care asigură alunecarea acestora pe apă cu o rezistență redusă la înaintare. – Din fr. redan.

DOOM

redán s. n., pl. redáne

redanelor
REDÁN, redane, s. n. 1. Lucrare simplă de fortificație, alcătuită dintr-un zid în formă de unghi ieșit în afară, folosită în trecut pentru apărarea unei treceri. 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți alăturați, folosit în arhitectura Evului Mediu. 3. Fiecare dintre treptele amenajate în partea superioară a unui zid construit pe un teren înclinat. 4. Aliniere a clădirilor de-a lungul unei străzi, astfel încât un colț al lor să fie ieșit mai mult în stradă. 5. Suprafață proeminentă, în formă de treaptă, pe carena unei ambarcațiuni sau al unui hidroavion (ori al flotoarelor acestuia), care asigură alunecarea acestora pe apă cu o rezistență redusă la înaintare. – Din fr. redan.

DOOM

redán s. n., pl. redáne

redanul
REDÁN, redane, s. n. 1. Lucrare simplă de fortificație, alcătuită dintr-un zid în formă de unghi ieșit în afară, folosită în trecut pentru apărarea unei treceri. 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți alăturați, folosit în arhitectura Evului Mediu. 3. Fiecare dintre treptele amenajate în partea superioară a unui zid construit pe un teren înclinat. 4. Aliniere a clădirilor de-a lungul unei străzi, astfel încât un colț al lor să fie ieșit mai mult în stradă. 5. Suprafață proeminentă, în formă de treaptă, pe carena unei ambarcațiuni sau al unui hidroavion (ori al flotoarelor acestuia), care asigură alunecarea acestora pe apă cu o rezistență redusă la înaintare. – Din fr. redan.

DOOM

redán s. n., pl. redáne

redanului
REDÁN, redane, s. n. 1. Lucrare simplă de fortificație, alcătuită dintr-un zid în formă de unghi ieșit în afară, folosită în trecut pentru apărarea unei treceri. 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți alăturați, folosit în arhitectura Evului Mediu. 3. Fiecare dintre treptele amenajate în partea superioară a unui zid construit pe un teren înclinat. 4. Aliniere a clădirilor de-a lungul unei străzi, astfel încât un colț al lor să fie ieșit mai mult în stradă. 5. Suprafață proeminentă, în formă de treaptă, pe carena unei ambarcațiuni sau al unui hidroavion (ori al flotoarelor acestuia), care asigură alunecarea acestora pe apă cu o rezistență redusă la înaintare. – Din fr. redan.

DOOM

redán s. n., pl. redáne

redare
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redare
REDÁRE, redări, s. f. Acțiunea de a reda și rezultatul ei; reproducere, exprimare, reprezentare. – V. reda.

DOOM

redáre s. f., g.-d. art. redắrii; pl. redắri

redarea
REDÁRE, redări, s. f. Acțiunea de a reda și rezultatul ei; reproducere, exprimare, reprezentare. – V. reda.

DOOM

redáre s. f., g.-d. art. redắrii; pl. redắri

redară
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redarăm
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redarăți
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redase
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redasem
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redaseră
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redaserăm
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redaserăți
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redaseși
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redaseți
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redat
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redat
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Re¹- + da (după fr. redonner).

redata
REDATÁ, redatez, vb. I. Tranz. A data din nou după corectarea unei erori de datare. – Pref. re- + data.

redatai
REDATÁ, redatez, vb. I. Tranz. A data din nou după corectarea unei erori de datare. – Pref. re- + data.

redatam
REDATÁ, redatez, vb. I. Tranz. A data din nou după corectarea unei erori de datare. – Pref. re- + data.

redatare
REDATÁ, redatez, vb. I. Tranz. A data din nou după corectarea unei erori de datare. – Pref. re- + data.

redatare
REDATÁRE, redatări, s. f. Acțiunea de a redata. – V. redata.

redatarea
REDATÁRE, redatări, s. f. Acțiunea de a redata. – V. redata.

redatară
REDATÁ, redatez, vb. I. Tranz. A data din nou după corectarea unei erori de datare. – Pref. re- + data.

redatarăm
REDATÁ, redatez, vb. I. Tranz. A data din nou după corectarea unei erori de datare. – Pref. re- + data.

redatarăți
REDATÁ, redatez, vb. I. Tranz. A data din nou după corectarea unei erori de datare. – Pref. re- + data.

redatase
REDATÁ, redatez, vb. I. Tranz. A data din nou după corectarea unei erori de datare. – Pref. re- + data.

redatasem
REDATÁ, redatez, vb. I. Tranz. A data din nou după corectarea unei erori de datare. – Pref. re- + data.

redataseră
REDATÁ, redatez, vb. I. Tranz. A data din nou după corectarea unei erori de datare. – Pref. re- + data.

redataserăm
REDATÁ, redatez, vb. I. Tranz. A data din nou după corectarea unei erori de datare. – Pref. re- + data.

redataserăți
REDATÁ, redatez, vb. I. Tranz. A data din nou după corectarea unei erori de datare. – Pref. re- + data.

redataseși
REDATÁ, redatez, vb. I. Tranz. A data din nou după corectarea unei erori de datare. – Pref. re- + data.

redataseți
REDATÁ, redatez, vb. I. Tranz. A data din nou după corectarea unei erori de datare. – Pref. re- + data.

redatat
REDATÁ, redatez, vb. I. Tranz. A data din nou după corectarea unei erori de datare. – Pref. re- + data.

redatat
REDATÁT, -Ă, redatați, -te, adj. Care a fost datat din nou, pentru a corecta o eroare. – V. redata.

redatata
REDATÁT, -Ă, redatați, -te, adj. Care a fost datat din nou, pentru a corecta o eroare. – V. redata.

redatate
REDATÁT, -Ă, redatați, -te, adj. Care a fost datat din nou, pentru a corecta o eroare. – V. redata.

redatatei
REDATÁT, -Ă, redatați, -te, adj. Care a fost datat din nou, pentru a corecta o eroare. – V. redata.

redatatele
REDATÁT, -Ă, redatați, -te, adj. Care a fost datat din nou, pentru a corecta o eroare. – V. redata.

redatatelor
REDATÁT, -Ă, redatați, -te, adj. Care a fost datat din nou, pentru a corecta o eroare. – V. redata.

redatatul
REDATÁT, -Ă, redatați, -te, adj. Care a fost datat din nou, pentru a corecta o eroare. – V. redata.

redatatului
REDATÁT, -Ă, redatați, -te, adj. Care a fost datat din nou, pentru a corecta o eroare. – V. redata.

redatau
REDATÁ, redatez, vb. I. Tranz. A data din nou după corectarea unei erori de datare. – Pref. re- + data.

redatași
REDATÁ, redatez, vb. I. Tranz. A data din nou după corectarea unei erori de datare. – Pref. re- + data.

redatați
REDATÁ, redatez, vb. I. Tranz. A data din nou după corectarea unei erori de datare. – Pref. re- + data.

redatați
REDATÁT, -Ă, redatați, -te, adj. Care a fost datat din nou, pentru a corecta o eroare. – V. redata.

redatații
REDATÁT, -Ă, redatați, -te, adj. Care a fost datat din nou, pentru a corecta o eroare. – V. redata.

redataților
REDATÁT, -Ă, redatați, -te, adj. Care a fost datat din nou, pentru a corecta o eroare. – V. redata.

redatează
REDATÁ, redatez, vb. I. Tranz. A data din nou după corectarea unei erori de datare. – Pref. re- + data.

redatez
REDATÁ, redatez, vb. I. Tranz. A data din nou după corectarea unei erori de datare. – Pref. re- + data.

redateze
REDATÁ, redatez, vb. I. Tranz. A data din nou după corectarea unei erori de datare. – Pref. re- + data.

redatezi
REDATÁ, redatez, vb. I. Tranz. A data din nou după corectarea unei erori de datare. – Pref. re- + data.

redatând
REDATÁ, redatez, vb. I. Tranz. A data din nou după corectarea unei erori de datare. – Pref. re- + data.

redatînd
REDATÁ, redatez, vb. I. Tranz. A data din nou după corectarea unei erori de datare. – Pref. re- + data.

redatări
REDATÁRE, redatări, s. f. Acțiunea de a redata. – V. redata.

redatării
REDATÁRE, redatări, s. f. Acțiunea de a redata. – V. redata.

redatările
REDATÁRE, redatări, s. f. Acțiunea de a redata. – V. redata.

redatărilor
REDATÁRE, redatări, s. f. Acțiunea de a redata. – V. redata.

redau
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redași
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redați
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redea
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redefinea
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefineai
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefineam
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefinească
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefineau
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefineați
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefinesc
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefinește
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefinești
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefini
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefinii
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefinim
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefinind
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefinire
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefinire
REDEFINÍRE, redefiniri, s. f. Acțiunea de a redefini. – V. redefini.

redefinirea
REDEFINÍRE, redefiniri, s. f. Acțiunea de a redefini. – V. redefini.

redefiniri
REDEFINÍRE, redefiniri, s. f. Acțiunea de a redefini. – V. redefini.

redefinirii
REDEFINÍRE, redefiniri, s. f. Acțiunea de a redefini. – V. redefini.

redefinirile
REDEFINÍRE, redefiniri, s. f. Acțiunea de a redefini. – V. redefini.

redefinirilor
REDEFINÍRE, redefiniri, s. f. Acțiunea de a redefini. – V. redefini.

redefiniră
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefinirăm
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefinirăți
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefinise
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefinisem
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefiniseră
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefiniserăm
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefiniserăți
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefiniseși
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefiniseți
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefinit
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefinit
REDEFINÍT, -Ă, redefiniți, -te, adj. Care a fost definit din nou (mai corect, mai exact). – V. redefini.

redefinita
REDEFINÍT, -Ă, redefiniți, -te, adj. Care a fost definit din nou (mai corect, mai exact). – V. redefini.

redefinite
REDEFINÍT, -Ă, redefiniți, -te, adj. Care a fost definit din nou (mai corect, mai exact). – V. redefini.

redefinitei
REDEFINÍT, -Ă, redefiniți, -te, adj. Care a fost definit din nou (mai corect, mai exact). – V. redefini.

redefinitele
REDEFINÍT, -Ă, redefiniți, -te, adj. Care a fost definit din nou (mai corect, mai exact). – V. redefini.

redefinitelor
REDEFINÍT, -Ă, redefiniți, -te, adj. Care a fost definit din nou (mai corect, mai exact). – V. redefini.

redefinitul
REDEFINÍT, -Ă, redefiniți, -te, adj. Care a fost definit din nou (mai corect, mai exact). – V. redefini.

redefinitului
REDEFINÍT, -Ă, redefiniți, -te, adj. Care a fost definit din nou (mai corect, mai exact). – V. redefini.

redefiniși
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefiniți
REDEFINÍ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiții anterioare. – Din fr. rédefinir.

DOOM

*redefiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redefinésc, imperf. 3 sg. redefineá; conj. prez. 3 să redefineáscă

redefiniți
REDEFINÍT, -Ă, redefiniți, -te, adj. Care a fost definit din nou (mai corect, mai exact). – V. redefini.

redefiniții
REDEFINÍT, -Ă, redefiniți, -te, adj. Care a fost definit din nou (mai corect, mai exact). – V. redefini.

redefiniților
REDEFINÍT, -Ă, redefiniți, -te, adj. Care a fost definit din nou (mai corect, mai exact). – V. redefini.

redemptorist
REDEMPTORÍST, -Ă s.m. și f. Membru al unei congregații religioase de misionari, fundată la Neapole în sec. XVIII de Alfonso de'Liguori. [Cf. fr. rédemptoriste, it. redentorista].

redemptoristă
REDEMPTORÍST, -Ă s.m. și f. Membru al unei congregații religioase de misionari, fundată la Neapole în sec. XVIII de Alfonso de'Liguori. [Cf. fr. rédemptoriste, it. redentorista].

redempțiune
REDEMPȚIÚNE, redempțiuni, s. f. Mântuire, izbăvire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. rédemption, lat. redemptio, -onis.

DOOM

redempțiúne (-demp-ți-u-) s. f., g.-d. art. redempțiúnii; pl. redempțiúni

redempțiunea
REDEMPȚIÚNE, redempțiuni, s. f. Mântuire, izbăvire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. rédemption, lat. redemptio, -onis.

DOOM

redempțiúne (-demp-ți-u-) s. f., g.-d. art. redempțiúnii; pl. redempțiúni

redempțiuni
REDEMPȚIÚNE, redempțiuni, s. f. Mântuire, izbăvire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. rédemption, lat. redemptio, -onis.

DOOM

redempțiúne (-demp-ți-u-) s. f., g.-d. art. redempțiúnii; pl. redempțiúni

redempțiunii
REDEMPȚIÚNE, redempțiuni, s. f. Mântuire, izbăvire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. rédemption, lat. redemptio, -onis.

DOOM

redempțiúne (-demp-ți-u-) s. f., g.-d. art. redempțiúnii; pl. redempțiúni

redempțiunile
REDEMPȚIÚNE, redempțiuni, s. f. Mântuire, izbăvire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. rédemption, lat. redemptio, -onis.

DOOM

redempțiúne (-demp-ți-u-) s. f., g.-d. art. redempțiúnii; pl. redempțiúni

redempțiunilor
REDEMPȚIÚNE, redempțiuni, s. f. Mântuire, izbăvire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. rédemption, lat. redemptio, -onis.

DOOM

redempțiúne (-demp-ți-u-) s. f., g.-d. art. redempțiúnii; pl. redempțiúni

redeschide
REDESCHÍDE, redeschíd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) deschide din nou. ♦ Refl. Fig. (Despre școli, instituții, întreprinderi) A-și relua activitatea întreruptă pentru un timp. – Pref. re- + deschide.

DOOM

redeschíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redeschíd, 1 pl. redeschídem, perf. s. 1 sg. redeschiséi, 1 pl. redeschíserăm; conj. prez. 3 să redeschídă; ger. redeschizấnd; part. redeschís

redeschidere
REDESCHÍDERE, redeschideri, s. f. Acțiunea de a (se) redeschide și rezultatul ei. – V. redeschide.

DOOM

redeschídere s. f., g.-d. art. redeschíderii; pl. redeschíderi

redeschiderea
REDESCHÍDERE, redeschideri, s. f. Acțiunea de a (se) redeschide și rezultatul ei. – V. redeschide.

DOOM

redeschídere s. f., g.-d. art. redeschíderii; pl. redeschíderi

redeschideri
REDESCHÍDERE, redeschideri, s. f. Acțiunea de a (se) redeschide și rezultatul ei. – V. redeschide.

DOOM

redeschídere s. f., g.-d. art. redeschíderii; pl. redeschíderi

redeschiderii
REDESCHÍDERE, redeschideri, s. f. Acțiunea de a (se) redeschide și rezultatul ei. – V. redeschide.

DOOM

redeschídere s. f., g.-d. art. redeschíderii; pl. redeschíderi

redeschiderile
REDESCHÍDERE, redeschideri, s. f. Acțiunea de a (se) redeschide și rezultatul ei. – V. redeschide.

DOOM

redeschídere s. f., g.-d. art. redeschíderii; pl. redeschíderi

redeschiderilor
REDESCHÍDERE, redeschideri, s. f. Acțiunea de a (se) redeschide și rezultatul ei. – V. redeschide.

DOOM

redeschídere s. f., g.-d. art. redeschíderii; pl. redeschíderi

redeschis
REDESCHÍDE, redeschíd, vb. III. Tranz. și refl. A (se) deschide din nou. ♦ Refl. Fig. (Despre școli, instituții, întreprinderi) A-și relua activitatea întreruptă pentru un timp. – Re¹- + deschide.

redescopere
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.

DOOM

redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere

redescoperea
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.

DOOM

redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere

redescopereai
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.

DOOM

redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere

redescopeream
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.

DOOM

redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere

redescopereau
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.

DOOM

redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere

redescopereați
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.

DOOM

redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere

redescoperi
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.

DOOM

redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere

redescoperii
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.

DOOM

redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere

redescoperim
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.

DOOM

redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere

redescoperind
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.

DOOM

redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere

redescoperire
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.

DOOM

redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere

redescoperire
REDESCOPERÍRE, redescoperiri, s. f. Acțiunea de a redescoperi și rezultatul ei. – V. redescoperi.

DOOM

redescoperíre s. f., g.-d. art. redescoperírii; pl. redescoperíri

redescoperirea
REDESCOPERÍRE, redescoperiri, s. f. Acțiunea de a redescoperi și rezultatul ei. – V. redescoperi.

DOOM

redescoperíre s. f., g.-d. art. redescoperírii; pl. redescoperíri

redescoperiri
REDESCOPERÍRE, redescoperiri, s. f. Acțiunea de a redescoperi și rezultatul ei. – V. redescoperi.

DOOM

redescoperíre s. f., g.-d. art. redescoperírii; pl. redescoperíri

redescoperirii
REDESCOPERÍRE, redescoperiri, s. f. Acțiunea de a redescoperi și rezultatul ei. – V. redescoperi.

DOOM

redescoperíre s. f., g.-d. art. redescoperírii; pl. redescoperíri

redescoperirile
REDESCOPERÍRE, redescoperiri, s. f. Acțiunea de a redescoperi și rezultatul ei. – V. redescoperi.

DOOM

redescoperíre s. f., g.-d. art. redescoperírii; pl. redescoperíri

redescoperirilor
REDESCOPERÍRE, redescoperiri, s. f. Acțiunea de a redescoperi și rezultatul ei. – V. redescoperi.

DOOM

redescoperíre s. f., g.-d. art. redescoperírii; pl. redescoperíri

redescoperiră
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.

DOOM

redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere

redescoperirăm
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.

DOOM

redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere

redescoperirăți
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.

DOOM

redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere

redescoperise
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.

DOOM

redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere

redescoperisem
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.

DOOM

redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere

redescoperiseră
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.

DOOM

redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere

redescoperiserăm
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.

DOOM

redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere

redescoperiserăți
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.

DOOM

redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere

redescoperiseși
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.

DOOM

redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere

redescoperiseți
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.

DOOM

redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere

redescoperit
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.

DOOM

redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere

redescoperit
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Re¹- + descoperi.

redescoperiși
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.

DOOM

redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere

redescoperiți
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.

DOOM

redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere

redescoperă
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.

DOOM

redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere

redescopăr
REDESCOPERÍ, redescópăr, vb. IV. Tranz. A descoperi din nou. – Pref. re- + descoperi.

DOOM

redescoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. redescópăr, 3 redescóperă, imperf. 3 sg. redescopereá; conj. prez. 3 să redescópere

redesface
REDESFÁCE vb. III. tr. A desface din nou. [< re- + desface, după fr. redéfaire].

redesfacere
REDESFÁCERE s.f. Acțiunea de a redesface și rezultatul ei. [< redesface].

redesfăcut
REDESFÁCE vb. III. tr. A desface din nou. [< re- + desface, după fr. redéfaire].

redevabil
REDEVÁBIL, -Ă adj. 1. Dator. 2. (Fig.) Îndatorat, obligat. [< fr. redevable].

redevabila
REDEVÁBIL, -Ă adj. 1. Dator. 2. (Fig.) Îndatorat, obligat. [< fr. redevable].

redevabile
REDEVÁBIL, -Ă adj. 1. Dator. 2. (Fig.) Îndatorat, obligat. [< fr. redevable].

redevabilei
REDEVÁBIL, -Ă adj. 1. Dator. 2. (Fig.) Îndatorat, obligat. [< fr. redevable].

redevabilele
REDEVÁBIL, -Ă adj. 1. Dator. 2. (Fig.) Îndatorat, obligat. [< fr. redevable].

redevabilelor
REDEVÁBIL, -Ă adj. 1. Dator. 2. (Fig.) Îndatorat, obligat. [< fr. redevable].

redevabili
REDEVÁBIL, -Ă adj. 1. Dator. 2. (Fig.) Îndatorat, obligat. [< fr. redevable].

redevabilii
REDEVÁBIL, -Ă adj. 1. Dator. 2. (Fig.) Îndatorat, obligat. [< fr. redevable].

redevabililor
REDEVÁBIL, -Ă adj. 1. Dator. 2. (Fig.) Îndatorat, obligat. [< fr. redevable].

redevabilul
REDEVÁBIL, -Ă adj. 1. Dator. 2. (Fig.) Îndatorat, obligat. [< fr. redevable].

redevabilului
REDEVÁBIL, -Ă adj. 1. Dator. 2. (Fig.) Îndatorat, obligat. [< fr. redevable].

redevenea
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redeveneai
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redeveneam
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redeveneau
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redeveneați
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redeveni
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redevenii
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redevenim
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redevenind
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redevenire
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redevenire
REDEVENÍRE, redeveniri, s. f. Acțiunea de a redeveni. – V. redeveni.

redevenirea
REDEVENÍRE, redeveniri, s. f. Acțiunea de a redeveni. – V. redeveni.

redeveniri
REDEVENÍRE, redeveniri, s. f. Acțiunea de a redeveni. – V. redeveni.

redevenirii
REDEVENÍRE, redeveniri, s. f. Acțiunea de a redeveni. – V. redeveni.

redevenirile
REDEVENÍRE, redeveniri, s. f. Acțiunea de a redeveni. – V. redeveni.

redevenirilor
REDEVENÍRE, redeveniri, s. f. Acțiunea de a redeveni. – V. redeveni.

redeveniră
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redevenirăm
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redevenirăți
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redevenise
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redevenisem
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redeveniseră
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redeveniserăm
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redeveniserăți
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redeveniseși
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redeveniseți
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redevenit
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redeveniși
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redeveniți
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redevența
REDEVÉNȚĂ, redevențe, s. f. Orice sumă ce trebuie plătită în bani sau în natură pentru folosirea sau dreptul de folosință a unor active corporale sau necorporale. – Din fr. redevance.

DOOM

redevénță s. f., g.-d. art. redevénței; pl. redevénțe

redevențe
REDEVÉNȚĂ, redevențe, s. f. Orice sumă ce trebuie plătită în bani sau în natură pentru folosirea sau dreptul de folosință a unor active corporale sau necorporale. – Din fr. redevance.

DOOM

redevénță s. f., g.-d. art. redevénței; pl. redevénțe

redevenței
REDEVÉNȚĂ, redevențe, s. f. Orice sumă ce trebuie plătită în bani sau în natură pentru folosirea sau dreptul de folosință a unor active corporale sau necorporale. – Din fr. redevance.

DOOM

redevénță s. f., g.-d. art. redevénței; pl. redevénțe

redevențele
REDEVÉNȚĂ, redevențe, s. f. Orice sumă ce trebuie plătită în bani sau în natură pentru folosirea sau dreptul de folosință a unor active corporale sau necorporale. – Din fr. redevance.

DOOM

redevénță s. f., g.-d. art. redevénței; pl. redevénțe

redevențelor
REDEVÉNȚĂ, redevențe, s. f. Orice sumă ce trebuie plătită în bani sau în natură pentru folosirea sau dreptul de folosință a unor active corporale sau necorporale. – Din fr. redevance.

DOOM

redevénță s. f., g.-d. art. redevénței; pl. redevénțe

redevie
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redevii
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redevin
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redevine
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redevino
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redevină
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redeviu
REDEVENÍ, redevin, vb. IV. Intranz. A deveni, a fi din nou așa cum a fost înainte. – Pref. re- + deveni. Cf. fr. redevenir.

DOOM

redevení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redevín, 2 sg. redevíi, imperf. 3 sg. redeveneá; conj. prez. 3 să redevínă

redeșteaptă
REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

DOOM

redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte

redeștept
REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

DOOM

redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte

redeștepta
REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

DOOM

redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte

redeșteptai
REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

DOOM

redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte

redeșteptam
REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

DOOM

redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte

redeșteptare
REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

DOOM

redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte

redeșteptare
REDEȘTEPTÁRE, redeșteptări, s. f. Acțiunea de a (se) redeștepta și rezultatul ei. – V. redeștepta.

DOOM

redeșteptáre s. f., g.-d. art. redeșteptắrii; pl. redeșteptắri

redeșteptarea
REDEȘTEPTÁRE, redeșteptări, s. f. Acțiunea de a (se) redeștepta și rezultatul ei. – V. redeștepta.

DOOM

redeșteptáre s. f., g.-d. art. redeșteptắrii; pl. redeșteptắri

redeșteptară
REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

DOOM

redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte

redeșteptarăm
REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

DOOM

redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte

redeșteptarăți
REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

DOOM

redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte

redeșteptase
REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

DOOM

redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte

redeșteptasem
REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

DOOM

redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte

redeșteptaseră
REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

DOOM

redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte

redeșteptaserăm
REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

DOOM

redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte

redeșteptaserăți
REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

DOOM

redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte

redeșteptaseși
REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

DOOM

redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte

redeșteptaseți
REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

DOOM

redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte

redeșteptat
REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

DOOM

redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte

redeșteptat
REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Re¹- + deștepta.

redeșteptau
REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

DOOM

redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte

redeșteptași
REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

DOOM

redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte

redeșteptați
REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

DOOM

redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte

redeștepte
REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

DOOM

redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte

redeșteptând
REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

DOOM

redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte

redeșteptînd
REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

DOOM

redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte

redeșteptări
REDEȘTEPTÁRE, redeșteptări, s. f. Acțiunea de a (se) redeștepta și rezultatul ei. – V. redeștepta.

DOOM

redeșteptáre s. f., g.-d. art. redeșteptắrii; pl. redeșteptắri

redeșteptării
REDEȘTEPTÁRE, redeșteptări, s. f. Acțiunea de a (se) redeștepta și rezultatul ei. – V. redeștepta.

DOOM

redeșteptáre s. f., g.-d. art. redeșteptắrii; pl. redeșteptắri

redeșteptările
REDEȘTEPTÁRE, redeșteptări, s. f. Acțiunea de a (se) redeștepta și rezultatul ei. – V. redeștepta.

DOOM

redeșteptáre s. f., g.-d. art. redeșteptắrii; pl. redeșteptắri

redeșteptărilor
REDEȘTEPTÁRE, redeșteptări, s. f. Acțiunea de a (se) redeștepta și rezultatul ei. – V. redeștepta.

DOOM

redeșteptáre s. f., g.-d. art. redeșteptắrii; pl. redeșteptắri

redeștepți
REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

DOOM

redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte

redhibitoria
REDHIBITÓRIU, -IE, redhibitorii, adj. (Jur.) Care face să se anuleze o vânzare. – Din lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire.

DOOM

redhibitóriu [riu pron. riu] adj. m., f. redhibitórie (-ri-e); pl. m. și f. redhibitórii

redhibitorie
REDHIBITÓRIU, -IE, redhibitorii, adj. (Jur.) Care face să se anuleze o vânzare. – Din lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire.

DOOM

redhibitóriu [riu pron. riu] adj. m., f. redhibitórie (-ri-e); pl. m. și f. redhibitórii

redhibitoriei
REDHIBITÓRIU, -IE, redhibitorii, adj. (Jur.) Care face să se anuleze o vânzare. – Din lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire.

DOOM

redhibitóriu [riu pron. riu] adj. m., f. redhibitórie (-ri-e); pl. m. și f. redhibitórii

redhibitorii
REDHIBITÓRIU, -IE, redhibitorii, adj. (Jur.) Care face să se anuleze o vânzare. – Din lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire.

DOOM

redhibitóriu [riu pron. riu] adj. m., f. redhibitórie (-ri-e); pl. m. și f. redhibitórii

redhibitoriii
REDHIBITÓRIU, -IE, redhibitorii, adj. (Jur.) Care face să se anuleze o vânzare. – Din lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire.

DOOM

redhibitóriu [riu pron. riu] adj. m., f. redhibitórie (-ri-e); pl. m. și f. redhibitórii

redhibitoriile
REDHIBITÓRIU, -IE, redhibitorii, adj. (Jur.) Care face să se anuleze o vânzare. – Din lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire.

DOOM

redhibitóriu [riu pron. riu] adj. m., f. redhibitórie (-ri-e); pl. m. și f. redhibitórii

redhibitoriilor
REDHIBITÓRIU, -IE, redhibitorii, adj. (Jur.) Care face să se anuleze o vânzare. – Din lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire.

DOOM

redhibitóriu [riu pron. riu] adj. m., f. redhibitórie (-ri-e); pl. m. și f. redhibitórii

redhibitoriu
REDHIBITÓRIU, -IE, redhibitorii, adj. (Jur.) Care face să se anuleze o vânzare. – Din lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire.

DOOM

redhibitóriu [riu pron. riu] adj. m., f. redhibitórie (-ri-e); pl. m. și f. redhibitórii

redhibitoriul
REDHIBITÓRIU, -IE, redhibitorii, adj. (Jur.) Care face să se anuleze o vânzare. – Din lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire.

DOOM

redhibitóriu [riu pron. riu] adj. m., f. redhibitórie (-ri-e); pl. m. și f. redhibitórii

redhibitoriului
REDHIBITÓRIU, -IE, redhibitorii, adj. (Jur.) Care face să se anuleze o vânzare. – Din lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire.

DOOM

redhibitóriu [riu pron. riu] adj. m., f. redhibitórie (-ri-e); pl. m. și f. redhibitórii

redhibițiune
REDHIBIȚIÚNE, redhibițiuni, s. f. (Jur.) Anulare a unei vânzări când actul vânzării are un viciu. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. redhibitio, -onis, fr. rédhibition.

DOOM

redhibițiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. redhibițiúnii; pl. redhibițiúni

redhibițiunea
REDHIBIȚIÚNE, redhibițiuni, s. f. (Jur.) Anulare a unei vânzări când actul vânzării are un viciu. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. redhibitio, -onis, fr. rédhibition.

DOOM

redhibițiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. redhibițiúnii; pl. redhibițiúni

redhibițiuni
REDHIBIȚIÚNE, redhibițiuni, s. f. (Jur.) Anulare a unei vânzări când actul vânzării are un viciu. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. redhibitio, -onis, fr. rédhibition.

DOOM

redhibițiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. redhibițiúnii; pl. redhibițiúni

redhibițiunii
REDHIBIȚIÚNE, redhibițiuni, s. f. (Jur.) Anulare a unei vânzări când actul vânzării are un viciu. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. redhibitio, -onis, fr. rédhibition.

DOOM

redhibițiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. redhibițiúnii; pl. redhibițiúni

redhibițiunile
REDHIBIȚIÚNE, redhibițiuni, s. f. (Jur.) Anulare a unei vânzări când actul vânzării are un viciu. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. redhibitio, -onis, fr. rédhibition.

DOOM

redhibițiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. redhibițiúnii; pl. redhibițiúni

redhibițiunilor
REDHIBIȚIÚNE, redhibițiuni, s. f. (Jur.) Anulare a unei vânzări când actul vânzării are un viciu. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. redhibitio, -onis, fr. rédhibition.

DOOM

redhibițiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. redhibițiúnii; pl. redhibițiúni

redia
RÉDIE, redii, s. f. Larvă în dezvoltarea gălbezei, cu corpul alungit, plin cu celule germinative. – Din fr. rédie.

DOOM

rédie (-di-e) s. f., art. rédia (-di-a), g.-d. art. rédiei; pl. rédii, art. rédiile (-di-i-)

redibitoriu
REDIBITÓRIU, -IE adj. Care face să se anuleze o vânzare. [Pron. -riu, var. redhibitoriu, -ie adj. / < lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire].

redibiție
REDIBÍȚIE s.f. Anulare a unei vânzări când obiectul vânzării are un viciu. [Var. redhibițiune, redibițiune s.f. / < lat. redhibitio, fr. rédhibition].

redibițiune
REDIBIȚIÚNE s.f. v. redibiție.

redie
RÉDIE, redii, s. f. Larvă în dezvoltarea gălbezei, cu corpul alungit, plin cu celule germinative. – Din fr. rédie.

DOOM

rédie (-di-e) s. f., art. rédia (-di-a), g.-d. art. rédiei; pl. rédii, art. rédiile (-di-i-)

rediei
RÉDIE, redii, s. f. Larvă în dezvoltarea gălbezei, cu corpul alungit, plin cu celule germinative. – Din fr. rédie.

DOOM

rédie (-di-e) s. f., art. rédia (-di-a), g.-d. art. rédiei; pl. rédii, art. rédiile (-di-i-)

redige
REDÍGE vb. III v. redija.

DOOM

redijá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 redijeáză, 1 pl. redijắm; conj. prez. 3 să redijéze; ger. redijấnd

redigere
REDÍGE vb. III v. redija.

redii
RÉDIE, redii, s. f. Larvă în dezvoltarea gălbezei, cu corpul alungit, plin cu celule germinative. – Din fr. rédie.

DOOM

rédie (-di-e) s. f., art. rédia (-di-a), g.-d. art. rédiei; pl. rédii, art. rédiile (-di-i-)

rediile
RÉDIE, redii, s. f. Larvă în dezvoltarea gălbezei, cu corpul alungit, plin cu celule germinative. – Din fr. rédie.

DOOM

rédie (-di-e) s. f., art. rédia (-di-a), g.-d. art. rédiei; pl. rédii, art. rédiile (-di-i-)

rediilor
RÉDIE, redii, s. f. Larvă în dezvoltarea gălbezei, cu corpul alungit, plin cu celule germinative. – Din fr. rédie.

DOOM

rédie (-di-e) s. f., art. rédia (-di-a), g.-d. art. rédiei; pl. rédii, art. rédiile (-di-i-)

redija
REDÍGE vb. III v. redija.

DOOM

redijá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 redijeáză, 1 pl. redijắm; conj. prez. 3 să redijéze; ger. redijấnd

redijare
REDIJÁRE, redijări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a redija și rezultatul ei; redactare. – V. redija.

DOOM

redijáre (înv.) s. f., g.-d. art. redijắrii; pl. redijắri

redijarea
REDIJÁRE, redijări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a redija și rezultatul ei; redactare. – V. redija.

DOOM

redijáre (înv.) s. f., g.-d. art. redijắrii; pl. redijắri

redijat
REDIJÁ, redijez, vb. I. Tranz. (Înv.) A redacta. [Var.: redíge vb. III] – Din fr. rédiger.

redijări
REDIJÁRE, redijări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a redija și rezultatul ei; redactare. – V. redija.

DOOM

redijáre (înv.) s. f., g.-d. art. redijắrii; pl. redijắri

redijării
REDIJÁRE, redijări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a redija și rezultatul ei; redactare. – V. redija.

DOOM

redijáre (înv.) s. f., g.-d. art. redijắrii; pl. redijắri

redijările
REDIJÁRE, redijări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a redija și rezultatul ei; redactare. – V. redija.

DOOM

redijáre (înv.) s. f., g.-d. art. redijắrii; pl. redijắri

redijărilor
REDIJÁRE, redijări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a redija și rezultatul ei; redactare. – V. redija.

DOOM

redijáre (înv.) s. f., g.-d. art. redijắrii; pl. redijắri

redimensiona
REDIMENSIONÁ, redimensionez, vb. I. Tranz. A recalcula dimensiunile (unei construcții, unei mașini etc.) ♦ Fig. A aborda dintr-o nouă perspectivă; (rar) a regândi. [Pr.: -si-o-] – Pref. re- + dimensiona.

DOOM

*redimensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 redimensioneáză

redimensionai
REDIMENSIONÁ, redimensionez, vb. I. Tranz. A recalcula dimensiunile (unei construcții, unei mașini etc.) ♦ Fig. A aborda dintr-o nouă perspectivă; (rar) a regândi. [Pr.: -si-o-] – Pref. re- + dimensiona.

DOOM

*redimensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 redimensioneáză

redimensionam
REDIMENSIONÁ, redimensionez, vb. I. Tranz. A recalcula dimensiunile (unei construcții, unei mașini etc.) ♦ Fig. A aborda dintr-o nouă perspectivă; (rar) a regândi. [Pr.: -si-o-] – Pref. re- + dimensiona.

DOOM

*redimensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 redimensioneáză

redimensionare
REDIMENSIONÁ, redimensionez, vb. I. Tranz. A recalcula dimensiunile (unei construcții, unei mașini etc.) ♦ Fig. A aborda dintr-o nouă perspectivă; (rar) a regândi. [Pr.: -si-o-] – Pref. re- + dimensiona.

DOOM

*redimensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 redimensioneáză

redimensionare
REDIMENSIONÁRE, redimensionări, s. f. Acțiunea de a redimensiona. [Pr.: -si-o-] – V. redimensiona.

redimensionarea
REDIMENSIONÁRE, redimensionări, s. f. Acțiunea de a redimensiona. [Pr.: -si-o-] – V. redimensiona.

redimensionară
REDIMENSIONÁ, redimensionez, vb. I. Tranz. A recalcula dimensiunile (unei construcții, unei mașini etc.) ♦ Fig. A aborda dintr-o nouă perspectivă; (rar) a regândi. [Pr.: -si-o-] – Pref. re- + dimensiona.

DOOM

*redimensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 redimensioneáză

redimensionarăm
REDIMENSIONÁ, redimensionez, vb. I. Tranz. A recalcula dimensiunile (unei construcții, unei mașini etc.) ♦ Fig. A aborda dintr-o nouă perspectivă; (rar) a regândi. [Pr.: -si-o-] – Pref. re- + dimensiona.

DOOM

*redimensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 redimensioneáză

redimensionarăți
REDIMENSIONÁ, redimensionez, vb. I. Tranz. A recalcula dimensiunile (unei construcții, unei mașini etc.) ♦ Fig. A aborda dintr-o nouă perspectivă; (rar) a regândi. [Pr.: -si-o-] – Pref. re- + dimensiona.

DOOM

*redimensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 redimensioneáză

redimensionase
REDIMENSIONÁ, redimensionez, vb. I. Tranz. A recalcula dimensiunile (unei construcții, unei mașini etc.) ♦ Fig. A aborda dintr-o nouă perspectivă; (rar) a regândi. [Pr.: -si-o-] – Pref. re- + dimensiona.

DOOM

*redimensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 redimensioneáză

redimensionasem
REDIMENSIONÁ, redimensionez, vb. I. Tranz. A recalcula dimensiunile (unei construcții, unei mașini etc.) ♦ Fig. A aborda dintr-o nouă perspectivă; (rar) a regândi. [Pr.: -si-o-] – Pref. re- + dimensiona.

DOOM

*redimensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 redimensioneáză

redimensionaseră
REDIMENSIONÁ, redimensionez, vb. I. Tranz. A recalcula dimensiunile (unei construcții, unei mașini etc.) ♦ Fig. A aborda dintr-o nouă perspectivă; (rar) a regândi. [Pr.: -si-o-] – Pref. re- + dimensiona.

DOOM

*redimensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 redimensioneáză

redimensionaserăm
REDIMENSIONÁ, redimensionez, vb. I. Tranz. A recalcula dimensiunile (unei construcții, unei mașini etc.) ♦ Fig. A aborda dintr-o nouă perspectivă; (rar) a regândi. [Pr.: -si-o-] – Pref. re- + dimensiona.

DOOM

*redimensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 redimensioneáză

redimensionaserăți
REDIMENSIONÁ, redimensionez, vb. I. Tranz. A recalcula dimensiunile (unei construcții, unei mașini etc.) ♦ Fig. A aborda dintr-o nouă perspectivă; (rar) a regândi. [Pr.: -si-o-] – Pref. re- + dimensiona.

DOOM

*redimensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 redimensioneáză

redimensionaseși
REDIMENSIONÁ, redimensionez, vb. I. Tranz. A recalcula dimensiunile (unei construcții, unei mașini etc.) ♦ Fig. A aborda dintr-o nouă perspectivă; (rar) a regândi. [Pr.: -si-o-] – Pref. re- + dimensiona.

DOOM

*redimensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 redimensioneáză

redimensionaseți
REDIMENSIONÁ, redimensionez, vb. I. Tranz. A recalcula dimensiunile (unei construcții, unei mașini etc.) ♦ Fig. A aborda dintr-o nouă perspectivă; (rar) a regândi. [Pr.: -si-o-] – Pref. re- + dimensiona.

DOOM

*redimensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 redimensioneáză

redimensionat
REDIMENSIONÁ, redimensionez, vb. I. Tranz. A recalcula dimensiunile (unei construcții, unei mașini etc.) ♦ Fig. A aborda dintr-o nouă perspectivă; (rar) a regândi. [Pr.: -si-o-] – Pref. re- + dimensiona.

DOOM

*redimensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 redimensioneáză

redimensionat
REDIMENSIONÁT, -Ă, redimensionați, -te, adj. 1. (Despre construcții, mașini etc.) Ale cărui dimensiuni au fost recalculate. 2. (Fig.) Care a fost reevaluat, care a fost abordat din altă perspectivă. [Pr.: -si-o-] – V. redimensiona.

redimensionata
REDIMENSIONÁT, -Ă, redimensionați, -te, adj. 1. (Despre construcții, mașini etc.) Ale cărui dimensiuni au fost recalculate. 2. (Fig.) Care a fost reevaluat, care a fost abordat din altă perspectivă. [Pr.: -si-o-] – V. redimensiona.

redimensionate
REDIMENSIONÁT, -Ă, redimensionați, -te, adj. 1. (Despre construcții, mașini etc.) Ale cărui dimensiuni au fost recalculate. 2. (Fig.) Care a fost reevaluat, care a fost abordat din altă perspectivă. [Pr.: -si-o-] – V. redimensiona.

redimensionatei
REDIMENSIONÁT, -Ă, redimensionați, -te, adj. 1. (Despre construcții, mașini etc.) Ale cărui dimensiuni au fost recalculate. 2. (Fig.) Care a fost reevaluat, care a fost abordat din altă perspectivă. [Pr.: -si-o-] – V. redimensiona.

redimensionatele
REDIMENSIONÁT, -Ă, redimensionați, -te, adj. 1. (Despre construcții, mașini etc.) Ale cărui dimensiuni au fost recalculate. 2. (Fig.) Care a fost reevaluat, care a fost abordat din altă perspectivă. [Pr.: -si-o-] – V. redimensiona.

redimensionatelor
REDIMENSIONÁT, -Ă, redimensionați, -te, adj. 1. (Despre construcții, mașini etc.) Ale cărui dimensiuni au fost recalculate. 2. (Fig.) Care a fost reevaluat, care a fost abordat din altă perspectivă. [Pr.: -si-o-] – V. redimensiona.

redimensionatul
REDIMENSIONÁT, -Ă, redimensionați, -te, adj. 1. (Despre construcții, mașini etc.) Ale cărui dimensiuni au fost recalculate. 2. (Fig.) Care a fost reevaluat, care a fost abordat din altă perspectivă. [Pr.: -si-o-] – V. redimensiona.

redimensionatului
REDIMENSIONÁT, -Ă, redimensionați, -te, adj. 1. (Despre construcții, mașini etc.) Ale cărui dimensiuni au fost recalculate. 2. (Fig.) Care a fost reevaluat, care a fost abordat din altă perspectivă. [Pr.: -si-o-] – V. redimensiona.

redimensionau
REDIMENSIONÁ, redimensionez, vb. I. Tranz. A recalcula dimensiunile (unei construcții, unei mașini etc.) ♦ Fig. A aborda dintr-o nouă perspectivă; (rar) a regândi. [Pr.: -si-o-] – Pref. re- + dimensiona.

DOOM

*redimensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 redimensioneáză

redimensionași
REDIMENSIONÁ, redimensionez, vb. I. Tranz. A recalcula dimensiunile (unei construcții, unei mașini etc.) ♦ Fig. A aborda dintr-o nouă perspectivă; (rar) a regândi. [Pr.: -si-o-] – Pref. re- + dimensiona.

DOOM

*redimensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 redimensioneáză

redimensionați
REDIMENSIONÁ, redimensionez, vb. I. Tranz. A recalcula dimensiunile (unei construcții, unei mașini etc.) ♦ Fig. A aborda dintr-o nouă perspectivă; (rar) a regândi. [Pr.: -si-o-] – Pref. re- + dimensiona.

DOOM

*redimensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 redimensioneáză

redimensionați
REDIMENSIONÁT, -Ă, redimensionați, -te, adj. 1. (Despre construcții, mașini etc.) Ale cărui dimensiuni au fost recalculate. 2. (Fig.) Care a fost reevaluat, care a fost abordat din altă perspectivă. [Pr.: -si-o-] – V. redimensiona.

redimensionații
REDIMENSIONÁT, -Ă, redimensionați, -te, adj. 1. (Despre construcții, mașini etc.) Ale cărui dimensiuni au fost recalculate. 2. (Fig.) Care a fost reevaluat, care a fost abordat din altă perspectivă. [Pr.: -si-o-] – V. redimensiona.

redimensionaților
REDIMENSIONÁT, -Ă, redimensionați, -te, adj. 1. (Despre construcții, mașini etc.) Ale cărui dimensiuni au fost recalculate. 2. (Fig.) Care a fost reevaluat, care a fost abordat din altă perspectivă. [Pr.: -si-o-] – V. redimensiona.

redimensionează
REDIMENSIONÁ, redimensionez, vb. I. Tranz. A recalcula dimensiunile (unei construcții, unei mașini etc.) ♦ Fig. A aborda dintr-o nouă perspectivă; (rar) a regândi. [Pr.: -si-o-] – Pref. re- + dimensiona.

DOOM

*redimensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 redimensioneáză

redimensionez
REDIMENSIONÁ, redimensionez, vb. I. Tranz. A recalcula dimensiunile (unei construcții, unei mașini etc.) ♦ Fig. A aborda dintr-o nouă perspectivă; (rar) a regândi. [Pr.: -si-o-] – Pref. re- + dimensiona.

DOOM

*redimensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 redimensioneáză

redimensioneze
REDIMENSIONÁ, redimensionez, vb. I. Tranz. A recalcula dimensiunile (unei construcții, unei mașini etc.) ♦ Fig. A aborda dintr-o nouă perspectivă; (rar) a regândi. [Pr.: -si-o-] – Pref. re- + dimensiona.

DOOM

*redimensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 redimensioneáză

redimensionezi
REDIMENSIONÁ, redimensionez, vb. I. Tranz. A recalcula dimensiunile (unei construcții, unei mașini etc.) ♦ Fig. A aborda dintr-o nouă perspectivă; (rar) a regândi. [Pr.: -si-o-] – Pref. re- + dimensiona.

DOOM

*redimensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 redimensioneáză

redimensionând
REDIMENSIONÁ, redimensionez, vb. I. Tranz. A recalcula dimensiunile (unei construcții, unei mașini etc.) ♦ Fig. A aborda dintr-o nouă perspectivă; (rar) a regândi. [Pr.: -si-o-] – Pref. re- + dimensiona.

DOOM

*redimensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 redimensioneáză

redimensionînd
REDIMENSIONÁ, redimensionez, vb. I. Tranz. A recalcula dimensiunile (unei construcții, unei mașini etc.) ♦ Fig. A aborda dintr-o nouă perspectivă; (rar) a regândi. [Pr.: -si-o-] – Pref. re- + dimensiona.

DOOM

*redimensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 redimensioneáză

redimensionări
REDIMENSIONÁRE, redimensionări, s. f. Acțiunea de a redimensiona. [Pr.: -si-o-] – V. redimensiona.

redimensionării
REDIMENSIONÁRE, redimensionări, s. f. Acțiunea de a redimensiona. [Pr.: -si-o-] – V. redimensiona.

redimensionările
REDIMENSIONÁRE, redimensionări, s. f. Acțiunea de a redimensiona. [Pr.: -si-o-] – V. redimensiona.

redimensionărilor
REDIMENSIONÁRE, redimensionări, s. f. Acțiunea de a redimensiona. [Pr.: -si-o-] – V. redimensiona.

redingota
REDINGÓTĂ, redingote, s. f. Haină bărbătească de ceremonie (de culoare neagră), cu poalele lungi până la genunchi, încheiată cu două rânduri de nasturi. – Din fr. redingote.

DOOM

redingótă s. f., g.-d. art. redingótei; pl. redingóte

redingote
REDINGÓTĂ, redingote, s. f. Haină bărbătească de ceremonie (de culoare neagră), cu poalele lungi până la genunchi, încheiată cu două rânduri de nasturi. – Din fr. redingote.

DOOM

redingótă s. f., g.-d. art. redingótei; pl. redingóte

redingotei
REDINGÓTĂ, redingote, s. f. Haină bărbătească de ceremonie (de culoare neagră), cu poalele lungi până la genunchi, încheiată cu două rânduri de nasturi. – Din fr. redingote.

DOOM

redingótă s. f., g.-d. art. redingótei; pl. redingóte

redingotele
REDINGÓTĂ, redingote, s. f. Haină bărbătească de ceremonie (de culoare neagră), cu poalele lungi până la genunchi, încheiată cu două rânduri de nasturi. – Din fr. redingote.

DOOM

redingótă s. f., g.-d. art. redingótei; pl. redingóte

redingotelor
REDINGÓTĂ, redingote, s. f. Haină bărbătească de ceremonie (de culoare neagră), cu poalele lungi până la genunchi, încheiată cu două rânduri de nasturi. – Din fr. redingote.

DOOM

redingótă s. f., g.-d. art. redingótei; pl. redingóte

redintegrația
REDINTEGRÁȚIE s.f. (Psih.) Revenire integrală în conștient a unui lucru, a unei amintiri etc. [< fr. rédintégration].

redintegrație
REDINTEGRÁȚIE s.f. (Psih.) Revenire integrală în conștient a unui lucru, a unei amintiri etc. [< fr. rédintégration].

redintegrației
REDINTEGRÁȚIE s.f. (Psih.) Revenire integrală în conștient a unui lucru, a unei amintiri etc. [< fr. rédintégration].

redintegrații
REDINTEGRÁȚIE s.f. (Psih.) Revenire integrală în conștient a unui lucru, a unei amintiri etc. [< fr. rédintégration].

rediscut
REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter.

DOOM

rediscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rediscútă

rediscuta
REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter.

DOOM

rediscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rediscútă

rediscutai
REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter.

DOOM

rediscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rediscútă

rediscutam
REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter.

DOOM

rediscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rediscútă

rediscutare
REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter.

DOOM

rediscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rediscútă

rediscutare
REDISCUTÁRE, rediscutări, s. f. Acțiunea de a rediscuta și rezultatul ei. – V. rediscuta.

rediscutarea
REDISCUTÁRE, rediscutări, s. f. Acțiunea de a rediscuta și rezultatul ei. – V. rediscuta.

rediscutară
REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter.

DOOM

rediscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rediscútă

rediscutarăm
REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter.

DOOM

rediscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rediscútă

rediscutarăți
REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter.

DOOM

rediscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rediscútă

rediscutase
REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter.

DOOM

rediscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rediscútă

rediscutasem
REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter.

DOOM

rediscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rediscútă

rediscutaseră
REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter.

DOOM

rediscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rediscútă

rediscutaserăm
REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter.

DOOM

rediscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rediscútă

rediscutaserăți
REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter.

DOOM

rediscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rediscútă

rediscutaseși
REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter.

DOOM

rediscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rediscútă

rediscutaseți
REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter.

DOOM

rediscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rediscútă

rediscutat
REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter.

DOOM

rediscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rediscútă

rediscutat
REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter.

rediscutau
REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter.

DOOM

rediscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rediscútă

rediscutași
REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter.

DOOM

rediscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rediscútă

rediscutați
REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter.

DOOM

rediscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rediscútă

rediscute
REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter.

DOOM

rediscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rediscútă

rediscutând
REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter.

DOOM

rediscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rediscútă

rediscutînd
REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter.

DOOM

rediscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rediscútă

rediscutări
REDISCUTÁRE, rediscutări, s. f. Acțiunea de a rediscuta și rezultatul ei. – V. rediscuta.

rediscutării
REDISCUTÁRE, rediscutări, s. f. Acțiunea de a rediscuta și rezultatul ei. – V. rediscuta.

rediscutările
REDISCUTÁRE, rediscutări, s. f. Acțiunea de a rediscuta și rezultatul ei. – V. rediscuta.

rediscutărilor
REDISCUTÁRE, rediscutări, s. f. Acțiunea de a rediscuta și rezultatul ei. – V. rediscuta.

rediscuți
REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuție. – Din fr. rediscuter.

DOOM

rediscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 rediscútă

redispar
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispare
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispari
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispară
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispărea
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispăreai
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispăream
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispăreau
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispăreați
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispărem
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispărere
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispărere
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Re¹- + dispărea.

redispăreți
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispăru
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispărui
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispărură
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispărurăm
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispărurăți
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispăruse
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispărusem
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispăruseră
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispăruserăm
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispăruserăți
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispăruseși
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispăruseți
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispărut
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispăruși
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispărând
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redispărînd
REDISPĂREÁ, redispár, vb. II. Intranz. (Rar) A dispărea din nou. – Pref. re- + dispărea.

DOOM

redispăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redispár, 1 pl. redispărém; conj. prez. 3 să redispáră; ger. redispărấnd; part. redispărút

redistila
REDISTILÁ, redistilez, vb. I. Tranz. A supune unui nou proces de distilare, pentru a obține un produs mai pur. – Din fr. redistiller.

DOOM

redistilá (a ~) vb., ind. prez. 3 redistileáză

redistilai
REDISTILÁ, redistilez, vb. I. Tranz. A supune unui nou proces de distilare, pentru a obține un produs mai pur. – Din fr. redistiller.

DOOM

redistilá (a ~) vb., ind. prez. 3 redistileáză

redistilam
REDISTILÁ, redistilez, vb. I. Tranz. A supune unui nou proces de distilare, pentru a obține un produs mai pur. – Din fr. redistiller.

DOOM

redistilá (a ~) vb., ind. prez. 3 redistileáză

redistilare
REDISTILÁ, redistilez, vb. I. Tranz. A supune unui nou proces de distilare, pentru a obține un produs mai pur. – Din fr. redistiller.

DOOM

redistilá (a ~) vb., ind. prez. 3 redistileáză

redistilare
REDISTILÁRE, redistilări, s. f. Acțiunea de a redistila și rezultatul ei. – V. redistila.

DOOM

redistiláre s. f., g.-d. art. redistilắrii; pl. redistilắri

redistilarea
REDISTILÁRE, redistilări, s. f. Acțiunea de a redistila și rezultatul ei. – V. redistila.

DOOM

redistiláre s. f., g.-d. art. redistilắrii; pl. redistilắri

redistilară
REDISTILÁ, redistilez, vb. I. Tranz. A supune unui nou proces de distilare, pentru a obține un produs mai pur. – Din fr. redistiller.

DOOM

redistilá (a ~) vb., ind. prez. 3 redistileáză

redistilarăm
REDISTILÁ, redistilez, vb. I. Tranz. A supune unui nou proces de distilare, pentru a obține un produs mai pur. – Din fr. redistiller.

DOOM

redistilá (a ~) vb., ind. prez. 3 redistileáză

redistilarăți
REDISTILÁ, redistilez, vb. I. Tranz. A supune unui nou proces de distilare, pentru a obține un produs mai pur. – Din fr. redistiller.

DOOM

redistilá (a ~) vb., ind. prez. 3 redistileáză

redistilase
REDISTILÁ, redistilez, vb. I. Tranz. A supune unui nou proces de distilare, pentru a obține un produs mai pur. – Din fr. redistiller.

DOOM

redistilá (a ~) vb., ind. prez. 3 redistileáză

redistilasem
REDISTILÁ, redistilez, vb. I. Tranz. A supune unui nou proces de distilare, pentru a obține un produs mai pur. – Din fr. redistiller.

DOOM

redistilá (a ~) vb., ind. prez. 3 redistileáză

redistilaseră
REDISTILÁ, redistilez, vb. I. Tranz. A supune unui nou proces de distilare, pentru a obține un produs mai pur. – Din fr. redistiller.

DOOM

redistilá (a ~) vb., ind. prez. 3 redistileáză

redistilaserăm
REDISTILÁ, redistilez, vb. I. Tranz. A supune unui nou proces de distilare, pentru a obține un produs mai pur. – Din fr. redistiller.

DOOM

redistilá (a ~) vb., ind. prez. 3 redistileáză

redistilaserăți
REDISTILÁ, redistilez, vb. I. Tranz. A supune unui nou proces de distilare, pentru a obține un produs mai pur. – Din fr. redistiller.

DOOM

redistilá (a ~) vb., ind. prez. 3 redistileáză

redistilaseși
REDISTILÁ, redistilez, vb. I. Tranz. A supune unui nou proces de distilare, pentru a obține un produs mai pur. – Din fr. redistiller.

DOOM

redistilá (a ~) vb., ind. prez. 3 redistileáză

redistilaseți
REDISTILÁ, redistilez, vb. I. Tranz. A supune unui nou proces de distilare, pentru a obține un produs mai pur. – Din fr. redistiller.

DOOM

redistilá (a ~) vb., ind. prez. 3 redistileáză

redistilat
REDISTILÁ, redistilez, vb. I. Tranz. A supune unui nou proces de distilare, pentru a obține un produs mai pur. – Din fr. redistiller.

DOOM

redistilá (a ~) vb., ind. prez. 3 redistileáză

redistilat
REDISTILÁ, redistilez, vb. I. Tranz. A supune unui nou proces de distilare, pentru a obține un produs mai pur. – Din fr. redistiller.

redistilau
REDISTILÁ, redistilez, vb. I. Tranz. A supune unui nou proces de distilare, pentru a obține un produs mai pur. – Din fr. redistiller.

DOOM

redistilá (a ~) vb., ind. prez. 3 redistileáză

redistilași
REDISTILÁ, redistilez, vb. I. Tranz. A supune unui nou proces de distilare, pentru a obține un produs mai pur. – Din fr. redistiller.

DOOM

redistilá (a ~) vb., ind. prez. 3 redistileáză

redistilați
REDISTILÁ, redistilez, vb. I. Tranz. A supune unui nou proces de distilare, pentru a obține un produs mai pur. – Din fr. redistiller.

DOOM

redistilá (a ~) vb., ind. prez. 3 redistileáză

redistilează
REDISTILÁ, redistilez, vb. I. Tranz. A supune unui nou proces de distilare, pentru a obține un produs mai pur. – Din fr. redistiller.

DOOM

redistilá (a ~) vb., ind. prez. 3 redistileáză

redistilez
REDISTILÁ, redistilez, vb. I. Tranz. A supune unui nou proces de distilare, pentru a obține un produs mai pur. – Din fr. redistiller.

DOOM

redistilá (a ~) vb., ind. prez. 3 redistileáză

redistileze
REDISTILÁ, redistilez, vb. I. Tranz. A supune unui nou proces de distilare, pentru a obține un produs mai pur. – Din fr. redistiller.

DOOM

redistilá (a ~) vb., ind. prez. 3 redistileáză

redistilezi
REDISTILÁ, redistilez, vb. I. Tranz. A supune unui nou proces de distilare, pentru a obține un produs mai pur. – Din fr. redistiller.

DOOM

redistilá (a ~) vb., ind. prez. 3 redistileáză

redistilând
REDISTILÁ, redistilez, vb. I. Tranz. A supune unui nou proces de distilare, pentru a obține un produs mai pur. – Din fr. redistiller.

DOOM

redistilá (a ~) vb., ind. prez. 3 redistileáză

redistilînd
REDISTILÁ, redistilez, vb. I. Tranz. A supune unui nou proces de distilare, pentru a obține un produs mai pur. – Din fr. redistiller.

DOOM

redistilá (a ~) vb., ind. prez. 3 redistileáză

redistilări
REDISTILÁRE, redistilări, s. f. Acțiunea de a redistila și rezultatul ei. – V. redistila.

DOOM

redistiláre s. f., g.-d. art. redistilắrii; pl. redistilắri

redistilării
REDISTILÁRE, redistilări, s. f. Acțiunea de a redistila și rezultatul ei. – V. redistila.

DOOM

redistiláre s. f., g.-d. art. redistilắrii; pl. redistilắri

redistilările
REDISTILÁRE, redistilări, s. f. Acțiunea de a redistila și rezultatul ei. – V. redistila.

DOOM

redistiláre s. f., g.-d. art. redistilắrii; pl. redistilắri

redistilărilor
REDISTILÁRE, redistilări, s. f. Acțiunea de a redistila și rezultatul ei. – V. redistila.

DOOM

redistiláre s. f., g.-d. art. redistilắrii; pl. redistilắri

redistribui
REDISTRIBUÍ, redistríbui, vb. IV. Tranz. A împărți, a repartiza din nou. – Pref. re- + distribui. Cf. fr. redistribuer.

DOOM

redistribuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. redistríbui, 3 redistríbuie, imperf. 3 sg. redistribuiá; conj. prez. 3 să redistríbuie

redistribuire
REDISTRIBUÍRE, redistribuiri, s. f. Acțiunea de a redistribui și rezultatul ei. – V. redistribui.

DOOM

redistribuíre s. f., g.-d. art. redistribuírii; pl. redistribuíri

redistribuirea
REDISTRIBUÍRE, redistribuiri, s. f. Acțiunea de a redistribui și rezultatul ei. – V. redistribui.

DOOM

redistribuíre s. f., g.-d. art. redistribuírii; pl. redistribuíri

redistribuiri
REDISTRIBUÍRE, redistribuiri, s. f. Acțiunea de a redistribui și rezultatul ei. – V. redistribui.

DOOM

redistribuíre s. f., g.-d. art. redistribuírii; pl. redistribuíri

redistribuirii
REDISTRIBUÍRE, redistribuiri, s. f. Acțiunea de a redistribui și rezultatul ei. – V. redistribui.

DOOM

redistribuíre s. f., g.-d. art. redistribuírii; pl. redistribuíri

redistribuirile
REDISTRIBUÍRE, redistribuiri, s. f. Acțiunea de a redistribui și rezultatul ei. – V. redistribui.

DOOM

redistribuíre s. f., g.-d. art. redistribuírii; pl. redistribuíri

redistribuirilor
REDISTRIBUÍRE, redistribuiri, s. f. Acțiunea de a redistribui și rezultatul ei. – V. redistribui.

DOOM

redistribuíre s. f., g.-d. art. redistribuírii; pl. redistribuíri

redistribuit
REDISTRIBUÍ, redistríbui, vb. IV. Tranz. A împărți, a repartiza din nou. – Re¹- + distribui. Cf. fr. redistribuer.

rediu
rédiu (-ii), s. n. – Pădurice, crîng. – Var. răd(iu), redie, rediș, rădiac. Sl. rĕdy „în întuneric” (Tiktin), cf. desiș, sp. fosca. Der. din mag. rét, cf. rît (Scriban) pare mai puín sigură.

rediu
RÉDIU, rediuri, s. n. (Reg.) Pădure mică și tânără. [Var.: rắdiu s. n.] – Et. nec.

DOOM

rédiu (reg.) [diu pron. diu] s. n., art. rédiul; pl. rédiuri

rediul
RÉDIU, rediuri, s. n. (Reg.) Pădure mică și tânără. [Var.: rắdiu s. n.] – Et. nec.

DOOM

rédiu (reg.) [diu pron. diu] s. n., art. rédiul; pl. rédiuri

rediului
RÉDIU, rediuri, s. n. (Reg.) Pădure mică și tânără. [Var.: rắdiu s. n.] – Et. nec.

DOOM

rédiu (reg.) [diu pron. diu] s. n., art. rédiul; pl. rédiuri

rediuri
RÉDIU, rediuri, s. n. (Reg.) Pădure mică și tânără. [Var.: rắdiu s. n.] – Et. nec.

DOOM

rédiu (reg.) [diu pron. diu] s. n., art. rédiul; pl. rédiuri

rediurile
RÉDIU, rediuri, s. n. (Reg.) Pădure mică și tânără. [Var.: rắdiu s. n.] – Et. nec.

DOOM

rédiu (reg.) [diu pron. diu] s. n., art. rédiul; pl. rédiuri

rediurilor
RÉDIU, rediuri, s. n. (Reg.) Pădure mică și tânără. [Var.: rắdiu s. n.] – Et. nec.

DOOM

rédiu (reg.) [diu pron. diu] s. n., art. rédiul; pl. rédiuri

rediviza
REDIVIZÁ vb. I. tr. A face o diviziune din nou. [Cf. fr. rediviser].

redivizai
REDIVIZÁ vb. I. tr. A face o diviziune din nou. [Cf. fr. rediviser].

redivizam
REDIVIZÁ vb. I. tr. A face o diviziune din nou. [Cf. fr. rediviser].

redivizare
REDIVIZÁ vb. I. tr. A face o diviziune din nou. [Cf. fr. rediviser].

redivizare
REDIVIZÁRE s.f. Acțiunea de a rediviza și rezultatul ei. ♦ (Lingv.) Schimbare a corelațiilor dintre diversele morfeme înăuntrul unui cuvânt în diverse etape ale evoluției limbii. [< rediviza].

redivizarea
REDIVIZÁRE s.f. Acțiunea de a rediviza și rezultatul ei. ♦ (Lingv.) Schimbare a corelațiilor dintre diversele morfeme înăuntrul unui cuvânt în diverse etape ale evoluției limbii. [< rediviza].

redivizară
REDIVIZÁ vb. I. tr. A face o diviziune din nou. [Cf. fr. rediviser].

redivizarăm
REDIVIZÁ vb. I. tr. A face o diviziune din nou. [Cf. fr. rediviser].

redivizarăți
REDIVIZÁ vb. I. tr. A face o diviziune din nou. [Cf. fr. rediviser].

redivizase
REDIVIZÁ vb. I. tr. A face o diviziune din nou. [Cf. fr. rediviser].

redivizasem
REDIVIZÁ vb. I. tr. A face o diviziune din nou. [Cf. fr. rediviser].

redivizaseră
REDIVIZÁ vb. I. tr. A face o diviziune din nou. [Cf. fr. rediviser].

redivizaserăm
REDIVIZÁ vb. I. tr. A face o diviziune din nou. [Cf. fr. rediviser].

redivizaserăți
REDIVIZÁ vb. I. tr. A face o diviziune din nou. [Cf. fr. rediviser].

redivizaseși
REDIVIZÁ vb. I. tr. A face o diviziune din nou. [Cf. fr. rediviser].

redivizaseți
REDIVIZÁ vb. I. tr. A face o diviziune din nou. [Cf. fr. rediviser].

redivizat
REDIVIZÁ vb. I. tr. A face o diviziune din nou. [Cf. fr. rediviser].

redivizat
REDIVIZÁ vb. I. tr. A face o diviziune din nou. [Cf. fr. rediviser].

redivizau
REDIVIZÁ vb. I. tr. A face o diviziune din nou. [Cf. fr. rediviser].

redivizași
REDIVIZÁ vb. I. tr. A face o diviziune din nou. [Cf. fr. rediviser].

redivizați
REDIVIZÁ vb. I. tr. A face o diviziune din nou. [Cf. fr. rediviser].

redivizează
REDIVIZÁ vb. I. tr. A face o diviziune din nou. [Cf. fr. rediviser].

redivizez
REDIVIZÁ vb. I. tr. A face o diviziune din nou. [Cf. fr. rediviser].

redivizeze
REDIVIZÁ vb. I. tr. A face o diviziune din nou. [Cf. fr. rediviser].

redivizezi
REDIVIZÁ vb. I. tr. A face o diviziune din nou. [Cf. fr. rediviser].

redivizând
REDIVIZÁ vb. I. tr. A face o diviziune din nou. [Cf. fr. rediviser].

redivizînd
REDIVIZÁ vb. I. tr. A face o diviziune din nou. [Cf. fr. rediviser].

redivizări
REDIVIZÁRE s.f. Acțiunea de a rediviza și rezultatul ei. ♦ (Lingv.) Schimbare a corelațiilor dintre diversele morfeme înăuntrul unui cuvânt în diverse etape ale evoluției limbii. [< rediviza].

redivizării
REDIVIZÁRE s.f. Acțiunea de a rediviza și rezultatul ei. ♦ (Lingv.) Schimbare a corelațiilor dintre diversele morfeme înăuntrul unui cuvânt în diverse etape ale evoluției limbii. [< rediviza].

redivizările
REDIVIZÁRE s.f. Acțiunea de a rediviza și rezultatul ei. ♦ (Lingv.) Schimbare a corelațiilor dintre diversele morfeme înăuntrul unui cuvânt în diverse etape ale evoluției limbii. [< rediviza].

redivizărilor
REDIVIZÁRE s.f. Acțiunea de a rediviza și rezultatul ei. ♦ (Lingv.) Schimbare a corelațiilor dintre diversele morfeme înăuntrul unui cuvânt în diverse etape ale evoluției limbii. [< rediviza].

redizolv
REDIZOLVÁ vb. I. tr. A dizolva din nou. [< re- + dizolva].

redizolva
REDIZOLVÁ vb. I. tr. A dizolva din nou. [< re- + dizolva].

redizolvai
REDIZOLVÁ vb. I. tr. A dizolva din nou. [< re- + dizolva].

redizolvam
REDIZOLVÁ vb. I. tr. A dizolva din nou. [< re- + dizolva].

redizolvare
REDIZOLVÁ vb. I. tr. A dizolva din nou. [< re- + dizolva].

redizolvare
REDIZOLVÁRE s.f. Acțiunea de a redizolva și rezultatul ei. [< redizolva].

redizolvarea
REDIZOLVÁRE s.f. Acțiunea de a redizolva și rezultatul ei. [< redizolva].

redizolvară
REDIZOLVÁ vb. I. tr. A dizolva din nou. [< re- + dizolva].

redizolvarăm
REDIZOLVÁ vb. I. tr. A dizolva din nou. [< re- + dizolva].

redizolvarăți
REDIZOLVÁ vb. I. tr. A dizolva din nou. [< re- + dizolva].

redizolvase
REDIZOLVÁ vb. I. tr. A dizolva din nou. [< re- + dizolva].

redizolvasem
REDIZOLVÁ vb. I. tr. A dizolva din nou. [< re- + dizolva].

redizolvaseră
REDIZOLVÁ vb. I. tr. A dizolva din nou. [< re- + dizolva].

redizolvaserăm
REDIZOLVÁ vb. I. tr. A dizolva din nou. [< re- + dizolva].

redizolvaserăți
REDIZOLVÁ vb. I. tr. A dizolva din nou. [< re- + dizolva].

redizolvaseși
REDIZOLVÁ vb. I. tr. A dizolva din nou. [< re- + dizolva].

redizolvaseți
REDIZOLVÁ vb. I. tr. A dizolva din nou. [< re- + dizolva].

redizolvat
REDIZOLVÁ vb. I. tr. A dizolva din nou. [< re- + dizolva].

redizolvat
REDIZOLVÁ vb. I. tr. A dizolva din nou. [< re- + dizolva].

redizolvau
REDIZOLVÁ vb. I. tr. A dizolva din nou. [< re- + dizolva].

redizolvași
REDIZOLVÁ vb. I. tr. A dizolva din nou. [< re- + dizolva].

redizolvați
REDIZOLVÁ vb. I. tr. A dizolva din nou. [< re- + dizolva].

redizolve
REDIZOLVÁ vb. I. tr. A dizolva din nou. [< re- + dizolva].

redizolvi
REDIZOLVÁ vb. I. tr. A dizolva din nou. [< re- + dizolva].

redizolvând
REDIZOLVÁ vb. I. tr. A dizolva din nou. [< re- + dizolva].

redizolvînd
REDIZOLVÁ vb. I. tr. A dizolva din nou. [< re- + dizolva].

redizolvări
REDIZOLVÁRE s.f. Acțiunea de a redizolva și rezultatul ei. [< redizolva].

redizolvării
REDIZOLVÁRE s.f. Acțiunea de a redizolva și rezultatul ei. [< redizolva].

redizolvările
REDIZOLVÁRE s.f. Acțiunea de a redizolva și rezultatul ei. [< redizolva].

redizolvărilor
REDIZOLVÁRE s.f. Acțiunea de a redizolva și rezultatul ei. [< redizolva].

rediș
RÉDIȘ, redișuri, s. n. (Regional) Rediu. Apucă la fugă spre rediș, fugărit de cîini. I. CR. III 168.

rediția
REDÍȚIE² s.f. (Lit.) Epanadiploză. [< lat. reditio – întoarcere, revenire].

rediție
REDÍȚIE² s.f. (Lit.) Epanadiploză. [< lat. reditio – întoarcere, revenire].

rediției
REDÍȚIE² s.f. (Lit.) Epanadiploză. [< lat. reditio – întoarcere, revenire].

rediții
REDÍȚIE² s.f. (Lit.) Epanadiploză. [< lat. reditio – întoarcere, revenire].

redițiile
REDÍȚIE² s.f. (Lit.) Epanadiploză. [< lat. reditio – întoarcere, revenire].

redițiilor
REDÍȚIE² s.f. (Lit.) Epanadiploză. [< lat. reditio – întoarcere, revenire].

rediționar
REDIȚIONÁR s.m. Tehnician specializat în operații de rediție¹ [în DN]. [Pron. -ți-o-, var. (după alte surse) rediționer. / Et. incertă].

redoare
REDOÁRE, redori, s. f. 1. Lipsă de suplețe; rigiditate. 2. (Med.) Limitare a mișcărilor unei articulații. – Din fr. raideur.

DOOM

!redoáre s. f., g.-d. art. redórii; pl. redóri

redoarea
REDOÁRE, redori, s. f. 1. Lipsă de suplețe; rigiditate. 2. (Med.) Limitare a mișcărilor unei articulații. – Din fr. raideur.

DOOM

!redoáre s. f., g.-d. art. redórii; pl. redóri

redobândea
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobândeai
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobândeam
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobândească
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobândeau
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobândeați
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobândesc
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobândește
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobândești
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobândi
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobândii
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobândim
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobândind
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobândire
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobândire
REDOBÂNDÍRE, redobândiri, s. f. Acțiunea de a redobândi și rezultatul ei. – V. redobândi.

DOOM

redobândíre s. f., g.-d. art. redobândírii; pl. redobândíri

redobândirea
REDOBÂNDÍRE, redobândiri, s. f. Acțiunea de a redobândi și rezultatul ei. – V. redobândi.

DOOM

redobândíre s. f., g.-d. art. redobândírii; pl. redobândíri

redobândiri
REDOBÂNDÍRE, redobândiri, s. f. Acțiunea de a redobândi și rezultatul ei. – V. redobândi.

DOOM

redobândíre s. f., g.-d. art. redobândírii; pl. redobândíri

redobândirii
REDOBÂNDÍRE, redobândiri, s. f. Acțiunea de a redobândi și rezultatul ei. – V. redobândi.

DOOM

redobândíre s. f., g.-d. art. redobândírii; pl. redobândíri

redobândirile
REDOBÂNDÍRE, redobândiri, s. f. Acțiunea de a redobândi și rezultatul ei. – V. redobândi.

DOOM

redobândíre s. f., g.-d. art. redobândírii; pl. redobândíri

redobândirilor
REDOBÂNDÍRE, redobândiri, s. f. Acțiunea de a redobândi și rezultatul ei. – V. redobândi.

DOOM

redobândíre s. f., g.-d. art. redobândírii; pl. redobândíri

redobândiră
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobândirăm
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobândirăți
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobândise
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobândisem
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobândiseră
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobândiserăm
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobândiserăți
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobândiseși
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobândiseți
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobândit
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobândit
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Re¹- + dobândi.

redobândiși
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobândiți
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndea
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndeai
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndeam
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndească
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndeau
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndeați
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndesc
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndește
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndești
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndi
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndii
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndim
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndind
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndire
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndire
REDOBÂNDÍRE, redobândiri, s. f. Acțiunea de a redobândi și rezultatul ei. – V. redobândi.

DOOM

redobândíre s. f., g.-d. art. redobândírii; pl. redobândíri

redobîndirea
REDOBÂNDÍRE, redobândiri, s. f. Acțiunea de a redobândi și rezultatul ei. – V. redobândi.

DOOM

redobândíre s. f., g.-d. art. redobândírii; pl. redobândíri

redobîndiri
REDOBÂNDÍRE, redobândiri, s. f. Acțiunea de a redobândi și rezultatul ei. – V. redobândi.

DOOM

redobândíre s. f., g.-d. art. redobândírii; pl. redobândíri

redobîndirii
REDOBÂNDÍRE, redobândiri, s. f. Acțiunea de a redobândi și rezultatul ei. – V. redobândi.

DOOM

redobândíre s. f., g.-d. art. redobândírii; pl. redobândíri

redobîndirile
REDOBÂNDÍRE, redobândiri, s. f. Acțiunea de a redobândi și rezultatul ei. – V. redobândi.

DOOM

redobândíre s. f., g.-d. art. redobândírii; pl. redobândíri

redobîndirilor
REDOBÂNDÍRE, redobândiri, s. f. Acțiunea de a redobândi și rezultatul ei. – V. redobândi.

DOOM

redobândíre s. f., g.-d. art. redobândírii; pl. redobândíri

redobîndiră
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndirăm
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndirăți
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndise
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndisem
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndiseră
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndiserăm
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndiserăți
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndiseși
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndiseți
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndit
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndiși
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redobîndiți
REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

DOOM

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

redondant
REDONDÁNT, -Ă adj. v. redundant.

DOOM

redundánt adj. m., pl. redundánți; f. redundántă, pl. redundánte

redondanță
REDONDÁNȚĂ s. f. v. redundanță.

DOOM

redundánță s. f., g.-d. art. redundánței; pl. redundánțe

redori
REDOÁRE, redori, s. f. 1. Lipsă de suplețe; rigiditate. 2. (Med.) Limitare a mișcărilor unei articulații. – Din fr. raideur.

DOOM

!redoáre s. f., g.-d. art. redórii; pl. redóri

redorii
REDOÁRE, redori, s. f. 1. Lipsă de suplețe; rigiditate. 2. (Med.) Limitare a mișcărilor unei articulații. – Din fr. raideur.

DOOM

!redoáre s. f., g.-d. art. redórii; pl. redóri

redorile
REDOÁRE, redori, s. f. 1. Lipsă de suplețe; rigiditate. 2. (Med.) Limitare a mișcărilor unei articulații. – Din fr. raideur.

DOOM

!redoáre s. f., g.-d. art. redórii; pl. redóri

redorilor
REDOÁRE, redori, s. f. 1. Lipsă de suplețe; rigiditate. 2. (Med.) Limitare a mișcărilor unei articulații. – Din fr. raideur.

DOOM

!redoáre s. f., g.-d. art. redórii; pl. redóri

redresa
REDRESÁ, redresez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A aduce sau a reveni la poziția, la funcționarea etc. normală după o perturbație accidentală; a (se) îndrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea bună; a (se) înviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ în forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternanțelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.

DOOM

redresá (a ~) (re-dre-) vb., ind. prez. 3 redreseáză

redresai
REDRESÁ, redresez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A aduce sau a reveni la poziția, la funcționarea etc. normală după o perturbație accidentală; a (se) îndrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea bună; a (se) înviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ în forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternanțelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.

DOOM

redresá (a ~) (re-dre-) vb., ind. prez. 3 redreseáză

redresam
REDRESÁ, redresez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A aduce sau a reveni la poziția, la funcționarea etc. normală după o perturbație accidentală; a (se) îndrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea bună; a (se) înviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ în forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternanțelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.

DOOM

redresá (a ~) (re-dre-) vb., ind. prez. 3 redreseáză

redresare
REDRESÁ, redresez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A aduce sau a reveni la poziția, la funcționarea etc. normală după o perturbație accidentală; a (se) îndrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea bună; a (se) înviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ în forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternanțelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.

DOOM

redresá (a ~) (re-dre-) vb., ind. prez. 3 redreseáză

redresare
REDRESÁRE, redresări, s. f. Acțiunea de a (se) redresa și rezultatul ei. ♦ Acțiune prin care o aeronavă în coborâre ajunge în poziția de zbor orizontal, în urma comenzilor date de pilot sau a reacțiilor aerodinamice provocate de deplasarea ei. ♦ Transformare a energiei electromagnetice de curent alternativ în energie electromagnetică de curent continuu. – V. redresa.

DOOM

redresáre (re-dre-) s. f., g.-d. art. redresắrii; pl. redresắri

redresarea
REDRESÁRE, redresări, s. f. Acțiunea de a (se) redresa și rezultatul ei. ♦ Acțiune prin care o aeronavă în coborâre ajunge în poziția de zbor orizontal, în urma comenzilor date de pilot sau a reacțiilor aerodinamice provocate de deplasarea ei. ♦ Transformare a energiei electromagnetice de curent alternativ în energie electromagnetică de curent continuu. – V. redresa.

DOOM

redresáre (re-dre-) s. f., g.-d. art. redresắrii; pl. redresắri

redresară
REDRESÁ, redresez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A aduce sau a reveni la poziția, la funcționarea etc. normală după o perturbație accidentală; a (se) îndrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea bună; a (se) înviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ în forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternanțelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.

DOOM

redresá (a ~) (re-dre-) vb., ind. prez. 3 redreseáză

redresarăm
REDRESÁ, redresez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A aduce sau a reveni la poziția, la funcționarea etc. normală după o perturbație accidentală; a (se) îndrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea bună; a (se) înviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ în forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternanțelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.

DOOM

redresá (a ~) (re-dre-) vb., ind. prez. 3 redreseáză

redresarăți
REDRESÁ, redresez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A aduce sau a reveni la poziția, la funcționarea etc. normală după o perturbație accidentală; a (se) îndrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea bună; a (se) înviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ în forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternanțelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.

DOOM

redresá (a ~) (re-dre-) vb., ind. prez. 3 redreseáză

redresase
REDRESÁ, redresez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A aduce sau a reveni la poziția, la funcționarea etc. normală după o perturbație accidentală; a (se) îndrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea bună; a (se) înviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ în forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternanțelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.

DOOM

redresá (a ~) (re-dre-) vb., ind. prez. 3 redreseáză

redresasem
REDRESÁ, redresez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A aduce sau a reveni la poziția, la funcționarea etc. normală după o perturbație accidentală; a (se) îndrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea bună; a (se) înviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ în forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternanțelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.

DOOM

redresá (a ~) (re-dre-) vb., ind. prez. 3 redreseáză

redresaseră
REDRESÁ, redresez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A aduce sau a reveni la poziția, la funcționarea etc. normală după o perturbație accidentală; a (se) îndrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea bună; a (se) înviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ în forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternanțelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.

DOOM

redresá (a ~) (re-dre-) vb., ind. prez. 3 redreseáză

redresaserăm
REDRESÁ, redresez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A aduce sau a reveni la poziția, la funcționarea etc. normală după o perturbație accidentală; a (se) îndrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea bună; a (se) înviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ în forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternanțelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.

DOOM

redresá (a ~) (re-dre-) vb., ind. prez. 3 redreseáză

redresaserăți
REDRESÁ, redresez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A aduce sau a reveni la poziția, la funcționarea etc. normală după o perturbație accidentală; a (se) îndrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea bună; a (se) înviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ în forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternanțelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.

DOOM

redresá (a ~) (re-dre-) vb., ind. prez. 3 redreseáză

redresaseși
REDRESÁ, redresez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A aduce sau a reveni la poziția, la funcționarea etc. normală după o perturbație accidentală; a (se) îndrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea bună; a (se) înviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ în forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternanțelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.

DOOM

redresá (a ~) (re-dre-) vb., ind. prez. 3 redreseáză

redresaseți
REDRESÁ, redresez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A aduce sau a reveni la poziția, la funcționarea etc. normală după o perturbație accidentală; a (se) îndrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea bună; a (se) înviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ în forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternanțelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.

DOOM

redresá (a ~) (re-dre-) vb., ind. prez. 3 redreseáză

redresat
REDRESÁ, redresez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A aduce sau a reveni la poziția, la funcționarea etc. normală după o perturbație accidentală; a (se) îndrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea bună; a (se) înviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ în forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternanțelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.

DOOM

redresá (a ~) (re-dre-) vb., ind. prez. 3 redreseáză

redresat
REDRESÁT, -Ă, redresați, -te, adj. 1. Care a revenit la poziția sau în situația normală (de la început). ♦ Fig. Care s-a îndreptat, a revenit pe calea cea bună. 2. (Despre curentul electric) Care a suferit o transformare prin redresare. – V. redresa.

redresata
REDRESÁT, -Ă, redresați, -te, adj. 1. Care a revenit la poziția sau în situația normală (de la început). ♦ Fig. Care s-a îndreptat, a revenit pe calea cea bună. 2. (Despre curentul electric) Care a suferit o transformare prin redresare. – V. redresa.

redresate
REDRESÁT, -Ă, redresați, -te, adj. 1. Care a revenit la poziția sau în situația normală (de la început). ♦ Fig. Care s-a îndreptat, a revenit pe calea cea bună. 2. (Despre curentul electric) Care a suferit o transformare prin redresare. – V. redresa.

redresatei
REDRESÁT, -Ă, redresați, -te, adj. 1. Care a revenit la poziția sau în situația normală (de la început). ♦ Fig. Care s-a îndreptat, a revenit pe calea cea bună. 2. (Despre curentul electric) Care a suferit o transformare prin redresare. – V. redresa.

redresatele
REDRESÁT, -Ă, redresați, -te, adj. 1. Care a revenit la poziția sau în situația normală (de la început). ♦ Fig. Care s-a îndreptat, a revenit pe calea cea bună. 2. (Despre curentul electric) Care a suferit o transformare prin redresare. – V. redresa.

redresatelor
REDRESÁT, -Ă, redresați, -te, adj. 1. Care a revenit la poziția sau în situația normală (de la început). ♦ Fig. Care s-a îndreptat, a revenit pe calea cea bună. 2. (Despre curentul electric) Care a suferit o transformare prin redresare. – V. redresa.

redresatul
REDRESÁT, -Ă, redresați, -te, adj. 1. Care a revenit la poziția sau în situația normală (de la început). ♦ Fig. Care s-a îndreptat, a revenit pe calea cea bună. 2. (Despre curentul electric) Care a suferit o transformare prin redresare. – V. redresa.

redresatului
REDRESÁT, -Ă, redresați, -te, adj. 1. Care a revenit la poziția sau în situația normală (de la început). ♦ Fig. Care s-a îndreptat, a revenit pe calea cea bună. 2. (Despre curentul electric) Care a suferit o transformare prin redresare. – V. redresa.

redresau
REDRESÁ, redresez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A aduce sau a reveni la poziția, la funcționarea etc. normală după o perturbație accidentală; a (se) îndrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea bună; a (se) înviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ în forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternanțelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.

DOOM

redresá (a ~) (re-dre-) vb., ind. prez. 3 redreseáză

redresași
REDRESÁ, redresez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A aduce sau a reveni la poziția, la funcționarea etc. normală după o perturbație accidentală; a (se) îndrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea bună; a (se) înviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ în forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternanțelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.

DOOM

redresá (a ~) (re-dre-) vb., ind. prez. 3 redreseáză

redresați
REDRESÁ, redresez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A aduce sau a reveni la poziția, la funcționarea etc. normală după o perturbație accidentală; a (se) îndrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea bună; a (se) înviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ în forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternanțelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.

DOOM

redresá (a ~) (re-dre-) vb., ind. prez. 3 redreseáză

redresați
REDRESÁT, -Ă, redresați, -te, adj. 1. Care a revenit la poziția sau în situația normală (de la început). ♦ Fig. Care s-a îndreptat, a revenit pe calea cea bună. 2. (Despre curentul electric) Care a suferit o transformare prin redresare. – V. redresa.

redresații
REDRESÁT, -Ă, redresați, -te, adj. 1. Care a revenit la poziția sau în situația normală (de la început). ♦ Fig. Care s-a îndreptat, a revenit pe calea cea bună. 2. (Despre curentul electric) Care a suferit o transformare prin redresare. – V. redresa.

redresaților
REDRESÁT, -Ă, redresați, -te, adj. 1. Care a revenit la poziția sau în situația normală (de la început). ♦ Fig. Care s-a îndreptat, a revenit pe calea cea bună. 2. (Despre curentul electric) Care a suferit o transformare prin redresare. – V. redresa.

redresează
REDRESÁ, redresez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A aduce sau a reveni la poziția, la funcționarea etc. normală după o perturbație accidentală; a (se) îndrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea bună; a (se) înviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ în forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternanțelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.

DOOM

redresá (a ~) (re-dre-) vb., ind. prez. 3 redreseáză

redresez
REDRESÁ, redresez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A aduce sau a reveni la poziția, la funcționarea etc. normală după o perturbație accidentală; a (se) îndrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea bună; a (se) înviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ în forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternanțelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.

DOOM

redresá (a ~) (re-dre-) vb., ind. prez. 3 redreseáză

redreseze
REDRESÁ, redresez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A aduce sau a reveni la poziția, la funcționarea etc. normală după o perturbație accidentală; a (se) îndrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea bună; a (se) înviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ în forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternanțelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.

DOOM

redresá (a ~) (re-dre-) vb., ind. prez. 3 redreseáză

redresezi
REDRESÁ, redresez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A aduce sau a reveni la poziția, la funcționarea etc. normală după o perturbație accidentală; a (se) îndrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea bună; a (se) înviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ în forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternanțelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.

DOOM

redresá (a ~) (re-dre-) vb., ind. prez. 3 redreseáză

redresoare
REDRESÓR, -OÁRE, redresori, -oare, s. n., adj. I. S. n. 1. Aparat sau dispozitiv cu ajutorul căruia se obține, dintr-un curent electric alternativ, un curent electric continuu. 2. Lentilă, sistem de lentile sau de prisme, folosite pentru a îndrepta imaginea răsturnată dată de obiectivul unui instrument optic. 3. Dispozitiv care readuce în direcția inițială un curent de fluid abătut de un obstacol oarecare. II. Adj. Care redresează. – Din fr. redresseur.

DOOM

redresór² (re-dre-) s. n., pl. redresoáre

redresoarea
REDRESÓR, -OÁRE, redresori, -oare, s. n., adj. I. S. n. 1. Aparat sau dispozitiv cu ajutorul căruia se obține, dintr-un curent electric alternativ, un curent electric continuu. 2. Lentilă, sistem de lentile sau de prisme, folosite pentru a îndrepta imaginea răsturnată dată de obiectivul unui instrument optic. 3. Dispozitiv care readuce în direcția inițială un curent de fluid abătut de un obstacol oarecare. II. Adj. Care redresează. – Din fr. redresseur.

DOOM

redresór² (re-dre-) s. n., pl. redresoáre

redresoarei
REDRESÓR, -OÁRE, redresori, -oare, s. n., adj. I. S. n. 1. Aparat sau dispozitiv cu ajutorul căruia se obține, dintr-un curent electric alternativ, un curent electric continuu. 2. Lentilă, sistem de lentile sau de prisme, folosite pentru a îndrepta imaginea răsturnată dată de obiectivul unui instrument optic. 3. Dispozitiv care readuce în direcția inițială un curent de fluid abătut de un obstacol oarecare. II. Adj. Care redresează. – Din fr. redresseur.

DOOM

redresór² (re-dre-) s. n., pl. redresoáre

redresoarele
REDRESÓR, -OÁRE, redresori, -oare, s. n., adj. I. S. n. 1. Aparat sau dispozitiv cu ajutorul căruia se obține, dintr-un curent electric alternativ, un curent electric continuu. 2. Lentilă, sistem de lentile sau de prisme, folosite pentru a îndrepta imaginea răsturnată dată de obiectivul unui instrument optic. 3. Dispozitiv care readuce în direcția inițială un curent de fluid abătut de un obstacol oarecare. II. Adj. Care redresează. – Din fr. redresseur.

DOOM

redresór² (re-dre-) s. n., pl. redresoáre

redresoarelor
REDRESÓR, -OÁRE, redresori, -oare, s. n., adj. I. S. n. 1. Aparat sau dispozitiv cu ajutorul căruia se obține, dintr-un curent electric alternativ, un curent electric continuu. 2. Lentilă, sistem de lentile sau de prisme, folosite pentru a îndrepta imaginea răsturnată dată de obiectivul unui instrument optic. 3. Dispozitiv care readuce în direcția inițială un curent de fluid abătut de un obstacol oarecare. II. Adj. Care redresează. – Din fr. redresseur.

DOOM

redresór² (re-dre-) s. n., pl. redresoáre

redresor
REDRESÓR, -OÁRE, redresori, -oare, s. n., adj. I. S. n. 1. Aparat sau dispozitiv cu ajutorul căruia se obține, dintr-un curent electric alternativ, un curent electric continuu. 2. Lentilă, sistem de lentile sau de prisme, folosite pentru a îndrepta imaginea răsturnată dată de obiectivul unui instrument optic. 3. Dispozitiv care readuce în direcția inițială un curent de fluid abătut de un obstacol oarecare. II. Adj. Care redresează. – Din fr. redresseur.

DOOM

redresór² (re-dre-) s. n., pl. redresoáre

redresori
REDRESÓR, -OÁRE, redresori, -oare, s. n., adj. I. S. n. 1. Aparat sau dispozitiv cu ajutorul căruia se obține, dintr-un curent electric alternativ, un curent electric continuu. 2. Lentilă, sistem de lentile sau de prisme, folosite pentru a îndrepta imaginea răsturnată dată de obiectivul unui instrument optic. 3. Dispozitiv care readuce în direcția inițială un curent de fluid abătut de un obstacol oarecare. II. Adj. Care redresează. – Din fr. redresseur.

DOOM

redresór² (re-dre-) s. n., pl. redresoáre

redresorii
REDRESÓR, -OÁRE, redresori, -oare, s. n., adj. I. S. n. 1. Aparat sau dispozitiv cu ajutorul căruia se obține, dintr-un curent electric alternativ, un curent electric continuu. 2. Lentilă, sistem de lentile sau de prisme, folosite pentru a îndrepta imaginea răsturnată dată de obiectivul unui instrument optic. 3. Dispozitiv care readuce în direcția inițială un curent de fluid abătut de un obstacol oarecare. II. Adj. Care redresează. – Din fr. redresseur.

DOOM

redresór² (re-dre-) s. n., pl. redresoáre

redresorilor
REDRESÓR, -OÁRE, redresori, -oare, s. n., adj. I. S. n. 1. Aparat sau dispozitiv cu ajutorul căruia se obține, dintr-un curent electric alternativ, un curent electric continuu. 2. Lentilă, sistem de lentile sau de prisme, folosite pentru a îndrepta imaginea răsturnată dată de obiectivul unui instrument optic. 3. Dispozitiv care readuce în direcția inițială un curent de fluid abătut de un obstacol oarecare. II. Adj. Care redresează. – Din fr. redresseur.

DOOM

redresór² (re-dre-) s. n., pl. redresoáre

redresorul
REDRESÓR, -OÁRE, redresori, -oare, s. n., adj. I. S. n. 1. Aparat sau dispozitiv cu ajutorul căruia se obține, dintr-un curent electric alternativ, un curent electric continuu. 2. Lentilă, sistem de lentile sau de prisme, folosite pentru a îndrepta imaginea răsturnată dată de obiectivul unui instrument optic. 3. Dispozitiv care readuce în direcția inițială un curent de fluid abătut de un obstacol oarecare. II. Adj. Care redresează. – Din fr. redresseur.

DOOM

redresór² (re-dre-) s. n., pl. redresoáre

redresorului
REDRESÓR, -OÁRE, redresori, -oare, s. n., adj. I. S. n. 1. Aparat sau dispozitiv cu ajutorul căruia se obține, dintr-un curent electric alternativ, un curent electric continuu. 2. Lentilă, sistem de lentile sau de prisme, folosite pentru a îndrepta imaginea răsturnată dată de obiectivul unui instrument optic. 3. Dispozitiv care readuce în direcția inițială un curent de fluid abătut de un obstacol oarecare. II. Adj. Care redresează. – Din fr. redresseur.

DOOM

redresór² (re-dre-) s. n., pl. redresoáre

redresând
REDRESÁ, redresez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A aduce sau a reveni la poziția, la funcționarea etc. normală după o perturbație accidentală; a (se) îndrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea bună; a (se) înviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ în forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternanțelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.

DOOM

redresá (a ~) (re-dre-) vb., ind. prez. 3 redreseáză

redresînd
REDRESÁ, redresez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A aduce sau a reveni la poziția, la funcționarea etc. normală după o perturbație accidentală; a (se) îndrepta. ♦ Fig. A aduce sau a reveni pe calea cea bună; a (se) înviora, a (se) reface. 2. Tranz. A transforma o putere, din forma de putere de curent electric alternativ în forma de putere de curent electric continuu, prin suprimarea sau prin inversarea alternanțelor de un anumit sens ale curentului. – Din fr. redresser.

DOOM

redresá (a ~) (re-dre-) vb., ind. prez. 3 redreseáză

redresări
REDRESÁRE, redresări, s. f. Acțiunea de a (se) redresa și rezultatul ei. ♦ Acțiune prin care o aeronavă în coborâre ajunge în poziția de zbor orizontal, în urma comenzilor date de pilot sau a reacțiilor aerodinamice provocate de deplasarea ei. ♦ Transformare a energiei electromagnetice de curent alternativ în energie electromagnetică de curent continuu. – V. redresa.

DOOM

redresáre (re-dre-) s. f., g.-d. art. redresắrii; pl. redresắri

redresării
REDRESÁRE, redresări, s. f. Acțiunea de a (se) redresa și rezultatul ei. ♦ Acțiune prin care o aeronavă în coborâre ajunge în poziția de zbor orizontal, în urma comenzilor date de pilot sau a reacțiilor aerodinamice provocate de deplasarea ei. ♦ Transformare a energiei electromagnetice de curent alternativ în energie electromagnetică de curent continuu. – V. redresa.

DOOM

redresáre (re-dre-) s. f., g.-d. art. redresắrii; pl. redresắri

redresările
REDRESÁRE, redresări, s. f. Acțiunea de a (se) redresa și rezultatul ei. ♦ Acțiune prin care o aeronavă în coborâre ajunge în poziția de zbor orizontal, în urma comenzilor date de pilot sau a reacțiilor aerodinamice provocate de deplasarea ei. ♦ Transformare a energiei electromagnetice de curent alternativ în energie electromagnetică de curent continuu. – V. redresa.

DOOM

redresáre (re-dre-) s. f., g.-d. art. redresắrii; pl. redresắri

redresărilor
REDRESÁRE, redresări, s. f. Acțiunea de a (se) redresa și rezultatul ei. ♦ Acțiune prin care o aeronavă în coborâre ajunge în poziția de zbor orizontal, în urma comenzilor date de pilot sau a reacțiilor aerodinamice provocate de deplasarea ei. ♦ Transformare a energiei electromagnetice de curent alternativ în energie electromagnetică de curent continuu. – V. redresa.

DOOM

redresáre (re-dre-) s. f., g.-d. art. redresắrii; pl. redresắri

redu
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

reduc
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

reduce
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

reducea
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

reduceai
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

reduceam
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

reduceau
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

reduceați
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

reducem
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

reducere
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

reducere
REDÚCERE, reduceri, s. f. 1. Acțiunea de a reduce și rezultatul ei. ♦ Micșorare, scădere, diminuare. 2. (Med.) Metodă ortopedică prin care oasele luxate sau fracturate sunt puse la loc; reducție. 3. Operație logică care constă în probarea validității modurilor silogistice, pornind de la considerentul că numai modurile primei figuri silogistice sunt valide, urmând ca validitatea celorlalte moduri să fie probată. ◊ Reducere la absurd = demonstrare a adevărului unei teze prin arătarea faptului că teza contrară este falsă. – V. reduce.

DOOM

redúcere s. f., g.-d. art. redúcerii; pl. redúceri

reducerea
REDÚCERE, reduceri, s. f. 1. Acțiunea de a reduce și rezultatul ei. ♦ Micșorare, scădere, diminuare. 2. (Med.) Metodă ortopedică prin care oasele luxate sau fracturate sunt puse la loc; reducție. 3. Operație logică care constă în probarea validității modurilor silogistice, pornind de la considerentul că numai modurile primei figuri silogistice sunt valide, urmând ca validitatea celorlalte moduri să fie probată. ◊ Reducere la absurd = demonstrare a adevărului unei teze prin arătarea faptului că teza contrară este falsă. – V. reduce.

DOOM

redúcere s. f., g.-d. art. redúcerii; pl. redúceri

reduceri
REDÚCERE, reduceri, s. f. 1. Acțiunea de a reduce și rezultatul ei. ♦ Micșorare, scădere, diminuare. 2. (Med.) Metodă ortopedică prin care oasele luxate sau fracturate sunt puse la loc; reducție. 3. Operație logică care constă în probarea validității modurilor silogistice, pornind de la considerentul că numai modurile primei figuri silogistice sunt valide, urmând ca validitatea celorlalte moduri să fie probată. ◊ Reducere la absurd = demonstrare a adevărului unei teze prin arătarea faptului că teza contrară este falsă. – V. reduce.

DOOM

redúcere s. f., g.-d. art. redúcerii; pl. redúceri

reducerii
REDÚCERE, reduceri, s. f. 1. Acțiunea de a reduce și rezultatul ei. ♦ Micșorare, scădere, diminuare. 2. (Med.) Metodă ortopedică prin care oasele luxate sau fracturate sunt puse la loc; reducție. 3. Operație logică care constă în probarea validității modurilor silogistice, pornind de la considerentul că numai modurile primei figuri silogistice sunt valide, urmând ca validitatea celorlalte moduri să fie probată. ◊ Reducere la absurd = demonstrare a adevărului unei teze prin arătarea faptului că teza contrară este falsă. – V. reduce.

DOOM

redúcere s. f., g.-d. art. redúcerii; pl. redúceri

reducerile
REDÚCERE, reduceri, s. f. 1. Acțiunea de a reduce și rezultatul ei. ♦ Micșorare, scădere, diminuare. 2. (Med.) Metodă ortopedică prin care oasele luxate sau fracturate sunt puse la loc; reducție. 3. Operație logică care constă în probarea validității modurilor silogistice, pornind de la considerentul că numai modurile primei figuri silogistice sunt valide, urmând ca validitatea celorlalte moduri să fie probată. ◊ Reducere la absurd = demonstrare a adevărului unei teze prin arătarea faptului că teza contrară este falsă. – V. reduce.

DOOM

redúcere s. f., g.-d. art. redúcerii; pl. redúceri

reducerilor
REDÚCERE, reduceri, s. f. 1. Acțiunea de a reduce și rezultatul ei. ♦ Micșorare, scădere, diminuare. 2. (Med.) Metodă ortopedică prin care oasele luxate sau fracturate sunt puse la loc; reducție. 3. Operație logică care constă în probarea validității modurilor silogistice, pornind de la considerentul că numai modurile primei figuri silogistice sunt valide, urmând ca validitatea celorlalte moduri să fie probată. ◊ Reducere la absurd = demonstrare a adevărului unei teze prin arătarea faptului că teza contrară este falsă. – V. reduce.

DOOM

redúcere s. f., g.-d. art. redúcerii; pl. redúceri

reduceți
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

reduci
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

reductant
REDUCTÁNT s.m. Reductor (2). [< reduct(or) + -ant].

reductază
REDUCTÁZĂ s.f. Enzimă care catalizează procesele de reducție (3) [în DN]. [< fr. réductase].

reductibil
REDUCTÍBIL, -Ă, reductibili, -e, adj. Care se poate reduce, care poate fi simplificat. – Din fr. réductible.

DOOM

reductíbil adj. m., pl. reductíbili; f. reductíbilă, pl. reductíbile

reductibila
REDUCTÍBIL, -Ă, reductibili, -e, adj. Care se poate reduce, care poate fi simplificat. – Din fr. réductible.

DOOM

reductíbil adj. m., pl. reductíbili; f. reductíbilă, pl. reductíbile

reductibile
REDUCTÍBIL, -Ă, reductibili, -e, adj. Care se poate reduce, care poate fi simplificat. – Din fr. réductible.

DOOM

reductíbil adj. m., pl. reductíbili; f. reductíbilă, pl. reductíbile

reductibilei
REDUCTÍBIL, -Ă, reductibili, -e, adj. Care se poate reduce, care poate fi simplificat. – Din fr. réductible.

DOOM

reductíbil adj. m., pl. reductíbili; f. reductíbilă, pl. reductíbile

reductibilele
REDUCTÍBIL, -Ă, reductibili, -e, adj. Care se poate reduce, care poate fi simplificat. – Din fr. réductible.

DOOM

reductíbil adj. m., pl. reductíbili; f. reductíbilă, pl. reductíbile

reductibilelor
REDUCTÍBIL, -Ă, reductibili, -e, adj. Care se poate reduce, care poate fi simplificat. – Din fr. réductible.

DOOM

reductíbil adj. m., pl. reductíbili; f. reductíbilă, pl. reductíbile

reductibili
REDUCTÍBIL, -Ă, reductibili, -e, adj. Care se poate reduce, care poate fi simplificat. – Din fr. réductible.

DOOM

reductíbil adj. m., pl. reductíbili; f. reductíbilă, pl. reductíbile

reductibilii
REDUCTÍBIL, -Ă, reductibili, -e, adj. Care se poate reduce, care poate fi simplificat. – Din fr. réductible.

DOOM

reductíbil adj. m., pl. reductíbili; f. reductíbilă, pl. reductíbile

reductibililor
REDUCTÍBIL, -Ă, reductibili, -e, adj. Care se poate reduce, care poate fi simplificat. – Din fr. réductible.

DOOM

reductíbil adj. m., pl. reductíbili; f. reductíbilă, pl. reductíbile

reductibilitate
REDUCTIBILITÁTE, reductibilități, s. f. Însușirea de a fi reductibil. – Din fr. réductibilité.

DOOM

reductibilitáte s. f., g.-d. art. reductibilitắții; pl. reductibilitắți

reductibilitatea
REDUCTIBILITÁTE, reductibilități, s. f. Însușirea de a fi reductibil. – Din fr. réductibilité.

DOOM

reductibilitáte s. f., g.-d. art. reductibilitắții; pl. reductibilitắți

reductibilități
REDUCTIBILITÁTE, reductibilități, s. f. Însușirea de a fi reductibil. – Din fr. réductibilité.

DOOM

reductibilitáte s. f., g.-d. art. reductibilitắții; pl. reductibilitắți

reductibilității
REDUCTIBILITÁTE, reductibilități, s. f. Însușirea de a fi reductibil. – Din fr. réductibilité.

DOOM

reductibilitáte s. f., g.-d. art. reductibilitắții; pl. reductibilitắți

reductibilitățile
REDUCTIBILITÁTE, reductibilități, s. f. Însușirea de a fi reductibil. – Din fr. réductibilité.

DOOM

reductibilitáte s. f., g.-d. art. reductibilitắții; pl. reductibilitắți

reductibilităților
REDUCTIBILITÁTE, reductibilități, s. f. Însușirea de a fi reductibil. – Din fr. réductibilité.

DOOM

reductibilitáte s. f., g.-d. art. reductibilitắții; pl. reductibilitắți

reductibilul
REDUCTÍBIL, -Ă, reductibili, -e, adj. Care se poate reduce, care poate fi simplificat. – Din fr. réductible.

DOOM

reductíbil adj. m., pl. reductíbili; f. reductíbilă, pl. reductíbile

reductibilului
REDUCTÍBIL, -Ă, reductibili, -e, adj. Care se poate reduce, care poate fi simplificat. – Din fr. réductible.

DOOM

reductíbil adj. m., pl. reductíbili; f. reductíbilă, pl. reductíbile

reductoare
REDUCTÓR, -OÁRE, reductori, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj., s. n. (Aparat sau mecanism) care reduce sau micșorează o viteză, o presiune etc. 2. Adj., s. m. (Substanță) care reduce un oxid. – Din fr. réducteur.

DOOM

reductór³ (mecanism) s. n., pl. reductoáre

reductoarea
REDUCTÓR, -OÁRE, reductori, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj., s. n. (Aparat sau mecanism) care reduce sau micșorează o viteză, o presiune etc. 2. Adj., s. m. (Substanță) care reduce un oxid. – Din fr. réducteur.

DOOM

reductór³ (mecanism) s. n., pl. reductoáre

reductoarei
REDUCTÓR, -OÁRE, reductori, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj., s. n. (Aparat sau mecanism) care reduce sau micșorează o viteză, o presiune etc. 2. Adj., s. m. (Substanță) care reduce un oxid. – Din fr. réducteur.

DOOM

reductór³ (mecanism) s. n., pl. reductoáre

reductoarele
REDUCTÓR, -OÁRE, reductori, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj., s. n. (Aparat sau mecanism) care reduce sau micșorează o viteză, o presiune etc. 2. Adj., s. m. (Substanță) care reduce un oxid. – Din fr. réducteur.

DOOM

reductór³ (mecanism) s. n., pl. reductoáre

reductoarelor
REDUCTÓR, -OÁRE, reductori, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj., s. n. (Aparat sau mecanism) care reduce sau micșorează o viteză, o presiune etc. 2. Adj., s. m. (Substanță) care reduce un oxid. – Din fr. réducteur.

DOOM

reductór³ (mecanism) s. n., pl. reductoáre

reductor
REDUCTÓR, -OÁRE, reductori, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj., s. n. (Aparat sau mecanism) care reduce sau micșorează o viteză, o presiune etc. 2. Adj., s. m. (Substanță) care reduce un oxid. – Din fr. réducteur.

DOOM

reductór³ (mecanism) s. n., pl. reductoáre

reductor
REDUCTÓR, -OÁRE, reductori, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj., s. n. (Aparat sau mecanism) care reduce sau micșorează o viteză, o presiune etc. 2. Adj., s. m. (Substanță) care reduce un oxid. – Din fr. réducteur.

DOOM

reductór³ (mecanism) s. n., pl. reductoáre

reductori
REDUCTÓR, -OÁRE, reductori, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj., s. n. (Aparat sau mecanism) care reduce sau micșorează o viteză, o presiune etc. 2. Adj., s. m. (Substanță) care reduce un oxid. – Din fr. réducteur.

DOOM

reductór³ (mecanism) s. n., pl. reductoáre

reductori
REDUCTÓR, -OÁRE, reductori, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj., s. n. (Aparat sau mecanism) care reduce sau micșorează o viteză, o presiune etc. 2. Adj., s. m. (Substanță) care reduce un oxid. – Din fr. réducteur.

DOOM

reductór³ (mecanism) s. n., pl. reductoáre

reductorii
REDUCTÓR, -OÁRE, reductori, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj., s. n. (Aparat sau mecanism) care reduce sau micșorează o viteză, o presiune etc. 2. Adj., s. m. (Substanță) care reduce un oxid. – Din fr. réducteur.

DOOM

reductór³ (mecanism) s. n., pl. reductoáre

reductorii
REDUCTÓR, -OÁRE, reductori, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj., s. n. (Aparat sau mecanism) care reduce sau micșorează o viteză, o presiune etc. 2. Adj., s. m. (Substanță) care reduce un oxid. – Din fr. réducteur.

DOOM

reductór³ (mecanism) s. n., pl. reductoáre

reductorilor
REDUCTÓR, -OÁRE, reductori, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj., s. n. (Aparat sau mecanism) care reduce sau micșorează o viteză, o presiune etc. 2. Adj., s. m. (Substanță) care reduce un oxid. – Din fr. réducteur.

DOOM

reductór³ (mecanism) s. n., pl. reductoáre

reductorilor
REDUCTÓR, -OÁRE, reductori, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj., s. n. (Aparat sau mecanism) care reduce sau micșorează o viteză, o presiune etc. 2. Adj., s. m. (Substanță) care reduce un oxid. – Din fr. réducteur.

DOOM

reductór³ (mecanism) s. n., pl. reductoáre

reductorul
REDUCTÓR, -OÁRE, reductori, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj., s. n. (Aparat sau mecanism) care reduce sau micșorează o viteză, o presiune etc. 2. Adj., s. m. (Substanță) care reduce un oxid. – Din fr. réducteur.

DOOM

reductór³ (mecanism) s. n., pl. reductoáre

reductorul
REDUCTÓR, -OÁRE, reductori, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj., s. n. (Aparat sau mecanism) care reduce sau micșorează o viteză, o presiune etc. 2. Adj., s. m. (Substanță) care reduce un oxid. – Din fr. réducteur.

DOOM

reductór³ (mecanism) s. n., pl. reductoáre

reductorului
REDUCTÓR, -OÁRE, reductori, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj., s. n. (Aparat sau mecanism) care reduce sau micșorează o viteză, o presiune etc. 2. Adj., s. m. (Substanță) care reduce un oxid. – Din fr. réducteur.

DOOM

reductór³ (mecanism) s. n., pl. reductoáre

reductorului
REDUCTÓR, -OÁRE, reductori, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj., s. n. (Aparat sau mecanism) care reduce sau micșorează o viteză, o presiune etc. 2. Adj., s. m. (Substanță) care reduce un oxid. – Din fr. réducteur.

DOOM

reductór³ (mecanism) s. n., pl. reductoáre

reducând
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

reducînd
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

reducă
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

reducătoare
REDUCĂTÓR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxidoreducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător.

reducătoarea
REDUCĂTÓR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxidoreducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător.

reducătoarei
REDUCĂTÓR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxidoreducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător.

reducătoarele
REDUCĂTÓR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxidoreducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător.

reducătoarelor
REDUCĂTÓR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxidoreducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător.

reducător
REDUCĂTÓR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxidoreducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător.

reducător
REDUCĂTÓR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxidoreducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător.

reducători
REDUCĂTÓR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxidoreducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător.

reducători
REDUCĂTÓR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxidoreducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător.

reducătorii
REDUCĂTÓR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxidoreducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător.

reducătorii
REDUCĂTÓR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxidoreducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător.

reducătorilor
REDUCĂTÓR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxidoreducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător.

reducătorilor
REDUCĂTÓR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxidoreducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător.

reducătorul
REDUCĂTÓR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxidoreducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător.

reducătorul
REDUCĂTÓR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxidoreducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător.

reducătorului
REDUCĂTÓR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxidoreducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător.

reducătorului
REDUCĂTÓR, reducători, s. m. Substanță care, într-o reacție de oxidoreducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător.

reducția
REDUCȚIÚNE s. f. v. reducție.

DOOM

reducțiúne (hotărâre judecătorească) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. reducțiúnii

reducție
REDUCȚIÚNE s. f. v. reducție.

DOOM

reducțiúne (hotărâre judecătorească) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. reducțiúnii

reducției
REDUCȚIÚNE s. f. v. reducție.

DOOM

reducțiúne (hotărâre judecătorească) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. reducțiúnii

reducții
REDUCȚIÚNE s. f. v. reducție.

DOOM

reducțiúne (hotărâre judecătorească) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. reducțiúnii

reducțiile
REDUCȚIÚNE s. f. v. reducție.

DOOM

reducțiúne (hotărâre judecătorească) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. reducțiúnii

reducțiilor
REDUCȚIÚNE s. f. v. reducție.

DOOM

reducțiúne (hotărâre judecătorească) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. reducțiúnii

reducțional
REDUCȚIONÁL, -Ă, reducționali, -e, adj. De reducție. ◊ Diviziune reducțională = meioză. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réductionnel.

reducționala
REDUCȚIONÁL, -Ă, reducționali, -e, adj. De reducție. ◊ Diviziune reducțională = meioză. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réductionnel.

reducționale
REDUCȚIONÁL, -Ă, reducționali, -e, adj. De reducție. ◊ Diviziune reducțională = meioză. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réductionnel.

reducționalei
REDUCȚIONÁL, -Ă, reducționali, -e, adj. De reducție. ◊ Diviziune reducțională = meioză. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réductionnel.

reducționalele
REDUCȚIONÁL, -Ă, reducționali, -e, adj. De reducție. ◊ Diviziune reducțională = meioză. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réductionnel.

reducționalelor
REDUCȚIONÁL, -Ă, reducționali, -e, adj. De reducție. ◊ Diviziune reducțională = meioză. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réductionnel.

reducționali
REDUCȚIONÁL, -Ă, reducționali, -e, adj. De reducție. ◊ Diviziune reducțională = meioză. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réductionnel.

reducționalii
REDUCȚIONÁL, -Ă, reducționali, -e, adj. De reducție. ◊ Diviziune reducțională = meioză. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réductionnel.

reducționalilor
REDUCȚIONÁL, -Ă, reducționali, -e, adj. De reducție. ◊ Diviziune reducțională = meioză. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réductionnel.

reducționalul
REDUCȚIONÁL, -Ă, reducționali, -e, adj. De reducție. ◊ Diviziune reducțională = meioză. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réductionnel.

reducționalului
REDUCȚIONÁL, -Ă, reducționali, -e, adj. De reducție. ◊ Diviziune reducțională = meioză. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. réductionnel.

reducționism
REDUCȚIONÍSM s. n. Modalitate de explicare sau interpretare a unor fenomene, structuri sau valori complexe ale realității sau ale cunoașterii, prin reducerea lor la concepte, structuri, legi sau configurații mai simple. ♦ Simplificare excesivă. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. reductionism.

DOOM

*reducționísm (metodă de cunoaștere) (-ți-o-) s. n.

reducționismul
REDUCȚIONÍSM s. n. Modalitate de explicare sau interpretare a unor fenomene, structuri sau valori complexe ale realității sau ale cunoașterii, prin reducerea lor la concepte, structuri, legi sau configurații mai simple. ♦ Simplificare excesivă. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. reductionism.

DOOM

*reducționísm (metodă de cunoaștere) (-ți-o-) s. n.

reducționismului
REDUCȚIONÍSM s. n. Modalitate de explicare sau interpretare a unor fenomene, structuri sau valori complexe ale realității sau ale cunoașterii, prin reducerea lor la concepte, structuri, legi sau configurații mai simple. ♦ Simplificare excesivă. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. reductionism.

DOOM

*reducționísm (metodă de cunoaștere) (-ți-o-) s. n.

reducțiune
REDUCȚIÚNE s. f. v. reducție.

DOOM

reducțiúne (hotărâre judecătorească) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. reducțiúnii

reducțiunea
REDUCȚIÚNE s. f. v. reducție.

DOOM

reducțiúne (hotărâre judecătorească) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. reducțiúnii

reducțiuni
REDUCȚIÚNE s. f. v. reducție.

DOOM

reducțiúne (hotărâre judecătorească) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. reducțiúnii

reducțiunii
REDUCȚIÚNE s. f. v. reducție.

DOOM

reducțiúne (hotărâre judecătorească) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. reducțiúnii

reducțiunile
REDUCȚIÚNE s. f. v. reducție.

DOOM

reducțiúne (hotărâre judecătorească) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. reducțiúnii

reducțiunilor
REDUCȚIÚNE s. f. v. reducție.

DOOM

reducțiúne (hotărâre judecătorească) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. reducțiúnii

redunda
REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].

redundai
REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].

redundam
REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].

redundant
REDONDÁNT, -Ă adj. v. redundant.

DOOM

redundánt adj. m., pl. redundánți; f. redundántă, pl. redundánte

redundanta
REDONDÁNT, -Ă adj. v. redundant.

DOOM

redundánt adj. m., pl. redundánți; f. redundántă, pl. redundánte

redundante
REDONDÁNT, -Ă adj. v. redundant.

DOOM

redundánt adj. m., pl. redundánți; f. redundántă, pl. redundánte

redundantei
REDONDÁNT, -Ă adj. v. redundant.

DOOM

redundánt adj. m., pl. redundánți; f. redundántă, pl. redundánte

redundantele
REDONDÁNT, -Ă adj. v. redundant.

DOOM

redundánt adj. m., pl. redundánți; f. redundántă, pl. redundánte

redundantelor
REDONDÁNT, -Ă adj. v. redundant.

DOOM

redundánt adj. m., pl. redundánți; f. redundántă, pl. redundánte

redundantul
REDONDÁNT, -Ă adj. v. redundant.

DOOM

redundánt adj. m., pl. redundánți; f. redundántă, pl. redundánte

redundantului
REDONDÁNT, -Ă adj. v. redundant.

DOOM

redundánt adj. m., pl. redundánți; f. redundántă, pl. redundánte

redundanța
REDONDÁNȚĂ s. f. v. redundanță.

DOOM

redundánță s. f., g.-d. art. redundánței; pl. redundánțe

redundanțe
REDONDÁNȚĂ s. f. v. redundanță.

DOOM

redundánță s. f., g.-d. art. redundánței; pl. redundánțe

redundanței
REDONDÁNȚĂ s. f. v. redundanță.

DOOM

redundánță s. f., g.-d. art. redundánței; pl. redundánțe

redundanțele
REDONDÁNȚĂ s. f. v. redundanță.

DOOM

redundánță s. f., g.-d. art. redundánței; pl. redundánțe

redundanțelor
REDONDÁNȚĂ s. f. v. redundanță.

DOOM

redundánță s. f., g.-d. art. redundánței; pl. redundánțe

redundanți
REDONDÁNT, -Ă adj. v. redundant.

DOOM

redundánt adj. m., pl. redundánți; f. redundántă, pl. redundánte

redundanții
REDONDÁNT, -Ă adj. v. redundant.

DOOM

redundánt adj. m., pl. redundánți; f. redundántă, pl. redundánte

redundanților
REDONDÁNT, -Ă adj. v. redundant.

DOOM

redundánt adj. m., pl. redundánți; f. redundántă, pl. redundánte

redundare
REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].

redundare
REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].

redundară
REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].

redundarăm
REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].

redundarăți
REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].

redundase
REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].

redundasem
REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].

redundaseră
REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].

redundaserăm
REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].

redundaserăți
REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].

redundaseși
REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].

redundaseți
REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].

redundat
REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].

redundau
REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].

redundași
REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].

redundați
REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].

redundează
REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].

redundez
REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].

redundeze
REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].

redundezi
REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].

redundând
REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].

redundînd
REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].

reduplic
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.

DOOM

reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică

reduplica
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.

DOOM

reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică

reduplicai
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.

DOOM

reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică

reduplicam
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.

DOOM

reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică

reduplicare
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.

DOOM

reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică

reduplicare
REDUPLICÁRE, reduplicări, s. f. Acțiunea de a reduplica și rezultatul ei; reduplicație. – V. reduplica.

DOOM

reduplicáre (-du-pli-) s. f., g.-d. art. reduplicắrii; pl. reduplicắri

reduplicarea
REDUPLICÁRE, reduplicări, s. f. Acțiunea de a reduplica și rezultatul ei; reduplicație. – V. reduplica.

DOOM

reduplicáre (-du-pli-) s. f., g.-d. art. reduplicắrii; pl. reduplicắri

reduplicară
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.

DOOM

reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică

reduplicarăm
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.

DOOM

reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică

reduplicarăți
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.

DOOM

reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică

reduplicase
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.

DOOM

reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică

reduplicasem
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.

DOOM

reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică

reduplicaseră
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.

DOOM

reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică

reduplicaserăm
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.

DOOM

reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică

reduplicaserăți
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.

DOOM

reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică

reduplicaseși
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.

DOOM

reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică

reduplicaseți
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.

DOOM

reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică

reduplicat
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.

DOOM

reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică

reduplicat
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.

reduplicativ
REDUPLICATÍV, -Ă, reduplicativi, -e, adj. Privitor la o reduplicare, rezultat în urma unei reduplicări. – Din fr. réduplicatif.

DOOM

reduplicatív (-du-pli-) adj. m., pl. reduplicatívi; f. reduplicatívă, pl. reduplicatíve

reduplicativa
REDUPLICATÍV, -Ă, reduplicativi, -e, adj. Privitor la o reduplicare, rezultat în urma unei reduplicări. – Din fr. réduplicatif.

DOOM

reduplicatív (-du-pli-) adj. m., pl. reduplicatívi; f. reduplicatívă, pl. reduplicatíve

reduplicative
REDUPLICATÍV, -Ă, reduplicativi, -e, adj. Privitor la o reduplicare, rezultat în urma unei reduplicări. – Din fr. réduplicatif.

DOOM

reduplicatív (-du-pli-) adj. m., pl. reduplicatívi; f. reduplicatívă, pl. reduplicatíve

reduplicativei
REDUPLICATÍV, -Ă, reduplicativi, -e, adj. Privitor la o reduplicare, rezultat în urma unei reduplicări. – Din fr. réduplicatif.

DOOM

reduplicatív (-du-pli-) adj. m., pl. reduplicatívi; f. reduplicatívă, pl. reduplicatíve

reduplicativele
REDUPLICATÍV, -Ă, reduplicativi, -e, adj. Privitor la o reduplicare, rezultat în urma unei reduplicări. – Din fr. réduplicatif.

DOOM

reduplicatív (-du-pli-) adj. m., pl. reduplicatívi; f. reduplicatívă, pl. reduplicatíve

reduplicativelor
REDUPLICATÍV, -Ă, reduplicativi, -e, adj. Privitor la o reduplicare, rezultat în urma unei reduplicări. – Din fr. réduplicatif.

DOOM

reduplicatív (-du-pli-) adj. m., pl. reduplicatívi; f. reduplicatívă, pl. reduplicatíve

reduplicativi
REDUPLICATÍV, -Ă, reduplicativi, -e, adj. Privitor la o reduplicare, rezultat în urma unei reduplicări. – Din fr. réduplicatif.

DOOM

reduplicatív (-du-pli-) adj. m., pl. reduplicatívi; f. reduplicatívă, pl. reduplicatíve

reduplicativii
REDUPLICATÍV, -Ă, reduplicativi, -e, adj. Privitor la o reduplicare, rezultat în urma unei reduplicări. – Din fr. réduplicatif.

DOOM

reduplicatív (-du-pli-) adj. m., pl. reduplicatívi; f. reduplicatívă, pl. reduplicatíve

reduplicativilor
REDUPLICATÍV, -Ă, reduplicativi, -e, adj. Privitor la o reduplicare, rezultat în urma unei reduplicări. – Din fr. réduplicatif.

DOOM

reduplicatív (-du-pli-) adj. m., pl. reduplicatívi; f. reduplicatívă, pl. reduplicatíve

reduplicativul
REDUPLICATÍV, -Ă, reduplicativi, -e, adj. Privitor la o reduplicare, rezultat în urma unei reduplicări. – Din fr. réduplicatif.

DOOM

reduplicatív (-du-pli-) adj. m., pl. reduplicatívi; f. reduplicatívă, pl. reduplicatíve

reduplicativului
REDUPLICATÍV, -Ă, reduplicativi, -e, adj. Privitor la o reduplicare, rezultat în urma unei reduplicări. – Din fr. réduplicatif.

DOOM

reduplicatív (-du-pli-) adj. m., pl. reduplicatívi; f. reduplicatívă, pl. reduplicatíve

reduplicau
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.

DOOM

reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică

reduplicași
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.

DOOM

reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică

reduplicați
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.

DOOM

reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică

reduplicația
REDUPLICÁȚIE, reduplicații, s. f. Reduplicare. – Din fr. réduplication, lat. reduplicatio.

DOOM

reduplicáție (-du-pli-, -ți-e) s. f., art. reduplicáția (-ți-a), g.-d. art. reduplicáției; pl. reduplicáții, art. reduplicáțiile (-ți-i-)

reduplicație
REDUPLICÁȚIE, reduplicații, s. f. Reduplicare. – Din fr. réduplication, lat. reduplicatio.

DOOM

reduplicáție (-du-pli-, -ți-e) s. f., art. reduplicáția (-ți-a), g.-d. art. reduplicáției; pl. reduplicáții, art. reduplicáțiile (-ți-i-)

reduplicației
REDUPLICÁȚIE, reduplicații, s. f. Reduplicare. – Din fr. réduplication, lat. reduplicatio.

DOOM

reduplicáție (-du-pli-, -ți-e) s. f., art. reduplicáția (-ți-a), g.-d. art. reduplicáției; pl. reduplicáții, art. reduplicáțiile (-ți-i-)

reduplicații
REDUPLICÁȚIE, reduplicații, s. f. Reduplicare. – Din fr. réduplication, lat. reduplicatio.

DOOM

reduplicáție (-du-pli-, -ți-e) s. f., art. reduplicáția (-ți-a), g.-d. art. reduplicáției; pl. reduplicáții, art. reduplicáțiile (-ți-i-)

reduplicațiile
REDUPLICÁȚIE, reduplicații, s. f. Reduplicare. – Din fr. réduplication, lat. reduplicatio.

DOOM

reduplicáție (-du-pli-, -ți-e) s. f., art. reduplicáția (-ți-a), g.-d. art. reduplicáției; pl. reduplicáții, art. reduplicáțiile (-ți-i-)

reduplicațiilor
REDUPLICÁȚIE, reduplicații, s. f. Reduplicare. – Din fr. réduplication, lat. reduplicatio.

DOOM

reduplicáție (-du-pli-, -ți-e) s. f., art. reduplicáția (-ți-a), g.-d. art. reduplicáției; pl. reduplicáții, art. reduplicáțiile (-ți-i-)

reduplicațiune
REDUPLICAȚIÚNE s.f. v. reduplicație.

reduplice
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.

DOOM

reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică

reduplici
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.

DOOM

reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică

reduplicând
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.

DOOM

reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică

reduplicînd
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.

DOOM

reduplicá (a ~) (-du-pli-) vb., ind. prez. 3 redúplică

reduplicări
REDUPLICÁRE, reduplicări, s. f. Acțiunea de a reduplica și rezultatul ei; reduplicație. – V. reduplica.

DOOM

reduplicáre (-du-pli-) s. f., g.-d. art. reduplicắrii; pl. reduplicắri

reduplicării
REDUPLICÁRE, reduplicări, s. f. Acțiunea de a reduplica și rezultatul ei; reduplicație. – V. reduplica.

DOOM

reduplicáre (-du-pli-) s. f., g.-d. art. reduplicắrii; pl. reduplicắri

reduplicările
REDUPLICÁRE, reduplicări, s. f. Acțiunea de a reduplica și rezultatul ei; reduplicație. – V. reduplica.

DOOM

reduplicáre (-du-pli-) s. f., g.-d. art. reduplicắrii; pl. reduplicắri

reduplicărilor
REDUPLICÁRE, reduplicări, s. f. Acțiunea de a reduplica și rezultatul ei; reduplicație. – V. reduplica.

DOOM

reduplicáre (-du-pli-) s. f., g.-d. art. reduplicắrii; pl. reduplicắri

redus
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

redus
REDÚS, -Ă, reduși, -se, adj. 1. Scăzut, micșorat, diminuat (ca proporții, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre funcții și expresii algebrice) Asupra căreia s-a efectuat operația pentru obținerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, de cultură; mărginit, prost. 3. (Chim.; despre substanțe) Din care a fost scos oxigenul și care a câștigat electroni. – V. reduce.

redusa
REDÚS, -Ă, reduși, -se, adj. 1. Scăzut, micșorat, diminuat (ca proporții, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre funcții și expresii algebrice) Asupra căreia s-a efectuat operația pentru obținerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, de cultură; mărginit, prost. 3. (Chim.; despre substanțe) Din care a fost scos oxigenul și care a câștigat electroni. – V. reduce.

reduse
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

reduse
REDÚS, -Ă, reduși, -se, adj. 1. Scăzut, micșorat, diminuat (ca proporții, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre funcții și expresii algebrice) Asupra căreia s-a efectuat operația pentru obținerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, de cultură; mărginit, prost. 3. (Chim.; despre substanțe) Din care a fost scos oxigenul și care a câștigat electroni. – V. reduce.

redusei
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

redusei
REDÚS, -Ă, reduși, -se, adj. 1. Scăzut, micșorat, diminuat (ca proporții, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre funcții și expresii algebrice) Asupra căreia s-a efectuat operația pentru obținerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, de cultură; mărginit, prost. 3. (Chim.; despre substanțe) Din care a fost scos oxigenul și care a câștigat electroni. – V. reduce.

redusele
REDÚS, -Ă, reduși, -se, adj. 1. Scăzut, micșorat, diminuat (ca proporții, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre funcții și expresii algebrice) Asupra căreia s-a efectuat operația pentru obținerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, de cultură; mărginit, prost. 3. (Chim.; despre substanțe) Din care a fost scos oxigenul și care a câștigat electroni. – V. reduce.

reduselor
REDÚS, -Ă, reduși, -se, adj. 1. Scăzut, micșorat, diminuat (ca proporții, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre funcții și expresii algebrice) Asupra căreia s-a efectuat operația pentru obținerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, de cultură; mărginit, prost. 3. (Chim.; despre substanțe) Din care a fost scos oxigenul și care a câștigat electroni. – V. reduce.

reduseră
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

reduserăm
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

reduserăți
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

redusese
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

redusesem
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

reduseseră
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

reduseserăm
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

reduseserăți
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

reduseseși
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

reduseseți
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

reduseși
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

DOOM

redúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redúc, 1 pl. redúcem, 2 pl. redúceți; imper. 2 sg. redú, neg. nu redúce; part. redús

redusul
REDÚS, -Ă, reduși, -se, adj. 1. Scăzut, micșorat, diminuat (ca proporții, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre funcții și expresii algebrice) Asupra căreia s-a efectuat operația pentru obținerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, de cultură; mărginit, prost. 3. (Chim.; despre substanțe) Din care a fost scos oxigenul și care a câștigat electroni. – V. reduce.

redusului
REDÚS, -Ă, reduși, -se, adj. 1. Scăzut, micșorat, diminuat (ca proporții, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre funcții și expresii algebrice) Asupra căreia s-a efectuat operația pentru obținerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, de cultură; mărginit, prost. 3. (Chim.; despre substanțe) Din care a fost scos oxigenul și care a câștigat electroni. – V. reduce.

reduta
REDÚTĂ, redute, s. f. 1. Mic fort de apărare, de formă poligonală, înconjurat de șanțuri, folosit în trecut pentru apărarea circulară. 2. (Înv.) Local public de petrecere cu muzică și dans. – Din rus. redut, germ. Redoute, fr. redoute.

DOOM

redútă s. f., g.-d. art. redútei; pl. redúte

redutabil
REDUTÁBIL, -Ă, redutabili, -e, adj. De temut; puternic; valoros. – Din fr. redoutable.

DOOM

redutábil adj. m., pl. redutábili; f. redutábilă, pl. redutábile

redutabila
REDUTÁBIL, -Ă, redutabili, -e, adj. De temut; puternic; valoros. – Din fr. redoutable.

DOOM

redutábil adj. m., pl. redutábili; f. redutábilă, pl. redutábile

redutabile
REDUTÁBIL, -Ă, redutabili, -e, adj. De temut; puternic; valoros. – Din fr. redoutable.

DOOM

redutábil adj. m., pl. redutábili; f. redutábilă, pl. redutábile

redutabilei
REDUTÁBIL, -Ă, redutabili, -e, adj. De temut; puternic; valoros. – Din fr. redoutable.

DOOM

redutábil adj. m., pl. redutábili; f. redutábilă, pl. redutábile

redutabilele
REDUTÁBIL, -Ă, redutabili, -e, adj. De temut; puternic; valoros. – Din fr. redoutable.

DOOM

redutábil adj. m., pl. redutábili; f. redutábilă, pl. redutábile

redutabilelor
REDUTÁBIL, -Ă, redutabili, -e, adj. De temut; puternic; valoros. – Din fr. redoutable.

DOOM

redutábil adj. m., pl. redutábili; f. redutábilă, pl. redutábile

redutabili
REDUTÁBIL, -Ă, redutabili, -e, adj. De temut; puternic; valoros. – Din fr. redoutable.

DOOM

redutábil adj. m., pl. redutábili; f. redutábilă, pl. redutábile

redutabilii
REDUTÁBIL, -Ă, redutabili, -e, adj. De temut; puternic; valoros. – Din fr. redoutable.

DOOM

redutábil adj. m., pl. redutábili; f. redutábilă, pl. redutábile

redutabililor
REDUTÁBIL, -Ă, redutabili, -e, adj. De temut; puternic; valoros. – Din fr. redoutable.

DOOM

redutábil adj. m., pl. redutábili; f. redutábilă, pl. redutábile

redutabilul
REDUTÁBIL, -Ă, redutabili, -e, adj. De temut; puternic; valoros. – Din fr. redoutable.

DOOM

redutábil adj. m., pl. redutábili; f. redutábilă, pl. redutábile

redutabilului
REDUTÁBIL, -Ă, redutabili, -e, adj. De temut; puternic; valoros. – Din fr. redoutable.

DOOM

redutábil adj. m., pl. redutábili; f. redutábilă, pl. redutábile

redute
REDÚTĂ, redute, s. f. 1. Mic fort de apărare, de formă poligonală, înconjurat de șanțuri, folosit în trecut pentru apărarea circulară. 2. (Înv.) Local public de petrecere cu muzică și dans. – Din rus. redut, germ. Redoute, fr. redoute.

DOOM

redútă s. f., g.-d. art. redútei; pl. redúte

redutei
REDÚTĂ, redute, s. f. 1. Mic fort de apărare, de formă poligonală, înconjurat de șanțuri, folosit în trecut pentru apărarea circulară. 2. (Înv.) Local public de petrecere cu muzică și dans. – Din rus. redut, germ. Redoute, fr. redoute.

DOOM

redútă s. f., g.-d. art. redútei; pl. redúte

redutele
REDÚTĂ, redute, s. f. 1. Mic fort de apărare, de formă poligonală, înconjurat de șanțuri, folosit în trecut pentru apărarea circulară. 2. (Înv.) Local public de petrecere cu muzică și dans. – Din rus. redut, germ. Redoute, fr. redoute.

DOOM

redútă s. f., g.-d. art. redútei; pl. redúte

redutelor
REDÚTĂ, redute, s. f. 1. Mic fort de apărare, de formă poligonală, înconjurat de șanțuri, folosit în trecut pentru apărarea circulară. 2. (Înv.) Local public de petrecere cu muzică și dans. – Din rus. redut, germ. Redoute, fr. redoute.

DOOM

redútă s. f., g.-d. art. redútei; pl. redúte

reduși
REDÚS, -Ă, reduși, -se, adj. 1. Scăzut, micșorat, diminuat (ca proporții, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre funcții și expresii algebrice) Asupra căreia s-a efectuat operația pentru obținerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, de cultură; mărginit, prost. 3. (Chim.; despre substanțe) Din care a fost scos oxigenul și care a câștigat electroni. – V. reduce.

redușii
REDÚS, -Ă, reduși, -se, adj. 1. Scăzut, micșorat, diminuat (ca proporții, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre funcții și expresii algebrice) Asupra căreia s-a efectuat operația pentru obținerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, de cultură; mărginit, prost. 3. (Chim.; despre substanțe) Din care a fost scos oxigenul și care a câștigat electroni. – V. reduce.

redușilor
REDÚS, -Ă, reduși, -se, adj. 1. Scăzut, micșorat, diminuat (ca proporții, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre funcții și expresii algebrice) Asupra căreia s-a efectuat operația pentru obținerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, de cultură; mărginit, prost. 3. (Chim.; despre substanțe) Din care a fost scos oxigenul și care a câștigat electroni. – V. reduce.

redând
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redînd
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redădu
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redădui
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redădură
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redădurăm
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redădurăți
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redăduse
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redădusem
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redăduseră
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redăduserăm
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redăduserăți
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redăduseși
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redăduseți
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redăduși
REDÁ, redáu, vb. I. Tranz. 1. A da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. Fig. A descrie, a exprima ceva prin viu grai, prin scris sau prin diverse mijloace artistice; a reproduce. – Pref. re- + da (după fr. redonner).

DOOM

redá² (a ~) (a descrie) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redáu, 1 pl. redắm, 2 pl. redáți, imperf. 3 sg. redá, m.m.c.p. 1 sg. redásem, 1 pl. redáserăm; conj. prez. 3 să redeá; imper. neg. 2 sg. nu redá

redări
REDÁRE, redări, s. f. Acțiunea de a reda și rezultatul ei; reproducere, exprimare, reprezentare. – V. reda.

DOOM

redáre s. f., g.-d. art. redắrii; pl. redắri

redării
REDÁRE, redări, s. f. Acțiunea de a reda și rezultatul ei; reproducere, exprimare, reprezentare. – V. reda.

DOOM

redáre s. f., g.-d. art. redắrii; pl. redắri

redările
REDÁRE, redări, s. f. Acțiunea de a reda și rezultatul ei; reproducere, exprimare, reprezentare. – V. reda.

DOOM

redáre s. f., g.-d. art. redắrii; pl. redắri

redărilor
REDÁRE, redări, s. f. Acțiunea de a reda și rezultatul ei; reproducere, exprimare, reprezentare. – V. reda.

DOOM

redáre s. f., g.-d. art. redắrii; pl. redắri

redătător
REDĂTĂTÓR, -OÁRE, redătători, -oare, adj. Care redă. – Pref. re- + dătător.

DOOM

redătătór adj. m., pl. redătătóri; f. sg. și pl. redătătoáre

ree
-RÉE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) scurgere”. [Pron. -re-e. / < fr. -rhée, it. -rea, cf. gr. rhein – a curge].

reechilibra
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Pref. re- + echilibra.

DOOM

reechilibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 reechilibreáză

reechilibrai
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Pref. re- + echilibra.

DOOM

reechilibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 reechilibreáză

reechilibram
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Pref. re- + echilibra.

DOOM

reechilibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 reechilibreáză

reechilibrare
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Pref. re- + echilibra.

DOOM

reechilibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 reechilibreáză

reechilibrare
REECHILIBRÁRE, reechilibrări, s. f. Acțiunea de a (se) reechilibra și rezultatul ei; revenire la starea de echilibru. – V. reechilibra.

DOOM

reechilibráre (-li-bra-) s. f., g.-d. art. reechilibrắrii; pl. reechilibrắri

reechilibrarea
REECHILIBRÁRE, reechilibrări, s. f. Acțiunea de a (se) reechilibra și rezultatul ei; revenire la starea de echilibru. – V. reechilibra.

DOOM

reechilibráre (-li-bra-) s. f., g.-d. art. reechilibrắrii; pl. reechilibrắri

reechilibrară
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Pref. re- + echilibra.

DOOM

reechilibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 reechilibreáză

reechilibrarăm
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Pref. re- + echilibra.

DOOM

reechilibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 reechilibreáză

reechilibrarăți
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Pref. re- + echilibra.

DOOM

reechilibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 reechilibreáză

reechilibrase
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Pref. re- + echilibra.

DOOM

reechilibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 reechilibreáză

reechilibrasem
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Pref. re- + echilibra.

DOOM

reechilibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 reechilibreáză

reechilibraseră
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Pref. re- + echilibra.

DOOM

reechilibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 reechilibreáză

reechilibraserăm
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Pref. re- + echilibra.

DOOM

reechilibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 reechilibreáză

reechilibraserăți
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Pref. re- + echilibra.

DOOM

reechilibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 reechilibreáză

reechilibraseși
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Pref. re- + echilibra.

DOOM

reechilibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 reechilibreáză

reechilibraseți
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Pref. re- + echilibra.

DOOM

reechilibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 reechilibreáză

reechilibrat
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Pref. re- + echilibra.

DOOM

reechilibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 reechilibreáză

reechilibrat
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Re¹- + echilibra.

reechilibrau
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Pref. re- + echilibra.

DOOM

reechilibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 reechilibreáză

reechilibrași
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Pref. re- + echilibra.

DOOM

reechilibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 reechilibreáză

reechilibrați
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Pref. re- + echilibra.

DOOM

reechilibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 reechilibreáză

reechilibrează
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Pref. re- + echilibra.

DOOM

reechilibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 reechilibreáză

reechilibrez
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Pref. re- + echilibra.

DOOM

reechilibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 reechilibreáză

reechilibreze
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Pref. re- + echilibra.

DOOM

reechilibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 reechilibreáză

reechilibrezi
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Pref. re- + echilibra.

DOOM

reechilibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 reechilibreáză

reechilibrând
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Pref. re- + echilibra.

DOOM

reechilibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 reechilibreáză

reechilibrînd
REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Pref. re- + echilibra.

DOOM

reechilibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 reechilibreáză

reechilibrări
REECHILIBRÁRE, reechilibrări, s. f. Acțiunea de a (se) reechilibra și rezultatul ei; revenire la starea de echilibru. – V. reechilibra.

DOOM

reechilibráre (-li-bra-) s. f., g.-d. art. reechilibrắrii; pl. reechilibrắri

reechilibrării
REECHILIBRÁRE, reechilibrări, s. f. Acțiunea de a (se) reechilibra și rezultatul ei; revenire la starea de echilibru. – V. reechilibra.

DOOM

reechilibráre (-li-bra-) s. f., g.-d. art. reechilibrắrii; pl. reechilibrắri

reechilibrările
REECHILIBRÁRE, reechilibrări, s. f. Acțiunea de a (se) reechilibra și rezultatul ei; revenire la starea de echilibru. – V. reechilibra.

DOOM

reechilibráre (-li-bra-) s. f., g.-d. art. reechilibrắrii; pl. reechilibrắri

reechilibrărilor
REECHILIBRÁRE, reechilibrări, s. f. Acțiunea de a (se) reechilibra și rezultatul ei; revenire la starea de echilibru. – V. reechilibra.

DOOM

reechilibráre (-li-bra-) s. f., g.-d. art. reechilibrắrii; pl. reechilibrắri

reedific
REEDIFICÁ vb. I. tr. A edifica din nou, a reclădi, a reconstrui. [Cf. it. riedificare, fr. réédifier].

DOOM

reedificá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedífică

reedifica
REEDIFICÁ vb. I. tr. A edifica din nou, a reclădi, a reconstrui. [Cf. it. riedificare, fr. réédifier].

DOOM

reedificá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedífică

reedificai
REEDIFICÁ vb. I. tr. A edifica din nou, a reclădi, a reconstrui. [Cf. it. riedificare, fr. réédifier].

DOOM

reedificá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedífică

reedificam
REEDIFICÁ vb. I. tr. A edifica din nou, a reclădi, a reconstrui. [Cf. it. riedificare, fr. réédifier].

DOOM

reedificá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedífică

reedificare
REEDIFICÁ vb. I. tr. A edifica din nou, a reclădi, a reconstrui. [Cf. it. riedificare, fr. réédifier].

DOOM

reedificá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedífică

reedificare
REEDIFICÁRE s.f. Acțiunea de a reedifica și rezultatul ei. [< reedifica].

reedificarea
REEDIFICÁRE s.f. Acțiunea de a reedifica și rezultatul ei. [< reedifica].

reedificară
REEDIFICÁ vb. I. tr. A edifica din nou, a reclădi, a reconstrui. [Cf. it. riedificare, fr. réédifier].

DOOM

reedificá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedífică

reedificarăm
REEDIFICÁ vb. I. tr. A edifica din nou, a reclădi, a reconstrui. [Cf. it. riedificare, fr. réédifier].

DOOM

reedificá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedífică

reedificarăți
REEDIFICÁ vb. I. tr. A edifica din nou, a reclădi, a reconstrui. [Cf. it. riedificare, fr. réédifier].

DOOM

reedificá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedífică

reedificase
REEDIFICÁ vb. I. tr. A edifica din nou, a reclădi, a reconstrui. [Cf. it. riedificare, fr. réédifier].

DOOM

reedificá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedífică

reedificasem
REEDIFICÁ vb. I. tr. A edifica din nou, a reclădi, a reconstrui. [Cf. it. riedificare, fr. réédifier].

DOOM

reedificá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedífică

reedificaseră
REEDIFICÁ vb. I. tr. A edifica din nou, a reclădi, a reconstrui. [Cf. it. riedificare, fr. réédifier].

DOOM

reedificá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedífică

reedificaserăm
REEDIFICÁ vb. I. tr. A edifica din nou, a reclădi, a reconstrui. [Cf. it. riedificare, fr. réédifier].

DOOM

reedificá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedífică

reedificaserăți
REEDIFICÁ vb. I. tr. A edifica din nou, a reclădi, a reconstrui. [Cf. it. riedificare, fr. réédifier].

DOOM

reedificá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedífică

reedificaseși
REEDIFICÁ vb. I. tr. A edifica din nou, a reclădi, a reconstrui. [Cf. it. riedificare, fr. réédifier].

DOOM

reedificá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedífică

reedificaseți
REEDIFICÁ vb. I. tr. A edifica din nou, a reclădi, a reconstrui. [Cf. it. riedificare, fr. réédifier].

DOOM

reedificá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedífică

reedificat
REEDIFICÁ vb. I. tr. A edifica din nou, a reclădi, a reconstrui. [Cf. it. riedificare, fr. réédifier].

DOOM

reedificá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedífică

reedificat
REEDIFICÁ vb. I. tr. A edifica din nou, a reclădi, a reconstrui. [Cf. it. riedificare, fr. réédifier].

reedificau
REEDIFICÁ vb. I. tr. A edifica din nou, a reclădi, a reconstrui. [Cf. it. riedificare, fr. réédifier].

DOOM

reedificá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedífică

reedificași
REEDIFICÁ vb. I. tr. A edifica din nou, a reclădi, a reconstrui. [Cf. it. riedificare, fr. réédifier].

DOOM

reedificá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedífică

reedificați
REEDIFICÁ vb. I. tr. A edifica din nou, a reclădi, a reconstrui. [Cf. it. riedificare, fr. réédifier].

DOOM

reedificá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedífică

reedifice
REEDIFICÁ vb. I. tr. A edifica din nou, a reclădi, a reconstrui. [Cf. it. riedificare, fr. réédifier].

DOOM

reedificá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedífică

reedifici
REEDIFICÁ vb. I. tr. A edifica din nou, a reclădi, a reconstrui. [Cf. it. riedificare, fr. réédifier].

DOOM

reedificá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedífică

reedificând
REEDIFICÁ vb. I. tr. A edifica din nou, a reclădi, a reconstrui. [Cf. it. riedificare, fr. réédifier].

DOOM

reedificá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedífică

reedificînd
REEDIFICÁ vb. I. tr. A edifica din nou, a reclădi, a reconstrui. [Cf. it. riedificare, fr. réédifier].

DOOM

reedificá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedífică

reedificări
REEDIFICÁRE s.f. Acțiunea de a reedifica și rezultatul ei. [< reedifica].

reedificării
REEDIFICÁRE s.f. Acțiunea de a reedifica și rezultatul ei. [< reedifica].

reedificările
REEDIFICÁRE s.f. Acțiunea de a reedifica și rezultatul ei. [< reedifica].

reedificărilor
REEDIFICÁRE s.f. Acțiunea de a reedifica și rezultatul ei. [< reedifica].

reedita
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

DOOM

reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză

reeditai
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

DOOM

reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză

reeditam
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

DOOM

reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză

reeditare
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

DOOM

reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză

reeditare
REEDITÁRE, reeditări, s. f. Acțiunea de a reedita și rezultatul ei; retipărire. – V. reedita.

DOOM

reeditáre s. f., g.-d. art. reeditắrii; pl. reeditắri

reeditarea
REEDITÁRE, reeditări, s. f. Acțiunea de a reedita și rezultatul ei; retipărire. – V. reedita.

DOOM

reeditáre s. f., g.-d. art. reeditắrii; pl. reeditắri

reeditară
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

DOOM

reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză

reeditarăm
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

DOOM

reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză

reeditarăți
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

DOOM

reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză

reeditase
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

DOOM

reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză

reeditasem
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

DOOM

reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză

reeditaseră
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

DOOM

reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză

reeditaserăm
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

DOOM

reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză

reeditaserăți
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

DOOM

reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză

reeditaseși
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

DOOM

reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză

reeditaseți
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

DOOM

reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză

reeditat
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

DOOM

reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză

reeditat
REEDITÁT, -Ă, reeditați, -te, adj. 1. (Despre opere literare, științifice, muzicale etc.) Publicat într-o nouă ediție; retipărit. 2. Fig. (Despre afirmații, idei, concepții) Pus din nou în circulație; reluat, repetat. – V. reedita.

reeditata
REEDITÁT, -Ă, reeditați, -te, adj. 1. (Despre opere literare, științifice, muzicale etc.) Publicat într-o nouă ediție; retipărit. 2. Fig. (Despre afirmații, idei, concepții) Pus din nou în circulație; reluat, repetat. – V. reedita.

reeditate
REEDITÁT, -Ă, reeditați, -te, adj. 1. (Despre opere literare, științifice, muzicale etc.) Publicat într-o nouă ediție; retipărit. 2. Fig. (Despre afirmații, idei, concepții) Pus din nou în circulație; reluat, repetat. – V. reedita.

reeditatei
REEDITÁT, -Ă, reeditați, -te, adj. 1. (Despre opere literare, științifice, muzicale etc.) Publicat într-o nouă ediție; retipărit. 2. Fig. (Despre afirmații, idei, concepții) Pus din nou în circulație; reluat, repetat. – V. reedita.

reeditatele
REEDITÁT, -Ă, reeditați, -te, adj. 1. (Despre opere literare, științifice, muzicale etc.) Publicat într-o nouă ediție; retipărit. 2. Fig. (Despre afirmații, idei, concepții) Pus din nou în circulație; reluat, repetat. – V. reedita.

reeditatelor
REEDITÁT, -Ă, reeditați, -te, adj. 1. (Despre opere literare, științifice, muzicale etc.) Publicat într-o nouă ediție; retipărit. 2. Fig. (Despre afirmații, idei, concepții) Pus din nou în circulație; reluat, repetat. – V. reedita.

reeditatul
REEDITÁT, -Ă, reeditați, -te, adj. 1. (Despre opere literare, științifice, muzicale etc.) Publicat într-o nouă ediție; retipărit. 2. Fig. (Despre afirmații, idei, concepții) Pus din nou în circulație; reluat, repetat. – V. reedita.

reeditatului
REEDITÁT, -Ă, reeditați, -te, adj. 1. (Despre opere literare, științifice, muzicale etc.) Publicat într-o nouă ediție; retipărit. 2. Fig. (Despre afirmații, idei, concepții) Pus din nou în circulație; reluat, repetat. – V. reedita.

reeditau
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

DOOM

reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză

reeditași
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

DOOM

reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză

reeditați
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

DOOM

reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză

reeditați
REEDITÁT, -Ă, reeditați, -te, adj. 1. (Despre opere literare, științifice, muzicale etc.) Publicat într-o nouă ediție; retipărit. 2. Fig. (Despre afirmații, idei, concepții) Pus din nou în circulație; reluat, repetat. – V. reedita.

reeditații
REEDITÁT, -Ă, reeditați, -te, adj. 1. (Despre opere literare, științifice, muzicale etc.) Publicat într-o nouă ediție; retipărit. 2. Fig. (Despre afirmații, idei, concepții) Pus din nou în circulație; reluat, repetat. – V. reedita.

reeditaților
REEDITÁT, -Ă, reeditați, -te, adj. 1. (Despre opere literare, științifice, muzicale etc.) Publicat într-o nouă ediție; retipărit. 2. Fig. (Despre afirmații, idei, concepții) Pus din nou în circulație; reluat, repetat. – V. reedita.

reeditează
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

DOOM

reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză

reeditez
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

DOOM

reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză

reediteze
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

DOOM

reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză

reeditezi
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

DOOM

reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză

reeditând
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

DOOM

reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză

reeditînd
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

DOOM

reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză

reeditări
REEDITÁRE, reeditări, s. f. Acțiunea de a reedita și rezultatul ei; retipărire. – V. reedita.

DOOM

reeditáre s. f., g.-d. art. reeditắrii; pl. reeditắri

reeditării
REEDITÁRE, reeditări, s. f. Acțiunea de a reedita și rezultatul ei; retipărire. – V. reedita.

DOOM

reeditáre s. f., g.-d. art. reeditắrii; pl. reeditắri

reeditările
REEDITÁRE, reeditări, s. f. Acțiunea de a reedita și rezultatul ei; retipărire. – V. reedita.

DOOM

reeditáre s. f., g.-d. art. reeditắrii; pl. reeditắri

reeditărilor
REEDITÁRE, reeditări, s. f. Acțiunea de a reedita și rezultatul ei; retipărire. – V. reedita.

DOOM

reeditáre s. f., g.-d. art. reeditắrii; pl. reeditắri

reeduc
REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din fr. rééduquer.

DOOM

reeducá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedúcă

reeduca
REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din fr. rééduquer.

DOOM

reeducá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedúcă

reeducai
REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din fr. rééduquer.

DOOM

reeducá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedúcă

reeducam
REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din fr. rééduquer.

DOOM

reeducá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedúcă

reeducare
REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din fr. rééduquer.

DOOM

reeducá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedúcă

reeducare
REEDUCÁRE, reeducări, s. f. Acțiunea de a reeduca și rezultatul ei. – V. reeduca.

DOOM

reeducáre s. f., g.-d. art. reeducắrii; pl. reeducắri

reeducarea
REEDUCÁRE, reeducări, s. f. Acțiunea de a reeduca și rezultatul ei. – V. reeduca.

DOOM

reeducáre s. f., g.-d. art. reeducắrii; pl. reeducắri

reeducară
REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din fr. rééduquer.

DOOM

reeducá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedúcă

reeducarăm
REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din fr. rééduquer.

DOOM

reeducá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedúcă

reeducarăți
REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din fr. rééduquer.

DOOM

reeducá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedúcă

reeducase
REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din fr. rééduquer.

DOOM

reeducá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedúcă

reeducasem
REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din fr. rééduquer.

DOOM

reeducá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedúcă

reeducaseră
REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din fr. rééduquer.

DOOM

reeducá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedúcă

reeducaserăm
REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din fr. rééduquer.

DOOM

reeducá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedúcă

reeducaserăți
REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din fr. rééduquer.

DOOM

reeducá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedúcă

reeducaseși
REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din fr. rééduquer.

DOOM

reeducá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedúcă

reeducaseți
REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din fr. rééduquer.

DOOM

reeducá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedúcă

reeducat
REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din fr. rééduquer.

DOOM

reeducá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedúcă

reeducat
REEDUCÁT, -Ă, reeducați, -te, adj. (Despre oameni) Căruia i s-a îndreptat educația (greșită); care a primit o nouă educație. ♦ (Despre infirmi) Deprins să se folosească din nou de partea corpului sau de facultatea psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. – V. reeduca.

reeducata
REEDUCÁT, -Ă, reeducați, -te, adj. (Despre oameni) Căruia i s-a îndreptat educația (greșită); care a primit o nouă educație. ♦ (Despre infirmi) Deprins să se folosească din nou de partea corpului sau de facultatea psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. – V. reeduca.

reeducate
REEDUCÁT, -Ă, reeducați, -te, adj. (Despre oameni) Căruia i s-a îndreptat educația (greșită); care a primit o nouă educație. ♦ (Despre infirmi) Deprins să se folosească din nou de partea corpului sau de facultatea psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. – V. reeduca.

reeducatei
REEDUCÁT, -Ă, reeducați, -te, adj. (Despre oameni) Căruia i s-a îndreptat educația (greșită); care a primit o nouă educație. ♦ (Despre infirmi) Deprins să se folosească din nou de partea corpului sau de facultatea psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. – V. reeduca.

reeducatele
REEDUCÁT, -Ă, reeducați, -te, adj. (Despre oameni) Căruia i s-a îndreptat educația (greșită); care a primit o nouă educație. ♦ (Despre infirmi) Deprins să se folosească din nou de partea corpului sau de facultatea psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. – V. reeduca.

reeducatelor
REEDUCÁT, -Ă, reeducați, -te, adj. (Despre oameni) Căruia i s-a îndreptat educația (greșită); care a primit o nouă educație. ♦ (Despre infirmi) Deprins să se folosească din nou de partea corpului sau de facultatea psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. – V. reeduca.

reeducatul
REEDUCÁT, -Ă, reeducați, -te, adj. (Despre oameni) Căruia i s-a îndreptat educația (greșită); care a primit o nouă educație. ♦ (Despre infirmi) Deprins să se folosească din nou de partea corpului sau de facultatea psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. – V. reeduca.

reeducatului
REEDUCÁT, -Ă, reeducați, -te, adj. (Despre oameni) Căruia i s-a îndreptat educația (greșită); care a primit o nouă educație. ♦ (Despre infirmi) Deprins să se folosească din nou de partea corpului sau de facultatea psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. – V. reeduca.

reeducau
REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din fr. rééduquer.

DOOM

reeducá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedúcă

reeducași
REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din fr. rééduquer.

DOOM

reeducá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedúcă

reeducați
REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din fr. rééduquer.

DOOM

reeducá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedúcă

reeducați
REEDUCÁT, -Ă, reeducați, -te, adj. (Despre oameni) Căruia i s-a îndreptat educația (greșită); care a primit o nouă educație. ♦ (Despre infirmi) Deprins să se folosească din nou de partea corpului sau de facultatea psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. – V. reeduca.

reeducații
REEDUCÁT, -Ă, reeducați, -te, adj. (Despre oameni) Căruia i s-a îndreptat educația (greșită); care a primit o nouă educație. ♦ (Despre infirmi) Deprins să se folosească din nou de partea corpului sau de facultatea psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. – V. reeduca.

reeducaților
REEDUCÁT, -Ă, reeducați, -te, adj. (Despre oameni) Căruia i s-a îndreptat educația (greșită); care a primit o nouă educație. ♦ (Despre infirmi) Deprins să se folosească din nou de partea corpului sau de facultatea psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. – V. reeduca.

reeduce
REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din fr. rééduquer.

DOOM

reeducá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedúcă

reeduci
REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din fr. rééduquer.

DOOM

reeducá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedúcă

reeducând
REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din fr. rééduquer.

DOOM

reeducá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedúcă

reeducînd
REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situației sale). – Din fr. rééduquer.

DOOM

reeducá (a ~) vb., ind. prez. 3 reedúcă

reeducări
REEDUCÁRE, reeducări, s. f. Acțiunea de a reeduca și rezultatul ei. – V. reeduca.

DOOM

reeducáre s. f., g.-d. art. reeducắrii; pl. reeducắri

reeducării
REEDUCÁRE, reeducări, s. f. Acțiunea de a reeduca și rezultatul ei. – V. reeduca.

DOOM

reeducáre s. f., g.-d. art. reeducắrii; pl. reeducắri

reeducările
REEDUCÁRE, reeducări, s. f. Acțiunea de a reeduca și rezultatul ei. – V. reeduca.

DOOM

reeducáre s. f., g.-d. art. reeducắrii; pl. reeducắri

reeducărilor
REEDUCÁRE, reeducări, s. f. Acțiunea de a reeduca și rezultatul ei. – V. reeduca.

DOOM

reeducáre s. f., g.-d. art. reeducắrii; pl. reeducắri

reeligibil
REELIGÍBIL, -Ă, reeligibili, -e, adj. (Despre oameni) Care poate fi ales din nou în aceeași funcție. – Din fr. réeligible.

DOOM

reeligíbil adj. m., pl. reeligíbili; f. reeligíbilă, pl. reeligíbile

reeligibila
REELIGÍBIL, -Ă, reeligibili, -e, adj. (Despre oameni) Care poate fi ales din nou în aceeași funcție. – Din fr. réeligible.

DOOM

reeligíbil adj. m., pl. reeligíbili; f. reeligíbilă, pl. reeligíbile

reeligibile
REELIGÍBIL, -Ă, reeligibili, -e, adj. (Despre oameni) Care poate fi ales din nou în aceeași funcție. – Din fr. réeligible.

DOOM

reeligíbil adj. m., pl. reeligíbili; f. reeligíbilă, pl. reeligíbile

reeligibilei
REELIGÍBIL, -Ă, reeligibili, -e, adj. (Despre oameni) Care poate fi ales din nou în aceeași funcție. – Din fr. réeligible.

DOOM

reeligíbil adj. m., pl. reeligíbili; f. reeligíbilă, pl. reeligíbile

reeligibilele
REELIGÍBIL, -Ă, reeligibili, -e, adj. (Despre oameni) Care poate fi ales din nou în aceeași funcție. – Din fr. réeligible.

DOOM

reeligíbil adj. m., pl. reeligíbili; f. reeligíbilă, pl. reeligíbile

reeligibilelor
REELIGÍBIL, -Ă, reeligibili, -e, adj. (Despre oameni) Care poate fi ales din nou în aceeași funcție. – Din fr. réeligible.

DOOM

reeligíbil adj. m., pl. reeligíbili; f. reeligíbilă, pl. reeligíbile

reeligibili
REELIGÍBIL, -Ă, reeligibili, -e, adj. (Despre oameni) Care poate fi ales din nou în aceeași funcție. – Din fr. réeligible.

DOOM

reeligíbil adj. m., pl. reeligíbili; f. reeligíbilă, pl. reeligíbile

reeligibilii
REELIGÍBIL, -Ă, reeligibili, -e, adj. (Despre oameni) Care poate fi ales din nou în aceeași funcție. – Din fr. réeligible.

DOOM

reeligíbil adj. m., pl. reeligíbili; f. reeligíbilă, pl. reeligíbile

reeligibililor
REELIGÍBIL, -Ă, reeligibili, -e, adj. (Despre oameni) Care poate fi ales din nou în aceeași funcție. – Din fr. réeligible.

DOOM

reeligíbil adj. m., pl. reeligíbili; f. reeligíbilă, pl. reeligíbile

reeligibilitate
REELIGIBILITÁTE s. f. Calitatea de a fi reeligibil. – Din fr. rééligibilité.

DOOM

*reeligibilitáte s. f., g.-d. art. reeligibilitắții

reeligibilitatea
REELIGIBILITÁTE s. f. Calitatea de a fi reeligibil. – Din fr. rééligibilité.

DOOM

*reeligibilitáte s. f., g.-d. art. reeligibilitắții

reeligibilități
REELIGIBILITÁTE s. f. Calitatea de a fi reeligibil. – Din fr. rééligibilité.

DOOM

*reeligibilitáte s. f., g.-d. art. reeligibilitắții

reeligibilității
REELIGIBILITÁTE s. f. Calitatea de a fi reeligibil. – Din fr. rééligibilité.

DOOM

*reeligibilitáte s. f., g.-d. art. reeligibilitắții

reeligibilul
REELIGÍBIL, -Ă, reeligibili, -e, adj. (Despre oameni) Care poate fi ales din nou în aceeași funcție. – Din fr. réeligible.

DOOM

reeligíbil adj. m., pl. reeligíbili; f. reeligíbilă, pl. reeligíbile

reeligibilului
REELIGÍBIL, -Ă, reeligibili, -e, adj. (Despre oameni) Care poate fi ales din nou în aceeași funcție. – Din fr. réeligible.

DOOM

reeligíbil adj. m., pl. reeligíbili; f. reeligíbilă, pl. reeligíbile

reescont
REESCÓNT, reesconturi, s. n. (Fin.) Faptul de a reesconta; scont prin care o bancă cumpără de la o altă bancă o cambie, o trată sau alt efect de comerț scontat anterior la acea bancă. – Din fr. réescompte.

DOOM

reescónt s. n., pl. reescónturi

reesconta
REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

DOOM

reescontá (a ~) vb., ind. prez. 3 reesconteáză

reescontai
REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

DOOM

reescontá (a ~) vb., ind. prez. 3 reesconteáză

reescontam
REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

DOOM

reescontá (a ~) vb., ind. prez. 3 reesconteáză

reescontare
REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

DOOM

reescontá (a ~) vb., ind. prez. 3 reesconteáză

reescontare
REESCONTÁRE, reescontări, s. f. (Fin.) Acțiunea de a reesconta și rezultatul ei. [Pr.: re-es-] – V. reesconta.

DOOM

reescontáre s. f., g.-d. art. reescontắrii; pl. reescontắri

reescontarea
REESCONTÁRE, reescontări, s. f. (Fin.) Acțiunea de a reesconta și rezultatul ei. [Pr.: re-es-] – V. reesconta.

DOOM

reescontáre s. f., g.-d. art. reescontắrii; pl. reescontắri

reescontară
REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

DOOM

reescontá (a ~) vb., ind. prez. 3 reesconteáză

reescontarăm
REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

DOOM

reescontá (a ~) vb., ind. prez. 3 reesconteáză

reescontarăți
REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

DOOM

reescontá (a ~) vb., ind. prez. 3 reesconteáză

reescontase
REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

DOOM

reescontá (a ~) vb., ind. prez. 3 reesconteáză

reescontasem
REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

DOOM

reescontá (a ~) vb., ind. prez. 3 reesconteáză

reescontaseră
REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

DOOM

reescontá (a ~) vb., ind. prez. 3 reesconteáză

reescontaserăm
REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

DOOM

reescontá (a ~) vb., ind. prez. 3 reesconteáză

reescontaserăți
REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

DOOM

reescontá (a ~) vb., ind. prez. 3 reesconteáză

reescontaseși
REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

DOOM

reescontá (a ~) vb., ind. prez. 3 reesconteáză

reescontaseți
REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

DOOM

reescontá (a ~) vb., ind. prez. 3 reesconteáză

reescontat
REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

DOOM

reescontá (a ~) vb., ind. prez. 3 reesconteáză

reescontat
REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

reescontau
REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

DOOM

reescontá (a ~) vb., ind. prez. 3 reesconteáză

reescontași
REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

DOOM

reescontá (a ~) vb., ind. prez. 3 reesconteáză

reescontați
REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

DOOM

reescontá (a ~) vb., ind. prez. 3 reesconteáză

reescontează
REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

DOOM

reescontá (a ~) vb., ind. prez. 3 reesconteáză

reescontez
REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

DOOM

reescontá (a ~) vb., ind. prez. 3 reesconteáză

reesconteze
REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

DOOM

reescontá (a ~) vb., ind. prez. 3 reesconteáză

reescontezi
REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

DOOM

reescontá (a ~) vb., ind. prez. 3 reesconteáză

reescontul
REESCÓNT, reesconturi, s. n. (Fin.) Faptul de a reesconta; scont prin care o bancă cumpără de la o altă bancă o cambie, o trată sau alt efect de comerț scontat anterior la acea bancă. – Din fr. réescompte.

DOOM

reescónt s. n., pl. reescónturi

reescontului
REESCÓNT, reesconturi, s. n. (Fin.) Faptul de a reesconta; scont prin care o bancă cumpără de la o altă bancă o cambie, o trată sau alt efect de comerț scontat anterior la acea bancă. – Din fr. réescompte.

DOOM

reescónt s. n., pl. reescónturi

reesconturi
REESCÓNT, reesconturi, s. n. (Fin.) Faptul de a reesconta; scont prin care o bancă cumpără de la o altă bancă o cambie, o trată sau alt efect de comerț scontat anterior la acea bancă. – Din fr. réescompte.

DOOM

reescónt s. n., pl. reescónturi

reesconturile
REESCÓNT, reesconturi, s. n. (Fin.) Faptul de a reesconta; scont prin care o bancă cumpără de la o altă bancă o cambie, o trată sau alt efect de comerț scontat anterior la acea bancă. – Din fr. réescompte.

DOOM

reescónt s. n., pl. reescónturi

reesconturilor
REESCÓNT, reesconturi, s. n. (Fin.) Faptul de a reesconta; scont prin care o bancă cumpără de la o altă bancă o cambie, o trată sau alt efect de comerț scontat anterior la acea bancă. – Din fr. réescompte.

DOOM

reescónt s. n., pl. reescónturi

reescontând
REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

DOOM

reescontá (a ~) vb., ind. prez. 3 reesconteáză

reescontînd
REESCONTÁ, reescontez, vb. I. Tranz. (Fin.; despre o bancă) A vinde cambii unei bănci, înainte de scadență, în scopul accelerării rotației capitalului și al lărgirii plasamentelor; a efectua un reescont. – Din fr. réescompter.

DOOM

reescontá (a ~) vb., ind. prez. 3 reesconteáză

reescontări
REESCONTÁRE, reescontări, s. f. (Fin.) Acțiunea de a reesconta și rezultatul ei. [Pr.: re-es-] – V. reesconta.

DOOM

reescontáre s. f., g.-d. art. reescontắrii; pl. reescontắri

reescontării
REESCONTÁRE, reescontări, s. f. (Fin.) Acțiunea de a reesconta și rezultatul ei. [Pr.: re-es-] – V. reesconta.

DOOM

reescontáre s. f., g.-d. art. reescontắrii; pl. reescontắri

reescontările
REESCONTÁRE, reescontări, s. f. (Fin.) Acțiunea de a reesconta și rezultatul ei. [Pr.: re-es-] – V. reesconta.

DOOM

reescontáre s. f., g.-d. art. reescontắrii; pl. reescontắri

reescontărilor
REESCONTÁRE, reescontări, s. f. (Fin.) Acțiunea de a reesconta și rezultatul ei. [Pr.: re-es-] – V. reesconta.

DOOM

reescontáre s. f., g.-d. art. reescontắrii; pl. reescontắri

reevalua
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou pe baze noi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. réevaluer.

DOOM

reevaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 reevalueáză, 1 pl. reevaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să reevaluéze (-lu-e-); ger. reevaluấnd (-lu-ând)

reevaluai
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou pe baze noi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. réevaluer.

DOOM

reevaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 reevalueáză, 1 pl. reevaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să reevaluéze (-lu-e-); ger. reevaluấnd (-lu-ând)

reevaluam
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou pe baze noi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. réevaluer.

DOOM

reevaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 reevalueáză, 1 pl. reevaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să reevaluéze (-lu-e-); ger. reevaluấnd (-lu-ând)

reevaluare
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou pe baze noi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. réevaluer.

DOOM

reevaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 reevalueáză, 1 pl. reevaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să reevaluéze (-lu-e-); ger. reevaluấnd (-lu-ând)

reevaluare
REEVALUÁRE, reevaluări, s. f. Acțiunea de a reevalua și rezultatul ei. ◊ (În sintagma) Reevaluare valutară = creștere oficială a parității monedei naționale în raport cu o monedă străină (în general față de dolar). [Pr.: -lu-a-] – V. reevalua.

DOOM

reevaluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. reevaluắrii (-lu-ă-); pl. reevaluắri

reevaluarea
REEVALUÁRE, reevaluări, s. f. Acțiunea de a reevalua și rezultatul ei. ◊ (În sintagma) Reevaluare valutară = creștere oficială a parității monedei naționale în raport cu o monedă străină (în general față de dolar). [Pr.: -lu-a-] – V. reevalua.

DOOM

reevaluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. reevaluắrii (-lu-ă-); pl. reevaluắri

reevaluară
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou pe baze noi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. réevaluer.

DOOM

reevaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 reevalueáză, 1 pl. reevaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să reevaluéze (-lu-e-); ger. reevaluấnd (-lu-ând)

reevaluarăm
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou pe baze noi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. réevaluer.

DOOM

reevaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 reevalueáză, 1 pl. reevaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să reevaluéze (-lu-e-); ger. reevaluấnd (-lu-ând)

reevaluarăți
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou pe baze noi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. réevaluer.

DOOM

reevaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 reevalueáză, 1 pl. reevaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să reevaluéze (-lu-e-); ger. reevaluấnd (-lu-ând)

reevaluase
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou pe baze noi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. réevaluer.

DOOM

reevaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 reevalueáză, 1 pl. reevaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să reevaluéze (-lu-e-); ger. reevaluấnd (-lu-ând)

reevaluasem
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou pe baze noi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. réevaluer.

DOOM

reevaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 reevalueáză, 1 pl. reevaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să reevaluéze (-lu-e-); ger. reevaluấnd (-lu-ând)

reevaluaseră
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou pe baze noi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. réevaluer.

DOOM

reevaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 reevalueáză, 1 pl. reevaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să reevaluéze (-lu-e-); ger. reevaluấnd (-lu-ând)

reevaluaserăm
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou pe baze noi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. réevaluer.

DOOM

reevaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 reevalueáză, 1 pl. reevaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să reevaluéze (-lu-e-); ger. reevaluấnd (-lu-ând)

reevaluaserăți
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou pe baze noi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. réevaluer.

DOOM

reevaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 reevalueáză, 1 pl. reevaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să reevaluéze (-lu-e-); ger. reevaluấnd (-lu-ând)

reevaluaseși
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou pe baze noi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. réevaluer.

DOOM

reevaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 reevalueáză, 1 pl. reevaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să reevaluéze (-lu-e-); ger. reevaluấnd (-lu-ând)

reevaluaseți
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou pe baze noi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. réevaluer.

DOOM

reevaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 reevalueáză, 1 pl. reevaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să reevaluéze (-lu-e-); ger. reevaluấnd (-lu-ând)

reevaluat
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou pe baze noi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. réevaluer.

DOOM

reevaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 reevalueáză, 1 pl. reevaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să reevaluéze (-lu-e-); ger. reevaluấnd (-lu-ând)

reevaluat
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou. [Pr.: re-e-va-lu-a] – Din fr. réévaluer.

reevaluata
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou. [Pr.: re-e-va-lu-a] – Din fr. réévaluer.

reevaluate
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou. [Pr.: re-e-va-lu-a] – Din fr. réévaluer.

reevaluatei
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou. [Pr.: re-e-va-lu-a] – Din fr. réévaluer.

reevaluatele
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou. [Pr.: re-e-va-lu-a] – Din fr. réévaluer.

reevaluatelor
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou. [Pr.: re-e-va-lu-a] – Din fr. réévaluer.

reevaluatul
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou. [Pr.: re-e-va-lu-a] – Din fr. réévaluer.

reevaluatului
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou. [Pr.: re-e-va-lu-a] – Din fr. réévaluer.

reevaluau
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou pe baze noi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. réevaluer.

DOOM

reevaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 reevalueáză, 1 pl. reevaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să reevaluéze (-lu-e-); ger. reevaluấnd (-lu-ând)

reevaluași
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou pe baze noi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. réevaluer.

DOOM

reevaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 reevalueáză, 1 pl. reevaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să reevaluéze (-lu-e-); ger. reevaluấnd (-lu-ând)

reevaluați
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou pe baze noi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. réevaluer.

DOOM

reevaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 reevalueáză, 1 pl. reevaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să reevaluéze (-lu-e-); ger. reevaluấnd (-lu-ând)

reevaluați
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou. [Pr.: re-e-va-lu-a] – Din fr. réévaluer.

reevaluații
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou. [Pr.: re-e-va-lu-a] – Din fr. réévaluer.

reevaluaților
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou. [Pr.: re-e-va-lu-a] – Din fr. réévaluer.

reevaluează
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou pe baze noi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. réevaluer.

DOOM

reevaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 reevalueáză, 1 pl. reevaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să reevaluéze (-lu-e-); ger. reevaluấnd (-lu-ând)

reevaluez
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou pe baze noi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. réevaluer.

DOOM

reevaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 reevalueáză, 1 pl. reevaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să reevaluéze (-lu-e-); ger. reevaluấnd (-lu-ând)

reevalueze
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou pe baze noi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. réevaluer.

DOOM

reevaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 reevalueáză, 1 pl. reevaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să reevaluéze (-lu-e-); ger. reevaluấnd (-lu-ând)

reevaluezi
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou pe baze noi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. réevaluer.

DOOM

reevaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 reevalueáză, 1 pl. reevaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să reevaluéze (-lu-e-); ger. reevaluấnd (-lu-ând)

reevaluând
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou pe baze noi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. réevaluer.

DOOM

reevaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 reevalueáză, 1 pl. reevaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să reevaluéze (-lu-e-); ger. reevaluấnd (-lu-ând)

reevaluînd
REEVALUÁ, reevaluez, vb. I. Tranz. A evalua din nou pe baze noi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. réevaluer.

DOOM

reevaluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 reevalueáză, 1 pl. reevaluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să reevaluéze (-lu-e-); ger. reevaluấnd (-lu-ând)

reevaluări
REEVALUÁRE, reevaluări, s. f. Acțiunea de a reevalua și rezultatul ei. ◊ (În sintagma) Reevaluare valutară = creștere oficială a parității monedei naționale în raport cu o monedă străină (în general față de dolar). [Pr.: -lu-a-] – V. reevalua.

DOOM

reevaluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. reevaluắrii (-lu-ă-); pl. reevaluắri

reevaluării
REEVALUÁRE, reevaluări, s. f. Acțiunea de a reevalua și rezultatul ei. ◊ (În sintagma) Reevaluare valutară = creștere oficială a parității monedei naționale în raport cu o monedă străină (în general față de dolar). [Pr.: -lu-a-] – V. reevalua.

DOOM

reevaluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. reevaluắrii (-lu-ă-); pl. reevaluắri

reevaluările
REEVALUÁRE, reevaluări, s. f. Acțiunea de a reevalua și rezultatul ei. ◊ (În sintagma) Reevaluare valutară = creștere oficială a parității monedei naționale în raport cu o monedă străină (în general față de dolar). [Pr.: -lu-a-] – V. reevalua.

DOOM

reevaluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. reevaluắrii (-lu-ă-); pl. reevaluắri

reevaluărilor
REEVALUÁRE, reevaluări, s. f. Acțiunea de a reevalua și rezultatul ei. ◊ (În sintagma) Reevaluare valutară = creștere oficială a parității monedei naționale în raport cu o monedă străină (în general față de dolar). [Pr.: -lu-a-] – V. reevalua.

DOOM

reevaluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. reevaluắrii (-lu-ă-); pl. reevaluắri

reevoc
REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca].

reevoca
REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca].

reevocai
REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca].

reevocam
REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca].

reevocare
REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca].

reevocare
REEVOCÁRE s.f. Acțiunea de a reevoca și rezultatul ei. [< reevoca].

reevocarea
REEVOCÁRE s.f. Acțiunea de a reevoca și rezultatul ei. [< reevoca].

reevocară
REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca].

reevocarăm
REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca].

reevocarăți
REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca].

reevocase
REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca].

reevocasem
REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca].

reevocaseră
REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca].

reevocaserăm
REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca].

reevocaserăți
REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca].

reevocaseși
REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca].

reevocaseți
REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca].

reevocat
REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca].

reevocat
REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca].

reevocau
REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca].

reevocași
REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca].

reevocați
REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca].

reevoce
REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca].

reevoci
REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca].

reevocând
REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca].

reevocînd
REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca].

reevocări
REEVOCÁRE s.f. Acțiunea de a reevoca și rezultatul ei. [< reevoca].

reevocării
REEVOCÁRE s.f. Acțiunea de a reevoca și rezultatul ei. [< reevoca].

reevocările
REEVOCÁRE s.f. Acțiunea de a reevoca și rezultatul ei. [< reevoca].

reevocărilor
REEVOCÁRE s.f. Acțiunea de a reevoca și rezultatul ei. [< reevoca].

reexamina
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Pref. re- + examina.

DOOM

reexaminá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 reexamineáză

reexaminai
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Pref. re- + examina.

DOOM

reexaminá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 reexamineáză

reexaminam
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Pref. re- + examina.

DOOM

reexaminá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 reexamineáză

reexaminare
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Pref. re- + examina.

DOOM

reexaminá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 reexamineáză

reexaminare
REEXAMINÁRE, reexaminări, s. f. Acțiunea de a reexamina și rezultatul ei. [Pr.: re-e-gza-] – V. reexamina.

DOOM

reexamináre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. reexaminắrii; pl. reexaminắri

reexaminarea
REEXAMINÁRE, reexaminări, s. f. Acțiunea de a reexamina și rezultatul ei. [Pr.: re-e-gza-] – V. reexamina.

DOOM

reexamináre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. reexaminắrii; pl. reexaminắri

reexaminară
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Pref. re- + examina.

DOOM

reexaminá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 reexamineáză

reexaminarăm
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Pref. re- + examina.

DOOM

reexaminá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 reexamineáză

reexaminarăți
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Pref. re- + examina.

DOOM

reexaminá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 reexamineáză

reexaminase
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Pref. re- + examina.

DOOM

reexaminá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 reexamineáză

reexaminasem
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Pref. re- + examina.

DOOM

reexaminá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 reexamineáză

reexaminaseră
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Pref. re- + examina.

DOOM

reexaminá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 reexamineáză

reexaminaserăm
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Pref. re- + examina.

DOOM

reexaminá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 reexamineáză

reexaminaserăți
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Pref. re- + examina.

DOOM

reexaminá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 reexamineáză

reexaminaseși
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Pref. re- + examina.

DOOM

reexaminá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 reexamineáză

reexaminaseți
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Pref. re- + examina.

DOOM

reexaminá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 reexamineáză

reexaminat
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Pref. re- + examina.

DOOM

reexaminá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 reexamineáză

reexaminat
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Re¹- + examina.

reexaminata
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Re¹- + examina.

reexaminate
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Re¹- + examina.

reexaminatei
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Re¹- + examina.

reexaminatele
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Re¹- + examina.

reexaminatelor
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Re¹- + examina.

reexaminatul
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Re¹- + examina.

reexaminatului
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Re¹- + examina.

reexaminau
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Pref. re- + examina.

DOOM

reexaminá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 reexamineáză

reexaminași
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Pref. re- + examina.

DOOM

reexaminá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 reexamineáză

reexaminați
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Pref. re- + examina.

DOOM

reexaminá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 reexamineáză

reexaminați
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Re¹- + examina.

reexaminații
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Re¹- + examina.

reexaminaților
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Re¹- + examina.

reexaminează
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Pref. re- + examina.

DOOM

reexaminá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 reexamineáză

reexaminez
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Pref. re- + examina.

DOOM

reexaminá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 reexamineáză

reexamineze
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Pref. re- + examina.

DOOM

reexaminá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 reexamineáză

reexaminezi
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Pref. re- + examina.

DOOM

reexaminá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 reexamineáză

reexaminând
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Pref. re- + examina.

DOOM

reexaminá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 reexamineáză

reexaminînd
REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuție o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Pref. re- + examina.

DOOM

reexaminá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 reexamineáză

reexaminări
REEXAMINÁRE, reexaminări, s. f. Acțiunea de a reexamina și rezultatul ei. [Pr.: re-e-gza-] – V. reexamina.

DOOM

reexamináre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. reexaminắrii; pl. reexaminắri

reexaminării
REEXAMINÁRE, reexaminări, s. f. Acțiunea de a reexamina și rezultatul ei. [Pr.: re-e-gza-] – V. reexamina.

DOOM

reexamináre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. reexaminắrii; pl. reexaminắri

reexaminările
REEXAMINÁRE, reexaminări, s. f. Acțiunea de a reexamina și rezultatul ei. [Pr.: re-e-gza-] – V. reexamina.

DOOM

reexamináre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. reexaminắrii; pl. reexaminắri

reexaminărilor
REEXAMINÁRE, reexaminări, s. f. Acțiunea de a reexamina și rezultatul ei. [Pr.: re-e-gza-] – V. reexamina.

DOOM

reexamináre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. reexaminắrii; pl. reexaminắri

reexpedia
REEXPEDIÁ, reexpediez, vb. I. Tranz. A trimite, a expedia din nou. [Pr.: -di-a] – Din fr. réexpédier.

DOOM

reexpediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 reexpediáză, 1 pl. reexpediém (-di-em); conj. prez. 3 să reexpediéze; ger. reexpediínd (-di-ind)

reexpediai
REEXPEDIÁ, reexpediez, vb. I. Tranz. A trimite, a expedia din nou. [Pr.: -di-a] – Din fr. réexpédier.

DOOM

reexpediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 reexpediáză, 1 pl. reexpediém (-di-em); conj. prez. 3 să reexpediéze; ger. reexpediínd (-di-ind)

reexpediam
REEXPEDIÁ, reexpediez, vb. I. Tranz. A trimite, a expedia din nou. [Pr.: -di-a] – Din fr. réexpédier.

DOOM

reexpediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 reexpediáză, 1 pl. reexpediém (-di-em); conj. prez. 3 să reexpediéze; ger. reexpediínd (-di-ind)

reexpediară
REEXPEDIÁ, reexpediez, vb. I. Tranz. A trimite, a expedia din nou. [Pr.: -di-a] – Din fr. réexpédier.

DOOM

reexpediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 reexpediáză, 1 pl. reexpediém (-di-em); conj. prez. 3 să reexpediéze; ger. reexpediínd (-di-ind)

reexpediarăm
REEXPEDIÁ, reexpediez, vb. I. Tranz. A trimite, a expedia din nou. [Pr.: -di-a] – Din fr. réexpédier.

DOOM

reexpediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 reexpediáză, 1 pl. reexpediém (-di-em); conj. prez. 3 să reexpediéze; ger. reexpediínd (-di-ind)

reexpediarăți
REEXPEDIÁ, reexpediez, vb. I. Tranz. A trimite, a expedia din nou. [Pr.: -di-a] – Din fr. réexpédier.

DOOM

reexpediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 reexpediáză, 1 pl. reexpediém (-di-em); conj. prez. 3 să reexpediéze; ger. reexpediínd (-di-ind)

reexpediase
REEXPEDIÁ, reexpediez, vb. I. Tranz. A trimite, a expedia din nou. [Pr.: -di-a] – Din fr. réexpédier.

DOOM

reexpediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 reexpediáză, 1 pl. reexpediém (-di-em); conj. prez. 3 să reexpediéze; ger. reexpediínd (-di-ind)

reexpediasem
REEXPEDIÁ, reexpediez, vb. I. Tranz. A trimite, a expedia din nou. [Pr.: -di-a] – Din fr. réexpédier.

DOOM

reexpediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 reexpediáză, 1 pl. reexpediém (-di-em); conj. prez. 3 să reexpediéze; ger. reexpediínd (-di-ind)

reexpediaseră
REEXPEDIÁ, reexpediez, vb. I. Tranz. A trimite, a expedia din nou. [Pr.: -di-a] – Din fr. réexpédier.

DOOM

reexpediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 reexpediáză, 1 pl. reexpediém (-di-em); conj. prez. 3 să reexpediéze; ger. reexpediínd (-di-ind)

reexpediaserăm
REEXPEDIÁ, reexpediez, vb. I. Tranz. A trimite, a expedia din nou. [Pr.: -di-a] – Din fr. réexpédier.

DOOM

reexpediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 reexpediáză, 1 pl. reexpediém (-di-em); conj. prez. 3 să reexpediéze; ger. reexpediínd (-di-ind)

reexpediaserăți
REEXPEDIÁ, reexpediez, vb. I. Tranz. A trimite, a expedia din nou. [Pr.: -di-a] – Din fr. réexpédier.

DOOM

reexpediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 reexpediáză, 1 pl. reexpediém (-di-em); conj. prez. 3 să reexpediéze; ger. reexpediínd (-di-ind)

reexpediaseși
REEXPEDIÁ, reexpediez, vb. I. Tranz. A trimite, a expedia din nou. [Pr.: -di-a] – Din fr. réexpédier.

DOOM

reexpediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 reexpediáză, 1 pl. reexpediém (-di-em); conj. prez. 3 să reexpediéze; ger. reexpediínd (-di-ind)

reexpediaseți
REEXPEDIÁ, reexpediez, vb. I. Tranz. A trimite, a expedia din nou. [Pr.: -di-a] – Din fr. réexpédier.

DOOM

reexpediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 reexpediáză, 1 pl. reexpediém (-di-em); conj. prez. 3 să reexpediéze; ger. reexpediínd (-di-ind)

reexpediat
REEXPEDIÁ, reexpediez, vb. I. Tranz. A trimite, a expedia din nou. [Pr.: -di-a] – Din fr. réexpédier.

DOOM

reexpediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 reexpediáză, 1 pl. reexpediém (-di-em); conj. prez. 3 să reexpediéze; ger. reexpediínd (-di-ind)

reexpediat
REEXPEDIÁ, reexpediez, vb. I. Tranz. A trimite, a expedia din nou. [Pr.: re-ex-pe-di-a] – Din fr. réexpédier.

reexpediau
REEXPEDIÁ, reexpediez, vb. I. Tranz. A trimite, a expedia din nou. [Pr.: -di-a] – Din fr. réexpédier.

DOOM

reexpediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 reexpediáză, 1 pl. reexpediém (-di-em); conj. prez. 3 să reexpediéze; ger. reexpediínd (-di-ind)

reexpediază
REEXPEDIÁ, reexpediez, vb. I. Tranz. A trimite, a expedia din nou. [Pr.: -di-a] – Din fr. réexpédier.

DOOM

reexpediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 reexpediáză, 1 pl. reexpediém (-di-em); conj. prez. 3 să reexpediéze; ger. reexpediínd (-di-ind)

reexpediași
REEXPEDIÁ, reexpediez, vb. I. Tranz. A trimite, a expedia din nou. [Pr.: -di-a] – Din fr. réexpédier.

DOOM

reexpediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 reexpediáză, 1 pl. reexpediém (-di-em); conj. prez. 3 să reexpediéze; ger. reexpediínd (-di-ind)

reexpediați
REEXPEDIÁ, reexpediez, vb. I. Tranz. A trimite, a expedia din nou. [Pr.: -di-a] – Din fr. réexpédier.

DOOM

reexpediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 reexpediáză, 1 pl. reexpediém (-di-em); conj. prez. 3 să reexpediéze; ger. reexpediínd (-di-ind)

reexpedie
REEXPEDIÁ, reexpediez, vb. I. Tranz. A trimite, a expedia din nou. [Pr.: -di-a] – Din fr. réexpédier.

DOOM

reexpediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 reexpediáză, 1 pl. reexpediém (-di-em); conj. prez. 3 să reexpediéze; ger. reexpediínd (-di-ind)

reexpediem
REEXPEDIÁ, reexpediez, vb. I. Tranz. A trimite, a expedia din nou. [Pr.: -di-a] – Din fr. réexpédier.

DOOM

reexpediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 reexpediáză, 1 pl. reexpediém (-di-em); conj. prez. 3 să reexpediéze; ger. reexpediínd (-di-ind)

reexpediere
REEXPEDIÁ, reexpediez, vb. I. Tranz. A trimite, a expedia din nou. [Pr.: -di-a] – Din fr. réexpédier.

DOOM

reexpediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 reexpediáză, 1 pl. reexpediém (-di-em); conj. prez. 3 să reexpediéze; ger. reexpediínd (-di-ind)

reexpediere
REEXPEDIÉRE, reexpedieri, s. f. Acțiunea de a reexpedia și rezultatul ei. – V. reexpedia.

DOOM

*reexpediére s. f., g.-d. art. reexpediérii; pl. reexpediéri

reexpedierea
REEXPEDIÉRE, reexpedieri, s. f. Acțiunea de a reexpedia și rezultatul ei. – V. reexpedia.

DOOM

*reexpediére s. f., g.-d. art. reexpediérii; pl. reexpediéri

reexpedieri
REEXPEDIÉRE, reexpedieri, s. f. Acțiunea de a reexpedia și rezultatul ei. – V. reexpedia.

DOOM

*reexpediére s. f., g.-d. art. reexpediérii; pl. reexpediéri

reexpedierii
REEXPEDIÉRE, reexpedieri, s. f. Acțiunea de a reexpedia și rezultatul ei. – V. reexpedia.

DOOM

*reexpediére s. f., g.-d. art. reexpediérii; pl. reexpediéri

reexpedierile
REEXPEDIÉRE, reexpedieri, s. f. Acțiunea de a reexpedia și rezultatul ei. – V. reexpedia.

DOOM

*reexpediére s. f., g.-d. art. reexpediérii; pl. reexpediéri

reexpedierilor
REEXPEDIÉRE, reexpedieri, s. f. Acțiunea de a reexpedia și rezultatul ei. – V. reexpedia.

DOOM

*reexpediére s. f., g.-d. art. reexpediérii; pl. reexpediéri

reexpediez
REEXPEDIÁ, reexpediez, vb. I. Tranz. A trimite, a expedia din nou. [Pr.: -di-a] – Din fr. réexpédier.

DOOM

reexpediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 reexpediáză, 1 pl. reexpediém (-di-em); conj. prez. 3 să reexpediéze; ger. reexpediínd (-di-ind)

reexpedieze
REEXPEDIÁ, reexpediez, vb. I. Tranz. A trimite, a expedia din nou. [Pr.: -di-a] – Din fr. réexpédier.

DOOM

reexpediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 reexpediáză, 1 pl. reexpediém (-di-em); conj. prez. 3 să reexpediéze; ger. reexpediínd (-di-ind)

reexpediezi
REEXPEDIÁ, reexpediez, vb. I. Tranz. A trimite, a expedia din nou. [Pr.: -di-a] – Din fr. réexpédier.

DOOM

reexpediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 reexpediáză, 1 pl. reexpediém (-di-em); conj. prez. 3 să reexpediéze; ger. reexpediínd (-di-ind)

reexpediind
REEXPEDIÁ, reexpediez, vb. I. Tranz. A trimite, a expedia din nou. [Pr.: -di-a] – Din fr. réexpédier.

DOOM

reexpediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 reexpediáză, 1 pl. reexpediém (-di-em); conj. prez. 3 să reexpediéze; ger. reexpediínd (-di-ind)

reexport
REEXPÓRT, reexporturi, s. n. Exportare a unor mărfuri importate (fără a le supune vreunei prelucrări). – Din reexporta (derivat regresiv).

DOOM

!reexpórt s. n., pl. reexpórturi

reexport
REEXPORTÁ, reexpórt, vb. I. Tranz. A exporta mărfuri importate; a face un reexport. – Din fr. réexporter.

DOOM

reexportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reexpórtă

reexporta
REEXPORTÁ, reexpórt, vb. I. Tranz. A exporta mărfuri importate; a face un reexport. – Din fr. réexporter.

DOOM

reexportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reexpórtă

reexportai
REEXPORTÁ, reexpórt, vb. I. Tranz. A exporta mărfuri importate; a face un reexport. – Din fr. réexporter.

DOOM

reexportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reexpórtă

reexportam
REEXPORTÁ, reexpórt, vb. I. Tranz. A exporta mărfuri importate; a face un reexport. – Din fr. réexporter.

DOOM

reexportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reexpórtă

reexportare
REEXPORTÁ, reexpórt, vb. I. Tranz. A exporta mărfuri importate; a face un reexport. – Din fr. réexporter.

DOOM

reexportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reexpórtă

reexportare
REEXPORTÁRE s.f. Acțiunea de a reexporta; reexport. [< reexporta].

reexportarea
REEXPORTÁRE s.f. Acțiunea de a reexporta; reexport. [< reexporta].

reexportară
REEXPORTÁ, reexpórt, vb. I. Tranz. A exporta mărfuri importate; a face un reexport. – Din fr. réexporter.

DOOM

reexportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reexpórtă

reexportarăm
REEXPORTÁ, reexpórt, vb. I. Tranz. A exporta mărfuri importate; a face un reexport. – Din fr. réexporter.

DOOM

reexportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reexpórtă

reexportarăți
REEXPORTÁ, reexpórt, vb. I. Tranz. A exporta mărfuri importate; a face un reexport. – Din fr. réexporter.

DOOM

reexportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reexpórtă

reexportase
REEXPORTÁ, reexpórt, vb. I. Tranz. A exporta mărfuri importate; a face un reexport. – Din fr. réexporter.

DOOM

reexportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reexpórtă

reexportasem
REEXPORTÁ, reexpórt, vb. I. Tranz. A exporta mărfuri importate; a face un reexport. – Din fr. réexporter.

DOOM

reexportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reexpórtă

reexportaseră
REEXPORTÁ, reexpórt, vb. I. Tranz. A exporta mărfuri importate; a face un reexport. – Din fr. réexporter.

DOOM

reexportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reexpórtă

reexportaserăm
REEXPORTÁ, reexpórt, vb. I. Tranz. A exporta mărfuri importate; a face un reexport. – Din fr. réexporter.

DOOM

reexportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reexpórtă

reexportaserăți
REEXPORTÁ, reexpórt, vb. I. Tranz. A exporta mărfuri importate; a face un reexport. – Din fr. réexporter.

DOOM

reexportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reexpórtă

reexportaseși
REEXPORTÁ, reexpórt, vb. I. Tranz. A exporta mărfuri importate; a face un reexport. – Din fr. réexporter.

DOOM

reexportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reexpórtă

reexportaseți
REEXPORTÁ, reexpórt, vb. I. Tranz. A exporta mărfuri importate; a face un reexport. – Din fr. réexporter.

DOOM

reexportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reexpórtă

reexportat
REEXPORTÁ, reexpórt, vb. I. Tranz. A exporta mărfuri importate; a face un reexport. – Din fr. réexporter.

DOOM

reexportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reexpórtă

reexportat
REEXPORTÁ, reexpórt, vb. I. Tranz. A exporta mărfuri importate; a face un reexport. [Pr.: re-ex-] – Din fr. réexporter.

reexportau
REEXPORTÁ, reexpórt, vb. I. Tranz. A exporta mărfuri importate; a face un reexport. – Din fr. réexporter.

DOOM

reexportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reexpórtă

reexportași
REEXPORTÁ, reexpórt, vb. I. Tranz. A exporta mărfuri importate; a face un reexport. – Din fr. réexporter.

DOOM

reexportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reexpórtă

reexportați
REEXPORTÁ, reexpórt, vb. I. Tranz. A exporta mărfuri importate; a face un reexport. – Din fr. réexporter.

DOOM

reexportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reexpórtă

reexporte
REEXPORTÁ, reexpórt, vb. I. Tranz. A exporta mărfuri importate; a face un reexport. – Din fr. réexporter.

DOOM

reexportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reexpórtă

reexportul
REEXPÓRT, reexporturi, s. n. Exportare a unor mărfuri importate (fără a le supune vreunei prelucrări). – Din reexporta (derivat regresiv).

DOOM

!reexpórt s. n., pl. reexpórturi

reexportului
REEXPÓRT, reexporturi, s. n. Exportare a unor mărfuri importate (fără a le supune vreunei prelucrări). – Din reexporta (derivat regresiv).

DOOM

!reexpórt s. n., pl. reexpórturi

reexporturi
REEXPÓRT, reexporturi, s. n. Exportare a unor mărfuri importate (fără a le supune vreunei prelucrări). – Din reexporta (derivat regresiv).

DOOM

!reexpórt s. n., pl. reexpórturi

reexporturile
REEXPÓRT, reexporturi, s. n. Exportare a unor mărfuri importate (fără a le supune vreunei prelucrări). – Din reexporta (derivat regresiv).

DOOM

!reexpórt s. n., pl. reexpórturi

reexporturilor
REEXPÓRT, reexporturi, s. n. Exportare a unor mărfuri importate (fără a le supune vreunei prelucrări). – Din reexporta (derivat regresiv).

DOOM

!reexpórt s. n., pl. reexpórturi

reexportând
REEXPORTÁ, reexpórt, vb. I. Tranz. A exporta mărfuri importate; a face un reexport. – Din fr. réexporter.

DOOM

reexportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reexpórtă

reexportînd
REEXPORTÁ, reexpórt, vb. I. Tranz. A exporta mărfuri importate; a face un reexport. – Din fr. réexporter.

DOOM

reexportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reexpórtă

reexportări
REEXPORTÁRE s.f. Acțiunea de a reexporta; reexport. [< reexporta].

reexportării
REEXPORTÁRE s.f. Acțiunea de a reexporta; reexport. [< reexporta].

reexportările
REEXPORTÁRE s.f. Acțiunea de a reexporta; reexport. [< reexporta].

reexportărilor
REEXPORTÁRE s.f. Acțiunea de a reexporta; reexport. [< reexporta].

reexporți
REEXPORTÁ, reexpórt, vb. I. Tranz. A exporta mărfuri importate; a face un reexport. – Din fr. réexporter.

DOOM

reexportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reexpórtă

reexpoziția
REEXPOZÍȚIE, reexpoziții, s. f. Secțiune a unei sonate, a unei fugi etc. care se repetă. – Din fr. réexposition.

DOOM

reexpozíție (-ți-e) s. f., art. reexpozíția (-ți-a), g.-d. art. reexpozíției; pl. reexpozíții, art. reexpozíțiile (-ți-i-)

reexpoziție
REEXPOZÍȚIE, reexpoziții, s. f. Secțiune a unei sonate, a unei fugi etc. care se repetă. – Din fr. réexposition.

DOOM

reexpozíție (-ți-e) s. f., art. reexpozíția (-ți-a), g.-d. art. reexpozíției; pl. reexpozíții, art. reexpozíțiile (-ți-i-)

reexpoziției
REEXPOZÍȚIE, reexpoziții, s. f. Secțiune a unei sonate, a unei fugi etc. care se repetă. – Din fr. réexposition.

DOOM

reexpozíție (-ți-e) s. f., art. reexpozíția (-ți-a), g.-d. art. reexpozíției; pl. reexpozíții, art. reexpozíțiile (-ți-i-)

reexpoziții
REEXPOZÍȚIE, reexpoziții, s. f. Secțiune a unei sonate, a unei fugi etc. care se repetă. – Din fr. réexposition.

DOOM

reexpozíție (-ți-e) s. f., art. reexpozíția (-ți-a), g.-d. art. reexpozíției; pl. reexpozíții, art. reexpozíțiile (-ți-i-)

reexpozițiile
REEXPOZÍȚIE, reexpoziții, s. f. Secțiune a unei sonate, a unei fugi etc. care se repetă. – Din fr. réexposition.

DOOM

reexpozíție (-ți-e) s. f., art. reexpozíția (-ți-a), g.-d. art. reexpozíției; pl. reexpozíții, art. reexpozíțiile (-ți-i-)

reexpozițiilor
REEXPOZÍȚIE, reexpoziții, s. f. Secțiune a unei sonate, a unei fugi etc. care se repetă. – Din fr. réexposition.

DOOM

reexpozíție (-ți-e) s. f., art. reexpozíția (-ți-a), g.-d. art. reexpozíției; pl. reexpozíții, art. reexpozíțiile (-ți-i-)

reexpozițiune
REEXPOZIȚIÚNE s.f. v. reexpoziție.

reeșalona
REEȘALONÁ, reeșalonez, vb. I. Tranz. A eșalona din nou o datorie (scadentă), stabilind-un nou termen pentru plata ei. – Pref. re- + eșalona.

DOOM

*reeșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 reeșaloneáză

reeșalonai
REEȘALONÁ, reeșalonez, vb. I. Tranz. A eșalona din nou o datorie (scadentă), stabilind-un nou termen pentru plata ei. – Pref. re- + eșalona.

DOOM

*reeșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 reeșaloneáză

reeșalonam
REEȘALONÁ, reeșalonez, vb. I. Tranz. A eșalona din nou o datorie (scadentă), stabilind-un nou termen pentru plata ei. – Pref. re- + eșalona.

DOOM

*reeșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 reeșaloneáză

reeșalonare
REEȘALONÁ, reeșalonez, vb. I. Tranz. A eșalona din nou o datorie (scadentă), stabilind-un nou termen pentru plata ei. – Pref. re- + eșalona.

DOOM

*reeșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 reeșaloneáză

reeșalonare
REEȘALONÁRE, reeșalonări, s. f. Acțiunea de a reeșalona. – V. reeșalona.

reeșalonarea
REEȘALONÁRE, reeșalonări, s. f. Acțiunea de a reeșalona. – V. reeșalona.

reeșalonară
REEȘALONÁ, reeșalonez, vb. I. Tranz. A eșalona din nou o datorie (scadentă), stabilind-un nou termen pentru plata ei. – Pref. re- + eșalona.

DOOM

*reeșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 reeșaloneáză

reeșalonarăm
REEȘALONÁ, reeșalonez, vb. I. Tranz. A eșalona din nou o datorie (scadentă), stabilind-un nou termen pentru plata ei. – Pref. re- + eșalona.

DOOM

*reeșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 reeșaloneáză

reeșalonarăți
REEȘALONÁ, reeșalonez, vb. I. Tranz. A eșalona din nou o datorie (scadentă), stabilind-un nou termen pentru plata ei. – Pref. re- + eșalona.

DOOM

*reeșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 reeșaloneáză

reeșalonase
REEȘALONÁ, reeșalonez, vb. I. Tranz. A eșalona din nou o datorie (scadentă), stabilind-un nou termen pentru plata ei. – Pref. re- + eșalona.

DOOM

*reeșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 reeșaloneáză

reeșalonasem
REEȘALONÁ, reeșalonez, vb. I. Tranz. A eșalona din nou o datorie (scadentă), stabilind-un nou termen pentru plata ei. – Pref. re- + eșalona.

DOOM

*reeșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 reeșaloneáză

reeșalonaseră
REEȘALONÁ, reeșalonez, vb. I. Tranz. A eșalona din nou o datorie (scadentă), stabilind-un nou termen pentru plata ei. – Pref. re- + eșalona.

DOOM

*reeșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 reeșaloneáză

reeșalonaserăm
REEȘALONÁ, reeșalonez, vb. I. Tranz. A eșalona din nou o datorie (scadentă), stabilind-un nou termen pentru plata ei. – Pref. re- + eșalona.

DOOM

*reeșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 reeșaloneáză

reeșalonaserăți
REEȘALONÁ, reeșalonez, vb. I. Tranz. A eșalona din nou o datorie (scadentă), stabilind-un nou termen pentru plata ei. – Pref. re- + eșalona.

DOOM

*reeșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 reeșaloneáză

reeșalonaseși
REEȘALONÁ, reeșalonez, vb. I. Tranz. A eșalona din nou o datorie (scadentă), stabilind-un nou termen pentru plata ei. – Pref. re- + eșalona.

DOOM

*reeșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 reeșaloneáză

reeșalonaseți
REEȘALONÁ, reeșalonez, vb. I. Tranz. A eșalona din nou o datorie (scadentă), stabilind-un nou termen pentru plata ei. – Pref. re- + eșalona.

DOOM

*reeșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 reeșaloneáză

reeșalonat
REEȘALONÁ, reeșalonez, vb. I. Tranz. A eșalona din nou o datorie (scadentă), stabilind-un nou termen pentru plata ei. – Pref. re- + eșalona.

DOOM

*reeșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 reeșaloneáză

reeșalonat
REEȘALONÁT, -Ă, reeșalonați, -te, adj. (Despre datorii, credite etc.) Care a fost eșalonat din nou, la noi termene. – V. reeșalona.

reeșalonata
REEȘALONÁT, -Ă, reeșalonați, -te, adj. (Despre datorii, credite etc.) Care a fost eșalonat din nou, la noi termene. – V. reeșalona.

reeșalonate
REEȘALONÁT, -Ă, reeșalonați, -te, adj. (Despre datorii, credite etc.) Care a fost eșalonat din nou, la noi termene. – V. reeșalona.

reeșalonatei
REEȘALONÁT, -Ă, reeșalonați, -te, adj. (Despre datorii, credite etc.) Care a fost eșalonat din nou, la noi termene. – V. reeșalona.

reeșalonatele
REEȘALONÁT, -Ă, reeșalonați, -te, adj. (Despre datorii, credite etc.) Care a fost eșalonat din nou, la noi termene. – V. reeșalona.

reeșalonatelor
REEȘALONÁT, -Ă, reeșalonați, -te, adj. (Despre datorii, credite etc.) Care a fost eșalonat din nou, la noi termene. – V. reeșalona.

reeșalonatul
REEȘALONÁT, -Ă, reeșalonați, -te, adj. (Despre datorii, credite etc.) Care a fost eșalonat din nou, la noi termene. – V. reeșalona.

reeșalonatului
REEȘALONÁT, -Ă, reeșalonați, -te, adj. (Despre datorii, credite etc.) Care a fost eșalonat din nou, la noi termene. – V. reeșalona.

reeșalonau
REEȘALONÁ, reeșalonez, vb. I. Tranz. A eșalona din nou o datorie (scadentă), stabilind-un nou termen pentru plata ei. – Pref. re- + eșalona.

DOOM

*reeșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 reeșaloneáză

reeșalonași
REEȘALONÁ, reeșalonez, vb. I. Tranz. A eșalona din nou o datorie (scadentă), stabilind-un nou termen pentru plata ei. – Pref. re- + eșalona.

DOOM

*reeșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 reeșaloneáză

reeșalonați
REEȘALONÁ, reeșalonez, vb. I. Tranz. A eșalona din nou o datorie (scadentă), stabilind-un nou termen pentru plata ei. – Pref. re- + eșalona.

DOOM

*reeșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 reeșaloneáză

reeșalonați
REEȘALONÁT, -Ă, reeșalonați, -te, adj. (Despre datorii, credite etc.) Care a fost eșalonat din nou, la noi termene. – V. reeșalona.

reeșalonații
REEȘALONÁT, -Ă, reeșalonați, -te, adj. (Despre datorii, credite etc.) Care a fost eșalonat din nou, la noi termene. – V. reeșalona.

reeșalonaților
REEȘALONÁT, -Ă, reeșalonați, -te, adj. (Despre datorii, credite etc.) Care a fost eșalonat din nou, la noi termene. – V. reeșalona.

reeșalonează
REEȘALONÁ, reeșalonez, vb. I. Tranz. A eșalona din nou o datorie (scadentă), stabilind-un nou termen pentru plata ei. – Pref. re- + eșalona.

DOOM

*reeșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 reeșaloneáză

reeșalonez
REEȘALONÁ, reeșalonez, vb. I. Tranz. A eșalona din nou o datorie (scadentă), stabilind-un nou termen pentru plata ei. – Pref. re- + eșalona.

DOOM

*reeșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 reeșaloneáză

reeșaloneze
REEȘALONÁ, reeșalonez, vb. I. Tranz. A eșalona din nou o datorie (scadentă), stabilind-un nou termen pentru plata ei. – Pref. re- + eșalona.

DOOM

*reeșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 reeșaloneáză

reeșalonezi
REEȘALONÁ, reeșalonez, vb. I. Tranz. A eșalona din nou o datorie (scadentă), stabilind-un nou termen pentru plata ei. – Pref. re- + eșalona.

DOOM

*reeșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 reeșaloneáză

reeșalonând
REEȘALONÁ, reeșalonez, vb. I. Tranz. A eșalona din nou o datorie (scadentă), stabilind-un nou termen pentru plata ei. – Pref. re- + eșalona.

DOOM

*reeșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 reeșaloneáză

reeșalonînd
REEȘALONÁ, reeșalonez, vb. I. Tranz. A eșalona din nou o datorie (scadentă), stabilind-un nou termen pentru plata ei. – Pref. re- + eșalona.

DOOM

*reeșaloná (a ~) vb., ind. prez. 3 reeșaloneáză

reeșalonări
REEȘALONÁRE, reeșalonări, s. f. Acțiunea de a reeșalona. – V. reeșalona.

reeșalonării
REEȘALONÁRE, reeșalonări, s. f. Acțiunea de a reeșalona. – V. reeșalona.

reeșalonările
REEȘALONÁRE, reeșalonări, s. f. Acțiunea de a reeșalona. – V. reeșalona.

reeșalonărilor
REEȘALONÁRE, reeșalonări, s. f. Acțiunea de a reeșalona. – V. reeșalona.

ref
REF, refuri, s. n. Sculă folosită în turnătoriile de litere.

refac
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

reface
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refacem
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refacere
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refacere
REFÁCERE, refaceri, s. f. Acțiunea de a (se) reface și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o unitate militară este retrasă în spatele liniei de luptă, pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor și a armamentului. – V. reface.

DOOM

refácere s. f., g.-d. art. refácerii; pl. refáceri

refacerea
REFÁCERE, refaceri, s. f. Acțiunea de a (se) reface și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o unitate militară este retrasă în spatele liniei de luptă, pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor și a armamentului. – V. reface.

DOOM

refácere s. f., g.-d. art. refácerii; pl. refáceri

refaceri
REFÁCERE, refaceri, s. f. Acțiunea de a (se) reface și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o unitate militară este retrasă în spatele liniei de luptă, pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor și a armamentului. – V. reface.

DOOM

refácere s. f., g.-d. art. refácerii; pl. refáceri

refacerii
REFÁCERE, refaceri, s. f. Acțiunea de a (se) reface și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o unitate militară este retrasă în spatele liniei de luptă, pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor și a armamentului. – V. reface.

DOOM

refácere s. f., g.-d. art. refácerii; pl. refáceri

refacerile
REFÁCERE, refaceri, s. f. Acțiunea de a (se) reface și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o unitate militară este retrasă în spatele liniei de luptă, pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor și a armamentului. – V. reface.

DOOM

refácere s. f., g.-d. art. refácerii; pl. refáceri

refacerilor
REFÁCERE, refaceri, s. f. Acțiunea de a (se) reface și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o unitate militară este retrasă în spatele liniei de luptă, pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor și a armamentului. – V. reface.

DOOM

refácere s. f., g.-d. art. refácerii; pl. refáceri

refaceți
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refaci
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refacă
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refacția
REFÁCȚIE, refacții, s. f. 1. Reducere a taxelor vamale pentru mărfurile care au suferit de pe urma transportului pe mare, micșorându-și astfel valoarea. 2. (În sintagma) Refacția căii = înlocuirea elementelor componente ale unei căi ferate ca urmare a uzurii sau scăderii siguranței de funcționare. – Din fr. réfaction.

DOOM

refácție (reducere a taxelor vamale) (-ți-e) s. f., art. refácția (-ți-a), g.-d. art. refácției; pl. refácții, art. refácțiile (-ți-i-)

refacție
REFÁCȚIE, refacții, s. f. 1. Reducere a taxelor vamale pentru mărfurile care au suferit de pe urma transportului pe mare, micșorându-și astfel valoarea. 2. (În sintagma) Refacția căii = înlocuirea elementelor componente ale unei căi ferate ca urmare a uzurii sau scăderii siguranței de funcționare. – Din fr. réfaction.

DOOM

refácție (reducere a taxelor vamale) (-ți-e) s. f., art. refácția (-ți-a), g.-d. art. refácției; pl. refácții, art. refácțiile (-ți-i-)

refacției
REFÁCȚIE, refacții, s. f. 1. Reducere a taxelor vamale pentru mărfurile care au suferit de pe urma transportului pe mare, micșorându-și astfel valoarea. 2. (În sintagma) Refacția căii = înlocuirea elementelor componente ale unei căi ferate ca urmare a uzurii sau scăderii siguranței de funcționare. – Din fr. réfaction.

DOOM

refácție (reducere a taxelor vamale) (-ți-e) s. f., art. refácția (-ți-a), g.-d. art. refácției; pl. refácții, art. refácțiile (-ți-i-)

refacții
REFÁCȚIE, refacții, s. f. 1. Reducere a taxelor vamale pentru mărfurile care au suferit de pe urma transportului pe mare, micșorându-și astfel valoarea. 2. (În sintagma) Refacția căii = înlocuirea elementelor componente ale unei căi ferate ca urmare a uzurii sau scăderii siguranței de funcționare. – Din fr. réfaction.

DOOM

refácție (reducere a taxelor vamale) (-ți-e) s. f., art. refácția (-ți-a), g.-d. art. refácției; pl. refácții, art. refácțiile (-ți-i-)

refacțiile
REFÁCȚIE, refacții, s. f. 1. Reducere a taxelor vamale pentru mărfurile care au suferit de pe urma transportului pe mare, micșorându-și astfel valoarea. 2. (În sintagma) Refacția căii = înlocuirea elementelor componente ale unei căi ferate ca urmare a uzurii sau scăderii siguranței de funcționare. – Din fr. réfaction.

DOOM

refácție (reducere a taxelor vamale) (-ți-e) s. f., art. refácția (-ți-a), g.-d. art. refácției; pl. refácții, art. refácțiile (-ți-i-)

refacțiilor
REFÁCȚIE, refacții, s. f. 1. Reducere a taxelor vamale pentru mărfurile care au suferit de pe urma transportului pe mare, micșorându-și astfel valoarea. 2. (În sintagma) Refacția căii = înlocuirea elementelor componente ale unei căi ferate ca urmare a uzurii sau scăderii siguranței de funcționare. – Din fr. réfaction.

DOOM

refácție (reducere a taxelor vamale) (-ți-e) s. f., art. refácția (-ți-a), g.-d. art. refácției; pl. refácții, art. refácțiile (-ți-i-)

refasona
REFASONÁ vb. I. tr. A fasona din nou. [Cf. fr. refaçonner].

refasonare
REFASONÁRE s.f. Acțiunea de a refasona și rezultatul ei. [< refasona].

refasonat
REFASONÁ vb. I. tr. A fasona din nou. [Cf. fr. refaçonner].

refec
REFÉC, refecuri, s. n. Cusătură cu ajutorul căreia se îmbină două bucăți de material textil, ale căror margini se îndoaie și se prind sub îndoitură, ca să nu se destrame; refecătură. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la refec sau (rar) a trage (cuiva) un refec = a mustra pe cineva cu asprime, a-l critica, a-i cere socoteală. – Cf. refeca.

DOOM

reféc s. n., pl. refécuri

refec
REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu fierăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.

DOOM

refecá (a ~) vb., ind. prez. 3 refécă

refeca
REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu ferăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.

refeca
REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu fierăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.

DOOM

refecá (a ~) vb., ind. prez. 3 refécă

refecai
REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu fierăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.

DOOM

refecá (a ~) vb., ind. prez. 3 refécă

refecam
REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu fierăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.

DOOM

refecá (a ~) vb., ind. prez. 3 refécă

refecare
REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu fierăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.

DOOM

refecá (a ~) vb., ind. prez. 3 refécă

refecare
REFECÁRE, refecări, s. f. Acțiunea de a refeca și rezultatul ei. – V. refeca.

DOOM

refecáre s. f., g.-d. art. refecắrii; pl. refecắri

refecarea
REFECÁRE, refecări, s. f. Acțiunea de a refeca și rezultatul ei. – V. refeca.

DOOM

refecáre s. f., g.-d. art. refecắrii; pl. refecắri

refecară
REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu fierăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.

DOOM

refecá (a ~) vb., ind. prez. 3 refécă

refecarăm
REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu fierăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.

DOOM

refecá (a ~) vb., ind. prez. 3 refécă

refecarăți
REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu fierăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.

DOOM

refecá (a ~) vb., ind. prez. 3 refécă

refecase
REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu fierăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.

DOOM

refecá (a ~) vb., ind. prez. 3 refécă

refecasem
REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu fierăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.

DOOM

refecá (a ~) vb., ind. prez. 3 refécă

refecaseră
REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu fierăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.

DOOM

refecá (a ~) vb., ind. prez. 3 refécă

refecaserăm
REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu fierăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.

DOOM

refecá (a ~) vb., ind. prez. 3 refécă

refecaserăți
REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu fierăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.

DOOM

refecá (a ~) vb., ind. prez. 3 refécă

refecaseși
REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu fierăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.

DOOM

refecá (a ~) vb., ind. prez. 3 refécă

refecaseți
REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu fierăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.

DOOM

refecá (a ~) vb., ind. prez. 3 refécă

refecat
REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu fierăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.

DOOM

refecá (a ~) vb., ind. prez. 3 refécă

refecat
REFECÁT, -Ă, refecați, -te, adj. Cusut cu refec. – V. refeca.

refecata
REFECÁT, -Ă, refecați, -te, adj. Cusut cu refec. – V. refeca.

refecate
REFECÁT, -Ă, refecați, -te, adj. Cusut cu refec. – V. refeca.

refecatei
REFECÁT, -Ă, refecați, -te, adj. Cusut cu refec. – V. refeca.

refecatele
REFECÁT, -Ă, refecați, -te, adj. Cusut cu refec. – V. refeca.

refecatelor
REFECÁT, -Ă, refecați, -te, adj. Cusut cu refec. – V. refeca.

refecatul
REFECÁT, -Ă, refecați, -te, adj. Cusut cu refec. – V. refeca.

refecatului
REFECÁT, -Ă, refecați, -te, adj. Cusut cu refec. – V. refeca.

refecau
REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu fierăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.

DOOM

refecá (a ~) vb., ind. prez. 3 refécă

refecași
REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu fierăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.

DOOM

refecá (a ~) vb., ind. prez. 3 refécă

refecați
REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu fierăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.

DOOM

refecá (a ~) vb., ind. prez. 3 refécă

refecați
REFECÁT, -Ă, refecați, -te, adj. Cusut cu refec. – V. refeca.

refecații
REFECÁT, -Ă, refecați, -te, adj. Cusut cu refec. – V. refeca.

refecaților
REFECÁT, -Ă, refecați, -te, adj. Cusut cu refec. – V. refeca.

refece
REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu fierăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.

DOOM

refecá (a ~) vb., ind. prez. 3 refécă

refeci
REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu fierăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.

DOOM

refecá (a ~) vb., ind. prez. 3 refécă

refector
REFECTÓRIU, refectorii, s. n. Sală de mâncare într-un internat, într-o mănăstire etc. [Var.: refectór s. n.] – Din fr. réfectoire, lat. refectorium.

DOOM

refectóriu [riu pron. riu] s. n., art. refectóriul; pl. refectórii, art. refectóriile (-ri-i-)

refectorii
REFECTÓRIU, refectorii, s. n. Sală de mâncare într-un internat, într-o mănăstire etc. [Var.: refectór s. n.] – Din fr. réfectoire, lat. refectorium.

DOOM

refectóriu [riu pron. riu] s. n., art. refectóriul; pl. refectórii, art. refectóriile (-ri-i-)

refectoriile
REFECTÓRIU, refectorii, s. n. Sală de mâncare într-un internat, într-o mănăstire etc. [Var.: refectór s. n.] – Din fr. réfectoire, lat. refectorium.

DOOM

refectóriu [riu pron. riu] s. n., art. refectóriul; pl. refectórii, art. refectóriile (-ri-i-)

refectoriilor
REFECTÓRIU, refectorii, s. n. Sală de mâncare într-un internat, într-o mănăstire etc. [Var.: refectór s. n.] – Din fr. réfectoire, lat. refectorium.

DOOM

refectóriu [riu pron. riu] s. n., art. refectóriul; pl. refectórii, art. refectóriile (-ri-i-)

refectoriu
REFECTÓRIU, refectorii, s. n. Sală de mâncare într-un internat, într-o mănăstire etc. [Var.: refectór s. n.] – Din fr. réfectoire, lat. refectorium.

DOOM

refectóriu [riu pron. riu] s. n., art. refectóriul; pl. refectórii, art. refectóriile (-ri-i-)

refectoriul
REFECTÓRIU, refectorii, s. n. Sală de mâncare într-un internat, într-o mănăstire etc. [Var.: refectór s. n.] – Din fr. réfectoire, lat. refectorium.

DOOM

refectóriu [riu pron. riu] s. n., art. refectóriul; pl. refectórii, art. refectóriile (-ri-i-)

refectoriului
REFECTÓRIU, refectorii, s. n. Sală de mâncare într-un internat, într-o mănăstire etc. [Var.: refectór s. n.] – Din fr. réfectoire, lat. refectorium.

DOOM

refectóriu [riu pron. riu] s. n., art. refectóriul; pl. refectórii, art. refectóriile (-ri-i-)

refecul
REFÉC, refecuri, s. n. Cusătură cu ajutorul căreia se îmbină două bucăți de material textil, ale căror margini se îndoaie și se prind sub îndoitură, ca să nu se destrame; refecătură. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la refec sau (rar) a trage (cuiva) un refec = a mustra pe cineva cu asprime, a-l critica, a-i cere socoteală. – Cf. refeca.

DOOM

reféc s. n., pl. refécuri

refecului
REFÉC, refecuri, s. n. Cusătură cu ajutorul căreia se îmbină două bucăți de material textil, ale căror margini se îndoaie și se prind sub îndoitură, ca să nu se destrame; refecătură. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la refec sau (rar) a trage (cuiva) un refec = a mustra pe cineva cu asprime, a-l critica, a-i cere socoteală. – Cf. refeca.

DOOM

reféc s. n., pl. refécuri

refecuri
REFÉC, refecuri, s. n. Cusătură cu ajutorul căreia se îmbină două bucăți de material textil, ale căror margini se îndoaie și se prind sub îndoitură, ca să nu se destrame; refecătură. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la refec sau (rar) a trage (cuiva) un refec = a mustra pe cineva cu asprime, a-l critica, a-i cere socoteală. – Cf. refeca.

DOOM

reféc s. n., pl. refécuri

refecurile
REFÉC, refecuri, s. n. Cusătură cu ajutorul căreia se îmbină două bucăți de material textil, ale căror margini se îndoaie și se prind sub îndoitură, ca să nu se destrame; refecătură. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la refec sau (rar) a trage (cuiva) un refec = a mustra pe cineva cu asprime, a-l critica, a-i cere socoteală. – Cf. refeca.

DOOM

reféc s. n., pl. refécuri

refecurilor
REFÉC, refecuri, s. n. Cusătură cu ajutorul căreia se îmbină două bucăți de material textil, ale căror margini se îndoaie și se prind sub îndoitură, ca să nu se destrame; refecătură. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la refec sau (rar) a trage (cuiva) un refec = a mustra pe cineva cu asprime, a-l critica, a-i cere socoteală. – Cf. refeca.

DOOM

reféc s. n., pl. refécuri

refecând
REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu fierăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.

DOOM

refecá (a ~) vb., ind. prez. 3 refécă

refecînd
REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu fierăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.

DOOM

refecá (a ~) vb., ind. prez. 3 refécă

refecări
REFECÁRE, refecări, s. f. Acțiunea de a refeca și rezultatul ei. – V. refeca.

DOOM

refecáre s. f., g.-d. art. refecắrii; pl. refecắri

refecării
REFECÁRE, refecări, s. f. Acțiunea de a refeca și rezultatul ei. – V. refeca.

DOOM

refecáre s. f., g.-d. art. refecắrii; pl. refecắri

refecările
REFECÁRE, refecări, s. f. Acțiunea de a refeca și rezultatul ei. – V. refeca.

DOOM

refecáre s. f., g.-d. art. refecắrii; pl. refecắri

refecărilor
REFECÁRE, refecări, s. f. Acțiunea de a refeca și rezultatul ei. – V. refeca.

DOOM

refecáre s. f., g.-d. art. refecắrii; pl. refecắri

refecătura
REFECĂTÚRĂ, refecături, s. f. (Pop.) Refec. – Refec + suf. -ătură.

DOOM

refecătúră s. f., g.-d. art. refecătúrii; pl. refecătúri

refecături
REFECĂTÚRĂ, refecături, s. f. (Pop.) Refec. – Refec + suf. -ătură.

DOOM

refecătúră s. f., g.-d. art. refecătúrii; pl. refecătúri

refecăturii
REFECĂTÚRĂ, refecături, s. f. (Pop.) Refec. – Refec + suf. -ătură.

DOOM

refecătúră s. f., g.-d. art. refecătúrii; pl. refecătúri

refecăturile
REFECĂTÚRĂ, refecături, s. f. (Pop.) Refec. – Refec + suf. -ătură.

DOOM

refecătúră s. f., g.-d. art. refecătúrii; pl. refecătúri

refecăturilor
REFECĂTÚRĂ, refecături, s. f. (Pop.) Refec. – Refec + suf. -ătură.

DOOM

refecătúră s. f., g.-d. art. refecătúrii; pl. refecătúri

refenea
REFENEÁ, refenele, s. f. (Înv.) Petrecere în comun; chef. – Din tc. refene.

DOOM

refeneá (înv.) s. f., art. refeneáua, g.-d. art. refenélei; pl. refenéle, art. refenélele

refeneaua
REFENEÁ, refenele, s. f. (Înv.) Petrecere în comun; chef. – Din tc. refene.

DOOM

refeneá (înv.) s. f., art. refeneáua, g.-d. art. refenélei; pl. refenéle, art. refenélele

refenele
REFENEÁ, refenele, s. f. (Înv.) Petrecere în comun; chef. – Din tc. refene.

DOOM

refeneá (înv.) s. f., art. refeneáua, g.-d. art. refenélei; pl. refenéle, art. refenélele

refenelei
REFENEÁ, refenele, s. f. (Înv.) Petrecere în comun; chef. – Din tc. refene.

DOOM

refeneá (înv.) s. f., art. refeneáua, g.-d. art. refenélei; pl. refenéle, art. refenélele

refenelele
REFENEÁ, refenele, s. f. (Înv.) Petrecere în comun; chef. – Din tc. refene.

DOOM

refeneá (înv.) s. f., art. refeneáua, g.-d. art. refenélei; pl. refenéle, art. refenélele

refenelelor
REFENEÁ, refenele, s. f. (Înv.) Petrecere în comun; chef. – Din tc. refene.

DOOM

refeneá (înv.) s. f., art. refeneáua, g.-d. art. refenélei; pl. refenéle, art. refenélele

refer
REFERÁ vb. I v. referi.

DOOM

referí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

refera
REFERÁ vb. I v. referi.

DOOM

referí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

referare
REFERÁ vb. I v. referi.

referat
REFERÁT, referate, s. n. Dare de seamă, scrisă sau orală, asupra unei cărți, a unei activități etc. ♦ Raport (de câteva rânduri) scris pe marginea unei cereri, a unui act etc. (în care se propune o rezoluție). – Din germ. Referat.

DOOM

referát s. n., pl. referáte

referate
REFERÁT, referate, s. n. Dare de seamă, scrisă sau orală, asupra unei cărți, a unei activități etc. ♦ Raport (de câteva rânduri) scris pe marginea unei cereri, a unui act etc. (în care se propune o rezoluție). – Din germ. Referat.

DOOM

referát s. n., pl. referáte

referatele
REFERÁT, referate, s. n. Dare de seamă, scrisă sau orală, asupra unei cărți, a unei activități etc. ♦ Raport (de câteva rânduri) scris pe marginea unei cereri, a unui act etc. (în care se propune o rezoluție). – Din germ. Referat.

DOOM

referát s. n., pl. referáte

referatelor
REFERÁT, referate, s. n. Dare de seamă, scrisă sau orală, asupra unei cărți, a unei activități etc. ♦ Raport (de câteva rânduri) scris pe marginea unei cereri, a unui act etc. (în care se propune o rezoluție). – Din germ. Referat.

DOOM

referát s. n., pl. referáte

referativ
REFERATÍV, -Ă adj. (Liv.) Referitor la referat. ◊ Publicație referativă = revistă de referate. [Et. incertă].

referativa
REFERATÍV, -Ă adj. (Liv.) Referitor la referat. ◊ Publicație referativă = revistă de referate. [Et. incertă].

referative
REFERATÍV, -Ă adj. (Liv.) Referitor la referat. ◊ Publicație referativă = revistă de referate. [Et. incertă].

referativei
REFERATÍV, -Ă adj. (Liv.) Referitor la referat. ◊ Publicație referativă = revistă de referate. [Et. incertă].

referativele
REFERATÍV, -Ă adj. (Liv.) Referitor la referat. ◊ Publicație referativă = revistă de referate. [Et. incertă].

referativelor
REFERATÍV, -Ă adj. (Liv.) Referitor la referat. ◊ Publicație referativă = revistă de referate. [Et. incertă].

referativi
REFERATÍV, -Ă adj. (Liv.) Referitor la referat. ◊ Publicație referativă = revistă de referate. [Et. incertă].

referativii
REFERATÍV, -Ă adj. (Liv.) Referitor la referat. ◊ Publicație referativă = revistă de referate. [Et. incertă].

referativilor
REFERATÍV, -Ă adj. (Liv.) Referitor la referat. ◊ Publicație referativă = revistă de referate. [Et. incertă].

referativul
REFERATÍV, -Ă adj. (Liv.) Referitor la referat. ◊ Publicație referativă = revistă de referate. [Et. incertă].

referativului
REFERATÍV, -Ă adj. (Liv.) Referitor la referat. ◊ Publicație referativă = revistă de referate. [Et. incertă].

referatul
REFERÁT, referate, s. n. Dare de seamă, scrisă sau orală, asupra unei cărți, a unei activități etc. ♦ Raport (de câteva rânduri) scris pe marginea unei cereri, a unui act etc. (în care se propune o rezoluție). – Din germ. Referat.

DOOM

referát s. n., pl. referáte

referatului
REFERÁT, referate, s. n. Dare de seamă, scrisă sau orală, asupra unei cărți, a unei activități etc. ♦ Raport (de câteva rânduri) scris pe marginea unei cereri, a unui act etc. (în care se propune o rezoluție). – Din germ. Referat.

DOOM

referát s. n., pl. referáte

refere
REFERÁ vb. I v. referi.

DOOM

referí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

referea
REFERÁ vb. I v. referi.

DOOM

referí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

refereai
REFERÁ vb. I v. referi.

DOOM

referí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

refeream
REFERÁ vb. I v. referi.

DOOM

referí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

refereau
REFERÁ vb. I v. referi.

DOOM

referí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

refereați
REFERÁ vb. I v. referi.

DOOM

referí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

referee
REFEREE s.m. (Anglicism; liv.) Arbitru. [Pron. referi. / < engl. referee].

referendar
REFERENDÁR, referendari, s. m. 1. Demnitar la curtea franceză însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor referitoare la titlurile de noblețe, la dispensele de vârstă etc. ◊ Mare referendar = membru al senatului în Imperiul Francez, care deținea sigiliul adunării. 2. (Înv.) Referent. – Din lat. referendarius, germ. Referendar, fr. référendaire.

DOOM

referendár s. m., pl. referendári

referendari
REFERENDÁR, referendari, s. m. 1. Demnitar la curtea franceză însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor referitoare la titlurile de noblețe, la dispensele de vârstă etc. ◊ Mare referendar = membru al senatului în Imperiul Francez, care deținea sigiliul adunării. 2. (Înv.) Referent. – Din lat. referendarius, germ. Referendar, fr. référendaire.

DOOM

referendár s. m., pl. referendári

referendarii
REFERENDÁR, referendari, s. m. 1. Demnitar la curtea franceză însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor referitoare la titlurile de noblețe, la dispensele de vârstă etc. ◊ Mare referendar = membru al senatului în Imperiul Francez, care deținea sigiliul adunării. 2. (Înv.) Referent. – Din lat. referendarius, germ. Referendar, fr. référendaire.

DOOM

referendár s. m., pl. referendári

referendarilor
REFERENDÁR, referendari, s. m. 1. Demnitar la curtea franceză însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor referitoare la titlurile de noblețe, la dispensele de vârstă etc. ◊ Mare referendar = membru al senatului în Imperiul Francez, care deținea sigiliul adunării. 2. (Înv.) Referent. – Din lat. referendarius, germ. Referendar, fr. référendaire.

DOOM

referendár s. m., pl. referendári

referendarul
REFERENDÁR, referendari, s. m. 1. Demnitar la curtea franceză însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor referitoare la titlurile de noblețe, la dispensele de vârstă etc. ◊ Mare referendar = membru al senatului în Imperiul Francez, care deținea sigiliul adunării. 2. (Înv.) Referent. – Din lat. referendarius, germ. Referendar, fr. référendaire.

DOOM

referendár s. m., pl. referendári

referendarului
REFERENDÁR, referendari, s. m. 1. Demnitar la curtea franceză însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor referitoare la titlurile de noblețe, la dispensele de vârstă etc. ◊ Mare referendar = membru al senatului în Imperiul Francez, care deținea sigiliul adunării. 2. (Înv.) Referent. – Din lat. referendarius, germ. Referendar, fr. référendaire.

DOOM

referendár s. m., pl. referendári

referendum
AD REFERÉNDUM loc. adj. Termen folosit la semnarea unui tratat internațional de către un reprezentant diplomatic împuternicit să negocieze, dar nu să angajeze statul în privința semnării tratatului. [< lat. ad referendum – pentru a referi].

referendum
REFERÉNDUM, referendumuri, s. n. Consultare directă a cetățenilor, chemați să se pronunțe, prin vot, asupra unui proiect de lege de o deosebită importanță pentru stat sau asupra unor probleme de interes general. – Din lat. [ad] referendum, fr. référendum.

DOOM

referéndum s. n., pl. referéndumuri

referendumul
AD REFERÉNDUM loc. adj. Termen folosit la semnarea unui tratat internațional de către un reprezentant diplomatic împuternicit să negocieze, dar nu să angajeze statul în privința semnării tratatului. [< lat. ad referendum – pentru a referi].

referendumul
REFERÉNDUM, referendumuri, s. n. Consultare directă a cetățenilor, chemați să se pronunțe, prin vot, asupra unui proiect de lege de o deosebită importanță pentru stat sau asupra unor probleme de interes general. – Din lat. [ad] referendum, fr. référendum.

DOOM

referéndum s. n., pl. referéndumuri

referendumului
AD REFERÉNDUM loc. adj. Termen folosit la semnarea unui tratat internațional de către un reprezentant diplomatic împuternicit să negocieze, dar nu să angajeze statul în privința semnării tratatului. [< lat. ad referendum – pentru a referi].

referendumului
REFERÉNDUM, referendumuri, s. n. Consultare directă a cetățenilor, chemați să se pronunțe, prin vot, asupra unui proiect de lege de o deosebită importanță pentru stat sau asupra unor probleme de interes general. – Din lat. [ad] referendum, fr. référendum.

DOOM

referéndum s. n., pl. referéndumuri

referendumuri
AD REFERÉNDUM loc. adj. Termen folosit la semnarea unui tratat internațional de către un reprezentant diplomatic împuternicit să negocieze, dar nu să angajeze statul în privința semnării tratatului. [< lat. ad referendum – pentru a referi].

referendumuri
REFERÉNDUM, referendumuri, s. n. Consultare directă a cetățenilor, chemați să se pronunțe, prin vot, asupra unui proiect de lege de o deosebită importanță pentru stat sau asupra unor probleme de interes general. – Din lat. [ad] referendum, fr. référendum.

DOOM

referéndum s. n., pl. referéndumuri

referendumurile
AD REFERÉNDUM loc. adj. Termen folosit la semnarea unui tratat internațional de către un reprezentant diplomatic împuternicit să negocieze, dar nu să angajeze statul în privința semnării tratatului. [< lat. ad referendum – pentru a referi].

referendumurile
REFERÉNDUM, referendumuri, s. n. Consultare directă a cetățenilor, chemați să se pronunțe, prin vot, asupra unui proiect de lege de o deosebită importanță pentru stat sau asupra unor probleme de interes general. – Din lat. [ad] referendum, fr. référendum.

DOOM

referéndum s. n., pl. referéndumuri

referendumurilor
AD REFERÉNDUM loc. adj. Termen folosit la semnarea unui tratat internațional de către un reprezentant diplomatic împuternicit să negocieze, dar nu să angajeze statul în privința semnării tratatului. [< lat. ad referendum – pentru a referi].

referendumurilor
REFERÉNDUM, referendumuri, s. n. Consultare directă a cetățenilor, chemați să se pronunțe, prin vot, asupra unui proiect de lege de o deosebită importanță pentru stat sau asupra unor probleme de interes general. – Din lat. [ad] referendum, fr. référendum.

DOOM

referéndum s. n., pl. referéndumuri

referent
REFERÉNT, -Ă, referenți, -te, s. m. și f. Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale; consilier. ♦ Persoană care face un referat – Din germ. Referent, lat. referens, -ntis.

DOOM

referéntă s. f., g.-d. art. referéntei; pl. referénte

referenta
REFERÉNT, -Ă, referenți, -te, s. m. și f. Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale; consilier. ♦ Persoană care face un referat – Din germ. Referent, lat. referens, -ntis.

DOOM

referéntă s. f., g.-d. art. referéntei; pl. referénte

referente
REFERÉNT, -Ă, referenți, -te, s. m. și f. Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale; consilier. ♦ Persoană care face un referat – Din germ. Referent, lat. referens, -ntis.

DOOM

referéntă s. f., g.-d. art. referéntei; pl. referénte

referentei
REFERÉNT, -Ă, referenți, -te, s. m. și f. Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale; consilier. ♦ Persoană care face un referat – Din germ. Referent, lat. referens, -ntis.

DOOM

referéntă s. f., g.-d. art. referéntei; pl. referénte

referentele
REFERÉNT, -Ă, referenți, -te, s. m. și f. Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale; consilier. ♦ Persoană care face un referat – Din germ. Referent, lat. referens, -ntis.

DOOM

referéntă s. f., g.-d. art. referéntei; pl. referénte

referentelor
REFERÉNT, -Ă, referenți, -te, s. m. și f. Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale; consilier. ♦ Persoană care face un referat – Din germ. Referent, lat. referens, -ntis.

DOOM

referéntă s. f., g.-d. art. referéntei; pl. referénte

referentul
REFERÉNT, -Ă, referenți, -te, s. m. și f. Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale; consilier. ♦ Persoană care face un referat – Din germ. Referent, lat. referens, -ntis.

DOOM

referéntă s. f., g.-d. art. referéntei; pl. referénte

referentului
REFERÉNT, -Ă, referenți, -te, s. m. și f. Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale; consilier. ♦ Persoană care face un referat – Din germ. Referent, lat. referens, -ntis.

DOOM

referéntă s. f., g.-d. art. referéntei; pl. referénte

referenți
REFERÉNT, -Ă, referenți, -te, s. m. și f. Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale; consilier. ♦ Persoană care face un referat – Din germ. Referent, lat. referens, -ntis.

DOOM

referéntă s. f., g.-d. art. referéntei; pl. referénte

referențial
REFERENȚIÁL, -Ă, referențiali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Referitor la ceva, care constituie un sistem de referință. 2. S. n. Sistem de referință. [Pr.: -ți-al] – Din fr. référentiel.

DOOM

referențiál (-ți-al) adj. m., pl. referențiáli; f. referențiálă, pl. referențiále

referențiala
REFERENȚIÁL, -Ă, referențiali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Referitor la ceva, care constituie un sistem de referință. 2. S. n. Sistem de referință. [Pr.: -ți-al] – Din fr. référentiel.

DOOM

referențiál (-ți-al) adj. m., pl. referențiáli; f. referențiálă, pl. referențiále

referențiale
REFERENȚIÁL, -Ă, referențiali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Referitor la ceva, care constituie un sistem de referință. 2. S. n. Sistem de referință. [Pr.: -ți-al] – Din fr. référentiel.

DOOM

referențiál (-ți-al) adj. m., pl. referențiáli; f. referențiálă, pl. referențiále

referențialei
REFERENȚIÁL, -Ă, referențiali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Referitor la ceva, care constituie un sistem de referință. 2. S. n. Sistem de referință. [Pr.: -ți-al] – Din fr. référentiel.

DOOM

referențiál (-ți-al) adj. m., pl. referențiáli; f. referențiálă, pl. referențiále

referențialele
REFERENȚIÁL, -Ă, referențiali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Referitor la ceva, care constituie un sistem de referință. 2. S. n. Sistem de referință. [Pr.: -ți-al] – Din fr. référentiel.

DOOM

referențiál (-ți-al) adj. m., pl. referențiáli; f. referențiálă, pl. referențiále

referențialelor
REFERENȚIÁL, -Ă, referențiali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Referitor la ceva, care constituie un sistem de referință. 2. S. n. Sistem de referință. [Pr.: -ți-al] – Din fr. référentiel.

DOOM

referențiál (-ți-al) adj. m., pl. referențiáli; f. referențiálă, pl. referențiále

referențiali
REFERENȚIÁL, -Ă, referențiali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Referitor la ceva, care constituie un sistem de referință. 2. S. n. Sistem de referință. [Pr.: -ți-al] – Din fr. référentiel.

DOOM

referențiál (-ți-al) adj. m., pl. referențiáli; f. referențiálă, pl. referențiále

referențialii
REFERENȚIÁL, -Ă, referențiali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Referitor la ceva, care constituie un sistem de referință. 2. S. n. Sistem de referință. [Pr.: -ți-al] – Din fr. référentiel.

DOOM

referențiál (-ți-al) adj. m., pl. referențiáli; f. referențiálă, pl. referențiále

referențialilor
REFERENȚIÁL, -Ă, referențiali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Referitor la ceva, care constituie un sistem de referință. 2. S. n. Sistem de referință. [Pr.: -ți-al] – Din fr. référentiel.

DOOM

referențiál (-ți-al) adj. m., pl. referențiáli; f. referențiálă, pl. referențiále

referențialul
REFERENȚIÁL, -Ă, referențiali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Referitor la ceva, care constituie un sistem de referință. 2. S. n. Sistem de referință. [Pr.: -ți-al] – Din fr. référentiel.

DOOM

referențiál (-ți-al) adj. m., pl. referențiáli; f. referențiálă, pl. referențiále

referențialului
REFERENȚIÁL, -Ă, referențiali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Referitor la ceva, care constituie un sistem de referință. 2. S. n. Sistem de referință. [Pr.: -ți-al] – Din fr. référentiel.

DOOM

referențiál (-ți-al) adj. m., pl. referențiáli; f. referențiálă, pl. referențiále

referenții
REFERÉNT, -Ă, referenți, -te, s. m. și f. Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale; consilier. ♦ Persoană care face un referat – Din germ. Referent, lat. referens, -ntis.

DOOM

referéntă s. f., g.-d. art. referéntei; pl. referénte

referenților
REFERÉNT, -Ă, referenți, -te, s. m. și f. Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale; consilier. ♦ Persoană care face un referat – Din germ. Referent, lat. referens, -ntis.

DOOM

referéntă s. f., g.-d. art. referéntei; pl. referénte

referi
REFERÁ vb. I v. referi.

DOOM

referí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

referii
REFERÁ vb. I v. referi.

DOOM

referí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

referim
REFERÁ vb. I v. referi.

DOOM

referí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

referind
REFERÁ vb. I v. referi.

DOOM

referí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

referința
REFERÍNȚĂ, referințe, s. f. 1. Informație pe care o dă cineva cu privire la situația unei persoane. ♦ P. gener. Informație, lămurire, explicație. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ◊ Sistem de referință = a) (Geom.) sistem de coordonate la care se raportează pozițiile figurilor geometrice; b) (Fiz.) grup format de sistemele de coordonate imobile unul față de altul, la care se raportează pozițiile corpurilor sau pozițiile în câmpurile de forță. ◊ (În loc. adj.) De referință = la care te poți referi (2); important. – Din germ. Referenz, fr. référence.

DOOM

referínță s. f., g.-d. art. referínței; pl. referínțe

referințe
REFERÍNȚĂ, referințe, s. f. 1. Informație pe care o dă cineva cu privire la situația unei persoane. ♦ P. gener. Informație, lămurire, explicație. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ◊ Sistem de referință = a) (Geom.) sistem de coordonate la care se raportează pozițiile figurilor geometrice; b) (Fiz.) grup format de sistemele de coordonate imobile unul față de altul, la care se raportează pozițiile corpurilor sau pozițiile în câmpurile de forță. ◊ (În loc. adj.) De referință = la care te poți referi (2); important. – Din germ. Referenz, fr. référence.

DOOM

referínță s. f., g.-d. art. referínței; pl. referínțe

referinței
REFERÍNȚĂ, referințe, s. f. 1. Informație pe care o dă cineva cu privire la situația unei persoane. ♦ P. gener. Informație, lămurire, explicație. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ◊ Sistem de referință = a) (Geom.) sistem de coordonate la care se raportează pozițiile figurilor geometrice; b) (Fiz.) grup format de sistemele de coordonate imobile unul față de altul, la care se raportează pozițiile corpurilor sau pozițiile în câmpurile de forță. ◊ (În loc. adj.) De referință = la care te poți referi (2); important. – Din germ. Referenz, fr. référence.

DOOM

referínță s. f., g.-d. art. referínței; pl. referínțe

referințele
REFERÍNȚĂ, referințe, s. f. 1. Informație pe care o dă cineva cu privire la situația unei persoane. ♦ P. gener. Informație, lămurire, explicație. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ◊ Sistem de referință = a) (Geom.) sistem de coordonate la care se raportează pozițiile figurilor geometrice; b) (Fiz.) grup format de sistemele de coordonate imobile unul față de altul, la care se raportează pozițiile corpurilor sau pozițiile în câmpurile de forță. ◊ (În loc. adj.) De referință = la care te poți referi (2); important. – Din germ. Referenz, fr. référence.

DOOM

referínță s. f., g.-d. art. referínței; pl. referínțe

referințelor
REFERÍNȚĂ, referințe, s. f. 1. Informație pe care o dă cineva cu privire la situația unei persoane. ♦ P. gener. Informație, lămurire, explicație. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ◊ Sistem de referință = a) (Geom.) sistem de coordonate la care se raportează pozițiile figurilor geometrice; b) (Fiz.) grup format de sistemele de coordonate imobile unul față de altul, la care se raportează pozițiile corpurilor sau pozițiile în câmpurile de forță. ◊ (În loc. adj.) De referință = la care te poți referi (2); important. – Din germ. Referenz, fr. référence.

DOOM

referínță s. f., g.-d. art. referínței; pl. referínțe

referire
REFERÁ vb. I v. referi.

DOOM

referí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

referire
REFERÍRE, referiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) referi. ◊ Loc. prep. Cu referire la... = în legătură cu..., referitor, relativ la... – V. referi.

DOOM

referíre s. f., g.-d. art. referírii; pl. referíri

referirea
REFERÍRE, referiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) referi. ◊ Loc. prep. Cu referire la... = în legătură cu..., referitor, relativ la... – V. referi.

DOOM

referíre s. f., g.-d. art. referírii; pl. referíri

referiri
REFERÍRE, referiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) referi. ◊ Loc. prep. Cu referire la... = în legătură cu..., referitor, relativ la... – V. referi.

DOOM

referíre s. f., g.-d. art. referírii; pl. referíri

referirii
REFERÍRE, referiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) referi. ◊ Loc. prep. Cu referire la... = în legătură cu..., referitor, relativ la... – V. referi.

DOOM

referíre s. f., g.-d. art. referírii; pl. referíri

referirile
REFERÍRE, referiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) referi. ◊ Loc. prep. Cu referire la... = în legătură cu..., referitor, relativ la... – V. referi.

DOOM

referíre s. f., g.-d. art. referírii; pl. referíri

referirilor
REFERÍRE, referiri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) referi. ◊ Loc. prep. Cu referire la... = în legătură cu..., referitor, relativ la... – V. referi.

DOOM

referíre s. f., g.-d. art. referírii; pl. referíri

referiră
REFERÁ vb. I v. referi.

DOOM

referí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

referirăm
REFERÁ vb. I v. referi.

DOOM

referí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

referirăți
REFERÁ vb. I v. referi.

DOOM

referí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

referise
REFERÁ vb. I v. referi.

DOOM

referí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

referisem
REFERÁ vb. I v. referi.

DOOM

referí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

referiseră
REFERÁ vb. I v. referi.

DOOM

referí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

referiserăm
REFERÁ vb. I v. referi.

DOOM

referí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

referiserăți
REFERÁ vb. I v. referi.

DOOM

referí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

referiseși
REFERÁ vb. I v. referi.

DOOM

referí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

referiseți
REFERÁ vb. I v. referi.

DOOM

referí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

referit
REFERÁ vb. I v. referi.

DOOM

referí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

referitoare
REFERITÓR, -OÁRE, referitori, -oare, adj. Care se referă la ceva sau la cineva; care privește ceva sau pe cineva. ◊ Loc. prep. Referitor la... = despre, în legătură cu..., privitor la... – Referi + suf. -tor.

DOOM

referitór adj. m., pl. referitóri; f. sg. și pl. referitoáre

referitoarea
REFERITÓR, -OÁRE, referitori, -oare, adj. Care se referă la ceva sau la cineva; care privește ceva sau pe cineva. ◊ Loc. prep. Referitor la... = despre, în legătură cu..., privitor la... – Referi + suf. -tor.

DOOM

referitór adj. m., pl. referitóri; f. sg. și pl. referitoáre

referitoarei
REFERITÓR, -OÁRE, referitori, -oare, adj. Care se referă la ceva sau la cineva; care privește ceva sau pe cineva. ◊ Loc. prep. Referitor la... = despre, în legătură cu..., privitor la... – Referi + suf. -tor.

DOOM

referitór adj. m., pl. referitóri; f. sg. și pl. referitoáre

referitoarele
REFERITÓR, -OÁRE, referitori, -oare, adj. Care se referă la ceva sau la cineva; care privește ceva sau pe cineva. ◊ Loc. prep. Referitor la... = despre, în legătură cu..., privitor la... – Referi + suf. -tor.

DOOM

referitór adj. m., pl. referitóri; f. sg. și pl. referitoáre

referitoarelor
REFERITÓR, -OÁRE, referitori, -oare, adj. Care se referă la ceva sau la cineva; care privește ceva sau pe cineva. ◊ Loc. prep. Referitor la... = despre, în legătură cu..., privitor la... – Referi + suf. -tor.

DOOM

referitór adj. m., pl. referitóri; f. sg. și pl. referitoáre

referitor
REFERITÓR, -OÁRE, referitori, -oare, adj. Care se referă la ceva sau la cineva; care privește ceva sau pe cineva. ◊ Loc. prep. Referitor la... = despre, în legătură cu..., privitor la... – Referi + suf. -tor.

DOOM

referitór adj. m., pl. referitóri; f. sg. și pl. referitoáre

referitori
REFERITÓR, -OÁRE, referitori, -oare, adj. Care se referă la ceva sau la cineva; care privește ceva sau pe cineva. ◊ Loc. prep. Referitor la... = despre, în legătură cu..., privitor la... – Referi + suf. -tor.

DOOM

referitór adj. m., pl. referitóri; f. sg. și pl. referitoáre

referitorii
REFERITÓR, -OÁRE, referitori, -oare, adj. Care se referă la ceva sau la cineva; care privește ceva sau pe cineva. ◊ Loc. prep. Referitor la... = despre, în legătură cu..., privitor la... – Referi + suf. -tor.

DOOM

referitór adj. m., pl. referitóri; f. sg. și pl. referitoáre

referitorilor
REFERITÓR, -OÁRE, referitori, -oare, adj. Care se referă la ceva sau la cineva; care privește ceva sau pe cineva. ◊ Loc. prep. Referitor la... = despre, în legătură cu..., privitor la... – Referi + suf. -tor.

DOOM

referitór adj. m., pl. referitóri; f. sg. și pl. referitoáre

referitorul
REFERITÓR, -OÁRE, referitori, -oare, adj. Care se referă la ceva sau la cineva; care privește ceva sau pe cineva. ◊ Loc. prep. Referitor la... = despre, în legătură cu..., privitor la... – Referi + suf. -tor.

DOOM

referitór adj. m., pl. referitóri; f. sg. și pl. referitoáre

referitorului
REFERITÓR, -OÁRE, referitori, -oare, adj. Care se referă la ceva sau la cineva; care privește ceva sau pe cineva. ◊ Loc. prep. Referitor la... = despre, în legătură cu..., privitor la... – Referi + suf. -tor.

DOOM

referitór adj. m., pl. referitóri; f. sg. și pl. referitoáre

referiși
REFERÁ vb. I v. referi.

DOOM

referí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

referiți
REFERÁ vb. I v. referi.

DOOM

referí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

refierbe
REFIÉRBE, refiérb, vb. III Tranz. A fierbe ceva din nou. – Pref. re- + fierbe.

DOOM

refiérbe (a ~) (-fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refiérb, perf. s. 1 sg. refierséi, 1 pl. refiérserăm; conj. prez. 3 să refiárbă; part. refiért

refierbere
REFIÉRBE, refiérb, vb. III. Tranz. A fierbe ceva din nou. – Re¹- + fierbe.

refierbătoare
REFIERBĂTÓR, refierbătoare, s. n. Schimbător de căldură tubular, pentru fierberea unui lichid cu ajutorul aburului. – Refierbe + suf. -ător.

DOOM

refierbătór (-fier-) s. n., pl. refierbătoáre

refierbătoarele
REFIERBĂTÓR, refierbătoare, s. n. Schimbător de căldură tubular, pentru fierberea unui lichid cu ajutorul aburului. – Refierbe + suf. -ător.

DOOM

refierbătór (-fier-) s. n., pl. refierbătoáre

refierbătoarelor
REFIERBĂTÓR, refierbătoare, s. n. Schimbător de căldură tubular, pentru fierberea unui lichid cu ajutorul aburului. – Refierbe + suf. -ător.

DOOM

refierbătór (-fier-) s. n., pl. refierbătoáre

refierbător
REFIERBĂTÓR, refierbătoare, s. n. Schimbător de căldură tubular, pentru fierberea unui lichid cu ajutorul aburului. – Refierbe + suf. -ător.

DOOM

refierbătór (-fier-) s. n., pl. refierbătoáre

refierbătorul
REFIERBĂTÓR, refierbătoare, s. n. Schimbător de căldură tubular, pentru fierberea unui lichid cu ajutorul aburului. – Refierbe + suf. -ător.

DOOM

refierbătór (-fier-) s. n., pl. refierbătoáre

refierbătorului
REFIERBĂTÓR, refierbătoare, s. n. Schimbător de căldură tubular, pentru fierberea unui lichid cu ajutorul aburului. – Refierbe + suf. -ător.

DOOM

refierbătór (-fier-) s. n., pl. refierbătoáre

refiert
REFIÉRBE, refiérb, vb. III. Tranz. A fierbe ceva din nou. – Re¹- + fierbe.

reflect
REFLÉCT, reflecte, s. n. (Înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta).

DOOM

refléct (înv.) (re-flect) s. n., pl. reflécte

reflecta
REFLÉCT, reflecte, s. n. (Înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta).

DOOM

refléct (înv.) (re-flect) s. n., pl. reflécte

reflecta
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflecta
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 reflectă, (3) reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

DOOM

reflectá² (a ~) (a răsfrânge, a oglindi) (re-flec-) vb., ind. prez. 3 refléctă

reflectai
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectam
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectant
REFLECTÁNT, -Ă, reflectanți, -te, adj. (Despre corpuri) A cărui suprafață reflectă (bine) lumina, sunetele etc.; reflectorizant. – Reflecta + suf. -ant.

DOOM

reflectánt (re-flec-) adj. m., pl. reflectánți; f. reflectántă, pl. reflectánte

reflectanta
REFLECTÁNT, -Ă, reflectanți, -te, adj. (Despre corpuri) A cărui suprafață reflectă (bine) lumina, sunetele etc.; reflectorizant. – Reflecta + suf. -ant.

DOOM

reflectánt (re-flec-) adj. m., pl. reflectánți; f. reflectántă, pl. reflectánte

reflectante
REFLECTÁNT, -Ă, reflectanți, -te, adj. (Despre corpuri) A cărui suprafață reflectă (bine) lumina, sunetele etc.; reflectorizant. – Reflecta + suf. -ant.

DOOM

reflectánt (re-flec-) adj. m., pl. reflectánți; f. reflectántă, pl. reflectánte

reflectantei
REFLECTÁNT, -Ă, reflectanți, -te, adj. (Despre corpuri) A cărui suprafață reflectă (bine) lumina, sunetele etc.; reflectorizant. – Reflecta + suf. -ant.

DOOM

reflectánt (re-flec-) adj. m., pl. reflectánți; f. reflectántă, pl. reflectánte

reflectantele
REFLECTÁNT, -Ă, reflectanți, -te, adj. (Despre corpuri) A cărui suprafață reflectă (bine) lumina, sunetele etc.; reflectorizant. – Reflecta + suf. -ant.

DOOM

reflectánt (re-flec-) adj. m., pl. reflectánți; f. reflectántă, pl. reflectánte

reflectantelor
REFLECTÁNT, -Ă, reflectanți, -te, adj. (Despre corpuri) A cărui suprafață reflectă (bine) lumina, sunetele etc.; reflectorizant. – Reflecta + suf. -ant.

DOOM

reflectánt (re-flec-) adj. m., pl. reflectánți; f. reflectántă, pl. reflectánte

reflectantul
REFLECTÁNT, -Ă, reflectanți, -te, adj. (Despre corpuri) A cărui suprafață reflectă (bine) lumina, sunetele etc.; reflectorizant. – Reflecta + suf. -ant.

DOOM

reflectánt (re-flec-) adj. m., pl. reflectánți; f. reflectántă, pl. reflectánte

reflectantului
REFLECTÁNT, -Ă, reflectanți, -te, adj. (Despre corpuri) A cărui suprafață reflectă (bine) lumina, sunetele etc.; reflectorizant. – Reflecta + suf. -ant.

DOOM

reflectánt (re-flec-) adj. m., pl. reflectánți; f. reflectántă, pl. reflectánte

reflectanți
REFLECTÁNT, -Ă, reflectanți, -te, adj. (Despre corpuri) A cărui suprafață reflectă (bine) lumina, sunetele etc.; reflectorizant. – Reflecta + suf. -ant.

DOOM

reflectánt (re-flec-) adj. m., pl. reflectánți; f. reflectántă, pl. reflectánte

reflectanții
REFLECTÁNT, -Ă, reflectanți, -te, adj. (Despre corpuri) A cărui suprafață reflectă (bine) lumina, sunetele etc.; reflectorizant. – Reflecta + suf. -ant.

DOOM

reflectánt (re-flec-) adj. m., pl. reflectánți; f. reflectántă, pl. reflectánte

reflectanților
REFLECTÁNT, -Ă, reflectanți, -te, adj. (Despre corpuri) A cărui suprafață reflectă (bine) lumina, sunetele etc.; reflectorizant. – Reflecta + suf. -ant.

DOOM

reflectánt (re-flec-) adj. m., pl. reflectánți; f. reflectántă, pl. reflectánte

reflectare
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectare
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 reflectă, (3) reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

DOOM

reflectá² (a ~) (a răsfrânge, a oglindi) (re-flec-) vb., ind. prez. 3 refléctă

reflectare
REFLECTÁRE, reflectări, s. f. Acțiunea de a (se) reflecta și rezultatul ei. ♦ Categorie a gnoseologiei materialist-dialectice, care se referă la esența raportului dintre subiect și obiect, dintre conștiință și lumea exterioară. – V. reflecta.

DOOM

reflectáre (re-flec-) s. f., g.-d. art. reflectắrii; pl. reflectắri

reflectarea
REFLECTÁRE, reflectări, s. f. Acțiunea de a (se) reflecta și rezultatul ei. ♦ Categorie a gnoseologiei materialist-dialectice, care se referă la esența raportului dintre subiect și obiect, dintre conștiință și lumea exterioară. – V. reflecta.

DOOM

reflectáre (re-flec-) s. f., g.-d. art. reflectắrii; pl. reflectắri

reflectară
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectară
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 reflectă, (3) reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

DOOM

reflectá² (a ~) (a răsfrânge, a oglindi) (re-flec-) vb., ind. prez. 3 refléctă

reflectarăm
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectarăți
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectase
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectase
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 reflectă, (3) reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

DOOM

reflectá² (a ~) (a răsfrânge, a oglindi) (re-flec-) vb., ind. prez. 3 refléctă

reflectasem
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectaseră
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectaseră
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 reflectă, (3) reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

DOOM

reflectá² (a ~) (a răsfrânge, a oglindi) (re-flec-) vb., ind. prez. 3 refléctă

reflectaserăm
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectaserăți
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectaseși
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectaseți
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectat
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectat
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 reflectă, (3) reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

DOOM

reflectá² (a ~) (a răsfrânge, a oglindi) (re-flec-) vb., ind. prez. 3 refléctă

reflectat
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectata
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectate
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectatei
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectatele
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectatelor
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectatul
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectatului
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectau
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectau
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 reflectă, (3) reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

DOOM

reflectá² (a ~) (a răsfrânge, a oglindi) (re-flec-) vb., ind. prez. 3 refléctă

reflectași
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectați
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectați
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectații
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectaților
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflecte
REFLÉCT, reflecte, s. n. (Înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta).

DOOM

refléct (înv.) (re-flect) s. n., pl. reflécte

reflecte
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 reflectă, (3) reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

DOOM

reflectá² (a ~) (a răsfrânge, a oglindi) (re-flec-) vb., ind. prez. 3 refléctă

reflectează
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectei
REFLÉCT, reflecte, s. n. (Înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta).

DOOM

refléct (înv.) (re-flect) s. n., pl. reflécte

reflectele
REFLÉCT, reflecte, s. n. (Înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta).

DOOM

refléct (înv.) (re-flect) s. n., pl. reflécte

reflectelor
REFLÉCT, reflecte, s. n. (Înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta).

DOOM

refléct (înv.) (re-flect) s. n., pl. reflécte

reflectez
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflecteze
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectezi
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectivitate
REFLECTIVITÁTE s. f. (Biol.) Însușire a țesuturilor vii de a provoca răspunsuri reflexe. – Din fr. réflectivité, engl. reflectivity.

reflectivitatea
REFLECTIVITÁTE s. f. (Biol.) Însușire a țesuturilor vii de a provoca răspunsuri reflexe. – Din fr. réflectivité, engl. reflectivity.

reflectivități
REFLECTIVITÁTE s. f. (Biol.) Însușire a țesuturilor vii de a provoca răspunsuri reflexe. – Din fr. réflectivité, engl. reflectivity.

reflectivității
REFLECTIVITÁTE s. f. (Biol.) Însușire a țesuturilor vii de a provoca răspunsuri reflexe. – Din fr. réflectivité, engl. reflectivity.

reflectoare
REFLECTÓR, reflectoare, s. n. 1. Parte a unui dispozitiv de iluminat sau a unui proiector care, folosind fenomenul reflexiei regulate sau difuze, dirijează fluxul luminos al unei surse de lumină pe o anumită direcție sau într-o anumită zonă mai întinsă; p. ext. aparat înzestrat cu un asemenea dispozitiv. ♦ Oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită; p. ext. proiector. 2. (Astron.) Telescop al cărui obiectiv este construit dintr-o oglindă concavă. 3. (Elt.) Element component al unor antene în scopul măririi directivității lor. – Din fr. réflecteur.

DOOM

reflectór (re-flec-) s. n., pl. reflectoáre

reflectoarele
REFLECTÓR, reflectoare, s. n. 1. Parte a unui dispozitiv de iluminat sau a unui proiector care, folosind fenomenul reflexiei regulate sau difuze, dirijează fluxul luminos al unei surse de lumină pe o anumită direcție sau într-o anumită zonă mai întinsă; p. ext. aparat înzestrat cu un asemenea dispozitiv. ♦ Oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită; p. ext. proiector. 2. (Astron.) Telescop al cărui obiectiv este construit dintr-o oglindă concavă. 3. (Elt.) Element component al unor antene în scopul măririi directivității lor. – Din fr. réflecteur.

DOOM

reflectór (re-flec-) s. n., pl. reflectoáre

reflectoarelor
REFLECTÓR, reflectoare, s. n. 1. Parte a unui dispozitiv de iluminat sau a unui proiector care, folosind fenomenul reflexiei regulate sau difuze, dirijează fluxul luminos al unei surse de lumină pe o anumită direcție sau într-o anumită zonă mai întinsă; p. ext. aparat înzestrat cu un asemenea dispozitiv. ♦ Oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită; p. ext. proiector. 2. (Astron.) Telescop al cărui obiectiv este construit dintr-o oglindă concavă. 3. (Elt.) Element component al unor antene în scopul măririi directivității lor. – Din fr. réflecteur.

DOOM

reflectór (re-flec-) s. n., pl. reflectoáre

reflectometre
REFLECTOMÉTRU, reflectometre, s. n. (Fiz.) Instrument pentru determinarea puterii reflectătoare sau a calității luciului suprafeței corpurilor, prin comparare cu suprafața unui corp de referință. – Din fr. réflectomètre, germ. Reflektometer.

DOOM

reflectométru (re-flec-, -me-tru) s. n., art. reflectométrul; pl. reflectométre

reflectometrele
REFLECTOMÉTRU, reflectometre, s. n. (Fiz.) Instrument pentru determinarea puterii reflectătoare sau a calității luciului suprafeței corpurilor, prin comparare cu suprafața unui corp de referință. – Din fr. réflectomètre, germ. Reflektometer.

DOOM

reflectométru (re-flec-, -me-tru) s. n., art. reflectométrul; pl. reflectométre

reflectometrelor
REFLECTOMÉTRU, reflectometre, s. n. (Fiz.) Instrument pentru determinarea puterii reflectătoare sau a calității luciului suprafeței corpurilor, prin comparare cu suprafața unui corp de referință. – Din fr. réflectomètre, germ. Reflektometer.

DOOM

reflectométru (re-flec-, -me-tru) s. n., art. reflectométrul; pl. reflectométre

reflectometru
REFLECTOMÉTRU, reflectometre, s. n. (Fiz.) Instrument pentru determinarea puterii reflectătoare sau a calității luciului suprafeței corpurilor, prin comparare cu suprafața unui corp de referință. – Din fr. réflectomètre, germ. Reflektometer.

DOOM

reflectométru (re-flec-, -me-tru) s. n., art. reflectométrul; pl. reflectométre

reflectometrul
REFLECTOMÉTRU, reflectometre, s. n. (Fiz.) Instrument pentru determinarea puterii reflectătoare sau a calității luciului suprafeței corpurilor, prin comparare cu suprafața unui corp de referință. – Din fr. réflectomètre, germ. Reflektometer.

DOOM

reflectométru (re-flec-, -me-tru) s. n., art. reflectométrul; pl. reflectométre

reflectometrului
REFLECTOMÉTRU, reflectometre, s. n. (Fiz.) Instrument pentru determinarea puterii reflectătoare sau a calității luciului suprafeței corpurilor, prin comparare cu suprafața unui corp de referință. – Din fr. réflectomètre, germ. Reflektometer.

DOOM

reflectométru (re-flec-, -me-tru) s. n., art. reflectométrul; pl. reflectométre

reflector
REFLECTÓR, reflectoare, s. n. 1. Parte a unui dispozitiv de iluminat sau a unui proiector care, folosind fenomenul reflexiei regulate sau difuze, dirijează fluxul luminos al unei surse de lumină pe o anumită direcție sau într-o anumită zonă mai întinsă; p. ext. aparat înzestrat cu un asemenea dispozitiv. ♦ Oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită; p. ext. proiector. 2. (Astron.) Telescop al cărui obiectiv este construit dintr-o oglindă concavă. 3. (Elt.) Element component al unor antene în scopul măririi directivității lor. – Din fr. réflecteur.

DOOM

reflectór (re-flec-) s. n., pl. reflectoáre

reflectoria
REFLECTÓRIU, -IE adj. Care reflectă. [Cf. fr. réflectoire].

DOOM

reflectóriu [riu pron. riu] (re-flec-) adj. m., f. reflectórie (-ri-e); pl. m. și f. reflectórii

reflectorie
REFLECTÓRIU, -IE adj. Care reflectă. [Cf. fr. réflectoire].

DOOM

reflectóriu [riu pron. riu] (re-flec-) adj. m., f. reflectórie (-ri-e); pl. m. și f. reflectórii

reflectoriei
REFLECTÓRIU, -IE adj. Care reflectă. [Cf. fr. réflectoire].

DOOM

reflectóriu [riu pron. riu] (re-flec-) adj. m., f. reflectórie (-ri-e); pl. m. și f. reflectórii

reflectorii
REFLECTÓRIU, -IE adj. Care reflectă. [Cf. fr. réflectoire].

DOOM

reflectóriu [riu pron. riu] (re-flec-) adj. m., f. reflectórie (-ri-e); pl. m. și f. reflectórii

reflectoriii
REFLECTÓRIU, -IE adj. Care reflectă. [Cf. fr. réflectoire].

DOOM

reflectóriu [riu pron. riu] (re-flec-) adj. m., f. reflectórie (-ri-e); pl. m. și f. reflectórii

reflectoriile
REFLECTÓRIU, -IE adj. Care reflectă. [Cf. fr. réflectoire].

DOOM

reflectóriu [riu pron. riu] (re-flec-) adj. m., f. reflectórie (-ri-e); pl. m. și f. reflectórii

reflectoriilor
REFLECTÓRIU, -IE adj. Care reflectă. [Cf. fr. réflectoire].

DOOM

reflectóriu [riu pron. riu] (re-flec-) adj. m., f. reflectórie (-ri-e); pl. m. și f. reflectórii

reflectoriu
REFLECTÓRIU, -IE adj. Care reflectă. [Cf. fr. réflectoire].

DOOM

reflectóriu [riu pron. riu] (re-flec-) adj. m., f. reflectórie (-ri-e); pl. m. și f. reflectórii

reflectoriul
REFLECTÓRIU, -IE adj. Care reflectă. [Cf. fr. réflectoire].

DOOM

reflectóriu [riu pron. riu] (re-flec-) adj. m., f. reflectórie (-ri-e); pl. m. și f. reflectórii

reflectoriului
REFLECTÓRIU, -IE adj. Care reflectă. [Cf. fr. réflectoire].

DOOM

reflectóriu [riu pron. riu] (re-flec-) adj. m., f. reflectórie (-ri-e); pl. m. și f. reflectórii

reflectoriza
REFLECTORIZÁ, pers. 3 reflectorizează, vb. I. Tranz. A răsfrânge puternic orice fascicul de lumină. – Din engl. reflectorize.

reflectorizant
REFLECTORIZÁNT, -Ă, reflectorizanți, -te, adj. Reflectant. ◊ Placă reflectorizantă = strat alcătuit din numeroase bile mici de sticlă, înglobate într-un material plastic transparent și colorat, care reflectă bine lumina incidentă, îndeosebi aceea care vine normal, și care se folosește în semnalizarea rutieră. – Reflector + suf. -izant.

DOOM

reflectorizánt (re-flec-) adj. m., pl. reflectorizánți; f. reflectorizántă, pl. reflectorizánte

reflectorizanta
REFLECTORIZÁNT, -Ă, reflectorizanți, -te, adj. Reflectant. ◊ Placă reflectorizantă = strat alcătuit din numeroase bile mici de sticlă, înglobate într-un material plastic transparent și colorat, care reflectă bine lumina incidentă, îndeosebi aceea care vine normal, și care se folosește în semnalizarea rutieră. – Reflector + suf. -izant.

DOOM

reflectorizánt (re-flec-) adj. m., pl. reflectorizánți; f. reflectorizántă, pl. reflectorizánte

reflectorizante
REFLECTORIZÁNT, -Ă, reflectorizanți, -te, adj. Reflectant. ◊ Placă reflectorizantă = strat alcătuit din numeroase bile mici de sticlă, înglobate într-un material plastic transparent și colorat, care reflectă bine lumina incidentă, îndeosebi aceea care vine normal, și care se folosește în semnalizarea rutieră. – Reflector + suf. -izant.

DOOM

reflectorizánt (re-flec-) adj. m., pl. reflectorizánți; f. reflectorizántă, pl. reflectorizánte

reflectorizantei
REFLECTORIZÁNT, -Ă, reflectorizanți, -te, adj. Reflectant. ◊ Placă reflectorizantă = strat alcătuit din numeroase bile mici de sticlă, înglobate într-un material plastic transparent și colorat, care reflectă bine lumina incidentă, îndeosebi aceea care vine normal, și care se folosește în semnalizarea rutieră. – Reflector + suf. -izant.

DOOM

reflectorizánt (re-flec-) adj. m., pl. reflectorizánți; f. reflectorizántă, pl. reflectorizánte

reflectorizantele
REFLECTORIZÁNT, -Ă, reflectorizanți, -te, adj. Reflectant. ◊ Placă reflectorizantă = strat alcătuit din numeroase bile mici de sticlă, înglobate într-un material plastic transparent și colorat, care reflectă bine lumina incidentă, îndeosebi aceea care vine normal, și care se folosește în semnalizarea rutieră. – Reflector + suf. -izant.

DOOM

reflectorizánt (re-flec-) adj. m., pl. reflectorizánți; f. reflectorizántă, pl. reflectorizánte

reflectorizantelor
REFLECTORIZÁNT, -Ă, reflectorizanți, -te, adj. Reflectant. ◊ Placă reflectorizantă = strat alcătuit din numeroase bile mici de sticlă, înglobate într-un material plastic transparent și colorat, care reflectă bine lumina incidentă, îndeosebi aceea care vine normal, și care se folosește în semnalizarea rutieră. – Reflector + suf. -izant.

DOOM

reflectorizánt (re-flec-) adj. m., pl. reflectorizánți; f. reflectorizántă, pl. reflectorizánte

reflectorizantul
REFLECTORIZÁNT, -Ă, reflectorizanți, -te, adj. Reflectant. ◊ Placă reflectorizantă = strat alcătuit din numeroase bile mici de sticlă, înglobate într-un material plastic transparent și colorat, care reflectă bine lumina incidentă, îndeosebi aceea care vine normal, și care se folosește în semnalizarea rutieră. – Reflector + suf. -izant.

DOOM

reflectorizánt (re-flec-) adj. m., pl. reflectorizánți; f. reflectorizántă, pl. reflectorizánte

reflectorizantului
REFLECTORIZÁNT, -Ă, reflectorizanți, -te, adj. Reflectant. ◊ Placă reflectorizantă = strat alcătuit din numeroase bile mici de sticlă, înglobate într-un material plastic transparent și colorat, care reflectă bine lumina incidentă, îndeosebi aceea care vine normal, și care se folosește în semnalizarea rutieră. – Reflector + suf. -izant.

DOOM

reflectorizánt (re-flec-) adj. m., pl. reflectorizánți; f. reflectorizántă, pl. reflectorizánte

reflectorizanți
REFLECTORIZÁNT, -Ă, reflectorizanți, -te, adj. Reflectant. ◊ Placă reflectorizantă = strat alcătuit din numeroase bile mici de sticlă, înglobate într-un material plastic transparent și colorat, care reflectă bine lumina incidentă, îndeosebi aceea care vine normal, și care se folosește în semnalizarea rutieră. – Reflector + suf. -izant.

DOOM

reflectorizánt (re-flec-) adj. m., pl. reflectorizánți; f. reflectorizántă, pl. reflectorizánte

reflectorizanții
REFLECTORIZÁNT, -Ă, reflectorizanți, -te, adj. Reflectant. ◊ Placă reflectorizantă = strat alcătuit din numeroase bile mici de sticlă, înglobate într-un material plastic transparent și colorat, care reflectă bine lumina incidentă, îndeosebi aceea care vine normal, și care se folosește în semnalizarea rutieră. – Reflector + suf. -izant.

DOOM

reflectorizánt (re-flec-) adj. m., pl. reflectorizánți; f. reflectorizántă, pl. reflectorizánte

reflectorizanților
REFLECTORIZÁNT, -Ă, reflectorizanți, -te, adj. Reflectant. ◊ Placă reflectorizantă = strat alcătuit din numeroase bile mici de sticlă, înglobate într-un material plastic transparent și colorat, care reflectă bine lumina incidentă, îndeosebi aceea care vine normal, și care se folosește în semnalizarea rutieră. – Reflector + suf. -izant.

DOOM

reflectorizánt (re-flec-) adj. m., pl. reflectorizánți; f. reflectorizántă, pl. reflectorizánte

reflectorizare
REFLECTORIZÁ, pers. 3 reflectorizează, vb. I. Tranz. A răsfrânge puternic orice fascicul de lumină. – Din engl. reflectorize.

reflectorizare
REFLECTORIZÁRE, reflectorizări, s. f. Acțiunea de a reflectoriza. – V. reflectoriza.

reflectorizarea
REFLECTORIZÁRE, reflectorizări, s. f. Acțiunea de a reflectoriza. – V. reflectoriza.

reflectorizară
REFLECTORIZÁ, pers. 3 reflectorizează, vb. I. Tranz. A răsfrânge puternic orice fascicul de lumină. – Din engl. reflectorize.

reflectorizase
REFLECTORIZÁ, pers. 3 reflectorizează, vb. I. Tranz. A răsfrânge puternic orice fascicul de lumină. – Din engl. reflectorize.

reflectorizaseră
REFLECTORIZÁ, pers. 3 reflectorizează, vb. I. Tranz. A răsfrânge puternic orice fascicul de lumină. – Din engl. reflectorize.

reflectorizat
REFLECTORIZÁ, pers. 3 reflectorizează, vb. I. Tranz. A răsfrânge puternic orice fascicul de lumină. – Din engl. reflectorize.

reflectorizat
REFLECTORIZÁ, pers. 3 reflectorizează, vb. I. Tranz. A răsfrânge puternic orice fascicul de lumină. – Din engl. reflectorize.

reflectorizau
REFLECTORIZÁ, pers. 3 reflectorizează, vb. I. Tranz. A răsfrânge puternic orice fascicul de lumină. – Din engl. reflectorize.

reflectorizează
REFLECTORIZÁ, pers. 3 reflectorizează, vb. I. Tranz. A răsfrânge puternic orice fascicul de lumină. – Din engl. reflectorize.

reflectorizeze
REFLECTORIZÁ, pers. 3 reflectorizează, vb. I. Tranz. A răsfrânge puternic orice fascicul de lumină. – Din engl. reflectorize.

reflectorizând
REFLECTORIZÁ, pers. 3 reflectorizează, vb. I. Tranz. A răsfrânge puternic orice fascicul de lumină. – Din engl. reflectorize.

reflectorizînd
REFLECTORIZÁ, pers. 3 reflectorizează, vb. I. Tranz. A răsfrânge puternic orice fascicul de lumină. – Din engl. reflectorize.

reflectorizări
REFLECTORIZÁRE, reflectorizări, s. f. Acțiunea de a reflectoriza. – V. reflectoriza.

reflectorizării
REFLECTORIZÁRE, reflectorizări, s. f. Acțiunea de a reflectoriza. – V. reflectoriza.

reflectorizările
REFLECTORIZÁRE, reflectorizări, s. f. Acțiunea de a reflectoriza. – V. reflectoriza.

reflectorizărilor
REFLECTORIZÁRE, reflectorizări, s. f. Acțiunea de a reflectoriza. – V. reflectoriza.

reflectorul
REFLECTÓR, reflectoare, s. n. 1. Parte a unui dispozitiv de iluminat sau a unui proiector care, folosind fenomenul reflexiei regulate sau difuze, dirijează fluxul luminos al unei surse de lumină pe o anumită direcție sau într-o anumită zonă mai întinsă; p. ext. aparat înzestrat cu un asemenea dispozitiv. ♦ Oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită; p. ext. proiector. 2. (Astron.) Telescop al cărui obiectiv este construit dintr-o oglindă concavă. 3. (Elt.) Element component al unor antene în scopul măririi directivității lor. – Din fr. réflecteur.

DOOM

reflectór (re-flec-) s. n., pl. reflectoáre

reflectorului
REFLECTÓR, reflectoare, s. n. 1. Parte a unui dispozitiv de iluminat sau a unui proiector care, folosind fenomenul reflexiei regulate sau difuze, dirijează fluxul luminos al unei surse de lumină pe o anumită direcție sau într-o anumită zonă mai întinsă; p. ext. aparat înzestrat cu un asemenea dispozitiv. ♦ Oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită; p. ext. proiector. 2. (Astron.) Telescop al cărui obiectiv este construit dintr-o oglindă concavă. 3. (Elt.) Element component al unor antene în scopul măririi directivității lor. – Din fr. réflecteur.

DOOM

reflectór (re-flec-) s. n., pl. reflectoáre

reflectul
REFLÉCT, reflecte, s. n. (Înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta).

DOOM

refléct (înv.) (re-flect) s. n., pl. reflécte

reflectului
REFLÉCT, reflecte, s. n. (Înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta).

DOOM

refléct (înv.) (re-flect) s. n., pl. reflécte

reflectând
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectând
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 reflectă, (3) reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

DOOM

reflectá² (a ~) (a răsfrânge, a oglindi) (re-flec-) vb., ind. prez. 3 refléctă

reflectînd
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 refléctă, (3) pers. 1 reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

reflectînd
REFLECTÁ, (1, 2) pers. 3 reflectă, (3) reflectez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) oglindi. 3. Intranz. A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren.

DOOM

reflectá² (a ~) (a răsfrânge, a oglindi) (re-flec-) vb., ind. prez. 3 refléctă

reflectări
REFLECTÁRE, reflectări, s. f. Acțiunea de a (se) reflecta și rezultatul ei. ♦ Categorie a gnoseologiei materialist-dialectice, care se referă la esența raportului dintre subiect și obiect, dintre conștiință și lumea exterioară. – V. reflecta.

DOOM

reflectáre (re-flec-) s. f., g.-d. art. reflectắrii; pl. reflectắri

reflectării
REFLECTÁRE, reflectări, s. f. Acțiunea de a (se) reflecta și rezultatul ei. ♦ Categorie a gnoseologiei materialist-dialectice, care se referă la esența raportului dintre subiect și obiect, dintre conștiință și lumea exterioară. – V. reflecta.

DOOM

reflectáre (re-flec-) s. f., g.-d. art. reflectắrii; pl. reflectắri

reflectările
REFLECTÁRE, reflectări, s. f. Acțiunea de a (se) reflecta și rezultatul ei. ♦ Categorie a gnoseologiei materialist-dialectice, care se referă la esența raportului dintre subiect și obiect, dintre conștiință și lumea exterioară. – V. reflecta.

DOOM

reflectáre (re-flec-) s. f., g.-d. art. reflectắrii; pl. reflectắri

reflectărilor
REFLECTÁRE, reflectări, s. f. Acțiunea de a (se) reflecta și rezultatul ei. ♦ Categorie a gnoseologiei materialist-dialectice, care se referă la esența raportului dintre subiect și obiect, dintre conștiință și lumea exterioară. – V. reflecta.

DOOM

reflectáre (re-flec-) s. f., g.-d. art. reflectắrii; pl. reflectắri

reflectătoare
REFLECTĂTÓR, -OÁRE, reflectători, -oare, adj. Care se referă la reflexie. – Reflecta + suf. -ător.

DOOM

reflectătór (re-flec-) adj. m., pl. reflectătóri; f. sg. și pl. reflectătoáre

reflectătoarea
REFLECTĂTÓR, -OÁRE, reflectători, -oare, adj. Care se referă la reflexie. – Reflecta + suf. -ător.

DOOM

reflectătór (re-flec-) adj. m., pl. reflectătóri; f. sg. și pl. reflectătoáre

reflectătoarei
REFLECTĂTÓR, -OÁRE, reflectători, -oare, adj. Care se referă la reflexie. – Reflecta + suf. -ător.

DOOM

reflectătór (re-flec-) adj. m., pl. reflectătóri; f. sg. și pl. reflectătoáre

reflectătoarele
REFLECTĂTÓR, -OÁRE, reflectători, -oare, adj. Care se referă la reflexie. – Reflecta + suf. -ător.

DOOM

reflectătór (re-flec-) adj. m., pl. reflectătóri; f. sg. și pl. reflectătoáre

reflectătoarelor
REFLECTĂTÓR, -OÁRE, reflectători, -oare, adj. Care se referă la reflexie. – Reflecta + suf. -ător.

DOOM

reflectătór (re-flec-) adj. m., pl. reflectătóri; f. sg. și pl. reflectătoáre

reflectător
REFLECTĂTÓR, -OÁRE, reflectători, -oare, adj. Care se referă la reflexie. – Reflecta + suf. -ător.

DOOM

reflectătór (re-flec-) adj. m., pl. reflectătóri; f. sg. și pl. reflectătoáre

reflectători
REFLECTĂTÓR, -OÁRE, reflectători, -oare, adj. Care se referă la reflexie. – Reflecta + suf. -ător.

DOOM

reflectătór (re-flec-) adj. m., pl. reflectătóri; f. sg. și pl. reflectătoáre

reflectătorii
REFLECTĂTÓR, -OÁRE, reflectători, -oare, adj. Care se referă la reflexie. – Reflecta + suf. -ător.

DOOM

reflectătór (re-flec-) adj. m., pl. reflectătóri; f. sg. și pl. reflectătoáre

reflectătorilor
REFLECTĂTÓR, -OÁRE, reflectători, -oare, adj. Care se referă la reflexie. – Reflecta + suf. -ător.

DOOM

reflectătór (re-flec-) adj. m., pl. reflectătóri; f. sg. și pl. reflectătoáre

reflectătorul
REFLECTĂTÓR, -OÁRE, reflectători, -oare, adj. Care se referă la reflexie. – Reflecta + suf. -ător.

DOOM

reflectătór (re-flec-) adj. m., pl. reflectătóri; f. sg. și pl. reflectătoáre

reflectătorului
REFLECTĂTÓR, -OÁRE, reflectători, -oare, adj. Care se referă la reflexie. – Reflecta + suf. -ător.

DOOM

reflectătór (re-flec-) adj. m., pl. reflectătóri; f. sg. și pl. reflectătoáre

reflecși
REFLÉX, -Ă, reflecși, -xe, adj., s. n. I. Adj. (Fiziol.; despre acte sau mișcări ale organismului) Produs în mod spontan, independent de voință. ◊ Act reflex (și substantivat, n.) = reacție bruscă și automată a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; răspuns secretor sau motor al organismului la acțiunea unei astfel de modificări. Reflex condiționat = reflex dobândit în cursul vieții, în urma asocierii repetate a unui excitant oarecare cu un excitant care provoacă un reflex înnăscut. Reflex necondiționat = reflex înnăscut. ♦ P. gener. Care reprezintă o reacție imediată, spontană. II. S. n. 1. Rază reflectată; sclipire, strălucire, lucire. 2. Fig. Oglindire, reflectare a unei stări de lucruri sau a unei stări sufletești. – Din fr. réflexe, lat. reflexus, germ. Reflex.

DOOM

refléx² (re-flex) s. n., pl. refléxe

reflecșii
REFLÉX, -Ă, reflecși, -xe, adj., s. n. I. Adj. (Fiziol.; despre acte sau mișcări ale organismului) Produs în mod spontan, independent de voință. ◊ Act reflex (și substantivat, n.) = reacție bruscă și automată a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; răspuns secretor sau motor al organismului la acțiunea unei astfel de modificări. Reflex condiționat = reflex dobândit în cursul vieții, în urma asocierii repetate a unui excitant oarecare cu un excitant care provoacă un reflex înnăscut. Reflex necondiționat = reflex înnăscut. ♦ P. gener. Care reprezintă o reacție imediată, spontană. II. S. n. 1. Rază reflectată; sclipire, strălucire, lucire. 2. Fig. Oglindire, reflectare a unei stări de lucruri sau a unei stări sufletești. – Din fr. réflexe, lat. reflexus, germ. Reflex.

DOOM

refléx² (re-flex) s. n., pl. refléxe

reflecșilor
REFLÉX, -Ă, reflecși, -xe, adj., s. n. I. Adj. (Fiziol.; despre acte sau mișcări ale organismului) Produs în mod spontan, independent de voință. ◊ Act reflex (și substantivat, n.) = reacție bruscă și automată a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; răspuns secretor sau motor al organismului la acțiunea unei astfel de modificări. Reflex condiționat = reflex dobândit în cursul vieții, în urma asocierii repetate a unui excitant oarecare cu un excitant care provoacă un reflex înnăscut. Reflex necondiționat = reflex înnăscut. ♦ P. gener. Care reprezintă o reacție imediată, spontană. II. S. n. 1. Rază reflectată; sclipire, strălucire, lucire. 2. Fig. Oglindire, reflectare a unei stări de lucruri sau a unei stări sufletești. – Din fr. réflexe, lat. reflexus, germ. Reflex.

DOOM

refléx² (re-flex) s. n., pl. refléxe

reflecți
REFLÉCT, reflecte, s. n. (Înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta).

DOOM

refléct (înv.) (re-flect) s. n., pl. reflécte

reflecția
REFLECȚIÚNE s. f. v. reflecție.

DOOM

reflécție (cugetare) (re-flec-ți-e) s. f., art. reflécția (-ți-a), g.-d. art. reflécției; pl. reflécții, art. reflécțiile (-ți-i-)

reflecție
REFLECȚIÚNE s. f. v. reflecție.

DOOM

reflécție (cugetare) (re-flec-ți-e) s. f., art. reflécția (-ți-a), g.-d. art. reflécției; pl. reflécții, art. reflécțiile (-ți-i-)

reflecției
REFLECȚIÚNE s. f. v. reflecție.

DOOM

reflécție (cugetare) (re-flec-ți-e) s. f., art. reflécția (-ți-a), g.-d. art. reflécției; pl. reflécții, art. reflécțiile (-ți-i-)

reflecții
REFLÉCT, reflecte, s. n. (Înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta).

DOOM

refléct (înv.) (re-flect) s. n., pl. reflécte

reflecții
REFLECȚIÚNE s. f. v. reflecție.

DOOM

reflécție (cugetare) (re-flec-ți-e) s. f., art. reflécția (-ți-a), g.-d. art. reflécției; pl. reflécții, art. reflécțiile (-ți-i-)

reflecțiile
REFLECȚIÚNE s. f. v. reflecție.

DOOM

reflécție (cugetare) (re-flec-ți-e) s. f., art. reflécția (-ți-a), g.-d. art. reflécției; pl. reflécții, art. reflécțiile (-ți-i-)

reflecțiilor
REFLECȚIÚNE s. f. v. reflecție.

DOOM

reflécție (cugetare) (re-flec-ți-e) s. f., art. reflécția (-ți-a), g.-d. art. reflécției; pl. reflécții, art. reflécțiile (-ți-i-)

reflecților
REFLÉCT, reflecte, s. n. (Înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta).

DOOM

refléct (înv.) (re-flect) s. n., pl. reflécte

reflecțiune
REFLECȚIÚNE s. f. v. reflecție.

DOOM

reflécție (cugetare) (re-flec-ți-e) s. f., art. reflécția (-ți-a), g.-d. art. reflécției; pl. reflécții, art. reflécțiile (-ți-i-)

reflex
REFLÉX, -Ă, reflecși, -xe, adj., s. n. I. Adj. (Fiziol.; despre acte sau mișcări ale organismului) Produs în mod spontan, independent de voință. ◊ Act reflex (și substantivat, n.) = reacție bruscă și automată a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; răspuns secretor sau motor al organismului la acțiunea unei astfel de modificări. Reflex condiționat = reflex dobândit în cursul vieții, în urma asocierii repetate a unui excitant oarecare cu un excitant care provoacă un reflex înnăscut. Reflex necondiționat = reflex înnăscut. ♦ P. gener. Care reprezintă o reacție imediată, spontană. II. S. n. 1. Rază reflectată; sclipire, strălucire, lucire. 2. Fig. Oglindire, reflectare a unei stări de lucruri sau a unei stări sufletești. – Din fr. réflexe, lat. reflexus, germ. Reflex.

DOOM

refléx² (re-flex) s. n., pl. refléxe

reflexa
REFLÉX, -Ă, reflecși, -xe, adj., s. n. I. Adj. (Fiziol.; despre acte sau mișcări ale organismului) Produs în mod spontan, independent de voință. ◊ Act reflex (și substantivat, n.) = reacție bruscă și automată a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; răspuns secretor sau motor al organismului la acțiunea unei astfel de modificări. Reflex condiționat = reflex dobândit în cursul vieții, în urma asocierii repetate a unui excitant oarecare cu un excitant care provoacă un reflex înnăscut. Reflex necondiționat = reflex înnăscut. ♦ P. gener. Care reprezintă o reacție imediată, spontană. II. S. n. 1. Rază reflectată; sclipire, strălucire, lucire. 2. Fig. Oglindire, reflectare a unei stări de lucruri sau a unei stări sufletești. – Din fr. réflexe, lat. reflexus, germ. Reflex.

DOOM

refléx² (re-flex) s. n., pl. refléxe

reflexe
REFLÉX, -Ă, reflecși, -xe, adj., s. n. I. Adj. (Fiziol.; despre acte sau mișcări ale organismului) Produs în mod spontan, independent de voință. ◊ Act reflex (și substantivat, n.) = reacție bruscă și automată a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; răspuns secretor sau motor al organismului la acțiunea unei astfel de modificări. Reflex condiționat = reflex dobândit în cursul vieții, în urma asocierii repetate a unui excitant oarecare cu un excitant care provoacă un reflex înnăscut. Reflex necondiționat = reflex înnăscut. ♦ P. gener. Care reprezintă o reacție imediată, spontană. II. S. n. 1. Rază reflectată; sclipire, strălucire, lucire. 2. Fig. Oglindire, reflectare a unei stări de lucruri sau a unei stări sufletești. – Din fr. réflexe, lat. reflexus, germ. Reflex.

DOOM

refléx² (re-flex) s. n., pl. refléxe

reflexei
REFLÉX, -Ă, reflecși, -xe, adj., s. n. I. Adj. (Fiziol.; despre acte sau mișcări ale organismului) Produs în mod spontan, independent de voință. ◊ Act reflex (și substantivat, n.) = reacție bruscă și automată a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; răspuns secretor sau motor al organismului la acțiunea unei astfel de modificări. Reflex condiționat = reflex dobândit în cursul vieții, în urma asocierii repetate a unui excitant oarecare cu un excitant care provoacă un reflex înnăscut. Reflex necondiționat = reflex înnăscut. ♦ P. gener. Care reprezintă o reacție imediată, spontană. II. S. n. 1. Rază reflectată; sclipire, strălucire, lucire. 2. Fig. Oglindire, reflectare a unei stări de lucruri sau a unei stări sufletești. – Din fr. réflexe, lat. reflexus, germ. Reflex.

DOOM

refléx² (re-flex) s. n., pl. refléxe

reflexele
REFLÉX, -Ă, reflecși, -xe, adj., s. n. I. Adj. (Fiziol.; despre acte sau mișcări ale organismului) Produs în mod spontan, independent de voință. ◊ Act reflex (și substantivat, n.) = reacție bruscă și automată a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; răspuns secretor sau motor al organismului la acțiunea unei astfel de modificări. Reflex condiționat = reflex dobândit în cursul vieții, în urma asocierii repetate a unui excitant oarecare cu un excitant care provoacă un reflex înnăscut. Reflex necondiționat = reflex înnăscut. ♦ P. gener. Care reprezintă o reacție imediată, spontană. II. S. n. 1. Rază reflectată; sclipire, strălucire, lucire. 2. Fig. Oglindire, reflectare a unei stări de lucruri sau a unei stări sufletești. – Din fr. réflexe, lat. reflexus, germ. Reflex.

DOOM

refléx² (re-flex) s. n., pl. refléxe

reflexelor
REFLÉX, -Ă, reflecși, -xe, adj., s. n. I. Adj. (Fiziol.; despre acte sau mișcări ale organismului) Produs în mod spontan, independent de voință. ◊ Act reflex (și substantivat, n.) = reacție bruscă și automată a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; răspuns secretor sau motor al organismului la acțiunea unei astfel de modificări. Reflex condiționat = reflex dobândit în cursul vieții, în urma asocierii repetate a unui excitant oarecare cu un excitant care provoacă un reflex înnăscut. Reflex necondiționat = reflex înnăscut. ♦ P. gener. Care reprezintă o reacție imediată, spontană. II. S. n. 1. Rază reflectată; sclipire, strălucire, lucire. 2. Fig. Oglindire, reflectare a unei stări de lucruri sau a unei stări sufletești. – Din fr. réflexe, lat. reflexus, germ. Reflex.

DOOM

refléx² (re-flex) s. n., pl. refléxe

reflexia
REFLEXIÚNE s. f. v. reflexie.

DOOM

refléxie (fenomen fizic) (re-fle-xi-e) s. f., art. refléxia (-xi-a), g.-d. art. refléxiei; pl. refléxii, art. refléxiile (-xi-i-)

reflexibil
REFLEXÍBIL, -Ă adj. Care are proprietatea de a se reflecta. [Cf. fr. réflexible].

reflexibila
REFLEXÍBIL, -Ă adj. Care are proprietatea de a se reflecta. [Cf. fr. réflexible].

reflexibile
REFLEXÍBIL, -Ă adj. Care are proprietatea de a se reflecta. [Cf. fr. réflexible].

reflexibilei
REFLEXÍBIL, -Ă adj. Care are proprietatea de a se reflecta. [Cf. fr. réflexible].

reflexibilele
REFLEXÍBIL, -Ă adj. Care are proprietatea de a se reflecta. [Cf. fr. réflexible].

reflexibilelor
REFLEXÍBIL, -Ă adj. Care are proprietatea de a se reflecta. [Cf. fr. réflexible].

reflexibili
REFLEXÍBIL, -Ă adj. Care are proprietatea de a se reflecta. [Cf. fr. réflexible].

reflexibilii
REFLEXÍBIL, -Ă adj. Care are proprietatea de a se reflecta. [Cf. fr. réflexible].

reflexibililor
REFLEXÍBIL, -Ă adj. Care are proprietatea de a se reflecta. [Cf. fr. réflexible].

reflexibilitate
REFLEXIBILITÁTE s.f. Proprietatea de a fi reflexibil. [Cf. fr. réflexibilité].

reflexibilitatea
REFLEXIBILITÁTE s.f. Proprietatea de a fi reflexibil. [Cf. fr. réflexibilité].

reflexibilități
REFLEXIBILITÁTE s.f. Proprietatea de a fi reflexibil. [Cf. fr. réflexibilité].

reflexibilității
REFLEXIBILITÁTE s.f. Proprietatea de a fi reflexibil. [Cf. fr. réflexibilité].

reflexibilul
REFLEXÍBIL, -Ă adj. Care are proprietatea de a se reflecta. [Cf. fr. réflexible].

reflexibilului
REFLEXÍBIL, -Ă adj. Care are proprietatea de a se reflecta. [Cf. fr. réflexible].

reflexie
REFLEXIÚNE s. f. v. reflexie.

DOOM

refléxie (fenomen fizic) (re-fle-xi-e) s. f., art. refléxia (-xi-a), g.-d. art. refléxiei; pl. refléxii, art. refléxiile (-xi-i-)

reflexiei
REFLEXIÚNE s. f. v. reflexie.

DOOM

refléxie (fenomen fizic) (re-fle-xi-e) s. f., art. refléxia (-xi-a), g.-d. art. refléxiei; pl. refléxii, art. refléxiile (-xi-i-)

reflexii
REFLEXIÚNE s. f. v. reflexie.

DOOM

refléxie (fenomen fizic) (re-fle-xi-e) s. f., art. refléxia (-xi-a), g.-d. art. refléxiei; pl. refléxii, art. refléxiile (-xi-i-)

reflexiile
REFLEXIÚNE s. f. v. reflexie.

DOOM

refléxie (fenomen fizic) (re-fle-xi-e) s. f., art. refléxia (-xi-a), g.-d. art. refléxiei; pl. refléxii, art. refléxiile (-xi-i-)

reflexiilor
REFLEXIÚNE s. f. v. reflexie.

DOOM

refléxie (fenomen fizic) (re-fle-xi-e) s. f., art. refléxia (-xi-a), g.-d. art. refléxiei; pl. refléxii, art. refléxiile (-xi-i-)

reflexiune
REFLEXIÚNE s. f. v. reflexie.

DOOM

refléxie (fenomen fizic) (re-fle-xi-e) s. f., art. refléxia (-xi-a), g.-d. art. refléxiei; pl. refléxii, art. refléxiile (-xi-i-)

reflexiv
REFLEXÍV, -Ă, reflexivi, -e, adj. 1. (În sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ține locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acțiunea verbului și care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb însoțit de pronume reflexiv. ♦ (Substantivat, n.) Funcțiunea verbului reflexiv. 2. (Despre oameni) Predispus la reflecție; meditativ, gânditor. ♦ (Despre manifestări, realizări ale oamenilor) Care denotă reflecție (1), care se realizează prin reflecție. 3. (Mat.; în sintagma) Relație reflexivă = relație care are proprietatea de reflexivitate (2). – Din fr. réflexif, germ. reflexiv.

DOOM

reflexív (re-fle-) adj. m., pl. reflexívi; f. reflexívă, pl. reflexíve

reflexiva
REFLEXÍV, -Ă, reflexivi, -e, adj. 1. (În sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ține locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acțiunea verbului și care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb însoțit de pronume reflexiv. ♦ (Substantivat, n.) Funcțiunea verbului reflexiv. 2. (Despre oameni) Predispus la reflecție; meditativ, gânditor. ♦ (Despre manifestări, realizări ale oamenilor) Care denotă reflecție (1), care se realizează prin reflecție. 3. (Mat.; în sintagma) Relație reflexivă = relație care are proprietatea de reflexivitate (2). – Din fr. réflexif, germ. reflexiv.

DOOM

reflexív (re-fle-) adj. m., pl. reflexívi; f. reflexívă, pl. reflexíve

reflexive
REFLEXÍV, -Ă, reflexivi, -e, adj. 1. (În sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ține locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acțiunea verbului și care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb însoțit de pronume reflexiv. ♦ (Substantivat, n.) Funcțiunea verbului reflexiv. 2. (Despre oameni) Predispus la reflecție; meditativ, gânditor. ♦ (Despre manifestări, realizări ale oamenilor) Care denotă reflecție (1), care se realizează prin reflecție. 3. (Mat.; în sintagma) Relație reflexivă = relație care are proprietatea de reflexivitate (2). – Din fr. réflexif, germ. reflexiv.

DOOM

reflexív (re-fle-) adj. m., pl. reflexívi; f. reflexívă, pl. reflexíve

reflexivei
REFLEXÍV, -Ă, reflexivi, -e, adj. 1. (În sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ține locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acțiunea verbului și care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb însoțit de pronume reflexiv. ♦ (Substantivat, n.) Funcțiunea verbului reflexiv. 2. (Despre oameni) Predispus la reflecție; meditativ, gânditor. ♦ (Despre manifestări, realizări ale oamenilor) Care denotă reflecție (1), care se realizează prin reflecție. 3. (Mat.; în sintagma) Relație reflexivă = relație care are proprietatea de reflexivitate (2). – Din fr. réflexif, germ. reflexiv.

DOOM

reflexív (re-fle-) adj. m., pl. reflexívi; f. reflexívă, pl. reflexíve

reflexivele
REFLEXÍV, -Ă, reflexivi, -e, adj. 1. (În sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ține locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acțiunea verbului și care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb însoțit de pronume reflexiv. ♦ (Substantivat, n.) Funcțiunea verbului reflexiv. 2. (Despre oameni) Predispus la reflecție; meditativ, gânditor. ♦ (Despre manifestări, realizări ale oamenilor) Care denotă reflecție (1), care se realizează prin reflecție. 3. (Mat.; în sintagma) Relație reflexivă = relație care are proprietatea de reflexivitate (2). – Din fr. réflexif, germ. reflexiv.

DOOM

reflexív (re-fle-) adj. m., pl. reflexívi; f. reflexívă, pl. reflexíve

reflexivelor
REFLEXÍV, -Ă, reflexivi, -e, adj. 1. (În sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ține locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acțiunea verbului și care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb însoțit de pronume reflexiv. ♦ (Substantivat, n.) Funcțiunea verbului reflexiv. 2. (Despre oameni) Predispus la reflecție; meditativ, gânditor. ♦ (Despre manifestări, realizări ale oamenilor) Care denotă reflecție (1), care se realizează prin reflecție. 3. (Mat.; în sintagma) Relație reflexivă = relație care are proprietatea de reflexivitate (2). – Din fr. réflexif, germ. reflexiv.

DOOM

reflexív (re-fle-) adj. m., pl. reflexívi; f. reflexívă, pl. reflexíve

reflexivi
REFLEXÍV, -Ă, reflexivi, -e, adj. 1. (În sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ține locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acțiunea verbului și care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb însoțit de pronume reflexiv. ♦ (Substantivat, n.) Funcțiunea verbului reflexiv. 2. (Despre oameni) Predispus la reflecție; meditativ, gânditor. ♦ (Despre manifestări, realizări ale oamenilor) Care denotă reflecție (1), care se realizează prin reflecție. 3. (Mat.; în sintagma) Relație reflexivă = relație care are proprietatea de reflexivitate (2). – Din fr. réflexif, germ. reflexiv.

DOOM

reflexív (re-fle-) adj. m., pl. reflexívi; f. reflexívă, pl. reflexíve

reflexivii
REFLEXÍV, -Ă, reflexivi, -e, adj. 1. (În sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ține locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acțiunea verbului și care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb însoțit de pronume reflexiv. ♦ (Substantivat, n.) Funcțiunea verbului reflexiv. 2. (Despre oameni) Predispus la reflecție; meditativ, gânditor. ♦ (Despre manifestări, realizări ale oamenilor) Care denotă reflecție (1), care se realizează prin reflecție. 3. (Mat.; în sintagma) Relație reflexivă = relație care are proprietatea de reflexivitate (2). – Din fr. réflexif, germ. reflexiv.

DOOM

reflexív (re-fle-) adj. m., pl. reflexívi; f. reflexívă, pl. reflexíve

reflexivilor
REFLEXÍV, -Ă, reflexivi, -e, adj. 1. (În sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ține locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acțiunea verbului și care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb însoțit de pronume reflexiv. ♦ (Substantivat, n.) Funcțiunea verbului reflexiv. 2. (Despre oameni) Predispus la reflecție; meditativ, gânditor. ♦ (Despre manifestări, realizări ale oamenilor) Care denotă reflecție (1), care se realizează prin reflecție. 3. (Mat.; în sintagma) Relație reflexivă = relație care are proprietatea de reflexivitate (2). – Din fr. réflexif, germ. reflexiv.

DOOM

reflexív (re-fle-) adj. m., pl. reflexívi; f. reflexívă, pl. reflexíve

reflexivism
REFLEXIVÍSM s.n. (Liv.) Reflexivitate. [Et. incertă].

reflexivismul
REFLEXIVÍSM s.n. (Liv.) Reflexivitate. [Et. incertă].

reflexivismului
REFLEXIVÍSM s.n. (Liv.) Reflexivitate. [Et. incertă].

reflexivitate
REFLEXIVITÁTE s. f. (Rar) 1. Faptul de a fi reflexiv; predispoziție spre meditație. 2. Proprietate a unei relații logice, matematice etc. de a avea loc întotdeauna între un element și el însuși. – Reflexiv + suf. -itate. Cf. fr. réflexivité.

DOOM

reflexivitáte (re-fle-) s. f., g.-d. art. reflexivitắții

reflexivitatea
REFLEXIVITÁTE s. f. (Rar) 1. Faptul de a fi reflexiv; predispoziție spre meditație. 2. Proprietate a unei relații logice, matematice etc. de a avea loc întotdeauna între un element și el însuși. – Reflexiv + suf. -itate. Cf. fr. réflexivité.

DOOM

reflexivitáte (re-fle-) s. f., g.-d. art. reflexivitắții

reflexivități
REFLEXIVITÁTE s. f. (Rar) 1. Faptul de a fi reflexiv; predispoziție spre meditație. 2. Proprietate a unei relații logice, matematice etc. de a avea loc întotdeauna între un element și el însuși. – Reflexiv + suf. -itate. Cf. fr. réflexivité.

DOOM

reflexivitáte (re-fle-) s. f., g.-d. art. reflexivitắții

reflexivității
REFLEXIVITÁTE s. f. (Rar) 1. Faptul de a fi reflexiv; predispoziție spre meditație. 2. Proprietate a unei relații logice, matematice etc. de a avea loc întotdeauna între un element și el însuși. – Reflexiv + suf. -itate. Cf. fr. réflexivité.

DOOM

reflexivitáte (re-fle-) s. f., g.-d. art. reflexivitắții

reflexivul
REFLEXÍV, -Ă, reflexivi, -e, adj. 1. (În sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ține locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acțiunea verbului și care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb însoțit de pronume reflexiv. ♦ (Substantivat, n.) Funcțiunea verbului reflexiv. 2. (Despre oameni) Predispus la reflecție; meditativ, gânditor. ♦ (Despre manifestări, realizări ale oamenilor) Care denotă reflecție (1), care se realizează prin reflecție. 3. (Mat.; în sintagma) Relație reflexivă = relație care are proprietatea de reflexivitate (2). – Din fr. réflexif, germ. reflexiv.

DOOM

reflexív (re-fle-) adj. m., pl. reflexívi; f. reflexívă, pl. reflexíve

reflexivului
REFLEXÍV, -Ă, reflexivi, -e, adj. 1. (În sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ține locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acțiunea verbului și care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb însoțit de pronume reflexiv. ♦ (Substantivat, n.) Funcțiunea verbului reflexiv. 2. (Despre oameni) Predispus la reflecție; meditativ, gânditor. ♦ (Despre manifestări, realizări ale oamenilor) Care denotă reflecție (1), care se realizează prin reflecție. 3. (Mat.; în sintagma) Relație reflexivă = relație care are proprietatea de reflexivitate (2). – Din fr. réflexif, germ. reflexiv.

DOOM

reflexív (re-fle-) adj. m., pl. reflexívi; f. reflexívă, pl. reflexíve

reflexo
REFLEXO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) reflex”. [Var. reflex-. / < fr. reflexo-, cf. lat. reflexus].

reflexogen
REFLEXOGÉN, -Ă, reflexogeni, -e, adj. Care poate produce reflexe (I). – Din fr. réflexogène.

DOOM

reflexogén (re-fle-) adj. m., pl. reflexogéni; f. reflexogénă, pl. reflexogéne

reflexogena
REFLEXOGÉN, -Ă, reflexogeni, -e, adj. Care poate produce reflexe (I). – Din fr. réflexogène.

DOOM

reflexogén (re-fle-) adj. m., pl. reflexogéni; f. reflexogénă, pl. reflexogéne

reflexogene
REFLEXOGÉN, -Ă, reflexogeni, -e, adj. Care poate produce reflexe (I). – Din fr. réflexogène.

DOOM

reflexogén (re-fle-) adj. m., pl. reflexogéni; f. reflexogénă, pl. reflexogéne

reflexogenei
REFLEXOGÉN, -Ă, reflexogeni, -e, adj. Care poate produce reflexe (I). – Din fr. réflexogène.

DOOM

reflexogén (re-fle-) adj. m., pl. reflexogéni; f. reflexogénă, pl. reflexogéne

reflexogenele
REFLEXOGÉN, -Ă, reflexogeni, -e, adj. Care poate produce reflexe (I). – Din fr. réflexogène.

DOOM

reflexogén (re-fle-) adj. m., pl. reflexogéni; f. reflexogénă, pl. reflexogéne

reflexogenelor
REFLEXOGÉN, -Ă, reflexogeni, -e, adj. Care poate produce reflexe (I). – Din fr. réflexogène.

DOOM

reflexogén (re-fle-) adj. m., pl. reflexogéni; f. reflexogénă, pl. reflexogéne

reflexogeni
REFLEXOGÉN, -Ă, reflexogeni, -e, adj. Care poate produce reflexe (I). – Din fr. réflexogène.

DOOM

reflexogén (re-fle-) adj. m., pl. reflexogéni; f. reflexogénă, pl. reflexogéne

reflexogenii
REFLEXOGÉN, -Ă, reflexogeni, -e, adj. Care poate produce reflexe (I). – Din fr. réflexogène.

DOOM

reflexogén (re-fle-) adj. m., pl. reflexogéni; f. reflexogénă, pl. reflexogéne

reflexogenilor
REFLEXOGÉN, -Ă, reflexogeni, -e, adj. Care poate produce reflexe (I). – Din fr. réflexogène.

DOOM

reflexogén (re-fle-) adj. m., pl. reflexogéni; f. reflexogénă, pl. reflexogéne

reflexogenul
REFLEXOGÉN, -Ă, reflexogeni, -e, adj. Care poate produce reflexe (I). – Din fr. réflexogène.

DOOM

reflexogén (re-fle-) adj. m., pl. reflexogéni; f. reflexogénă, pl. reflexogéne

reflexogenului
REFLEXOGÉN, -Ă, reflexogeni, -e, adj. Care poate produce reflexe (I). – Din fr. réflexogène.

DOOM

reflexogén (re-fle-) adj. m., pl. reflexogéni; f. reflexogénă, pl. reflexogéne

reflexolog
REFLEXOLÓG, -Ă, reflexologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în reflexologie. – Din reflexologie (derivat regresiv).

reflexologa
REFLEXOLÓG, -Ă, reflexologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în reflexologie. – Din reflexologie (derivat regresiv).

reflexologe
REFLEXOLÓG, -Ă, reflexologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în reflexologie. – Din reflexologie (derivat regresiv).

reflexologei
REFLEXOLÓG, -Ă, reflexologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în reflexologie. – Din reflexologie (derivat regresiv).

reflexologele
REFLEXOLÓG, -Ă, reflexologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în reflexologie. – Din reflexologie (derivat regresiv).

reflexologelor
REFLEXOLÓG, -Ă, reflexologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în reflexologie. – Din reflexologie (derivat regresiv).

reflexologi
REFLEXOLÓG, -Ă, reflexologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în reflexologie. – Din reflexologie (derivat regresiv).

reflexologia
REFLEXOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul reflexelor. – Din fr. réflexologie.

DOOM

reflexologíe (re-fle-) s. f., art. reflexología, g.-d. reflexologíi, art. reflexologíei

reflexologie
REFLEXOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul reflexelor. – Din fr. réflexologie.

DOOM

reflexologíe (re-fle-) s. f., art. reflexología, g.-d. reflexologíi, art. reflexologíei

reflexologiei
REFLEXOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul reflexelor. – Din fr. réflexologie.

DOOM

reflexologíe (re-fle-) s. f., art. reflexología, g.-d. reflexologíi, art. reflexologíei

reflexologii
REFLEXOLÓG, -Ă, reflexologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în reflexologie. – Din reflexologie (derivat regresiv).

reflexologii
REFLEXOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul reflexelor. – Din fr. réflexologie.

DOOM

reflexologíe (re-fle-) s. f., art. reflexología, g.-d. reflexologíi, art. reflexologíei

reflexologilor
REFLEXOLÓG, -Ă, reflexologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în reflexologie. – Din reflexologie (derivat regresiv).

reflexologul
REFLEXOLÓG, -Ă, reflexologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în reflexologie. – Din reflexologie (derivat regresiv).

reflexologului
REFLEXOLÓG, -Ă, reflexologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în reflexologie. – Din reflexologie (derivat regresiv).

reflexoterapia
REFLEXOTERAPÍE s. f. Metodă terapeutică prin care se urmărește vindecarea unor boli prin folosirea anumitor reflexe. – Din fr. réflexothérapie.

DOOM

reflexoterapíe (re-fle-) s. f., art. reflexoterapía, g.-d. reflexoterapíi, art. reflexoterapíei

reflexoterapie
REFLEXOTERAPÍE s. f. Metodă terapeutică prin care se urmărește vindecarea unor boli prin folosirea anumitor reflexe. – Din fr. réflexothérapie.

DOOM

reflexoterapíe (re-fle-) s. f., art. reflexoterapía, g.-d. reflexoterapíi, art. reflexoterapíei

reflexoterapiei
REFLEXOTERAPÍE s. f. Metodă terapeutică prin care se urmărește vindecarea unor boli prin folosirea anumitor reflexe. – Din fr. réflexothérapie.

DOOM

reflexoterapíe (re-fle-) s. f., art. reflexoterapía, g.-d. reflexoterapíi, art. reflexoterapíei

reflexoterapii
REFLEXOTERAPÍE s. f. Metodă terapeutică prin care se urmărește vindecarea unor boli prin folosirea anumitor reflexe. – Din fr. réflexothérapie.

DOOM

reflexoterapíe (re-fle-) s. f., art. reflexoterapía, g.-d. reflexoterapíi, art. reflexoterapíei

reflexoterapiile
REFLEXOTERAPÍE s. f. Metodă terapeutică prin care se urmărește vindecarea unor boli prin folosirea anumitor reflexe. – Din fr. réflexothérapie.

DOOM

reflexoterapíe (re-fle-) s. f., art. reflexoterapía, g.-d. reflexoterapíi, art. reflexoterapíei

reflexoterapiilor
REFLEXOTERAPÍE s. f. Metodă terapeutică prin care se urmărește vindecarea unor boli prin folosirea anumitor reflexe. – Din fr. réflexothérapie.

DOOM

reflexoterapíe (re-fle-) s. f., art. reflexoterapía, g.-d. reflexoterapíi, art. reflexoterapíei

reflexul
REFLÉX, -Ă, reflecși, -xe, adj., s. n. I. Adj. (Fiziol.; despre acte sau mișcări ale organismului) Produs în mod spontan, independent de voință. ◊ Act reflex (și substantivat, n.) = reacție bruscă și automată a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; răspuns secretor sau motor al organismului la acțiunea unei astfel de modificări. Reflex condiționat = reflex dobândit în cursul vieții, în urma asocierii repetate a unui excitant oarecare cu un excitant care provoacă un reflex înnăscut. Reflex necondiționat = reflex înnăscut. ♦ P. gener. Care reprezintă o reacție imediată, spontană. II. S. n. 1. Rază reflectată; sclipire, strălucire, lucire. 2. Fig. Oglindire, reflectare a unei stări de lucruri sau a unei stări sufletești. – Din fr. réflexe, lat. reflexus, germ. Reflex.

DOOM

refléx² (re-flex) s. n., pl. refléxe

reflexului
REFLÉX, -Ă, reflecși, -xe, adj., s. n. I. Adj. (Fiziol.; despre acte sau mișcări ale organismului) Produs în mod spontan, independent de voință. ◊ Act reflex (și substantivat, n.) = reacție bruscă și automată a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; răspuns secretor sau motor al organismului la acțiunea unei astfel de modificări. Reflex condiționat = reflex dobândit în cursul vieții, în urma asocierii repetate a unui excitant oarecare cu un excitant care provoacă un reflex înnăscut. Reflex necondiționat = reflex înnăscut. ♦ P. gener. Care reprezintă o reacție imediată, spontană. II. S. n. 1. Rază reflectată; sclipire, strălucire, lucire. 2. Fig. Oglindire, reflectare a unei stări de lucruri sau a unei stări sufletești. – Din fr. réflexe, lat. reflexus, germ. Reflex.

DOOM

refléx² (re-flex) s. n., pl. refléxe

reflua
REFLUÁ vb. I. intr. (Despre ape, lichide) A se revărsa înapoi; a reveni, a se întoarce. [Pron. -flu-a. / < fr. refluer].

refluare
REFLUÁ vb. I. intr. (Despre ape, lichide) A se revărsa înapoi; a reveni, a se întoarce. [Pron. -flu-a. / < fr. refluer].

reflux
REFLÚX, refluxuri, s. n. Fază de coborâre a nivelului mărilor și oceanelor în cadrul fenomenului de maree. ♦ Fig. Descreștere; regres. – Din fr. reflux.

DOOM

reflúx (re-flux) s. n., pl. reflúxuri

refluxul
REFLÚX, refluxuri, s. n. Fază de coborâre a nivelului mărilor și oceanelor în cadrul fenomenului de maree. ♦ Fig. Descreștere; regres. – Din fr. reflux.

DOOM

reflúx (re-flux) s. n., pl. reflúxuri

refluxului
REFLÚX, refluxuri, s. n. Fază de coborâre a nivelului mărilor și oceanelor în cadrul fenomenului de maree. ♦ Fig. Descreștere; regres. – Din fr. reflux.

DOOM

reflúx (re-flux) s. n., pl. reflúxuri

refluxuri
REFLÚX, refluxuri, s. n. Fază de coborâre a nivelului mărilor și oceanelor în cadrul fenomenului de maree. ♦ Fig. Descreștere; regres. – Din fr. reflux.

DOOM

reflúx (re-flux) s. n., pl. reflúxuri

refluxurile
REFLÚX, refluxuri, s. n. Fază de coborâre a nivelului mărilor și oceanelor în cadrul fenomenului de maree. ♦ Fig. Descreștere; regres. – Din fr. reflux.

DOOM

reflúx (re-flux) s. n., pl. reflúxuri

refluxurilor
REFLÚX, refluxuri, s. n. Fază de coborâre a nivelului mărilor și oceanelor în cadrul fenomenului de maree. ♦ Fig. Descreștere; regres. – Din fr. reflux.

DOOM

reflúx (re-flux) s. n., pl. reflúxuri

refolosi
REFOLOSÍ, refolosesc, vb. IV. Tranz. A da o nouă întrebuințare unor materiale, obiecte etc., după o prealabilă prelucrare. ♦ A folosi din nou un procedeu, o metodă. – Pref. re- + folosi.

DOOM

*refolosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refolosésc, imperf. 3 sg. refoloseá; conj. prez. 3 să refoloseáscă

refolosibil
REFOLOSÍBIL, -Ă, refolosibili, -e, adj. Care se poate folosi din nou după o prealabilă prelucrare. – Pref. re- + folosibil.

DOOM

*refolosíbil adj. m., pl. refolosíbili; f. refolosíbilă, pl. refolosíbile

refolosibila
REFOLOSÍBIL, -Ă, refolosibili, -e, adj. Care se poate folosi din nou după o prealabilă prelucrare. – Pref. re- + folosibil.

DOOM

*refolosíbil adj. m., pl. refolosíbili; f. refolosíbilă, pl. refolosíbile

refolosibile
REFOLOSÍBIL, -Ă, refolosibili, -e, adj. Care se poate folosi din nou după o prealabilă prelucrare. – Pref. re- + folosibil.

DOOM

*refolosíbil adj. m., pl. refolosíbili; f. refolosíbilă, pl. refolosíbile

refolosibilei
REFOLOSÍBIL, -Ă, refolosibili, -e, adj. Care se poate folosi din nou după o prealabilă prelucrare. – Pref. re- + folosibil.

DOOM

*refolosíbil adj. m., pl. refolosíbili; f. refolosíbilă, pl. refolosíbile

refolosibilele
REFOLOSÍBIL, -Ă, refolosibili, -e, adj. Care se poate folosi din nou după o prealabilă prelucrare. – Pref. re- + folosibil.

DOOM

*refolosíbil adj. m., pl. refolosíbili; f. refolosíbilă, pl. refolosíbile

refolosibilelor
REFOLOSÍBIL, -Ă, refolosibili, -e, adj. Care se poate folosi din nou după o prealabilă prelucrare. – Pref. re- + folosibil.

DOOM

*refolosíbil adj. m., pl. refolosíbili; f. refolosíbilă, pl. refolosíbile

refolosibili
REFOLOSÍBIL, -Ă, refolosibili, -e, adj. Care se poate folosi din nou după o prealabilă prelucrare. – Pref. re- + folosibil.

DOOM

*refolosíbil adj. m., pl. refolosíbili; f. refolosíbilă, pl. refolosíbile

refolosibilii
REFOLOSÍBIL, -Ă, refolosibili, -e, adj. Care se poate folosi din nou după o prealabilă prelucrare. – Pref. re- + folosibil.

DOOM

*refolosíbil adj. m., pl. refolosíbili; f. refolosíbilă, pl. refolosíbile

refolosibililor
REFOLOSÍBIL, -Ă, refolosibili, -e, adj. Care se poate folosi din nou după o prealabilă prelucrare. – Pref. re- + folosibil.

DOOM

*refolosíbil adj. m., pl. refolosíbili; f. refolosíbilă, pl. refolosíbile

refolosibilul
REFOLOSÍBIL, -Ă, refolosibili, -e, adj. Care se poate folosi din nou după o prealabilă prelucrare. – Pref. re- + folosibil.

DOOM

*refolosíbil adj. m., pl. refolosíbili; f. refolosíbilă, pl. refolosíbile

refolosibilului
REFOLOSÍBIL, -Ă, refolosibili, -e, adj. Care se poate folosi din nou după o prealabilă prelucrare. – Pref. re- + folosibil.

DOOM

*refolosíbil adj. m., pl. refolosíbili; f. refolosíbilă, pl. refolosíbile

refolosire
REFOLOSÍRE, refolosiri, s. f. Acțiunea de a refolosi. – V. refolosi.

DOOM

*refolosíre s. f., g.-d. art. refolosírii; pl. refolosíri

refolosirea
REFOLOSÍRE, refolosiri, s. f. Acțiunea de a refolosi. – V. refolosi.

DOOM

*refolosíre s. f., g.-d. art. refolosírii; pl. refolosíri

refolosiri
REFOLOSÍRE, refolosiri, s. f. Acțiunea de a refolosi. – V. refolosi.

DOOM

*refolosíre s. f., g.-d. art. refolosírii; pl. refolosíri

refolosirii
REFOLOSÍRE, refolosiri, s. f. Acțiunea de a refolosi. – V. refolosi.

DOOM

*refolosíre s. f., g.-d. art. refolosírii; pl. refolosíri

refolosirile
REFOLOSÍRE, refolosiri, s. f. Acțiunea de a refolosi. – V. refolosi.

DOOM

*refolosíre s. f., g.-d. art. refolosírii; pl. refolosíri

refolosirilor
REFOLOSÍRE, refolosiri, s. f. Acțiunea de a refolosi. – V. refolosi.

DOOM

*refolosíre s. f., g.-d. art. refolosírii; pl. refolosíri

refolosit
REFOLOSÍT, -Ă, refolosiți, -te, adj. Care a fost folosit din nou (după prelucrare). – V. refolosi.

refolosita
REFOLOSÍT, -Ă, refolosiți, -te, adj. Care a fost folosit din nou (după prelucrare). – V. refolosi.

refolosite
REFOLOSÍT, -Ă, refolosiți, -te, adj. Care a fost folosit din nou (după prelucrare). – V. refolosi.

refolositei
REFOLOSÍT, -Ă, refolosiți, -te, adj. Care a fost folosit din nou (după prelucrare). – V. refolosi.

refolositele
REFOLOSÍT, -Ă, refolosiți, -te, adj. Care a fost folosit din nou (după prelucrare). – V. refolosi.

refolositelor
REFOLOSÍT, -Ă, refolosiți, -te, adj. Care a fost folosit din nou (după prelucrare). – V. refolosi.

refolositul
REFOLOSÍT, -Ă, refolosiți, -te, adj. Care a fost folosit din nou (după prelucrare). – V. refolosi.

refolositului
REFOLOSÍT, -Ă, refolosiți, -te, adj. Care a fost folosit din nou (după prelucrare). – V. refolosi.

refolosiți
REFOLOSÍT, -Ă, refolosiți, -te, adj. Care a fost folosit din nou (după prelucrare). – V. refolosi.

refolosiții
REFOLOSÍT, -Ă, refolosiți, -te, adj. Care a fost folosit din nou (după prelucrare). – V. refolosi.

refolosiților
REFOLOSÍT, -Ă, refolosiți, -te, adj. Care a fost folosit din nou (după prelucrare). – V. refolosi.

reforja
REFORJÁ vb. I. tr. A forja din nou (un metal). [Cf. fr. reforger].

reforjare
REFORJÁRE s.f. Acțiunea de a reforja și rezultatul ei. [< reforja].

reforjat
REFORJÁ vb. I. tr. A forja din nou (un metal). [Cf. fr. reforger].

reforma
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.

DOOM

reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză

reforma
REFÓRMĂ, reforme, s. f. 1. Transformare politică, economică, socială, cu caracter limitat sau de structură pentru a realiza un progres. ◊ Reformă monetară (sau bănească) = reorganizare a sistemului monetar al unei țări din cauza deprecierii puternice a monedei naționale, ca urmare a perturbărilor din sistemul economic național. Reformă financiară = reformă prin care se aduc modificări importante sistemului de formare și de cheltuire a veniturilor statului. 2. (Art.) Mișcare religioasă de la începutul sec. XVI în Germania, răspândită în cea mai mare parte a Europei, care a susținut principiul mântuirii prin credință, secularizarea averilor clerului, simplificarea ierarhiei și cultului catolic și introducerea limbilor naționale în serviciile de. cult. 3. Scoaterea din uz a unui material, a unei unelte etc. în urma degradării lor; (concr.) totalitatea materialelor, uneltelor, efectelor, armelor etc., socotite la un moment dat ca inutilizabile (prin degradare); p. ext. depozit în care se păstrează un asemenea material. 4. Scoaterea din cadrele armatei a unui militar (pentru motive de incapacitate fizică). – Din fr. réforme, germ. Reform.

DOOM

refórmă (schimbare) s. f., g.-d. art. refórmei; pl. refórme

reformabil
REFORMÁBIL, -Ă adj. Care se poate reforma, reface. [Cf. fr. réformable].

reformabila
REFORMÁBIL, -Ă adj. Care se poate reforma, reface. [Cf. fr. réformable].

reformabile
REFORMÁBIL, -Ă adj. Care se poate reforma, reface. [Cf. fr. réformable].

reformabilei
REFORMÁBIL, -Ă adj. Care se poate reforma, reface. [Cf. fr. réformable].

reformabilele
REFORMÁBIL, -Ă adj. Care se poate reforma, reface. [Cf. fr. réformable].

reformabilelor
REFORMÁBIL, -Ă adj. Care se poate reforma, reface. [Cf. fr. réformable].

reformabili
REFORMÁBIL, -Ă adj. Care se poate reforma, reface. [Cf. fr. réformable].

reformabilii
REFORMÁBIL, -Ă adj. Care se poate reforma, reface. [Cf. fr. réformable].

reformabililor
REFORMÁBIL, -Ă adj. Care se poate reforma, reface. [Cf. fr. réformable].

reformabilul
REFORMÁBIL, -Ă adj. Care se poate reforma, reface. [Cf. fr. réformable].

reformabilului
REFORMÁBIL, -Ă adj. Care se poate reforma, reface. [Cf. fr. réformable].

reformai
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.

DOOM

reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză

reformam
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.

DOOM

reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză

reformare
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.

DOOM

reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză

reformare
REFORMÁRE, reformări, s. f. Acțiunea de a (se) reforma și rezultatul ei. ♦ (Rar) Reformă (2). – V. reforma.

DOOM

reformáre s. f., g.-d. art. reformắrii; pl. reformắri

reformarea
REFORMÁRE, reformări, s. f. Acțiunea de a (se) reforma și rezultatul ei. ♦ (Rar) Reformă (2). – V. reforma.

DOOM

reformáre s. f., g.-d. art. reformắrii; pl. reformắri

reformară
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.

DOOM

reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză

reformarăm
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.

DOOM

reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză

reformarăți
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.

DOOM

reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză

reformase
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.

DOOM

reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză

reformasem
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.

DOOM

reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză

reformaseră
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.

DOOM

reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză

reformaserăm
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.

DOOM

reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză

reformaserăți
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.

DOOM

reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză

reformaseși
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.

DOOM

reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză

reformaseți
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.

DOOM

reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză

reformat
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.

DOOM

reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză

reformat
REFORMÁT, -Ă, reformați, -te, adj. 1. (Despre materiale, mașini, unelte etc.) Scos din uz, ca inutilizabil. 2. Declarat inapt pentru serviciul militar și scos din evidențele armatei. 3. Care ține de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) Persoană de confesiune creștină protestantă; p. restr. calvin. – V. reforma. Cf. fr. reformă, lat. reformatus.

reformata
REFORMÁT, -Ă, reformați, -te, adj. 1. (Despre materiale, mașini, unelte etc.) Scos din uz, ca inutilizabil. 2. Declarat inapt pentru serviciul militar și scos din evidențele armatei. 3. Care ține de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) Persoană de confesiune creștină protestantă; p. restr. calvin. – V. reforma. Cf. fr. reformă, lat. reformatus.

reformate
REFORMÁT, -Ă, reformați, -te, adj. 1. (Despre materiale, mașini, unelte etc.) Scos din uz, ca inutilizabil. 2. Declarat inapt pentru serviciul militar și scos din evidențele armatei. 3. Care ține de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) Persoană de confesiune creștină protestantă; p. restr. calvin. – V. reforma. Cf. fr. reformă, lat. reformatus.

reformatei
REFORMÁT, -Ă, reformați, -te, adj. 1. (Despre materiale, mașini, unelte etc.) Scos din uz, ca inutilizabil. 2. Declarat inapt pentru serviciul militar și scos din evidențele armatei. 3. Care ține de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) Persoană de confesiune creștină protestantă; p. restr. calvin. – V. reforma. Cf. fr. reformă, lat. reformatus.

reformatele
REFORMÁT, -Ă, reformați, -te, adj. 1. (Despre materiale, mașini, unelte etc.) Scos din uz, ca inutilizabil. 2. Declarat inapt pentru serviciul militar și scos din evidențele armatei. 3. Care ține de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) Persoană de confesiune creștină protestantă; p. restr. calvin. – V. reforma. Cf. fr. reformă, lat. reformatus.

reformatelor
REFORMÁT, -Ă, reformați, -te, adj. 1. (Despre materiale, mașini, unelte etc.) Scos din uz, ca inutilizabil. 2. Declarat inapt pentru serviciul militar și scos din evidențele armatei. 3. Care ține de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) Persoană de confesiune creștină protestantă; p. restr. calvin. – V. reforma. Cf. fr. reformă, lat. reformatus.

reformatoare
REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care reînnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.

DOOM

reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; adj. f., s. f. s.g. și pl. reformatoáre

reformatoare
REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care reînnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.

DOOM

reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; adj. f., s. f. s.g. și pl. reformatoáre

reformatoarea
REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care reînnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.

DOOM

reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; adj. f., s. f. s.g. și pl. reformatoáre

reformatoarea
REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care reînnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.

DOOM

reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; adj. f., s. f. s.g. și pl. reformatoáre

reformatoarei
REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care reînnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.

DOOM

reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; adj. f., s. f. s.g. și pl. reformatoáre

reformatoarei
REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care reînnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.

DOOM

reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; adj. f., s. f. s.g. și pl. reformatoáre

reformatoarele
REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care reînnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.

DOOM

reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; adj. f., s. f. s.g. și pl. reformatoáre

reformatoarele
REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care reînnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.

DOOM

reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; adj. f., s. f. s.g. și pl. reformatoáre

reformatoarelor
REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care reînnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.

DOOM

reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; adj. f., s. f. s.g. și pl. reformatoáre

reformatoarelor
REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care reînnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.

DOOM

reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; adj. f., s. f. s.g. și pl. reformatoáre

reformator
REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care reînnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.

DOOM

reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; adj. f., s. f. s.g. și pl. reformatoáre

reformator
REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care reînnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.

DOOM

reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; adj. f., s. f. s.g. și pl. reformatoáre

reformatori
REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care reînnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.

DOOM

reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; adj. f., s. f. s.g. și pl. reformatoáre

reformatori
REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care reînnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.

DOOM

reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; adj. f., s. f. s.g. și pl. reformatoáre

reformatorii
REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care reînnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.

DOOM

reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; adj. f., s. f. s.g. și pl. reformatoáre

reformatorii
REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care reînnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.

DOOM

reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; adj. f., s. f. s.g. și pl. reformatoáre

reformatorilor
REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care reînnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.

DOOM

reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; adj. f., s. f. s.g. și pl. reformatoáre

reformatorilor
REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care reînnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.

DOOM

reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; adj. f., s. f. s.g. și pl. reformatoáre

reformatorul
REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care reînnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.

DOOM

reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; adj. f., s. f. s.g. și pl. reformatoáre

reformatorul
REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care reînnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.

DOOM

reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; adj. f., s. f. s.g. și pl. reformatoáre

reformatorului
REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care reînnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.

DOOM

reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; adj. f., s. f. s.g. și pl. reformatoáre

reformatorului
REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care reînnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.

DOOM

reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; adj. f., s. f. s.g. și pl. reformatoáre

reformatul
REFORMÁT, -Ă, reformați, -te, adj. 1. (Despre materiale, mașini, unelte etc.) Scos din uz, ca inutilizabil. 2. Declarat inapt pentru serviciul militar și scos din evidențele armatei. 3. Care ține de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) Persoană de confesiune creștină protestantă; p. restr. calvin. – V. reforma. Cf. fr. reformă, lat. reformatus.

reformatului
REFORMÁT, -Ă, reformați, -te, adj. 1. (Despre materiale, mașini, unelte etc.) Scos din uz, ca inutilizabil. 2. Declarat inapt pentru serviciul militar și scos din evidențele armatei. 3. Care ține de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) Persoană de confesiune creștină protestantă; p. restr. calvin. – V. reforma. Cf. fr. reformă, lat. reformatus.

reformau
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.

DOOM

reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză

reformași
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.

DOOM

reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză

reformați
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.

DOOM

reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză

reformați
REFORMÁT, -Ă, reformați, -te, adj. 1. (Despre materiale, mașini, unelte etc.) Scos din uz, ca inutilizabil. 2. Declarat inapt pentru serviciul militar și scos din evidențele armatei. 3. Care ține de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) Persoană de confesiune creștină protestantă; p. restr. calvin. – V. reforma. Cf. fr. reformă, lat. reformatus.

reformații
REFORMÁT, -Ă, reformați, -te, adj. 1. (Despre materiale, mașini, unelte etc.) Scos din uz, ca inutilizabil. 2. Declarat inapt pentru serviciul militar și scos din evidențele armatei. 3. Care ține de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) Persoană de confesiune creștină protestantă; p. restr. calvin. – V. reforma. Cf. fr. reformă, lat. reformatus.

reformaților
REFORMÁT, -Ă, reformați, -te, adj. 1. (Despre materiale, mașini, unelte etc.) Scos din uz, ca inutilizabil. 2. Declarat inapt pentru serviciul militar și scos din evidențele armatei. 3. Care ține de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) Persoană de confesiune creștină protestantă; p. restr. calvin. – V. reforma. Cf. fr. reformă, lat. reformatus.

reforme
REFÓRMĂ, reforme, s. f. 1. Transformare politică, economică, socială, cu caracter limitat sau de structură pentru a realiza un progres. ◊ Reformă monetară (sau bănească) = reorganizare a sistemului monetar al unei țări din cauza deprecierii puternice a monedei naționale, ca urmare a perturbărilor din sistemul economic național. Reformă financiară = reformă prin care se aduc modificări importante sistemului de formare și de cheltuire a veniturilor statului. 2. (Art.) Mișcare religioasă de la începutul sec. XVI în Germania, răspândită în cea mai mare parte a Europei, care a susținut principiul mântuirii prin credință, secularizarea averilor clerului, simplificarea ierarhiei și cultului catolic și introducerea limbilor naționale în serviciile de. cult. 3. Scoaterea din uz a unui material, a unei unelte etc. în urma degradării lor; (concr.) totalitatea materialelor, uneltelor, efectelor, armelor etc., socotite la un moment dat ca inutilizabile (prin degradare); p. ext. depozit în care se păstrează un asemenea material. 4. Scoaterea din cadrele armatei a unui militar (pentru motive de incapacitate fizică). – Din fr. réforme, germ. Reform.

DOOM

refórmă (schimbare) s. f., g.-d. art. refórmei; pl. refórme

reformează
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.

DOOM

reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză

reformei
REFÓRMĂ, reforme, s. f. 1. Transformare politică, economică, socială, cu caracter limitat sau de structură pentru a realiza un progres. ◊ Reformă monetară (sau bănească) = reorganizare a sistemului monetar al unei țări din cauza deprecierii puternice a monedei naționale, ca urmare a perturbărilor din sistemul economic național. Reformă financiară = reformă prin care se aduc modificări importante sistemului de formare și de cheltuire a veniturilor statului. 2. (Art.) Mișcare religioasă de la începutul sec. XVI în Germania, răspândită în cea mai mare parte a Europei, care a susținut principiul mântuirii prin credință, secularizarea averilor clerului, simplificarea ierarhiei și cultului catolic și introducerea limbilor naționale în serviciile de. cult. 3. Scoaterea din uz a unui material, a unei unelte etc. în urma degradării lor; (concr.) totalitatea materialelor, uneltelor, efectelor, armelor etc., socotite la un moment dat ca inutilizabile (prin degradare); p. ext. depozit în care se păstrează un asemenea material. 4. Scoaterea din cadrele armatei a unui militar (pentru motive de incapacitate fizică). – Din fr. réforme, germ. Reform.

DOOM

refórmă (schimbare) s. f., g.-d. art. refórmei; pl. refórme

reformele
REFÓRMĂ, reforme, s. f. 1. Transformare politică, economică, socială, cu caracter limitat sau de structură pentru a realiza un progres. ◊ Reformă monetară (sau bănească) = reorganizare a sistemului monetar al unei țări din cauza deprecierii puternice a monedei naționale, ca urmare a perturbărilor din sistemul economic național. Reformă financiară = reformă prin care se aduc modificări importante sistemului de formare și de cheltuire a veniturilor statului. 2. (Art.) Mișcare religioasă de la începutul sec. XVI în Germania, răspândită în cea mai mare parte a Europei, care a susținut principiul mântuirii prin credință, secularizarea averilor clerului, simplificarea ierarhiei și cultului catolic și introducerea limbilor naționale în serviciile de. cult. 3. Scoaterea din uz a unui material, a unei unelte etc. în urma degradării lor; (concr.) totalitatea materialelor, uneltelor, efectelor, armelor etc., socotite la un moment dat ca inutilizabile (prin degradare); p. ext. depozit în care se păstrează un asemenea material. 4. Scoaterea din cadrele armatei a unui militar (pentru motive de incapacitate fizică). – Din fr. réforme, germ. Reform.

DOOM

refórmă (schimbare) s. f., g.-d. art. refórmei; pl. refórme

reformelor
REFÓRMĂ, reforme, s. f. 1. Transformare politică, economică, socială, cu caracter limitat sau de structură pentru a realiza un progres. ◊ Reformă monetară (sau bănească) = reorganizare a sistemului monetar al unei țări din cauza deprecierii puternice a monedei naționale, ca urmare a perturbărilor din sistemul economic național. Reformă financiară = reformă prin care se aduc modificări importante sistemului de formare și de cheltuire a veniturilor statului. 2. (Art.) Mișcare religioasă de la începutul sec. XVI în Germania, răspândită în cea mai mare parte a Europei, care a susținut principiul mântuirii prin credință, secularizarea averilor clerului, simplificarea ierarhiei și cultului catolic și introducerea limbilor naționale în serviciile de. cult. 3. Scoaterea din uz a unui material, a unei unelte etc. în urma degradării lor; (concr.) totalitatea materialelor, uneltelor, efectelor, armelor etc., socotite la un moment dat ca inutilizabile (prin degradare); p. ext. depozit în care se păstrează un asemenea material. 4. Scoaterea din cadrele armatei a unui militar (pentru motive de incapacitate fizică). – Din fr. réforme, germ. Reform.

DOOM

refórmă (schimbare) s. f., g.-d. art. refórmei; pl. refórme

reformez
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.

DOOM

reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză

reformeze
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.

DOOM

reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză

reformezi
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.

DOOM

reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză

reformism
REFORMÍSM s. n. 1. Atitudine politică bazată pe propagarea reformelor. 2. Curent politic care preconizează progresul și schimbările în societate numai pe calea reformelor. – Din fr. réformisme.

DOOM

reformísm s. n.

reformismul
REFORMÍSM s. n. 1. Atitudine politică bazată pe propagarea reformelor. 2. Curent politic care preconizează progresul și schimbările în societate numai pe calea reformelor. – Din fr. réformisme.

DOOM

reformísm s. n.

reformismului
REFORMÍSM s. n. 1. Atitudine politică bazată pe propagarea reformelor. 2. Curent politic care preconizează progresul și schimbările în societate numai pe calea reformelor. – Din fr. réformisme.

DOOM

reformísm s. n.

reformist
REFORMÍST, -Ă, reformiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului. 2. S. m. și f. Adept al reformismului. – Din fr. réformiste.

DOOM

reformíst adj. m., s. m., pl. reformíști; adj. f., s. f. reformístă, pl. reformíste

reformist
REFORMÍST, -Ă, reformiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului. 2. S. m. și f. Adept al reformismului. – Din fr. réformiste.

DOOM

reformíst adj. m., s. m., pl. reformíști; adj. f., s. f. reformístă, pl. reformíste

reformista
REFORMÍST, -Ă, reformiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului. 2. S. m. și f. Adept al reformismului. – Din fr. réformiste.

DOOM

reformíst adj. m., s. m., pl. reformíști; adj. f., s. f. reformístă, pl. reformíste

reformista
REFORMÍST, -Ă, reformiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului. 2. S. m. și f. Adept al reformismului. – Din fr. réformiste.

DOOM

reformíst adj. m., s. m., pl. reformíști; adj. f., s. f. reformístă, pl. reformíste

reformiste
REFORMÍST, -Ă, reformiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului. 2. S. m. și f. Adept al reformismului. – Din fr. réformiste.

DOOM

reformíst adj. m., s. m., pl. reformíști; adj. f., s. f. reformístă, pl. reformíste

reformiste
REFORMÍST, -Ă, reformiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului. 2. S. m. și f. Adept al reformismului. – Din fr. réformiste.

DOOM

reformíst adj. m., s. m., pl. reformíști; adj. f., s. f. reformístă, pl. reformíste

reformistei
REFORMÍST, -Ă, reformiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului. 2. S. m. și f. Adept al reformismului. – Din fr. réformiste.

DOOM

reformíst adj. m., s. m., pl. reformíști; adj. f., s. f. reformístă, pl. reformíste

reformistei
REFORMÍST, -Ă, reformiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului. 2. S. m. și f. Adept al reformismului. – Din fr. réformiste.

DOOM

reformíst adj. m., s. m., pl. reformíști; adj. f., s. f. reformístă, pl. reformíste

reformistele
REFORMÍST, -Ă, reformiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului. 2. S. m. și f. Adept al reformismului. – Din fr. réformiste.

DOOM

reformíst adj. m., s. m., pl. reformíști; adj. f., s. f. reformístă, pl. reformíste

reformistele
REFORMÍST, -Ă, reformiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului. 2. S. m. și f. Adept al reformismului. – Din fr. réformiste.

DOOM

reformíst adj. m., s. m., pl. reformíști; adj. f., s. f. reformístă, pl. reformíste

reformistelor
REFORMÍST, -Ă, reformiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului. 2. S. m. și f. Adept al reformismului. – Din fr. réformiste.

DOOM

reformíst adj. m., s. m., pl. reformíști; adj. f., s. f. reformístă, pl. reformíste

reformistelor
REFORMÍST, -Ă, reformiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului. 2. S. m. și f. Adept al reformismului. – Din fr. réformiste.

DOOM

reformíst adj. m., s. m., pl. reformíști; adj. f., s. f. reformístă, pl. reformíste

reformistul
REFORMÍST, -Ă, reformiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului. 2. S. m. și f. Adept al reformismului. – Din fr. réformiste.

DOOM

reformíst adj. m., s. m., pl. reformíști; adj. f., s. f. reformístă, pl. reformíste

reformistul
REFORMÍST, -Ă, reformiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului. 2. S. m. și f. Adept al reformismului. – Din fr. réformiste.

DOOM

reformíst adj. m., s. m., pl. reformíști; adj. f., s. f. reformístă, pl. reformíste

reformistului
REFORMÍST, -Ă, reformiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului. 2. S. m. și f. Adept al reformismului. – Din fr. réformiste.

DOOM

reformíst adj. m., s. m., pl. reformíști; adj. f., s. f. reformístă, pl. reformíste

reformistului
REFORMÍST, -Ă, reformiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului. 2. S. m. și f. Adept al reformismului. – Din fr. réformiste.

DOOM

reformíst adj. m., s. m., pl. reformíști; adj. f., s. f. reformístă, pl. reformíste

reformiști
REFORMÍST, -Ă, reformiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului. 2. S. m. și f. Adept al reformismului. – Din fr. réformiste.

DOOM

reformíst adj. m., s. m., pl. reformíști; adj. f., s. f. reformístă, pl. reformíste

reformiști
REFORMÍST, -Ă, reformiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului. 2. S. m. și f. Adept al reformismului. – Din fr. réformiste.

DOOM

reformíst adj. m., s. m., pl. reformíști; adj. f., s. f. reformístă, pl. reformíste

reformiștii
REFORMÍST, -Ă, reformiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului. 2. S. m. și f. Adept al reformismului. – Din fr. réformiste.

DOOM

reformíst adj. m., s. m., pl. reformíști; adj. f., s. f. reformístă, pl. reformíste

reformiștii
REFORMÍST, -Ă, reformiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului. 2. S. m. și f. Adept al reformismului. – Din fr. réformiste.

DOOM

reformíst adj. m., s. m., pl. reformíști; adj. f., s. f. reformístă, pl. reformíste

reformiștilor
REFORMÍST, -Ă, reformiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului. 2. S. m. și f. Adept al reformismului. – Din fr. réformiste.

DOOM

reformíst adj. m., s. m., pl. reformíști; adj. f., s. f. reformístă, pl. reformíste

reformiștilor
REFORMÍST, -Ă, reformiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului. 2. S. m. și f. Adept al reformismului. – Din fr. réformiste.

DOOM

reformíst adj. m., s. m., pl. reformíști; adj. f., s. f. reformístă, pl. reformíste

reformula
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Pref. re- + formula.

DOOM

*reformulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformuleáză

reformulai
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Pref. re- + formula.

DOOM

*reformulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformuleáză

reformulam
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Pref. re- + formula.

DOOM

*reformulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformuleáză

reformulare
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Pref. re- + formula.

DOOM

*reformulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformuleáză

reformulare
REFORMULÁRE, reformulări, s. f. Acțiunea de a reformula și rezultatul ei. – V. reformula.

DOOM

*reformuláre s. f., g.-d. art. reformulắrii; pl. reformulắri

reformularea
REFORMULÁRE, reformulări, s. f. Acțiunea de a reformula și rezultatul ei. – V. reformula.

DOOM

*reformuláre s. f., g.-d. art. reformulắrii; pl. reformulắri

reformulară
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Pref. re- + formula.

DOOM

*reformulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformuleáză

reformularăm
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Pref. re- + formula.

DOOM

*reformulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformuleáză

reformularăți
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Pref. re- + formula.

DOOM

*reformulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformuleáză

reformulase
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Pref. re- + formula.

DOOM

*reformulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformuleáză

reformulasem
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Pref. re- + formula.

DOOM

*reformulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformuleáză

reformulaseră
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Pref. re- + formula.

DOOM

*reformulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformuleáză

reformulaserăm
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Pref. re- + formula.

DOOM

*reformulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformuleáză

reformulaserăți
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Pref. re- + formula.

DOOM

*reformulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformuleáză

reformulaseși
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Pref. re- + formula.

DOOM

*reformulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformuleáză

reformulaseți
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Pref. re- + formula.

DOOM

*reformulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformuleáză

reformulat
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Pref. re- + formula.

DOOM

*reformulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformuleáză

reformulat
REFORMULÁT, -Ă, reformulați, -te, adj. Care a fost formulat din nou (în alți termeni). – V. reformula.

reformulata
REFORMULÁT, -Ă, reformulați, -te, adj. Care a fost formulat din nou (în alți termeni). – V. reformula.

reformulate
REFORMULÁT, -Ă, reformulați, -te, adj. Care a fost formulat din nou (în alți termeni). – V. reformula.

reformulatei
REFORMULÁT, -Ă, reformulați, -te, adj. Care a fost formulat din nou (în alți termeni). – V. reformula.

reformulatele
REFORMULÁT, -Ă, reformulați, -te, adj. Care a fost formulat din nou (în alți termeni). – V. reformula.

reformulatelor
REFORMULÁT, -Ă, reformulați, -te, adj. Care a fost formulat din nou (în alți termeni). – V. reformula.

reformulatul
REFORMULÁT, -Ă, reformulați, -te, adj. Care a fost formulat din nou (în alți termeni). – V. reformula.

reformulatului
REFORMULÁT, -Ă, reformulați, -te, adj. Care a fost formulat din nou (în alți termeni). – V. reformula.

reformulau
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Pref. re- + formula.

DOOM

*reformulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformuleáză

reformulași
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Pref. re- + formula.

DOOM

*reformulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformuleáză

reformulați
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Pref. re- + formula.

DOOM

*reformulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformuleáză

reformulați
REFORMULÁT, -Ă, reformulați, -te, adj. Care a fost formulat din nou (în alți termeni). – V. reformula.

reformulații
REFORMULÁT, -Ă, reformulați, -te, adj. Care a fost formulat din nou (în alți termeni). – V. reformula.

reformulaților
REFORMULÁT, -Ă, reformulați, -te, adj. Care a fost formulat din nou (în alți termeni). – V. reformula.

reformulează
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Pref. re- + formula.

DOOM

*reformulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformuleáză

reformulez
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Pref. re- + formula.

DOOM

*reformulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformuleáză

reformuleze
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Pref. re- + formula.

DOOM

*reformulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformuleáză

reformulezi
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Pref. re- + formula.

DOOM

*reformulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformuleáză

reformulând
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Pref. re- + formula.

DOOM

*reformulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformuleáză

reformulînd
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Pref. re- + formula.

DOOM

*reformulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformuleáză

reformulări
REFORMULÁRE, reformulări, s. f. Acțiunea de a reformula și rezultatul ei. – V. reformula.

DOOM

*reformuláre s. f., g.-d. art. reformulắrii; pl. reformulắri

reformulării
REFORMULÁRE, reformulări, s. f. Acțiunea de a reformula și rezultatul ei. – V. reformula.

DOOM

*reformuláre s. f., g.-d. art. reformulắrii; pl. reformulắri

reformulările
REFORMULÁRE, reformulări, s. f. Acțiunea de a reformula și rezultatul ei. – V. reformula.

DOOM

*reformuláre s. f., g.-d. art. reformulắrii; pl. reformulắri

reformulărilor
REFORMULÁRE, reformulări, s. f. Acțiunea de a reformula și rezultatul ei. – V. reformula.

DOOM

*reformuláre s. f., g.-d. art. reformulắrii; pl. reformulắri

reformând
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.

DOOM

reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză

reformînd
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.

DOOM

reformá (a ~) vb., ind. prez. 3 reformeáză

reformări
REFORMÁRE, reformări, s. f. Acțiunea de a (se) reforma și rezultatul ei. ♦ (Rar) Reformă (2). – V. reforma.

DOOM

reformáre s. f., g.-d. art. reformắrii; pl. reformắri

reformării
REFORMÁRE, reformări, s. f. Acțiunea de a (se) reforma și rezultatul ei. ♦ (Rar) Reformă (2). – V. reforma.

DOOM

reformáre s. f., g.-d. art. reformắrii; pl. reformắri

reformările
REFORMÁRE, reformări, s. f. Acțiunea de a (se) reforma și rezultatul ei. ♦ (Rar) Reformă (2). – V. reforma.

DOOM

reformáre s. f., g.-d. art. reformắrii; pl. reformắri

reformărilor
REFORMÁRE, reformări, s. f. Acțiunea de a (se) reforma și rezultatul ei. ♦ (Rar) Reformă (2). – V. reforma.

DOOM

reformáre s. f., g.-d. art. reformắrii; pl. reformắri

refracta
REFRACTÁ, pers. 3 refráctă, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracției. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracției. – Din fr. réfracter.

DOOM

refractá (a ~) (re-frac-) vb., ind. prez. 3 refráctă

refractabilitate
REFRACTABILITÁTE s.f. Refractaritate (1). [Et. incertă].

refractar
REFRACTÁR, -Ă, refractari, -e, adj. 1. (Despre materiale) Care rezistă la temperaturi înalte fără a-și schimba structura, compoziția și caracteristicile. ◊ Cărămidă refractară = cărămidă fabricată dintr-un material special, rezistentă la temperaturi înalte, folosită la căptușirea focarelor de. la cuptoarele industriale, de la cazanele de încălzire centrală, de la locomotive etc; 2. Fig. (Despre oameni, caractere etc.) Care refuză să se supună la ceva, care se împotrivește. – Din fr. réfractaire, lat. refractarius.

DOOM

refractár (re-frac-) adj. m., pl. refractári; f. refractáră, pl. refractáre

refractara
REFRACTÁR, -Ă, refractari, -e, adj. 1. (Despre materiale) Care rezistă la temperaturi înalte fără a-și schimba structura, compoziția și caracteristicile. ◊ Cărămidă refractară = cărămidă fabricată dintr-un material special, rezistentă la temperaturi înalte, folosită la căptușirea focarelor de. la cuptoarele industriale, de la cazanele de încălzire centrală, de la locomotive etc; 2. Fig. (Despre oameni, caractere etc.) Care refuză să se supună la ceva, care se împotrivește. – Din fr. réfractaire, lat. refractarius.

DOOM

refractár (re-frac-) adj. m., pl. refractári; f. refractáră, pl. refractáre

refractare
REFRACTÁ, pers. 3 refráctă, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracției. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracției. – Din fr. réfracter.

DOOM

refractá (a ~) (re-frac-) vb., ind. prez. 3 refráctă

refractare
REFRACTÁR, -Ă, refractari, -e, adj. 1. (Despre materiale) Care rezistă la temperaturi înalte fără a-și schimba structura, compoziția și caracteristicile. ◊ Cărămidă refractară = cărămidă fabricată dintr-un material special, rezistentă la temperaturi înalte, folosită la căptușirea focarelor de. la cuptoarele industriale, de la cazanele de încălzire centrală, de la locomotive etc; 2. Fig. (Despre oameni, caractere etc.) Care refuză să se supună la ceva, care se împotrivește. – Din fr. réfractaire, lat. refractarius.

DOOM

refractár (re-frac-) adj. m., pl. refractári; f. refractáră, pl. refractáre

refractarei
REFRACTÁR, -Ă, refractari, -e, adj. 1. (Despre materiale) Care rezistă la temperaturi înalte fără a-și schimba structura, compoziția și caracteristicile. ◊ Cărămidă refractară = cărămidă fabricată dintr-un material special, rezistentă la temperaturi înalte, folosită la căptușirea focarelor de. la cuptoarele industriale, de la cazanele de încălzire centrală, de la locomotive etc; 2. Fig. (Despre oameni, caractere etc.) Care refuză să se supună la ceva, care se împotrivește. – Din fr. réfractaire, lat. refractarius.

DOOM

refractár (re-frac-) adj. m., pl. refractári; f. refractáră, pl. refractáre

refractarele
REFRACTÁR, -Ă, refractari, -e, adj. 1. (Despre materiale) Care rezistă la temperaturi înalte fără a-și schimba structura, compoziția și caracteristicile. ◊ Cărămidă refractară = cărămidă fabricată dintr-un material special, rezistentă la temperaturi înalte, folosită la căptușirea focarelor de. la cuptoarele industriale, de la cazanele de încălzire centrală, de la locomotive etc; 2. Fig. (Despre oameni, caractere etc.) Care refuză să se supună la ceva, care se împotrivește. – Din fr. réfractaire, lat. refractarius.

DOOM

refractár (re-frac-) adj. m., pl. refractári; f. refractáră, pl. refractáre

refractarelor
REFRACTÁR, -Ă, refractari, -e, adj. 1. (Despre materiale) Care rezistă la temperaturi înalte fără a-și schimba structura, compoziția și caracteristicile. ◊ Cărămidă refractară = cărămidă fabricată dintr-un material special, rezistentă la temperaturi înalte, folosită la căptușirea focarelor de. la cuptoarele industriale, de la cazanele de încălzire centrală, de la locomotive etc; 2. Fig. (Despre oameni, caractere etc.) Care refuză să se supună la ceva, care se împotrivește. – Din fr. réfractaire, lat. refractarius.

DOOM

refractár (re-frac-) adj. m., pl. refractári; f. refractáră, pl. refractáre

refractari
REFRACTÁR, -Ă, refractari, -e, adj. 1. (Despre materiale) Care rezistă la temperaturi înalte fără a-și schimba structura, compoziția și caracteristicile. ◊ Cărămidă refractară = cărămidă fabricată dintr-un material special, rezistentă la temperaturi înalte, folosită la căptușirea focarelor de. la cuptoarele industriale, de la cazanele de încălzire centrală, de la locomotive etc; 2. Fig. (Despre oameni, caractere etc.) Care refuză să se supună la ceva, care se împotrivește. – Din fr. réfractaire, lat. refractarius.

DOOM

refractár (re-frac-) adj. m., pl. refractári; f. refractáră, pl. refractáre

refractarii
REFRACTÁR, -Ă, refractari, -e, adj. 1. (Despre materiale) Care rezistă la temperaturi înalte fără a-și schimba structura, compoziția și caracteristicile. ◊ Cărămidă refractară = cărămidă fabricată dintr-un material special, rezistentă la temperaturi înalte, folosită la căptușirea focarelor de. la cuptoarele industriale, de la cazanele de încălzire centrală, de la locomotive etc; 2. Fig. (Despre oameni, caractere etc.) Care refuză să se supună la ceva, care se împotrivește. – Din fr. réfractaire, lat. refractarius.

DOOM

refractár (re-frac-) adj. m., pl. refractári; f. refractáră, pl. refractáre

refractarilor
REFRACTÁR, -Ă, refractari, -e, adj. 1. (Despre materiale) Care rezistă la temperaturi înalte fără a-și schimba structura, compoziția și caracteristicile. ◊ Cărămidă refractară = cărămidă fabricată dintr-un material special, rezistentă la temperaturi înalte, folosită la căptușirea focarelor de. la cuptoarele industriale, de la cazanele de încălzire centrală, de la locomotive etc; 2. Fig. (Despre oameni, caractere etc.) Care refuză să se supună la ceva, care se împotrivește. – Din fr. réfractaire, lat. refractarius.

DOOM

refractár (re-frac-) adj. m., pl. refractári; f. refractáră, pl. refractáre

refractarism
REFRACTARÍSM s. n. (Rar) Atitudine refractară; împotrivire, nesupunere. – Refractar + suf. -ism.

DOOM

refractarísm (rar) (re-frac-) s. n.

refractarismul
REFRACTARÍSM s. n. (Rar) Atitudine refractară; împotrivire, nesupunere. – Refractar + suf. -ism.

DOOM

refractarísm (rar) (re-frac-) s. n.

refractarismului
REFRACTARÍSM s. n. (Rar) Atitudine refractară; împotrivire, nesupunere. – Refractar + suf. -ism.

DOOM

refractarísm (rar) (re-frac-) s. n.

refractaritate
REFRACTARITÁTE s. f. 1. (Rar) Proprietate a unor materiale de a fi refractare. 2. Temperatură la care se înmoaie un material refractar. – Din fr. réfractairité.

DOOM

refractaritáte (rar) (re-frac-) s. f., g.-d. art. refractaritắții

refractaritatea
REFRACTARITÁTE s. f. 1. (Rar) Proprietate a unor materiale de a fi refractare. 2. Temperatură la care se înmoaie un material refractar. – Din fr. réfractairité.

DOOM

refractaritáte (rar) (re-frac-) s. f., g.-d. art. refractaritắții

refractarități
REFRACTARITÁTE s. f. 1. (Rar) Proprietate a unor materiale de a fi refractare. 2. Temperatură la care se înmoaie un material refractar. – Din fr. réfractairité.

DOOM

refractaritáte (rar) (re-frac-) s. f., g.-d. art. refractaritắții

refractarității
REFRACTARITÁTE s. f. 1. (Rar) Proprietate a unor materiale de a fi refractare. 2. Temperatură la care se înmoaie un material refractar. – Din fr. réfractairité.

DOOM

refractaritáte (rar) (re-frac-) s. f., g.-d. art. refractaritắții

refractarul
REFRACTÁR, -Ă, refractari, -e, adj. 1. (Despre materiale) Care rezistă la temperaturi înalte fără a-și schimba structura, compoziția și caracteristicile. ◊ Cărămidă refractară = cărămidă fabricată dintr-un material special, rezistentă la temperaturi înalte, folosită la căptușirea focarelor de. la cuptoarele industriale, de la cazanele de încălzire centrală, de la locomotive etc; 2. Fig. (Despre oameni, caractere etc.) Care refuză să se supună la ceva, care se împotrivește. – Din fr. réfractaire, lat. refractarius.

DOOM

refractár (re-frac-) adj. m., pl. refractári; f. refractáră, pl. refractáre

refractarului
REFRACTÁR, -Ă, refractari, -e, adj. 1. (Despre materiale) Care rezistă la temperaturi înalte fără a-și schimba structura, compoziția și caracteristicile. ◊ Cărămidă refractară = cărămidă fabricată dintr-un material special, rezistentă la temperaturi înalte, folosită la căptușirea focarelor de. la cuptoarele industriale, de la cazanele de încălzire centrală, de la locomotive etc; 2. Fig. (Despre oameni, caractere etc.) Care refuză să se supună la ceva, care se împotrivește. – Din fr. réfractaire, lat. refractarius.

DOOM

refractár (re-frac-) adj. m., pl. refractári; f. refractáră, pl. refractáre

refractară
REFRACTÁ, pers. 3 refráctă, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracției. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracției. – Din fr. réfracter.

DOOM

refractá (a ~) (re-frac-) vb., ind. prez. 3 refráctă

refractase
REFRACTÁ, pers. 3 refráctă, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracției. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracției. – Din fr. réfracter.

DOOM

refractá (a ~) (re-frac-) vb., ind. prez. 3 refráctă

refractaseră
REFRACTÁ, pers. 3 refráctă, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracției. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracției. – Din fr. réfracter.

DOOM

refractá (a ~) (re-frac-) vb., ind. prez. 3 refráctă

refractat
REFRACTÁ, pers. 3 refráctă, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracției. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracției. – Din fr. réfracter.

DOOM

refractá (a ~) (re-frac-) vb., ind. prez. 3 refráctă

refractat
REFRACTÁT, -Ă, refractați, -te, adj. (Despre unele raze luminoase) Frânt, deviat (după anumite legi) la trecerea dintr-un mediu în altul. – V. refracta.

refractata
REFRACTÁT, -Ă, refractați, -te, adj. (Despre unele raze luminoase) Frânt, deviat (după anumite legi) la trecerea dintr-un mediu în altul. – V. refracta.

refractate
REFRACTÁT, -Ă, refractați, -te, adj. (Despre unele raze luminoase) Frânt, deviat (după anumite legi) la trecerea dintr-un mediu în altul. – V. refracta.

refractatei
REFRACTÁT, -Ă, refractați, -te, adj. (Despre unele raze luminoase) Frânt, deviat (după anumite legi) la trecerea dintr-un mediu în altul. – V. refracta.

refractatele
REFRACTÁT, -Ă, refractați, -te, adj. (Despre unele raze luminoase) Frânt, deviat (după anumite legi) la trecerea dintr-un mediu în altul. – V. refracta.

refractatelor
REFRACTÁT, -Ă, refractați, -te, adj. (Despre unele raze luminoase) Frânt, deviat (după anumite legi) la trecerea dintr-un mediu în altul. – V. refracta.

refractatul
REFRACTÁT, -Ă, refractați, -te, adj. (Despre unele raze luminoase) Frânt, deviat (după anumite legi) la trecerea dintr-un mediu în altul. – V. refracta.

refractatului
REFRACTÁT, -Ă, refractați, -te, adj. (Despre unele raze luminoase) Frânt, deviat (după anumite legi) la trecerea dintr-un mediu în altul. – V. refracta.

refractau
REFRACTÁ, pers. 3 refráctă, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracției. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracției. – Din fr. réfracter.

DOOM

refractá (a ~) (re-frac-) vb., ind. prez. 3 refráctă

refractați
REFRACTÁT, -Ă, refractați, -te, adj. (Despre unele raze luminoase) Frânt, deviat (după anumite legi) la trecerea dintr-un mediu în altul. – V. refracta.

refractații
REFRACTÁT, -Ă, refractați, -te, adj. (Despre unele raze luminoase) Frânt, deviat (după anumite legi) la trecerea dintr-un mediu în altul. – V. refracta.

refractaților
REFRACTÁT, -Ă, refractați, -te, adj. (Despre unele raze luminoase) Frânt, deviat (după anumite legi) la trecerea dintr-un mediu în altul. – V. refracta.

refracte
REFRACTÁ, pers. 3 refráctă, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracției. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracției. – Din fr. réfracter.

DOOM

refractá (a ~) (re-frac-) vb., ind. prez. 3 refráctă

refractoare
REFRACTÓR, refractoare, s. n. 1. Lunetă astronomică al cărei obiectiv este o lentilă. 2. Dispozitiv optic care schimbă direcția fluxului luminos emis de o sursă luminoasă prin fenomenul de refracție. 3. (Astron.) Telescop în care imaginea se obține cu ajutorul unui obiectiv alcătuit din mai multe lentile. – Din fr. réfracteur, germ. Refraktor.

DOOM

refractór (re-frac-) s. n., pl. refractoáre

refractoarele
REFRACTÓR, refractoare, s. n. 1. Lunetă astronomică al cărei obiectiv este o lentilă. 2. Dispozitiv optic care schimbă direcția fluxului luminos emis de o sursă luminoasă prin fenomenul de refracție. 3. (Astron.) Telescop în care imaginea se obține cu ajutorul unui obiectiv alcătuit din mai multe lentile. – Din fr. réfracteur, germ. Refraktor.

DOOM

refractór (re-frac-) s. n., pl. refractoáre

refractoarelor
REFRACTÓR, refractoare, s. n. 1. Lunetă astronomică al cărei obiectiv este o lentilă. 2. Dispozitiv optic care schimbă direcția fluxului luminos emis de o sursă luminoasă prin fenomenul de refracție. 3. (Astron.) Telescop în care imaginea se obține cu ajutorul unui obiectiv alcătuit din mai multe lentile. – Din fr. réfracteur, germ. Refraktor.

DOOM

refractór (re-frac-) s. n., pl. refractoáre

refractometre
REFRACTOMÉTRU, refractometre, s. n. Instrument optic pentru măsurarea indicelui de refracție al substanțelor. – Din fr. réfractomètre.

DOOM

refractométru (re-frac-, -me-tru) s. n., art. refractométrul; pl. refractométre

refractometrele
REFRACTOMÉTRU, refractometre, s. n. Instrument optic pentru măsurarea indicelui de refracție al substanțelor. – Din fr. réfractomètre.

DOOM

refractométru (re-frac-, -me-tru) s. n., art. refractométrul; pl. refractométre

refractometrelor
REFRACTOMÉTRU, refractometre, s. n. Instrument optic pentru măsurarea indicelui de refracție al substanțelor. – Din fr. réfractomètre.

DOOM

refractométru (re-frac-, -me-tru) s. n., art. refractométrul; pl. refractométre

refractometria
REFRACTOMETRÍE s. f. Ansamblul procedeelor utilizate pentru determinarea indicilor de refracție ai substanțelor și pentru studierea altor proprietăți legate de valorile acestor indici. – Din fr. réfractométrie.

DOOM

refractometríe (re-frac-, -me-tri-) s. f., art. refractometría, g.-d. refractometríi, art. refractometríei

refractometrie
REFRACTOMETRÍE s. f. Ansamblul procedeelor utilizate pentru determinarea indicilor de refracție ai substanțelor și pentru studierea altor proprietăți legate de valorile acestor indici. – Din fr. réfractométrie.

DOOM

refractometríe (re-frac-, -me-tri-) s. f., art. refractometría, g.-d. refractometríi, art. refractometríei

refractometriei
REFRACTOMETRÍE s. f. Ansamblul procedeelor utilizate pentru determinarea indicilor de refracție ai substanțelor și pentru studierea altor proprietăți legate de valorile acestor indici. – Din fr. réfractométrie.

DOOM

refractometríe (re-frac-, -me-tri-) s. f., art. refractometría, g.-d. refractometríi, art. refractometríei

refractometrii
REFRACTOMETRÍE s. f. Ansamblul procedeelor utilizate pentru determinarea indicilor de refracție ai substanțelor și pentru studierea altor proprietăți legate de valorile acestor indici. – Din fr. réfractométrie.

DOOM

refractometríe (re-frac-, -me-tri-) s. f., art. refractometría, g.-d. refractometríi, art. refractometríei

refractometriile
REFRACTOMETRÍE s. f. Ansamblul procedeelor utilizate pentru determinarea indicilor de refracție ai substanțelor și pentru studierea altor proprietăți legate de valorile acestor indici. – Din fr. réfractométrie.

DOOM

refractometríe (re-frac-, -me-tri-) s. f., art. refractometría, g.-d. refractometríi, art. refractometríei

refractometriilor
REFRACTOMETRÍE s. f. Ansamblul procedeelor utilizate pentru determinarea indicilor de refracție ai substanțelor și pentru studierea altor proprietăți legate de valorile acestor indici. – Din fr. réfractométrie.

DOOM

refractometríe (re-frac-, -me-tri-) s. f., art. refractometría, g.-d. refractometríi, art. refractometríei

refractometru
REFRACTOMÉTRU, refractometre, s. n. Instrument optic pentru măsurarea indicelui de refracție al substanțelor. – Din fr. réfractomètre.

DOOM

refractométru (re-frac-, -me-tru) s. n., art. refractométrul; pl. refractométre

refractometrul
REFRACTOMÉTRU, refractometre, s. n. Instrument optic pentru măsurarea indicelui de refracție al substanțelor. – Din fr. réfractomètre.

DOOM

refractométru (re-frac-, -me-tru) s. n., art. refractométrul; pl. refractométre

refractometrului
REFRACTOMÉTRU, refractometre, s. n. Instrument optic pentru măsurarea indicelui de refracție al substanțelor. – Din fr. réfractomètre.

DOOM

refractométru (re-frac-, -me-tru) s. n., art. refractométrul; pl. refractométre

refractor
REFRACTÓR, refractoare, s. n. 1. Lunetă astronomică al cărei obiectiv este o lentilă. 2. Dispozitiv optic care schimbă direcția fluxului luminos emis de o sursă luminoasă prin fenomenul de refracție. 3. (Astron.) Telescop în care imaginea se obține cu ajutorul unui obiectiv alcătuit din mai multe lentile. – Din fr. réfracteur, germ. Refraktor.

DOOM

refractór (re-frac-) s. n., pl. refractoáre

refractorul
REFRACTÓR, refractoare, s. n. 1. Lunetă astronomică al cărei obiectiv este o lentilă. 2. Dispozitiv optic care schimbă direcția fluxului luminos emis de o sursă luminoasă prin fenomenul de refracție. 3. (Astron.) Telescop în care imaginea se obține cu ajutorul unui obiectiv alcătuit din mai multe lentile. – Din fr. réfracteur, germ. Refraktor.

DOOM

refractór (re-frac-) s. n., pl. refractoáre

refractorului
REFRACTÓR, refractoare, s. n. 1. Lunetă astronomică al cărei obiectiv este o lentilă. 2. Dispozitiv optic care schimbă direcția fluxului luminos emis de o sursă luminoasă prin fenomenul de refracție. 3. (Astron.) Telescop în care imaginea se obține cu ajutorul unui obiectiv alcătuit din mai multe lentile. – Din fr. réfracteur, germ. Refraktor.

DOOM

refractór (re-frac-) s. n., pl. refractoáre

refractând
REFRACTÁ, pers. 3 refráctă, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracției. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracției. – Din fr. réfracter.

DOOM

refractá (a ~) (re-frac-) vb., ind. prez. 3 refráctă

refractînd
REFRACTÁ, pers. 3 refráctă, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracției. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracției. – Din fr. réfracter.

DOOM

refractá (a ~) (re-frac-) vb., ind. prez. 3 refráctă

refracția
REFRÁCȚIE, refracții, s. f. (Fiz.) Fenomen de abatere a direcției de propagare a unei unde, a unei radiații sau a unui corpuscul, când aceștia întâlnesc suprafața de separație a două medii diferite. ◊ Indice de refracție = număr care caracterizează fenomenul de refracție a unei radiații luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiații sau a acelor unde în mediul din care provin și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund. Refracție astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorată refracției sale în atmosfera terestră. [Var.: refracțiúne s. f.] – Din fr. réfraction, lat. refractio, -onis.

DOOM

refrácție (fenomen fizic) (re-frac-ți-e) s. f., art. refrácția (-ți-a), g.-d. art. refrácției; pl. refrácții, art. refrácțiile (-ți-i-)

refracție
REFRÁCȚIE, refracții, s. f. (Fiz.) Fenomen de abatere a direcției de propagare a unei unde, a unei radiații sau a unui corpuscul, când aceștia întâlnesc suprafața de separație a două medii diferite. ◊ Indice de refracție = număr care caracterizează fenomenul de refracție a unei radiații luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiații sau a acelor unde în mediul din care provin și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund. Refracție astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorată refracției sale în atmosfera terestră. [Var.: refracțiúne s. f.] – Din fr. réfraction, lat. refractio, -onis.

DOOM

refrácție (fenomen fizic) (re-frac-ți-e) s. f., art. refrácția (-ți-a), g.-d. art. refrácției; pl. refrácții, art. refrácțiile (-ți-i-)

refracției
REFRÁCȚIE, refracții, s. f. (Fiz.) Fenomen de abatere a direcției de propagare a unei unde, a unei radiații sau a unui corpuscul, când aceștia întâlnesc suprafața de separație a două medii diferite. ◊ Indice de refracție = număr care caracterizează fenomenul de refracție a unei radiații luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiații sau a acelor unde în mediul din care provin și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund. Refracție astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorată refracției sale în atmosfera terestră. [Var.: refracțiúne s. f.] – Din fr. réfraction, lat. refractio, -onis.

DOOM

refrácție (fenomen fizic) (re-frac-ți-e) s. f., art. refrácția (-ți-a), g.-d. art. refrácției; pl. refrácții, art. refrácțiile (-ți-i-)

refracții
REFRÁCȚIE, refracții, s. f. (Fiz.) Fenomen de abatere a direcției de propagare a unei unde, a unei radiații sau a unui corpuscul, când aceștia întâlnesc suprafața de separație a două medii diferite. ◊ Indice de refracție = număr care caracterizează fenomenul de refracție a unei radiații luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiații sau a acelor unde în mediul din care provin și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund. Refracție astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorată refracției sale în atmosfera terestră. [Var.: refracțiúne s. f.] – Din fr. réfraction, lat. refractio, -onis.

DOOM

refrácție (fenomen fizic) (re-frac-ți-e) s. f., art. refrácția (-ți-a), g.-d. art. refrácției; pl. refrácții, art. refrácțiile (-ți-i-)

refracțiile
REFRÁCȚIE, refracții, s. f. (Fiz.) Fenomen de abatere a direcției de propagare a unei unde, a unei radiații sau a unui corpuscul, când aceștia întâlnesc suprafața de separație a două medii diferite. ◊ Indice de refracție = număr care caracterizează fenomenul de refracție a unei radiații luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiații sau a acelor unde în mediul din care provin și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund. Refracție astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorată refracției sale în atmosfera terestră. [Var.: refracțiúne s. f.] – Din fr. réfraction, lat. refractio, -onis.

DOOM

refrácție (fenomen fizic) (re-frac-ți-e) s. f., art. refrácția (-ți-a), g.-d. art. refrácției; pl. refrácții, art. refrácțiile (-ți-i-)

refracțiilor
REFRÁCȚIE, refracții, s. f. (Fiz.) Fenomen de abatere a direcției de propagare a unei unde, a unei radiații sau a unui corpuscul, când aceștia întâlnesc suprafața de separație a două medii diferite. ◊ Indice de refracție = număr care caracterizează fenomenul de refracție a unei radiații luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiații sau a acelor unde în mediul din care provin și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund. Refracție astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorată refracției sale în atmosfera terestră. [Var.: refracțiúne s. f.] – Din fr. réfraction, lat. refractio, -onis.

DOOM

refrácție (fenomen fizic) (re-frac-ți-e) s. f., art. refrácția (-ți-a), g.-d. art. refrácției; pl. refrácții, art. refrácțiile (-ți-i-)

refracțiune
REFRÁCȚIE, refracții, s. f. (Fiz.) Fenomen de abatere a direcției de propagare a unei unde, a unei radiații sau a unui corpuscul, când aceștia întâlnesc suprafața de separație a două medii diferite. ◊ Indice de refracție = număr care caracterizează fenomenul de refracție a unei radiații luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiații sau a acelor unde în mediul din care provin și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund. Refracție astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorată refracției sale în atmosfera terestră. [Var.: refracțiúne s. f.] – Din fr. réfraction, lat. refractio, -onis.

DOOM

refrácție (fenomen fizic) (re-frac-ți-e) s. f., art. refrácția (-ți-a), g.-d. art. refrácției; pl. refrácții, art. refrácțiile (-ți-i-)

refrangibil
REFRANGÍBIL, -Ă, refrangibili, -e, adj. (Rar) Care se poate refracta. – Din fr. réfrangible.

DOOM

refrangíbil (rar) (re-fran-) adj. m., pl. refrangíbili; f. refrangíbilă, pl. refrangíbile

refrangibila
REFRANGÍBIL, -Ă, refrangibili, -e, adj. (Rar) Care se poate refracta. – Din fr. réfrangible.

DOOM

refrangíbil (rar) (re-fran-) adj. m., pl. refrangíbili; f. refrangíbilă, pl. refrangíbile

refrangibile
REFRANGÍBIL, -Ă, refrangibili, -e, adj. (Rar) Care se poate refracta. – Din fr. réfrangible.

DOOM

refrangíbil (rar) (re-fran-) adj. m., pl. refrangíbili; f. refrangíbilă, pl. refrangíbile

refrangibilei
REFRANGÍBIL, -Ă, refrangibili, -e, adj. (Rar) Care se poate refracta. – Din fr. réfrangible.

DOOM

refrangíbil (rar) (re-fran-) adj. m., pl. refrangíbili; f. refrangíbilă, pl. refrangíbile

refrangibilele
REFRANGÍBIL, -Ă, refrangibili, -e, adj. (Rar) Care se poate refracta. – Din fr. réfrangible.

DOOM

refrangíbil (rar) (re-fran-) adj. m., pl. refrangíbili; f. refrangíbilă, pl. refrangíbile

refrangibilelor
REFRANGÍBIL, -Ă, refrangibili, -e, adj. (Rar) Care se poate refracta. – Din fr. réfrangible.

DOOM

refrangíbil (rar) (re-fran-) adj. m., pl. refrangíbili; f. refrangíbilă, pl. refrangíbile

refrangibili
REFRANGÍBIL, -Ă, refrangibili, -e, adj. (Rar) Care se poate refracta. – Din fr. réfrangible.

DOOM

refrangíbil (rar) (re-fran-) adj. m., pl. refrangíbili; f. refrangíbilă, pl. refrangíbile

refrangibilii
REFRANGÍBIL, -Ă, refrangibili, -e, adj. (Rar) Care se poate refracta. – Din fr. réfrangible.

DOOM

refrangíbil (rar) (re-fran-) adj. m., pl. refrangíbili; f. refrangíbilă, pl. refrangíbile

refrangibililor
REFRANGÍBIL, -Ă, refrangibili, -e, adj. (Rar) Care se poate refracta. – Din fr. réfrangible.

DOOM

refrangíbil (rar) (re-fran-) adj. m., pl. refrangíbili; f. refrangíbilă, pl. refrangíbile

refrangibilitate
REFRANGIBILITÁTE, refrangibilități, s. f. (Rar) Însușirea de a se refracta. – Din fr. réfrangibilité.

DOOM

refrangibilitáte (rar) (re-fran-) s. f., g.-d. art. refrangibilitắții; pl. refrangibilitắți

refrangibilitatea
REFRANGIBILITÁTE, refrangibilități, s. f. (Rar) Însușirea de a se refracta. – Din fr. réfrangibilité.

DOOM

refrangibilitáte (rar) (re-fran-) s. f., g.-d. art. refrangibilitắții; pl. refrangibilitắți

refrangibilități
REFRANGIBILITÁTE, refrangibilități, s. f. (Rar) Însușirea de a se refracta. – Din fr. réfrangibilité.

DOOM

refrangibilitáte (rar) (re-fran-) s. f., g.-d. art. refrangibilitắții; pl. refrangibilitắți

refrangibilității
REFRANGIBILITÁTE, refrangibilități, s. f. (Rar) Însușirea de a se refracta. – Din fr. réfrangibilité.

DOOM

refrangibilitáte (rar) (re-fran-) s. f., g.-d. art. refrangibilitắții; pl. refrangibilitắți

refrangibilitățile
REFRANGIBILITÁTE, refrangibilități, s. f. (Rar) Însușirea de a se refracta. – Din fr. réfrangibilité.

DOOM

refrangibilitáte (rar) (re-fran-) s. f., g.-d. art. refrangibilitắții; pl. refrangibilitắți

refrangibilităților
REFRANGIBILITÁTE, refrangibilități, s. f. (Rar) Însușirea de a se refracta. – Din fr. réfrangibilité.

DOOM

refrangibilitáte (rar) (re-fran-) s. f., g.-d. art. refrangibilitắții; pl. refrangibilitắți

refrangibilul
REFRANGÍBIL, -Ă, refrangibili, -e, adj. (Rar) Care se poate refracta. – Din fr. réfrangible.

DOOM

refrangíbil (rar) (re-fran-) adj. m., pl. refrangíbili; f. refrangíbilă, pl. refrangíbile

refrangibilului
REFRANGÍBIL, -Ă, refrangibili, -e, adj. (Rar) Care se poate refracta. – Din fr. réfrangible.

DOOM

refrangíbil (rar) (re-fran-) adj. m., pl. refrangíbili; f. refrangíbilă, pl. refrangíbile

refren
REFRÉN, refrene, s. n. 1. Cuvânt, vers sau grup de versuri care se repetă după una sau mai multe strofe, cu rolul de a sublinia, prin repetiție, o idee poetică. 2. Frază muzicală reluată la sfârșitul cupletelor unui cântec. ♦ Temă principală a rondoului, care se repetă după fiecare cuplet. 3. Fig. Cuvânt, frază, expresie care se repetă stereotip. [Pl. și: refrenuri] – Din fr. refrain.

DOOM

refrén (re-fren) s. n., pl. refréne

refrene
REFRÉN, refrene, s. n. 1. Cuvânt, vers sau grup de versuri care se repetă după una sau mai multe strofe, cu rolul de a sublinia, prin repetiție, o idee poetică. 2. Frază muzicală reluată la sfârșitul cupletelor unui cântec. ♦ Temă principală a rondoului, care se repetă după fiecare cuplet. 3. Fig. Cuvânt, frază, expresie care se repetă stereotip. [Pl. și: refrenuri] – Din fr. refrain.

DOOM

refrén (re-fren) s. n., pl. refréne

refrenele
REFRÉN, refrene, s. n. 1. Cuvânt, vers sau grup de versuri care se repetă după una sau mai multe strofe, cu rolul de a sublinia, prin repetiție, o idee poetică. 2. Frază muzicală reluată la sfârșitul cupletelor unui cântec. ♦ Temă principală a rondoului, care se repetă după fiecare cuplet. 3. Fig. Cuvânt, frază, expresie care se repetă stereotip. [Pl. și: refrenuri] – Din fr. refrain.

DOOM

refrén (re-fren) s. n., pl. refréne

refrenelor
REFRÉN, refrene, s. n. 1. Cuvânt, vers sau grup de versuri care se repetă după una sau mai multe strofe, cu rolul de a sublinia, prin repetiție, o idee poetică. 2. Frază muzicală reluată la sfârșitul cupletelor unui cântec. ♦ Temă principală a rondoului, care se repetă după fiecare cuplet. 3. Fig. Cuvânt, frază, expresie care se repetă stereotip. [Pl. și: refrenuri] – Din fr. refrain.

DOOM

refrén (re-fren) s. n., pl. refréne

refrenul
REFRÉN, refrene, s. n. 1. Cuvânt, vers sau grup de versuri care se repetă după una sau mai multe strofe, cu rolul de a sublinia, prin repetiție, o idee poetică. 2. Frază muzicală reluată la sfârșitul cupletelor unui cântec. ♦ Temă principală a rondoului, care se repetă după fiecare cuplet. 3. Fig. Cuvânt, frază, expresie care se repetă stereotip. [Pl. și: refrenuri] – Din fr. refrain.

DOOM

refrén (re-fren) s. n., pl. refréne

refrenului
REFRÉN, refrene, s. n. 1. Cuvânt, vers sau grup de versuri care se repetă după una sau mai multe strofe, cu rolul de a sublinia, prin repetiție, o idee poetică. 2. Frază muzicală reluată la sfârșitul cupletelor unui cântec. ♦ Temă principală a rondoului, care se repetă după fiecare cuplet. 3. Fig. Cuvânt, frază, expresie care se repetă stereotip. [Pl. și: refrenuri] – Din fr. refrain.

DOOM

refrén (re-fren) s. n., pl. refréne

refrigera
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

DOOM

refrigerá (a ~) (re-fri-) vb., ind. prez. 3 refrigereáză

refrigerai
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

DOOM

refrigerá (a ~) (re-fri-) vb., ind. prez. 3 refrigereáză

refrigeram
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

DOOM

refrigerá (a ~) (re-fri-) vb., ind. prez. 3 refrigereáză

refrigerare
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

DOOM

refrigerá (a ~) (re-fri-) vb., ind. prez. 3 refrigereáză

refrigerare
REFRIGERÁRE, refrigerări, s. f. Acțiunea de a (se) refrigera și rezultatul ei; răcire a unui produs până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare, în scopul conservării lui îndelungate; refrigerație. – V. refrigera.

DOOM

refrigeráre (re-fri-) s. f., g.-d. art. refrigerắrii; pl. refrigerắri

refrigerarea
REFRIGERÁRE, refrigerări, s. f. Acțiunea de a (se) refrigera și rezultatul ei; răcire a unui produs până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare, în scopul conservării lui îndelungate; refrigerație. – V. refrigera.

DOOM

refrigeráre (re-fri-) s. f., g.-d. art. refrigerắrii; pl. refrigerắri

refrigerară
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

DOOM

refrigerá (a ~) (re-fri-) vb., ind. prez. 3 refrigereáză

refrigerarăm
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

DOOM

refrigerá (a ~) (re-fri-) vb., ind. prez. 3 refrigereáză

refrigerarăți
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

DOOM

refrigerá (a ~) (re-fri-) vb., ind. prez. 3 refrigereáză

refrigerase
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

DOOM

refrigerá (a ~) (re-fri-) vb., ind. prez. 3 refrigereáză

refrigerasem
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

DOOM

refrigerá (a ~) (re-fri-) vb., ind. prez. 3 refrigereáză

refrigeraseră
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

DOOM

refrigerá (a ~) (re-fri-) vb., ind. prez. 3 refrigereáză

refrigeraserăm
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

DOOM

refrigerá (a ~) (re-fri-) vb., ind. prez. 3 refrigereáză

refrigeraserăți
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

DOOM

refrigerá (a ~) (re-fri-) vb., ind. prez. 3 refrigereáză

refrigeraseși
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

DOOM

refrigerá (a ~) (re-fri-) vb., ind. prez. 3 refrigereáză

refrigeraseți
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

DOOM

refrigerá (a ~) (re-fri-) vb., ind. prez. 3 refrigereáză

refrigerat
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

DOOM

refrigerá (a ~) (re-fri-) vb., ind. prez. 3 refrigereáză

refrigerat
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

refrigerata
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

refrigerate
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

refrigeratei
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

refrigeratele
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

refrigeratelor
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

refrigeratoare
REFRIGERATÓR, refrigeratoare, s. n. Aparat sau parte dintr-o instalație frigorigenă, în care se produce, în general cu ajutorul energiei electrice, scăderea temperaturii până aproape de 0°C. – Din fr. réfrigérateur.

DOOM

refrigeratór (re-fri-) s. n., pl. refrigeratoáre

refrigeratoarele
REFRIGERATÓR, refrigeratoare, s. n. Aparat sau parte dintr-o instalație frigorigenă, în care se produce, în general cu ajutorul energiei electrice, scăderea temperaturii până aproape de 0°C. – Din fr. réfrigérateur.

DOOM

refrigeratór (re-fri-) s. n., pl. refrigeratoáre

refrigeratoarelor
REFRIGERATÓR, refrigeratoare, s. n. Aparat sau parte dintr-o instalație frigorigenă, în care se produce, în general cu ajutorul energiei electrice, scăderea temperaturii până aproape de 0°C. – Din fr. réfrigérateur.

DOOM

refrigeratór (re-fri-) s. n., pl. refrigeratoáre

refrigerator
REFRIGERATÓR, refrigeratoare, s. n. Aparat sau parte dintr-o instalație frigorigenă, în care se produce, în general cu ajutorul energiei electrice, scăderea temperaturii până aproape de 0°C. – Din fr. réfrigérateur.

DOOM

refrigeratór (re-fri-) s. n., pl. refrigeratoáre

refrigeratorul
REFRIGERATÓR, refrigeratoare, s. n. Aparat sau parte dintr-o instalație frigorigenă, în care se produce, în general cu ajutorul energiei electrice, scăderea temperaturii până aproape de 0°C. – Din fr. réfrigérateur.

DOOM

refrigeratór (re-fri-) s. n., pl. refrigeratoáre

refrigeratorului
REFRIGERATÓR, refrigeratoare, s. n. Aparat sau parte dintr-o instalație frigorigenă, în care se produce, în general cu ajutorul energiei electrice, scăderea temperaturii până aproape de 0°C. – Din fr. réfrigérateur.

DOOM

refrigeratór (re-fri-) s. n., pl. refrigeratoáre

refrigeratul
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

refrigeratului
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

refrigerau
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

DOOM

refrigerá (a ~) (re-fri-) vb., ind. prez. 3 refrigereáză

refrigerași
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

DOOM

refrigerá (a ~) (re-fri-) vb., ind. prez. 3 refrigereáză

refrigerați
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

DOOM

refrigerá (a ~) (re-fri-) vb., ind. prez. 3 refrigereáză

refrigerați
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

refrigerația
REFRIGERÁȚIE, refrigerații, s. f. Refrigerare. ♦ (Med.) Metodă care constă în răcirea unui membru, a unui segment de membru sau a unei porțiuni limitate de tegument cu ajutorul pungilor de gheață sau al aparatelor refrigerente, în scop anestezic sau terapeutic. – Din fr. réfrigération.

DOOM

refrigeráție (re-fri-, -ți-e) s. f., art. refrigeráția (-ți-a), g.-d. art. refrigeráției; pl. refrigeráții, art. referigeráțiile (-ți-i-)

refrigerație
REFRIGERÁȚIE, refrigerații, s. f. Refrigerare. ♦ (Med.) Metodă care constă în răcirea unui membru, a unui segment de membru sau a unei porțiuni limitate de tegument cu ajutorul pungilor de gheață sau al aparatelor refrigerente, în scop anestezic sau terapeutic. – Din fr. réfrigération.

DOOM

refrigeráție (re-fri-, -ți-e) s. f., art. refrigeráția (-ți-a), g.-d. art. refrigeráției; pl. refrigeráții, art. referigeráțiile (-ți-i-)

refrigerației
REFRIGERÁȚIE, refrigerații, s. f. Refrigerare. ♦ (Med.) Metodă care constă în răcirea unui membru, a unui segment de membru sau a unei porțiuni limitate de tegument cu ajutorul pungilor de gheață sau al aparatelor refrigerente, în scop anestezic sau terapeutic. – Din fr. réfrigération.

DOOM

refrigeráție (re-fri-, -ți-e) s. f., art. refrigeráția (-ți-a), g.-d. art. refrigeráției; pl. refrigeráții, art. referigeráțiile (-ți-i-)

refrigerații
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

refrigerații
REFRIGERÁȚIE, refrigerații, s. f. Refrigerare. ♦ (Med.) Metodă care constă în răcirea unui membru, a unui segment de membru sau a unei porțiuni limitate de tegument cu ajutorul pungilor de gheață sau al aparatelor refrigerente, în scop anestezic sau terapeutic. – Din fr. réfrigération.

DOOM

refrigeráție (re-fri-, -ți-e) s. f., art. refrigeráția (-ți-a), g.-d. art. refrigeráției; pl. refrigeráții, art. referigeráțiile (-ți-i-)

refrigerațiile
REFRIGERÁȚIE, refrigerații, s. f. Refrigerare. ♦ (Med.) Metodă care constă în răcirea unui membru, a unui segment de membru sau a unei porțiuni limitate de tegument cu ajutorul pungilor de gheață sau al aparatelor refrigerente, în scop anestezic sau terapeutic. – Din fr. réfrigération.

DOOM

refrigeráție (re-fri-, -ți-e) s. f., art. refrigeráția (-ți-a), g.-d. art. refrigeráției; pl. refrigeráții, art. referigeráțiile (-ți-i-)

refrigerațiilor
REFRIGERÁȚIE, refrigerații, s. f. Refrigerare. ♦ (Med.) Metodă care constă în răcirea unui membru, a unui segment de membru sau a unei porțiuni limitate de tegument cu ajutorul pungilor de gheață sau al aparatelor refrigerente, în scop anestezic sau terapeutic. – Din fr. réfrigération.

DOOM

refrigeráție (re-fri-, -ți-e) s. f., art. refrigeráția (-ți-a), g.-d. art. refrigeráției; pl. refrigeráții, art. referigeráțiile (-ți-i-)

refrigeraților
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

refrigerațiune
REFRIGERAȚIÚNE s.f. v. refrigerație.

refrigerează
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

DOOM

refrigerá (a ~) (re-fri-) vb., ind. prez. 3 refrigereáză

refrigerent
REFRIGERÉNT, -Ă, refrigerenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care răcește, care produce scăderea temperaturii. 2. S. n. Schimbător de căldură, confecționat din sticlă sau din metal, folosit în lucrările de laborator pentru condensarea vaporilor rezultați la distilare. – Din fr. réfrigérant.

DOOM

refrigerént² (re-fri-) s. n., pl. refrigerénte

refrigerenta
REFRIGERÉNT, -Ă, refrigerenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care răcește, care produce scăderea temperaturii. 2. S. n. Schimbător de căldură, confecționat din sticlă sau din metal, folosit în lucrările de laborator pentru condensarea vaporilor rezultați la distilare. – Din fr. réfrigérant.

DOOM

refrigerént² (re-fri-) s. n., pl. refrigerénte

refrigerente
REFRIGERÉNT, -Ă, refrigerenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care răcește, care produce scăderea temperaturii. 2. S. n. Schimbător de căldură, confecționat din sticlă sau din metal, folosit în lucrările de laborator pentru condensarea vaporilor rezultați la distilare. – Din fr. réfrigérant.

DOOM

refrigerént² (re-fri-) s. n., pl. refrigerénte

refrigerentei
REFRIGERÉNT, -Ă, refrigerenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care răcește, care produce scăderea temperaturii. 2. S. n. Schimbător de căldură, confecționat din sticlă sau din metal, folosit în lucrările de laborator pentru condensarea vaporilor rezultați la distilare. – Din fr. réfrigérant.

DOOM

refrigerént² (re-fri-) s. n., pl. refrigerénte

refrigerentele
REFRIGERÉNT, -Ă, refrigerenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care răcește, care produce scăderea temperaturii. 2. S. n. Schimbător de căldură, confecționat din sticlă sau din metal, folosit în lucrările de laborator pentru condensarea vaporilor rezultați la distilare. – Din fr. réfrigérant.

DOOM

refrigerént² (re-fri-) s. n., pl. refrigerénte

refrigerentelor
REFRIGERÉNT, -Ă, refrigerenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care răcește, care produce scăderea temperaturii. 2. S. n. Schimbător de căldură, confecționat din sticlă sau din metal, folosit în lucrările de laborator pentru condensarea vaporilor rezultați la distilare. – Din fr. réfrigérant.

DOOM

refrigerént² (re-fri-) s. n., pl. refrigerénte

refrigerentul
REFRIGERÉNT, -Ă, refrigerenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care răcește, care produce scăderea temperaturii. 2. S. n. Schimbător de căldură, confecționat din sticlă sau din metal, folosit în lucrările de laborator pentru condensarea vaporilor rezultați la distilare. – Din fr. réfrigérant.

DOOM

refrigerént² (re-fri-) s. n., pl. refrigerénte

refrigerentului
REFRIGERÉNT, -Ă, refrigerenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care răcește, care produce scăderea temperaturii. 2. S. n. Schimbător de căldură, confecționat din sticlă sau din metal, folosit în lucrările de laborator pentru condensarea vaporilor rezultați la distilare. – Din fr. réfrigérant.

DOOM

refrigerént² (re-fri-) s. n., pl. refrigerénte

refrigerenți
REFRIGERÉNT, -Ă, refrigerenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care răcește, care produce scăderea temperaturii. 2. S. n. Schimbător de căldură, confecționat din sticlă sau din metal, folosit în lucrările de laborator pentru condensarea vaporilor rezultați la distilare. – Din fr. réfrigérant.

DOOM

refrigerént² (re-fri-) s. n., pl. refrigerénte

refrigerenții
REFRIGERÉNT, -Ă, refrigerenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care răcește, care produce scăderea temperaturii. 2. S. n. Schimbător de căldură, confecționat din sticlă sau din metal, folosit în lucrările de laborator pentru condensarea vaporilor rezultați la distilare. – Din fr. réfrigérant.

DOOM

refrigerént² (re-fri-) s. n., pl. refrigerénte

refrigerenților
REFRIGERÉNT, -Ă, refrigerenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care răcește, care produce scăderea temperaturii. 2. S. n. Schimbător de căldură, confecționat din sticlă sau din metal, folosit în lucrările de laborator pentru condensarea vaporilor rezultați la distilare. – Din fr. réfrigérant.

DOOM

refrigerént² (re-fri-) s. n., pl. refrigerénte

refrigerez
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

DOOM

refrigerá (a ~) (re-fri-) vb., ind. prez. 3 refrigereáză

refrigereze
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

DOOM

refrigerá (a ~) (re-fri-) vb., ind. prez. 3 refrigereáză

refrigerezi
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

DOOM

refrigerá (a ~) (re-fri-) vb., ind. prez. 3 refrigereáză

refrigerând
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

DOOM

refrigerá (a ~) (re-fri-) vb., ind. prez. 3 refrigereáză

refrigerînd
REFRIGERÁ, refrigerez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) răci până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare. – Din fr. réfrigérer.

DOOM

refrigerá (a ~) (re-fri-) vb., ind. prez. 3 refrigereáză

refrigerări
REFRIGERÁRE, refrigerări, s. f. Acțiunea de a (se) refrigera și rezultatul ei; răcire a unui produs până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare, în scopul conservării lui îndelungate; refrigerație. – V. refrigera.

DOOM

refrigeráre (re-fri-) s. f., g.-d. art. refrigerắrii; pl. refrigerắri

refrigerării
REFRIGERÁRE, refrigerări, s. f. Acțiunea de a (se) refrigera și rezultatul ei; răcire a unui produs până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare, în scopul conservării lui îndelungate; refrigerație. – V. refrigera.

DOOM

refrigeráre (re-fri-) s. f., g.-d. art. refrigerắrii; pl. refrigerắri

refrigerările
REFRIGERÁRE, refrigerări, s. f. Acțiunea de a (se) refrigera și rezultatul ei; răcire a unui produs până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare, în scopul conservării lui îndelungate; refrigerație. – V. refrigera.

DOOM

refrigeráre (re-fri-) s. f., g.-d. art. refrigerắrii; pl. refrigerắri

refrigerărilor
REFRIGERÁRE, refrigerări, s. f. Acțiunea de a (se) refrigera și rezultatul ei; răcire a unui produs până la o temperatură apropiată de punctul de înghețare, în scopul conservării lui îndelungate; refrigerație. – V. refrigera.

DOOM

refrigeráre (re-fri-) s. f., g.-d. art. refrigerắrii; pl. refrigerắri

refringent
REFRINGÉNT, -Ă, refringenți, -te, adj. (Despre un mediu) Care refractă razele luminoase. – Din fr. réfringent.

DOOM

refringént (re-frin-) adj. m., pl. refringénți; f. refringéntă, pl. refringénte

refringenta
REFRINGÉNT, -Ă, refringenți, -te, adj. (Despre un mediu) Care refractă razele luminoase. – Din fr. réfringent.

DOOM

refringént (re-frin-) adj. m., pl. refringénți; f. refringéntă, pl. refringénte

refringente
REFRINGÉNT, -Ă, refringenți, -te, adj. (Despre un mediu) Care refractă razele luminoase. – Din fr. réfringent.

DOOM

refringént (re-frin-) adj. m., pl. refringénți; f. refringéntă, pl. refringénte

refringentei
REFRINGÉNT, -Ă, refringenți, -te, adj. (Despre un mediu) Care refractă razele luminoase. – Din fr. réfringent.

DOOM

refringént (re-frin-) adj. m., pl. refringénți; f. refringéntă, pl. refringénte

refringentele
REFRINGÉNT, -Ă, refringenți, -te, adj. (Despre un mediu) Care refractă razele luminoase. – Din fr. réfringent.

DOOM

refringént (re-frin-) adj. m., pl. refringénți; f. refringéntă, pl. refringénte

refringentelor
REFRINGÉNT, -Ă, refringenți, -te, adj. (Despre un mediu) Care refractă razele luminoase. – Din fr. réfringent.

DOOM

refringént (re-frin-) adj. m., pl. refringénți; f. refringéntă, pl. refringénte

refringentul
REFRINGÉNT, -Ă, refringenți, -te, adj. (Despre un mediu) Care refractă razele luminoase. – Din fr. réfringent.

DOOM

refringént (re-frin-) adj. m., pl. refringénți; f. refringéntă, pl. refringénte

refringentului
REFRINGÉNT, -Ă, refringenți, -te, adj. (Despre un mediu) Care refractă razele luminoase. – Din fr. réfringent.

DOOM

refringént (re-frin-) adj. m., pl. refringénți; f. refringéntă, pl. refringénte

refringența
REFRINGÉNȚĂ, refringențe, s. f. (Fiz.) Proprietate a unor corpuri de a refracta lumina. – Din fr. réfringence.

DOOM

refringénță (re-frin-) s. f., g.-d. art. refringénței; pl. refringénțe

refringențe
REFRINGÉNȚĂ, refringențe, s. f. (Fiz.) Proprietate a unor corpuri de a refracta lumina. – Din fr. réfringence.

DOOM

refringénță (re-frin-) s. f., g.-d. art. refringénței; pl. refringénțe

refringenței
REFRINGÉNȚĂ, refringențe, s. f. (Fiz.) Proprietate a unor corpuri de a refracta lumina. – Din fr. réfringence.

DOOM

refringénță (re-frin-) s. f., g.-d. art. refringénței; pl. refringénțe

refringențele
REFRINGÉNȚĂ, refringențe, s. f. (Fiz.) Proprietate a unor corpuri de a refracta lumina. – Din fr. réfringence.

DOOM

refringénță (re-frin-) s. f., g.-d. art. refringénței; pl. refringénțe

refringențelor
REFRINGÉNȚĂ, refringențe, s. f. (Fiz.) Proprietate a unor corpuri de a refracta lumina. – Din fr. réfringence.

DOOM

refringénță (re-frin-) s. f., g.-d. art. refringénței; pl. refringénțe

refringenți
REFRINGÉNT, -Ă, refringenți, -te, adj. (Despre un mediu) Care refractă razele luminoase. – Din fr. réfringent.

DOOM

refringént (re-frin-) adj. m., pl. refringénți; f. refringéntă, pl. refringénte

refringenții
REFRINGÉNT, -Ă, refringenți, -te, adj. (Despre un mediu) Care refractă razele luminoase. – Din fr. réfringent.

DOOM

refringént (re-frin-) adj. m., pl. refringénți; f. refringéntă, pl. refringénte

refringenților
REFRINGÉNT, -Ă, refringenți, -te, adj. (Despre un mediu) Care refractă razele luminoase. – Din fr. réfringent.

DOOM

refringént (re-frin-) adj. m., pl. refringénți; f. refringéntă, pl. refringénte

refrișa
REFRIȘÁ, refrișez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrospăta. – Din fr. refraîchir.

refrișai
REFRIȘÁ, refrișez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrospăta. – Din fr. refraîchir.

refrișam
REFRIȘÁ, refrișez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrospăta. – Din fr. refraîchir.

refrișare
REFRIȘÁ, refrișez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrospăta. – Din fr. refraîchir.

refrișară
REFRIȘÁ, refrișez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrospăta. – Din fr. refraîchir.

refrișarăm
REFRIȘÁ, refrișez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrospăta. – Din fr. refraîchir.

refrișarăți
REFRIȘÁ, refrișez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrospăta. – Din fr. refraîchir.

refrișase
REFRIȘÁ, refrișez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrospăta. – Din fr. refraîchir.

refrișasem
REFRIȘÁ, refrișez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrospăta. – Din fr. refraîchir.

refrișaseră
REFRIȘÁ, refrișez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrospăta. – Din fr. refraîchir.

refrișaserăm
REFRIȘÁ, refrișez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrospăta. – Din fr. refraîchir.

refrișaserăți
REFRIȘÁ, refrișez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrospăta. – Din fr. refraîchir.

refrișaseși
REFRIȘÁ, refrișez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrospăta. – Din fr. refraîchir.

refrișaseți
REFRIȘÁ, refrișez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrospăta. – Din fr. refraîchir.

refrișat
REFRIȘÁ, refrișez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrospăta. – Din fr. refraîchir.

refrișat
REFRIȘÁ, refrișez, vb. I. Tranz. și refl. (Franțuzism) A (se) împrospăta. – Din fr. refraîchir.

refrișau
REFRIȘÁ, refrișez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrospăta. – Din fr. refraîchir.

refrișași
REFRIȘÁ, refrișez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrospăta. – Din fr. refraîchir.

refrișați
REFRIȘÁ, refrișez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrospăta. – Din fr. refraîchir.

refrișează
REFRIȘÁ, refrișez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrospăta. – Din fr. refraîchir.

refrișez
REFRIȘÁ, refrișez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrospăta. – Din fr. refraîchir.

refrișeze
REFRIȘÁ, refrișez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrospăta. – Din fr. refraîchir.

refrișezi
REFRIȘÁ, refrișez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrospăta. – Din fr. refraîchir.

refrișând
REFRIȘÁ, refrișez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrospăta. – Din fr. refraîchir.

refrișînd
REFRIȘÁ, refrișez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrospăta. – Din fr. refraîchir.

refugi
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A fugi, a se pune la adăpost, a se retrage din fața unui pericol, a unei neplăceri etc. (undeva sau la cineva) spre a găsi ocrotire, sprijin. Oamenii se refugiaseră... în încăperi calde, în scaune trase la gura sobei. C. PETRESCU, C. V. 137. De cînd citea despre lumea care se refugiase la orașe, își întreba într-una soțul că ea ce face și cum rămîne aici. REBREANU, R. II 63. ◊ Fig. Speriat de asprele realități ale vieții, se refugiă în liniștitul imperiu al trecutului. VLAHUȚĂ, O. A. 238. – Pronunțat: -gi-a. - Variantă: (învechit) refugí (HASDEU, I. V. 65) vb. IV.

refugia
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

DOOM

!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)

refugiai
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

DOOM

!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)

refugiam
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

DOOM

!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)

refugiară
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

DOOM

!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)

refugiarăm
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

DOOM

!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)

refugiarăți
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

DOOM

!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)

refugiase
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

DOOM

!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)

refugiasem
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

DOOM

!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)

refugiaseră
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

DOOM

!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)

refugiaserăm
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

DOOM

!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)

refugiaserăți
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

DOOM

!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)

refugiaseși
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

DOOM

!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)

refugiaseți
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

DOOM

!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)

refugiat
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

DOOM

!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)

refugiat
REFUGIÁT, -Ă, refugiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. ◊ Refugiat politic = persoană care cere azil politic. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. réfugié.

DOOM

refugiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. refugiáți; adj. f., s. f. refugiátă, pl. refugiáte

refugiat
REFUGIÁT, -Ă, refugiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. ◊ Refugiat politic = persoană care cere azil politic. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. réfugié.

DOOM

refugiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. refugiáți; adj. f., s. f. refugiátă, pl. refugiáte

refugiata
REFUGIÁT, -Ă, refugiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. ◊ Refugiat politic = persoană care cere azil politic. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. réfugié.

DOOM

refugiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. refugiáți; adj. f., s. f. refugiátă, pl. refugiáte

refugiata
REFUGIÁT, -Ă, refugiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. ◊ Refugiat politic = persoană care cere azil politic. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. réfugié.

DOOM

refugiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. refugiáți; adj. f., s. f. refugiátă, pl. refugiáte

refugiate
REFUGIÁT, -Ă, refugiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. ◊ Refugiat politic = persoană care cere azil politic. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. réfugié.

DOOM

refugiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. refugiáți; adj. f., s. f. refugiátă, pl. refugiáte

refugiate
REFUGIÁT, -Ă, refugiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. ◊ Refugiat politic = persoană care cere azil politic. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. réfugié.

DOOM

refugiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. refugiáți; adj. f., s. f. refugiátă, pl. refugiáte

refugiatei
REFUGIÁT, -Ă, refugiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. ◊ Refugiat politic = persoană care cere azil politic. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. réfugié.

DOOM

refugiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. refugiáți; adj. f., s. f. refugiátă, pl. refugiáte

refugiatei
REFUGIÁT, -Ă, refugiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. ◊ Refugiat politic = persoană care cere azil politic. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. réfugié.

DOOM

refugiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. refugiáți; adj. f., s. f. refugiátă, pl. refugiáte

refugiatele
REFUGIÁT, -Ă, refugiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. ◊ Refugiat politic = persoană care cere azil politic. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. réfugié.

DOOM

refugiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. refugiáți; adj. f., s. f. refugiátă, pl. refugiáte

refugiatele
REFUGIÁT, -Ă, refugiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. ◊ Refugiat politic = persoană care cere azil politic. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. réfugié.

DOOM

refugiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. refugiáți; adj. f., s. f. refugiátă, pl. refugiáte

refugiatelor
REFUGIÁT, -Ă, refugiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. ◊ Refugiat politic = persoană care cere azil politic. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. réfugié.

DOOM

refugiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. refugiáți; adj. f., s. f. refugiátă, pl. refugiáte

refugiatelor
REFUGIÁT, -Ă, refugiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. ◊ Refugiat politic = persoană care cere azil politic. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. réfugié.

DOOM

refugiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. refugiáți; adj. f., s. f. refugiátă, pl. refugiáte

refugiatul
REFUGIÁT, -Ă, refugiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. ◊ Refugiat politic = persoană care cere azil politic. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. réfugié.

DOOM

refugiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. refugiáți; adj. f., s. f. refugiátă, pl. refugiáte

refugiatul
REFUGIÁT, -Ă, refugiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. ◊ Refugiat politic = persoană care cere azil politic. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. réfugié.

DOOM

refugiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. refugiáți; adj. f., s. f. refugiátă, pl. refugiáte

refugiatului
REFUGIÁT, -Ă, refugiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. ◊ Refugiat politic = persoană care cere azil politic. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. réfugié.

DOOM

refugiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. refugiáți; adj. f., s. f. refugiátă, pl. refugiáte

refugiatului
REFUGIÁT, -Ă, refugiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. ◊ Refugiat politic = persoană care cere azil politic. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. réfugié.

DOOM

refugiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. refugiáți; adj. f., s. f. refugiátă, pl. refugiáte

refugiau
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

DOOM

!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)

refugiază
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

DOOM

!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)

refugiași
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

DOOM

!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)

refugiați
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

DOOM

!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)

refugiați
REFUGIÁT, -Ă, refugiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. ◊ Refugiat politic = persoană care cere azil politic. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. réfugié.

DOOM

refugiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. refugiáți; adj. f., s. f. refugiátă, pl. refugiáte

refugiați
REFUGIÁT, -Ă, refugiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. ◊ Refugiat politic = persoană care cere azil politic. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. réfugié.

DOOM

refugiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. refugiáți; adj. f., s. f. refugiátă, pl. refugiáte

refugiații
REFUGIÁT, -Ă, refugiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. ◊ Refugiat politic = persoană care cere azil politic. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. réfugié.

DOOM

refugiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. refugiáți; adj. f., s. f. refugiátă, pl. refugiáte

refugiații
REFUGIÁT, -Ă, refugiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. ◊ Refugiat politic = persoană care cere azil politic. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. réfugié.

DOOM

refugiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. refugiáți; adj. f., s. f. refugiátă, pl. refugiáte

refugiaților
REFUGIÁT, -Ă, refugiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. ◊ Refugiat politic = persoană care cere azil politic. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. réfugié.

DOOM

refugiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. refugiáți; adj. f., s. f. refugiátă, pl. refugiáte

refugiaților
REFUGIÁT, -Ă, refugiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. ◊ Refugiat politic = persoană care cere azil politic. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. réfugié.

DOOM

refugiát (-gi-at) adj. m., s. m., pl. refugiáți; adj. f., s. f. refugiátă, pl. refugiáte

refugie
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

DOOM

!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)

refugiem
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

DOOM

!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)

refugiere
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

DOOM

!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)

refugiere
REFUGIÉRE, refugieri, s. f. Acțiunea de a se refugia; refugiu (1). [Pr.: -gi-e-] – V. refugia.

DOOM

*refugiére (-gi-e-) s. f., g.-d. art. refugiérii; pl. refugiéri

refugierea
REFUGIÉRE, refugieri, s. f. Acțiunea de a se refugia; refugiu (1). [Pr.: -gi-e-] – V. refugia.

DOOM

*refugiére (-gi-e-) s. f., g.-d. art. refugiérii; pl. refugiéri

refugieri
REFUGIÉRE, refugieri, s. f. Acțiunea de a se refugia; refugiu (1). [Pr.: -gi-e-] – V. refugia.

DOOM

*refugiére (-gi-e-) s. f., g.-d. art. refugiérii; pl. refugiéri

refugierii
REFUGIÉRE, refugieri, s. f. Acțiunea de a se refugia; refugiu (1). [Pr.: -gi-e-] – V. refugia.

DOOM

*refugiére (-gi-e-) s. f., g.-d. art. refugiérii; pl. refugiéri

refugierile
REFUGIÉRE, refugieri, s. f. Acțiunea de a se refugia; refugiu (1). [Pr.: -gi-e-] – V. refugia.

DOOM

*refugiére (-gi-e-) s. f., g.-d. art. refugiérii; pl. refugiéri

refugierilor
REFUGIÉRE, refugieri, s. f. Acțiunea de a se refugia; refugiu (1). [Pr.: -gi-e-] – V. refugia.

DOOM

*refugiére (-gi-e-) s. f., g.-d. art. refugiérii; pl. refugiéri

refugiez
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

DOOM

!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)

refugieze
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

DOOM

!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)

refugiezi
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

DOOM

!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)

refugii
REFUGIÍ vb. IV. v. refugia.

refugii
REFÚGIU, refugii, s. n. 1. Faptul de a se refugia; timp petrecut ca refugiat într-un anumit loc. 2. Loc de adăpostire în caz de pericol; adăpost, azil. ♦ Fig. Consolare, alinare, mângâiere. ♦ Platformă ridicată și amenajată ca un trotuar, pe partea carosabilă a căilor de circulație cu trafic intens sau în mijlocul unei piețe, pentru a ușura reglementarea circulației, traversarea străzii, urcarea sau coborârea din vehiculele de transport în comun etc. – Din fr. refuge, lat. refugium.

DOOM

refúgiu [giu pron. giu] s. n., art. refúgiul; pl. refúgii, art. refúgiile (-gi-i-)

refugiile
REFÚGIU, refugii, s. n. 1. Faptul de a se refugia; timp petrecut ca refugiat într-un anumit loc. 2. Loc de adăpostire în caz de pericol; adăpost, azil. ♦ Fig. Consolare, alinare, mângâiere. ♦ Platformă ridicată și amenajată ca un trotuar, pe partea carosabilă a căilor de circulație cu trafic intens sau în mijlocul unei piețe, pentru a ușura reglementarea circulației, traversarea străzii, urcarea sau coborârea din vehiculele de transport în comun etc. – Din fr. refuge, lat. refugium.

DOOM

refúgiu [giu pron. giu] s. n., art. refúgiul; pl. refúgii, art. refúgiile (-gi-i-)

refugiilor
REFÚGIU, refugii, s. n. 1. Faptul de a se refugia; timp petrecut ca refugiat într-un anumit loc. 2. Loc de adăpostire în caz de pericol; adăpost, azil. ♦ Fig. Consolare, alinare, mângâiere. ♦ Platformă ridicată și amenajată ca un trotuar, pe partea carosabilă a căilor de circulație cu trafic intens sau în mijlocul unei piețe, pentru a ușura reglementarea circulației, traversarea străzii, urcarea sau coborârea din vehiculele de transport în comun etc. – Din fr. refuge, lat. refugium.

DOOM

refúgiu [giu pron. giu] s. n., art. refúgiul; pl. refúgii, art. refúgiile (-gi-i-)

refugiind
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.

DOOM

!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)

refugiire
REFUGIÍ vb. IV. v. refugia.

refugit
REFUGÍT, -Ă, refugiți, -te, adj. (Învechit) Refugiat. Ne-am dus... ca să ne întîlnim cu rude, prieteni, cunoscuți, refugiți ca și noi. NEGRUZZI, S. I 217.

refugiu
REFÚGIU, refugii, s. n. 1. Faptul de a se refugia; timp petrecut ca refugiat într-un anumit loc. 2. Loc de adăpostire în caz de pericol; adăpost, azil. ♦ Fig. Consolare, alinare, mângâiere. ♦ Platformă ridicată și amenajată ca un trotuar, pe partea carosabilă a căilor de circulație cu trafic intens sau în mijlocul unei piețe, pentru a ușura reglementarea circulației, traversarea străzii, urcarea sau coborârea din vehiculele de transport în comun etc. – Din fr. refuge, lat. refugium.

DOOM

refúgiu [giu pron. giu] s. n., art. refúgiul; pl. refúgii, art. refúgiile (-gi-i-)

refugiul
REFÚGIU, refugii, s. n. 1. Faptul de a se refugia; timp petrecut ca refugiat într-un anumit loc. 2. Loc de adăpostire în caz de pericol; adăpost, azil. ♦ Fig. Consolare, alinare, mângâiere. ♦ Platformă ridicată și amenajată ca un trotuar, pe partea carosabilă a căilor de circulație cu trafic intens sau în mijlocul unei piețe, pentru a ușura reglementarea circulației, traversarea străzii, urcarea sau coborârea din vehiculele de transport în comun etc. – Din fr. refuge, lat. refugium.

DOOM

refúgiu [giu pron. giu] s. n., art. refúgiul; pl. refúgii, art. refúgiile (-gi-i-)

refugiului
REFÚGIU, refugii, s. n. 1. Faptul de a se refugia; timp petrecut ca refugiat într-un anumit loc. 2. Loc de adăpostire în caz de pericol; adăpost, azil. ♦ Fig. Consolare, alinare, mângâiere. ♦ Platformă ridicată și amenajată ca un trotuar, pe partea carosabilă a căilor de circulație cu trafic intens sau în mijlocul unei piețe, pentru a ușura reglementarea circulației, traversarea străzii, urcarea sau coborârea din vehiculele de transport în comun etc. – Din fr. refuge, lat. refugium.

DOOM

refúgiu [giu pron. giu] s. n., art. refúgiul; pl. refúgii, art. refúgiile (-gi-i-)

refula
REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

DOOM

refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză

refulai
REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

DOOM

refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză

refulam
REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

DOOM

refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză

refulare
REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

DOOM

refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză

refulare
REFULÁRE, refulări, s. f. Acțiunea de a refula și rezultatul ei. – V. refula.

DOOM

refuláre s. f., g.-d. art. refulắrii; pl. refulắri

refularea
REFULÁRE, refulări, s. f. Acțiunea de a refula și rezultatul ei. – V. refula.

DOOM

refuláre s. f., g.-d. art. refulắrii; pl. refulắri

refulară
REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

DOOM

refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză

refularăm
REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

DOOM

refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză

refularăți
REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

DOOM

refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză

refulase
REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

DOOM

refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză

refulasem
REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

DOOM

refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză

refulaseră
REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

DOOM

refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză

refulaserăm
REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

DOOM

refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză

refulaserăți
REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

DOOM

refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză

refulaseși
REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

DOOM

refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză

refulaseți
REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

DOOM

refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză

refulat
REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

DOOM

refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză

refulat
REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.

DOOM

refulát adj. m., s. m., pl. refuláți; adj. f., s. f. refulátă, pl. refuláte

refulat
REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.

DOOM

refulát adj. m., s. m., pl. refuláți; adj. f., s. f. refulátă, pl. refuláte

refulata
REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.

DOOM

refulát adj. m., s. m., pl. refuláți; adj. f., s. f. refulátă, pl. refuláte

refulata
REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.

DOOM

refulát adj. m., s. m., pl. refuláți; adj. f., s. f. refulátă, pl. refuláte

refulate
REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.

DOOM

refulát adj. m., s. m., pl. refuláți; adj. f., s. f. refulátă, pl. refuláte

refulate
REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.

DOOM

refulát adj. m., s. m., pl. refuláți; adj. f., s. f. refulátă, pl. refuláte

refulatei
REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.

DOOM

refulát adj. m., s. m., pl. refuláți; adj. f., s. f. refulátă, pl. refuláte

refulatei
REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.

DOOM

refulát adj. m., s. m., pl. refuláți; adj. f., s. f. refulátă, pl. refuláte

refulatele
REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.

DOOM

refulát adj. m., s. m., pl. refuláți; adj. f., s. f. refulátă, pl. refuláte

refulatele
REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.

DOOM

refulát adj. m., s. m., pl. refuláți; adj. f., s. f. refulátă, pl. refuláte

refulatelor
REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.

DOOM

refulát adj. m., s. m., pl. refuláți; adj. f., s. f. refulátă, pl. refuláte

refulatelor
REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.

DOOM

refulát adj. m., s. m., pl. refuláți; adj. f., s. f. refulátă, pl. refuláte

refulatul
REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.

DOOM

refulát adj. m., s. m., pl. refuláți; adj. f., s. f. refulátă, pl. refuláte

refulatul
REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.

DOOM

refulát adj. m., s. m., pl. refuláți; adj. f., s. f. refulátă, pl. refuláte

refulatului
REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.

DOOM

refulát adj. m., s. m., pl. refuláți; adj. f., s. f. refulátă, pl. refuláte

refulatului
REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.

DOOM

refulát adj. m., s. m., pl. refuláți; adj. f., s. f. refulátă, pl. refuláte

refulau
REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

DOOM

refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză

refulași
REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

DOOM

refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză

refulați
REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

DOOM

refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză

refulați
REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.

DOOM

refulát adj. m., s. m., pl. refuláți; adj. f., s. f. refulátă, pl. refuláte

refulați
REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.

DOOM

refulát adj. m., s. m., pl. refuláți; adj. f., s. f. refulátă, pl. refuláte

refulații
REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.

DOOM

refulát adj. m., s. m., pl. refuláți; adj. f., s. f. refulátă, pl. refuláte

refulații
REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.

DOOM

refulát adj. m., s. m., pl. refuláți; adj. f., s. f. refulátă, pl. refuláte

refulaților
REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.

DOOM

refulát adj. m., s. m., pl. refuláți; adj. f., s. f. refulátă, pl. refuláte

refulaților
REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.

DOOM

refulát adj. m., s. m., pl. refuláți; adj. f., s. f. refulátă, pl. refuláte

refulează
REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

DOOM

refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză

refulez
REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

DOOM

refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză

refuleze
REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

DOOM

refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză

refulezi
REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

DOOM

refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză

refulând
REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

DOOM

refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză

refulînd
REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

DOOM

refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză

refulări
REFULÁRE, refulări, s. f. Acțiunea de a refula și rezultatul ei. – V. refula.

DOOM

refuláre s. f., g.-d. art. refulắrii; pl. refulắri

refulării
REFULÁRE, refulări, s. f. Acțiunea de a refula și rezultatul ei. – V. refula.

DOOM

refuláre s. f., g.-d. art. refulắrii; pl. refulắri

refulările
REFULÁRE, refulări, s. f. Acțiunea de a refula și rezultatul ei. – V. refula.

DOOM

refuláre s. f., g.-d. art. refulắrii; pl. refulắri

refulărilor
REFULÁRE, refulări, s. f. Acțiunea de a refula și rezultatul ei. – V. refula.

DOOM

refuláre s. f., g.-d. art. refulắrii; pl. refulắri

refuta
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. réfuter, lat. refutare.

DOOM

refutá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refuteáză

refutabil
REFUTÁBIL, -Ă, refutabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi combătut cu argumente puternice. – Din fr. réfutable.

DOOM

refutábil (livr.) adj. m., pl. refutábili; f. refutábilă, pl. refutábile

refutabila
REFUTÁBIL, -Ă, refutabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi combătut cu argumente puternice. – Din fr. réfutable.

DOOM

refutábil (livr.) adj. m., pl. refutábili; f. refutábilă, pl. refutábile

refutabile
REFUTÁBIL, -Ă, refutabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi combătut cu argumente puternice. – Din fr. réfutable.

DOOM

refutábil (livr.) adj. m., pl. refutábili; f. refutábilă, pl. refutábile

refutabilei
REFUTÁBIL, -Ă, refutabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi combătut cu argumente puternice. – Din fr. réfutable.

DOOM

refutábil (livr.) adj. m., pl. refutábili; f. refutábilă, pl. refutábile

refutabilele
REFUTÁBIL, -Ă, refutabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi combătut cu argumente puternice. – Din fr. réfutable.

DOOM

refutábil (livr.) adj. m., pl. refutábili; f. refutábilă, pl. refutábile

refutabilelor
REFUTÁBIL, -Ă, refutabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi combătut cu argumente puternice. – Din fr. réfutable.

DOOM

refutábil (livr.) adj. m., pl. refutábili; f. refutábilă, pl. refutábile

refutabili
REFUTÁBIL, -Ă, refutabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi combătut cu argumente puternice. – Din fr. réfutable.

DOOM

refutábil (livr.) adj. m., pl. refutábili; f. refutábilă, pl. refutábile

refutabilii
REFUTÁBIL, -Ă, refutabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi combătut cu argumente puternice. – Din fr. réfutable.

DOOM

refutábil (livr.) adj. m., pl. refutábili; f. refutábilă, pl. refutábile

refutabililor
REFUTÁBIL, -Ă, refutabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi combătut cu argumente puternice. – Din fr. réfutable.

DOOM

refutábil (livr.) adj. m., pl. refutábili; f. refutábilă, pl. refutábile

refutabilul
REFUTÁBIL, -Ă, refutabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi combătut cu argumente puternice. – Din fr. réfutable.

DOOM

refutábil (livr.) adj. m., pl. refutábili; f. refutábilă, pl. refutábile

refutabilului
REFUTÁBIL, -Ă, refutabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi combătut cu argumente puternice. – Din fr. réfutable.

DOOM

refutábil (livr.) adj. m., pl. refutábili; f. refutábilă, pl. refutábile

refutai
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. réfuter, lat. refutare.

DOOM

refutá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refuteáză

refutam
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. réfuter, lat. refutare.

DOOM

refutá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refuteáză

refutare
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. réfuter, lat. refutare.

DOOM

refutá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refuteáză

refutare
REFUTÁRE, refutări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a refuta și rezultatul ei; refutație. – V. refuta.

DOOM

refutáre (livr.) s. f., g.-d. art. refutắrii; pl. refutắri

refutarea
REFUTÁRE, refutări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a refuta și rezultatul ei; refutație. – V. refuta.

DOOM

refutáre (livr.) s. f., g.-d. art. refutắrii; pl. refutắri

refutară
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. réfuter, lat. refutare.

DOOM

refutá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refuteáză

refutarăm
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. réfuter, lat. refutare.

DOOM

refutá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refuteáză

refutarăți
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. réfuter, lat. refutare.

DOOM

refutá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refuteáză

refutase
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. réfuter, lat. refutare.

DOOM

refutá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refuteáză

refutasem
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. réfuter, lat. refutare.

DOOM

refutá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refuteáză

refutaseră
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. réfuter, lat. refutare.

DOOM

refutá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refuteáză

refutaserăm
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. réfuter, lat. refutare.

DOOM

refutá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refuteáză

refutaserăți
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. réfuter, lat. refutare.

DOOM

refutá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refuteáză

refutaseși
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. réfuter, lat. refutare.

DOOM

refutá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refuteáză

refutaseți
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. réfuter, lat. refutare.

DOOM

refutá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refuteáză

refutat
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. réfuter, lat. refutare.

DOOM

refutá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refuteáză

refutat
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Franțuzism înv.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. refuter, lat. refutare.

refutau
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. réfuter, lat. refutare.

DOOM

refutá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refuteáză

refutași
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. réfuter, lat. refutare.

DOOM

refutá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refuteáză

refutați
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. réfuter, lat. refutare.

DOOM

refutá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refuteáză

refutația
REFUTÁȚIE, refutații, s. f. (Înv.) Refutare, respingere, combatere. – Din fr. réfutation.

DOOM

refutáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. refutáția (-ți-a), g.-d. art. refutáției; pl. refutáții, art. refutáțiile (-ți-i-)

refutație
REFUTÁȚIE, refutații, s. f. (Înv.) Refutare, respingere, combatere. – Din fr. réfutation.

DOOM

refutáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. refutáția (-ți-a), g.-d. art. refutáției; pl. refutáții, art. refutáțiile (-ți-i-)

refutației
REFUTÁȚIE, refutații, s. f. (Înv.) Refutare, respingere, combatere. – Din fr. réfutation.

DOOM

refutáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. refutáția (-ți-a), g.-d. art. refutáției; pl. refutáții, art. refutáțiile (-ți-i-)

refutații
REFUTÁȚIE, refutații, s. f. (Înv.) Refutare, respingere, combatere. – Din fr. réfutation.

DOOM

refutáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. refutáția (-ți-a), g.-d. art. refutáției; pl. refutáții, art. refutáțiile (-ți-i-)

refutațiile
REFUTÁȚIE, refutații, s. f. (Înv.) Refutare, respingere, combatere. – Din fr. réfutation.

DOOM

refutáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. refutáția (-ți-a), g.-d. art. refutáției; pl. refutáții, art. refutáțiile (-ți-i-)

refutațiilor
REFUTÁȚIE, refutații, s. f. (Înv.) Refutare, respingere, combatere. – Din fr. réfutation.

DOOM

refutáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. refutáția (-ți-a), g.-d. art. refutáției; pl. refutáții, art. refutáțiile (-ți-i-)

refutează
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. réfuter, lat. refutare.

DOOM

refutá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refuteáză

refutez
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. réfuter, lat. refutare.

DOOM

refutá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refuteáză

refuteze
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. réfuter, lat. refutare.

DOOM

refutá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refuteáză

refutezi
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. réfuter, lat. refutare.

DOOM

refutá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refuteáză

refutând
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. réfuter, lat. refutare.

DOOM

refutá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refuteáză

refutînd
REFUTÁ, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirmație, o teorie etc. prin argumente puternice. – Din fr. réfuter, lat. refutare.

DOOM

refutá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refuteáză

refutări
REFUTÁRE, refutări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a refuta și rezultatul ei; refutație. – V. refuta.

DOOM

refutáre (livr.) s. f., g.-d. art. refutắrii; pl. refutắri

refutării
REFUTÁRE, refutări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a refuta și rezultatul ei; refutație. – V. refuta.

DOOM

refutáre (livr.) s. f., g.-d. art. refutắrii; pl. refutắri

refutările
REFUTÁRE, refutări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a refuta și rezultatul ei; refutație. – V. refuta.

DOOM

refutáre (livr.) s. f., g.-d. art. refutắrii; pl. refutắri

refutărilor
REFUTÁRE, refutări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a refuta și rezultatul ei; refutație. – V. refuta.

DOOM

refutáre (livr.) s. f., g.-d. art. refutắrii; pl. refutắri

refuz
REFÚZ, refuzuri, s. n. 1. Faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ◊ Expr. Până la refuz = atât încât nu se mai poate adăuga nimic, până la limita maximă. 2. Material rămas, după cernere, sortare sau clasare (în ciur sau pe sită). 3. Deficiență în funcționarea unui sistem tehnic. 4. Defect de turnare care constă în producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit. – Din fr. refus.

DOOM

refúz s. n., pl. refúzuri

refuz
REFUZÁ, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

DOOM

refuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 refúză

refuza
REFUZÁ, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

DOOM

refuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 refúză

refuzabil
REFUZÁBIL, -Ă adj. Care se poate refuza; care merită să fie refuzat. [Cf. fr. refusable].

refuzai
REFUZÁ, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

DOOM

refuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 refúză

refuzam
REFUZÁ, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

DOOM

refuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 refúză

refuzare
REFUZÁ, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

DOOM

refuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 refúză

refuzare
REFUZÁRE s. f. Acțiunea de a refuza și rezultatul ei. – V. refuza.

DOOM

refuzáre s. f., g.-d. art. refuzắrii

refuzarea
REFUZÁRE s. f. Acțiunea de a refuza și rezultatul ei. – V. refuza.

DOOM

refuzáre s. f., g.-d. art. refuzắrii

refuzară
REFUZÁ, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

DOOM

refuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 refúză

refuzarăm
REFUZÁ, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

DOOM

refuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 refúză

refuzarăți
REFUZÁ, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

DOOM

refuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 refúză

refuzase
REFUZÁ, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

DOOM

refuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 refúză

refuzasem
REFUZÁ, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

DOOM

refuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 refúză

refuzaseră
REFUZÁ, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

DOOM

refuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 refúză

refuzaserăm
REFUZÁ, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

DOOM

refuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 refúză

refuzaserăți
REFUZÁ, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

DOOM

refuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 refúză

refuzaseși
REFUZÁ, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

DOOM

refuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 refúză

refuzaseți
REFUZÁ, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

DOOM

refuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 refúză

refuzat
REFUZÁ, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

DOOM

refuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 refúză

refuzat
REFUZÁ, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

refuzau
REFUZÁ, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

DOOM

refuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 refúză

refuzași
REFUZÁ, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

DOOM

refuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 refúză

refuzați
REFUZÁ, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

DOOM

refuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 refúză

refuze
REFUZÁ, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

DOOM

refuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 refúză

refuzi
REFUZÁ, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

DOOM

refuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 refúză

refuzul
REFÚZ, refuzuri, s. n. 1. Faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ◊ Expr. Până la refuz = atât încât nu se mai poate adăuga nimic, până la limita maximă. 2. Material rămas, după cernere, sortare sau clasare (în ciur sau pe sită). 3. Deficiență în funcționarea unui sistem tehnic. 4. Defect de turnare care constă în producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit. – Din fr. refus.

DOOM

refúz s. n., pl. refúzuri

refuzului
REFÚZ, refuzuri, s. n. 1. Faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ◊ Expr. Până la refuz = atât încât nu se mai poate adăuga nimic, până la limita maximă. 2. Material rămas, după cernere, sortare sau clasare (în ciur sau pe sită). 3. Deficiență în funcționarea unui sistem tehnic. 4. Defect de turnare care constă în producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit. – Din fr. refus.

DOOM

refúz s. n., pl. refúzuri

refuzuri
REFÚZ, refuzuri, s. n. 1. Faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ◊ Expr. Până la refuz = atât încât nu se mai poate adăuga nimic, până la limita maximă. 2. Material rămas, după cernere, sortare sau clasare (în ciur sau pe sită). 3. Deficiență în funcționarea unui sistem tehnic. 4. Defect de turnare care constă în producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit. – Din fr. refus.

DOOM

refúz s. n., pl. refúzuri

refuzurile
REFÚZ, refuzuri, s. n. 1. Faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ◊ Expr. Până la refuz = atât încât nu se mai poate adăuga nimic, până la limita maximă. 2. Material rămas, după cernere, sortare sau clasare (în ciur sau pe sită). 3. Deficiență în funcționarea unui sistem tehnic. 4. Defect de turnare care constă în producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit. – Din fr. refus.

DOOM

refúz s. n., pl. refúzuri

refuzurilor
REFÚZ, refuzuri, s. n. 1. Faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ◊ Expr. Până la refuz = atât încât nu se mai poate adăuga nimic, până la limita maximă. 2. Material rămas, după cernere, sortare sau clasare (în ciur sau pe sită). 3. Deficiență în funcționarea unui sistem tehnic. 4. Defect de turnare care constă în producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit. – Din fr. refus.

DOOM

refúz s. n., pl. refúzuri

refuzând
REFUZÁ, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

DOOM

refuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 refúză

refuzînd
REFUZÁ, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

DOOM

refuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 refúză

refuzări
REFUZÁRE s. f. Acțiunea de a refuza și rezultatul ei. – V. refuza.

DOOM

refuzáre s. f., g.-d. art. refuzắrii

refuzării
REFUZÁRE s. f. Acțiunea de a refuza și rezultatul ei. – V. refuza.

DOOM

refuzáre s. f., g.-d. art. refuzắrii

refuzările
REFUZÁRE s. f. Acțiunea de a refuza și rezultatul ei. – V. refuza.

DOOM

refuzáre s. f., g.-d. art. refuzắrii

refuzărilor
REFUZÁRE s. f. Acțiunea de a refuza și rezultatul ei. – V. refuza.

DOOM

refuzáre s. f., g.-d. art. refuzắrii

refă
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refăcea
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refăceai
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refăceam
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refăceau
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refăceați
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refăcu
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refăcui
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refăcură
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refăcurăm
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refăcurăți
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refăcuse
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refăcusem
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refăcuseră
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refăcuserăm
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refăcuserăți
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refăcuseși
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refăcuseți
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refăcut
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refăcut
REFĂCÚT, -Ă, refăcuți, -te, adj. (Despre industrie, agricultură, economie etc.; p. ext. despre regiuni, țări etc.) Readus în starea bună de mai înainte; restabilit. ♦ (Despre o lucrare, o casă etc.) Executat din nou (sau în cea mai mare parte); reconstruit. ♦ Fig. (Despre oameni) însănătoșit, întremat, întărit. – V. reface.

refăcuta
REFĂCÚT, -Ă, refăcuți, -te, adj. (Despre industrie, agricultură, economie etc.; p. ext. despre regiuni, țări etc.) Readus în starea bună de mai înainte; restabilit. ♦ (Despre o lucrare, o casă etc.) Executat din nou (sau în cea mai mare parte); reconstruit. ♦ Fig. (Despre oameni) însănătoșit, întremat, întărit. – V. reface.

refăcute
REFĂCÚT, -Ă, refăcuți, -te, adj. (Despre industrie, agricultură, economie etc.; p. ext. despre regiuni, țări etc.) Readus în starea bună de mai înainte; restabilit. ♦ (Despre o lucrare, o casă etc.) Executat din nou (sau în cea mai mare parte); reconstruit. ♦ Fig. (Despre oameni) însănătoșit, întremat, întărit. – V. reface.

refăcutei
REFĂCÚT, -Ă, refăcuți, -te, adj. (Despre industrie, agricultură, economie etc.; p. ext. despre regiuni, țări etc.) Readus în starea bună de mai înainte; restabilit. ♦ (Despre o lucrare, o casă etc.) Executat din nou (sau în cea mai mare parte); reconstruit. ♦ Fig. (Despre oameni) însănătoșit, întremat, întărit. – V. reface.

refăcutele
REFĂCÚT, -Ă, refăcuți, -te, adj. (Despre industrie, agricultură, economie etc.; p. ext. despre regiuni, țări etc.) Readus în starea bună de mai înainte; restabilit. ♦ (Despre o lucrare, o casă etc.) Executat din nou (sau în cea mai mare parte); reconstruit. ♦ Fig. (Despre oameni) însănătoșit, întremat, întărit. – V. reface.

refăcutelor
REFĂCÚT, -Ă, refăcuți, -te, adj. (Despre industrie, agricultură, economie etc.; p. ext. despre regiuni, țări etc.) Readus în starea bună de mai înainte; restabilit. ♦ (Despre o lucrare, o casă etc.) Executat din nou (sau în cea mai mare parte); reconstruit. ♦ Fig. (Despre oameni) însănătoșit, întremat, întărit. – V. reface.

refăcutul
REFĂCÚT, -Ă, refăcuți, -te, adj. (Despre industrie, agricultură, economie etc.; p. ext. despre regiuni, țări etc.) Readus în starea bună de mai înainte; restabilit. ♦ (Despre o lucrare, o casă etc.) Executat din nou (sau în cea mai mare parte); reconstruit. ♦ Fig. (Despre oameni) însănătoșit, întremat, întărit. – V. reface.

refăcutului
REFĂCÚT, -Ă, refăcuți, -te, adj. (Despre industrie, agricultură, economie etc.; p. ext. despre regiuni, țări etc.) Readus în starea bună de mai înainte; restabilit. ♦ (Despre o lucrare, o casă etc.) Executat din nou (sau în cea mai mare parte); reconstruit. ♦ Fig. (Despre oameni) însănătoșit, întremat, întărit. – V. reface.

refăcuși
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refăcuți
REFĂCÚT, -Ă, refăcuți, -te, adj. (Despre industrie, agricultură, economie etc.; p. ext. despre regiuni, țări etc.) Readus în starea bună de mai înainte; restabilit. ♦ (Despre o lucrare, o casă etc.) Executat din nou (sau în cea mai mare parte); reconstruit. ♦ Fig. (Despre oameni) însănătoșit, întremat, întărit. – V. reface.

refăcuții
REFĂCÚT, -Ă, refăcuți, -te, adj. (Despre industrie, agricultură, economie etc.; p. ext. despre regiuni, țări etc.) Readus în starea bună de mai înainte; restabilit. ♦ (Despre o lucrare, o casă etc.) Executat din nou (sau în cea mai mare parte); reconstruit. ♦ Fig. (Despre oameni) însănătoșit, întremat, întărit. – V. reface.

refăcuților
REFĂCÚT, -Ă, refăcuți, -te, adj. (Despre industrie, agricultură, economie etc.; p. ext. despre regiuni, țări etc.) Readus în starea bună de mai înainte; restabilit. ♦ (Despre o lucrare, o casă etc.) Executat din nou (sau în cea mai mare parte); reconstruit. ♦ Fig. (Despre oameni) însănătoșit, întremat, întărit. – V. reface.

refăcând
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

refăcînd
REFÁCE, refác, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

DOOM

refáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refác, 1 pl. refácem, 2 pl. refáceți; imper. refắ, neg. nu refáce; part. refăcút

reg
REG s.n. (Geol.) Suprafață netedă acoperită cu pietrișuri din deșertul Saharei. [< fr. reg < cuv. arab].

regal
REGÁL², -Ă, regali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S. n. (Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar² plăcut. 3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

DOOM

regál¹ adj. m., pl. regáli; f. regálă, pl. regále

regal
REGÁL², -Ă, (1, 3) regali, -e, adj., (2) regaluri, s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S. n. (Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar² plăcut. 3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. [Pl. și: (2) regale] – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

DOOM

!regál³ (ospăț) s. n., pl. regáluri/regále

regala
REGÁL², -Ă, regali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S. n. (Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar² plăcut. 3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

DOOM

regál¹ adj. m., pl. regáli; f. regálă, pl. regále

regala
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

DOOM

regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză

regala
REGÁLĂ², regale, s. f. Vechi instrument de suflat asemănător cu orga, dar mai mic decât aceasta. ♦ Unul dintre registrele orgii. – Din fr. régale.

DOOM

regálă (instrument muzical) s. f., g.-d. art. regálei; pl. regále

regalai
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

DOOM

regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză

regalam
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

DOOM

regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză

regalare
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

DOOM

regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză

regalare
REGALÁRE, regalări, s. f. (Înv.) 1. Acțiunea de a (se) regala. 2. Fig. Desfătare, încântare. – V. regala.

regalarea
REGALÁRE, regalări, s. f. (Înv.) 1. Acțiunea de a (se) regala. 2. Fig. Desfătare, încântare. – V. regala.

regalară
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

DOOM

regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză

regalarăm
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

DOOM

regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză

regalarăți
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

DOOM

regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză

regalase
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

DOOM

regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză

regalasem
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

DOOM

regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză

regalaseră
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

DOOM

regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză

regalaserăm
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

DOOM

regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză

regalaserăți
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

DOOM

regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză

regalaseși
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

DOOM

regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză

regalaseți
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

DOOM

regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză

regalat
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

DOOM

regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză

regalat
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. ♦ A dărui. – Din fr. régaler.

regalau
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

DOOM

regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză

regalași
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

DOOM

regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză

regalați
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

DOOM

regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză

regale
REGÁL², -Ă, regali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S. n. (Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar² plăcut. 3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

DOOM

regál¹ adj. m., pl. regáli; f. regálă, pl. regále

regale
REGÁL², -Ă, (1, 3) regali, -e, adj., (2) regaluri, s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S. n. (Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar² plăcut. 3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. [Pl. și: (2) regale] – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

DOOM

!regál³ (ospăț) s. n., pl. regáluri/regále

regale
REGÁLĂ², regale, s. f. Vechi instrument de suflat asemănător cu orga, dar mai mic decât aceasta. ♦ Unul dintre registrele orgii. – Din fr. régale.

DOOM

regálă (instrument muzical) s. f., g.-d. art. regálei; pl. regále

regalează
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

DOOM

regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză

regalei
REGÁL², -Ă, regali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S. n. (Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar² plăcut. 3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

DOOM

regál¹ adj. m., pl. regáli; f. regálă, pl. regále

regalei
REGÁLĂ², regale, s. f. Vechi instrument de suflat asemănător cu orga, dar mai mic decât aceasta. ♦ Unul dintre registrele orgii. – Din fr. régale.

DOOM

regálă (instrument muzical) s. f., g.-d. art. regálei; pl. regále

regalele
REGÁL², -Ă, regali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S. n. (Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar² plăcut. 3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

DOOM

regál¹ adj. m., pl. regáli; f. regálă, pl. regále

regalele
REGÁL², -Ă, (1, 3) regali, -e, adj., (2) regaluri, s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S. n. (Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar² plăcut. 3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. [Pl. și: (2) regale] – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

DOOM

!regál³ (ospăț) s. n., pl. regáluri/regále

regalele
REGÁLĂ², regale, s. f. Vechi instrument de suflat asemănător cu orga, dar mai mic decât aceasta. ♦ Unul dintre registrele orgii. – Din fr. régale.

DOOM

regálă (instrument muzical) s. f., g.-d. art. regálei; pl. regále

regalelor
REGÁL², -Ă, regali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S. n. (Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar² plăcut. 3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

DOOM

regál¹ adj. m., pl. regáli; f. regálă, pl. regále

regalelor
REGÁL², -Ă, (1, 3) regali, -e, adj., (2) regaluri, s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S. n. (Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar² plăcut. 3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. [Pl. și: (2) regale] – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

DOOM

!regál³ (ospăț) s. n., pl. regáluri/regále

regalelor
REGÁLĂ², regale, s. f. Vechi instrument de suflat asemănător cu orga, dar mai mic decât aceasta. ♦ Unul dintre registrele orgii. – Din fr. régale.

DOOM

regálă (instrument muzical) s. f., g.-d. art. regálei; pl. regále

regalez
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

DOOM

regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză

regaleze
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

DOOM

regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză

regalezi
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

DOOM

regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză

regali
REGÁL², -Ă, regali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S. n. (Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar² plăcut. 3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

DOOM

regál¹ adj. m., pl. regáli; f. regálă, pl. regále

regalian
REGALIÁN, -Ă adj. (Liv.) De rege, al regelui. ◊ Drepturi regaliene = prerogative regale. [Pron. -li-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. régalien].

regaliana
REGALIÁN, -Ă adj. (Liv.) De rege, al regelui. ◊ Drepturi regaliene = prerogative regale. [Pron. -li-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. régalien].

regalianul
REGALIÁN, -Ă adj. (Liv.) De rege, al regelui. ◊ Drepturi regaliene = prerogative regale. [Pron. -li-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. régalien].

regalianului
REGALIÁN, -Ă adj. (Liv.) De rege, al regelui. ◊ Drepturi regaliene = prerogative regale. [Pron. -li-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. régalien].

regaliene
REGALIÁN, -Ă adj. (Liv.) De rege, al regelui. ◊ Drepturi regaliene = prerogative regale. [Pron. -li-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. régalien].

regalienei
REGALIÁN, -Ă adj. (Liv.) De rege, al regelui. ◊ Drepturi regaliene = prerogative regale. [Pron. -li-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. régalien].

regalienele
REGALIÁN, -Ă adj. (Liv.) De rege, al regelui. ◊ Drepturi regaliene = prerogative regale. [Pron. -li-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. régalien].

regalienelor
REGALIÁN, -Ă adj. (Liv.) De rege, al regelui. ◊ Drepturi regaliene = prerogative regale. [Pron. -li-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. régalien].

regalieni
REGALIÁN, -Ă adj. (Liv.) De rege, al regelui. ◊ Drepturi regaliene = prerogative regale. [Pron. -li-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. régalien].

regalienii
REGALIÁN, -Ă adj. (Liv.) De rege, al regelui. ◊ Drepturi regaliene = prerogative regale. [Pron. -li-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. régalien].

regalienilor
REGALIÁN, -Ă adj. (Liv.) De rege, al regelui. ◊ Drepturi regaliene = prerogative regale. [Pron. -li-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. régalien].

regalii
REGÁL², -Ă, regali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S. n. (Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar² plăcut. 3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

DOOM

regál¹ adj. m., pl. regáli; f. regálă, pl. regále

regalilor
REGÁL², -Ă, regali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S. n. (Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar² plăcut. 3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

DOOM

regál¹ adj. m., pl. regáli; f. regálă, pl. regále

regalism
REGALÍSM s. n. Concepție politică care susține monarhia ca formă de guvernământ; atașament față de monarhie sau față de rege; monarhism. – Regal² + suf. -ism (după fr. royalisme).

DOOM

regalísm s. n.

regalismul
REGALÍSM s. n. Concepție politică care susține monarhia ca formă de guvernământ; atașament față de monarhie sau față de rege; monarhism. – Regal² + suf. -ism (după fr. royalisme).

DOOM

regalísm s. n.

regalismului
REGALÍSM s. n. Concepție politică care susține monarhia ca formă de guvernământ; atașament față de monarhie sau față de rege; monarhism. – Regal² + suf. -ism (după fr. royalisme).

DOOM

regalísm s. n.

regalist
REGALÍST, -Ă, regaliști, -ste, s. m. și f. Adept, partizan al regalității; monarhist. – Regal² + suf. -ist (după fr. royaliste).

DOOM

!regalíst adj. m., s. m., pl. regalíști; adj. f., s. f. regalístă, pl. regalíste

regalista
REGALÍST, -Ă, regaliști, -ste, s. m. și f. Adept, partizan al regalității; monarhist. – Regal² + suf. -ist (după fr. royaliste).

DOOM

!regalíst adj. m., s. m., pl. regalíști; adj. f., s. f. regalístă, pl. regalíste

regaliste
REGALÍST, -Ă, regaliști, -ste, s. m. și f. Adept, partizan al regalității; monarhist. – Regal² + suf. -ist (după fr. royaliste).

DOOM

!regalíst adj. m., s. m., pl. regalíști; adj. f., s. f. regalístă, pl. regalíste

regalistei
REGALÍST, -Ă, regaliști, -ste, s. m. și f. Adept, partizan al regalității; monarhist. – Regal² + suf. -ist (după fr. royaliste).

DOOM

!regalíst adj. m., s. m., pl. regalíști; adj. f., s. f. regalístă, pl. regalíste

regalistele
REGALÍST, -Ă, regaliști, -ste, s. m. și f. Adept, partizan al regalității; monarhist. – Regal² + suf. -ist (după fr. royaliste).

DOOM

!regalíst adj. m., s. m., pl. regalíști; adj. f., s. f. regalístă, pl. regalíste

regalistelor
REGALÍST, -Ă, regaliști, -ste, s. m. și f. Adept, partizan al regalității; monarhist. – Regal² + suf. -ist (după fr. royaliste).

DOOM

!regalíst adj. m., s. m., pl. regalíști; adj. f., s. f. regalístă, pl. regalíste

regalistul
REGALÍST, -Ă, regaliști, -ste, s. m. și f. Adept, partizan al regalității; monarhist. – Regal² + suf. -ist (după fr. royaliste).

DOOM

!regalíst adj. m., s. m., pl. regalíști; adj. f., s. f. regalístă, pl. regalíste

regalistului
REGALÍST, -Ă, regaliști, -ste, s. m. și f. Adept, partizan al regalității; monarhist. – Regal² + suf. -ist (după fr. royaliste).

DOOM

!regalíst adj. m., s. m., pl. regalíști; adj. f., s. f. regalístă, pl. regalíste

regalitate
REGALITÁTE, regalități, s. f. Formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie. – Din lat. regalitas, -atis. Cf. fr. royauté.

DOOM

regalitáte s. f., g.-d. art. regalitắții; pl. regalitắți

regalitatea
REGALITÁTE, regalități, s. f. Formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie. – Din lat. regalitas, -atis. Cf. fr. royauté.

DOOM

regalitáte s. f., g.-d. art. regalitắții; pl. regalitắți

regalități
REGALITÁTE, regalități, s. f. Formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie. – Din lat. regalitas, -atis. Cf. fr. royauté.

DOOM

regalitáte s. f., g.-d. art. regalitắții; pl. regalitắți

regalității
REGALITÁTE, regalități, s. f. Formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie. – Din lat. regalitas, -atis. Cf. fr. royauté.

DOOM

regalitáte s. f., g.-d. art. regalitắții; pl. regalitắți

regalitățile
REGALITÁTE, regalități, s. f. Formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie. – Din lat. regalitas, -atis. Cf. fr. royauté.

DOOM

regalitáte s. f., g.-d. art. regalitắții; pl. regalitắți

regalităților
REGALITÁTE, regalități, s. f. Formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie. – Din lat. regalitas, -atis. Cf. fr. royauté.

DOOM

regalitáte s. f., g.-d. art. regalitắții; pl. regalitắți

regaliști
REGALÍST, -Ă, regaliști, -ste, s. m. și f. Adept, partizan al regalității; monarhist. – Regal² + suf. -ist (după fr. royaliste).

DOOM

!regalíst adj. m., s. m., pl. regalíști; adj. f., s. f. regalístă, pl. regalíste

regaliștii
REGALÍST, -Ă, regaliști, -ste, s. m. și f. Adept, partizan al regalității; monarhist. – Regal² + suf. -ist (după fr. royaliste).

DOOM

!regalíst adj. m., s. m., pl. regalíști; adj. f., s. f. regalístă, pl. regalíste

regaliștilor
REGALÍST, -Ă, regaliști, -ste, s. m. și f. Adept, partizan al regalității; monarhist. – Regal² + suf. -ist (după fr. royaliste).

DOOM

!regalíst adj. m., s. m., pl. regalíști; adj. f., s. f. regalístă, pl. regalíste

regalul
REGÁL², -Ă, regali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S. n. (Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar² plăcut. 3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

DOOM

regál¹ adj. m., pl. regáli; f. regálă, pl. regále

regalul
REGÁL², -Ă, (1, 3) regali, -e, adj., (2) regaluri, s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S. n. (Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar² plăcut. 3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. [Pl. și: (2) regale] – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

DOOM

!regál³ (ospăț) s. n., pl. regáluri/regále

regalului
REGÁL², -Ă, regali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S. n. (Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar² plăcut. 3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

DOOM

regál¹ adj. m., pl. regáli; f. regálă, pl. regále

regalului
REGÁL², -Ă, (1, 3) regali, -e, adj., (2) regaluri, s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S. n. (Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar² plăcut. 3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. [Pl. și: (2) regale] – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

DOOM

!regál³ (ospăț) s. n., pl. regáluri/regále

regalând
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

DOOM

regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză

regalînd
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

DOOM

regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză

regalări
REGALÁRE, regalări, s. f. (Înv.) 1. Acțiunea de a (se) regala. 2. Fig. Desfătare, încântare. – V. regala.

regalării
REGALÁRE, regalări, s. f. (Înv.) 1. Acțiunea de a (se) regala. 2. Fig. Desfătare, încântare. – V. regala.

regalările
REGALÁRE, regalări, s. f. (Înv.) 1. Acțiunea de a (se) regala. 2. Fig. Desfătare, încântare. – V. regala.

regalărilor
REGALÁRE, regalări, s. f. (Înv.) 1. Acțiunea de a (se) regala. 2. Fig. Desfătare, încântare. – V. regala.

regat
REGÁT, regate, s. n. Stat guvernat de un rege; monarhie. ◊ Vechiul Regat = nume dat după Primul Război Mondial (până la instituirea republicii) teritoriului României de dinaintea acestui război (Țara Românească și Moldova). – Rege + suf. -at.

DOOM

regát s. n., pl. regáte

regata
REGÁTĂ, regate, s. f. 1. Denumire dată unei competiții sportive nautice (caiac, canoe, iahting, canotaj). ♦ Probă în competițiile de iahting, care are mai multe etape în cadrul aceluiași program. 2. Formă de cravată care se înnoadă și cade vertical de-a lungul plastronului cămășii. – Din fr. régate.

DOOM

regátă s. f., g.-d. art. regátei; pl. regáte

regate
REGÁT, regate, s. n. Stat guvernat de un rege; monarhie. ◊ Vechiul Regat = nume dat după Primul Război Mondial (până la instituirea republicii) teritoriului României de dinaintea acestui război (Țara Românească și Moldova). – Rege + suf. -at.

DOOM

regát s. n., pl. regáte

regate
REGÁTĂ, regate, s. f. 1. Denumire dată unei competiții sportive nautice (caiac, canoe, iahting, canotaj). ♦ Probă în competițiile de iahting, care are mai multe etape în cadrul aceluiași program. 2. Formă de cravată care se înnoadă și cade vertical de-a lungul plastronului cămășii. – Din fr. régate.

DOOM

regátă s. f., g.-d. art. regátei; pl. regáte

regatei
REGÁTĂ, regate, s. f. 1. Denumire dată unei competiții sportive nautice (caiac, canoe, iahting, canotaj). ♦ Probă în competițiile de iahting, care are mai multe etape în cadrul aceluiași program. 2. Formă de cravată care se înnoadă și cade vertical de-a lungul plastronului cămășii. – Din fr. régate.

DOOM

regátă s. f., g.-d. art. regátei; pl. regáte

regatele
REGÁT, regate, s. n. Stat guvernat de un rege; monarhie. ◊ Vechiul Regat = nume dat după Primul Război Mondial (până la instituirea republicii) teritoriului României de dinaintea acestui război (Țara Românească și Moldova). – Rege + suf. -at.

DOOM

regát s. n., pl. regáte

regatele
REGÁTĂ, regate, s. f. 1. Denumire dată unei competiții sportive nautice (caiac, canoe, iahting, canotaj). ♦ Probă în competițiile de iahting, care are mai multe etape în cadrul aceluiași program. 2. Formă de cravată care se înnoadă și cade vertical de-a lungul plastronului cămășii. – Din fr. régate.

DOOM

regátă s. f., g.-d. art. regátei; pl. regáte

regatelor
REGÁT, regate, s. n. Stat guvernat de un rege; monarhie. ◊ Vechiul Regat = nume dat după Primul Război Mondial (până la instituirea republicii) teritoriului României de dinaintea acestui război (Țara Românească și Moldova). – Rege + suf. -at.

DOOM

regát s. n., pl. regáte

regatelor
REGÁTĂ, regate, s. f. 1. Denumire dată unei competiții sportive nautice (caiac, canoe, iahting, canotaj). ♦ Probă în competițiile de iahting, care are mai multe etape în cadrul aceluiași program. 2. Formă de cravată care se înnoadă și cade vertical de-a lungul plastronului cămășii. – Din fr. régate.

DOOM

regátă s. f., g.-d. art. regátei; pl. regáte

regatul
REGÁT, regate, s. n. Stat guvernat de un rege; monarhie. ◊ Vechiul Regat = nume dat după Primul Război Mondial (până la instituirea republicii) teritoriului României de dinaintea acestui război (Țara Românească și Moldova). – Rege + suf. -at.

DOOM

regát s. n., pl. regáte

regatului
REGÁT, regate, s. n. Stat guvernat de un rege; monarhie. ◊ Vechiul Regat = nume dat după Primul Război Mondial (până la instituirea republicii) teritoriului României de dinaintea acestui război (Țara Românească și Moldova). – Rege + suf. -at.

DOOM

regát s. n., pl. regáte

regaturi
REGÁT, regate, s. n. Stat guvernat de un rege; monarhie. ◊ Vechiul Regat = nume dat după Primul Război Mondial (până la instituirea republicii) teritoriului României de dinaintea acestui război (Țara Românească și Moldova). – Rege + suf. -at.

DOOM

regát s. n., pl. regáte

regaturile
REGÁT, regate, s. n. Stat guvernat de un rege; monarhie. ◊ Vechiul Regat = nume dat după Primul Război Mondial (până la instituirea republicii) teritoriului României de dinaintea acestui război (Țara Românească și Moldova). – Rege + suf. -at.

DOOM

regát s. n., pl. regáte

regaturilor
REGÁT, regate, s. n. Stat guvernat de un rege; monarhie. ◊ Vechiul Regat = nume dat după Primul Război Mondial (până la instituirea republicii) teritoriului României de dinaintea acestui război (Țara Românească și Moldova). – Rege + suf. -at.

DOOM

regát s. n., pl. regáte

regazona
REGAZONÁ vb. I. tr. A reînsămânța, a replanta cu gazon. [Cf. fr. regazonner].

regazonai
REGAZONÁ vb. I. tr. A reînsămânța, a replanta cu gazon. [Cf. fr. regazonner].

regazonam
REGAZONÁ vb. I. tr. A reînsămânța, a replanta cu gazon. [Cf. fr. regazonner].

regazonare
REGAZONÁ vb. I. tr. A reînsămânța, a replanta cu gazon. [Cf. fr. regazonner].

regazonare
REGAZONÁRE s.f. Acțiunea de a regazona și rezultatul ei. [< regazona].

regazonarea
REGAZONÁRE s.f. Acțiunea de a regazona și rezultatul ei. [< regazona].

regazonară
REGAZONÁ vb. I. tr. A reînsămânța, a replanta cu gazon. [Cf. fr. regazonner].

regazonarăm
REGAZONÁ vb. I. tr. A reînsămânța, a replanta cu gazon. [Cf. fr. regazonner].

regazonarăți
REGAZONÁ vb. I. tr. A reînsămânța, a replanta cu gazon. [Cf. fr. regazonner].

regazonase
REGAZONÁ vb. I. tr. A reînsămânța, a replanta cu gazon. [Cf. fr. regazonner].

regazonasem
REGAZONÁ vb. I. tr. A reînsămânța, a replanta cu gazon. [Cf. fr. regazonner].

regazonaseră
REGAZONÁ vb. I. tr. A reînsămânța, a replanta cu gazon. [Cf. fr. regazonner].

regazonaserăm
REGAZONÁ vb. I. tr. A reînsămânța, a replanta cu gazon. [Cf. fr. regazonner].

regazonaserăți
REGAZONÁ vb. I. tr. A reînsămânța, a replanta cu gazon. [Cf. fr. regazonner].

regazonaseși
REGAZONÁ vb. I. tr. A reînsămânța, a replanta cu gazon. [Cf. fr. regazonner].

regazonaseți
REGAZONÁ vb. I. tr. A reînsămânța, a replanta cu gazon. [Cf. fr. regazonner].

regazonat
REGAZONÁ vb. I. tr. A reînsămânța, a replanta cu gazon. [Cf. fr. regazonner].

regazonat
REGAZONÁ vb. I. tr. A reînsămânța, a replanta cu gazon. [Cf. fr. regazonner].

regazonau
REGAZONÁ vb. I. tr. A reînsămânța, a replanta cu gazon. [Cf. fr. regazonner].

regazonași
REGAZONÁ vb. I. tr. A reînsămânța, a replanta cu gazon. [Cf. fr. regazonner].

regazonați
REGAZONÁ vb. I. tr. A reînsămânța, a replanta cu gazon. [Cf. fr. regazonner].

regazonează
REGAZONÁ vb. I. tr. A reînsămânța, a replanta cu gazon. [Cf. fr. regazonner].

regazonez
REGAZONÁ vb. I. tr. A reînsămânța, a replanta cu gazon. [Cf. fr. regazonner].

regazoneze
REGAZONÁ vb. I. tr. A reînsămânța, a replanta cu gazon. [Cf. fr. regazonner].

regazonezi
REGAZONÁ vb. I. tr. A reînsămânța, a replanta cu gazon. [Cf. fr. regazonner].

regazonând
REGAZONÁ vb. I. tr. A reînsămânța, a replanta cu gazon. [Cf. fr. regazonner].

regazonînd
REGAZONÁ vb. I. tr. A reînsămânța, a replanta cu gazon. [Cf. fr. regazonner].

regazonări
REGAZONÁRE s.f. Acțiunea de a regazona și rezultatul ei. [< regazona].

regazonării
REGAZONÁRE s.f. Acțiunea de a regazona și rezultatul ei. [< regazona].

regazonările
REGAZONÁRE s.f. Acțiunea de a regazona și rezultatul ei. [< regazona].

regazonărilor
REGAZONÁRE s.f. Acțiunea de a regazona și rezultatul ei. [< regazona].

rege
RÉGE, regi, s. m. 1. Suveranul unui regat. 2. Fig. Persoană care are, prin importanța și competența sa, poziția cea mai însemnată intr-un domeniu, într-o colectivitate. 3. Piesă de șah, care se poate muta în toate direcțiile pe tabla de șah și a cărei pierdere aduce înfrângerea jucătorului. ♦ Numele unei cărți de joc; popă, rigă. – Din lat. rex,-gis.

DOOM

rége s. m., pl. regi

regea
REGEÁ s. f. v. rageal.

DOOM

regeá (înv.) s. f., art. regeáua, g.-d. art. regélei; pl. regéle, art. regélele

regealâc
REGEALẤC, regealâcuri, s. n. (Turcism înv.) Ragea. – Din regea (= ragea) + suf. -lâc.

regeasca
REGÉSC, -EÁSCĂ, regești, adj. Regal². ♦ (Rar) Care are calitatea de rege. – Rege + suf. -esc.

DOOM

regésc adj. m., f. regeáscă; pl. m. și f. regéști

regeaua
REGEÁ s. f. v. rageal.

DOOM

regeá (înv.) s. f., art. regeáua, g.-d. art. regélei; pl. regéle, art. regélele

regele
RÉGE, regi, s. m. 1. Suveranul unui regat. 2. Fig. Persoană care are, prin importanța și competența sa, poziția cea mai însemnată intr-un domeniu, într-o colectivitate. 3. Piesă de șah, care se poate muta în toate direcțiile pe tabla de șah și a cărei pierdere aduce înfrângerea jucătorului. ♦ Numele unei cărți de joc; popă, rigă. – Din lat. rex,-gis.

DOOM

rége s. m., pl. regi

regele
REGEÁ s. f. v. rageal.

DOOM

regeá (înv.) s. f., art. regeáua, g.-d. art. regélei; pl. regéle, art. regélele

regelei
REGEÁ s. f. v. rageal.

DOOM

regeá (înv.) s. f., art. regeáua, g.-d. art. regélei; pl. regéle, art. regélele

regelele
REGEÁ s. f. v. rageal.

DOOM

regeá (înv.) s. f., art. regeáua, g.-d. art. regélei; pl. regéle, art. regélele

regelelor
REGEÁ s. f. v. rageal.

DOOM

regeá (înv.) s. f., art. regeáua, g.-d. art. regélei; pl. regéle, art. regélele

regelui
RÉGE, regi, s. m. 1. Suveranul unui regat. 2. Fig. Persoană care are, prin importanța și competența sa, poziția cea mai însemnată intr-un domeniu, într-o colectivitate. 3. Piesă de șah, care se poate muta în toate direcțiile pe tabla de șah și a cărei pierdere aduce înfrângerea jucătorului. ♦ Numele unei cărți de joc; popă, rigă. – Din lat. rex,-gis.

DOOM

rége s. m., pl. regi

regenera
REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

DOOM

regenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 regenereáză

regenerabil
REGENERÁBIL, -Ă, regenerabili, -e, adj. Care se poate regenera; regenerativ. – Din engl. regenerable.

DOOM

*regenerábil adj. m., pl. regenerábili; f. regenerábilă, pl. regenerábile

regenerabila
REGENERÁBIL, -Ă, regenerabili, -e, adj. Care se poate regenera; regenerativ. – Din engl. regenerable.

DOOM

*regenerábil adj. m., pl. regenerábili; f. regenerábilă, pl. regenerábile

regenerabile
REGENERÁBIL, -Ă, regenerabili, -e, adj. Care se poate regenera; regenerativ. – Din engl. regenerable.

DOOM

*regenerábil adj. m., pl. regenerábili; f. regenerábilă, pl. regenerábile

regenerabilei
REGENERÁBIL, -Ă, regenerabili, -e, adj. Care se poate regenera; regenerativ. – Din engl. regenerable.

DOOM

*regenerábil adj. m., pl. regenerábili; f. regenerábilă, pl. regenerábile

regenerabilele
REGENERÁBIL, -Ă, regenerabili, -e, adj. Care se poate regenera; regenerativ. – Din engl. regenerable.

DOOM

*regenerábil adj. m., pl. regenerábili; f. regenerábilă, pl. regenerábile

regenerabilelor
REGENERÁBIL, -Ă, regenerabili, -e, adj. Care se poate regenera; regenerativ. – Din engl. regenerable.

DOOM

*regenerábil adj. m., pl. regenerábili; f. regenerábilă, pl. regenerábile

regenerabili
REGENERÁBIL, -Ă, regenerabili, -e, adj. Care se poate regenera; regenerativ. – Din engl. regenerable.

DOOM

*regenerábil adj. m., pl. regenerábili; f. regenerábilă, pl. regenerábile

regenerabilii
REGENERÁBIL, -Ă, regenerabili, -e, adj. Care se poate regenera; regenerativ. – Din engl. regenerable.

DOOM

*regenerábil adj. m., pl. regenerábili; f. regenerábilă, pl. regenerábile

regenerabililor
REGENERÁBIL, -Ă, regenerabili, -e, adj. Care se poate regenera; regenerativ. – Din engl. regenerable.

DOOM

*regenerábil adj. m., pl. regenerábili; f. regenerábilă, pl. regenerábile

regenerabilul
REGENERÁBIL, -Ă, regenerabili, -e, adj. Care se poate regenera; regenerativ. – Din engl. regenerable.

DOOM

*regenerábil adj. m., pl. regenerábili; f. regenerábilă, pl. regenerábile

regenerabilului
REGENERÁBIL, -Ă, regenerabili, -e, adj. Care se poate regenera; regenerativ. – Din engl. regenerable.

DOOM

*regenerábil adj. m., pl. regenerábili; f. regenerábilă, pl. regenerábile

regenerai
REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

DOOM

regenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 regenereáză

regeneram
REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

DOOM

regenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 regenereáză

regenerare
REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

DOOM

regenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 regenereáză

regenerare
REGENERÁRE, regenerări, s. f. Acțiunea de a (se) regenera și rezultatul ei. – V. regenera.

DOOM

regeneráre s. f., g.-d. art. regenerắrii; pl. regenerắri

regenerarea
REGENERÁRE, regenerări, s. f. Acțiunea de a (se) regenera și rezultatul ei. – V. regenera.

DOOM

regeneráre s. f., g.-d. art. regenerắrii; pl. regenerắri

regenerară
REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

DOOM

regenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 regenereáză

regenerarăm
REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

DOOM

regenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 regenereáză

regenerarăți
REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

DOOM

regenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 regenereáză

regenerase
REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

DOOM

regenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 regenereáză

regenerasem
REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

DOOM

regenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 regenereáză

regeneraseră
REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

DOOM

regenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 regenereáză

regeneraserăm
REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

DOOM

regenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 regenereáză

regeneraserăți
REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

DOOM

regenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 regenereáză

regeneraseși
REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

DOOM

regenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 regenereáză

regeneraseți
REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

DOOM

regenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 regenereáză

regenerat
REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

DOOM

regenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 regenereáză

regenerat
REGENERÁT, -Ă, regenerați, -te, adj. (Despre organe sau țesuturi) Refăcut. ♦ (Despre materiale uzate) Care a fost readus (prin procedee speciale) în condiții de folosire. – V. regenera.

regenerata
REGENERÁT, -Ă, regenerați, -te, adj. (Despre organe sau țesuturi) Refăcut. ♦ (Despre materiale uzate) Care a fost readus (prin procedee speciale) în condiții de folosire. – V. regenera.

regenerate
REGENERÁT, -Ă, regenerați, -te, adj. (Despre organe sau țesuturi) Refăcut. ♦ (Despre materiale uzate) Care a fost readus (prin procedee speciale) în condiții de folosire. – V. regenera.

regeneratei
REGENERÁT, -Ă, regenerați, -te, adj. (Despre organe sau țesuturi) Refăcut. ♦ (Despre materiale uzate) Care a fost readus (prin procedee speciale) în condiții de folosire. – V. regenera.

regeneratele
REGENERÁT, -Ă, regenerați, -te, adj. (Despre organe sau țesuturi) Refăcut. ♦ (Despre materiale uzate) Care a fost readus (prin procedee speciale) în condiții de folosire. – V. regenera.

regeneratelor
REGENERÁT, -Ă, regenerați, -te, adj. (Despre organe sau țesuturi) Refăcut. ♦ (Despre materiale uzate) Care a fost readus (prin procedee speciale) în condiții de folosire. – V. regenera.

regenerativ
REGENERATÍV, -Ă, regenerativi, -e, adj. Care se poate regenera; regenerabil. – Din fr. régénératif.

regenerativa
REGENERATÍV, -Ă, regenerativi, -e, adj. Care se poate regenera; regenerabil. – Din fr. régénératif.

regenerative
REGENERATÍV, -Ă, regenerativi, -e, adj. Care se poate regenera; regenerabil. – Din fr. régénératif.

regenerativei
REGENERATÍV, -Ă, regenerativi, -e, adj. Care se poate regenera; regenerabil. – Din fr. régénératif.

regenerativele
REGENERATÍV, -Ă, regenerativi, -e, adj. Care se poate regenera; regenerabil. – Din fr. régénératif.

regenerativelor
REGENERATÍV, -Ă, regenerativi, -e, adj. Care se poate regenera; regenerabil. – Din fr. régénératif.

regenerativi
REGENERATÍV, -Ă, regenerativi, -e, adj. Care se poate regenera; regenerabil. – Din fr. régénératif.

regenerativii
REGENERATÍV, -Ă, regenerativi, -e, adj. Care se poate regenera; regenerabil. – Din fr. régénératif.

regenerativilor
REGENERATÍV, -Ă, regenerativi, -e, adj. Care se poate regenera; regenerabil. – Din fr. régénératif.

regenerativul
REGENERATÍV, -Ă, regenerativi, -e, adj. Care se poate regenera; regenerabil. – Din fr. régénératif.

regenerativului
REGENERATÍV, -Ă, regenerativi, -e, adj. Care se poate regenera; regenerabil. – Din fr. régénératif.

regeneratoare
REGENERATÓR, -OÁRE, regeneratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care regenerează; înnoitor. 2. S. n. Sistem tehnic care servește la regenerarea unui material uzat. – Din fr. régénérateur.

DOOM

regeneratór² s. n., pl. regeneratoáre

regeneratoarea
REGENERATÓR, -OÁRE, regeneratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care regenerează; înnoitor. 2. S. n. Sistem tehnic care servește la regenerarea unui material uzat. – Din fr. régénérateur.

DOOM

regeneratór² s. n., pl. regeneratoáre

regeneratoarei
REGENERATÓR, -OÁRE, regeneratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care regenerează; înnoitor. 2. S. n. Sistem tehnic care servește la regenerarea unui material uzat. – Din fr. régénérateur.

DOOM

regeneratór² s. n., pl. regeneratoáre

regeneratoarele
REGENERATÓR, -OÁRE, regeneratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care regenerează; înnoitor. 2. S. n. Sistem tehnic care servește la regenerarea unui material uzat. – Din fr. régénérateur.

DOOM

regeneratór² s. n., pl. regeneratoáre

regeneratoarelor
REGENERATÓR, -OÁRE, regeneratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care regenerează; înnoitor. 2. S. n. Sistem tehnic care servește la regenerarea unui material uzat. – Din fr. régénérateur.

DOOM

regeneratór² s. n., pl. regeneratoáre

regenerator
REGENERATÓR, -OÁRE, regeneratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care regenerează; înnoitor. 2. S. n. Sistem tehnic care servește la regenerarea unui material uzat. – Din fr. régénérateur.

DOOM

regeneratór² s. n., pl. regeneratoáre

regeneratori
REGENERATÓR, -OÁRE, regeneratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care regenerează; înnoitor. 2. S. n. Sistem tehnic care servește la regenerarea unui material uzat. – Din fr. régénérateur.

DOOM

regeneratór² s. n., pl. regeneratoáre

regeneratorii
REGENERATÓR, -OÁRE, regeneratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care regenerează; înnoitor. 2. S. n. Sistem tehnic care servește la regenerarea unui material uzat. – Din fr. régénérateur.

DOOM

regeneratór² s. n., pl. regeneratoáre

regeneratorilor
REGENERATÓR, -OÁRE, regeneratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care regenerează; înnoitor. 2. S. n. Sistem tehnic care servește la regenerarea unui material uzat. – Din fr. régénérateur.

DOOM

regeneratór² s. n., pl. regeneratoáre

regeneratorul
REGENERATÓR, -OÁRE, regeneratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care regenerează; înnoitor. 2. S. n. Sistem tehnic care servește la regenerarea unui material uzat. – Din fr. régénérateur.

DOOM

regeneratór² s. n., pl. regeneratoáre

regeneratorului
REGENERATÓR, -OÁRE, regeneratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care regenerează; înnoitor. 2. S. n. Sistem tehnic care servește la regenerarea unui material uzat. – Din fr. régénérateur.

DOOM

regeneratór² s. n., pl. regeneratoáre

regeneratul
REGENERÁT, -Ă, regenerați, -te, adj. (Despre organe sau țesuturi) Refăcut. ♦ (Despre materiale uzate) Care a fost readus (prin procedee speciale) în condiții de folosire. – V. regenera.

regeneratului
REGENERÁT, -Ă, regenerați, -te, adj. (Despre organe sau țesuturi) Refăcut. ♦ (Despre materiale uzate) Care a fost readus (prin procedee speciale) în condiții de folosire. – V. regenera.

regenerau
REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

DOOM

regenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 regenereáză

regenerași
REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

DOOM

regenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 regenereáză

regenerați
REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

DOOM

regenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 regenereáză

regenerați
REGENERÁT, -Ă, regenerați, -te, adj. (Despre organe sau țesuturi) Refăcut. ♦ (Despre materiale uzate) Care a fost readus (prin procedee speciale) în condiții de folosire. – V. regenera.

regenerația
REGENERÁȚIE s.f. Regenerare. [Gen. -iei. / < fr. régénération].

regenerație
REGENERÁȚIE s.f. Regenerare. [Gen. -iei. / < fr. régénération].

regenerației
REGENERÁȚIE s.f. Regenerare. [Gen. -iei. / < fr. régénération].

regenerații
REGENERÁT, -Ă, regenerați, -te, adj. (Despre organe sau țesuturi) Refăcut. ♦ (Despre materiale uzate) Care a fost readus (prin procedee speciale) în condiții de folosire. – V. regenera.

regenerații
REGENERÁȚIE s.f. Regenerare. [Gen. -iei. / < fr. régénération].

regenerațiile
REGENERÁȚIE s.f. Regenerare. [Gen. -iei. / < fr. régénération].

regenerațiilor
REGENERÁȚIE s.f. Regenerare. [Gen. -iei. / < fr. régénération].

regeneraților
REGENERÁT, -Ă, regenerați, -te, adj. (Despre organe sau țesuturi) Refăcut. ♦ (Despre materiale uzate) Care a fost readus (prin procedee speciale) în condiții de folosire. – V. regenera.

regenerează
REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

DOOM

regenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 regenereáză

regenerescența
REGENERESCÉNȚĂ s.f. Regenerare. [< fr. régénérescence].

regenerescențe
REGENERESCÉNȚĂ s.f. Regenerare. [< fr. régénérescence].

regenerescenței
REGENERESCÉNȚĂ s.f. Regenerare. [< fr. régénérescence].

regenerescențele
REGENERESCÉNȚĂ s.f. Regenerare. [< fr. régénérescence].

regenerescențelor
REGENERESCÉNȚĂ s.f. Regenerare. [< fr. régénérescence].

regenerez
REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

DOOM

regenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 regenereáză

regenereze
REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

DOOM

regenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 regenereáză

regenerezi
REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

DOOM

regenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 regenereáză

regenerând
REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

DOOM

regenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 regenereáză

regenerînd
REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.

DOOM

regenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 regenereáză

regenerări
REGENERÁRE, regenerări, s. f. Acțiunea de a (se) regenera și rezultatul ei. – V. regenera.

DOOM

regeneráre s. f., g.-d. art. regenerắrii; pl. regenerắri

regenerării
REGENERÁRE, regenerări, s. f. Acțiunea de a (se) regenera și rezultatul ei. – V. regenera.

DOOM

regeneráre s. f., g.-d. art. regenerắrii; pl. regenerắri

regenerările
REGENERÁRE, regenerări, s. f. Acțiunea de a (se) regenera și rezultatul ei. – V. regenera.

DOOM

regeneráre s. f., g.-d. art. regenerắrii; pl. regenerắri

regenerărilor
REGENERÁRE, regenerări, s. f. Acțiunea de a (se) regenera și rezultatul ei. – V. regenera.

DOOM

regeneráre s. f., g.-d. art. regenerắrii; pl. regenerắri

regent
REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. regens, -ntis.

DOOM

regént adj. m., s. m., pl. regénți; adj. f., s. f. regéntă, pl. regénte

regent
REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. regens, -ntis.

DOOM

regént adj. m., s. m., pl. regénți; adj. f., s. f. regéntă, pl. regénte

regenta
REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. regens, -ntis.

DOOM

regént adj. m., s. m., pl. regénți; adj. f., s. f. regéntă, pl. regénte

regenta
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Neobișnuit) A conduce, a supune autorității cuiva, a guverna; a tiraniza. Se mîndresc de truda ce și-au dat... a regenta înțălepciunea noastră. RUSSO, S. 161.

regenta
REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. regens, -ntis.

DOOM

regént adj. m., s. m., pl. regénți; adj. f., s. f. regéntă, pl. regénte

regentai
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Neobișnuit) A conduce, a supune autorității cuiva, a guverna; a tiraniza. Se mîndresc de truda ce și-au dat... a regenta înțălepciunea noastră. RUSSO, S. 161.

regentam
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Neobișnuit) A conduce, a supune autorității cuiva, a guverna; a tiraniza. Se mîndresc de truda ce și-au dat... a regenta înțălepciunea noastră. RUSSO, S. 161.

regentare
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Neobișnuit) A conduce, a supune autorității cuiva, a guverna; a tiraniza. Se mîndresc de truda ce și-au dat... a regenta înțălepciunea noastră. RUSSO, S. 161.

regentare
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Rar) A conduce, a guverna, a tiraniza. – Fr. régenter (după regent).

regentară
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Neobișnuit) A conduce, a supune autorității cuiva, a guverna; a tiraniza. Se mîndresc de truda ce și-au dat... a regenta înțălepciunea noastră. RUSSO, S. 161.

regentarăm
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Neobișnuit) A conduce, a supune autorității cuiva, a guverna; a tiraniza. Se mîndresc de truda ce și-au dat... a regenta înțălepciunea noastră. RUSSO, S. 161.

regentarăți
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Neobișnuit) A conduce, a supune autorității cuiva, a guverna; a tiraniza. Se mîndresc de truda ce și-au dat... a regenta înțălepciunea noastră. RUSSO, S. 161.

regentase
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Neobișnuit) A conduce, a supune autorității cuiva, a guverna; a tiraniza. Se mîndresc de truda ce și-au dat... a regenta înțălepciunea noastră. RUSSO, S. 161.

regentasem
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Neobișnuit) A conduce, a supune autorității cuiva, a guverna; a tiraniza. Se mîndresc de truda ce și-au dat... a regenta înțălepciunea noastră. RUSSO, S. 161.

regentaseră
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Neobișnuit) A conduce, a supune autorității cuiva, a guverna; a tiraniza. Se mîndresc de truda ce și-au dat... a regenta înțălepciunea noastră. RUSSO, S. 161.

regentaserăm
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Neobișnuit) A conduce, a supune autorității cuiva, a guverna; a tiraniza. Se mîndresc de truda ce și-au dat... a regenta înțălepciunea noastră. RUSSO, S. 161.

regentaserăți
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Neobișnuit) A conduce, a supune autorității cuiva, a guverna; a tiraniza. Se mîndresc de truda ce și-au dat... a regenta înțălepciunea noastră. RUSSO, S. 161.

regentaseși
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Neobișnuit) A conduce, a supune autorității cuiva, a guverna; a tiraniza. Se mîndresc de truda ce și-au dat... a regenta înțălepciunea noastră. RUSSO, S. 161.

regentaseți
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Neobișnuit) A conduce, a supune autorității cuiva, a guverna; a tiraniza. Se mîndresc de truda ce și-au dat... a regenta înțălepciunea noastră. RUSSO, S. 161.

regentat
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Neobișnuit) A conduce, a supune autorității cuiva, a guverna; a tiraniza. Se mîndresc de truda ce și-au dat... a regenta înțălepciunea noastră. RUSSO, S. 161.

regentat
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Rar) A conduce, a guverna, a tiraniza. – Fr. régenter (după regent).

regentau
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Neobișnuit) A conduce, a supune autorității cuiva, a guverna; a tiraniza. Se mîndresc de truda ce și-au dat... a regenta înțălepciunea noastră. RUSSO, S. 161.

regentași
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Neobișnuit) A conduce, a supune autorității cuiva, a guverna; a tiraniza. Se mîndresc de truda ce și-au dat... a regenta înțălepciunea noastră. RUSSO, S. 161.

regentați
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Neobișnuit) A conduce, a supune autorității cuiva, a guverna; a tiraniza. Se mîndresc de truda ce și-au dat... a regenta înțălepciunea noastră. RUSSO, S. 161.

regente
REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. regens, -ntis.

DOOM

regént adj. m., s. m., pl. regénți; adj. f., s. f. regéntă, pl. regénte

regente
REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. regens, -ntis.

DOOM

regént adj. m., s. m., pl. regénți; adj. f., s. f. regéntă, pl. regénte

regentează
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Neobișnuit) A conduce, a supune autorității cuiva, a guverna; a tiraniza. Se mîndresc de truda ce și-au dat... a regenta înțălepciunea noastră. RUSSO, S. 161.

regentei
REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. regens, -ntis.

DOOM

regént adj. m., s. m., pl. regénți; adj. f., s. f. regéntă, pl. regénte

regentei
REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. regens, -ntis.

DOOM

regént adj. m., s. m., pl. regénți; adj. f., s. f. regéntă, pl. regénte

regentele
REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. regens, -ntis.

DOOM

regént adj. m., s. m., pl. regénți; adj. f., s. f. regéntă, pl. regénte

regentele
REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. regens, -ntis.

DOOM

regént adj. m., s. m., pl. regénți; adj. f., s. f. regéntă, pl. regénte

regentelor
REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. regens, -ntis.

DOOM

regént adj. m., s. m., pl. regénți; adj. f., s. f. regéntă, pl. regénte

regentelor
REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. regens, -ntis.

DOOM

regént adj. m., s. m., pl. regénți; adj. f., s. f. regéntă, pl. regénte

regentez
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Neobișnuit) A conduce, a supune autorității cuiva, a guverna; a tiraniza. Se mîndresc de truda ce și-au dat... a regenta înțălepciunea noastră. RUSSO, S. 161.

regenteze
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Neobișnuit) A conduce, a supune autorității cuiva, a guverna; a tiraniza. Se mîndresc de truda ce și-au dat... a regenta înțălepciunea noastră. RUSSO, S. 161.

regentezi
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Neobișnuit) A conduce, a supune autorității cuiva, a guverna; a tiraniza. Se mîndresc de truda ce și-au dat... a regenta înțălepciunea noastră. RUSSO, S. 161.

regentul
REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. regens, -ntis.

DOOM

regént adj. m., s. m., pl. regénți; adj. f., s. f. regéntă, pl. regénte

regentul
REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. regens, -ntis.

DOOM

regént adj. m., s. m., pl. regénți; adj. f., s. f. regéntă, pl. regénte

regentului
REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. regens, -ntis.

DOOM

regént adj. m., s. m., pl. regénți; adj. f., s. f. regéntă, pl. regénte

regentului
REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. regens, -ntis.

DOOM

regént adj. m., s. m., pl. regénți; adj. f., s. f. regéntă, pl. regénte

regentând
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Neobișnuit) A conduce, a supune autorității cuiva, a guverna; a tiraniza. Se mîndresc de truda ce și-au dat... a regenta înțălepciunea noastră. RUSSO, S. 161.

regentînd
REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Neobișnuit) A conduce, a supune autorității cuiva, a guverna; a tiraniza. Se mîndresc de truda ce și-au dat... a regenta înțălepciunea noastră. RUSSO, S. 161.

regentă
REGÉNTĂ, regente, adj. (Despre propoziții; adesea substantivat) Căreia îi este subordonată altă propoziție. – Din regent.

regența
REGÉNȚĂ, regențe, s. f. 1. Guvernare provizorie, exercitată de una sau de mai multe persoane în timpul minoratului, absenței sau bolii unui monarh; perioadă cât durează această guvernare; persoanele (sau persoana) care guvernează în această perioadă. 2. Stil în arhitectura și în artele decorative franceze la începutul sec. XVIII, caracterizat prin suplețea, grația și delicatețea elementelor decorative. – Din fr. régence.

DOOM

regénță s. f., g.-d. art. regénței; pl. regénțe

regențe
REGÉNȚĂ, regențe, s. f. 1. Guvernare provizorie, exercitată de una sau de mai multe persoane în timpul minoratului, absenței sau bolii unui monarh; perioadă cât durează această guvernare; persoanele (sau persoana) care guvernează în această perioadă. 2. Stil în arhitectura și în artele decorative franceze la începutul sec. XVIII, caracterizat prin suplețea, grația și delicatețea elementelor decorative. – Din fr. régence.

DOOM

regénță s. f., g.-d. art. regénței; pl. regénțe

regenței
REGÉNȚĂ, regențe, s. f. 1. Guvernare provizorie, exercitată de una sau de mai multe persoane în timpul minoratului, absenței sau bolii unui monarh; perioadă cât durează această guvernare; persoanele (sau persoana) care guvernează în această perioadă. 2. Stil în arhitectura și în artele decorative franceze la începutul sec. XVIII, caracterizat prin suplețea, grația și delicatețea elementelor decorative. – Din fr. régence.

DOOM

regénță s. f., g.-d. art. regénței; pl. regénțe

regențele
REGÉNȚĂ, regențe, s. f. 1. Guvernare provizorie, exercitată de una sau de mai multe persoane în timpul minoratului, absenței sau bolii unui monarh; perioadă cât durează această guvernare; persoanele (sau persoana) care guvernează în această perioadă. 2. Stil în arhitectura și în artele decorative franceze la începutul sec. XVIII, caracterizat prin suplețea, grația și delicatețea elementelor decorative. – Din fr. régence.

DOOM

regénță s. f., g.-d. art. regénței; pl. regénțe

regențelor
REGÉNȚĂ, regențe, s. f. 1. Guvernare provizorie, exercitată de una sau de mai multe persoane în timpul minoratului, absenței sau bolii unui monarh; perioadă cât durează această guvernare; persoanele (sau persoana) care guvernează în această perioadă. 2. Stil în arhitectura și în artele decorative franceze la începutul sec. XVIII, caracterizat prin suplețea, grația și delicatețea elementelor decorative. – Din fr. régence.

DOOM

regénță s. f., g.-d. art. regénței; pl. regénțe

regenți
REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. regens, -ntis.

DOOM

regént adj. m., s. m., pl. regénți; adj. f., s. f. regéntă, pl. regénte

regenți
REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. regens, -ntis.

DOOM

regént adj. m., s. m., pl. regénți; adj. f., s. f. regéntă, pl. regénte

regenții
REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. regens, -ntis.

DOOM

regént adj. m., s. m., pl. regénți; adj. f., s. f. regéntă, pl. regénte

regenții
REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. regens, -ntis.

DOOM

regént adj. m., s. m., pl. regénți; adj. f., s. f. regéntă, pl. regénte

regenților
REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. regens, -ntis.

DOOM

regént adj. m., s. m., pl. regénți; adj. f., s. f. regéntă, pl. regénte

regenților
REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. regens, -ntis.

DOOM

regént adj. m., s. m., pl. regénți; adj. f., s. f. regéntă, pl. regénte

regesc
REGÉSC, -EÁSCĂ, regești, adj. Regal². ♦ (Rar) Care are calitatea de rege. – Rege + suf. -esc.

DOOM

regésc adj. m., f. regeáscă; pl. m. și f. regéști

regescul
REGÉSC, -EÁSCĂ, regești, adj. Regal². ♦ (Rar) Care are calitatea de rege. – Rege + suf. -esc.

DOOM

regésc adj. m., f. regeáscă; pl. m. și f. regéști

regescului
REGÉSC, -EÁSCĂ, regești, adj. Regal². ♦ (Rar) Care are calitatea de rege. – Rege + suf. -esc.

DOOM

regésc adj. m., f. regeáscă; pl. m. și f. regéști

regeste
REGÉSTE s.f. pl. Nume dat în evul mediu registrului în care erau trecute în ordine cronologică actele, documentele etc. emanate de la aceeași cancelarie și de la același personaj, însoțite de note explicative și de extrase din cronici. [< fr. regeste, cf. lat. regesta – registru].

DOOM

regéste s. f. pl.

regestele
REGÉSTE s.f. pl. Nume dat în evul mediu registrului în care erau trecute în ordine cronologică actele, documentele etc. emanate de la aceeași cancelarie și de la același personaj, însoțite de note explicative și de extrase din cronici. [< fr. regeste, cf. lat. regesta – registru].

DOOM

regéste s. f. pl.

regestelor
REGÉSTE s.f. pl. Nume dat în evul mediu registrului în care erau trecute în ordine cronologică actele, documentele etc. emanate de la aceeași cancelarie și de la același personaj, însoțite de note explicative și de extrase din cronici. [< fr. regeste, cf. lat. regesta – registru].

DOOM

regéste s. f. pl.

regește
REGÉȘTE adv. Ca un rege. – Rege + suf. -ește.

DOOM

regéște adv.

regești
REGÉSC, -EÁSCĂ, regești, adj. Regal². ♦ (Rar) Care are calitatea de rege. – Rege + suf. -esc.

DOOM

regésc adj. m., f. regeáscă; pl. m. și f. regéști

regeștii
REGÉSC, -EÁSCĂ, regești, adj. Regal². ♦ (Rar) Care are calitatea de rege. – Rege + suf. -esc.

DOOM

regésc adj. m., f. regeáscă; pl. m. și f. regéști

regeștile
REGÉSC, -EÁSCĂ, regești, adj. Regal². ♦ (Rar) Care are calitatea de rege. – Rege + suf. -esc.

DOOM

regésc adj. m., f. regeáscă; pl. m. și f. regéști

regeștilor
REGÉSC, -EÁSCĂ, regești, adj. Regal². ♦ (Rar) Care are calitatea de rege. – Rege + suf. -esc.

DOOM

regésc adj. m., f. regeáscă; pl. m. și f. regéști

reggae
RÉGGAE s. n. Muzică ritmică jamaicană, caracterizată printr-un ritm binar sincopat; dans executat pe această muzică. [Pr.: réghe] – Din fr., it. reggae.

DOOM

réggae (angl.) [pron. réghe] (-gae) s. n., art. réggae-ul

reghiment
REGHIMÉNT s. n. v. regiment.

regi
RÉGE, regi, s. m. 1. Suveranul unui regat. 2. Fig. Persoană care are, prin importanța și competența sa, poziția cea mai însemnată intr-un domeniu, într-o colectivitate. 3. Piesă de șah, care se poate muta în toate direcțiile pe tabla de șah și a cărei pierdere aduce înfrângerea jucătorului. ♦ Numele unei cărți de joc; popă, rigă. – Din lat. rex,-gis.

DOOM

rége s. m., pl. regi

regia
REGÍE, regii, s. f. 1. Concepția interpretării scenice a unui text dramatic, a unui scenariu sau libret destinat să devină spectacol; îndrumarea jocului actorilor și a montării unui spectacol de teatru, de cinema, de operă etc. ◊ Regie tehnică = încăpere tehnică atașată unui studio de înregistrări de radiodifuziune sau de televiziune pentru efectuarea reglajului și controlului programelor înregistrate, radiodifuzate sau televizate. 2. Sistem de executare a unei lucrări sau de exploatare a unui bun public sau particular de către un administrator care urmează să justifice conturile față de organele superioare sau față de proprietar. ◊ Cheltuieli de regie = cheltuieli de întreținere la o întreprindere, la o instituție; cheltuieli care se fac cu ocazia executării unei lucrări și care se adaugă la costul materiei prime, al materialelor etc. 3. (Înv.) Instituție însărcinată cu perceperea unor impozite indirecte. 4. Formă de organizare a unor întreprinderi având ca obiect exploatarea de bunuri ale statului sau valorificarea unor drepturi ale acestuia, caracterizată prin personalitate juridică proprie și gestiune separată de a statului, dar legată într-o măsură mai mare sau mai mică de bugetul statului. 5. Debit, tutungerie. – Din fr. régie, germ. Regie.

DOOM

regíe s. f., art. regía, g.-d. art. regíei; pl. regíi, art. regíile

regicid
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

DOOM

!regicíd² s. n., pl. regicíde

regicid
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

DOOM

!regicíd² s. n., pl. regicíde

regicid
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., regiciduri, s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

regicida
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

DOOM

!regicíd² s. n., pl. regicíde

regicida
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

DOOM

!regicíd² s. n., pl. regicíde

regicide
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

DOOM

!regicíd² s. n., pl. regicíde

regicide
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

DOOM

!regicíd² s. n., pl. regicíde

regicidei
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

DOOM

!regicíd² s. n., pl. regicíde

regicidei
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

DOOM

!regicíd² s. n., pl. regicíde

regicidele
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

DOOM

!regicíd² s. n., pl. regicíde

regicidele
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

DOOM

!regicíd² s. n., pl. regicíde

regicidelor
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

DOOM

!regicíd² s. n., pl. regicíde

regicidelor
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

DOOM

!regicíd² s. n., pl. regicíde

regicidul
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

DOOM

!regicíd² s. n., pl. regicíde

regicidul
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

DOOM

!regicíd² s. n., pl. regicíde

regicidul
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., regiciduri, s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

regicidului
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

DOOM

!regicíd² s. n., pl. regicíde

regicidului
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

DOOM

!regicíd² s. n., pl. regicíde

regicidului
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., regiciduri, s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

regiciduri
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., regiciduri, s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

regicidurile
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., regiciduri, s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

regicidurilor
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., regiciduri, s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

regicizi
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

DOOM

!regicíd² s. n., pl. regicíde

regicizi
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

DOOM

!regicíd² s. n., pl. regicíde

regicizii
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

DOOM

!regicíd² s. n., pl. regicíde

regicizii
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

DOOM

!regicíd² s. n., pl. regicíde

regicizilor
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

DOOM

!regicíd² s. n., pl. regicíde

regicizilor
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

DOOM

!regicíd² s. n., pl. regicíde

regie
REGÍE, regii, s. f. 1. Concepția interpretării scenice a unui text dramatic, a unui scenariu sau libret destinat să devină spectacol; îndrumarea jocului actorilor și a montării unui spectacol de teatru, de cinema, de operă etc. ◊ Regie tehnică = încăpere tehnică atașată unui studio de înregistrări de radiodifuziune sau de televiziune pentru efectuarea reglajului și controlului programelor înregistrate, radiodifuzate sau televizate. 2. Sistem de executare a unei lucrări sau de exploatare a unui bun public sau particular de către un administrator care urmează să justifice conturile față de organele superioare sau față de proprietar. ◊ Cheltuieli de regie = cheltuieli de întreținere la o întreprindere, la o instituție; cheltuieli care se fac cu ocazia executării unei lucrări și care se adaugă la costul materiei prime, al materialelor etc. 3. (Înv.) Instituție însărcinată cu perceperea unor impozite indirecte. 4. Formă de organizare a unor întreprinderi având ca obiect exploatarea de bunuri ale statului sau valorificarea unor drepturi ale acestuia, caracterizată prin personalitate juridică proprie și gestiune separată de a statului, dar legată într-o măsură mai mare sau mai mică de bugetul statului. 5. Debit, tutungerie. – Din fr. régie, germ. Regie.

DOOM

regíe s. f., art. regía, g.-d. art. regíei; pl. regíi, art. regíile

regiei
REGÍE, regii, s. f. 1. Concepția interpretării scenice a unui text dramatic, a unui scenariu sau libret destinat să devină spectacol; îndrumarea jocului actorilor și a montării unui spectacol de teatru, de cinema, de operă etc. ◊ Regie tehnică = încăpere tehnică atașată unui studio de înregistrări de radiodifuziune sau de televiziune pentru efectuarea reglajului și controlului programelor înregistrate, radiodifuzate sau televizate. 2. Sistem de executare a unei lucrări sau de exploatare a unui bun public sau particular de către un administrator care urmează să justifice conturile față de organele superioare sau față de proprietar. ◊ Cheltuieli de regie = cheltuieli de întreținere la o întreprindere, la o instituție; cheltuieli care se fac cu ocazia executării unei lucrări și care se adaugă la costul materiei prime, al materialelor etc. 3. (Înv.) Instituție însărcinată cu perceperea unor impozite indirecte. 4. Formă de organizare a unor întreprinderi având ca obiect exploatarea de bunuri ale statului sau valorificarea unor drepturi ale acestuia, caracterizată prin personalitate juridică proprie și gestiune separată de a statului, dar legată într-o măsură mai mare sau mai mică de bugetul statului. 5. Debit, tutungerie. – Din fr. régie, germ. Regie.

DOOM

regíe s. f., art. regía, g.-d. art. regíei; pl. regíi, art. regíile

regifugii
REGIFÚGIU, regifugii, s. n. Sărbătoare romană care se celebra în amintirea alungării regilor din vechea Romă. – Din lat. regifugium.

DOOM

regifúgiu [giu pron. giu] s. n., art. regifúgiul; pl. regifúgii, art. regifúgiile (-gi-i-)

regifugiile
REGIFÚGIU, regifugii, s. n. Sărbătoare romană care se celebra în amintirea alungării regilor din vechea Romă. – Din lat. regifugium.

DOOM

regifúgiu [giu pron. giu] s. n., art. regifúgiul; pl. regifúgii, art. regifúgiile (-gi-i-)

regifugiilor
REGIFÚGIU, regifugii, s. n. Sărbătoare romană care se celebra în amintirea alungării regilor din vechea Romă. – Din lat. regifugium.

DOOM

regifúgiu [giu pron. giu] s. n., art. regifúgiul; pl. regifúgii, art. regifúgiile (-gi-i-)

regifugiu
REGIFÚGIU, regifugii, s. n. Sărbătoare romană care se celebra în amintirea alungării regilor din vechea Romă. – Din lat. regifugium.

DOOM

regifúgiu [giu pron. giu] s. n., art. regifúgiul; pl. regifúgii, art. regifúgiile (-gi-i-)

regifugiul
REGIFÚGIU, regifugii, s. n. Sărbătoare romană care se celebra în amintirea alungării regilor din vechea Romă. – Din lat. regifugium.

DOOM

regifúgiu [giu pron. giu] s. n., art. regifúgiul; pl. regifúgii, art. regifúgiile (-gi-i-)

regifugiului
REGIFÚGIU, regifugii, s. n. Sărbătoare romană care se celebra în amintirea alungării regilor din vechea Romă. – Din lat. regifugium.

DOOM

regifúgiu [giu pron. giu] s. n., art. regifúgiul; pl. regifúgii, art. regifúgiile (-gi-i-)

regii
RÉGE, regi, s. m. 1. Suveranul unui regat. 2. Fig. Persoană care are, prin importanța și competența sa, poziția cea mai însemnată intr-un domeniu, într-o colectivitate. 3. Piesă de șah, care se poate muta în toate direcțiile pe tabla de șah și a cărei pierdere aduce înfrângerea jucătorului. ♦ Numele unei cărți de joc; popă, rigă. – Din lat. rex,-gis.

DOOM

rége s. m., pl. regi

regii
REGÍE, regii, s. f. 1. Concepția interpretării scenice a unui text dramatic, a unui scenariu sau libret destinat să devină spectacol; îndrumarea jocului actorilor și a montării unui spectacol de teatru, de cinema, de operă etc. ◊ Regie tehnică = încăpere tehnică atașată unui studio de înregistrări de radiodifuziune sau de televiziune pentru efectuarea reglajului și controlului programelor înregistrate, radiodifuzate sau televizate. 2. Sistem de executare a unei lucrări sau de exploatare a unui bun public sau particular de către un administrator care urmează să justifice conturile față de organele superioare sau față de proprietar. ◊ Cheltuieli de regie = cheltuieli de întreținere la o întreprindere, la o instituție; cheltuieli care se fac cu ocazia executării unei lucrări și care se adaugă la costul materiei prime, al materialelor etc. 3. (Înv.) Instituție însărcinată cu perceperea unor impozite indirecte. 4. Formă de organizare a unor întreprinderi având ca obiect exploatarea de bunuri ale statului sau valorificarea unor drepturi ale acestuia, caracterizată prin personalitate juridică proprie și gestiune separată de a statului, dar legată într-o măsură mai mare sau mai mică de bugetul statului. 5. Debit, tutungerie. – Din fr. régie, germ. Regie.

DOOM

regíe s. f., art. regía, g.-d. art. regíei; pl. regíi, art. regíile

regiile
REGÍE, regii, s. f. 1. Concepția interpretării scenice a unui text dramatic, a unui scenariu sau libret destinat să devină spectacol; îndrumarea jocului actorilor și a montării unui spectacol de teatru, de cinema, de operă etc. ◊ Regie tehnică = încăpere tehnică atașată unui studio de înregistrări de radiodifuziune sau de televiziune pentru efectuarea reglajului și controlului programelor înregistrate, radiodifuzate sau televizate. 2. Sistem de executare a unei lucrări sau de exploatare a unui bun public sau particular de către un administrator care urmează să justifice conturile față de organele superioare sau față de proprietar. ◊ Cheltuieli de regie = cheltuieli de întreținere la o întreprindere, la o instituție; cheltuieli care se fac cu ocazia executării unei lucrări și care se adaugă la costul materiei prime, al materialelor etc. 3. (Înv.) Instituție însărcinată cu perceperea unor impozite indirecte. 4. Formă de organizare a unor întreprinderi având ca obiect exploatarea de bunuri ale statului sau valorificarea unor drepturi ale acestuia, caracterizată prin personalitate juridică proprie și gestiune separată de a statului, dar legată într-o măsură mai mare sau mai mică de bugetul statului. 5. Debit, tutungerie. – Din fr. régie, germ. Regie.

DOOM

regíe s. f., art. regía, g.-d. art. regíei; pl. regíi, art. regíile

regiilor
REGÍE, regii, s. f. 1. Concepția interpretării scenice a unui text dramatic, a unui scenariu sau libret destinat să devină spectacol; îndrumarea jocului actorilor și a montării unui spectacol de teatru, de cinema, de operă etc. ◊ Regie tehnică = încăpere tehnică atașată unui studio de înregistrări de radiodifuziune sau de televiziune pentru efectuarea reglajului și controlului programelor înregistrate, radiodifuzate sau televizate. 2. Sistem de executare a unei lucrări sau de exploatare a unui bun public sau particular de către un administrator care urmează să justifice conturile față de organele superioare sau față de proprietar. ◊ Cheltuieli de regie = cheltuieli de întreținere la o întreprindere, la o instituție; cheltuieli care se fac cu ocazia executării unei lucrări și care se adaugă la costul materiei prime, al materialelor etc. 3. (Înv.) Instituție însărcinată cu perceperea unor impozite indirecte. 4. Formă de organizare a unor întreprinderi având ca obiect exploatarea de bunuri ale statului sau valorificarea unor drepturi ale acestuia, caracterizată prin personalitate juridică proprie și gestiune separată de a statului, dar legată într-o măsură mai mare sau mai mică de bugetul statului. 5. Debit, tutungerie. – Din fr. régie, germ. Regie.

DOOM

regíe s. f., art. regía, g.-d. art. regíei; pl. regíi, art. regíile

regilor
RÉGE, regi, s. m. 1. Suveranul unui regat. 2. Fig. Persoană care are, prin importanța și competența sa, poziția cea mai însemnată intr-un domeniu, într-o colectivitate. 3. Piesă de șah, care se poate muta în toate direcțiile pe tabla de șah și a cărei pierdere aduce înfrângerea jucătorului. ♦ Numele unei cărți de joc; popă, rigă. – Din lat. rex,-gis.

DOOM

rége s. m., pl. regi

regim
REGÍM, regimuri, s. n. 1. Sistem de organizare și de conducere a vieții economice, politice și sociale a unui stat; formă de guvernământ a unui stat. ◊ Regim parlamentar = formă de guvernământ în care puterea supremă în stat este deținută de un parlament. Regim preferențial = acordare de avantaje în relațiile de comerț exterior de către un stat altui stat, pe bază de reciprocitate. ♦ Perioadă de guvernare a unui rege, a unui partid politic etc. 2. Sistem de norme sau de reguli proprii activității sau vieții dintr-o instituție, dintr-o întreprindere etc.; convenție prin care se stabilesc anumite drepturi și obligații. ♦ Mod de viață, totalitatea condițiilor de viață, de lucru etc. dintr-un anumit loc. ♦ Totalitatea regulilor impuse modului de viață sau de alimentație a unei persoane (suferinde). ◊ Regim alimentar = folosire a alimentelor și a băuturilor în conformitate cu anumite reguli impuse de condițiile de sănătate sau de boală ale unei persoane. 3. (Tehn.) Ansamblu condițiilor externe invariabile care, pentru un anumit interval de timp, determină dispoziția, funcționarea sau modul de utilizare a unor sisteme tehnice. ♦ Regim hidrologic = ansamblul mărimilor variabile caracteristice unei ape sau unui bazin hidrografic. Regim hidric = ansamblul fenomenelor de mișcare și de reținere a apei în sol. Regim vamal = totalitatea dispozițiilor legale care reglementează modul de stabilire și aplicare a taxelor vamale. Regim de economii = sistem de măsuri având ca scop folosirea cât mai rațională a resurselor materiale, financiare și de muncă în vederea obținerii unor rezultate cât mai bune. 4. Raport gramatical dintre două cuvinte care sunt în așa fel legate între ele, încât unul depinde de celălalt și capătă forma cerută de cuvântul de care depinde. – Din fr. régime.

DOOM

regím s. n., pl. regímuri

regiment
REGIMÉNT, regimente, s. n. Unitate militară de bază mai mică decât brigada, compusă din mai multe batalioane (sau divizioane, escadrile etc.). ♦ Totalitatea militarilor care fac parte dintr-o astfel de unitate. [Var.: (înv.) reghimént s. n.] – Din fr. régiment, germ. Regiment.

DOOM

regimént s. n., pl. regiménte

regiment
REGIMÉNT, regimente, s. n. Unitate militară compusă din mai multe batalioane sau divizioane, mai mică decît brigada. Compania nouă constituie avantgarda regimentului. CAMIL PETRESCU, U. N. 250. Și-auzi acum ! De-or întreba În sat de-a mea venire, Tu-n loc de adevăr să spui Că n-ai de mine știre, Că n-am fost la un regiment. COȘBUC, P. I 78. Opt tunuri, cîteva sute de cazaci și un regiment de pedestrime tăbărîră pe cîmpul Copoului. NEGRUZZI, S. I 292. ◊ Regiment de linie v. linie. ♦ (Cu sens colectiv) Oamenii care fac parte dintr-o astfel de unitate militară. Tot regimentul, ca un rîu negru, curgea domol prin albia șoselei. SADOVEANU, O. VI 188. Pe loc tot regimentul Se-nșiră, poartă arma, salută cu onor Romînul care pleacă trăgînd al lui picior. ALECSANDRI, P. A. 211. De-ar fi pușca de hămei, Regimentu de femei... Bucuros aș cătăni. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 299. – Pl. și: (învechit) regimenturi (RUSSO, S. 29). – Variantă:(învechit) reghiment (GOLESCU, Î. 151) s. n.

regimentar
REGIMENTÁR, -Ă, regimentari, -e, adj. 1. Care aparține regimentului, privitor la regiment. 2. (Ieșit din uz, în sintagma) Tren regimentar = convoi de căruțe sau de camioane care transporta, pe front, munițiile sau proviziile unui regiment. – Din fr. régimentaire.

DOOM

regimentár adj. m., pl. regimentári; f. regimentáră, pl. regimentáre

regimentara
REGIMENTÁR, -Ă, regimentari, -e, adj. 1. Care aparține regimentului, privitor la regiment. 2. (Ieșit din uz, în sintagma) Tren regimentar = convoi de căruțe sau de camioane care transporta, pe front, munițiile sau proviziile unui regiment. – Din fr. régimentaire.

DOOM

regimentár adj. m., pl. regimentári; f. regimentáră, pl. regimentáre

regimentare
REGIMENTÁR, -Ă, regimentari, -e, adj. 1. Care aparține regimentului, privitor la regiment. 2. (Ieșit din uz, în sintagma) Tren regimentar = convoi de căruțe sau de camioane care transporta, pe front, munițiile sau proviziile unui regiment. – Din fr. régimentaire.

DOOM

regimentár adj. m., pl. regimentári; f. regimentáră, pl. regimentáre

regimentarei
REGIMENTÁR, -Ă, regimentari, -e, adj. 1. Care aparține regimentului, privitor la regiment. 2. (Ieșit din uz, în sintagma) Tren regimentar = convoi de căruțe sau de camioane care transporta, pe front, munițiile sau proviziile unui regiment. – Din fr. régimentaire.

DOOM

regimentár adj. m., pl. regimentári; f. regimentáră, pl. regimentáre

regimentarele
REGIMENTÁR, -Ă, regimentari, -e, adj. 1. Care aparține regimentului, privitor la regiment. 2. (Ieșit din uz, în sintagma) Tren regimentar = convoi de căruțe sau de camioane care transporta, pe front, munițiile sau proviziile unui regiment. – Din fr. régimentaire.

DOOM

regimentár adj. m., pl. regimentári; f. regimentáră, pl. regimentáre

regimentarelor
REGIMENTÁR, -Ă, regimentari, -e, adj. 1. Care aparține regimentului, privitor la regiment. 2. (Ieșit din uz, în sintagma) Tren regimentar = convoi de căruțe sau de camioane care transporta, pe front, munițiile sau proviziile unui regiment. – Din fr. régimentaire.

DOOM

regimentár adj. m., pl. regimentári; f. regimentáră, pl. regimentáre

regimentari
REGIMENTÁR, -Ă, regimentari, -e, adj. 1. Care aparține regimentului, privitor la regiment. 2. (Ieșit din uz, în sintagma) Tren regimentar = convoi de căruțe sau de camioane care transporta, pe front, munițiile sau proviziile unui regiment. – Din fr. régimentaire.

DOOM

regimentár adj. m., pl. regimentári; f. regimentáră, pl. regimentáre

regimentarii
REGIMENTÁR, -Ă, regimentari, -e, adj. 1. Care aparține regimentului, privitor la regiment. 2. (Ieșit din uz, în sintagma) Tren regimentar = convoi de căruțe sau de camioane care transporta, pe front, munițiile sau proviziile unui regiment. – Din fr. régimentaire.

DOOM

regimentár adj. m., pl. regimentári; f. regimentáră, pl. regimentáre

regimentarilor
REGIMENTÁR, -Ă, regimentari, -e, adj. 1. Care aparține regimentului, privitor la regiment. 2. (Ieșit din uz, în sintagma) Tren regimentar = convoi de căruțe sau de camioane care transporta, pe front, munițiile sau proviziile unui regiment. – Din fr. régimentaire.

DOOM

regimentár adj. m., pl. regimentári; f. regimentáră, pl. regimentáre

regimentarul
REGIMENTÁR, -Ă, regimentari, -e, adj. 1. Care aparține regimentului, privitor la regiment. 2. (Ieșit din uz, în sintagma) Tren regimentar = convoi de căruțe sau de camioane care transporta, pe front, munițiile sau proviziile unui regiment. – Din fr. régimentaire.

DOOM

regimentár adj. m., pl. regimentári; f. regimentáră, pl. regimentáre

regimentarului
REGIMENTÁR, -Ă, regimentari, -e, adj. 1. Care aparține regimentului, privitor la regiment. 2. (Ieșit din uz, în sintagma) Tren regimentar = convoi de căruțe sau de camioane care transporta, pe front, munițiile sau proviziile unui regiment. – Din fr. régimentaire.

DOOM

regimentár adj. m., pl. regimentári; f. regimentáră, pl. regimentáre

regimente
REGIMÉNT, regimente, s. n. Unitate militară de bază mai mică decât brigada, compusă din mai multe batalioane (sau divizioane, escadrile etc.). ♦ Totalitatea militarilor care fac parte dintr-o astfel de unitate. [Var.: (înv.) reghimént s. n.] – Din fr. régiment, germ. Regiment.

DOOM

regimént s. n., pl. regiménte

regimentele
REGIMÉNT, regimente, s. n. Unitate militară de bază mai mică decât brigada, compusă din mai multe batalioane (sau divizioane, escadrile etc.). ♦ Totalitatea militarilor care fac parte dintr-o astfel de unitate. [Var.: (înv.) reghimént s. n.] – Din fr. régiment, germ. Regiment.

DOOM

regimént s. n., pl. regiménte

regimentelor
REGIMÉNT, regimente, s. n. Unitate militară de bază mai mică decât brigada, compusă din mai multe batalioane (sau divizioane, escadrile etc.). ♦ Totalitatea militarilor care fac parte dintr-o astfel de unitate. [Var.: (înv.) reghimént s. n.] – Din fr. régiment, germ. Regiment.

DOOM

regimént s. n., pl. regiménte

regimentul
REGIMÉNT, regimente, s. n. Unitate militară de bază mai mică decât brigada, compusă din mai multe batalioane (sau divizioane, escadrile etc.). ♦ Totalitatea militarilor care fac parte dintr-o astfel de unitate. [Var.: (înv.) reghimént s. n.] – Din fr. régiment, germ. Regiment.

DOOM

regimént s. n., pl. regiménte

regimentului
REGIMÉNT, regimente, s. n. Unitate militară de bază mai mică decât brigada, compusă din mai multe batalioane (sau divizioane, escadrile etc.). ♦ Totalitatea militarilor care fac parte dintr-o astfel de unitate. [Var.: (înv.) reghimént s. n.] – Din fr. régiment, germ. Regiment.

DOOM

regimént s. n., pl. regiménte

regimul
REGÍM, regimuri, s. n. 1. Sistem de organizare și de conducere a vieții economice, politice și sociale a unui stat; formă de guvernământ a unui stat. ◊ Regim parlamentar = formă de guvernământ în care puterea supremă în stat este deținută de un parlament. Regim preferențial = acordare de avantaje în relațiile de comerț exterior de către un stat altui stat, pe bază de reciprocitate. ♦ Perioadă de guvernare a unui rege, a unui partid politic etc. 2. Sistem de norme sau de reguli proprii activității sau vieții dintr-o instituție, dintr-o întreprindere etc.; convenție prin care se stabilesc anumite drepturi și obligații. ♦ Mod de viață, totalitatea condițiilor de viață, de lucru etc. dintr-un anumit loc. ♦ Totalitatea regulilor impuse modului de viață sau de alimentație a unei persoane (suferinde). ◊ Regim alimentar = folosire a alimentelor și a băuturilor în conformitate cu anumite reguli impuse de condițiile de sănătate sau de boală ale unei persoane. 3. (Tehn.) Ansamblu condițiilor externe invariabile care, pentru un anumit interval de timp, determină dispoziția, funcționarea sau modul de utilizare a unor sisteme tehnice. ♦ Regim hidrologic = ansamblul mărimilor variabile caracteristice unei ape sau unui bazin hidrografic. Regim hidric = ansamblul fenomenelor de mișcare și de reținere a apei în sol. Regim vamal = totalitatea dispozițiilor legale care reglementează modul de stabilire și aplicare a taxelor vamale. Regim de economii = sistem de măsuri având ca scop folosirea cât mai rațională a resurselor materiale, financiare și de muncă în vederea obținerii unor rezultate cât mai bune. 4. Raport gramatical dintre două cuvinte care sunt în așa fel legate între ele, încât unul depinde de celălalt și capătă forma cerută de cuvântul de care depinde. – Din fr. régime.

DOOM

regím s. n., pl. regímuri

regimului
REGÍM, regimuri, s. n. 1. Sistem de organizare și de conducere a vieții economice, politice și sociale a unui stat; formă de guvernământ a unui stat. ◊ Regim parlamentar = formă de guvernământ în care puterea supremă în stat este deținută de un parlament. Regim preferențial = acordare de avantaje în relațiile de comerț exterior de către un stat altui stat, pe bază de reciprocitate. ♦ Perioadă de guvernare a unui rege, a unui partid politic etc. 2. Sistem de norme sau de reguli proprii activității sau vieții dintr-o instituție, dintr-o întreprindere etc.; convenție prin care se stabilesc anumite drepturi și obligații. ♦ Mod de viață, totalitatea condițiilor de viață, de lucru etc. dintr-un anumit loc. ♦ Totalitatea regulilor impuse modului de viață sau de alimentație a unei persoane (suferinde). ◊ Regim alimentar = folosire a alimentelor și a băuturilor în conformitate cu anumite reguli impuse de condițiile de sănătate sau de boală ale unei persoane. 3. (Tehn.) Ansamblu condițiilor externe invariabile care, pentru un anumit interval de timp, determină dispoziția, funcționarea sau modul de utilizare a unor sisteme tehnice. ♦ Regim hidrologic = ansamblul mărimilor variabile caracteristice unei ape sau unui bazin hidrografic. Regim hidric = ansamblul fenomenelor de mișcare și de reținere a apei în sol. Regim vamal = totalitatea dispozițiilor legale care reglementează modul de stabilire și aplicare a taxelor vamale. Regim de economii = sistem de măsuri având ca scop folosirea cât mai rațională a resurselor materiale, financiare și de muncă în vederea obținerii unor rezultate cât mai bune. 4. Raport gramatical dintre două cuvinte care sunt în așa fel legate între ele, încât unul depinde de celălalt și capătă forma cerută de cuvântul de care depinde. – Din fr. régime.

DOOM

regím s. n., pl. regímuri

regimuri
REGÍM, regimuri, s. n. 1. Sistem de organizare și de conducere a vieții economice, politice și sociale a unui stat; formă de guvernământ a unui stat. ◊ Regim parlamentar = formă de guvernământ în care puterea supremă în stat este deținută de un parlament. Regim preferențial = acordare de avantaje în relațiile de comerț exterior de către un stat altui stat, pe bază de reciprocitate. ♦ Perioadă de guvernare a unui rege, a unui partid politic etc. 2. Sistem de norme sau de reguli proprii activității sau vieții dintr-o instituție, dintr-o întreprindere etc.; convenție prin care se stabilesc anumite drepturi și obligații. ♦ Mod de viață, totalitatea condițiilor de viață, de lucru etc. dintr-un anumit loc. ♦ Totalitatea regulilor impuse modului de viață sau de alimentație a unei persoane (suferinde). ◊ Regim alimentar = folosire a alimentelor și a băuturilor în conformitate cu anumite reguli impuse de condițiile de sănătate sau de boală ale unei persoane. 3. (Tehn.) Ansamblu condițiilor externe invariabile care, pentru un anumit interval de timp, determină dispoziția, funcționarea sau modul de utilizare a unor sisteme tehnice. ♦ Regim hidrologic = ansamblul mărimilor variabile caracteristice unei ape sau unui bazin hidrografic. Regim hidric = ansamblul fenomenelor de mișcare și de reținere a apei în sol. Regim vamal = totalitatea dispozițiilor legale care reglementează modul de stabilire și aplicare a taxelor vamale. Regim de economii = sistem de măsuri având ca scop folosirea cât mai rațională a resurselor materiale, financiare și de muncă în vederea obținerii unor rezultate cât mai bune. 4. Raport gramatical dintre două cuvinte care sunt în așa fel legate între ele, încât unul depinde de celălalt și capătă forma cerută de cuvântul de care depinde. – Din fr. régime.

DOOM

regím s. n., pl. regímuri

regimurile
REGÍM, regimuri, s. n. 1. Sistem de organizare și de conducere a vieții economice, politice și sociale a unui stat; formă de guvernământ a unui stat. ◊ Regim parlamentar = formă de guvernământ în care puterea supremă în stat este deținută de un parlament. Regim preferențial = acordare de avantaje în relațiile de comerț exterior de către un stat altui stat, pe bază de reciprocitate. ♦ Perioadă de guvernare a unui rege, a unui partid politic etc. 2. Sistem de norme sau de reguli proprii activității sau vieții dintr-o instituție, dintr-o întreprindere etc.; convenție prin care se stabilesc anumite drepturi și obligații. ♦ Mod de viață, totalitatea condițiilor de viață, de lucru etc. dintr-un anumit loc. ♦ Totalitatea regulilor impuse modului de viață sau de alimentație a unei persoane (suferinde). ◊ Regim alimentar = folosire a alimentelor și a băuturilor în conformitate cu anumite reguli impuse de condițiile de sănătate sau de boală ale unei persoane. 3. (Tehn.) Ansamblu condițiilor externe invariabile care, pentru un anumit interval de timp, determină dispoziția, funcționarea sau modul de utilizare a unor sisteme tehnice. ♦ Regim hidrologic = ansamblul mărimilor variabile caracteristice unei ape sau unui bazin hidrografic. Regim hidric = ansamblul fenomenelor de mișcare și de reținere a apei în sol. Regim vamal = totalitatea dispozițiilor legale care reglementează modul de stabilire și aplicare a taxelor vamale. Regim de economii = sistem de măsuri având ca scop folosirea cât mai rațională a resurselor materiale, financiare și de muncă în vederea obținerii unor rezultate cât mai bune. 4. Raport gramatical dintre două cuvinte care sunt în așa fel legate între ele, încât unul depinde de celălalt și capătă forma cerută de cuvântul de care depinde. – Din fr. régime.

DOOM

regím s. n., pl. regímuri

regimurilor
REGÍM, regimuri, s. n. 1. Sistem de organizare și de conducere a vieții economice, politice și sociale a unui stat; formă de guvernământ a unui stat. ◊ Regim parlamentar = formă de guvernământ în care puterea supremă în stat este deținută de un parlament. Regim preferențial = acordare de avantaje în relațiile de comerț exterior de către un stat altui stat, pe bază de reciprocitate. ♦ Perioadă de guvernare a unui rege, a unui partid politic etc. 2. Sistem de norme sau de reguli proprii activității sau vieții dintr-o instituție, dintr-o întreprindere etc.; convenție prin care se stabilesc anumite drepturi și obligații. ♦ Mod de viață, totalitatea condițiilor de viață, de lucru etc. dintr-un anumit loc. ♦ Totalitatea regulilor impuse modului de viață sau de alimentație a unei persoane (suferinde). ◊ Regim alimentar = folosire a alimentelor și a băuturilor în conformitate cu anumite reguli impuse de condițiile de sănătate sau de boală ale unei persoane. 3. (Tehn.) Ansamblu condițiilor externe invariabile care, pentru un anumit interval de timp, determină dispoziția, funcționarea sau modul de utilizare a unor sisteme tehnice. ♦ Regim hidrologic = ansamblul mărimilor variabile caracteristice unei ape sau unui bazin hidrografic. Regim hidric = ansamblul fenomenelor de mișcare și de reținere a apei în sol. Regim vamal = totalitatea dispozițiilor legale care reglementează modul de stabilire și aplicare a taxelor vamale. Regim de economii = sistem de măsuri având ca scop folosirea cât mai rațională a resurselor materiale, financiare și de muncă în vederea obținerii unor rezultate cât mai bune. 4. Raport gramatical dintre două cuvinte care sunt în așa fel legate între ele, încât unul depinde de celălalt și capătă forma cerută de cuvântul de care depinde. – Din fr. régime.

DOOM

regím s. n., pl. regímuri

regina
REGÍNĂ, regine, s. f. 1. Suverana unui regat. 2. Soție de rege. 3. Fig. Ceea ce deține o poziție privilegiată, importantă, dominantă într-un anumit domeniu. 4. Compus: regina-nopții = nume dat unor plante de grădină cu flori albe, roșietice sau violete care se deschid la căderea nopții și răspândesc un miros plăcut (Nicotiana). 5. (Entom.) Albină femelă fecundă, care depune ouă; matcă. 6. Piesa cea mai importantă la jocul de șah, după rege, care poate fi mutată în orice direcție, atât în linie dreaptă cât și în diagonală; damă. – Din lat. regina.

DOOM

regínă s. f., g.-d. art. regínei; pl. regíne

regine
REGÍNĂ, regine, s. f. 1. Suverana unui regat. 2. Soție de rege. 3. Fig. Ceea ce deține o poziție privilegiată, importantă, dominantă într-un anumit domeniu. 4. Compus: regina-nopții = nume dat unor plante de grădină cu flori albe, roșietice sau violete care se deschid la căderea nopții și răspândesc un miros plăcut (Nicotiana). 5. (Entom.) Albină femelă fecundă, care depune ouă; matcă. 6. Piesa cea mai importantă la jocul de șah, după rege, care poate fi mutată în orice direcție, atât în linie dreaptă cât și în diagonală; damă. – Din lat. regina.

DOOM

regínă s. f., g.-d. art. regínei; pl. regíne

reginei
REGÍNĂ, regine, s. f. 1. Suverana unui regat. 2. Soție de rege. 3. Fig. Ceea ce deține o poziție privilegiată, importantă, dominantă într-un anumit domeniu. 4. Compus: regina-nopții = nume dat unor plante de grădină cu flori albe, roșietice sau violete care se deschid la căderea nopții și răspândesc un miros plăcut (Nicotiana). 5. (Entom.) Albină femelă fecundă, care depune ouă; matcă. 6. Piesa cea mai importantă la jocul de șah, după rege, care poate fi mutată în orice direcție, atât în linie dreaptă cât și în diagonală; damă. – Din lat. regina.

DOOM

regínă s. f., g.-d. art. regínei; pl. regíne

reginele
REGÍNĂ, regine, s. f. 1. Suverana unui regat. 2. Soție de rege. 3. Fig. Ceea ce deține o poziție privilegiată, importantă, dominantă într-un anumit domeniu. 4. Compus: regina-nopții = nume dat unor plante de grădină cu flori albe, roșietice sau violete care se deschid la căderea nopții și răspândesc un miros plăcut (Nicotiana). 5. (Entom.) Albină femelă fecundă, care depune ouă; matcă. 6. Piesa cea mai importantă la jocul de șah, după rege, care poate fi mutată în orice direcție, atât în linie dreaptă cât și în diagonală; damă. – Din lat. regina.

DOOM

regínă s. f., g.-d. art. regínei; pl. regíne

reginelor
REGÍNĂ, regine, s. f. 1. Suverana unui regat. 2. Soție de rege. 3. Fig. Ceea ce deține o poziție privilegiată, importantă, dominantă într-un anumit domeniu. 4. Compus: regina-nopții = nume dat unor plante de grădină cu flori albe, roșietice sau violete care se deschid la căderea nopții și răspândesc un miros plăcut (Nicotiana). 5. (Entom.) Albină femelă fecundă, care depune ouă; matcă. 6. Piesa cea mai importantă la jocul de șah, după rege, care poate fi mutată în orice direcție, atât în linie dreaptă cât și în diagonală; damă. – Din lat. regina.

DOOM

regínă s. f., g.-d. art. regínei; pl. regíne

regional
REGIONÁL, -Ă, regionali, -e, adj. Care aparține unei regiuni dintr-o țară, privitor la o regiune; făcut în cadrul unei regiuni. ♦ (Substantivat, f.; ieșit din uz) Unitate organizatorică a unei organizații politice, economice etc., corespunzătoare unei regiuni administrative. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régional.

DOOM

regionál (-gi-o-) adj. m., pl. regionáli; f. regionálă, pl. regionále

regionala
REGIONÁL, -Ă, regionali, -e, adj. Care aparține unei regiuni dintr-o țară, privitor la o regiune; făcut în cadrul unei regiuni. ♦ (Substantivat, f.; ieșit din uz) Unitate organizatorică a unei organizații politice, economice etc., corespunzătoare unei regiuni administrative. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régional.

DOOM

regionál (-gi-o-) adj. m., pl. regionáli; f. regionálă, pl. regionále

regionale
REGIONÁL, -Ă, regionali, -e, adj. Care aparține unei regiuni dintr-o țară, privitor la o regiune; făcut în cadrul unei regiuni. ♦ (Substantivat, f.; ieșit din uz) Unitate organizatorică a unei organizații politice, economice etc., corespunzătoare unei regiuni administrative. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régional.

DOOM

regionál (-gi-o-) adj. m., pl. regionáli; f. regionálă, pl. regionále

regionalei
REGIONÁL, -Ă, regionali, -e, adj. Care aparține unei regiuni dintr-o țară, privitor la o regiune; făcut în cadrul unei regiuni. ♦ (Substantivat, f.; ieșit din uz) Unitate organizatorică a unei organizații politice, economice etc., corespunzătoare unei regiuni administrative. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régional.

DOOM

regionál (-gi-o-) adj. m., pl. regionáli; f. regionálă, pl. regionále

regionalele
REGIONÁL, -Ă, regionali, -e, adj. Care aparține unei regiuni dintr-o țară, privitor la o regiune; făcut în cadrul unei regiuni. ♦ (Substantivat, f.; ieșit din uz) Unitate organizatorică a unei organizații politice, economice etc., corespunzătoare unei regiuni administrative. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régional.

DOOM

regionál (-gi-o-) adj. m., pl. regionáli; f. regionálă, pl. regionále

regionalelor
REGIONÁL, -Ă, regionali, -e, adj. Care aparține unei regiuni dintr-o țară, privitor la o regiune; făcut în cadrul unei regiuni. ♦ (Substantivat, f.; ieșit din uz) Unitate organizatorică a unei organizații politice, economice etc., corespunzătoare unei regiuni administrative. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régional.

DOOM

regionál (-gi-o-) adj. m., pl. regionáli; f. regionálă, pl. regionále

regionali
REGIONÁL, -Ă, regionali, -e, adj. Care aparține unei regiuni dintr-o țară, privitor la o regiune; făcut în cadrul unei regiuni. ♦ (Substantivat, f.; ieșit din uz) Unitate organizatorică a unei organizații politice, economice etc., corespunzătoare unei regiuni administrative. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régional.

DOOM

regionál (-gi-o-) adj. m., pl. regionáli; f. regionálă, pl. regionále

regionalii
REGIONÁL, -Ă, regionali, -e, adj. Care aparține unei regiuni dintr-o țară, privitor la o regiune; făcut în cadrul unei regiuni. ♦ (Substantivat, f.; ieșit din uz) Unitate organizatorică a unei organizații politice, economice etc., corespunzătoare unei regiuni administrative. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régional.

DOOM

regionál (-gi-o-) adj. m., pl. regionáli; f. regionálă, pl. regionále

regionalilor
REGIONÁL, -Ă, regionali, -e, adj. Care aparține unei regiuni dintr-o țară, privitor la o regiune; făcut în cadrul unei regiuni. ♦ (Substantivat, f.; ieșit din uz) Unitate organizatorică a unei organizații politice, economice etc., corespunzătoare unei regiuni administrative. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régional.

DOOM

regionál (-gi-o-) adj. m., pl. regionáli; f. regionálă, pl. regionále

regionalism
REGIONALÍSM, (2) regionalisme, s. n. 1. Atitudine care tinde să creeze în diferite provincii ale unei țări o activitate descentralizatoare, independentă de capitală; supraapreciere a unei provincii, patriotism local. 2. Fapt de limbă existent numai într-o anumită regiune, caracteristic numai pentru un anumit grai. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionalisme.

DOOM

regionalísm (-gi-o-) s. n., (fapte de limbă) pl. regionalísme

regionalisme
REGIONALÍSM, (2) regionalisme, s. n. 1. Atitudine care tinde să creeze în diferite provincii ale unei țări o activitate descentralizatoare, independentă de capitală; supraapreciere a unei provincii, patriotism local. 2. Fapt de limbă existent numai într-o anumită regiune, caracteristic numai pentru un anumit grai. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionalisme.

DOOM

regionalísm (-gi-o-) s. n., (fapte de limbă) pl. regionalísme

regionalismele
REGIONALÍSM, (2) regionalisme, s. n. 1. Atitudine care tinde să creeze în diferite provincii ale unei țări o activitate descentralizatoare, independentă de capitală; supraapreciere a unei provincii, patriotism local. 2. Fapt de limbă existent numai într-o anumită regiune, caracteristic numai pentru un anumit grai. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionalisme.

DOOM

regionalísm (-gi-o-) s. n., (fapte de limbă) pl. regionalísme

regionalismelor
REGIONALÍSM, (2) regionalisme, s. n. 1. Atitudine care tinde să creeze în diferite provincii ale unei țări o activitate descentralizatoare, independentă de capitală; supraapreciere a unei provincii, patriotism local. 2. Fapt de limbă existent numai într-o anumită regiune, caracteristic numai pentru un anumit grai. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionalisme.

DOOM

regionalísm (-gi-o-) s. n., (fapte de limbă) pl. regionalísme

regionalismul
REGIONALÍSM, (2) regionalisme, s. n. 1. Atitudine care tinde să creeze în diferite provincii ale unei țări o activitate descentralizatoare, independentă de capitală; supraapreciere a unei provincii, patriotism local. 2. Fapt de limbă existent numai într-o anumită regiune, caracteristic numai pentru un anumit grai. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionalisme.

DOOM

regionalísm (-gi-o-) s. n., (fapte de limbă) pl. regionalísme

regionalismului
REGIONALÍSM, (2) regionalisme, s. n. 1. Atitudine care tinde să creeze în diferite provincii ale unei țări o activitate descentralizatoare, independentă de capitală; supraapreciere a unei provincii, patriotism local. 2. Fapt de limbă existent numai într-o anumită regiune, caracteristic numai pentru un anumit grai. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionalisme.

DOOM

regionalísm (-gi-o-) s. n., (fapte de limbă) pl. regionalísme

regionalist
REGIONALÍST, -Ă, regionaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care are tendința de a crea într-o provincie o stare de independență; (om) stăpânit de patriotism local, adept al regionalismului (1). [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionaliste.

DOOM

regionalíst (-gi-o-) adj. m., s. m., pl. regionalíști; adj. f., s. f. regionalístă, pl. regionalíste

regionalist
REGIONALÍST, -Ă, regionaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care are tendința de a crea într-o provincie o stare de independență; (om) stăpânit de patriotism local, adept al regionalismului (1). [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionaliste.

DOOM

regionalíst (-gi-o-) adj. m., s. m., pl. regionalíști; adj. f., s. f. regionalístă, pl. regionalíste

regionalista
REGIONALÍST, -Ă, regionaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care are tendința de a crea într-o provincie o stare de independență; (om) stăpânit de patriotism local, adept al regionalismului (1). [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionaliste.

DOOM

regionalíst (-gi-o-) adj. m., s. m., pl. regionalíști; adj. f., s. f. regionalístă, pl. regionalíste

regionalista
REGIONALÍST, -Ă, regionaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care are tendința de a crea într-o provincie o stare de independență; (om) stăpânit de patriotism local, adept al regionalismului (1). [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionaliste.

DOOM

regionalíst (-gi-o-) adj. m., s. m., pl. regionalíști; adj. f., s. f. regionalístă, pl. regionalíste

regionaliste
REGIONALÍST, -Ă, regionaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care are tendința de a crea într-o provincie o stare de independență; (om) stăpânit de patriotism local, adept al regionalismului (1). [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionaliste.

DOOM

regionalíst (-gi-o-) adj. m., s. m., pl. regionalíști; adj. f., s. f. regionalístă, pl. regionalíste

regionaliste
REGIONALÍST, -Ă, regionaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care are tendința de a crea într-o provincie o stare de independență; (om) stăpânit de patriotism local, adept al regionalismului (1). [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionaliste.

DOOM

regionalíst (-gi-o-) adj. m., s. m., pl. regionalíști; adj. f., s. f. regionalístă, pl. regionalíste

regionalistei
REGIONALÍST, -Ă, regionaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care are tendința de a crea într-o provincie o stare de independență; (om) stăpânit de patriotism local, adept al regionalismului (1). [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionaliste.

DOOM

regionalíst (-gi-o-) adj. m., s. m., pl. regionalíști; adj. f., s. f. regionalístă, pl. regionalíste

regionalistei
REGIONALÍST, -Ă, regionaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care are tendința de a crea într-o provincie o stare de independență; (om) stăpânit de patriotism local, adept al regionalismului (1). [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionaliste.

DOOM

regionalíst (-gi-o-) adj. m., s. m., pl. regionalíști; adj. f., s. f. regionalístă, pl. regionalíste

regionalistele
REGIONALÍST, -Ă, regionaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care are tendința de a crea într-o provincie o stare de independență; (om) stăpânit de patriotism local, adept al regionalismului (1). [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionaliste.

DOOM

regionalíst (-gi-o-) adj. m., s. m., pl. regionalíști; adj. f., s. f. regionalístă, pl. regionalíste

regionalistele
REGIONALÍST, -Ă, regionaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care are tendința de a crea într-o provincie o stare de independență; (om) stăpânit de patriotism local, adept al regionalismului (1). [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionaliste.

DOOM

regionalíst (-gi-o-) adj. m., s. m., pl. regionalíști; adj. f., s. f. regionalístă, pl. regionalíste

regionalistelor
REGIONALÍST, -Ă, regionaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care are tendința de a crea într-o provincie o stare de independență; (om) stăpânit de patriotism local, adept al regionalismului (1). [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionaliste.

DOOM

regionalíst (-gi-o-) adj. m., s. m., pl. regionalíști; adj. f., s. f. regionalístă, pl. regionalíste

regionalistelor
REGIONALÍST, -Ă, regionaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care are tendința de a crea într-o provincie o stare de independență; (om) stăpânit de patriotism local, adept al regionalismului (1). [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionaliste.

DOOM

regionalíst (-gi-o-) adj. m., s. m., pl. regionalíști; adj. f., s. f. regionalístă, pl. regionalíste

regionalistul
REGIONALÍST, -Ă, regionaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care are tendința de a crea într-o provincie o stare de independență; (om) stăpânit de patriotism local, adept al regionalismului (1). [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionaliste.

DOOM

regionalíst (-gi-o-) adj. m., s. m., pl. regionalíști; adj. f., s. f. regionalístă, pl. regionalíste

regionalistul
REGIONALÍST, -Ă, regionaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care are tendința de a crea într-o provincie o stare de independență; (om) stăpânit de patriotism local, adept al regionalismului (1). [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionaliste.

DOOM

regionalíst (-gi-o-) adj. m., s. m., pl. regionalíști; adj. f., s. f. regionalístă, pl. regionalíste

regionalistului
REGIONALÍST, -Ă, regionaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care are tendința de a crea într-o provincie o stare de independență; (om) stăpânit de patriotism local, adept al regionalismului (1). [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionaliste.

DOOM

regionalíst (-gi-o-) adj. m., s. m., pl. regionalíști; adj. f., s. f. regionalístă, pl. regionalíste

regionalistului
REGIONALÍST, -Ă, regionaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care are tendința de a crea într-o provincie o stare de independență; (om) stăpânit de patriotism local, adept al regionalismului (1). [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionaliste.

DOOM

regionalíst (-gi-o-) adj. m., s. m., pl. regionalíști; adj. f., s. f. regionalístă, pl. regionalíste

regionaliști
REGIONALÍST, -Ă, regionaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care are tendința de a crea într-o provincie o stare de independență; (om) stăpânit de patriotism local, adept al regionalismului (1). [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionaliste.

DOOM

regionalíst (-gi-o-) adj. m., s. m., pl. regionalíști; adj. f., s. f. regionalístă, pl. regionalíste

regionaliști
REGIONALÍST, -Ă, regionaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care are tendința de a crea într-o provincie o stare de independență; (om) stăpânit de patriotism local, adept al regionalismului (1). [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionaliste.

DOOM

regionalíst (-gi-o-) adj. m., s. m., pl. regionalíști; adj. f., s. f. regionalístă, pl. regionalíste

regionaliștii
REGIONALÍST, -Ă, regionaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care are tendința de a crea într-o provincie o stare de independență; (om) stăpânit de patriotism local, adept al regionalismului (1). [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionaliste.

DOOM

regionalíst (-gi-o-) adj. m., s. m., pl. regionalíști; adj. f., s. f. regionalístă, pl. regionalíste

regionaliștii
REGIONALÍST, -Ă, regionaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care are tendința de a crea într-o provincie o stare de independență; (om) stăpânit de patriotism local, adept al regionalismului (1). [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionaliste.

DOOM

regionalíst (-gi-o-) adj. m., s. m., pl. regionalíști; adj. f., s. f. regionalístă, pl. regionalíste

regionaliștilor
REGIONALÍST, -Ă, regionaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care are tendința de a crea într-o provincie o stare de independență; (om) stăpânit de patriotism local, adept al regionalismului (1). [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionaliste.

DOOM

regionalíst (-gi-o-) adj. m., s. m., pl. regionalíști; adj. f., s. f. regionalístă, pl. regionalíste

regionaliștilor
REGIONALÍST, -Ă, regionaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care are tendința de a crea într-o provincie o stare de independență; (om) stăpânit de patriotism local, adept al regionalismului (1). [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionaliste.

DOOM

regionalíst (-gi-o-) adj. m., s. m., pl. regionalíști; adj. f., s. f. regionalístă, pl. regionalíste

regionalul
REGIONÁL, -Ă, regionali, -e, adj. Care aparține unei regiuni dintr-o țară, privitor la o regiune; făcut în cadrul unei regiuni. ♦ (Substantivat, f.; ieșit din uz) Unitate organizatorică a unei organizații politice, economice etc., corespunzătoare unei regiuni administrative. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régional.

DOOM

regionál (-gi-o-) adj. m., pl. regionáli; f. regionálă, pl. regionále

regionalului
REGIONÁL, -Ă, regionali, -e, adj. Care aparține unei regiuni dintr-o țară, privitor la o regiune; făcut în cadrul unei regiuni. ♦ (Substantivat, f.; ieșit din uz) Unitate organizatorică a unei organizații politice, economice etc., corespunzătoare unei regiuni administrative. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régional.

DOOM

regionál (-gi-o-) adj. m., pl. regionáli; f. regionálă, pl. regionále

regionare
REGIONÁRE, regionări, s. f. Împărțire a unui teritoriu în zone sau în regiuni cu condiții climaterice oarecum omogene, stabilite pe baza unor indici climaterici. [Pr.: -gi-o-] – Cf. regiune.

DOOM

regionáre (-gi-o-) s. f., g.-d. art. regionắrii; pl. regionắri

regionarea
REGIONÁRE, regionări, s. f. Împărțire a unui teritoriu în zone sau în regiuni cu condiții climaterice oarecum omogene, stabilite pe baza unor indici climaterici. [Pr.: -gi-o-] – Cf. regiune.

DOOM

regionáre (-gi-o-) s. f., g.-d. art. regionắrii; pl. regionắri

regionări
REGIONÁRE, regionări, s. f. Împărțire a unui teritoriu în zone sau în regiuni cu condiții climaterice oarecum omogene, stabilite pe baza unor indici climaterici. [Pr.: -gi-o-] – Cf. regiune.

DOOM

regionáre (-gi-o-) s. f., g.-d. art. regionắrii; pl. regionắri

regionării
REGIONÁRE, regionări, s. f. Împărțire a unui teritoriu în zone sau în regiuni cu condiții climaterice oarecum omogene, stabilite pe baza unor indici climaterici. [Pr.: -gi-o-] – Cf. regiune.

DOOM

regionáre (-gi-o-) s. f., g.-d. art. regionắrii; pl. regionắri

regionările
REGIONÁRE, regionări, s. f. Împărțire a unui teritoriu în zone sau în regiuni cu condiții climaterice oarecum omogene, stabilite pe baza unor indici climaterici. [Pr.: -gi-o-] – Cf. regiune.

DOOM

regionáre (-gi-o-) s. f., g.-d. art. regionắrii; pl. regionắri

regionărilor
REGIONÁRE, regionări, s. f. Împărțire a unui teritoriu în zone sau în regiuni cu condiții climaterice oarecum omogene, stabilite pe baza unor indici climaterici. [Pr.: -gi-o-] – Cf. regiune.

DOOM

regionáre (-gi-o-) s. f., g.-d. art. regionắrii; pl. regionắri

regisa
REGISÁ vb. I. v. regiza.

regisare
REGISÁRE s.f. v. regizare.

regisat
REGISÁ vb. I. v. regiza.

regisoare
REGISÓR, -OÁRE s.m. și f. v. regizor.

regisor
REGISÓR, -OÁRE s.m. și f. v. regizor.

regisoral
REGISORÁL, -Ă adj. v. regizoral.

regisorat
REGISORÁT s.n. v. regizorat.

registratoare
REGISTRATÓR, -OÁRE, registratori, -oare, s. m. și f. Funcționar care înregistrează hârtiile intrate și ieșite dintr-o instituție. – Din germ. Registrator, it. registratore.

DOOM

registratór s. m., pl. registratóri

registratoarea
REGISTRATÓR, -OÁRE, registratori, -oare, s. m. și f. Funcționar care înregistrează hârtiile intrate și ieșite dintr-o instituție. – Din germ. Registrator, it. registratore.

DOOM

registratór s. m., pl. registratóri

registratoarei
REGISTRATÓR, -OÁRE, registratori, -oare, s. m. și f. Funcționar care înregistrează hârtiile intrate și ieșite dintr-o instituție. – Din germ. Registrator, it. registratore.

DOOM

registratór s. m., pl. registratóri

registratoarele
REGISTRATÓR, -OÁRE, registratori, -oare, s. m. și f. Funcționar care înregistrează hârtiile intrate și ieșite dintr-o instituție. – Din germ. Registrator, it. registratore.

DOOM

registratór s. m., pl. registratóri

registratoarelor
REGISTRATÓR, -OÁRE, registratori, -oare, s. m. și f. Funcționar care înregistrează hârtiile intrate și ieșite dintr-o instituție. – Din germ. Registrator, it. registratore.

DOOM

registratór s. m., pl. registratóri

registrator
REGISTRATÓR, -OÁRE, registratori, -oare, s. m. și f. Funcționar care înregistrează hârtiile intrate și ieșite dintr-o instituție. – Din germ. Registrator, it. registratore.

DOOM

registratór s. m., pl. registratóri

registratori
REGISTRATÓR, -OÁRE, registratori, -oare, s. m. și f. Funcționar care înregistrează hârtiile intrate și ieșite dintr-o instituție. – Din germ. Registrator, it. registratore.

DOOM

registratór s. m., pl. registratóri

registratorii
REGISTRATÓR, -OÁRE, registratori, -oare, s. m. și f. Funcționar care înregistrează hârtiile intrate și ieșite dintr-o instituție. – Din germ. Registrator, it. registratore.

DOOM

registratór s. m., pl. registratóri

registratorilor
REGISTRATÓR, -OÁRE, registratori, -oare, s. m. și f. Funcționar care înregistrează hârtiile intrate și ieșite dintr-o instituție. – Din germ. Registrator, it. registratore.

DOOM

registratór s. m., pl. registratóri

registratorul
REGISTRATÓR, -OÁRE, registratori, -oare, s. m. și f. Funcționar care înregistrează hârtiile intrate și ieșite dintr-o instituție. – Din germ. Registrator, it. registratore.

DOOM

registratór s. m., pl. registratóri

registratorului
REGISTRATÓR, -OÁRE, registratori, -oare, s. m. și f. Funcționar care înregistrează hârtiile intrate și ieșite dintr-o instituție. – Din germ. Registrator, it. registratore.

DOOM

registratór s. m., pl. registratóri

registratura
REGISTRATÚRĂ, registraturi, s. f. Serviciu într-o instituție, întreprindere etc. unde se înregistrează corespondența, actele intrate și ieșite; biroul, localul unde funcționează acest serviciu. – Din germ. Registratur.

DOOM

registratúră s. f., g.-d. art. registratúrii; pl. registratúri

registraturi
REGISTRATÚRĂ, registraturi, s. f. Serviciu într-o instituție, întreprindere etc. unde se înregistrează corespondența, actele intrate și ieșite; biroul, localul unde funcționează acest serviciu. – Din germ. Registratur.

DOOM

registratúră s. f., g.-d. art. registratúrii; pl. registratúri

registraturii
REGISTRATÚRĂ, registraturi, s. f. Serviciu într-o instituție, întreprindere etc. unde se înregistrează corespondența, actele intrate și ieșite; biroul, localul unde funcționează acest serviciu. – Din germ. Registratur.

DOOM

registratúră s. f., g.-d. art. registratúrii; pl. registratúri

registraturile
REGISTRATÚRĂ, registraturi, s. f. Serviciu într-o instituție, întreprindere etc. unde se înregistrează corespondența, actele intrate și ieșite; biroul, localul unde funcționează acest serviciu. – Din germ. Registratur.

DOOM

registratúră s. f., g.-d. art. registratúrii; pl. registratúri

registraturilor
REGISTRATÚRĂ, registraturi, s. f. Serviciu într-o instituție, întreprindere etc. unde se înregistrează corespondența, actele intrate și ieșite; biroul, localul unde funcționează acest serviciu. – Din germ. Registratur.

DOOM

registratúră s. f., g.-d. art. registratúrii; pl. registratúri

registrația
REGISTRÁȚIE s. f. Arta de a folosi posibilitățile timbrale ale orgii sau ale clavecinului, indicată în compozițiile moderne. – Din fr. registration.

registrație
REGISTRÁȚIE s. f. Arta de a folosi posibilitățile timbrale ale orgii sau ale clavecinului, indicată în compozițiile moderne. – Din fr. registration.

registrației
REGISTRÁȚIE s. f. Arta de a folosi posibilitățile timbrale ale orgii sau ale clavecinului, indicată în compozițiile moderne. – Din fr. registration.

registrații
REGISTRÁȚIE s. f. Arta de a folosi posibilitățile timbrale ale orgii sau ale clavecinului, indicată în compozițiile moderne. – Din fr. registration.

registre
REGÍSTRU, registre, s. n. 1. Condică, caiet, sistem de fișe etc. în care se înregistrează diferite date și acte cu caracter administrativ, comercial etc. ◊ Registru de bord = jurnal de bord pe o navă. Registru de casă = condică ce se ține obligatoriu de către fiecare casierie și în care se înscriu zilnic, în ordine cronologică, încasările și plățile făcute de aceasta. Registru de stare civilă = condică în care sunt trecute acte de stare civilă privitoare la naștere, căsătorie, deces etc. 2. Sertar sau clapă de oțel, de fontă, de material ceramic etc., care servește la reglarea tirajului sau la închiderea canalelor de fum de la căldările de abur sau de la cuptoarele industriale. 3. (Arhit.) Suprafață cuprinsă între două profiluri orizontale de-a lungul unei fațade. ♦ Fiecare dintre zonele în care este împărțită o suprafață decorativă. 4. Ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele fețe ale hârtiei. 5. (In sintagma) Registrul navelor = instituție de stat sau particulară organizată în scopul stabilirii normelor tehnice de construcție, de recepție și de exploatare a navelor. 6. Dispozitiv utilizat în centralele telefonice automate la înregistrarea automată a numărului telefonului chemat. 7. Întinderea scării muzicale a unui instrument sau a unei voci, cuprinsă între nota cea mai de jos și nota cea mai de sus pe care le poate emite instrumentul sau vocea respectivă, fără schimbarea timbrului. ♦ (Concr.) Grupul tuburilor sau butoanelor de același timbru ale unui instrument muzical. 8. (Inform.) Dispozitiv folosit în calculatoarele electronice, destinat păstrării temporare a informației. – Din fr. régistre, it. registro, germ. Register.

DOOM

regístru s. n., art. regístrul; pl. regístre

registrele
REGÍSTRU, registre, s. n. 1. Condică, caiet, sistem de fișe etc. în care se înregistrează diferite date și acte cu caracter administrativ, comercial etc. ◊ Registru de bord = jurnal de bord pe o navă. Registru de casă = condică ce se ține obligatoriu de către fiecare casierie și în care se înscriu zilnic, în ordine cronologică, încasările și plățile făcute de aceasta. Registru de stare civilă = condică în care sunt trecute acte de stare civilă privitoare la naștere, căsătorie, deces etc. 2. Sertar sau clapă de oțel, de fontă, de material ceramic etc., care servește la reglarea tirajului sau la închiderea canalelor de fum de la căldările de abur sau de la cuptoarele industriale. 3. (Arhit.) Suprafață cuprinsă între două profiluri orizontale de-a lungul unei fațade. ♦ Fiecare dintre zonele în care este împărțită o suprafață decorativă. 4. Ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele fețe ale hârtiei. 5. (In sintagma) Registrul navelor = instituție de stat sau particulară organizată în scopul stabilirii normelor tehnice de construcție, de recepție și de exploatare a navelor. 6. Dispozitiv utilizat în centralele telefonice automate la înregistrarea automată a numărului telefonului chemat. 7. Întinderea scării muzicale a unui instrument sau a unei voci, cuprinsă între nota cea mai de jos și nota cea mai de sus pe care le poate emite instrumentul sau vocea respectivă, fără schimbarea timbrului. ♦ (Concr.) Grupul tuburilor sau butoanelor de același timbru ale unui instrument muzical. 8. (Inform.) Dispozitiv folosit în calculatoarele electronice, destinat păstrării temporare a informației. – Din fr. régistre, it. registro, germ. Register.

DOOM

regístru s. n., art. regístrul; pl. regístre

registrelor
REGÍSTRU, registre, s. n. 1. Condică, caiet, sistem de fișe etc. în care se înregistrează diferite date și acte cu caracter administrativ, comercial etc. ◊ Registru de bord = jurnal de bord pe o navă. Registru de casă = condică ce se ține obligatoriu de către fiecare casierie și în care se înscriu zilnic, în ordine cronologică, încasările și plățile făcute de aceasta. Registru de stare civilă = condică în care sunt trecute acte de stare civilă privitoare la naștere, căsătorie, deces etc. 2. Sertar sau clapă de oțel, de fontă, de material ceramic etc., care servește la reglarea tirajului sau la închiderea canalelor de fum de la căldările de abur sau de la cuptoarele industriale. 3. (Arhit.) Suprafață cuprinsă între două profiluri orizontale de-a lungul unei fațade. ♦ Fiecare dintre zonele în care este împărțită o suprafață decorativă. 4. Ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele fețe ale hârtiei. 5. (In sintagma) Registrul navelor = instituție de stat sau particulară organizată în scopul stabilirii normelor tehnice de construcție, de recepție și de exploatare a navelor. 6. Dispozitiv utilizat în centralele telefonice automate la înregistrarea automată a numărului telefonului chemat. 7. Întinderea scării muzicale a unui instrument sau a unei voci, cuprinsă între nota cea mai de jos și nota cea mai de sus pe care le poate emite instrumentul sau vocea respectivă, fără schimbarea timbrului. ♦ (Concr.) Grupul tuburilor sau butoanelor de același timbru ale unui instrument muzical. 8. (Inform.) Dispozitiv folosit în calculatoarele electronice, destinat păstrării temporare a informației. – Din fr. régistre, it. registro, germ. Register.

DOOM

regístru s. n., art. regístrul; pl. regístre

registru
REGÍSTRU, registre, s. n. 1. Condică, caiet, sistem de fișe etc. în care se înregistrează diferite date și acte cu caracter administrativ, comercial etc. ◊ Registru de bord = jurnal de bord pe o navă. Registru de casă = condică ce se ține obligatoriu de către fiecare casierie și în care se înscriu zilnic, în ordine cronologică, încasările și plățile făcute de aceasta. Registru de stare civilă = condică în care sunt trecute acte de stare civilă privitoare la naștere, căsătorie, deces etc. 2. Sertar sau clapă de oțel, de fontă, de material ceramic etc., care servește la reglarea tirajului sau la închiderea canalelor de fum de la căldările de abur sau de la cuptoarele industriale. 3. (Arhit.) Suprafață cuprinsă între două profiluri orizontale de-a lungul unei fațade. ♦ Fiecare dintre zonele în care este împărțită o suprafață decorativă. 4. Ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele fețe ale hârtiei. 5. (In sintagma) Registrul navelor = instituție de stat sau particulară organizată în scopul stabilirii normelor tehnice de construcție, de recepție și de exploatare a navelor. 6. Dispozitiv utilizat în centralele telefonice automate la înregistrarea automată a numărului telefonului chemat. 7. Întinderea scării muzicale a unui instrument sau a unei voci, cuprinsă între nota cea mai de jos și nota cea mai de sus pe care le poate emite instrumentul sau vocea respectivă, fără schimbarea timbrului. ♦ (Concr.) Grupul tuburilor sau butoanelor de același timbru ale unui instrument muzical. 8. (Inform.) Dispozitiv folosit în calculatoarele electronice, destinat păstrării temporare a informației. – Din fr. régistre, it. registro, germ. Register.

DOOM

regístru s. n., art. regístrul; pl. regístre

registrul
REGÍSTRU, registre, s. n. 1. Condică, caiet, sistem de fișe etc. în care se înregistrează diferite date și acte cu caracter administrativ, comercial etc. ◊ Registru de bord = jurnal de bord pe o navă. Registru de casă = condică ce se ține obligatoriu de către fiecare casierie și în care se înscriu zilnic, în ordine cronologică, încasările și plățile făcute de aceasta. Registru de stare civilă = condică în care sunt trecute acte de stare civilă privitoare la naștere, căsătorie, deces etc. 2. Sertar sau clapă de oțel, de fontă, de material ceramic etc., care servește la reglarea tirajului sau la închiderea canalelor de fum de la căldările de abur sau de la cuptoarele industriale. 3. (Arhit.) Suprafață cuprinsă între două profiluri orizontale de-a lungul unei fațade. ♦ Fiecare dintre zonele în care este împărțită o suprafață decorativă. 4. Ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele fețe ale hârtiei. 5. (In sintagma) Registrul navelor = instituție de stat sau particulară organizată în scopul stabilirii normelor tehnice de construcție, de recepție și de exploatare a navelor. 6. Dispozitiv utilizat în centralele telefonice automate la înregistrarea automată a numărului telefonului chemat. 7. Întinderea scării muzicale a unui instrument sau a unei voci, cuprinsă între nota cea mai de jos și nota cea mai de sus pe care le poate emite instrumentul sau vocea respectivă, fără schimbarea timbrului. ♦ (Concr.) Grupul tuburilor sau butoanelor de același timbru ale unui instrument muzical. 8. (Inform.) Dispozitiv folosit în calculatoarele electronice, destinat păstrării temporare a informației. – Din fr. régistre, it. registro, germ. Register.

DOOM

regístru s. n., art. regístrul; pl. regístre

registrului
REGÍSTRU, registre, s. n. 1. Condică, caiet, sistem de fișe etc. în care se înregistrează diferite date și acte cu caracter administrativ, comercial etc. ◊ Registru de bord = jurnal de bord pe o navă. Registru de casă = condică ce se ține obligatoriu de către fiecare casierie și în care se înscriu zilnic, în ordine cronologică, încasările și plățile făcute de aceasta. Registru de stare civilă = condică în care sunt trecute acte de stare civilă privitoare la naștere, căsătorie, deces etc. 2. Sertar sau clapă de oțel, de fontă, de material ceramic etc., care servește la reglarea tirajului sau la închiderea canalelor de fum de la căldările de abur sau de la cuptoarele industriale. 3. (Arhit.) Suprafață cuprinsă între două profiluri orizontale de-a lungul unei fațade. ♦ Fiecare dintre zonele în care este împărțită o suprafață decorativă. 4. Ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele fețe ale hârtiei. 5. (In sintagma) Registrul navelor = instituție de stat sau particulară organizată în scopul stabilirii normelor tehnice de construcție, de recepție și de exploatare a navelor. 6. Dispozitiv utilizat în centralele telefonice automate la înregistrarea automată a numărului telefonului chemat. 7. Întinderea scării muzicale a unui instrument sau a unei voci, cuprinsă între nota cea mai de jos și nota cea mai de sus pe care le poate emite instrumentul sau vocea respectivă, fără schimbarea timbrului. ♦ (Concr.) Grupul tuburilor sau butoanelor de același timbru ale unui instrument muzical. 8. (Inform.) Dispozitiv folosit în calculatoarele electronice, destinat păstrării temporare a informației. – Din fr. régistre, it. registro, germ. Register.

DOOM

regístru s. n., art. regístrul; pl. regístre

regiune
REGIÚNE, regiuni, s. f. 1. Unitate teritorială întinsă, cu caracteristici relativ omogene; ținut, zonă. 2. (Între 1950 și 1968 în organizarea administrativ-teritorială a României) Una dintre cele 16 unități administrativ-teritoriale care cuprindea mai multe raioane, comune și sate. 3. Porțiune determinată a unei ființe sau a unui obiect. [Pr.: -gi-u-] – Din fr. région, lat. regio, -onis.

DOOM

regiúne (-gi-u-) s. f., g.-d. art. regiúnii; pl. regiúni

regiunea
REGIÚNE, regiuni, s. f. 1. Unitate teritorială întinsă, cu caracteristici relativ omogene; ținut, zonă. 2. (Între 1950 și 1968 în organizarea administrativ-teritorială a României) Una dintre cele 16 unități administrativ-teritoriale care cuprindea mai multe raioane, comune și sate. 3. Porțiune determinată a unei ființe sau a unui obiect. [Pr.: -gi-u-] – Din fr. région, lat. regio, -onis.

DOOM

regiúne (-gi-u-) s. f., g.-d. art. regiúnii; pl. regiúni

regiuni
REGIÚNE, regiuni, s. f. 1. Unitate teritorială întinsă, cu caracteristici relativ omogene; ținut, zonă. 2. (Între 1950 și 1968 în organizarea administrativ-teritorială a României) Una dintre cele 16 unități administrativ-teritoriale care cuprindea mai multe raioane, comune și sate. 3. Porțiune determinată a unei ființe sau a unui obiect. [Pr.: -gi-u-] – Din fr. région, lat. regio, -onis.

DOOM

regiúne (-gi-u-) s. f., g.-d. art. regiúnii; pl. regiúni

regiunii
REGIÚNE, regiuni, s. f. 1. Unitate teritorială întinsă, cu caracteristici relativ omogene; ținut, zonă. 2. (Între 1950 și 1968 în organizarea administrativ-teritorială a României) Una dintre cele 16 unități administrativ-teritoriale care cuprindea mai multe raioane, comune și sate. 3. Porțiune determinată a unei ființe sau a unui obiect. [Pr.: -gi-u-] – Din fr. région, lat. regio, -onis.

DOOM

regiúne (-gi-u-) s. f., g.-d. art. regiúnii; pl. regiúni

regiunile
REGIÚNE, regiuni, s. f. 1. Unitate teritorială întinsă, cu caracteristici relativ omogene; ținut, zonă. 2. (Între 1950 și 1968 în organizarea administrativ-teritorială a României) Una dintre cele 16 unități administrativ-teritoriale care cuprindea mai multe raioane, comune și sate. 3. Porțiune determinată a unei ființe sau a unui obiect. [Pr.: -gi-u-] – Din fr. région, lat. regio, -onis.

DOOM

regiúne (-gi-u-) s. f., g.-d. art. regiúnii; pl. regiúni

regiunilor
REGIÚNE, regiuni, s. f. 1. Unitate teritorială întinsă, cu caracteristici relativ omogene; ținut, zonă. 2. (Între 1950 și 1968 în organizarea administrativ-teritorială a României) Una dintre cele 16 unități administrativ-teritoriale care cuprindea mai multe raioane, comune și sate. 3. Porțiune determinată a unei ființe sau a unui obiect. [Pr.: -gi-u-] – Din fr. région, lat. regio, -onis.

DOOM

regiúne (-gi-u-) s. f., g.-d. art. regiúnii; pl. regiúni

regiza
REGIZÁ, regizez, vb. I. Tranz. 1. A îndruma jocul actorilor și montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei concepții și viziuni artistice; a pune în scenă. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbră) o activitate, o operație etc. – Din regizor (derivat regresiv).

DOOM

regizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regizeáză

regizai
REGIZÁ, regizez, vb. I. Tranz. 1. A îndruma jocul actorilor și montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei concepții și viziuni artistice; a pune în scenă. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbră) o activitate, o operație etc. – Din regizor (derivat regresiv).

DOOM

regizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regizeáză

regizam
REGIZÁ, regizez, vb. I. Tranz. 1. A îndruma jocul actorilor și montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei concepții și viziuni artistice; a pune în scenă. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbră) o activitate, o operație etc. – Din regizor (derivat regresiv).

DOOM

regizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regizeáză

regizare
REGIZÁ, regizez, vb. I. Tranz. 1. A îndruma jocul actorilor și montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei concepții și viziuni artistice; a pune în scenă. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbră) o activitate, o operație etc. – Din regizor (derivat regresiv).

DOOM

regizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regizeáză

regizare
REGIZÁRE, regizări, s. f. Faptul de a regiza. – V. regiza.

regizarea
REGIZÁRE, regizări, s. f. Faptul de a regiza. – V. regiza.

regizară
REGIZÁ, regizez, vb. I. Tranz. 1. A îndruma jocul actorilor și montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei concepții și viziuni artistice; a pune în scenă. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbră) o activitate, o operație etc. – Din regizor (derivat regresiv).

DOOM

regizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regizeáză

regizarăm
REGIZÁ, regizez, vb. I. Tranz. 1. A îndruma jocul actorilor și montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei concepții și viziuni artistice; a pune în scenă. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbră) o activitate, o operație etc. – Din regizor (derivat regresiv).

DOOM

regizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regizeáză

regizarăți
REGIZÁ, regizez, vb. I. Tranz. 1. A îndruma jocul actorilor și montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei concepții și viziuni artistice; a pune în scenă. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbră) o activitate, o operație etc. – Din regizor (derivat regresiv).

DOOM

regizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regizeáză

regizase
REGIZÁ, regizez, vb. I. Tranz. 1. A îndruma jocul actorilor și montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei concepții și viziuni artistice; a pune în scenă. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbră) o activitate, o operație etc. – Din regizor (derivat regresiv).

DOOM

regizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regizeáză

regizasem
REGIZÁ, regizez, vb. I. Tranz. 1. A îndruma jocul actorilor și montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei concepții și viziuni artistice; a pune în scenă. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbră) o activitate, o operație etc. – Din regizor (derivat regresiv).

DOOM

regizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regizeáză

regizaseră
REGIZÁ, regizez, vb. I. Tranz. 1. A îndruma jocul actorilor și montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei concepții și viziuni artistice; a pune în scenă. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbră) o activitate, o operație etc. – Din regizor (derivat regresiv).

DOOM

regizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regizeáză

regizaserăm
REGIZÁ, regizez, vb. I. Tranz. 1. A îndruma jocul actorilor și montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei concepții și viziuni artistice; a pune în scenă. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbră) o activitate, o operație etc. – Din regizor (derivat regresiv).

DOOM

regizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regizeáză

regizaserăți
REGIZÁ, regizez, vb. I. Tranz. 1. A îndruma jocul actorilor și montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei concepții și viziuni artistice; a pune în scenă. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbră) o activitate, o operație etc. – Din regizor (derivat regresiv).

DOOM

regizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regizeáză

regizaseși
REGIZÁ, regizez, vb. I. Tranz. 1. A îndruma jocul actorilor și montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei concepții și viziuni artistice; a pune în scenă. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbră) o activitate, o operație etc. – Din regizor (derivat regresiv).

DOOM

regizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regizeáză

regizaseți
REGIZÁ, regizez, vb. I. Tranz. 1. A îndruma jocul actorilor și montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei concepții și viziuni artistice; a pune în scenă. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbră) o activitate, o operație etc. – Din regizor (derivat regresiv).

DOOM

regizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regizeáză

regizat
REGIZÁ, regizez, vb. I. Tranz. 1. A îndruma jocul actorilor și montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei concepții și viziuni artistice; a pune în scenă. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbră) o activitate, o operație etc. – Din regizor (derivat regresiv).

DOOM

regizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regizeáză

regizat
REGIZÁ, regizez, vb. I. Tranz. 1. A organiza, a conduce un spectacol din punct de vedere artistic și tehnic; a îndruma jocul actorilor și montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei concepții și viziuni prealabile a regizorului; a pune în scenă. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbră) o activitate, o operație etc. – Din regizor (derivat regresiv).

regizau
REGIZÁ, regizez, vb. I. Tranz. 1. A îndruma jocul actorilor și montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei concepții și viziuni artistice; a pune în scenă. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbră) o activitate, o operație etc. – Din regizor (derivat regresiv).

DOOM

regizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regizeáză

regizași
REGIZÁ, regizez, vb. I. Tranz. 1. A îndruma jocul actorilor și montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei concepții și viziuni artistice; a pune în scenă. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbră) o activitate, o operație etc. – Din regizor (derivat regresiv).

DOOM

regizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regizeáză

regizați
REGIZÁ, regizez, vb. I. Tranz. 1. A îndruma jocul actorilor și montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei concepții și viziuni artistice; a pune în scenă. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbră) o activitate, o operație etc. – Din regizor (derivat regresiv).

DOOM

regizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regizeáză

regizează
REGIZÁ, regizez, vb. I. Tranz. 1. A îndruma jocul actorilor și montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei concepții și viziuni artistice; a pune în scenă. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbră) o activitate, o operație etc. – Din regizor (derivat regresiv).

DOOM

regizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regizeáză

regizez
REGIZÁ, regizez, vb. I. Tranz. 1. A îndruma jocul actorilor și montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei concepții și viziuni artistice; a pune în scenă. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbră) o activitate, o operație etc. – Din regizor (derivat regresiv).

DOOM

regizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regizeáză

regizeze
REGIZÁ, regizez, vb. I. Tranz. 1. A îndruma jocul actorilor și montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei concepții și viziuni artistice; a pune în scenă. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbră) o activitate, o operație etc. – Din regizor (derivat regresiv).

DOOM

regizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regizeáză

regizezi
REGIZÁ, regizez, vb. I. Tranz. 1. A îndruma jocul actorilor și montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei concepții și viziuni artistice; a pune în scenă. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbră) o activitate, o operație etc. – Din regizor (derivat regresiv).

DOOM

regizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regizeáză

regizoare
REGÍZOR, -OÁRE, regizori, -oare, s. m. și f. 1. Specialist care regizează o piesă de teatru, un film etc. 2. (Înv.) Administrator al unei moșii; vechil. [Acc. și: regizór] – Din fr. régisseur, germ. Regisseur.

DOOM

!regízor s. m., pl. regízori

regizoarea
REGÍZOR, -OÁRE, regizori, -oare, s. m. și f. 1. Specialist care regizează o piesă de teatru, un film etc. 2. (Înv.) Administrator al unei moșii; vechil. [Acc. și: regizór] – Din fr. régisseur, germ. Regisseur.

DOOM

!regízor s. m., pl. regízori

regizoarei
REGÍZOR, -OÁRE, regizori, -oare, s. m. și f. 1. Specialist care regizează o piesă de teatru, un film etc. 2. (Înv.) Administrator al unei moșii; vechil. [Acc. și: regizór] – Din fr. régisseur, germ. Regisseur.

DOOM

!regízor s. m., pl. regízori

regizoarele
REGÍZOR, -OÁRE, regizori, -oare, s. m. și f. 1. Specialist care regizează o piesă de teatru, un film etc. 2. (Înv.) Administrator al unei moșii; vechil. [Acc. și: regizór] – Din fr. régisseur, germ. Regisseur.

DOOM

!regízor s. m., pl. regízori

regizoarelor
REGÍZOR, -OÁRE, regizori, -oare, s. m. și f. 1. Specialist care regizează o piesă de teatru, un film etc. 2. (Înv.) Administrator al unei moșii; vechil. [Acc. și: regizór] – Din fr. régisseur, germ. Regisseur.

DOOM

!regízor s. m., pl. regízori

regizor
REGÍZOR, -OÁRE, regizori, -oare, s. m. și f. 1. Specialist care regizează o piesă de teatru, un film etc. 2. (Înv.) Administrator al unei moșii; vechil. [Acc. și: regizór] – Din fr. régisseur, germ. Regisseur.

DOOM

!regízor s. m., pl. regízori

regizoral
REGIZORÁL, -Ă, regizorali, -e, adj. Care aparține regizorului, privitor la regizor, de regizor. – Regizor + suf. -al.

DOOM

regizorál adj. m., pl. regizoráli; f. regizorálă, pl. regizorále

regizorala
REGIZORÁL, -Ă, regizorali, -e, adj. Care aparține regizorului, privitor la regizor, de regizor. – Regizor + suf. -al.

DOOM

regizorál adj. m., pl. regizoráli; f. regizorálă, pl. regizorále

regizorale
REGIZORÁL, -Ă, regizorali, -e, adj. Care aparține regizorului, privitor la regizor, de regizor. – Regizor + suf. -al.

DOOM

regizorál adj. m., pl. regizoráli; f. regizorálă, pl. regizorále

regizoralei
REGIZORÁL, -Ă, regizorali, -e, adj. Care aparține regizorului, privitor la regizor, de regizor. – Regizor + suf. -al.

DOOM

regizorál adj. m., pl. regizoráli; f. regizorálă, pl. regizorále

regizoralele
REGIZORÁL, -Ă, regizorali, -e, adj. Care aparține regizorului, privitor la regizor, de regizor. – Regizor + suf. -al.

DOOM

regizorál adj. m., pl. regizoráli; f. regizorálă, pl. regizorále

regizoralelor
REGIZORÁL, -Ă, regizorali, -e, adj. Care aparține regizorului, privitor la regizor, de regizor. – Regizor + suf. -al.

DOOM

regizorál adj. m., pl. regizoráli; f. regizorálă, pl. regizorále

regizorali
REGIZORÁL, -Ă, regizorali, -e, adj. Care aparține regizorului, privitor la regizor, de regizor. – Regizor + suf. -al.

DOOM

regizorál adj. m., pl. regizoráli; f. regizorálă, pl. regizorále

regizoralii
REGIZORÁL, -Ă, regizorali, -e, adj. Care aparține regizorului, privitor la regizor, de regizor. – Regizor + suf. -al.

DOOM

regizorál adj. m., pl. regizoráli; f. regizorálă, pl. regizorále

regizoralilor
REGIZORÁL, -Ă, regizorali, -e, adj. Care aparține regizorului, privitor la regizor, de regizor. – Regizor + suf. -al.

DOOM

regizorál adj. m., pl. regizoráli; f. regizorálă, pl. regizorále

regizoralul
REGIZORÁL, -Ă, regizorali, -e, adj. Care aparține regizorului, privitor la regizor, de regizor. – Regizor + suf. -al.

DOOM

regizorál adj. m., pl. regizoráli; f. regizorálă, pl. regizorále

regizoralului
REGIZORÁL, -Ă, regizorali, -e, adj. Care aparține regizorului, privitor la regizor, de regizor. – Regizor + suf. -al.

DOOM

regizorál adj. m., pl. regizoráli; f. regizorálă, pl. regizorále

regizorat
REGIZORÁT s. n. Faptul de a regiza; arta regizorului; regie. ♦ (Concr.) Birou, loc unde lucrează regizorul unui teatru, al unui studio cinematografic etc. – Regizor + suf. -at.

DOOM

regizorát s. n.

regizoratul
REGIZORÁT s. n. Faptul de a regiza; arta regizorului; regie. ♦ (Concr.) Birou, loc unde lucrează regizorul unui teatru, al unui studio cinematografic etc. – Regizor + suf. -at.

DOOM

regizorát s. n.

regizoratului
REGIZORÁT s. n. Faptul de a regiza; arta regizorului; regie. ♦ (Concr.) Birou, loc unde lucrează regizorul unui teatru, al unui studio cinematografic etc. – Regizor + suf. -at.

DOOM

regizorát s. n.

regizori
REGÍZOR, -OÁRE, regizori, -oare, s. m. și f. 1. Specialist care regizează o piesă de teatru, un film etc. 2. (Înv.) Administrator al unei moșii; vechil. [Acc. și: regizór] – Din fr. régisseur, germ. Regisseur.

DOOM

!regízor s. m., pl. regízori

regizorii
REGÍZOR, -OÁRE, regizori, -oare, s. m. și f. 1. Specialist care regizează o piesă de teatru, un film etc. 2. (Înv.) Administrator al unei moșii; vechil. [Acc. și: regizór] – Din fr. régisseur, germ. Regisseur.

DOOM

!regízor s. m., pl. regízori

regizorilor
REGÍZOR, -OÁRE, regizori, -oare, s. m. și f. 1. Specialist care regizează o piesă de teatru, un film etc. 2. (Înv.) Administrator al unei moșii; vechil. [Acc. și: regizór] – Din fr. régisseur, germ. Regisseur.

DOOM

!regízor s. m., pl. regízori

regizorul
REGÍZOR, -OÁRE, regizori, -oare, s. m. și f. 1. Specialist care regizează o piesă de teatru, un film etc. 2. (Înv.) Administrator al unei moșii; vechil. [Acc. și: regizór] – Din fr. régisseur, germ. Regisseur.

DOOM

!regízor s. m., pl. regízori

regizorului
REGÍZOR, -OÁRE, regizori, -oare, s. m. și f. 1. Specialist care regizează o piesă de teatru, un film etc. 2. (Înv.) Administrator al unei moșii; vechil. [Acc. și: regizór] – Din fr. régisseur, germ. Regisseur.

DOOM

!regízor s. m., pl. regízori

regizând
REGIZÁ, regizez, vb. I. Tranz. 1. A îndruma jocul actorilor și montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei concepții și viziuni artistice; a pune în scenă. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbră) o activitate, o operație etc. – Din regizor (derivat regresiv).

DOOM

regizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regizeáză

regizînd
REGIZÁ, regizez, vb. I. Tranz. 1. A îndruma jocul actorilor și montarea unui spectacol (de teatru, de film etc.) conform unei concepții și viziuni artistice; a pune în scenă. 2. Fig. (Peior.) A pune la cale, a organiza, a conduce (din umbră) o activitate, o operație etc. – Din regizor (derivat regresiv).

DOOM

regizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regizeáză

regizări
REGIZÁRE, regizări, s. f. Faptul de a regiza. – V. regiza.

regizării
REGIZÁRE, regizări, s. f. Faptul de a regiza. – V. regiza.

regizările
REGIZÁRE, regizări, s. f. Faptul de a regiza. – V. regiza.

regizărilor
REGIZÁRE, regizări, s. f. Faptul de a regiza. – V. regiza.

regla
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

DOOM

reglá (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 regleáză

reglabil
REGLÁBIL, -Ă, reglabili, -e, adj. (Despre un sistem tehnic, un tir etc.) Care se poate regla. – Din fr. réglable.

DOOM

reglábil (re-gla-) adj. m., pl. reglábili; f. reglábilă, pl. reglábile

reglabila
REGLÁBIL, -Ă, reglabili, -e, adj. (Despre un sistem tehnic, un tir etc.) Care se poate regla. – Din fr. réglable.

DOOM

reglábil (re-gla-) adj. m., pl. reglábili; f. reglábilă, pl. reglábile

reglabile
REGLÁBIL, -Ă, reglabili, -e, adj. (Despre un sistem tehnic, un tir etc.) Care se poate regla. – Din fr. réglable.

DOOM

reglábil (re-gla-) adj. m., pl. reglábili; f. reglábilă, pl. reglábile

reglabilei
REGLÁBIL, -Ă, reglabili, -e, adj. (Despre un sistem tehnic, un tir etc.) Care se poate regla. – Din fr. réglable.

DOOM

reglábil (re-gla-) adj. m., pl. reglábili; f. reglábilă, pl. reglábile

reglabilele
REGLÁBIL, -Ă, reglabili, -e, adj. (Despre un sistem tehnic, un tir etc.) Care se poate regla. – Din fr. réglable.

DOOM

reglábil (re-gla-) adj. m., pl. reglábili; f. reglábilă, pl. reglábile

reglabilelor
REGLÁBIL, -Ă, reglabili, -e, adj. (Despre un sistem tehnic, un tir etc.) Care se poate regla. – Din fr. réglable.

DOOM

reglábil (re-gla-) adj. m., pl. reglábili; f. reglábilă, pl. reglábile

reglabili
REGLÁBIL, -Ă, reglabili, -e, adj. (Despre un sistem tehnic, un tir etc.) Care se poate regla. – Din fr. réglable.

DOOM

reglábil (re-gla-) adj. m., pl. reglábili; f. reglábilă, pl. reglábile

reglabilii
REGLÁBIL, -Ă, reglabili, -e, adj. (Despre un sistem tehnic, un tir etc.) Care se poate regla. – Din fr. réglable.

DOOM

reglábil (re-gla-) adj. m., pl. reglábili; f. reglábilă, pl. reglábile

reglabililor
REGLÁBIL, -Ă, reglabili, -e, adj. (Despre un sistem tehnic, un tir etc.) Care se poate regla. – Din fr. réglable.

DOOM

reglábil (re-gla-) adj. m., pl. reglábili; f. reglábilă, pl. reglábile

reglabilitate
REGLABILITÁTE s.f. (Tehn.) Însușirea de a fi reglabil. [Cf. fr. réglabilité].

reglabilitatea
REGLABILITÁTE s.f. (Tehn.) Însușirea de a fi reglabil. [Cf. fr. réglabilité].

reglabilități
REGLABILITÁTE s.f. (Tehn.) Însușirea de a fi reglabil. [Cf. fr. réglabilité].

reglabilității
REGLABILITÁTE s.f. (Tehn.) Însușirea de a fi reglabil. [Cf. fr. réglabilité].

reglabilul
REGLÁBIL, -Ă, reglabili, -e, adj. (Despre un sistem tehnic, un tir etc.) Care se poate regla. – Din fr. réglable.

DOOM

reglábil (re-gla-) adj. m., pl. reglábili; f. reglábilă, pl. reglábile

reglabilului
REGLÁBIL, -Ă, reglabili, -e, adj. (Despre un sistem tehnic, un tir etc.) Care se poate regla. – Din fr. réglable.

DOOM

reglábil (re-gla-) adj. m., pl. reglábili; f. reglábilă, pl. reglábile

reglai
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

DOOM

reglá (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 regleáză

reglaj
REGLÁJ, reglaje, s. n. (Tehn.) 1. Mod de realizare a reglării; p. ext. reglare. 2. (Mil.) Determinare, precizată prin tragere, a elementelor necesare pentru nimicirea unui obiectiv. – Din fr. réglage.

DOOM

regláj (re-glaj) s. n., pl. regláje

reglaje
REGLÁJ, reglaje, s. n. (Tehn.) 1. Mod de realizare a reglării; p. ext. reglare. 2. (Mil.) Determinare, precizată prin tragere, a elementelor necesare pentru nimicirea unui obiectiv. – Din fr. réglage.

DOOM

regláj (re-glaj) s. n., pl. regláje

reglajele
REGLÁJ, reglaje, s. n. (Tehn.) 1. Mod de realizare a reglării; p. ext. reglare. 2. (Mil.) Determinare, precizată prin tragere, a elementelor necesare pentru nimicirea unui obiectiv. – Din fr. réglage.

DOOM

regláj (re-glaj) s. n., pl. regláje

reglajelor
REGLÁJ, reglaje, s. n. (Tehn.) 1. Mod de realizare a reglării; p. ext. reglare. 2. (Mil.) Determinare, precizată prin tragere, a elementelor necesare pentru nimicirea unui obiectiv. – Din fr. réglage.

DOOM

regláj (re-glaj) s. n., pl. regláje

reglajul
REGLÁJ, reglaje, s. n. (Tehn.) 1. Mod de realizare a reglării; p. ext. reglare. 2. (Mil.) Determinare, precizată prin tragere, a elementelor necesare pentru nimicirea unui obiectiv. – Din fr. réglage.

DOOM

regláj (re-glaj) s. n., pl. regláje

reglajului
REGLÁJ, reglaje, s. n. (Tehn.) 1. Mod de realizare a reglării; p. ext. reglare. 2. (Mil.) Determinare, precizată prin tragere, a elementelor necesare pentru nimicirea unui obiectiv. – Din fr. réglage.

DOOM

regláj (re-glaj) s. n., pl. regláje

reglam
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

DOOM

reglá (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 regleáză

reglare
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

DOOM

reglá (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 regleáză

reglare
REGLÁRE, reglări, s. f. Acțiunea de a regla și rezultatul ei; reglaj. – V. regla.

DOOM

regláre (re-gla-) s. f., g.-d. art. reglắrii; pl. reglắri

reglarea
REGLÁRE, reglări, s. f. Acțiunea de a regla și rezultatul ei; reglaj. – V. regla.

DOOM

regláre (re-gla-) s. f., g.-d. art. reglắrii; pl. reglắri

reglară
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

DOOM

reglá (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 regleáză

reglarăm
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

DOOM

reglá (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 regleáză

reglarăți
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

DOOM

reglá (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 regleáză

reglase
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

DOOM

reglá (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 regleáză

reglasem
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

DOOM

reglá (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 regleáză

reglaseră
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

DOOM

reglá (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 regleáză

reglaserăm
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

DOOM

reglá (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 regleáză

reglaserăți
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

DOOM

reglá (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 regleáză

reglaseși
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

DOOM

reglá (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 regleáză

reglaseți
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

DOOM

reglá (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 regleáză

reglat
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

DOOM

reglá (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 regleáză

reglau
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

DOOM

reglá (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 regleáză

reglași
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

DOOM

reglá (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 regleáză

reglați
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

DOOM

reglá (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 regleáză

reglează
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

DOOM

reglá (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 regleáză

reglement
REGLEMÉNT, reglemente, s. n. (Înv.) Regulament. – Din fr. réglement, germ. Reglement.

DOOM

reglemént (înv.) (re-gle-) s. n., pl. regleménte

reglementa
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

DOOM

reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză

reglementai
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

DOOM

reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză

reglementam
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

DOOM

reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză

reglementar
REGLEMENTÁR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ♦ (Înv.) Care este în legătură cu Regulamentul organic; regulamentar. – Din fr. réglementaire, germ. reglementarisch.

DOOM

reglementár (re-gle-) adj. m., pl. reglementári; f. reglementáră, pl. reglementáre

reglementara
REGLEMENTÁR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ♦ (Înv.) Care este în legătură cu Regulamentul organic; regulamentar. – Din fr. réglementaire, germ. reglementarisch.

DOOM

reglementár (re-gle-) adj. m., pl. reglementári; f. reglementáră, pl. reglementáre

reglementare
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

DOOM

reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză

reglementare
REGLEMENTÁR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ♦ (Înv.) Care este în legătură cu Regulamentul organic; regulamentar. – Din fr. réglementaire, germ. reglementarisch.

DOOM

reglementár (re-gle-) adj. m., pl. reglementári; f. reglementáră, pl. reglementáre

reglementare
REGLEMENTÁRE, reglementări, s. f. Acțiunea de a reglementa și rezultatul ei. ♦ Ansamblu de norme juridice aplicabile într-un anumit domeniu. ♦ Operație de stabilire a acestor norme. – V. reglementa.

DOOM

reglementáre (re-gle-) s. f., g.-d. art. reglementắrii; pl. reglementắri

reglementarea
REGLEMENTÁRE, reglementări, s. f. Acțiunea de a reglementa și rezultatul ei. ♦ Ansamblu de norme juridice aplicabile într-un anumit domeniu. ♦ Operație de stabilire a acestor norme. – V. reglementa.

DOOM

reglementáre (re-gle-) s. f., g.-d. art. reglementắrii; pl. reglementắri

reglementarei
REGLEMENTÁR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ♦ (Înv.) Care este în legătură cu Regulamentul organic; regulamentar. – Din fr. réglementaire, germ. reglementarisch.

DOOM

reglementár (re-gle-) adj. m., pl. reglementári; f. reglementáră, pl. reglementáre

reglementarele
REGLEMENTÁR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ♦ (Înv.) Care este în legătură cu Regulamentul organic; regulamentar. – Din fr. réglementaire, germ. reglementarisch.

DOOM

reglementár (re-gle-) adj. m., pl. reglementári; f. reglementáră, pl. reglementáre

reglementarelor
REGLEMENTÁR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ♦ (Înv.) Care este în legătură cu Regulamentul organic; regulamentar. – Din fr. réglementaire, germ. reglementarisch.

DOOM

reglementár (re-gle-) adj. m., pl. reglementári; f. reglementáră, pl. reglementáre

reglementari
REGLEMENTÁR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ♦ (Înv.) Care este în legătură cu Regulamentul organic; regulamentar. – Din fr. réglementaire, germ. reglementarisch.

DOOM

reglementár (re-gle-) adj. m., pl. reglementári; f. reglementáră, pl. reglementáre

reglementarii
REGLEMENTÁR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ♦ (Înv.) Care este în legătură cu Regulamentul organic; regulamentar. – Din fr. réglementaire, germ. reglementarisch.

DOOM

reglementár (re-gle-) adj. m., pl. reglementári; f. reglementáră, pl. reglementáre

reglementarilor
REGLEMENTÁR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ♦ (Înv.) Care este în legătură cu Regulamentul organic; regulamentar. – Din fr. réglementaire, germ. reglementarisch.

DOOM

reglementár (re-gle-) adj. m., pl. reglementári; f. reglementáră, pl. reglementáre

reglementarul
REGLEMENTÁR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ♦ (Înv.) Care este în legătură cu Regulamentul organic; regulamentar. – Din fr. réglementaire, germ. reglementarisch.

DOOM

reglementár (re-gle-) adj. m., pl. reglementári; f. reglementáră, pl. reglementáre

reglementarului
REGLEMENTÁR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ♦ (Înv.) Care este în legătură cu Regulamentul organic; regulamentar. – Din fr. réglementaire, germ. reglementarisch.

DOOM

reglementár (re-gle-) adj. m., pl. reglementári; f. reglementáră, pl. reglementáre

reglementară
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

DOOM

reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză

reglementarăm
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

DOOM

reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză

reglementarăți
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

DOOM

reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză

reglementase
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

DOOM

reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză

reglementasem
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

DOOM

reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză

reglementaseră
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

DOOM

reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză

reglementaserăm
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

DOOM

reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză

reglementaserăți
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

DOOM

reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză

reglementaseși
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

DOOM

reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză

reglementaseți
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

DOOM

reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză

reglementat
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

DOOM

reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză

reglementat
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

reglementau
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

DOOM

reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză

reglementași
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

DOOM

reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză

reglementați
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

DOOM

reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză

reglemente
REGLEMÉNT, reglemente, s. n. (Înv.) Regulament. – Din fr. réglement, germ. Reglement.

DOOM

reglemént (înv.) (re-gle-) s. n., pl. regleménte

reglementează
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

DOOM

reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză

reglementele
REGLEMÉNT, reglemente, s. n. (Înv.) Regulament. – Din fr. réglement, germ. Reglement.

DOOM

reglemént (înv.) (re-gle-) s. n., pl. regleménte

reglementelor
REGLEMÉNT, reglemente, s. n. (Înv.) Regulament. – Din fr. réglement, germ. Reglement.

DOOM

reglemént (înv.) (re-gle-) s. n., pl. regleménte

reglementez
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

DOOM

reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză

reglementeze
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

DOOM

reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză

reglementezi
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

DOOM

reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză

reglementul
REGLEMÉNT, reglemente, s. n. (Înv.) Regulament. – Din fr. réglement, germ. Reglement.

DOOM

reglemént (înv.) (re-gle-) s. n., pl. regleménte

reglementului
REGLEMÉNT, reglemente, s. n. (Înv.) Regulament. – Din fr. réglement, germ. Reglement.

DOOM

reglemént (înv.) (re-gle-) s. n., pl. regleménte

reglementând
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

DOOM

reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză

reglementînd
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

DOOM

reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză

reglementări
REGLEMENTÁRE, reglementări, s. f. Acțiunea de a reglementa și rezultatul ei. ♦ Ansamblu de norme juridice aplicabile într-un anumit domeniu. ♦ Operație de stabilire a acestor norme. – V. reglementa.

DOOM

reglementáre (re-gle-) s. f., g.-d. art. reglementắrii; pl. reglementắri

reglementării
REGLEMENTÁRE, reglementări, s. f. Acțiunea de a reglementa și rezultatul ei. ♦ Ansamblu de norme juridice aplicabile într-un anumit domeniu. ♦ Operație de stabilire a acestor norme. – V. reglementa.

DOOM

reglementáre (re-gle-) s. f., g.-d. art. reglementắrii; pl. reglementắri

reglementările
REGLEMENTÁRE, reglementări, s. f. Acțiunea de a reglementa și rezultatul ei. ♦ Ansamblu de norme juridice aplicabile într-un anumit domeniu. ♦ Operație de stabilire a acestor norme. – V. reglementa.

DOOM

reglementáre (re-gle-) s. f., g.-d. art. reglementắrii; pl. reglementắri

reglementărilor
REGLEMENTÁRE, reglementări, s. f. Acțiunea de a reglementa și rezultatul ei. ♦ Ansamblu de norme juridice aplicabile într-un anumit domeniu. ♦ Operație de stabilire a acestor norme. – V. reglementa.

DOOM

reglementáre (re-gle-) s. f., g.-d. art. reglementắrii; pl. reglementắri

reglet
REGLÉT, reglete, s. n. Piesă de fontă, de material plastic sau de plumb folosită la umplerea spațiilor dintre rânduri în formele de tipografie sau la umplerea spațiilor dintre formă și ramă. [Var.: regléte s. m.] – Din fr. réglet.

reglet
REGLÉT s.m. Piesă metalică folosită în tipografie la umplerea spațiilor libere dintre rânduri sau la umplerea spațiilor dintre formă și ramă. [Var. reglete s.m. / < fr. réglet].

DOOM

reglét (piesă metalică) (re-glet) s. n., pl. regléte

regleta
REGLÉTĂ, reglete, s. f. Element auxiliar de montaj al unei instalații electrice, construit dintr-un material izolant pe care sunt fixate piese de contact și prin intermediul căruia se face legătura între cablul fix al instalației și diferitele aparate mici. – Din fr. réglette.

DOOM

reglétă (material izolant) (re-gle-) s. f., g.-d. art. reglétei; pl. regléte

reglete
REGLÉT, reglete, s. n. Piesă de fontă, de material plastic sau de plumb folosită la umplerea spațiilor dintre rânduri în formele de tipografie sau la umplerea spațiilor dintre formă și ramă. [Var.: regléte s. m.] – Din fr. réglet.

reglete
REGLÉTĂ, reglete, s. f. Element auxiliar de montaj al unei instalații electrice, construit dintr-un material izolant pe care sunt fixate piese de contact și prin intermediul căruia se face legătura între cablul fix al instalației și diferitele aparate mici. – Din fr. réglette.

DOOM

reglétă (material izolant) (re-gle-) s. f., g.-d. art. reglétei; pl. regléte

reglete
REGLÉTE s. m. v. reglet.

regletei
REGLÉTĂ, reglete, s. f. Element auxiliar de montaj al unei instalații electrice, construit dintr-un material izolant pe care sunt fixate piese de contact și prin intermediul căruia se face legătura între cablul fix al instalației și diferitele aparate mici. – Din fr. réglette.

DOOM

reglétă (material izolant) (re-gle-) s. f., g.-d. art. reglétei; pl. regléte

regletele
REGLÉT, reglete, s. n. Piesă de fontă, de material plastic sau de plumb folosită la umplerea spațiilor dintre rânduri în formele de tipografie sau la umplerea spațiilor dintre formă și ramă. [Var.: regléte s. m.] – Din fr. réglet.

regletele
REGLÉTĂ, reglete, s. f. Element auxiliar de montaj al unei instalații electrice, construit dintr-un material izolant pe care sunt fixate piese de contact și prin intermediul căruia se face legătura între cablul fix al instalației și diferitele aparate mici. – Din fr. réglette.

DOOM

reglétă (material izolant) (re-gle-) s. f., g.-d. art. reglétei; pl. regléte

regletelor
REGLÉT, reglete, s. n. Piesă de fontă, de material plastic sau de plumb folosită la umplerea spațiilor dintre rânduri în formele de tipografie sau la umplerea spațiilor dintre formă și ramă. [Var.: regléte s. m.] – Din fr. réglet.

regletelor
REGLÉTĂ, reglete, s. f. Element auxiliar de montaj al unei instalații electrice, construit dintr-un material izolant pe care sunt fixate piese de contact și prin intermediul căruia se face legătura între cablul fix al instalației și diferitele aparate mici. – Din fr. réglette.

DOOM

reglétă (material izolant) (re-gle-) s. f., g.-d. art. reglétei; pl. regléte

regletul
REGLÉT, reglete, s. n. Piesă de fontă, de material plastic sau de plumb folosită la umplerea spațiilor dintre rânduri în formele de tipografie sau la umplerea spațiilor dintre formă și ramă. [Var.: regléte s. m.] – Din fr. réglet.

regletului
REGLÉT, reglete, s. n. Piesă de fontă, de material plastic sau de plumb folosită la umplerea spațiilor dintre rânduri în formele de tipografie sau la umplerea spațiilor dintre formă și ramă. [Var.: regléte s. m.] – Din fr. réglet.

reglez
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

DOOM

reglá (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 regleáză

regleze
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

DOOM

reglá (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 regleáză

reglezi
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

DOOM

reglá (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 regleáză

regloare
REGLÓR, reglori, s. m. 1. Tehnician care reglează mașini-unelte, dispozitive sau unelte montate pe acestea într-o secție de producție. 2. Lucrător cu calificare superioară care reglează un aparat în curs de fabricație, astfel încât piesele rezultate prin prelucrare să aibă dimensiunile prestabilite. – Din fr. régleur.

DOOM

reglór (re-glor) s. m., pl. reglóri

regloarea
REGLÓR, reglori, s. m. 1. Tehnician care reglează mașini-unelte, dispozitive sau unelte montate pe acestea într-o secție de producție. 2. Lucrător cu calificare superioară care reglează un aparat în curs de fabricație, astfel încât piesele rezultate prin prelucrare să aibă dimensiunile prestabilite. – Din fr. régleur.

DOOM

reglór (re-glor) s. m., pl. reglóri

regloarei
REGLÓR, reglori, s. m. 1. Tehnician care reglează mașini-unelte, dispozitive sau unelte montate pe acestea într-o secție de producție. 2. Lucrător cu calificare superioară care reglează un aparat în curs de fabricație, astfel încât piesele rezultate prin prelucrare să aibă dimensiunile prestabilite. – Din fr. régleur.

DOOM

reglór (re-glor) s. m., pl. reglóri

regloarele
REGLÓR, reglori, s. m. 1. Tehnician care reglează mașini-unelte, dispozitive sau unelte montate pe acestea într-o secție de producție. 2. Lucrător cu calificare superioară care reglează un aparat în curs de fabricație, astfel încât piesele rezultate prin prelucrare să aibă dimensiunile prestabilite. – Din fr. régleur.

DOOM

reglór (re-glor) s. m., pl. reglóri

regloarelor
REGLÓR, reglori, s. m. 1. Tehnician care reglează mașini-unelte, dispozitive sau unelte montate pe acestea într-o secție de producție. 2. Lucrător cu calificare superioară care reglează un aparat în curs de fabricație, astfel încât piesele rezultate prin prelucrare să aibă dimensiunile prestabilite. – Din fr. régleur.

DOOM

reglór (re-glor) s. m., pl. reglóri

reglor
REGLÓR, reglori, s. m. 1. Tehnician care reglează mașini-unelte, dispozitive sau unelte montate pe acestea într-o secție de producție. 2. Lucrător cu calificare superioară care reglează un aparat în curs de fabricație, astfel încât piesele rezultate prin prelucrare să aibă dimensiunile prestabilite. – Din fr. régleur.

DOOM

reglór (re-glor) s. m., pl. reglóri

reglori
REGLÓR, reglori, s. m. 1. Tehnician care reglează mașini-unelte, dispozitive sau unelte montate pe acestea într-o secție de producție. 2. Lucrător cu calificare superioară care reglează un aparat în curs de fabricație, astfel încât piesele rezultate prin prelucrare să aibă dimensiunile prestabilite. – Din fr. régleur.

DOOM

reglór (re-glor) s. m., pl. reglóri

reglorii
REGLÓR, reglori, s. m. 1. Tehnician care reglează mașini-unelte, dispozitive sau unelte montate pe acestea într-o secție de producție. 2. Lucrător cu calificare superioară care reglează un aparat în curs de fabricație, astfel încât piesele rezultate prin prelucrare să aibă dimensiunile prestabilite. – Din fr. régleur.

DOOM

reglór (re-glor) s. m., pl. reglóri

reglorilor
REGLÓR, reglori, s. m. 1. Tehnician care reglează mașini-unelte, dispozitive sau unelte montate pe acestea într-o secție de producție. 2. Lucrător cu calificare superioară care reglează un aparat în curs de fabricație, astfel încât piesele rezultate prin prelucrare să aibă dimensiunile prestabilite. – Din fr. régleur.

DOOM

reglór (re-glor) s. m., pl. reglóri

reglorul
REGLÓR, reglori, s. m. 1. Tehnician care reglează mașini-unelte, dispozitive sau unelte montate pe acestea într-o secție de producție. 2. Lucrător cu calificare superioară care reglează un aparat în curs de fabricație, astfel încât piesele rezultate prin prelucrare să aibă dimensiunile prestabilite. – Din fr. régleur.

DOOM

reglór (re-glor) s. m., pl. reglóri

reglorului
REGLÓR, reglori, s. m. 1. Tehnician care reglează mașini-unelte, dispozitive sau unelte montate pe acestea într-o secție de producție. 2. Lucrător cu calificare superioară care reglează un aparat în curs de fabricație, astfel încât piesele rezultate prin prelucrare să aibă dimensiunile prestabilite. – Din fr. régleur.

DOOM

reglór (re-glor) s. m., pl. reglóri

reglând
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

DOOM

reglá (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 regleáză

reglînd
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

DOOM

reglá (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 regleáză

reglări
REGLÁRE, reglări, s. f. Acțiunea de a regla și rezultatul ei; reglaj. – V. regla.

DOOM

regláre (re-gla-) s. f., g.-d. art. reglắrii; pl. reglắri

reglării
REGLÁRE, reglări, s. f. Acțiunea de a regla și rezultatul ei; reglaj. – V. regla.

DOOM

regláre (re-gla-) s. f., g.-d. art. reglắrii; pl. reglắri

reglările
REGLÁRE, reglări, s. f. Acțiunea de a regla și rezultatul ei; reglaj. – V. regla.

DOOM

regláre (re-gla-) s. f., g.-d. art. reglắrii; pl. reglắri

reglărilor
REGLÁRE, reglări, s. f. Acțiunea de a regla și rezultatul ei; reglaj. – V. regla.

DOOM

regláre (re-gla-) s. f., g.-d. art. reglắrii; pl. reglắri

regn
REGN, regnuri, s. n. Cea mai mare categorie sistematică în biologie; fiecare dintre cele trei diviziuni ale corpurilor din natură: animal, vegetal și mineral. – Din fr. règne, lat. regnum.

DOOM

regn s. n., pl. régnuri

regnul
REGN, regnuri, s. n. Cea mai mare categorie sistematică în biologie; fiecare dintre cele trei diviziuni ale corpurilor din natură: animal, vegetal și mineral. – Din fr. règne, lat. regnum.

DOOM

regn s. n., pl. régnuri

regnului
REGN, regnuri, s. n. Cea mai mare categorie sistematică în biologie; fiecare dintre cele trei diviziuni ale corpurilor din natură: animal, vegetal și mineral. – Din fr. règne, lat. regnum.

DOOM

regn s. n., pl. régnuri

regnuri
REGN, regnuri, s. n. Cea mai mare categorie sistematică în biologie; fiecare dintre cele trei diviziuni ale corpurilor din natură: animal, vegetal și mineral. – Din fr. règne, lat. regnum.

DOOM

regn s. n., pl. régnuri

regnurile
REGN, regnuri, s. n. Cea mai mare categorie sistematică în biologie; fiecare dintre cele trei diviziuni ale corpurilor din natură: animal, vegetal și mineral. – Din fr. règne, lat. regnum.

DOOM

regn s. n., pl. régnuri

regnurilor
REGN, regnuri, s. n. Cea mai mare categorie sistematică în biologie; fiecare dintre cele trei diviziuni ale corpurilor din natură: animal, vegetal și mineral. – Din fr. règne, lat. regnum.

DOOM

regn s. n., pl. régnuri

regolit
REGOLÍT s.n. (Geol.) Scoarță de dezagregare care se formează pe versanții slab înclinați. [< fr. régolithe, cf. ar. reg – teren plan, gr. lithos – piatră].

regosol
REGOSÓL, regosoluri, s. n. Tip de sol tânăr, format pe depozite afânate sau slab consolidate (nisipuri, loess, argile, marne etc.). – Din fr. régosol.

DOOM

regosól s. n., pl. regosóluri

regosolul
REGOSÓL, regosoluri, s. n. Tip de sol tânăr, format pe depozite afânate sau slab consolidate (nisipuri, loess, argile, marne etc.). – Din fr. régosol.

DOOM

regosól s. n., pl. regosóluri

regosolului
REGOSÓL, regosoluri, s. n. Tip de sol tânăr, format pe depozite afânate sau slab consolidate (nisipuri, loess, argile, marne etc.). – Din fr. régosol.

DOOM

regosól s. n., pl. regosóluri

regosoluri
REGOSÓL, regosoluri, s. n. Tip de sol tânăr, format pe depozite afânate sau slab consolidate (nisipuri, loess, argile, marne etc.). – Din fr. régosol.

DOOM

regosól s. n., pl. regosóluri

regosolurile
REGOSÓL, regosoluri, s. n. Tip de sol tânăr, format pe depozite afânate sau slab consolidate (nisipuri, loess, argile, marne etc.). – Din fr. régosol.

DOOM

regosól s. n., pl. regosóluri

regosolurilor
REGOSÓL, regosoluri, s. n. Tip de sol tânăr, format pe depozite afânate sau slab consolidate (nisipuri, loess, argile, marne etc.). – Din fr. régosol.

DOOM

regosól s. n., pl. regosóluri

regrada
REGRADÁ, regradez, vb. I. Tranz. A reface o gradație (2). – Pref. re- + grada.

regradai
REGRADÁ, regradez, vb. I. Tranz. A reface o gradație (2). – Pref. re- + grada.

regradam
REGRADÁ, regradez, vb. I. Tranz. A reface o gradație (2). – Pref. re- + grada.

regradare
REGRADÁ, regradez, vb. I. Tranz. A reface o gradație (2). – Pref. re- + grada.

regradare
REGRADÁRE, regradări, s. f. Acțiunea de a regrada. – V. regrada.

regradarea
REGRADÁRE, regradări, s. f. Acțiunea de a regrada. – V. regrada.

regradară
REGRADÁ, regradez, vb. I. Tranz. A reface o gradație (2). – Pref. re- + grada.

regradarăm
REGRADÁ, regradez, vb. I. Tranz. A reface o gradație (2). – Pref. re- + grada.

regradarăți
REGRADÁ, regradez, vb. I. Tranz. A reface o gradație (2). – Pref. re- + grada.

regradase
REGRADÁ, regradez, vb. I. Tranz. A reface o gradație (2). – Pref. re- + grada.

regradasem
REGRADÁ, regradez, vb. I. Tranz. A reface o gradație (2). – Pref. re- + grada.

regradaseră
REGRADÁ, regradez, vb. I. Tranz. A reface o gradație (2). – Pref. re- + grada.

regradaserăm
REGRADÁ, regradez, vb. I. Tranz. A reface o gradație (2). – Pref. re- + grada.

regradaserăți
REGRADÁ, regradez, vb. I. Tranz. A reface o gradație (2). – Pref. re- + grada.

regradaseși
REGRADÁ, regradez, vb. I. Tranz. A reface o gradație (2). – Pref. re- + grada.

regradaseți
REGRADÁ, regradez, vb. I. Tranz. A reface o gradație (2). – Pref. re- + grada.

regradat
REGRADÁ, regradez, vb. I. Tranz. A reface o gradație (2). – Pref. re- + grada.

regradat
REGRADÁT, -Ă, regradați, -te, adj. A cărui gradație a fost refăcută. – V. regrada.

regradau
REGRADÁ, regradez, vb. I. Tranz. A reface o gradație (2). – Pref. re- + grada.

regradași
REGRADÁ, regradez, vb. I. Tranz. A reface o gradație (2). – Pref. re- + grada.

regradați
REGRADÁ, regradez, vb. I. Tranz. A reface o gradație (2). – Pref. re- + grada.

regradează
REGRADÁ, regradez, vb. I. Tranz. A reface o gradație (2). – Pref. re- + grada.

regradez
REGRADÁ, regradez, vb. I. Tranz. A reface o gradație (2). – Pref. re- + grada.

regradeze
REGRADÁ, regradez, vb. I. Tranz. A reface o gradație (2). – Pref. re- + grada.

regradezi
REGRADÁ, regradez, vb. I. Tranz. A reface o gradație (2). – Pref. re- + grada.

regradând
REGRADÁ, regradez, vb. I. Tranz. A reface o gradație (2). – Pref. re- + grada.

regradînd
REGRADÁ, regradez, vb. I. Tranz. A reface o gradație (2). – Pref. re- + grada.

regradări
REGRADÁRE, regradări, s. f. Acțiunea de a regrada. – V. regrada.

regradării
REGRADÁRE, regradări, s. f. Acțiunea de a regrada. – V. regrada.

regradările
REGRADÁRE, regradări, s. f. Acțiunea de a regrada. – V. regrada.

regradărilor
REGRADÁRE, regradări, s. f. Acțiunea de a regrada. – V. regrada.

regres
REGRÉS, regrese, s. n. Întoarcere de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; decădere, declin, regresiune (1). – Din lat. regressus, it. regresso, germ. Regress.

DOOM

regrés (re-gres) s. n., pl. regrése

regres
REGRÉS s.n. 1. Întoarcere de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; dare înapoi, decădere. 2. (Jur.) Drept în virtutea căruia cineva care a plătit o sumă de bani din culpa altuia se întoarce împotriva acestuia din urmă pentru recuperarea sumei plătite. [Pl. -se, -suri. / < lat. regressus < regredior – a da înapoi, cf. fr. régrès, it. regresso].

regresa
REGRESÁ, regresez, vb. I. Intranz. A decădea, a da înapoi. – Din fr. régresser.

DOOM

regresá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regreseáză

regresai
REGRESÁ, regresez, vb. I. Intranz. A decădea, a da înapoi. – Din fr. régresser.

DOOM

regresá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regreseáză

regresam
REGRESÁ, regresez, vb. I. Intranz. A decădea, a da înapoi. – Din fr. régresser.

DOOM

regresá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regreseáză

regresare
REGRESÁ, regresez, vb. I. Intranz. A decădea, a da înapoi. – Din fr. régresser.

DOOM

regresá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regreseáză

regresară
REGRESÁ, regresez, vb. I. Intranz. A decădea, a da înapoi. – Din fr. régresser.

DOOM

regresá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regreseáză

regresarăm
REGRESÁ, regresez, vb. I. Intranz. A decădea, a da înapoi. – Din fr. régresser.

DOOM

regresá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regreseáză

regresarăți
REGRESÁ, regresez, vb. I. Intranz. A decădea, a da înapoi. – Din fr. régresser.

DOOM

regresá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regreseáză

regresase
REGRESÁ, regresez, vb. I. Intranz. A decădea, a da înapoi. – Din fr. régresser.

DOOM

regresá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regreseáză

regresasem
REGRESÁ, regresez, vb. I. Intranz. A decădea, a da înapoi. – Din fr. régresser.

DOOM

regresá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regreseáză

regresaseră
REGRESÁ, regresez, vb. I. Intranz. A decădea, a da înapoi. – Din fr. régresser.

DOOM

regresá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regreseáză

regresaserăm
REGRESÁ, regresez, vb. I. Intranz. A decădea, a da înapoi. – Din fr. régresser.

DOOM

regresá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regreseáză

regresaserăți
REGRESÁ, regresez, vb. I. Intranz. A decădea, a da înapoi. – Din fr. régresser.

DOOM

regresá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regreseáză

regresaseși
REGRESÁ, regresez, vb. I. Intranz. A decădea, a da înapoi. – Din fr. régresser.

DOOM

regresá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regreseáză

regresaseți
REGRESÁ, regresez, vb. I. Intranz. A decădea, a da înapoi. – Din fr. régresser.

DOOM

regresá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regreseáză

regresat
REGRESÁ, regresez, vb. I. Intranz. A decădea, a da înapoi. – Din fr. régresser.

DOOM

regresá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regreseáză

regresau
REGRESÁ, regresez, vb. I. Intranz. A decădea, a da înapoi. – Din fr. régresser.

DOOM

regresá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regreseáză

regresași
REGRESÁ, regresez, vb. I. Intranz. A decădea, a da înapoi. – Din fr. régresser.

DOOM

regresá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regreseáză

regresați
REGRESÁ, regresez, vb. I. Intranz. A decădea, a da înapoi. – Din fr. régresser.

DOOM

regresá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regreseáză

regrese
REGRÉS, regrese, s. n. Întoarcere de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; decădere, declin, regresiune (1). – Din lat. regressus, it. regresso, germ. Regress.

DOOM

regrés (re-gres) s. n., pl. regrése

regresează
REGRESÁ, regresez, vb. I. Intranz. A decădea, a da înapoi. – Din fr. régresser.

DOOM

regresá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regreseáză

regresele
REGRÉS, regrese, s. n. Întoarcere de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; decădere, declin, regresiune (1). – Din lat. regressus, it. regresso, germ. Regress.

DOOM

regrés (re-gres) s. n., pl. regrése

regreselor
REGRÉS, regrese, s. n. Întoarcere de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; decădere, declin, regresiune (1). – Din lat. regressus, it. regresso, germ. Regress.

DOOM

regrés (re-gres) s. n., pl. regrése

regresez
REGRESÁ, regresez, vb. I. Intranz. A decădea, a da înapoi. – Din fr. régresser.

DOOM

regresá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regreseáză

regreseze
REGRESÁ, regresez, vb. I. Intranz. A decădea, a da înapoi. – Din fr. régresser.

DOOM

regresá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regreseáză

regresezi
REGRESÁ, regresez, vb. I. Intranz. A decădea, a da înapoi. – Din fr. régresser.

DOOM

regresá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regreseáză

regresie
REGRÉSIE s.f. v. regresiune.

regresiune
REGRESIÚNE, regresiuni, s. f. 1. (De obicei determinat prin „a mării” sau „marină”) Proces de retragere a apelor mării de pe unele suprafețe continentale, provocat de ridicarea uscatului prin mișcările lente ale blocurilor continentale sau de scăderea nivelului general oceanic. ♦ (Înv.) Regres. 2. (Lingv.) Reducerea extensiunii geografice a unui fenomen fonetic, morfologic etc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. régression.

DOOM

regresiúne (re-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. regresiúnii; pl. regresiúni

regresiunea
REGRESIÚNE, regresiuni, s. f. 1. (De obicei determinat prin „a mării” sau „marină”) Proces de retragere a apelor mării de pe unele suprafețe continentale, provocat de ridicarea uscatului prin mișcările lente ale blocurilor continentale sau de scăderea nivelului general oceanic. ♦ (Înv.) Regres. 2. (Lingv.) Reducerea extensiunii geografice a unui fenomen fonetic, morfologic etc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. régression.

DOOM

regresiúne (re-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. regresiúnii; pl. regresiúni

regresiuni
REGRESIÚNE, regresiuni, s. f. 1. (De obicei determinat prin „a mării” sau „marină”) Proces de retragere a apelor mării de pe unele suprafețe continentale, provocat de ridicarea uscatului prin mișcările lente ale blocurilor continentale sau de scăderea nivelului general oceanic. ♦ (Înv.) Regres. 2. (Lingv.) Reducerea extensiunii geografice a unui fenomen fonetic, morfologic etc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. régression.

DOOM

regresiúne (re-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. regresiúnii; pl. regresiúni

regresiunii
REGRESIÚNE, regresiuni, s. f. 1. (De obicei determinat prin „a mării” sau „marină”) Proces de retragere a apelor mării de pe unele suprafețe continentale, provocat de ridicarea uscatului prin mișcările lente ale blocurilor continentale sau de scăderea nivelului general oceanic. ♦ (Înv.) Regres. 2. (Lingv.) Reducerea extensiunii geografice a unui fenomen fonetic, morfologic etc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. régression.

DOOM

regresiúne (re-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. regresiúnii; pl. regresiúni

regresiunile
REGRESIÚNE, regresiuni, s. f. 1. (De obicei determinat prin „a mării” sau „marină”) Proces de retragere a apelor mării de pe unele suprafețe continentale, provocat de ridicarea uscatului prin mișcările lente ale blocurilor continentale sau de scăderea nivelului general oceanic. ♦ (Înv.) Regres. 2. (Lingv.) Reducerea extensiunii geografice a unui fenomen fonetic, morfologic etc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. régression.

DOOM

regresiúne (re-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. regresiúnii; pl. regresiúni

regresiunilor
REGRESIÚNE, regresiuni, s. f. 1. (De obicei determinat prin „a mării” sau „marină”) Proces de retragere a apelor mării de pe unele suprafețe continentale, provocat de ridicarea uscatului prin mișcările lente ale blocurilor continentale sau de scăderea nivelului general oceanic. ♦ (Înv.) Regres. 2. (Lingv.) Reducerea extensiunii geografice a unui fenomen fonetic, morfologic etc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. régression.

DOOM

regresiúne (re-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. regresiúnii; pl. regresiúni

regresiv
REGRESÍV, -Ă, regresivi, -e, adj. Care se opune progresului, care tinde spre o stare sau o formă (economică, socială, politică etc.) înapoiată; care dă înapoi, care este în regres. ◊ Mișcare regresivă = mișcare care se face în direcția inversă celei normale. (Lingv.) Derivare regresivă = procedeu de formare a unui cuvânt nou prin suprimarea unui afix de la un cuvânt (mai) vechi. ◊ Formație regresivă sau derivat regresiv = cuvânt format prin derivare regresivă. Asimilare regresivă = fenomen fonetic în care sunetul modificat se află înaintea sunetului care exercită influența modificatoare. – Din fr. régresif.

DOOM

regresív (re-gre-) adj. m., pl. regresívi; f. regresívă, pl. regresíve

regresiva
REGRESÍV, -Ă, regresivi, -e, adj. Care se opune progresului, care tinde spre o stare sau o formă (economică, socială, politică etc.) înapoiată; care dă înapoi, care este în regres. ◊ Mișcare regresivă = mișcare care se face în direcția inversă celei normale. (Lingv.) Derivare regresivă = procedeu de formare a unui cuvânt nou prin suprimarea unui afix de la un cuvânt (mai) vechi. ◊ Formație regresivă sau derivat regresiv = cuvânt format prin derivare regresivă. Asimilare regresivă = fenomen fonetic în care sunetul modificat se află înaintea sunetului care exercită influența modificatoare. – Din fr. régresif.

DOOM

regresív (re-gre-) adj. m., pl. regresívi; f. regresívă, pl. regresíve

regresive
REGRESÍV, -Ă, regresivi, -e, adj. Care se opune progresului, care tinde spre o stare sau o formă (economică, socială, politică etc.) înapoiată; care dă înapoi, care este în regres. ◊ Mișcare regresivă = mișcare care se face în direcția inversă celei normale. (Lingv.) Derivare regresivă = procedeu de formare a unui cuvânt nou prin suprimarea unui afix de la un cuvânt (mai) vechi. ◊ Formație regresivă sau derivat regresiv = cuvânt format prin derivare regresivă. Asimilare regresivă = fenomen fonetic în care sunetul modificat se află înaintea sunetului care exercită influența modificatoare. – Din fr. régresif.

DOOM

regresív (re-gre-) adj. m., pl. regresívi; f. regresívă, pl. regresíve

regresivei
REGRESÍV, -Ă, regresivi, -e, adj. Care se opune progresului, care tinde spre o stare sau o formă (economică, socială, politică etc.) înapoiată; care dă înapoi, care este în regres. ◊ Mișcare regresivă = mișcare care se face în direcția inversă celei normale. (Lingv.) Derivare regresivă = procedeu de formare a unui cuvânt nou prin suprimarea unui afix de la un cuvânt (mai) vechi. ◊ Formație regresivă sau derivat regresiv = cuvânt format prin derivare regresivă. Asimilare regresivă = fenomen fonetic în care sunetul modificat se află înaintea sunetului care exercită influența modificatoare. – Din fr. régresif.

DOOM

regresív (re-gre-) adj. m., pl. regresívi; f. regresívă, pl. regresíve

regresivele
REGRESÍV, -Ă, regresivi, -e, adj. Care se opune progresului, care tinde spre o stare sau o formă (economică, socială, politică etc.) înapoiată; care dă înapoi, care este în regres. ◊ Mișcare regresivă = mișcare care se face în direcția inversă celei normale. (Lingv.) Derivare regresivă = procedeu de formare a unui cuvânt nou prin suprimarea unui afix de la un cuvânt (mai) vechi. ◊ Formație regresivă sau derivat regresiv = cuvânt format prin derivare regresivă. Asimilare regresivă = fenomen fonetic în care sunetul modificat se află înaintea sunetului care exercită influența modificatoare. – Din fr. régresif.

DOOM

regresív (re-gre-) adj. m., pl. regresívi; f. regresívă, pl. regresíve

regresivelor
REGRESÍV, -Ă, regresivi, -e, adj. Care se opune progresului, care tinde spre o stare sau o formă (economică, socială, politică etc.) înapoiată; care dă înapoi, care este în regres. ◊ Mișcare regresivă = mișcare care se face în direcția inversă celei normale. (Lingv.) Derivare regresivă = procedeu de formare a unui cuvânt nou prin suprimarea unui afix de la un cuvânt (mai) vechi. ◊ Formație regresivă sau derivat regresiv = cuvânt format prin derivare regresivă. Asimilare regresivă = fenomen fonetic în care sunetul modificat se află înaintea sunetului care exercită influența modificatoare. – Din fr. régresif.

DOOM

regresív (re-gre-) adj. m., pl. regresívi; f. regresívă, pl. regresíve

regresivi
REGRESÍV, -Ă, regresivi, -e, adj. Care se opune progresului, care tinde spre o stare sau o formă (economică, socială, politică etc.) înapoiată; care dă înapoi, care este în regres. ◊ Mișcare regresivă = mișcare care se face în direcția inversă celei normale. (Lingv.) Derivare regresivă = procedeu de formare a unui cuvânt nou prin suprimarea unui afix de la un cuvânt (mai) vechi. ◊ Formație regresivă sau derivat regresiv = cuvânt format prin derivare regresivă. Asimilare regresivă = fenomen fonetic în care sunetul modificat se află înaintea sunetului care exercită influența modificatoare. – Din fr. régresif.

DOOM

regresív (re-gre-) adj. m., pl. regresívi; f. regresívă, pl. regresíve

regresivii
REGRESÍV, -Ă, regresivi, -e, adj. Care se opune progresului, care tinde spre o stare sau o formă (economică, socială, politică etc.) înapoiată; care dă înapoi, care este în regres. ◊ Mișcare regresivă = mișcare care se face în direcția inversă celei normale. (Lingv.) Derivare regresivă = procedeu de formare a unui cuvânt nou prin suprimarea unui afix de la un cuvânt (mai) vechi. ◊ Formație regresivă sau derivat regresiv = cuvânt format prin derivare regresivă. Asimilare regresivă = fenomen fonetic în care sunetul modificat se află înaintea sunetului care exercită influența modificatoare. – Din fr. régresif.

DOOM

regresív (re-gre-) adj. m., pl. regresívi; f. regresívă, pl. regresíve

regresivilor
REGRESÍV, -Ă, regresivi, -e, adj. Care se opune progresului, care tinde spre o stare sau o formă (economică, socială, politică etc.) înapoiată; care dă înapoi, care este în regres. ◊ Mișcare regresivă = mișcare care se face în direcția inversă celei normale. (Lingv.) Derivare regresivă = procedeu de formare a unui cuvânt nou prin suprimarea unui afix de la un cuvânt (mai) vechi. ◊ Formație regresivă sau derivat regresiv = cuvânt format prin derivare regresivă. Asimilare regresivă = fenomen fonetic în care sunetul modificat se află înaintea sunetului care exercită influența modificatoare. – Din fr. régresif.

DOOM

regresív (re-gre-) adj. m., pl. regresívi; f. regresívă, pl. regresíve

regresivul
REGRESÍV, -Ă, regresivi, -e, adj. Care se opune progresului, care tinde spre o stare sau o formă (economică, socială, politică etc.) înapoiată; care dă înapoi, care este în regres. ◊ Mișcare regresivă = mișcare care se face în direcția inversă celei normale. (Lingv.) Derivare regresivă = procedeu de formare a unui cuvânt nou prin suprimarea unui afix de la un cuvânt (mai) vechi. ◊ Formație regresivă sau derivat regresiv = cuvânt format prin derivare regresivă. Asimilare regresivă = fenomen fonetic în care sunetul modificat se află înaintea sunetului care exercită influența modificatoare. – Din fr. régresif.

DOOM

regresív (re-gre-) adj. m., pl. regresívi; f. regresívă, pl. regresíve

regresivului
REGRESÍV, -Ă, regresivi, -e, adj. Care se opune progresului, care tinde spre o stare sau o formă (economică, socială, politică etc.) înapoiată; care dă înapoi, care este în regres. ◊ Mișcare regresivă = mișcare care se face în direcția inversă celei normale. (Lingv.) Derivare regresivă = procedeu de formare a unui cuvânt nou prin suprimarea unui afix de la un cuvânt (mai) vechi. ◊ Formație regresivă sau derivat regresiv = cuvânt format prin derivare regresivă. Asimilare regresivă = fenomen fonetic în care sunetul modificat se află înaintea sunetului care exercită influența modificatoare. – Din fr. régresif.

DOOM

regresív (re-gre-) adj. m., pl. regresívi; f. regresívă, pl. regresíve

regresul
REGRÉS, regrese, s. n. Întoarcere de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; decădere, declin, regresiune (1). – Din lat. regressus, it. regresso, germ. Regress.

DOOM

regrés (re-gres) s. n., pl. regrése

regresului
REGRÉS, regrese, s. n. Întoarcere de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; decădere, declin, regresiune (1). – Din lat. regressus, it. regresso, germ. Regress.

DOOM

regrés (re-gres) s. n., pl. regrése

regresând
REGRESÁ, regresez, vb. I. Intranz. A decădea, a da înapoi. – Din fr. régresser.

DOOM

regresá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regreseáză

regresînd
REGRESÁ, regresez, vb. I. Intranz. A decădea, a da înapoi. – Din fr. régresser.

DOOM

regresá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regreseáză

regret
REGRÉT, regrete, s. n. Părere de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei ființe, de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte nesocotite; p. ext. remușcare, căință. – Din fr. regret.

DOOM

regrét (re-gret) s. n., pl. regréte

regret
REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

DOOM

regretá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regrétă

regreta
REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

DOOM

regretá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regrétă

regretabil
REGRETÁBIL, -Ă, regretabili, -e, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care provoacă părere de rău, de care poate să-ți pară rău; vrednic de regret, de regretat. – Din fr. regrettable.

DOOM

regretábil (re-gre-) adj. m., pl. regretábili; f. regretábilă, pl. regretábile

regretabila
REGRETÁBIL, -Ă, regretabili, -e, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care provoacă părere de rău, de care poate să-ți pară rău; vrednic de regret, de regretat. – Din fr. regrettable.

DOOM

regretábil (re-gre-) adj. m., pl. regretábili; f. regretábilă, pl. regretábile

regretabile
REGRETÁBIL, -Ă, regretabili, -e, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care provoacă părere de rău, de care poate să-ți pară rău; vrednic de regret, de regretat. – Din fr. regrettable.

DOOM

regretábil (re-gre-) adj. m., pl. regretábili; f. regretábilă, pl. regretábile

regretabilei
REGRETÁBIL, -Ă, regretabili, -e, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care provoacă părere de rău, de care poate să-ți pară rău; vrednic de regret, de regretat. – Din fr. regrettable.

DOOM

regretábil (re-gre-) adj. m., pl. regretábili; f. regretábilă, pl. regretábile

regretabilele
REGRETÁBIL, -Ă, regretabili, -e, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care provoacă părere de rău, de care poate să-ți pară rău; vrednic de regret, de regretat. – Din fr. regrettable.

DOOM

regretábil (re-gre-) adj. m., pl. regretábili; f. regretábilă, pl. regretábile

regretabilelor
REGRETÁBIL, -Ă, regretabili, -e, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care provoacă părere de rău, de care poate să-ți pară rău; vrednic de regret, de regretat. – Din fr. regrettable.

DOOM

regretábil (re-gre-) adj. m., pl. regretábili; f. regretábilă, pl. regretábile

regretabili
REGRETÁBIL, -Ă, regretabili, -e, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care provoacă părere de rău, de care poate să-ți pară rău; vrednic de regret, de regretat. – Din fr. regrettable.

DOOM

regretábil (re-gre-) adj. m., pl. regretábili; f. regretábilă, pl. regretábile

regretabilii
REGRETÁBIL, -Ă, regretabili, -e, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care provoacă părere de rău, de care poate să-ți pară rău; vrednic de regret, de regretat. – Din fr. regrettable.

DOOM

regretábil (re-gre-) adj. m., pl. regretábili; f. regretábilă, pl. regretábile

regretabililor
REGRETÁBIL, -Ă, regretabili, -e, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care provoacă părere de rău, de care poate să-ți pară rău; vrednic de regret, de regretat. – Din fr. regrettable.

DOOM

regretábil (re-gre-) adj. m., pl. regretábili; f. regretábilă, pl. regretábile

regretabilul
REGRETÁBIL, -Ă, regretabili, -e, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care provoacă părere de rău, de care poate să-ți pară rău; vrednic de regret, de regretat. – Din fr. regrettable.

DOOM

regretábil (re-gre-) adj. m., pl. regretábili; f. regretábilă, pl. regretábile

regretabilului
REGRETÁBIL, -Ă, regretabili, -e, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care provoacă părere de rău, de care poate să-ți pară rău; vrednic de regret, de regretat. – Din fr. regrettable.

DOOM

regretábil (re-gre-) adj. m., pl. regretábili; f. regretábilă, pl. regretábile

regretai
REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

DOOM

regretá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regrétă

regretam
REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

DOOM

regretá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regrétă

regretare
REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

DOOM

regretá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regrétă

regretare
REGRETÁRE s.f. Acțiunea de a regreta. [< regreta].

regretară
REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

DOOM

regretá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regrétă

regretarăm
REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

DOOM

regretá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regrétă

regretarăți
REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

DOOM

regretá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regrétă

regretase
REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

DOOM

regretá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regrétă

regretasem
REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

DOOM

regretá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regrétă

regretaseră
REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

DOOM

regretá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regrétă

regretaserăm
REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

DOOM

regretá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regrétă

regretaserăți
REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

DOOM

regretá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regrétă

regretaseși
REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

DOOM

regretá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regrétă

regretaseți
REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

DOOM

regretá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regrétă

regretat
REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

DOOM

regretá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regrétă

regretat
REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat, art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. – V. regreta.

regretat
REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat, art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. – V. regreta.

regretata
REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat, art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. – V. regreta.

regretata
REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat, art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. – V. regreta.

regretate
REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat, art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. – V. regreta.

regretate
REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat, art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. – V. regreta.

regretatei
REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat, art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. – V. regreta.

regretatei
REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat, art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. – V. regreta.

regretatele
REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat, art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. – V. regreta.

regretatele
REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat, art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. – V. regreta.

regretatelor
REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat, art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. – V. regreta.

regretatelor
REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat, art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. – V. regreta.

regretatul
REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat, art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. – V. regreta.

regretatul
REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat, art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. – V. regreta.

regretatului
REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat, art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. – V. regreta.

regretatului
REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat, art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. – V. regreta.

regretau
REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

DOOM

regretá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regrétă

regretași
REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

DOOM

regretá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regrétă

regretați
REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

DOOM

regretá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regrétă

regretați
REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat, art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. – V. regreta.

regretați
REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat, art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. – V. regreta.

regretații
REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat, art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. – V. regreta.

regretații
REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat, art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. – V. regreta.

regretaților
REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat, art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. – V. regreta.

regretaților
REGRETÁT, -Ă, regretați, -te, adj. (Despre o persoană decedată; și substantivat, art.) De care îți pare rău că nu mai există; (despre o întâmplare, o situație etc.) de care îți pare rău că s-a întâmplat. – V. regreta.

regrete
REGRÉT, regrete, s. n. Părere de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei ființe, de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte nesocotite; p. ext. remușcare, căință. – Din fr. regret.

DOOM

regrét (re-gret) s. n., pl. regréte

regrete
REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

DOOM

regretá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regrétă

regretele
REGRÉT, regrete, s. n. Părere de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei ființe, de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte nesocotite; p. ext. remușcare, căință. – Din fr. regret.

DOOM

regrét (re-gret) s. n., pl. regréte

regretelor
REGRÉT, regrete, s. n. Părere de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei ființe, de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte nesocotite; p. ext. remușcare, căință. – Din fr. regret.

DOOM

regrét (re-gret) s. n., pl. regréte

regretul
REGRÉT, regrete, s. n. Părere de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei ființe, de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte nesocotite; p. ext. remușcare, căință. – Din fr. regret.

DOOM

regrét (re-gret) s. n., pl. regréte

regretului
REGRÉT, regrete, s. n. Părere de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei ființe, de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte nesocotite; p. ext. remușcare, căință. – Din fr. regret.

DOOM

regrét (re-gret) s. n., pl. regréte

regretând
REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

DOOM

regretá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regrétă

regretînd
REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

DOOM

regretá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regrétă

regreți
REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

DOOM

regretá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regrétă

regrupa
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

DOOM

regrupá (a ~) (re-gru-) vb., ind. prez. 3 regrupeáză

regrupai
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

DOOM

regrupá (a ~) (re-gru-) vb., ind. prez. 3 regrupeáză

regrupam
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

DOOM

regrupá (a ~) (re-gru-) vb., ind. prez. 3 regrupeáză

regrupare
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

DOOM

regrupá (a ~) (re-gru-) vb., ind. prez. 3 regrupeáză

regrupare
REGRUPÁRE, regrupări, s. f. Acțiunea de a (se) regrupa și rezultatul ei. – V. regrupa.

DOOM

regrupáre (re-gru-) s. f., g.-d. art. regrupắrii; pl. regrupắri

regruparea
REGRUPÁRE, regrupări, s. f. Acțiunea de a (se) regrupa și rezultatul ei. – V. regrupa.

DOOM

regrupáre (re-gru-) s. f., g.-d. art. regrupắrii; pl. regrupắri

regrupară
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

DOOM

regrupá (a ~) (re-gru-) vb., ind. prez. 3 regrupeáză

regruparăm
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

DOOM

regrupá (a ~) (re-gru-) vb., ind. prez. 3 regrupeáză

regruparăți
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

DOOM

regrupá (a ~) (re-gru-) vb., ind. prez. 3 regrupeáză

regrupase
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

DOOM

regrupá (a ~) (re-gru-) vb., ind. prez. 3 regrupeáză

regrupasem
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

DOOM

regrupá (a ~) (re-gru-) vb., ind. prez. 3 regrupeáză

regrupaseră
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

DOOM

regrupá (a ~) (re-gru-) vb., ind. prez. 3 regrupeáză

regrupaserăm
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

DOOM

regrupá (a ~) (re-gru-) vb., ind. prez. 3 regrupeáză

regrupaserăți
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

DOOM

regrupá (a ~) (re-gru-) vb., ind. prez. 3 regrupeáză

regrupaseși
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

DOOM

regrupá (a ~) (re-gru-) vb., ind. prez. 3 regrupeáză

regrupaseți
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

DOOM

regrupá (a ~) (re-gru-) vb., ind. prez. 3 regrupeáză

regrupat
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

DOOM

regrupá (a ~) (re-gru-) vb., ind. prez. 3 regrupeáză

regrupat
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

regrupau
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

DOOM

regrupá (a ~) (re-gru-) vb., ind. prez. 3 regrupeáză

regrupași
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

DOOM

regrupá (a ~) (re-gru-) vb., ind. prez. 3 regrupeáză

regrupați
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

DOOM

regrupá (a ~) (re-gru-) vb., ind. prez. 3 regrupeáză

regrupează
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

DOOM

regrupá (a ~) (re-gru-) vb., ind. prez. 3 regrupeáză

regrupez
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

DOOM

regrupá (a ~) (re-gru-) vb., ind. prez. 3 regrupeáză

regrupeze
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

DOOM

regrupá (a ~) (re-gru-) vb., ind. prez. 3 regrupeáză

regrupezi
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

DOOM

regrupá (a ~) (re-gru-) vb., ind. prez. 3 regrupeáză

regrupând
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

DOOM

regrupá (a ~) (re-gru-) vb., ind. prez. 3 regrupeáză

regrupînd
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

DOOM

regrupá (a ~) (re-gru-) vb., ind. prez. 3 regrupeáză

regrupări
REGRUPÁRE, regrupări, s. f. Acțiunea de a (se) regrupa și rezultatul ei. – V. regrupa.

DOOM

regrupáre (re-gru-) s. f., g.-d. art. regrupắrii; pl. regrupắri

regrupării
REGRUPÁRE, regrupări, s. f. Acțiunea de a (se) regrupa și rezultatul ei. – V. regrupa.

DOOM

regrupáre (re-gru-) s. f., g.-d. art. regrupắrii; pl. regrupắri

regrupările
REGRUPÁRE, regrupări, s. f. Acțiunea de a (se) regrupa și rezultatul ei. – V. regrupa.

DOOM

regrupáre (re-gru-) s. f., g.-d. art. regrupắrii; pl. regrupắri

regrupărilor
REGRUPÁRE, regrupări, s. f. Acțiunea de a (se) regrupa și rezultatul ei. – V. regrupa.

DOOM

regrupáre (re-gru-) s. f., g.-d. art. regrupắrii; pl. regrupắri

regul
REG s.n. (Geol.) Suprafață netedă acoperită cu pietrișuri din deșertul Saharei. [< fr. reg < cuv. arab].

regula
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

DOOM

regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză

regula
RÉGULĂ, reguli, s. f. 1. Normă, lege pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. ◊ Regulă de trei = metodă pentru determinarea celei de a patra proporționale a trei numere date. Regulă de trei simplă = regulă de trei în care numerele sunt direct proporționale. Regulă de trei compusă = regulă de trei în care cea de a patra proporțională se referă la numere care sunt și ele deduse printr-o regulă de trei. ♦ Obicei, linie de conduită, principiu conducător. 2. Rânduială, ordine; regularitate. ◊ Loc. adv. De regulă = de obicei, în mod obișnuit. În (bună) regulă = în ordine, așa cum se cuvine. În toată regula = după toate regulile, în lege. 3. (Pop.) Menstruație. – Din lat. regula, it. regola (cu unele sensuri după fr. règle).

DOOM

régulă s. f., g.-d. art. régulii; pl. réguli

regulai
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

DOOM

regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză

regulam
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

DOOM

regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză

regulament
REGULAMÉNT, regulamente, s. n. Totalitatea instrucțiunilor, normelor și regulilor care stabilesc și asigură ordinea și bunul mers al unei organizații, al unei instituții, al unei întreprinderi etc.; reglement. ◊ (Ieșit din uz) Regulament de ordine interioară = regulament prin care se stabileau, în cadrul unei organizații socialiste, dispoziții privitoare la disciplina muncii și, în general, la raporturile dintre această organizație și angajații săi. ♦ Norme elaborate de puterea executivă pentru aplicarea și completarea dispozițiilor unei legi. ♦ Totalitatea normelor după care se joacă un joc, un sport etc. [Pl. și: (înv.) regulamenturi] – Din it. regulamento.

DOOM

regulamént s. n., pl. regulaménte

regulament
REGULAMÉNT, regulamente, s. n. Totalitatea instrucțiunilor, normelor și regulilor care stabilesc și asigură ordinea și bunul mers al unei organizații, al unei instituții, al unei întreprinderi etc.; reglement. ◊ (Ieșit din uz) Regulament de ordine interioară = regulament prin care se stabileau, în cadrul unei organizații socialiste, dispoziții privitoare la disciplina muncii și, în general, la raporturile dintre această organizație și angajații săi. ♦ Norme elaborate de puterea executivă pentru aplicarea și completarea dispozițiilor unei legi. ♦ Totalitatea normelor după care se joacă un joc, un sport etc. [Pl. și: (înv.) regulamenturi] – Din it. regulamento.

regulamentar
REGULAMENTÁR, -Ă, regulamentari, -e, adj. Care ține de regulament, conform cu regulamentul; reglementar. ♦ Care este în legătură cu Regulamentul organic, privitor la Regulamentul organic. ◊ Domn regulamentar = domn al Principatelor Române care a domnit în perioada Regulamentelor organice. – Regulament + suf. -ar.

DOOM

regulamentár adj. m., pl. regulamentári; f. regulamentáră, pl. regulamentáre

regulamentara
REGULAMENTÁR, -Ă, regulamentari, -e, adj. Care ține de regulament, conform cu regulamentul; reglementar. ♦ Care este în legătură cu Regulamentul organic, privitor la Regulamentul organic. ◊ Domn regulamentar = domn al Principatelor Române care a domnit în perioada Regulamentelor organice. – Regulament + suf. -ar.

DOOM

regulamentár adj. m., pl. regulamentári; f. regulamentáră, pl. regulamentáre

regulamentare
REGULAMENTÁR, -Ă, regulamentari, -e, adj. Care ține de regulament, conform cu regulamentul; reglementar. ♦ Care este în legătură cu Regulamentul organic, privitor la Regulamentul organic. ◊ Domn regulamentar = domn al Principatelor Române care a domnit în perioada Regulamentelor organice. – Regulament + suf. -ar.

DOOM

regulamentár adj. m., pl. regulamentári; f. regulamentáră, pl. regulamentáre

regulamentarei
REGULAMENTÁR, -Ă, regulamentari, -e, adj. Care ține de regulament, conform cu regulamentul; reglementar. ♦ Care este în legătură cu Regulamentul organic, privitor la Regulamentul organic. ◊ Domn regulamentar = domn al Principatelor Române care a domnit în perioada Regulamentelor organice. – Regulament + suf. -ar.

DOOM

regulamentár adj. m., pl. regulamentári; f. regulamentáră, pl. regulamentáre

regulamentarele
REGULAMENTÁR, -Ă, regulamentari, -e, adj. Care ține de regulament, conform cu regulamentul; reglementar. ♦ Care este în legătură cu Regulamentul organic, privitor la Regulamentul organic. ◊ Domn regulamentar = domn al Principatelor Române care a domnit în perioada Regulamentelor organice. – Regulament + suf. -ar.

DOOM

regulamentár adj. m., pl. regulamentári; f. regulamentáră, pl. regulamentáre

regulamentarelor
REGULAMENTÁR, -Ă, regulamentari, -e, adj. Care ține de regulament, conform cu regulamentul; reglementar. ♦ Care este în legătură cu Regulamentul organic, privitor la Regulamentul organic. ◊ Domn regulamentar = domn al Principatelor Române care a domnit în perioada Regulamentelor organice. – Regulament + suf. -ar.

DOOM

regulamentár adj. m., pl. regulamentári; f. regulamentáră, pl. regulamentáre

regulamentari
REGULAMENTÁR, -Ă, regulamentari, -e, adj. Care ține de regulament, conform cu regulamentul; reglementar. ♦ Care este în legătură cu Regulamentul organic, privitor la Regulamentul organic. ◊ Domn regulamentar = domn al Principatelor Române care a domnit în perioada Regulamentelor organice. – Regulament + suf. -ar.

DOOM

regulamentár adj. m., pl. regulamentári; f. regulamentáră, pl. regulamentáre

regulamentarii
REGULAMENTÁR, -Ă, regulamentari, -e, adj. Care ține de regulament, conform cu regulamentul; reglementar. ♦ Care este în legătură cu Regulamentul organic, privitor la Regulamentul organic. ◊ Domn regulamentar = domn al Principatelor Române care a domnit în perioada Regulamentelor organice. – Regulament + suf. -ar.

DOOM

regulamentár adj. m., pl. regulamentári; f. regulamentáră, pl. regulamentáre

regulamentarilor
REGULAMENTÁR, -Ă, regulamentari, -e, adj. Care ține de regulament, conform cu regulamentul; reglementar. ♦ Care este în legătură cu Regulamentul organic, privitor la Regulamentul organic. ◊ Domn regulamentar = domn al Principatelor Române care a domnit în perioada Regulamentelor organice. – Regulament + suf. -ar.

DOOM

regulamentár adj. m., pl. regulamentári; f. regulamentáră, pl. regulamentáre

regulamentarul
REGULAMENTÁR, -Ă, regulamentari, -e, adj. Care ține de regulament, conform cu regulamentul; reglementar. ♦ Care este în legătură cu Regulamentul organic, privitor la Regulamentul organic. ◊ Domn regulamentar = domn al Principatelor Române care a domnit în perioada Regulamentelor organice. – Regulament + suf. -ar.

DOOM

regulamentár adj. m., pl. regulamentári; f. regulamentáră, pl. regulamentáre

regulamentarului
REGULAMENTÁR, -Ă, regulamentari, -e, adj. Care ține de regulament, conform cu regulamentul; reglementar. ♦ Care este în legătură cu Regulamentul organic, privitor la Regulamentul organic. ◊ Domn regulamentar = domn al Principatelor Române care a domnit în perioada Regulamentelor organice. – Regulament + suf. -ar.

DOOM

regulamentár adj. m., pl. regulamentári; f. regulamentáră, pl. regulamentáre

regulamente
REGULAMÉNT, regulamente, s. n. Totalitatea instrucțiunilor, normelor și regulilor care stabilesc și asigură ordinea și bunul mers al unei organizații, al unei instituții, al unei întreprinderi etc.; reglement. ◊ (Ieșit din uz) Regulament de ordine interioară = regulament prin care se stabileau, în cadrul unei organizații socialiste, dispoziții privitoare la disciplina muncii și, în general, la raporturile dintre această organizație și angajații săi. ♦ Norme elaborate de puterea executivă pentru aplicarea și completarea dispozițiilor unei legi. ♦ Totalitatea normelor după care se joacă un joc, un sport etc. [Pl. și: (înv.) regulamenturi] – Din it. regulamento.

DOOM

regulamént s. n., pl. regulaménte

regulamentele
REGULAMÉNT, regulamente, s. n. Totalitatea instrucțiunilor, normelor și regulilor care stabilesc și asigură ordinea și bunul mers al unei organizații, al unei instituții, al unei întreprinderi etc.; reglement. ◊ (Ieșit din uz) Regulament de ordine interioară = regulament prin care se stabileau, în cadrul unei organizații socialiste, dispoziții privitoare la disciplina muncii și, în general, la raporturile dintre această organizație și angajații săi. ♦ Norme elaborate de puterea executivă pentru aplicarea și completarea dispozițiilor unei legi. ♦ Totalitatea normelor după care se joacă un joc, un sport etc. [Pl. și: (înv.) regulamenturi] – Din it. regulamento.

DOOM

regulamént s. n., pl. regulaménte

regulamentelor
REGULAMÉNT, regulamente, s. n. Totalitatea instrucțiunilor, normelor și regulilor care stabilesc și asigură ordinea și bunul mers al unei organizații, al unei instituții, al unei întreprinderi etc.; reglement. ◊ (Ieșit din uz) Regulament de ordine interioară = regulament prin care se stabileau, în cadrul unei organizații socialiste, dispoziții privitoare la disciplina muncii și, în general, la raporturile dintre această organizație și angajații săi. ♦ Norme elaborate de puterea executivă pentru aplicarea și completarea dispozițiilor unei legi. ♦ Totalitatea normelor după care se joacă un joc, un sport etc. [Pl. și: (înv.) regulamenturi] – Din it. regulamento.

DOOM

regulamént s. n., pl. regulaménte

regulamentul
REGULAMÉNT, regulamente, s. n. Totalitatea instrucțiunilor, normelor și regulilor care stabilesc și asigură ordinea și bunul mers al unei organizații, al unei instituții, al unei întreprinderi etc.; reglement. ◊ (Ieșit din uz) Regulament de ordine interioară = regulament prin care se stabileau, în cadrul unei organizații socialiste, dispoziții privitoare la disciplina muncii și, în general, la raporturile dintre această organizație și angajații săi. ♦ Norme elaborate de puterea executivă pentru aplicarea și completarea dispozițiilor unei legi. ♦ Totalitatea normelor după care se joacă un joc, un sport etc. [Pl. și: (înv.) regulamenturi] – Din it. regulamento.

DOOM

regulamént s. n., pl. regulaménte

regulamentului
REGULAMÉNT, regulamente, s. n. Totalitatea instrucțiunilor, normelor și regulilor care stabilesc și asigură ordinea și bunul mers al unei organizații, al unei instituții, al unei întreprinderi etc.; reglement. ◊ (Ieșit din uz) Regulament de ordine interioară = regulament prin care se stabileau, în cadrul unei organizații socialiste, dispoziții privitoare la disciplina muncii și, în general, la raporturile dintre această organizație și angajații săi. ♦ Norme elaborate de puterea executivă pentru aplicarea și completarea dispozițiilor unei legi. ♦ Totalitatea normelor după care se joacă un joc, un sport etc. [Pl. și: (înv.) regulamenturi] – Din it. regulamento.

DOOM

regulamént s. n., pl. regulaménte

regular
REGULÁR, -Ă, regulari, -e, adj. (Înv.) Regulat, după regulă, după regulament. – Din lat. regularis.

DOOM

regulár adj. m., pl. regulári; f. reguláră, pl. reguláre

regulara
REGULÁR, -Ă, regulari, -e, adj. (Înv.) Regulat, după regulă, după regulament. – Din lat. regularis.

DOOM

regulár adj. m., pl. regulári; f. reguláră, pl. reguláre

regulare
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

DOOM

regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză

regulare
REGULÁR, -Ă, regulari, -e, adj. (Înv.) Regulat, după regulă, după regulament. – Din lat. regularis.

DOOM

regulár adj. m., pl. regulári; f. reguláră, pl. reguláre

regulare
REGULÁRE, regulări, s. f. Acțiunea de a regula și rezultatul ei. – V. regula.

DOOM

reguláre s. f., g.-d. art. regulắrii; pl. regulắri

regularea
REGULÁRE, regulări, s. f. Acțiunea de a regula și rezultatul ei. – V. regula.

DOOM

reguláre s. f., g.-d. art. regulắrii; pl. regulắri

regularei
REGULÁR, -Ă, regulari, -e, adj. (Înv.) Regulat, după regulă, după regulament. – Din lat. regularis.

DOOM

regulár adj. m., pl. regulári; f. reguláră, pl. reguláre

regularele
REGULÁR, -Ă, regulari, -e, adj. (Înv.) Regulat, după regulă, după regulament. – Din lat. regularis.

DOOM

regulár adj. m., pl. regulári; f. reguláră, pl. reguláre

regularelor
REGULÁR, -Ă, regulari, -e, adj. (Înv.) Regulat, după regulă, după regulament. – Din lat. regularis.

DOOM

regulár adj. m., pl. regulári; f. reguláră, pl. reguláre

regulari
REGULÁR, -Ă, regulari, -e, adj. (Înv.) Regulat, după regulă, după regulament. – Din lat. regularis.

DOOM

regulár adj. m., pl. regulári; f. reguláră, pl. reguláre

regularii
REGULÁR, -Ă, regulari, -e, adj. (Înv.) Regulat, după regulă, după regulament. – Din lat. regularis.

DOOM

regulár adj. m., pl. regulári; f. reguláră, pl. reguláre

regularilor
REGULÁR, -Ă, regulari, -e, adj. (Înv.) Regulat, după regulă, după regulament. – Din lat. regularis.

DOOM

regulár adj. m., pl. regulári; f. reguláră, pl. reguláre

regularisea
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regulariseai
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regulariseam
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regularisească
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regulariseau
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regulariseați
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regularisesc
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regularisește
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regularisești
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regularisi
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regularisii
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regularisim
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regularisind
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regularisire
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regularisire
REGULARISÍRE, regularisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a regularisi și rezultatul ei. – V. regularisi.

DOOM

regularisíre (înv.) s. f., g.-d. art. regularisírii; pl. regularisíri

regularisirea
REGULARISÍRE, regularisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a regularisi și rezultatul ei. – V. regularisi.

DOOM

regularisíre (înv.) s. f., g.-d. art. regularisírii; pl. regularisíri

regularisiri
REGULARISÍRE, regularisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a regularisi și rezultatul ei. – V. regularisi.

DOOM

regularisíre (înv.) s. f., g.-d. art. regularisírii; pl. regularisíri

regularisirii
REGULARISÍRE, regularisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a regularisi și rezultatul ei. – V. regularisi.

DOOM

regularisíre (înv.) s. f., g.-d. art. regularisírii; pl. regularisíri

regularisirile
REGULARISÍRE, regularisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a regularisi și rezultatul ei. – V. regularisi.

DOOM

regularisíre (înv.) s. f., g.-d. art. regularisírii; pl. regularisíri

regularisirilor
REGULARISÍRE, regularisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a regularisi și rezultatul ei. – V. regularisi.

DOOM

regularisíre (înv.) s. f., g.-d. art. regularisírii; pl. regularisíri

regularisiră
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regularisirăm
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regularisirăți
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regularisise
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regularisisem
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regularisiseră
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regularisiserăm
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regularisiserăți
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regularisiseși
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regularisiseți
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regularisit
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regularisit
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

regularisiși
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regularisiți
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.

DOOM

regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă

regularitate
REGULARITÁTE, regularități, s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este regulat, în conformitate cu o regulă sau cu o ordine fixată dinainte. ◊ Loc. adv. Cu regularitate = în mod regulat. ♦ Proprietate a unui sistem sau a evoluției unor fenomene de a respecta o regulă dintr-un anumit punct de vedere. ♦ Simetrie, proporție. ♦ Uniformitate. – Din fr. régularité.

DOOM

regularitáte s. f., g.-d. art. regularitắții; pl. regularitắți

regularitatea
REGULARITÁTE, regularități, s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este regulat, în conformitate cu o regulă sau cu o ordine fixată dinainte. ◊ Loc. adv. Cu regularitate = în mod regulat. ♦ Proprietate a unui sistem sau a evoluției unor fenomene de a respecta o regulă dintr-un anumit punct de vedere. ♦ Simetrie, proporție. ♦ Uniformitate. – Din fr. régularité.

DOOM

regularitáte s. f., g.-d. art. regularitắții; pl. regularitắți

regularități
REGULARITÁTE, regularități, s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este regulat, în conformitate cu o regulă sau cu o ordine fixată dinainte. ◊ Loc. adv. Cu regularitate = în mod regulat. ♦ Proprietate a unui sistem sau a evoluției unor fenomene de a respecta o regulă dintr-un anumit punct de vedere. ♦ Simetrie, proporție. ♦ Uniformitate. – Din fr. régularité.

DOOM

regularitáte s. f., g.-d. art. regularitắții; pl. regularitắți

regularității
REGULARITÁTE, regularități, s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este regulat, în conformitate cu o regulă sau cu o ordine fixată dinainte. ◊ Loc. adv. Cu regularitate = în mod regulat. ♦ Proprietate a unui sistem sau a evoluției unor fenomene de a respecta o regulă dintr-un anumit punct de vedere. ♦ Simetrie, proporție. ♦ Uniformitate. – Din fr. régularité.

DOOM

regularitáte s. f., g.-d. art. regularitắții; pl. regularitắți

regularitățile
REGULARITÁTE, regularități, s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este regulat, în conformitate cu o regulă sau cu o ordine fixată dinainte. ◊ Loc. adv. Cu regularitate = în mod regulat. ♦ Proprietate a unui sistem sau a evoluției unor fenomene de a respecta o regulă dintr-un anumit punct de vedere. ♦ Simetrie, proporție. ♦ Uniformitate. – Din fr. régularité.

DOOM

regularitáte s. f., g.-d. art. regularitắții; pl. regularitắți

regularităților
REGULARITÁTE, regularități, s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este regulat, în conformitate cu o regulă sau cu o ordine fixată dinainte. ◊ Loc. adv. Cu regularitate = în mod regulat. ♦ Proprietate a unui sistem sau a evoluției unor fenomene de a respecta o regulă dintr-un anumit punct de vedere. ♦ Simetrie, proporție. ♦ Uniformitate. – Din fr. régularité.

DOOM

regularitáte s. f., g.-d. art. regularitắții; pl. regularitắți

regulariza
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

DOOM

regularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regularizeáză

regularizai
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

DOOM

regularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regularizeáză

regularizam
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

DOOM

regularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regularizeáză

regularizare
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

DOOM

regularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regularizeáză

regularizare
REGULARIZÁRE, regularizări, s. f. Acțiunea de a regulariza și rezultatul ei. – V. regulariza.

DOOM

regularizáre s. f., g.-d. art. regularizắrii; pl. regularizắri

regularizarea
REGULARIZÁRE, regularizări, s. f. Acțiunea de a regulariza și rezultatul ei. – V. regulariza.

DOOM

regularizáre s. f., g.-d. art. regularizắrii; pl. regularizắri

regularizară
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

DOOM

regularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regularizeáză

regularizarăm
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

DOOM

regularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regularizeáză

regularizarăți
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

DOOM

regularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regularizeáză

regularizase
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

DOOM

regularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regularizeáză

regularizasem
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

DOOM

regularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regularizeáză

regularizaseră
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

DOOM

regularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regularizeáză

regularizaserăm
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

DOOM

regularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regularizeáză

regularizaserăți
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

DOOM

regularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regularizeáză

regularizaseși
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

DOOM

regularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regularizeáză

regularizaseți
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

DOOM

regularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regularizeáză

regularizat
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

DOOM

regularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regularizeáză

regularizat
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

regularizata
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

regularizate
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

regularizatei
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

regularizatele
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

regularizatelor
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

regularizatul
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

regularizatului
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

regularizau
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

DOOM

regularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regularizeáză

regularizași
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

DOOM

regularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regularizeáză

regularizați
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

DOOM

regularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regularizeáză

regularizați
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

regularizații
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

regularizaților
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

regularizează
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

DOOM

regularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regularizeáză

regularizez
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

DOOM

regularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regularizeáză

regularizeze
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

DOOM

regularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regularizeáză

regularizezi
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

DOOM

regularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regularizeáză

regularizând
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

DOOM

regularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regularizeáză

regularizînd
REGULARIZÁ, regularizez, vb. I. Tranz. 1. A supune unor norme, unor reguli, a face ca ceva să fie regulat. ♦ A pune în ordine, în concordanță (evidențe, balanțe etc.). ♦ A pune de acord datele evidenței contabile cu realitatea constatată pe teren prin inventariere. 2. A corecta conturul unui obiect pentru a-i da o formă geometrică regulată. 3. A amenaja un curs de apă pentru a corespunde unor anumite cerințe. – Din fr. régulariser.

DOOM

regularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 regularizeáză

regularizări
REGULARIZÁRE, regularizări, s. f. Acțiunea de a regulariza și rezultatul ei. – V. regulariza.

DOOM

regularizáre s. f., g.-d. art. regularizắrii; pl. regularizắri

regularizării
REGULARIZÁRE, regularizări, s. f. Acțiunea de a regulariza și rezultatul ei. – V. regulariza.

DOOM

regularizáre s. f., g.-d. art. regularizắrii; pl. regularizắri

regularizările
REGULARIZÁRE, regularizări, s. f. Acțiunea de a regulariza și rezultatul ei. – V. regulariza.

DOOM

regularizáre s. f., g.-d. art. regularizắrii; pl. regularizắri

regularizărilor
REGULARIZÁRE, regularizări, s. f. Acțiunea de a regulariza și rezultatul ei. – V. regulariza.

DOOM

regularizáre s. f., g.-d. art. regularizắrii; pl. regularizắri

regularul
REGULÁR, -Ă, regulari, -e, adj. (Înv.) Regulat, după regulă, după regulament. – Din lat. regularis.

DOOM

regulár adj. m., pl. regulári; f. reguláră, pl. reguláre

regularului
REGULÁR, -Ă, regulari, -e, adj. (Înv.) Regulat, după regulă, după regulament. – Din lat. regularis.

DOOM

regulár adj. m., pl. regulári; f. reguláră, pl. reguláre

regulară
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

DOOM

regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză

regularăm
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

DOOM

regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză

regularăți
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

DOOM

regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză

regulase
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

DOOM

regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză

regulasem
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

DOOM

regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză

regulaseră
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

DOOM

regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză

regulaserăm
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

DOOM

regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză

regulaserăți
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

DOOM

regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză

regulaseși
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

DOOM

regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză

regulaseți
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

DOOM

regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză

regulat
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

DOOM

regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză

regulat
REGULÁT, -Ă, regulați, -te, adj. 1. Care este conform unei reguli stabilite în prealabil; care se repetă după o anumită regulă, într-o anumită ordine, fără abatere. ♦ Care se desfășoară cu regularitate; firesc, obișnuit, normal. ◊ Verbe regulate = verbe care se conjugă după regulile generale ale conjugărilor. + Ordonat, uniform. 2. Care este organizat sau funcționează în baza unei legi; organizat legal, organizat pe baze permanente. ♦ Sistematizat, orânduit. 3. (Despre corpuri) Care permite o descompunere în părți, astfel încât acestea să fie identice și în relații identice unele în raport cu altele. Poligon regulat = poliedru cu toate fețele poligoane regulate și cu toate unghiurile diedre egale. (Despre trăsături, forme etc.) Alcătuit din elemente care se grupează ordonat sau simetric; armonios, frumos. – V. regula.

regulata
REGULÁT, -Ă, regulați, -te, adj. 1. Care este conform unei reguli stabilite în prealabil; care se repetă după o anumită regulă, într-o anumită ordine, fără abatere. ♦ Care se desfășoară cu regularitate; firesc, obișnuit, normal. ◊ Verbe regulate = verbe care se conjugă după regulile generale ale conjugărilor. + Ordonat, uniform. 2. Care este organizat sau funcționează în baza unei legi; organizat legal, organizat pe baze permanente. ♦ Sistematizat, orânduit. 3. (Despre corpuri) Care permite o descompunere în părți, astfel încât acestea să fie identice și în relații identice unele în raport cu altele. Poligon regulat = poliedru cu toate fețele poligoane regulate și cu toate unghiurile diedre egale. (Despre trăsături, forme etc.) Alcătuit din elemente care se grupează ordonat sau simetric; armonios, frumos. – V. regula.

regulate
REGULÁT, -Ă, regulați, -te, adj. 1. Care este conform unei reguli stabilite în prealabil; care se repetă după o anumită regulă, într-o anumită ordine, fără abatere. ♦ Care se desfășoară cu regularitate; firesc, obișnuit, normal. ◊ Verbe regulate = verbe care se conjugă după regulile generale ale conjugărilor. + Ordonat, uniform. 2. Care este organizat sau funcționează în baza unei legi; organizat legal, organizat pe baze permanente. ♦ Sistematizat, orânduit. 3. (Despre corpuri) Care permite o descompunere în părți, astfel încât acestea să fie identice și în relații identice unele în raport cu altele. Poligon regulat = poliedru cu toate fețele poligoane regulate și cu toate unghiurile diedre egale. (Despre trăsături, forme etc.) Alcătuit din elemente care se grupează ordonat sau simetric; armonios, frumos. – V. regula.

regulatei
REGULÁT, -Ă, regulați, -te, adj. 1. Care este conform unei reguli stabilite în prealabil; care se repetă după o anumită regulă, într-o anumită ordine, fără abatere. ♦ Care se desfășoară cu regularitate; firesc, obișnuit, normal. ◊ Verbe regulate = verbe care se conjugă după regulile generale ale conjugărilor. + Ordonat, uniform. 2. Care este organizat sau funcționează în baza unei legi; organizat legal, organizat pe baze permanente. ♦ Sistematizat, orânduit. 3. (Despre corpuri) Care permite o descompunere în părți, astfel încât acestea să fie identice și în relații identice unele în raport cu altele. Poligon regulat = poliedru cu toate fețele poligoane regulate și cu toate unghiurile diedre egale. (Despre trăsături, forme etc.) Alcătuit din elemente care se grupează ordonat sau simetric; armonios, frumos. – V. regula.

regulatele
REGULÁT, -Ă, regulați, -te, adj. 1. Care este conform unei reguli stabilite în prealabil; care se repetă după o anumită regulă, într-o anumită ordine, fără abatere. ♦ Care se desfășoară cu regularitate; firesc, obișnuit, normal. ◊ Verbe regulate = verbe care se conjugă după regulile generale ale conjugărilor. + Ordonat, uniform. 2. Care este organizat sau funcționează în baza unei legi; organizat legal, organizat pe baze permanente. ♦ Sistematizat, orânduit. 3. (Despre corpuri) Care permite o descompunere în părți, astfel încât acestea să fie identice și în relații identice unele în raport cu altele. Poligon regulat = poliedru cu toate fețele poligoane regulate și cu toate unghiurile diedre egale. (Despre trăsături, forme etc.) Alcătuit din elemente care se grupează ordonat sau simetric; armonios, frumos. – V. regula.

regulatelor
REGULÁT, -Ă, regulați, -te, adj. 1. Care este conform unei reguli stabilite în prealabil; care se repetă după o anumită regulă, într-o anumită ordine, fără abatere. ♦ Care se desfășoară cu regularitate; firesc, obișnuit, normal. ◊ Verbe regulate = verbe care se conjugă după regulile generale ale conjugărilor. + Ordonat, uniform. 2. Care este organizat sau funcționează în baza unei legi; organizat legal, organizat pe baze permanente. ♦ Sistematizat, orânduit. 3. (Despre corpuri) Care permite o descompunere în părți, astfel încât acestea să fie identice și în relații identice unele în raport cu altele. Poligon regulat = poliedru cu toate fețele poligoane regulate și cu toate unghiurile diedre egale. (Despre trăsături, forme etc.) Alcătuit din elemente care se grupează ordonat sau simetric; armonios, frumos. – V. regula.

regulatoare
REGULATÓR, -OÁRE, regulatori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj. Care regulează, sistematizează, care stabilește regularitatea unei mișcări sau a unei funcții; care îndrumează sau conduce. 2. S. n. Aparat sau dispozitiv care efectuează un proces de reglare. 3. S. n. (Jur.; în sintagma) Regulator de competență = act prin care organul de jurisdicție superior celor între care s-a ivit un conflict de competență stabilește care dintre ele este competentă să judece procesul. 4. S. m. și f. Persoană care stabilește, îndrumează sau conduce un sistem de reglare. – Din fr. régulateur, germ. Regulator.

DOOM

regulatór² s. n., pl. regulatoáre

regulatoarea
REGULATÓR, -OÁRE, regulatori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj. Care regulează, sistematizează, care stabilește regularitatea unei mișcări sau a unei funcții; care îndrumează sau conduce. 2. S. n. Aparat sau dispozitiv care efectuează un proces de reglare. 3. S. n. (Jur.; în sintagma) Regulator de competență = act prin care organul de jurisdicție superior celor între care s-a ivit un conflict de competență stabilește care dintre ele este competentă să judece procesul. 4. S. m. și f. Persoană care stabilește, îndrumează sau conduce un sistem de reglare. – Din fr. régulateur, germ. Regulator.

DOOM

regulatór² s. n., pl. regulatoáre

regulatoarei
REGULATÓR, -OÁRE, regulatori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj. Care regulează, sistematizează, care stabilește regularitatea unei mișcări sau a unei funcții; care îndrumează sau conduce. 2. S. n. Aparat sau dispozitiv care efectuează un proces de reglare. 3. S. n. (Jur.; în sintagma) Regulator de competență = act prin care organul de jurisdicție superior celor între care s-a ivit un conflict de competență stabilește care dintre ele este competentă să judece procesul. 4. S. m. și f. Persoană care stabilește, îndrumează sau conduce un sistem de reglare. – Din fr. régulateur, germ. Regulator.

DOOM

regulatór² s. n., pl. regulatoáre

regulatoarele
REGULATÓR, -OÁRE, regulatori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj. Care regulează, sistematizează, care stabilește regularitatea unei mișcări sau a unei funcții; care îndrumează sau conduce. 2. S. n. Aparat sau dispozitiv care efectuează un proces de reglare. 3. S. n. (Jur.; în sintagma) Regulator de competență = act prin care organul de jurisdicție superior celor între care s-a ivit un conflict de competență stabilește care dintre ele este competentă să judece procesul. 4. S. m. și f. Persoană care stabilește, îndrumează sau conduce un sistem de reglare. – Din fr. régulateur, germ. Regulator.

DOOM

regulatór² s. n., pl. regulatoáre

regulatoarelor
REGULATÓR, -OÁRE, regulatori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj. Care regulează, sistematizează, care stabilește regularitatea unei mișcări sau a unei funcții; care îndrumează sau conduce. 2. S. n. Aparat sau dispozitiv care efectuează un proces de reglare. 3. S. n. (Jur.; în sintagma) Regulator de competență = act prin care organul de jurisdicție superior celor între care s-a ivit un conflict de competență stabilește care dintre ele este competentă să judece procesul. 4. S. m. și f. Persoană care stabilește, îndrumează sau conduce un sistem de reglare. – Din fr. régulateur, germ. Regulator.

DOOM

regulatór² s. n., pl. regulatoáre

regulator
REGULATÓR, -OÁRE, regulatori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj. Care regulează, sistematizează, care stabilește regularitatea unei mișcări sau a unei funcții; care îndrumează sau conduce. 2. S. n. Aparat sau dispozitiv care efectuează un proces de reglare. 3. S. n. (Jur.; în sintagma) Regulator de competență = act prin care organul de jurisdicție superior celor între care s-a ivit un conflict de competență stabilește care dintre ele este competentă să judece procesul. 4. S. m. și f. Persoană care stabilește, îndrumează sau conduce un sistem de reglare. – Din fr. régulateur, germ. Regulator.

DOOM

regulatór² s. n., pl. regulatoáre

regulatori
REGULATÓR, -OÁRE, regulatori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj. Care regulează, sistematizează, care stabilește regularitatea unei mișcări sau a unei funcții; care îndrumează sau conduce. 2. S. n. Aparat sau dispozitiv care efectuează un proces de reglare. 3. S. n. (Jur.; în sintagma) Regulator de competență = act prin care organul de jurisdicție superior celor între care s-a ivit un conflict de competență stabilește care dintre ele este competentă să judece procesul. 4. S. m. și f. Persoană care stabilește, îndrumează sau conduce un sistem de reglare. – Din fr. régulateur, germ. Regulator.

DOOM

regulatór² s. n., pl. regulatoáre

regulatorii
REGULATÓR, -OÁRE, regulatori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj. Care regulează, sistematizează, care stabilește regularitatea unei mișcări sau a unei funcții; care îndrumează sau conduce. 2. S. n. Aparat sau dispozitiv care efectuează un proces de reglare. 3. S. n. (Jur.; în sintagma) Regulator de competență = act prin care organul de jurisdicție superior celor între care s-a ivit un conflict de competență stabilește care dintre ele este competentă să judece procesul. 4. S. m. și f. Persoană care stabilește, îndrumează sau conduce un sistem de reglare. – Din fr. régulateur, germ. Regulator.

DOOM

regulatór² s. n., pl. regulatoáre

regulatorilor
REGULATÓR, -OÁRE, regulatori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj. Care regulează, sistematizează, care stabilește regularitatea unei mișcări sau a unei funcții; care îndrumează sau conduce. 2. S. n. Aparat sau dispozitiv care efectuează un proces de reglare. 3. S. n. (Jur.; în sintagma) Regulator de competență = act prin care organul de jurisdicție superior celor între care s-a ivit un conflict de competență stabilește care dintre ele este competentă să judece procesul. 4. S. m. și f. Persoană care stabilește, îndrumează sau conduce un sistem de reglare. – Din fr. régulateur, germ. Regulator.

DOOM

regulatór² s. n., pl. regulatoáre

regulatorul
REGULATÓR, -OÁRE, regulatori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj. Care regulează, sistematizează, care stabilește regularitatea unei mișcări sau a unei funcții; care îndrumează sau conduce. 2. S. n. Aparat sau dispozitiv care efectuează un proces de reglare. 3. S. n. (Jur.; în sintagma) Regulator de competență = act prin care organul de jurisdicție superior celor între care s-a ivit un conflict de competență stabilește care dintre ele este competentă să judece procesul. 4. S. m. și f. Persoană care stabilește, îndrumează sau conduce un sistem de reglare. – Din fr. régulateur, germ. Regulator.

DOOM

regulatór² s. n., pl. regulatoáre

regulatorului
REGULATÓR, -OÁRE, regulatori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj. Care regulează, sistematizează, care stabilește regularitatea unei mișcări sau a unei funcții; care îndrumează sau conduce. 2. S. n. Aparat sau dispozitiv care efectuează un proces de reglare. 3. S. n. (Jur.; în sintagma) Regulator de competență = act prin care organul de jurisdicție superior celor între care s-a ivit un conflict de competență stabilește care dintre ele este competentă să judece procesul. 4. S. m. și f. Persoană care stabilește, îndrumează sau conduce un sistem de reglare. – Din fr. régulateur, germ. Regulator.

DOOM

regulatór² s. n., pl. regulatoáre

regulatul
REGULÁT, -Ă, regulați, -te, adj. 1. Care este conform unei reguli stabilite în prealabil; care se repetă după o anumită regulă, într-o anumită ordine, fără abatere. ♦ Care se desfășoară cu regularitate; firesc, obișnuit, normal. ◊ Verbe regulate = verbe care se conjugă după regulile generale ale conjugărilor. + Ordonat, uniform. 2. Care este organizat sau funcționează în baza unei legi; organizat legal, organizat pe baze permanente. ♦ Sistematizat, orânduit. 3. (Despre corpuri) Care permite o descompunere în părți, astfel încât acestea să fie identice și în relații identice unele în raport cu altele. Poligon regulat = poliedru cu toate fețele poligoane regulate și cu toate unghiurile diedre egale. (Despre trăsături, forme etc.) Alcătuit din elemente care se grupează ordonat sau simetric; armonios, frumos. – V. regula.

regulatului
REGULÁT, -Ă, regulați, -te, adj. 1. Care este conform unei reguli stabilite în prealabil; care se repetă după o anumită regulă, într-o anumită ordine, fără abatere. ♦ Care se desfășoară cu regularitate; firesc, obișnuit, normal. ◊ Verbe regulate = verbe care se conjugă după regulile generale ale conjugărilor. + Ordonat, uniform. 2. Care este organizat sau funcționează în baza unei legi; organizat legal, organizat pe baze permanente. ♦ Sistematizat, orânduit. 3. (Despre corpuri) Care permite o descompunere în părți, astfel încât acestea să fie identice și în relații identice unele în raport cu altele. Poligon regulat = poliedru cu toate fețele poligoane regulate și cu toate unghiurile diedre egale. (Despre trăsături, forme etc.) Alcătuit din elemente care se grupează ordonat sau simetric; armonios, frumos. – V. regula.

regulau
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

DOOM

regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză

regulași
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

DOOM

regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză

regulați
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

DOOM

regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză

regulați
REGULÁT, -Ă, regulați, -te, adj. 1. Care este conform unei reguli stabilite în prealabil; care se repetă după o anumită regulă, într-o anumită ordine, fără abatere. ♦ Care se desfășoară cu regularitate; firesc, obișnuit, normal. ◊ Verbe regulate = verbe care se conjugă după regulile generale ale conjugărilor. + Ordonat, uniform. 2. Care este organizat sau funcționează în baza unei legi; organizat legal, organizat pe baze permanente. ♦ Sistematizat, orânduit. 3. (Despre corpuri) Care permite o descompunere în părți, astfel încât acestea să fie identice și în relații identice unele în raport cu altele. Poligon regulat = poliedru cu toate fețele poligoane regulate și cu toate unghiurile diedre egale. (Despre trăsături, forme etc.) Alcătuit din elemente care se grupează ordonat sau simetric; armonios, frumos. – V. regula.

regulații
REGULÁT, -Ă, regulați, -te, adj. 1. Care este conform unei reguli stabilite în prealabil; care se repetă după o anumită regulă, într-o anumită ordine, fără abatere. ♦ Care se desfășoară cu regularitate; firesc, obișnuit, normal. ◊ Verbe regulate = verbe care se conjugă după regulile generale ale conjugărilor. + Ordonat, uniform. 2. Care este organizat sau funcționează în baza unei legi; organizat legal, organizat pe baze permanente. ♦ Sistematizat, orânduit. 3. (Despre corpuri) Care permite o descompunere în părți, astfel încât acestea să fie identice și în relații identice unele în raport cu altele. Poligon regulat = poliedru cu toate fețele poligoane regulate și cu toate unghiurile diedre egale. (Despre trăsături, forme etc.) Alcătuit din elemente care se grupează ordonat sau simetric; armonios, frumos. – V. regula.

regulaților
REGULÁT, -Ă, regulați, -te, adj. 1. Care este conform unei reguli stabilite în prealabil; care se repetă după o anumită regulă, într-o anumită ordine, fără abatere. ♦ Care se desfășoară cu regularitate; firesc, obișnuit, normal. ◊ Verbe regulate = verbe care se conjugă după regulile generale ale conjugărilor. + Ordonat, uniform. 2. Care este organizat sau funcționează în baza unei legi; organizat legal, organizat pe baze permanente. ♦ Sistematizat, orânduit. 3. (Despre corpuri) Care permite o descompunere în părți, astfel încât acestea să fie identice și în relații identice unele în raport cu altele. Poligon regulat = poliedru cu toate fețele poligoane regulate și cu toate unghiurile diedre egale. (Despre trăsături, forme etc.) Alcătuit din elemente care se grupează ordonat sau simetric; armonios, frumos. – V. regula.

regulează
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

DOOM

regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză

regulez
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

DOOM

regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză

reguleze
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

DOOM

regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză

regulezi
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

DOOM

regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză

reguli
RÉGULĂ, reguli, s. f. 1. Normă, lege pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. ◊ Regulă de trei = metodă pentru determinarea celei de a patra proporționale a trei numere date. Regulă de trei simplă = regulă de trei în care numerele sunt direct proporționale. Regulă de trei compusă = regulă de trei în care cea de a patra proporțională se referă la numere care sunt și ele deduse printr-o regulă de trei. ♦ Obicei, linie de conduită, principiu conducător. 2. Rânduială, ordine; regularitate. ◊ Loc. adv. De regulă = de obicei, în mod obișnuit. În (bună) regulă = în ordine, așa cum se cuvine. În toată regula = după toate regulile, în lege. 3. (Pop.) Menstruație. – Din lat. regula, it. regola (cu unele sensuri după fr. règle).

DOOM

régulă s. f., g.-d. art. régulii; pl. réguli

regulii
RÉGULĂ, reguli, s. f. 1. Normă, lege pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. ◊ Regulă de trei = metodă pentru determinarea celei de a patra proporționale a trei numere date. Regulă de trei simplă = regulă de trei în care numerele sunt direct proporționale. Regulă de trei compusă = regulă de trei în care cea de a patra proporțională se referă la numere care sunt și ele deduse printr-o regulă de trei. ♦ Obicei, linie de conduită, principiu conducător. 2. Rânduială, ordine; regularitate. ◊ Loc. adv. De regulă = de obicei, în mod obișnuit. În (bună) regulă = în ordine, așa cum se cuvine. În toată regula = după toate regulile, în lege. 3. (Pop.) Menstruație. – Din lat. regula, it. regola (cu unele sensuri după fr. règle).

DOOM

régulă s. f., g.-d. art. régulii; pl. réguli

regulile
RÉGULĂ, reguli, s. f. 1. Normă, lege pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. ◊ Regulă de trei = metodă pentru determinarea celei de a patra proporționale a trei numere date. Regulă de trei simplă = regulă de trei în care numerele sunt direct proporționale. Regulă de trei compusă = regulă de trei în care cea de a patra proporțională se referă la numere care sunt și ele deduse printr-o regulă de trei. ♦ Obicei, linie de conduită, principiu conducător. 2. Rânduială, ordine; regularitate. ◊ Loc. adv. De regulă = de obicei, în mod obișnuit. În (bună) regulă = în ordine, așa cum se cuvine. În toată regula = după toate regulile, în lege. 3. (Pop.) Menstruație. – Din lat. regula, it. regola (cu unele sensuri după fr. règle).

DOOM

régulă s. f., g.-d. art. régulii; pl. réguli

regulilor
RÉGULĂ, reguli, s. f. 1. Normă, lege pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. ◊ Regulă de trei = metodă pentru determinarea celei de a patra proporționale a trei numere date. Regulă de trei simplă = regulă de trei în care numerele sunt direct proporționale. Regulă de trei compusă = regulă de trei în care cea de a patra proporțională se referă la numere care sunt și ele deduse printr-o regulă de trei. ♦ Obicei, linie de conduită, principiu conducător. 2. Rânduială, ordine; regularitate. ◊ Loc. adv. De regulă = de obicei, în mod obișnuit. În (bună) regulă = în ordine, așa cum se cuvine. În toată regula = după toate regulile, în lege. 3. (Pop.) Menstruație. – Din lat. regula, it. regola (cu unele sensuri după fr. règle).

DOOM

régulă s. f., g.-d. art. régulii; pl. réguli

regului
REG s.n. (Geol.) Suprafață netedă acoperită cu pietrișuri din deșertul Saharei. [< fr. reg < cuv. arab].

regulând
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

DOOM

regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză

regulînd
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.

DOOM

regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză

regulă
RÉGULĂ, reguli și regule, s. f. 1. Normă pe baza căreia se desfășoară o activitate, are loc un proces sau se produce un fenomen. V. lege, precept. Are și războiul regulele lui... ca și duelul. CAMIL PETRESCU, U. N. 410. Cîne dresat dupe regulele artei. ODOBESCU, S. III 19. Perfecționatu-s-a limba ? Statornicitu-s-au regulele ei ? NEGRUZZI, S. I 339. ◊ Regula de trei = metodă pentru determinarea celei de-a patra proporționale a trei numere date. Părintele Duhu... ne dete la regula de trei tema următoare... CREANGĂ, A. 76. Regula de trei simplă = regulă de trei în care numerele sînt direct proporționale. Regula de trei compusă = regulă de trei în care cea de-a patra proporțională se referă la numere care sînt și ele deduse printr-o regulă de trei. ♦ Principiu conducător, linie de conduită, obicei. Eu nu mi-am permis niciodată să-ți dau un sfat... Dă-mi voie, înainte de a pleca, să mă abat de la această regulă. C. PETRESCU, C. V. 363. 2. Rînduială, ordine; regularitate. Să vă urcați în pod și să faceți regulă acolo. PAS, Z. I 272. Domițian își începu slujba cu aceeași statornicie și regulă ca la București. BASSARABESCU, V. 18. Credeam că adusesem partea mea de îmbunătățire teatrului, punînd oarecare regulă. ALECSANDRI, T. II 56. ◊ Loc. adv. De regulă = în mod obișnuit, de obicei. În (bună) regulă = a) în ordine. Uneori în burta șlepurilor, în hambarele goale care se tapisează cu steaguri și bandiere, se dau baluri marinărești cu invitații în regulă. BART, E. 331. Gică Elefterescu se duse la geam și privi afară, frecîndu-și încîntat mîinile. Totul era în regulă. C. PETRESCU, C. V. 111. Soarele era la prînzul cel mare și Irina așezase toate în bună regulă: casa măturată, așternuturile scuturate și strînse, păsările hrănite. BUJOR, S. 78. Calabalîcul meu... se mai alcătuia și dintr-o ghitară veche cu strunele ei în regulă, de care nu m-aș fi despărțit niciodată. HOGAȘ, DR. II 46; b) adevărat, veritabil, așa cum se cuvine, de-a binelea. În toată regula = adevărat, în lege, după toate regulile. Era clar că hoții lucrau după un plan și că este la mijloc un complot în toată regula. REBREANU, R. II 237. 3. (Popular) Menstruație.

regulări
REGULÁRE, regulări, s. f. Acțiunea de a regula și rezultatul ei. – V. regula.

DOOM

reguláre s. f., g.-d. art. regulắrii; pl. regulắri

regulării
REGULÁRE, regulări, s. f. Acțiunea de a regula și rezultatul ei. – V. regula.

DOOM

reguláre s. f., g.-d. art. regulắrii; pl. regulắri

regulările
REGULÁRE, regulări, s. f. Acțiunea de a regula și rezultatul ei. – V. regula.

DOOM

reguláre s. f., g.-d. art. regulắrii; pl. regulắri

regulărilor
REGULÁRE, regulări, s. f. Acțiunea de a regula și rezultatul ei. – V. regula.

DOOM

reguláre s. f., g.-d. art. regulắrii; pl. regulắri

regur
RÉGUR s.n. (Geol.) Sol argilos de culoare neagră, format în regiunile tropicale și subtropicale uscate. [< germ. Regur < cuv. indian].

regurgita
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

DOOM

regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză

regurgitai
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

DOOM

regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză

regurgitam
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

DOOM

regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză

regurgitare
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

DOOM

regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză

regurgitare
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

regurgitară
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

DOOM

regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză

regurgitarăm
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

DOOM

regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză

regurgitarăți
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

DOOM

regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză

regurgitase
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

DOOM

regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză

regurgitasem
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

DOOM

regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză

regurgitaseră
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

DOOM

regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză

regurgitaserăm
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

DOOM

regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză

regurgitaserăți
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

DOOM

regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză

regurgitaseși
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

DOOM

regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză

regurgitaseți
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

DOOM

regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză

regurgitat
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

DOOM

regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză

regurgitat
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

regurgitau
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

DOOM

regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză

regurgitași
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

DOOM

regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză

regurgitați
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

DOOM

regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză

regurgitația
REGURGITÁȚIE, regurgitații, s. f. Revenire în gură a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc fără efort de vomă. – Din fr. régurgitation.

DOOM

regurgitáție (-ți-e) s. f., art. regurgitáția (-ți-a), g.-d. art. regurgitáției; pl. regurgitáții, art. regurgitáțiile (-ți-i-)

regurgitație
REGURGITÁȚIE, regurgitații, s. f. Revenire în gură a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc fără efort de vomă. – Din fr. régurgitation.

DOOM

regurgitáție (-ți-e) s. f., art. regurgitáția (-ți-a), g.-d. art. regurgitáției; pl. regurgitáții, art. regurgitáțiile (-ți-i-)

regurgitației
REGURGITÁȚIE, regurgitații, s. f. Revenire în gură a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc fără efort de vomă. – Din fr. régurgitation.

DOOM

regurgitáție (-ți-e) s. f., art. regurgitáția (-ți-a), g.-d. art. regurgitáției; pl. regurgitáții, art. regurgitáțiile (-ți-i-)

regurgitații
REGURGITÁȚIE, regurgitații, s. f. Revenire în gură a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc fără efort de vomă. – Din fr. régurgitation.

DOOM

regurgitáție (-ți-e) s. f., art. regurgitáția (-ți-a), g.-d. art. regurgitáției; pl. regurgitáții, art. regurgitáțiile (-ți-i-)

regurgitațiile
REGURGITÁȚIE, regurgitații, s. f. Revenire în gură a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc fără efort de vomă. – Din fr. régurgitation.

DOOM

regurgitáție (-ți-e) s. f., art. regurgitáția (-ți-a), g.-d. art. regurgitáției; pl. regurgitáții, art. regurgitáțiile (-ți-i-)

regurgitațiilor
REGURGITÁȚIE, regurgitații, s. f. Revenire în gură a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc fără efort de vomă. – Din fr. régurgitation.

DOOM

regurgitáție (-ți-e) s. f., art. regurgitáția (-ți-a), g.-d. art. regurgitáției; pl. regurgitáții, art. regurgitáțiile (-ți-i-)

regurgitațiune
REGURGITAȚIÚNE s.f. v. regurgitație.

regurgitează
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

DOOM

regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză

regurgitez
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

DOOM

regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză

regurgiteze
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

DOOM

regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză

regurgitezi
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

DOOM

regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză

regurgitând
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

DOOM

regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză

regurgitînd
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

DOOM

regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză

reguri
REG s.n. (Geol.) Suprafață netedă acoperită cu pietrișuri din deșertul Saharei. [< fr. reg < cuv. arab].

regurile
REG s.n. (Geol.) Suprafață netedă acoperită cu pietrișuri din deșertul Saharei. [< fr. reg < cuv. arab].

regurilor
REG s.n. (Geol.) Suprafață netedă acoperită cu pietrișuri din deșertul Saharei. [< fr. reg < cuv. arab].

regândea
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândeai
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândeam
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândească
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândeau
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândeați
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândesc
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândește
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândești
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândi
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândii
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândim
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândind
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândire
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândire
REGÂNDÍRE, regândiri, s. f. Acțiunea de a regândi. – V. regândi.

regândirea
REGÂNDÍRE, regândiri, s. f. Acțiunea de a regândi. – V. regândi.

regândiri
REGÂNDÍRE, regândiri, s. f. Acțiunea de a regândi. – V. regândi.

regândirii
REGÂNDÍRE, regândiri, s. f. Acțiunea de a regândi. – V. regândi.

regândirile
REGÂNDÍRE, regândiri, s. f. Acțiunea de a regândi. – V. regândi.

regândirilor
REGÂNDÍRE, regândiri, s. f. Acțiunea de a regândi. – V. regândi.

regândiră
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândirăm
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândirăți
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândise
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândisem
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândiseră
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândiserăm
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândiserăți
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândiseși
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândiseți
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândit
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândit
REGÂNDÍT, -Ă, regândiți, -te, adj. Care a fost conceput din nou (în alt fel). – V. regândi.

regândita
REGÂNDÍT, -Ă, regândiți, -te, adj. Care a fost conceput din nou (în alt fel). – V. regândi.

regândite
REGÂNDÍT, -Ă, regândiți, -te, adj. Care a fost conceput din nou (în alt fel). – V. regândi.

regânditei
REGÂNDÍT, -Ă, regândiți, -te, adj. Care a fost conceput din nou (în alt fel). – V. regândi.

regânditele
REGÂNDÍT, -Ă, regândiți, -te, adj. Care a fost conceput din nou (în alt fel). – V. regândi.

regânditelor
REGÂNDÍT, -Ă, regândiți, -te, adj. Care a fost conceput din nou (în alt fel). – V. regândi.

regânditul
REGÂNDÍT, -Ă, regândiți, -te, adj. Care a fost conceput din nou (în alt fel). – V. regândi.

regânditului
REGÂNDÍT, -Ă, regândiți, -te, adj. Care a fost conceput din nou (în alt fel). – V. regândi.

regândiși
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândiți
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regândiți
REGÂNDÍT, -Ă, regândiți, -te, adj. Care a fost conceput din nou (în alt fel). – V. regândi.

regândiții
REGÂNDÍT, -Ă, regândiți, -te, adj. Care a fost conceput din nou (în alt fel). – V. regândi.

regândiților
REGÂNDÍT, -Ă, regândiți, -te, adj. Care a fost conceput din nou (în alt fel). – V. regândi.

regîndea
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndeai
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndeam
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndească
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndeau
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndeați
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndesc
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndește
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndești
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndi
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndii
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndim
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndind
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndire
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndire
REGÂNDÍRE, regândiri, s. f. Acțiunea de a regândi. – V. regândi.

regîndirea
REGÂNDÍRE, regândiri, s. f. Acțiunea de a regândi. – V. regândi.

regîndiri
REGÂNDÍRE, regândiri, s. f. Acțiunea de a regândi. – V. regândi.

regîndirii
REGÂNDÍRE, regândiri, s. f. Acțiunea de a regândi. – V. regândi.

regîndirile
REGÂNDÍRE, regândiri, s. f. Acțiunea de a regândi. – V. regândi.

regîndirilor
REGÂNDÍRE, regândiri, s. f. Acțiunea de a regândi. – V. regândi.

regîndiră
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndirăm
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndirăți
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndise
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndisem
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndiseră
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndiserăm
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndiserăți
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndiseși
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndiseți
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndit
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndit
REGÂNDÍT, -Ă, regândiți, -te, adj. Care a fost conceput din nou (în alt fel). – V. regândi.

regîndita
REGÂNDÍT, -Ă, regândiți, -te, adj. Care a fost conceput din nou (în alt fel). – V. regândi.

regîndite
REGÂNDÍT, -Ă, regândiți, -te, adj. Care a fost conceput din nou (în alt fel). – V. regândi.

regînditei
REGÂNDÍT, -Ă, regândiți, -te, adj. Care a fost conceput din nou (în alt fel). – V. regândi.

regînditele
REGÂNDÍT, -Ă, regândiți, -te, adj. Care a fost conceput din nou (în alt fel). – V. regândi.

regînditelor
REGÂNDÍT, -Ă, regândiți, -te, adj. Care a fost conceput din nou (în alt fel). – V. regândi.

regînditul
REGÂNDÍT, -Ă, regândiți, -te, adj. Care a fost conceput din nou (în alt fel). – V. regândi.

regînditului
REGÂNDÍT, -Ă, regândiți, -te, adj. Care a fost conceput din nou (în alt fel). – V. regândi.

regîndiși
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndiți
REGÂNDÍ, regândesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (și în alt fel); (rar) a redimensiona. – Pref. re- + gândi.

DOOM

*regândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regândésc, imperf. 3 sg. regândeá; conj. prez. 3 să regândeáscă

regîndiți
REGÂNDÍT, -Ă, regândiți, -te, adj. Care a fost conceput din nou (în alt fel). – V. regândi.

regîndiții
REGÂNDÍT, -Ă, regândiți, -te, adj. Care a fost conceput din nou (în alt fel). – V. regândi.

regîndiților
REGÂNDÍT, -Ă, regândiți, -te, adj. Care a fost conceput din nou (în alt fel). – V. regândi.

regăsea
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regăseai
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regăseam
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regăsească
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regăseau
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regăseați
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regăsesc
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regăsește
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regăsești
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regăsi
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regăsii
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regăsim
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regăsind
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regăsire
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regăsire
REGĂSÍRE, regăsiri, s. f. Faptul de a (se) regăsi. – V. regăsi.

DOOM

regăsíre s. f., g.-d. art. regăsírii; pl. regăsíri

regăsirea
REGĂSÍRE, regăsiri, s. f. Faptul de a (se) regăsi. – V. regăsi.

DOOM

regăsíre s. f., g.-d. art. regăsírii; pl. regăsíri

regăsiri
REGĂSÍRE, regăsiri, s. f. Faptul de a (se) regăsi. – V. regăsi.

DOOM

regăsíre s. f., g.-d. art. regăsírii; pl. regăsíri

regăsirii
REGĂSÍRE, regăsiri, s. f. Faptul de a (se) regăsi. – V. regăsi.

DOOM

regăsíre s. f., g.-d. art. regăsírii; pl. regăsíri

regăsirile
REGĂSÍRE, regăsiri, s. f. Faptul de a (se) regăsi. – V. regăsi.

DOOM

regăsíre s. f., g.-d. art. regăsírii; pl. regăsíri

regăsirilor
REGĂSÍRE, regăsiri, s. f. Faptul de a (se) regăsi. – V. regăsi.

DOOM

regăsíre s. f., g.-d. art. regăsírii; pl. regăsíri

regăsiră
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regăsirăm
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regăsirăți
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regăsise
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regăsisem
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regăsiseră
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regăsiserăm
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regăsiserăți
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regăsiseși
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regăsiseți
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regăsit
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regăsit
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. **Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla, a se găsi din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc (după o frământare, un zbucium). – Re¹ + găsi (după fr. retrouver).

regăsiși
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regăsiți
REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

DOOM

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă

regățean
REGĂȚEÁN, -Ă, regățeni, -e, s. m. și f. Denumire dată, după primul război mondial, locuitorilor Vechiului regat. – Regat + suf. -ean.

DOOM

regățeánă s. f., g.-d. art. regățénei; pl. regățéne

regățeana
REGĂȚEÁN, -Ă, regățeni, -e, s. m. și f. Denumire dată, după primul război mondial, locuitorilor Vechiului regat. – Regat + suf. -ean.

DOOM

regățeánă s. f., g.-d. art. regățénei; pl. regățéne

regățeanca
REGĂȚEÁNCĂ, regățence, s. f. Regățeană. – Regățean + suf. -că.

DOOM

regățeáncă s. f., g.-d. art. regățéncei; pl. regățénce

regățeanul
REGĂȚEÁN, -Ă, regățeni, -e, s. m. și f. Denumire dată, după primul război mondial, locuitorilor Vechiului regat. – Regat + suf. -ean.

DOOM

regățeánă s. f., g.-d. art. regățénei; pl. regățéne

regățeanului
REGĂȚEÁN, -Ă, regățeni, -e, s. m. și f. Denumire dată, după primul război mondial, locuitorilor Vechiului regat. – Regat + suf. -ean.

DOOM

regățeánă s. f., g.-d. art. regățénei; pl. regățéne

regățence
REGĂȚEÁNCĂ, regățence, s. f. Regățeană. – Regățean + suf. -că.

DOOM

regățeáncă s. f., g.-d. art. regățéncei; pl. regățénce

regățencei
REGĂȚEÁNCĂ, regățence, s. f. Regățeană. – Regățean + suf. -că.

DOOM

regățeáncă s. f., g.-d. art. regățéncei; pl. regățénce

regățencele
REGĂȚEÁNCĂ, regățence, s. f. Regățeană. – Regățean + suf. -că.

DOOM

regățeáncă s. f., g.-d. art. regățéncei; pl. regățénce

regățencelor
REGĂȚEÁNCĂ, regățence, s. f. Regățeană. – Regățean + suf. -că.

DOOM

regățeáncă s. f., g.-d. art. regățéncei; pl. regățénce

regățene
REGĂȚEÁN, -Ă, regățeni, -e, s. m. și f. Denumire dată, după primul război mondial, locuitorilor Vechiului regat. – Regat + suf. -ean.

DOOM

regățeánă s. f., g.-d. art. regățénei; pl. regățéne

regățenei
REGĂȚEÁN, -Ă, regățeni, -e, s. m. și f. Denumire dată, după primul război mondial, locuitorilor Vechiului regat. – Regat + suf. -ean.

DOOM

regățeánă s. f., g.-d. art. regățénei; pl. regățéne

regățenele
REGĂȚEÁN, -Ă, regățeni, -e, s. m. și f. Denumire dată, după primul război mondial, locuitorilor Vechiului regat. – Regat + suf. -ean.

DOOM

regățeánă s. f., g.-d. art. regățénei; pl. regățéne

regățenelor
REGĂȚEÁN, -Ă, regățeni, -e, s. m. și f. Denumire dată, după primul război mondial, locuitorilor Vechiului regat. – Regat + suf. -ean.

DOOM

regățeánă s. f., g.-d. art. regățénei; pl. regățéne

regățeni
REGĂȚEÁN, -Ă, regățeni, -e, s. m. și f. Denumire dată, după primul război mondial, locuitorilor Vechiului regat. – Regat + suf. -ean.

DOOM

regățeánă s. f., g.-d. art. regățénei; pl. regățéne

regățenii
REGĂȚEÁN, -Ă, regățeni, -e, s. m. și f. Denumire dată, după primul război mondial, locuitorilor Vechiului regat. – Regat + suf. -ean.

DOOM

regățeánă s. f., g.-d. art. regățénei; pl. regățéne

regățenilor
REGĂȚEÁN, -Ă, regățeni, -e, s. m. și f. Denumire dată, după primul război mondial, locuitorilor Vechiului regat. – Regat + suf. -ean.

DOOM

regățeánă s. f., g.-d. art. regățénei; pl. regățéne

rehidratare
REHIDRATÁRE, rehidratări, s. f. Reintroducerea (terapeutică) de apă într-un organism deshidratat. – Cf. fr. réhydratation.

DOOM

rehidratáre (-hi-dra-) s. f., g.-d. art. rehidratắrii; pl. rehidratắri

rehidratarea
REHIDRATÁRE, rehidratări, s. f. Reintroducerea (terapeutică) de apă într-un organism deshidratat. – Cf. fr. réhydratation.

DOOM

rehidratáre (-hi-dra-) s. f., g.-d. art. rehidratắrii; pl. rehidratắri

rehidratări
REHIDRATÁRE, rehidratări, s. f. Reintroducerea (terapeutică) de apă într-un organism deshidratat. – Cf. fr. réhydratation.

DOOM

rehidratáre (-hi-dra-) s. f., g.-d. art. rehidratắrii; pl. rehidratắri

rehidratării
REHIDRATÁRE, rehidratări, s. f. Reintroducerea (terapeutică) de apă într-un organism deshidratat. – Cf. fr. réhydratation.

DOOM

rehidratáre (-hi-dra-) s. f., g.-d. art. rehidratắrii; pl. rehidratắri

rehidratările
REHIDRATÁRE, rehidratări, s. f. Reintroducerea (terapeutică) de apă într-un organism deshidratat. – Cf. fr. réhydratation.

DOOM

rehidratáre (-hi-dra-) s. f., g.-d. art. rehidratắrii; pl. rehidratắri

rehidratărilor
REHIDRATÁRE, rehidratări, s. f. Reintroducerea (terapeutică) de apă într-un organism deshidratat. – Cf. fr. réhydratation.

DOOM

rehidratáre (-hi-dra-) s. f., g.-d. art. rehidratắrii; pl. rehidratắri

reia
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).

DOOM

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)

reiasă
REIEȘÍ, pers. 3 reiése, vb. IV. Intranz. A rezulta, a apărea ca o consecință logică. – Pref. re- + ieși (după fr. ressortir).

DOOM

reieșí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reiése, imperf. 3 sg. reieșeá; conj. prez. 3 să reiásă

reiat
REIÁT, -Ă, reiați, -te, adj. (Despre stofe) Cu dungi (în relief) formate din țesătură; vărgat, dungat. [Pr.: re-iat] – Din fr. rayé.

DOOM

reiát adj. m., pl. reiáți; f. reiátă, pl. reiáte

reiata
REIÁT, -Ă, reiați, -te, adj. (Despre stofe) Cu dungi (în relief) formate din țesătură; vărgat, dungat. [Pr.: re-iat] – Din fr. rayé.

DOOM

reiát adj. m., pl. reiáți; f. reiátă, pl. reiáte

reiate
REIÁT, -Ă, reiați, -te, adj. (Despre stofe) Cu dungi (în relief) formate din țesătură; vărgat, dungat. [Pr.: re-iat] – Din fr. rayé.

DOOM

reiát adj. m., pl. reiáți; f. reiátă, pl. reiáte

reiatei
REIÁT, -Ă, reiați, -te, adj. (Despre stofe) Cu dungi (în relief) formate din țesătură; vărgat, dungat. [Pr.: re-iat] – Din fr. rayé.

DOOM

reiát adj. m., pl. reiáți; f. reiátă, pl. reiáte

reiatele
REIÁT, -Ă, reiați, -te, adj. (Despre stofe) Cu dungi (în relief) formate din țesătură; vărgat, dungat. [Pr.: re-iat] – Din fr. rayé.

DOOM

reiát adj. m., pl. reiáți; f. reiátă, pl. reiáte

reiatelor
REIÁT, -Ă, reiați, -te, adj. (Despre stofe) Cu dungi (în relief) formate din țesătură; vărgat, dungat. [Pr.: re-iat] – Din fr. rayé.

DOOM

reiát adj. m., pl. reiáți; f. reiátă, pl. reiáte

reiatul
REIÁT, -Ă, reiați, -te, adj. (Despre stofe) Cu dungi (în relief) formate din țesătură; vărgat, dungat. [Pr.: re-iat] – Din fr. rayé.

DOOM

reiát adj. m., pl. reiáți; f. reiátă, pl. reiáte

reiatului
REIÁT, -Ă, reiați, -te, adj. (Despre stofe) Cu dungi (în relief) formate din țesătură; vărgat, dungat. [Pr.: re-iat] – Din fr. rayé.

DOOM

reiát adj. m., pl. reiáți; f. reiátă, pl. reiáte

reiau
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).

DOOM

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)

reiați
REIÁT, -Ă, reiați, -te, adj. (Despre stofe) Cu dungi (în relief) formate din țesătură; vărgat, dungat. [Pr.: re-iat] – Din fr. rayé.

DOOM

reiát adj. m., pl. reiáți; f. reiátă, pl. reiáte

reiații
REIÁT, -Ă, reiați, -te, adj. (Despre stofe) Cu dungi (în relief) formate din țesătură; vărgat, dungat. [Pr.: re-iat] – Din fr. rayé.

DOOM

reiát adj. m., pl. reiáți; f. reiátă, pl. reiáte

reiaților
REIÁT, -Ă, reiați, -te, adj. (Despre stofe) Cu dungi (în relief) formate din țesătură; vărgat, dungat. [Pr.: re-iat] – Din fr. rayé.

DOOM

reiát adj. m., pl. reiáți; f. reiátă, pl. reiáte

reichstag
REICHSTAG s. n. Denumire dată Parlamentului german între 1867 și 1945. [Pr.: ráihstag] – Cuv. germ.

DOOM

Reichstag (germ.) [pron. ráihstag] (Reichs-) s. propriu n.

reiei
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).

DOOM

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)

reieie
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).

DOOM

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)

reies
REIEȘÍ, pers. 3 reiése, vb. IV. Intranz. A rezulta, a apărea ca o consecință logică. – Pref. re- + ieși (după fr. ressortir).

DOOM

reieșí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reiése, imperf. 3 sg. reieșeá; conj. prez. 3 să reiásă

reiese
REIEȘÍ, pers. 3 reiése, vb. IV. Intranz. A rezulta, a apărea ca o consecință logică. – Pref. re- + ieși (după fr. ressortir).

DOOM

reieșí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reiése, imperf. 3 sg. reieșeá; conj. prez. 3 să reiásă

reieșea
REIEȘÍ, pers. 3 reiése, vb. IV. Intranz. A rezulta, a apărea ca o consecință logică. – Pref. re- + ieși (după fr. ressortir).

DOOM

reieșí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reiése, imperf. 3 sg. reieșeá; conj. prez. 3 să reiásă

reieșeau
REIEȘÍ, pers. 3 reiése, vb. IV. Intranz. A rezulta, a apărea ca o consecință logică. – Pref. re- + ieși (după fr. ressortir).

DOOM

reieșí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reiése, imperf. 3 sg. reieșeá; conj. prez. 3 să reiásă

reieși
REIEȘÍ, pers. 3 reiése, vb. IV. Intranz. A rezulta, a apărea ca o consecință logică. – Pref. re- + ieși (după fr. ressortir).

DOOM

reieșí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reiése, imperf. 3 sg. reieșeá; conj. prez. 3 să reiásă

reieșind
REIEȘÍ, pers. 3 reiése, vb. IV. Intranz. A rezulta, a apărea ca o consecință logică. – Pref. re- + ieși (după fr. ressortir).

DOOM

reieșí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reiése, imperf. 3 sg. reieșeá; conj. prez. 3 să reiásă

reieșire
REIEȘÍ, pers. 3 reiése, vb. IV. Intranz. A rezulta, a apărea ca o consecință logică. – Pref. re- + ieși (după fr. ressortir).

DOOM

reieșí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reiése, imperf. 3 sg. reieșeá; conj. prez. 3 să reiásă

reieșiră
REIEȘÍ, pers. 3 reiése, vb. IV. Intranz. A rezulta, a apărea ca o consecință logică. – Pref. re- + ieși (după fr. ressortir).

DOOM

reieșí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reiése, imperf. 3 sg. reieșeá; conj. prez. 3 să reiásă

reieșise
REIEȘÍ, pers. 3 reiése, vb. IV. Intranz. A rezulta, a apărea ca o consecință logică. – Pref. re- + ieși (după fr. ressortir).

DOOM

reieșí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reiése, imperf. 3 sg. reieșeá; conj. prez. 3 să reiásă

reieșiseră
REIEȘÍ, pers. 3 reiése, vb. IV. Intranz. A rezulta, a apărea ca o consecință logică. – Pref. re- + ieși (după fr. ressortir).

DOOM

reieșí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reiése, imperf. 3 sg. reieșeá; conj. prez. 3 să reiásă

reieșit
REIEȘÍ, pers. 3 reiése, vb. IV. Intranz. A rezulta, a apărea ca o consecință logică. – Pref. re- + ieși (după fr. ressortir).

DOOM

reieșí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reiése, imperf. 3 sg. reieșeá; conj. prez. 3 să reiásă

reificare
REIFICÁRE, reificări, s. f. Proces în cursul căruia relațiile sociale îmbracă forma unor relații între obiecte concrete, iar omul însuși devine din subiect al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru. [Pr.: re-i-] – Cf. fr. réification.

DOOM

reificáre (re-i-) s. f., g.-d. art. reificắrii; pl. reificắri

reificarea
REIFICÁRE, reificări, s. f. Proces în cursul căruia relațiile sociale îmbracă forma unor relații între obiecte concrete, iar omul însuși devine din subiect al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru. [Pr.: re-i-] – Cf. fr. réification.

DOOM

reificáre (re-i-) s. f., g.-d. art. reificắrii; pl. reificắri

reificări
REIFICÁRE, reificări, s. f. Proces în cursul căruia relațiile sociale îmbracă forma unor relații între obiecte concrete, iar omul însuși devine din subiect al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru. [Pr.: re-i-] – Cf. fr. réification.

DOOM

reificáre (re-i-) s. f., g.-d. art. reificắrii; pl. reificắri

reificării
REIFICÁRE, reificări, s. f. Proces în cursul căruia relațiile sociale îmbracă forma unor relații între obiecte concrete, iar omul însuși devine din subiect al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru. [Pr.: re-i-] – Cf. fr. réification.

DOOM

reificáre (re-i-) s. f., g.-d. art. reificắrii; pl. reificắri

reificările
REIFICÁRE, reificări, s. f. Proces în cursul căruia relațiile sociale îmbracă forma unor relații între obiecte concrete, iar omul însuși devine din subiect al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru. [Pr.: re-i-] – Cf. fr. réification.

DOOM

reificáre (re-i-) s. f., g.-d. art. reificắrii; pl. reificắri

reificărilor
REIFICÁRE, reificări, s. f. Proces în cursul căruia relațiile sociale îmbracă forma unor relații între obiecte concrete, iar omul însuși devine din subiect al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru. [Pr.: re-i-] – Cf. fr. réification.

DOOM

reificáre (re-i-) s. f., g.-d. art. reificắrii; pl. reificắri

reimport
REIMPÓRT s.n. Acțiunea de a reimporta ceea ce a fost exportat. [Cf. germ. Reimport].

reimport
REIMPORTÁ, reimpórt, vb. I. Tranz. A importa din nou. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimporter.

DOOM

reimportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimpórtă

reimporta
REIMPORTÁ, reimpórt, vb. I. Tranz. A importa din nou. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimporter.

DOOM

reimportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimpórtă

reimportai
REIMPORTÁ, reimpórt, vb. I. Tranz. A importa din nou. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimporter.

DOOM

reimportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimpórtă

reimportam
REIMPORTÁ, reimpórt, vb. I. Tranz. A importa din nou. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimporter.

DOOM

reimportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimpórtă

reimportare
REIMPORTÁ, reimpórt, vb. I. Tranz. A importa din nou. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimporter.

DOOM

reimportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimpórtă

reimportare
REIMPORTÁRE s.f. Acțiunea de a reimporta; reimport. [< importa].

reimportarea
REIMPORTÁRE s.f. Acțiunea de a reimporta; reimport. [< importa].

reimportară
REIMPORTÁ, reimpórt, vb. I. Tranz. A importa din nou. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimporter.

DOOM

reimportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimpórtă

reimportarăm
REIMPORTÁ, reimpórt, vb. I. Tranz. A importa din nou. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimporter.

DOOM

reimportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimpórtă

reimportarăți
REIMPORTÁ, reimpórt, vb. I. Tranz. A importa din nou. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimporter.

DOOM

reimportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimpórtă

reimportase
REIMPORTÁ, reimpórt, vb. I. Tranz. A importa din nou. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimporter.

DOOM

reimportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimpórtă

reimportasem
REIMPORTÁ, reimpórt, vb. I. Tranz. A importa din nou. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimporter.

DOOM

reimportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimpórtă

reimportaseră
REIMPORTÁ, reimpórt, vb. I. Tranz. A importa din nou. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimporter.

DOOM

reimportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimpórtă

reimportaserăm
REIMPORTÁ, reimpórt, vb. I. Tranz. A importa din nou. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimporter.

DOOM

reimportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimpórtă

reimportaserăți
REIMPORTÁ, reimpórt, vb. I. Tranz. A importa din nou. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimporter.

DOOM

reimportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimpórtă

reimportaseși
REIMPORTÁ, reimpórt, vb. I. Tranz. A importa din nou. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimporter.

DOOM

reimportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimpórtă

reimportaseți
REIMPORTÁ, reimpórt, vb. I. Tranz. A importa din nou. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimporter.

DOOM

reimportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimpórtă

reimportat
REIMPORTÁ, reimpórt, vb. I. Tranz. A importa din nou. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimporter.

DOOM

reimportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimpórtă

reimportat
REIMPORTÁ, reimpórt, vb. I. Tranz. A importa din nou. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimporter.

reimportau
REIMPORTÁ, reimpórt, vb. I. Tranz. A importa din nou. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimporter.

DOOM

reimportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimpórtă

reimportași
REIMPORTÁ, reimpórt, vb. I. Tranz. A importa din nou. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimporter.

DOOM

reimportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimpórtă

reimportați
REIMPORTÁ, reimpórt, vb. I. Tranz. A importa din nou. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimporter.

DOOM

reimportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimpórtă

reimporte
REIMPORTÁ, reimpórt, vb. I. Tranz. A importa din nou. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimporter.

DOOM

reimportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimpórtă

reimportul
REIMPÓRT s.n. Acțiunea de a reimporta ceea ce a fost exportat. [Cf. germ. Reimport].

reimportului
REIMPÓRT s.n. Acțiunea de a reimporta ceea ce a fost exportat. [Cf. germ. Reimport].

reimporturi
REIMPÓRT s.n. Acțiunea de a reimporta ceea ce a fost exportat. [Cf. germ. Reimport].

reimporturile
REIMPÓRT s.n. Acțiunea de a reimporta ceea ce a fost exportat. [Cf. germ. Reimport].

reimporturilor
REIMPÓRT s.n. Acțiunea de a reimporta ceea ce a fost exportat. [Cf. germ. Reimport].

reimportând
REIMPORTÁ, reimpórt, vb. I. Tranz. A importa din nou. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimporter.

DOOM

reimportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimpórtă

reimportînd
REIMPORTÁ, reimpórt, vb. I. Tranz. A importa din nou. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimporter.

DOOM

reimportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimpórtă

reimportări
REIMPORTÁRE s.f. Acțiunea de a reimporta; reimport. [< importa].

reimportării
REIMPORTÁRE s.f. Acțiunea de a reimporta; reimport. [< importa].

reimportările
REIMPORTÁRE s.f. Acțiunea de a reimporta; reimport. [< importa].

reimportărilor
REIMPORTÁRE s.f. Acțiunea de a reimporta; reimport. [< importa].

reimporți
REIMPORTÁ, reimpórt, vb. I. Tranz. A importa din nou. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimporter.

DOOM

reimportá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimpórtă

reimprim
REIMPRIMÁ, reimprím, vb. I. Tranz. A imprima din nou; a retipări. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimprimer.

DOOM

reimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimprímă

reimprima
REIMPRIMÁ, reimprím, vb. I. Tranz. A imprima din nou; a retipări. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimprimer.

DOOM

reimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimprímă

reimprimai
REIMPRIMÁ, reimprím, vb. I. Tranz. A imprima din nou; a retipări. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimprimer.

DOOM

reimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimprímă

reimprimam
REIMPRIMÁ, reimprím, vb. I. Tranz. A imprima din nou; a retipări. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimprimer.

DOOM

reimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimprímă

reimprimare
REIMPRIMÁ, reimprím, vb. I. Tranz. A imprima din nou; a retipări. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimprimer.

DOOM

reimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimprímă

reimprimare
REIMPRIMÁRE, reimprimări, s. f. Acțiunea de a reimprima și rezultatul ei. [Pr.: re-im-] – V. reimprima.

DOOM

reimprimáre s. f., g.-d. art. reimprimắrii; pl. reimprimắri

reimprimarea
REIMPRIMÁRE, reimprimări, s. f. Acțiunea de a reimprima și rezultatul ei. [Pr.: re-im-] – V. reimprima.

DOOM

reimprimáre s. f., g.-d. art. reimprimắrii; pl. reimprimắri

reimprimară
REIMPRIMÁ, reimprím, vb. I. Tranz. A imprima din nou; a retipări. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimprimer.

DOOM

reimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimprímă

reimprimarăm
REIMPRIMÁ, reimprím, vb. I. Tranz. A imprima din nou; a retipări. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimprimer.

DOOM

reimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimprímă

reimprimarăți
REIMPRIMÁ, reimprím, vb. I. Tranz. A imprima din nou; a retipări. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimprimer.

DOOM

reimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimprímă

reimprimase
REIMPRIMÁ, reimprím, vb. I. Tranz. A imprima din nou; a retipări. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimprimer.

DOOM

reimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimprímă

reimprimasem
REIMPRIMÁ, reimprím, vb. I. Tranz. A imprima din nou; a retipări. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimprimer.

DOOM

reimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimprímă

reimprimaseră
REIMPRIMÁ, reimprím, vb. I. Tranz. A imprima din nou; a retipări. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimprimer.

DOOM

reimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimprímă

reimprimaserăm
REIMPRIMÁ, reimprím, vb. I. Tranz. A imprima din nou; a retipări. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimprimer.

DOOM

reimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimprímă

reimprimaserăți
REIMPRIMÁ, reimprím, vb. I. Tranz. A imprima din nou; a retipări. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimprimer.

DOOM

reimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimprímă

reimprimaseși
REIMPRIMÁ, reimprím, vb. I. Tranz. A imprima din nou; a retipări. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimprimer.

DOOM

reimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimprímă

reimprimaseți
REIMPRIMÁ, reimprím, vb. I. Tranz. A imprima din nou; a retipări. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimprimer.

DOOM

reimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimprímă

reimprimat
REIMPRIMÁ, reimprím, vb. I. Tranz. A imprima din nou; a retipări. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimprimer.

DOOM

reimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimprímă

reimprimau
REIMPRIMÁ, reimprím, vb. I. Tranz. A imprima din nou; a retipări. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimprimer.

DOOM

reimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimprímă

reimprimași
REIMPRIMÁ, reimprím, vb. I. Tranz. A imprima din nou; a retipări. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimprimer.

DOOM

reimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimprímă

reimprimați
REIMPRIMÁ, reimprím, vb. I. Tranz. A imprima din nou; a retipări. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimprimer.

DOOM

reimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimprímă

reimprime
REIMPRIMÁ, reimprím, vb. I. Tranz. A imprima din nou; a retipări. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimprimer.

DOOM

reimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimprímă

reimprimi
REIMPRIMÁ, reimprím, vb. I. Tranz. A imprima din nou; a retipări. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimprimer.

DOOM

reimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimprímă

reimprimând
REIMPRIMÁ, reimprím, vb. I. Tranz. A imprima din nou; a retipări. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimprimer.

DOOM

reimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimprímă

reimprimînd
REIMPRIMÁ, reimprím, vb. I. Tranz. A imprima din nou; a retipări. [Pr.: re-im-] – Din fr. réimprimer.

DOOM

reimprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 reimprímă

reimprimări
REIMPRIMÁRE, reimprimări, s. f. Acțiunea de a reimprima și rezultatul ei. [Pr.: re-im-] – V. reimprima.

DOOM

reimprimáre s. f., g.-d. art. reimprimắrii; pl. reimprimắri

reimprimării
REIMPRIMÁRE, reimprimări, s. f. Acțiunea de a reimprima și rezultatul ei. [Pr.: re-im-] – V. reimprima.

DOOM

reimprimáre s. f., g.-d. art. reimprimắrii; pl. reimprimắri

reimprimările
REIMPRIMÁRE, reimprimări, s. f. Acțiunea de a reimprima și rezultatul ei. [Pr.: re-im-] – V. reimprima.

DOOM

reimprimáre s. f., g.-d. art. reimprimắrii; pl. reimprimắri

reimprimărilor
REIMPRIMÁRE, reimprimări, s. f. Acțiunea de a reimprima și rezultatul ei. [Pr.: re-im-] – V. reimprima.

DOOM

reimprimáre s. f., g.-d. art. reimprimắrii; pl. reimprimắri

reincarna
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

DOOM

reîncarná v. reincarná

reincarnai
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

DOOM

reîncarná v. reincarná

reincarnam
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

DOOM

reîncarná v. reincarná

reincarnare
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

DOOM

reîncarná v. reincarná

reincarnare
REINCARNÁRE, reincarnări, s. f. Faptul de a (se) reincarna; reincarnație. [Var.: reîncarnáre s. f.] – V. reincarna.

DOOM

reîncarnáre v. reincarnáre

reincarnarea
REINCARNÁRE, reincarnări, s. f. Faptul de a (se) reincarna; reincarnație. [Var.: reîncarnáre s. f.] – V. reincarna.

DOOM

reîncarnáre v. reincarnáre

reincarnară
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

DOOM

reîncarná v. reincarná

reincarnarăm
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

DOOM

reîncarná v. reincarná

reincarnarăți
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

DOOM

reîncarná v. reincarná

reincarnase
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

DOOM

reîncarná v. reincarná

reincarnasem
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

DOOM

reîncarná v. reincarná

reincarnaseră
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

DOOM

reîncarná v. reincarná

reincarnaserăm
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

DOOM

reîncarná v. reincarná

reincarnaserăți
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

DOOM

reîncarná v. reincarná

reincarnaseși
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

DOOM

reîncarná v. reincarná

reincarnaseți
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

DOOM

reîncarná v. reincarná

reincarnat
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

DOOM

reîncarná v. reincarná

reincarnat
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

reincarnata
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

reincarnate
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

reincarnatei
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

reincarnatele
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

reincarnatelor
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

reincarnatul
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

reincarnatului
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

reincarnau
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

DOOM

reîncarná v. reincarná

reincarnași
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

DOOM

reîncarná v. reincarná

reincarnați
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

DOOM

reîncarná v. reincarná

reincarnați
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

reincarnația
REINCARNÁȚIE, reincarnații, s. f. Reincarnare. – Din fr. réincarnation.

DOOM

reincarnáție (rar) (-ți-e) s. f., art. reincarnáția (-ți-a), g.-d. art. reincarnáției; pl. reincarnáții, art. reincarnáțiile (-ți-i-)

reincarnație
REINCARNÁȚIE, reincarnații, s. f. Reincarnare. – Din fr. réincarnation.

DOOM

reincarnáție (rar) (-ți-e) s. f., art. reincarnáția (-ți-a), g.-d. art. reincarnáției; pl. reincarnáții, art. reincarnáțiile (-ți-i-)

reincarnației
REINCARNÁȚIE, reincarnații, s. f. Reincarnare. – Din fr. réincarnation.

DOOM

reincarnáție (rar) (-ți-e) s. f., art. reincarnáția (-ți-a), g.-d. art. reincarnáției; pl. reincarnáții, art. reincarnáțiile (-ți-i-)

reincarnații
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

reincarnații
REINCARNÁȚIE, reincarnații, s. f. Reincarnare. – Din fr. réincarnation.

DOOM

reincarnáție (rar) (-ți-e) s. f., art. reincarnáția (-ți-a), g.-d. art. reincarnáției; pl. reincarnáții, art. reincarnáțiile (-ți-i-)

reincarnațiile
REINCARNÁȚIE, reincarnații, s. f. Reincarnare. – Din fr. réincarnation.

DOOM

reincarnáție (rar) (-ți-e) s. f., art. reincarnáția (-ți-a), g.-d. art. reincarnáției; pl. reincarnáții, art. reincarnáțiile (-ți-i-)

reincarnațiilor
REINCARNÁȚIE, reincarnații, s. f. Reincarnare. – Din fr. réincarnation.

DOOM

reincarnáție (rar) (-ți-e) s. f., art. reincarnáția (-ți-a), g.-d. art. reincarnáției; pl. reincarnáții, art. reincarnáțiile (-ți-i-)

reincarnaților
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

reincarnează
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

DOOM

reîncarná v. reincarná

reincarnez
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

DOOM

reîncarná v. reincarná

reincarneze
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

DOOM

reîncarná v. reincarná

reincarnezi
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

DOOM

reîncarná v. reincarná

reincarnând
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

DOOM

reîncarná v. reincarná

reincarnînd
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

DOOM

reîncarná v. reincarná

reincarnări
REINCARNÁRE, reincarnări, s. f. Faptul de a (se) reincarna; reincarnație. [Var.: reîncarnáre s. f.] – V. reincarna.

DOOM

reîncarnáre v. reincarnáre

reincarnării
REINCARNÁRE, reincarnări, s. f. Faptul de a (se) reincarna; reincarnație. [Var.: reîncarnáre s. f.] – V. reincarna.

DOOM

reîncarnáre v. reincarnáre

reincarnările
REINCARNÁRE, reincarnări, s. f. Faptul de a (se) reincarna; reincarnație. [Var.: reîncarnáre s. f.] – V. reincarna.

DOOM

reîncarnáre v. reincarnáre

reincarnărilor
REINCARNÁRE, reincarnări, s. f. Faptul de a (se) reincarna; reincarnație. [Var.: reîncarnáre s. f.] – V. reincarna.

DOOM

reîncarnáre v. reincarnáre

reinfecta
REINFECTÁ, reinfectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) infecta din nou (cu același agent patogen). – Pref. re- + infecta (după fr. réinfecter).

DOOM

*reinfectá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinfecteáză

reinfectai
REINFECTÁ, reinfectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) infecta din nou (cu același agent patogen). – Pref. re- + infecta (după fr. réinfecter).

DOOM

*reinfectá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinfecteáză

reinfectam
REINFECTÁ, reinfectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) infecta din nou (cu același agent patogen). – Pref. re- + infecta (după fr. réinfecter).

DOOM

*reinfectá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinfecteáză

reinfectare
REINFECTÁ, reinfectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) infecta din nou (cu același agent patogen). – Pref. re- + infecta (după fr. réinfecter).

DOOM

*reinfectá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinfecteáză

reinfectare
REINFECTÁRE, reinfectări, s. f. Acțiunea de a (se) reinfecta. – V. reinfecta.

reinfectarea
REINFECTÁRE, reinfectări, s. f. Acțiunea de a (se) reinfecta. – V. reinfecta.

reinfectară
REINFECTÁ, reinfectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) infecta din nou (cu același agent patogen). – Pref. re- + infecta (după fr. réinfecter).

DOOM

*reinfectá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinfecteáză

reinfectarăm
REINFECTÁ, reinfectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) infecta din nou (cu același agent patogen). – Pref. re- + infecta (după fr. réinfecter).

DOOM

*reinfectá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinfecteáză

reinfectarăți
REINFECTÁ, reinfectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) infecta din nou (cu același agent patogen). – Pref. re- + infecta (după fr. réinfecter).

DOOM

*reinfectá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinfecteáză

reinfectase
REINFECTÁ, reinfectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) infecta din nou (cu același agent patogen). – Pref. re- + infecta (după fr. réinfecter).

DOOM

*reinfectá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinfecteáză

reinfectasem
REINFECTÁ, reinfectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) infecta din nou (cu același agent patogen). – Pref. re- + infecta (după fr. réinfecter).

DOOM

*reinfectá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinfecteáză

reinfectaseră
REINFECTÁ, reinfectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) infecta din nou (cu același agent patogen). – Pref. re- + infecta (după fr. réinfecter).

DOOM

*reinfectá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinfecteáză

reinfectaserăm
REINFECTÁ, reinfectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) infecta din nou (cu același agent patogen). – Pref. re- + infecta (după fr. réinfecter).

DOOM

*reinfectá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinfecteáză

reinfectaserăți
REINFECTÁ, reinfectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) infecta din nou (cu același agent patogen). – Pref. re- + infecta (după fr. réinfecter).

DOOM

*reinfectá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinfecteáză

reinfectaseși
REINFECTÁ, reinfectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) infecta din nou (cu același agent patogen). – Pref. re- + infecta (după fr. réinfecter).

DOOM

*reinfectá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinfecteáză

reinfectaseți
REINFECTÁ, reinfectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) infecta din nou (cu același agent patogen). – Pref. re- + infecta (după fr. réinfecter).

DOOM

*reinfectá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinfecteáză

reinfectat
REINFECTÁ, reinfectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) infecta din nou (cu același agent patogen). – Pref. re- + infecta (după fr. réinfecter).

DOOM

*reinfectá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinfecteáză

reinfectat
REINFECTÁT, -Ă, reinfectați, -te, adj. Care este infectat din nou (cu același virus). – V. reinfecta.

reinfectata
REINFECTÁT, -Ă, reinfectați, -te, adj. Care este infectat din nou (cu același virus). – V. reinfecta.

reinfectate
REINFECTÁT, -Ă, reinfectați, -te, adj. Care este infectat din nou (cu același virus). – V. reinfecta.

reinfectatei
REINFECTÁT, -Ă, reinfectați, -te, adj. Care este infectat din nou (cu același virus). – V. reinfecta.

reinfectatele
REINFECTÁT, -Ă, reinfectați, -te, adj. Care este infectat din nou (cu același virus). – V. reinfecta.

reinfectatelor
REINFECTÁT, -Ă, reinfectați, -te, adj. Care este infectat din nou (cu același virus). – V. reinfecta.

reinfectatul
REINFECTÁT, -Ă, reinfectați, -te, adj. Care este infectat din nou (cu același virus). – V. reinfecta.

reinfectatului
REINFECTÁT, -Ă, reinfectați, -te, adj. Care este infectat din nou (cu același virus). – V. reinfecta.

reinfectau
REINFECTÁ, reinfectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) infecta din nou (cu același agent patogen). – Pref. re- + infecta (după fr. réinfecter).

DOOM

*reinfectá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinfecteáză

reinfectași
REINFECTÁ, reinfectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) infecta din nou (cu același agent patogen). – Pref. re- + infecta (după fr. réinfecter).

DOOM

*reinfectá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinfecteáză

reinfectați
REINFECTÁ, reinfectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) infecta din nou (cu același agent patogen). – Pref. re- + infecta (după fr. réinfecter).

DOOM

*reinfectá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinfecteáză

reinfectați
REINFECTÁT, -Ă, reinfectați, -te, adj. Care este infectat din nou (cu același virus). – V. reinfecta.

reinfectații
REINFECTÁT, -Ă, reinfectați, -te, adj. Care este infectat din nou (cu același virus). – V. reinfecta.

reinfectaților
REINFECTÁT, -Ă, reinfectați, -te, adj. Care este infectat din nou (cu același virus). – V. reinfecta.

reinfectează
REINFECTÁ, reinfectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) infecta din nou (cu același agent patogen). – Pref. re- + infecta (după fr. réinfecter).

DOOM

*reinfectá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinfecteáză

reinfectez
REINFECTÁ, reinfectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) infecta din nou (cu același agent patogen). – Pref. re- + infecta (după fr. réinfecter).

DOOM

*reinfectá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinfecteáză

reinfecteze
REINFECTÁ, reinfectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) infecta din nou (cu același agent patogen). – Pref. re- + infecta (după fr. réinfecter).

DOOM

*reinfectá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinfecteáză

reinfectezi
REINFECTÁ, reinfectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) infecta din nou (cu același agent patogen). – Pref. re- + infecta (după fr. réinfecter).

DOOM

*reinfectá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinfecteáză

reinfectând
REINFECTÁ, reinfectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) infecta din nou (cu același agent patogen). – Pref. re- + infecta (după fr. réinfecter).

DOOM

*reinfectá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinfecteáză

reinfectînd
REINFECTÁ, reinfectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) infecta din nou (cu același agent patogen). – Pref. re- + infecta (după fr. réinfecter).

DOOM

*reinfectá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinfecteáză

reinfectări
REINFECTÁRE, reinfectări, s. f. Acțiunea de a (se) reinfecta. – V. reinfecta.

reinfectării
REINFECTÁRE, reinfectări, s. f. Acțiunea de a (se) reinfecta. – V. reinfecta.

reinfectările
REINFECTÁRE, reinfectări, s. f. Acțiunea de a (se) reinfecta. – V. reinfecta.

reinfectărilor
REINFECTÁRE, reinfectări, s. f. Acțiunea de a (se) reinfecta. – V. reinfecta.

reinfecția
REINFÉCȚIE s.f. Reinfectare. [Gen. -iei. / cf. fr. réinfection].

reinfecție
REINFÉCȚIE s.f. Reinfectare. [Gen. -iei. / cf. fr. réinfection].

reinfecției
REINFÉCȚIE s.f. Reinfectare. [Gen. -iei. / cf. fr. réinfection].

reinfecții
REINFÉCȚIE s.f. Reinfectare. [Gen. -iei. / cf. fr. réinfection].

reinfecțiile
REINFÉCȚIE s.f. Reinfectare. [Gen. -iei. / cf. fr. réinfection].

reinfecțiilor
REINFÉCȚIE s.f. Reinfectare. [Gen. -iei. / cf. fr. réinfection].

reinfesta
REINFESTÁ vb. I. tr. A infesta din nou cu același parazit. [Pron. re-in-. / cf. fr. réinfester].

reinfestai
REINFESTÁ vb. I. tr. A infesta din nou cu același parazit. [Pron. re-in-. / cf. fr. réinfester].

reinfestam
REINFESTÁ vb. I. tr. A infesta din nou cu același parazit. [Pron. re-in-. / cf. fr. réinfester].

reinfestare
REINFESTÁ vb. I. tr. A infesta din nou cu același parazit. [Pron. re-in-. / cf. fr. réinfester].

reinfestare
REINFESTÁRE s.f. Acțiunea de a reinfesta și rezultatul ei; reinfestație. [< reinfesta].

reinfestarea
REINFESTÁRE s.f. Acțiunea de a reinfesta și rezultatul ei; reinfestație. [< reinfesta].

reinfestară
REINFESTÁ vb. I. tr. A infesta din nou cu același parazit. [Pron. re-in-. / cf. fr. réinfester].

reinfestarăm
REINFESTÁ vb. I. tr. A infesta din nou cu același parazit. [Pron. re-in-. / cf. fr. réinfester].

reinfestarăți
REINFESTÁ vb. I. tr. A infesta din nou cu același parazit. [Pron. re-in-. / cf. fr. réinfester].

reinfestase
REINFESTÁ vb. I. tr. A infesta din nou cu același parazit. [Pron. re-in-. / cf. fr. réinfester].

reinfestasem
REINFESTÁ vb. I. tr. A infesta din nou cu același parazit. [Pron. re-in-. / cf. fr. réinfester].

reinfestaseră
REINFESTÁ vb. I. tr. A infesta din nou cu același parazit. [Pron. re-in-. / cf. fr. réinfester].

reinfestaserăm
REINFESTÁ vb. I. tr. A infesta din nou cu același parazit. [Pron. re-in-. / cf. fr. réinfester].

reinfestaserăți
REINFESTÁ vb. I. tr. A infesta din nou cu același parazit. [Pron. re-in-. / cf. fr. réinfester].

reinfestaseși
REINFESTÁ vb. I. tr. A infesta din nou cu același parazit. [Pron. re-in-. / cf. fr. réinfester].

reinfestaseți
REINFESTÁ vb. I. tr. A infesta din nou cu același parazit. [Pron. re-in-. / cf. fr. réinfester].

reinfestat
REINFESTÁ vb. I. tr. A infesta din nou cu același parazit. [Pron. re-in-. / cf. fr. réinfester].

reinfestat
REINFESTÁ vb. I. tr. A infesta din nou cu același parazit. [Pron. re-in-. / cf. fr. réinfester].

reinfestau
REINFESTÁ vb. I. tr. A infesta din nou cu același parazit. [Pron. re-in-. / cf. fr. réinfester].

reinfestași
REINFESTÁ vb. I. tr. A infesta din nou cu același parazit. [Pron. re-in-. / cf. fr. réinfester].

reinfestați
REINFESTÁ vb. I. tr. A infesta din nou cu același parazit. [Pron. re-in-. / cf. fr. réinfester].

reinfestația
REINFESTÁȚIE s.f. Reinfestare. [Gen. -iei. / cf. fr. réinfestation].

reinfestație
REINFESTÁȚIE s.f. Reinfestare. [Gen. -iei. / cf. fr. réinfestation].

reinfestației
REINFESTÁȚIE s.f. Reinfestare. [Gen. -iei. / cf. fr. réinfestation].

reinfestații
REINFESTÁȚIE s.f. Reinfestare. [Gen. -iei. / cf. fr. réinfestation].

reinfestațiile
REINFESTÁȚIE s.f. Reinfestare. [Gen. -iei. / cf. fr. réinfestation].

reinfestațiilor
REINFESTÁȚIE s.f. Reinfestare. [Gen. -iei. / cf. fr. réinfestation].

reinfestează
REINFESTÁ vb. I. tr. A infesta din nou cu același parazit. [Pron. re-in-. / cf. fr. réinfester].

reinfestez
REINFESTÁ vb. I. tr. A infesta din nou cu același parazit. [Pron. re-in-. / cf. fr. réinfester].

reinfesteze
REINFESTÁ vb. I. tr. A infesta din nou cu același parazit. [Pron. re-in-. / cf. fr. réinfester].

reinfestezi
REINFESTÁ vb. I. tr. A infesta din nou cu același parazit. [Pron. re-in-. / cf. fr. réinfester].

reinfestând
REINFESTÁ vb. I. tr. A infesta din nou cu același parazit. [Pron. re-in-. / cf. fr. réinfester].

reinfestînd
REINFESTÁ vb. I. tr. A infesta din nou cu același parazit. [Pron. re-in-. / cf. fr. réinfester].

reinfestări
REINFESTÁRE s.f. Acțiunea de a reinfesta și rezultatul ei; reinfestație. [< reinfesta].

reinfestării
REINFESTÁRE s.f. Acțiunea de a reinfesta și rezultatul ei; reinfestație. [< reinfesta].

reinfestările
REINFESTÁRE s.f. Acțiunea de a reinfesta și rezultatul ei; reinfestație. [< reinfesta].

reinfestărilor
REINFESTÁRE s.f. Acțiunea de a reinfesta și rezultatul ei; reinfestație. [< reinfesta].

reinserția
REINSÉRȚIE s. f. 1. Fixare în același loc a unei porțiuni detașate dintr-un țesut. 2. Reîntoarcere a unui deținut, a unui prizonier etc. în societate, într-o activitate productivă. – Din fr. réinsertion.

DOOM

*reinsérție (-ți-e) s. f., art. reinsérția, g.-d. reinsérții, art. reinsérției

reinserție
REINSÉRȚIE s. f. 1. Fixare în același loc a unei porțiuni detașate dintr-un țesut. 2. Reîntoarcere a unui deținut, a unui prizonier etc. în societate, într-o activitate productivă. – Din fr. réinsertion.

DOOM

*reinsérție (-ți-e) s. f., art. reinsérția, g.-d. reinsérții, art. reinsérției

reinserției
REINSÉRȚIE s. f. 1. Fixare în același loc a unei porțiuni detașate dintr-un țesut. 2. Reîntoarcere a unui deținut, a unui prizonier etc. în societate, într-o activitate productivă. – Din fr. réinsertion.

DOOM

*reinsérție (-ți-e) s. f., art. reinsérția, g.-d. reinsérții, art. reinsérției

reinserții
REINSÉRȚIE s. f. 1. Fixare în același loc a unei porțiuni detașate dintr-un țesut. 2. Reîntoarcere a unui deținut, a unui prizonier etc. în societate, într-o activitate productivă. – Din fr. réinsertion.

DOOM

*reinsérție (-ți-e) s. f., art. reinsérția, g.-d. reinsérții, art. reinsérției

reinserțiile
REINSÉRȚIE s. f. 1. Fixare în același loc a unei porțiuni detașate dintr-un țesut. 2. Reîntoarcere a unui deținut, a unui prizonier etc. în societate, într-o activitate productivă. – Din fr. réinsertion.

DOOM

*reinsérție (-ți-e) s. f., art. reinsérția, g.-d. reinsérții, art. reinsérției

reinserțiilor
REINSÉRȚIE s. f. 1. Fixare în același loc a unei porțiuni detașate dintr-un țesut. 2. Reîntoarcere a unui deținut, a unui prizonier etc. în societate, într-o activitate productivă. – Din fr. réinsertion.

DOOM

*reinsérție (-ți-e) s. f., art. reinsérția, g.-d. reinsérții, art. reinsérției

reinstala
REINSTALÁ, reinstalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) instala din nou. ♦ Tranz. A amenaja din nou. – Din fr. réinstaller.

DOOM

reinstalá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinstaleáză

reinstalai
REINSTALÁ, reinstalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) instala din nou. ♦ Tranz. A amenaja din nou. – Din fr. réinstaller.

DOOM

reinstalá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinstaleáză

reinstalam
REINSTALÁ, reinstalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) instala din nou. ♦ Tranz. A amenaja din nou. – Din fr. réinstaller.

DOOM

reinstalá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinstaleáză

reinstalare
REINSTALÁ, reinstalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) instala din nou. ♦ Tranz. A amenaja din nou. – Din fr. réinstaller.

DOOM

reinstalá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinstaleáză

reinstalare
REINSTALÁRE, reinstalări, s. f. Acțiunea de a (se) reinstala și rezultatul ei. – V. reinstala.

DOOM

reinstaláre s. f., g.-d. art. reinstalắrii; pl. reinstalắri

reinstalarea
REINSTALÁRE, reinstalări, s. f. Acțiunea de a (se) reinstala și rezultatul ei. – V. reinstala.

DOOM

reinstaláre s. f., g.-d. art. reinstalắrii; pl. reinstalắri

reinstalară
REINSTALÁ, reinstalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) instala din nou. ♦ Tranz. A amenaja din nou. – Din fr. réinstaller.

DOOM

reinstalá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinstaleáză

reinstalarăm
REINSTALÁ, reinstalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) instala din nou. ♦ Tranz. A amenaja din nou. – Din fr. réinstaller.

DOOM

reinstalá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinstaleáză

reinstalarăți
REINSTALÁ, reinstalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) instala din nou. ♦ Tranz. A amenaja din nou. – Din fr. réinstaller.

DOOM

reinstalá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinstaleáză

reinstalase
REINSTALÁ, reinstalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) instala din nou. ♦ Tranz. A amenaja din nou. – Din fr. réinstaller.

DOOM

reinstalá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinstaleáză

reinstalasem
REINSTALÁ, reinstalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) instala din nou. ♦ Tranz. A amenaja din nou. – Din fr. réinstaller.

DOOM

reinstalá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinstaleáză

reinstalaseră
REINSTALÁ, reinstalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) instala din nou. ♦ Tranz. A amenaja din nou. – Din fr. réinstaller.

DOOM

reinstalá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinstaleáză

reinstalaserăm
REINSTALÁ, reinstalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) instala din nou. ♦ Tranz. A amenaja din nou. – Din fr. réinstaller.

DOOM

reinstalá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinstaleáză

reinstalaserăți
REINSTALÁ, reinstalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) instala din nou. ♦ Tranz. A amenaja din nou. – Din fr. réinstaller.

DOOM

reinstalá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinstaleáză

reinstalaseși
REINSTALÁ, reinstalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) instala din nou. ♦ Tranz. A amenaja din nou. – Din fr. réinstaller.

DOOM

reinstalá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinstaleáză

reinstalaseți
REINSTALÁ, reinstalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) instala din nou. ♦ Tranz. A amenaja din nou. – Din fr. réinstaller.

DOOM

reinstalá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinstaleáză

reinstalat
REINSTALÁ, reinstalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) instala din nou. ♦ Tranz. A amenaja din nou. – Din fr. réinstaller.

DOOM

reinstalá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinstaleáză

reinstalat
REINSTALÁ, reinstalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) instala din nou. ♦ Tranz. A amenaja din nou. – Din fr. réinstaller.

reinstalau
REINSTALÁ, reinstalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) instala din nou. ♦ Tranz. A amenaja din nou. – Din fr. réinstaller.

DOOM

reinstalá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinstaleáză

reinstalași
REINSTALÁ, reinstalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) instala din nou. ♦ Tranz. A amenaja din nou. – Din fr. réinstaller.

DOOM

reinstalá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinstaleáză

reinstalați
REINSTALÁ, reinstalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) instala din nou. ♦ Tranz. A amenaja din nou. – Din fr. réinstaller.

DOOM

reinstalá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinstaleáză

reinstalează
REINSTALÁ, reinstalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) instala din nou. ♦ Tranz. A amenaja din nou. – Din fr. réinstaller.

DOOM

reinstalá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinstaleáză

reinstalez
REINSTALÁ, reinstalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) instala din nou. ♦ Tranz. A amenaja din nou. – Din fr. réinstaller.

DOOM

reinstalá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinstaleáză

reinstaleze
REINSTALÁ, reinstalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) instala din nou. ♦ Tranz. A amenaja din nou. – Din fr. réinstaller.

DOOM

reinstalá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinstaleáză

reinstalezi
REINSTALÁ, reinstalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) instala din nou. ♦ Tranz. A amenaja din nou. – Din fr. réinstaller.

DOOM

reinstalá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinstaleáză

reinstalând
REINSTALÁ, reinstalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) instala din nou. ♦ Tranz. A amenaja din nou. – Din fr. réinstaller.

DOOM

reinstalá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinstaleáză

reinstalînd
REINSTALÁ, reinstalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) instala din nou. ♦ Tranz. A amenaja din nou. – Din fr. réinstaller.

DOOM

reinstalá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinstaleáză

reinstalări
REINSTALÁRE, reinstalări, s. f. Acțiunea de a (se) reinstala și rezultatul ei. – V. reinstala.

DOOM

reinstaláre s. f., g.-d. art. reinstalắrii; pl. reinstalắri

reinstalării
REINSTALÁRE, reinstalări, s. f. Acțiunea de a (se) reinstala și rezultatul ei. – V. reinstala.

DOOM

reinstaláre s. f., g.-d. art. reinstalắrii; pl. reinstalắri

reinstalările
REINSTALÁRE, reinstalări, s. f. Acțiunea de a (se) reinstala și rezultatul ei. – V. reinstala.

DOOM

reinstaláre s. f., g.-d. art. reinstalắrii; pl. reinstalắri

reinstalărilor
REINSTALÁRE, reinstalări, s. f. Acțiunea de a (se) reinstala și rezultatul ei. – V. reinstala.

DOOM

reinstaláre s. f., g.-d. art. reinstalắrii; pl. reinstalắri

reinstaura
REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.

DOOM

*reinstaurá (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 reinstaureáză

reinstaurai
REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.

DOOM

*reinstaurá (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 reinstaureáză

reinstauram
REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.

DOOM

*reinstaurá (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 reinstaureáză

reinstaurare
REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.

DOOM

*reinstaurá (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 reinstaureáză

reinstaurare
REINSTAURÁRE, reinstaurări, s. f. Acțiunea de a reinstaura. [Pr.: -sta-u-] – V. reinstaura.

reinstaurarea
REINSTAURÁRE, reinstaurări, s. f. Acțiunea de a reinstaura. [Pr.: -sta-u-] – V. reinstaura.

reinstaurară
REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.

DOOM

*reinstaurá (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 reinstaureáză

reinstaurarăm
REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.

DOOM

*reinstaurá (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 reinstaureáză

reinstaurarăți
REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.

DOOM

*reinstaurá (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 reinstaureáză

reinstaurase
REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.

DOOM

*reinstaurá (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 reinstaureáză

reinstaurasem
REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.

DOOM

*reinstaurá (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 reinstaureáză

reinstauraseră
REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.

DOOM

*reinstaurá (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 reinstaureáză

reinstauraserăm
REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.

DOOM

*reinstaurá (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 reinstaureáză

reinstauraserăți
REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.

DOOM

*reinstaurá (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 reinstaureáză

reinstauraseși
REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.

DOOM

*reinstaurá (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 reinstaureáză

reinstauraseți
REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.

DOOM

*reinstaurá (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 reinstaureáză

reinstaurat
REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.

DOOM

*reinstaurá (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 reinstaureáză

reinstaurat
REINSTAURÁT, -Ă, reinstaurați, -te, adj. Care a fost instaurat din nou. [Pr.: -sta-u-] – V. reinstaura.

reinstaurau
REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.

DOOM

*reinstaurá (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 reinstaureáză

reinstaurași
REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.

DOOM

*reinstaurá (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 reinstaureáză

reinstaurați
REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.

DOOM

*reinstaurá (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 reinstaureáză

reinstaurează
REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.

DOOM

*reinstaurá (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 reinstaureáză

reinstaurez
REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.

DOOM

*reinstaurá (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 reinstaureáză

reinstaureze
REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.

DOOM

*reinstaurá (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 reinstaureáză

reinstaurezi
REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.

DOOM

*reinstaurá (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 reinstaureáză

reinstaurând
REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.

DOOM

*reinstaurá (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 reinstaureáză

reinstaurînd
REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.

DOOM

*reinstaurá (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 reinstaureáză

reinstaurări
REINSTAURÁRE, reinstaurări, s. f. Acțiunea de a reinstaura. [Pr.: -sta-u-] – V. reinstaura.

reinstaurării
REINSTAURÁRE, reinstaurări, s. f. Acțiunea de a reinstaura. [Pr.: -sta-u-] – V. reinstaura.

reinstaurările
REINSTAURÁRE, reinstaurări, s. f. Acțiunea de a reinstaura. [Pr.: -sta-u-] – V. reinstaura.

reinstaurărilor
REINSTAURÁRE, reinstaurări, s. f. Acțiunea de a reinstaura. [Pr.: -sta-u-] – V. reinstaura.

reintegra
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.

DOOM

reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză

reintegrabil
REINTEGRÁBIL, -Ă, reintegrabili, -e, adj. Care poate fi reintegrat. – Din fr. réintégrable.

DOOM

reintegrábil (-te-gra-) adj. m., pl. reintegrábili; f. reintegrábilă, pl. reintegrábile

reintegrabila
REINTEGRÁBIL, -Ă, reintegrabili, -e, adj. Care poate fi reintegrat. – Din fr. réintégrable.

DOOM

reintegrábil (-te-gra-) adj. m., pl. reintegrábili; f. reintegrábilă, pl. reintegrábile

reintegrabile
REINTEGRÁBIL, -Ă, reintegrabili, -e, adj. Care poate fi reintegrat. – Din fr. réintégrable.

DOOM

reintegrábil (-te-gra-) adj. m., pl. reintegrábili; f. reintegrábilă, pl. reintegrábile

reintegrabilei
REINTEGRÁBIL, -Ă, reintegrabili, -e, adj. Care poate fi reintegrat. – Din fr. réintégrable.

DOOM

reintegrábil (-te-gra-) adj. m., pl. reintegrábili; f. reintegrábilă, pl. reintegrábile

reintegrabilele
REINTEGRÁBIL, -Ă, reintegrabili, -e, adj. Care poate fi reintegrat. – Din fr. réintégrable.

DOOM

reintegrábil (-te-gra-) adj. m., pl. reintegrábili; f. reintegrábilă, pl. reintegrábile

reintegrabilelor
REINTEGRÁBIL, -Ă, reintegrabili, -e, adj. Care poate fi reintegrat. – Din fr. réintégrable.

DOOM

reintegrábil (-te-gra-) adj. m., pl. reintegrábili; f. reintegrábilă, pl. reintegrábile

reintegrabili
REINTEGRÁBIL, -Ă, reintegrabili, -e, adj. Care poate fi reintegrat. – Din fr. réintégrable.

DOOM

reintegrábil (-te-gra-) adj. m., pl. reintegrábili; f. reintegrábilă, pl. reintegrábile

reintegrabilii
REINTEGRÁBIL, -Ă, reintegrabili, -e, adj. Care poate fi reintegrat. – Din fr. réintégrable.

DOOM

reintegrábil (-te-gra-) adj. m., pl. reintegrábili; f. reintegrábilă, pl. reintegrábile

reintegrabililor
REINTEGRÁBIL, -Ă, reintegrabili, -e, adj. Care poate fi reintegrat. – Din fr. réintégrable.

DOOM

reintegrábil (-te-gra-) adj. m., pl. reintegrábili; f. reintegrábilă, pl. reintegrábile

reintegrabilul
REINTEGRÁBIL, -Ă, reintegrabili, -e, adj. Care poate fi reintegrat. – Din fr. réintégrable.

DOOM

reintegrábil (-te-gra-) adj. m., pl. reintegrábili; f. reintegrábilă, pl. reintegrábile

reintegrabilului
REINTEGRÁBIL, -Ă, reintegrabili, -e, adj. Care poate fi reintegrat. – Din fr. réintégrable.

DOOM

reintegrábil (-te-gra-) adj. m., pl. reintegrábili; f. reintegrábilă, pl. reintegrábile

reintegrai
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.

DOOM

reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză

reintegram
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.

DOOM

reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză

reintegrare
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.

DOOM

reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză

reintegrare
REINTEGRÁRE, reintegrări, s. f. Acțiunea de a (se) reintegra și rezultatul ei; reintegrație. – V. reintegra.

DOOM

reintegráre (-te-gra-) s. f., g.-d. art. reintegrắrii; pl. reintegrắri

reintegrarea
REINTEGRÁRE, reintegrări, s. f. Acțiunea de a (se) reintegra și rezultatul ei; reintegrație. – V. reintegra.

DOOM

reintegráre (-te-gra-) s. f., g.-d. art. reintegrắrii; pl. reintegrắri

reintegrară
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.

DOOM

reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză

reintegrarăm
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.

DOOM

reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză

reintegrarăți
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.

DOOM

reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză

reintegrase
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.

DOOM

reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză

reintegrasem
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.

DOOM

reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză

reintegraseră
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.

DOOM

reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză

reintegraserăm
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.

DOOM

reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză

reintegraserăți
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.

DOOM

reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză

reintegraseși
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.

DOOM

reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză

reintegraseți
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.

DOOM

reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză

reintegrat
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.

DOOM

reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză

reintegrat
REINTEGRÁT, -Ă, reintegrați, -te, adj. Care a fost repus în drepturi. ♦ Înglobat, contopit, omogenizat. – V. reintegra.

reintegrata
REINTEGRÁT, -Ă, reintegrați, -te, adj. Care a fost repus în drepturi. ♦ Înglobat, contopit, omogenizat. – V. reintegra.

reintegrate
REINTEGRÁT, -Ă, reintegrați, -te, adj. Care a fost repus în drepturi. ♦ Înglobat, contopit, omogenizat. – V. reintegra.

reintegratei
REINTEGRÁT, -Ă, reintegrați, -te, adj. Care a fost repus în drepturi. ♦ Înglobat, contopit, omogenizat. – V. reintegra.

reintegratele
REINTEGRÁT, -Ă, reintegrați, -te, adj. Care a fost repus în drepturi. ♦ Înglobat, contopit, omogenizat. – V. reintegra.

reintegratelor
REINTEGRÁT, -Ă, reintegrați, -te, adj. Care a fost repus în drepturi. ♦ Înglobat, contopit, omogenizat. – V. reintegra.

reintegratul
REINTEGRÁT, -Ă, reintegrați, -te, adj. Care a fost repus în drepturi. ♦ Înglobat, contopit, omogenizat. – V. reintegra.

reintegratului
REINTEGRÁT, -Ă, reintegrați, -te, adj. Care a fost repus în drepturi. ♦ Înglobat, contopit, omogenizat. – V. reintegra.

reintegrau
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.

DOOM

reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză

reintegrași
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.

DOOM

reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză

reintegrați
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.

DOOM

reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză

reintegrați
REINTEGRÁT, -Ă, reintegrați, -te, adj. Care a fost repus în drepturi. ♦ Înglobat, contopit, omogenizat. – V. reintegra.

reintegrația
REINTEGRAȚIÚNE s. f. v. reintegrație.

DOOM

reintegráție (-te-gra-ți-e) s. f., art. reintegráția (-ți-a), g.-d. art. reintegráției; pl. reintegráții, art. reintegráțiile (-ți-i-)

reintegrație
REINTEGRAȚIÚNE s. f. v. reintegrație.

DOOM

reintegráție (-te-gra-ți-e) s. f., art. reintegráția (-ți-a), g.-d. art. reintegráției; pl. reintegráții, art. reintegráțiile (-ți-i-)

reintegrației
REINTEGRAȚIÚNE s. f. v. reintegrație.

DOOM

reintegráție (-te-gra-ți-e) s. f., art. reintegráția (-ți-a), g.-d. art. reintegráției; pl. reintegráții, art. reintegráțiile (-ți-i-)

reintegrații
REINTEGRÁT, -Ă, reintegrați, -te, adj. Care a fost repus în drepturi. ♦ Înglobat, contopit, omogenizat. – V. reintegra.

reintegrații
REINTEGRAȚIÚNE s. f. v. reintegrație.

DOOM

reintegráție (-te-gra-ți-e) s. f., art. reintegráția (-ți-a), g.-d. art. reintegráției; pl. reintegráții, art. reintegráțiile (-ți-i-)

reintegrațiile
REINTEGRAȚIÚNE s. f. v. reintegrație.

DOOM

reintegráție (-te-gra-ți-e) s. f., art. reintegráția (-ți-a), g.-d. art. reintegráției; pl. reintegráții, art. reintegráțiile (-ți-i-)

reintegrațiilor
REINTEGRAȚIÚNE s. f. v. reintegrație.

DOOM

reintegráție (-te-gra-ți-e) s. f., art. reintegráția (-ți-a), g.-d. art. reintegráției; pl. reintegráții, art. reintegráțiile (-ți-i-)

reintegraților
REINTEGRÁT, -Ă, reintegrați, -te, adj. Care a fost repus în drepturi. ♦ Înglobat, contopit, omogenizat. – V. reintegra.

reintegrațiune
REINTEGRAȚIÚNE s. f. v. reintegrație.

DOOM

reintegráție (-te-gra-ți-e) s. f., art. reintegráția (-ți-a), g.-d. art. reintegráției; pl. reintegráții, art. reintegráțiile (-ți-i-)

reintegrează
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.

DOOM

reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză

reintegrez
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.

DOOM

reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză

reintegreze
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.

DOOM

reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză

reintegrezi
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.

DOOM

reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză

reintegrând
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.

DOOM

reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză

reintegrînd
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.

DOOM

reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză

reintegrări
REINTEGRÁRE, reintegrări, s. f. Acțiunea de a (se) reintegra și rezultatul ei; reintegrație. – V. reintegra.

DOOM

reintegráre (-te-gra-) s. f., g.-d. art. reintegrắrii; pl. reintegrắri

reintegrării
REINTEGRÁRE, reintegrări, s. f. Acțiunea de a (se) reintegra și rezultatul ei; reintegrație. – V. reintegra.

DOOM

reintegráre (-te-gra-) s. f., g.-d. art. reintegrắrii; pl. reintegrắri

reintegrările
REINTEGRÁRE, reintegrări, s. f. Acțiunea de a (se) reintegra și rezultatul ei; reintegrație. – V. reintegra.

DOOM

reintegráre (-te-gra-) s. f., g.-d. art. reintegrắrii; pl. reintegrắri

reintegrărilor
REINTEGRÁRE, reintegrări, s. f. Acțiunea de a (se) reintegra și rezultatul ei; reintegrație. – V. reintegra.

DOOM

reintegráre (-te-gra-) s. f., g.-d. art. reintegrắrii; pl. reintegrắri

reinteroga
REINTEROGÁ, reinteroghez, vb. I. Tranz. A interoga din nou, pentru obținerea de date noi. – Din fr. réinterroger.

reinterogai
REINTEROGÁ, reinteroghez, vb. I. Tranz. A interoga din nou, pentru obținerea de date noi. – Din fr. réinterroger.

reinterogam
REINTEROGÁ, reinteroghez, vb. I. Tranz. A interoga din nou, pentru obținerea de date noi. – Din fr. réinterroger.

reinterogare
REINTEROGÁ, reinteroghez, vb. I. Tranz. A interoga din nou, pentru obținerea de date noi. – Din fr. réinterroger.

reinterogare
REINTEROGÁRE, reinterogări, s. f. Acțiunea de a reinteroga. – V. reinteroga.

reinterogarea
REINTEROGÁRE, reinterogări, s. f. Acțiunea de a reinteroga. – V. reinteroga.

reinterogară
REINTEROGÁ, reinteroghez, vb. I. Tranz. A interoga din nou, pentru obținerea de date noi. – Din fr. réinterroger.

reinterogarăm
REINTEROGÁ, reinteroghez, vb. I. Tranz. A interoga din nou, pentru obținerea de date noi. – Din fr. réinterroger.

reinterogarăți
REINTEROGÁ, reinteroghez, vb. I. Tranz. A interoga din nou, pentru obținerea de date noi. – Din fr. réinterroger.

reinterogase
REINTEROGÁ, reinteroghez, vb. I. Tranz. A interoga din nou, pentru obținerea de date noi. – Din fr. réinterroger.

reinterogasem
REINTEROGÁ, reinteroghez, vb. I. Tranz. A interoga din nou, pentru obținerea de date noi. – Din fr. réinterroger.

reinterogaseră
REINTEROGÁ, reinteroghez, vb. I. Tranz. A interoga din nou, pentru obținerea de date noi. – Din fr. réinterroger.

reinterogaserăm
REINTEROGÁ, reinteroghez, vb. I. Tranz. A interoga din nou, pentru obținerea de date noi. – Din fr. réinterroger.

reinterogaserăți
REINTEROGÁ, reinteroghez, vb. I. Tranz. A interoga din nou, pentru obținerea de date noi. – Din fr. réinterroger.

reinterogaseși
REINTEROGÁ, reinteroghez, vb. I. Tranz. A interoga din nou, pentru obținerea de date noi. – Din fr. réinterroger.

reinterogaseți
REINTEROGÁ, reinteroghez, vb. I. Tranz. A interoga din nou, pentru obținerea de date noi. – Din fr. réinterroger.

reinterogat
REINTEROGÁ, reinteroghez, vb. I. Tranz. A interoga din nou, pentru obținerea de date noi. – Din fr. réinterroger.

reinterogat
REINTEROGÁ, reinteroghez, vb. I. Tranz. A interoga din nou, pentru obținerea de date noi. – Din fr. réinterroger.

reinterogau
REINTEROGÁ, reinteroghez, vb. I. Tranz. A interoga din nou, pentru obținerea de date noi. – Din fr. réinterroger.

reinterogași
REINTEROGÁ, reinteroghez, vb. I. Tranz. A interoga din nou, pentru obținerea de date noi. – Din fr. réinterroger.

reinterogați
REINTEROGÁ, reinteroghez, vb. I. Tranz. A interoga din nou, pentru obținerea de date noi. – Din fr. réinterroger.

reinteroghează
REINTEROGÁ, reinteroghez, vb. I. Tranz. A interoga din nou, pentru obținerea de date noi. – Din fr. réinterroger.

reinteroghez
REINTEROGÁ, reinteroghez, vb. I. Tranz. A interoga din nou, pentru obținerea de date noi. – Din fr. réinterroger.

reinterogheze
REINTEROGÁ, reinteroghez, vb. I. Tranz. A interoga din nou, pentru obținerea de date noi. – Din fr. réinterroger.

reinteroghezi
REINTEROGÁ, reinteroghez, vb. I. Tranz. A interoga din nou, pentru obținerea de date noi. – Din fr. réinterroger.

reinterogând
REINTEROGÁ, reinteroghez, vb. I. Tranz. A interoga din nou, pentru obținerea de date noi. – Din fr. réinterroger.

reinterogînd
REINTEROGÁ, reinteroghez, vb. I. Tranz. A interoga din nou, pentru obținerea de date noi. – Din fr. réinterroger.

reinterogări
REINTEROGÁRE, reinterogări, s. f. Acțiunea de a reinteroga. – V. reinteroga.

reinterogării
REINTEROGÁRE, reinterogări, s. f. Acțiunea de a reinteroga. – V. reinteroga.

reinterogările
REINTEROGÁRE, reinterogări, s. f. Acțiunea de a reinteroga. – V. reinteroga.

reinterogărilor
REINTEROGÁRE, reinterogări, s. f. Acțiunea de a reinteroga. – V. reinteroga.

reinterpreta
REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter.

DOOM

*reinterpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinterpreteáză

reinterpretai
REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter.

DOOM

*reinterpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinterpreteáză

reinterpretam
REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter.

DOOM

*reinterpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinterpreteáză

reinterpretare
REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter.

DOOM

*reinterpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinterpreteáză

reinterpretare
REINTERPRETÁRE, reinterpretări, s. f. Acțiunea de a reinterpreta și rezultatul ei. – V. reinterpreta.

reinterpretarea
REINTERPRETÁRE, reinterpretări, s. f. Acțiunea de a reinterpreta și rezultatul ei. – V. reinterpreta.

reinterpretară
REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter.

DOOM

*reinterpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinterpreteáză

reinterpretarăm
REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter.

DOOM

*reinterpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinterpreteáză

reinterpretarăți
REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter.

DOOM

*reinterpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinterpreteáză

reinterpretase
REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter.

DOOM

*reinterpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinterpreteáză

reinterpretasem
REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter.

DOOM

*reinterpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinterpreteáză

reinterpretaseră
REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter.

DOOM

*reinterpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinterpreteáză

reinterpretaserăm
REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter.

DOOM

*reinterpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinterpreteáză

reinterpretaserăți
REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter.

DOOM

*reinterpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinterpreteáză

reinterpretaseși
REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter.

DOOM

*reinterpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinterpreteáză

reinterpretaseți
REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter.

DOOM

*reinterpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinterpreteáză

reinterpretat
REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter.

DOOM

*reinterpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinterpreteáză

reinterpretat
REINTERPRETÁT, -Ă, reinterpretați, -te, adj. Care a fost interpretat din nou într-un alt mod. – V. reinterpreta.

reinterpretau
REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter.

DOOM

*reinterpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinterpreteáză

reinterpretași
REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter.

DOOM

*reinterpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinterpreteáză

reinterpretați
REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter.

DOOM

*reinterpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinterpreteáză

reinterpretează
REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter.

DOOM

*reinterpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinterpreteáză

reinterpretez
REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter.

DOOM

*reinterpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinterpreteáză

reinterpreteze
REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter.

DOOM

*reinterpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinterpreteáză

reinterpretezi
REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter.

DOOM

*reinterpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinterpreteáză

reinterpretând
REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter.

DOOM

*reinterpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinterpreteáză

reinterpretînd
REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter.

DOOM

*reinterpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinterpreteáză

reinterpretări
REINTERPRETÁRE, reinterpretări, s. f. Acțiunea de a reinterpreta și rezultatul ei. – V. reinterpreta.

reinterpretării
REINTERPRETÁRE, reinterpretări, s. f. Acțiunea de a reinterpreta și rezultatul ei. – V. reinterpreta.

reinterpretările
REINTERPRETÁRE, reinterpretări, s. f. Acțiunea de a reinterpreta și rezultatul ei. – V. reinterpreta.

reinterpretărilor
REINTERPRETÁRE, reinterpretări, s. f. Acțiunea de a reinterpreta și rezultatul ei. – V. reinterpreta.

reintra
REINTRÁ, reíntru, vb. I. Tranz. A intra din nou, a intra la loc. – Pref. re- + intra (după fr. rentrer).

DOOM

reintrá (a ~) vb., ind. prez. 3 reíntră

reintrai
REINTRÁ, reíntru, vb. I. Tranz. A intra din nou, a intra la loc. – Pref. re- + intra (după fr. rentrer).

DOOM

reintrá (a ~) vb., ind. prez. 3 reíntră

reintram
REINTRÁ, reíntru, vb. I. Tranz. A intra din nou, a intra la loc. – Pref. re- + intra (după fr. rentrer).

DOOM

reintrá (a ~) vb., ind. prez. 3 reíntră

reintrare
REINTRÁ, reíntru, vb. I. Tranz. A intra din nou, a intra la loc. – Pref. re- + intra (după fr. rentrer).

DOOM

reintrá (a ~) vb., ind. prez. 3 reíntră

reintrare
REINTRÁRE, reintrări, s. f. Acțiunea de a reintra și rezultatul ei. – V. reintra.

DOOM

reintráre s. f., g.-d. art. reintrắrii; pl. reintrắri

reintrarea
REINTRÁRE, reintrări, s. f. Acțiunea de a reintra și rezultatul ei. – V. reintra.

DOOM

reintráre s. f., g.-d. art. reintrắrii; pl. reintrắri

reintrară
REINTRÁ, reíntru, vb. I. Tranz. A intra din nou, a intra la loc. – Pref. re- + intra (după fr. rentrer).

DOOM

reintrá (a ~) vb., ind. prez. 3 reíntră

reintrarăm
REINTRÁ, reíntru, vb. I. Tranz. A intra din nou, a intra la loc. – Pref. re- + intra (după fr. rentrer).

DOOM

reintrá (a ~) vb., ind. prez. 3 reíntră

reintrarăți
REINTRÁ, reíntru, vb. I. Tranz. A intra din nou, a intra la loc. – Pref. re- + intra (după fr. rentrer).

DOOM

reintrá (a ~) vb., ind. prez. 3 reíntră

reintrase
REINTRÁ, reíntru, vb. I. Tranz. A intra din nou, a intra la loc. – Pref. re- + intra (după fr. rentrer).

DOOM

reintrá (a ~) vb., ind. prez. 3 reíntră

reintrasem
REINTRÁ, reíntru, vb. I. Tranz. A intra din nou, a intra la loc. – Pref. re- + intra (după fr. rentrer).

DOOM

reintrá (a ~) vb., ind. prez. 3 reíntră

reintraseră
REINTRÁ, reíntru, vb. I. Tranz. A intra din nou, a intra la loc. – Pref. re- + intra (după fr. rentrer).

DOOM

reintrá (a ~) vb., ind. prez. 3 reíntră

reintraserăm
REINTRÁ, reíntru, vb. I. Tranz. A intra din nou, a intra la loc. – Pref. re- + intra (după fr. rentrer).

DOOM

reintrá (a ~) vb., ind. prez. 3 reíntră

reintraserăți
REINTRÁ, reíntru, vb. I. Tranz. A intra din nou, a intra la loc. – Pref. re- + intra (după fr. rentrer).

DOOM

reintrá (a ~) vb., ind. prez. 3 reíntră

reintraseși
REINTRÁ, reíntru, vb. I. Tranz. A intra din nou, a intra la loc. – Pref. re- + intra (după fr. rentrer).

DOOM

reintrá (a ~) vb., ind. prez. 3 reíntră

reintraseți
REINTRÁ, reíntru, vb. I. Tranz. A intra din nou, a intra la loc. – Pref. re- + intra (după fr. rentrer).

DOOM

reintrá (a ~) vb., ind. prez. 3 reíntră

reintrat
REINTRÁ, reíntru, vb. I. Tranz. A intra din nou, a intra la loc. – Pref. re- + intra (după fr. rentrer).

DOOM

reintrá (a ~) vb., ind. prez. 3 reíntră

reintrat
REINTRÁ, reíntru, vb. I. Tranz. A intra din nou, a intra la loc. – Re¹- + intra (după fr. rentrer).

reintrau
REINTRÁ, reíntru, vb. I. Tranz. A intra din nou, a intra la loc. – Pref. re- + intra (după fr. rentrer).

DOOM

reintrá (a ~) vb., ind. prez. 3 reíntră

reintrași
REINTRÁ, reíntru, vb. I. Tranz. A intra din nou, a intra la loc. – Pref. re- + intra (după fr. rentrer).

DOOM

reintrá (a ~) vb., ind. prez. 3 reíntră

reintrați
REINTRÁ, reíntru, vb. I. Tranz. A intra din nou, a intra la loc. – Pref. re- + intra (după fr. rentrer).

DOOM

reintrá (a ~) vb., ind. prez. 3 reíntră

reintre
REINTRÁ, reíntru, vb. I. Tranz. A intra din nou, a intra la loc. – Pref. re- + intra (după fr. rentrer).

DOOM

reintrá (a ~) vb., ind. prez. 3 reíntră

reintri
REINTRÁ, reíntru, vb. I. Tranz. A intra din nou, a intra la loc. – Pref. re- + intra (după fr. rentrer).

DOOM

reintrá (a ~) vb., ind. prez. 3 reíntră

reintrodu
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintroduc
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintroduce
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintroducea
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintroduceai
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintroduceam
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintroduceau
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintroduceați
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintroducem
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintroducere
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintroducere
REINTRODÚCERE, reintroduceri, s. f. Acțiunea de a reintroduce și rezultatul ei. – V. reintroduce.

DOOM

reintrodúcere s. f., g.-d. art. reintrodúcerii; pl. reintrodúceri

reintroducerea
REINTRODÚCERE, reintroduceri, s. f. Acțiunea de a reintroduce și rezultatul ei. – V. reintroduce.

DOOM

reintrodúcere s. f., g.-d. art. reintrodúcerii; pl. reintrodúceri

reintroduceri
REINTRODÚCERE, reintroduceri, s. f. Acțiunea de a reintroduce și rezultatul ei. – V. reintroduce.

DOOM

reintrodúcere s. f., g.-d. art. reintrodúcerii; pl. reintrodúceri

reintroducerii
REINTRODÚCERE, reintroduceri, s. f. Acțiunea de a reintroduce și rezultatul ei. – V. reintroduce.

DOOM

reintrodúcere s. f., g.-d. art. reintrodúcerii; pl. reintrodúceri

reintroducerile
REINTRODÚCERE, reintroduceri, s. f. Acțiunea de a reintroduce și rezultatul ei. – V. reintroduce.

DOOM

reintrodúcere s. f., g.-d. art. reintrodúcerii; pl. reintrodúceri

reintroducerilor
REINTRODÚCERE, reintroduceri, s. f. Acțiunea de a reintroduce și rezultatul ei. – V. reintroduce.

DOOM

reintrodúcere s. f., g.-d. art. reintrodúcerii; pl. reintrodúceri

reintroduceți
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintroduci
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintroducând
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintroducînd
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintroducă
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintrodus
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintrodus
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Re¹- + introduce.

reintroduse
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintrodusei
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintroduseră
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintroduserăm
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintroduserăți
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintrodusese
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintrodusesem
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintroduseseră
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintroduseserăm
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintroduseserăți
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintroduseseși
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintroduseseți
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintroduseși
REINTRODÚCE, reintrodúc, vb. III. Tranz. A introduce ceva din nou, a face să intre din nou. – Pref. re- + introduce.

DOOM

reintrodúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reintrodúc, 1 pl. reintrodúcem, 2 pl. reintrodúceți; imper. 2 sg. reintrodú, neg. nu reintrodúce; part. reintrodús

reintru
REINTRÁ, reíntru, vb. I. Tranz. A intra din nou, a intra la loc. – Pref. re- + intra (după fr. rentrer).

DOOM

reintrá (a ~) vb., ind. prez. 3 reíntră

reintrând
REINTRÁ, reíntru, vb. I. Tranz. A intra din nou, a intra la loc. – Pref. re- + intra (după fr. rentrer).

DOOM

reintrá (a ~) vb., ind. prez. 3 reíntră

reintrînd
REINTRÁ, reíntru, vb. I. Tranz. A intra din nou, a intra la loc. – Pref. re- + intra (după fr. rentrer).

DOOM

reintrá (a ~) vb., ind. prez. 3 reíntră

reintrări
REINTRÁRE, reintrări, s. f. Acțiunea de a reintra și rezultatul ei. – V. reintra.

DOOM

reintráre s. f., g.-d. art. reintrắrii; pl. reintrắri

reintrării
REINTRÁRE, reintrări, s. f. Acțiunea de a reintra și rezultatul ei. – V. reintra.

DOOM

reintráre s. f., g.-d. art. reintrắrii; pl. reintrắri

reintrările
REINTRÁRE, reintrări, s. f. Acțiunea de a reintra și rezultatul ei. – V. reintra.

DOOM

reintráre s. f., g.-d. art. reintrắrii; pl. reintrắri

reintrărilor
REINTRÁRE, reintrări, s. f. Acțiunea de a reintra și rezultatul ei. – V. reintra.

DOOM

reintráre s. f., g.-d. art. reintrắrii; pl. reintrắri

reinventaria
REINVENTARIÁ, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + inventaria.

reinventariai
REINVENTARIÁ, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + inventaria.

reinventariam
REINVENTARIÁ, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + inventaria.

reinventariară
REINVENTARIÁ, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + inventaria.

reinventariarăm
REINVENTARIÁ, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + inventaria.

reinventariarăți
REINVENTARIÁ, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + inventaria.

reinventariase
REINVENTARIÁ, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + inventaria.

reinventariasem
REINVENTARIÁ, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + inventaria.

reinventariaseră
REINVENTARIÁ, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + inventaria.

reinventariaserăm
REINVENTARIÁ, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + inventaria.

reinventariaserăți
REINVENTARIÁ, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + inventaria.

reinventariaseși
REINVENTARIÁ, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + inventaria.

reinventariaseți
REINVENTARIÁ, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + inventaria.

reinventariat
REINVENTARIÁ, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + inventaria.

reinventariat
REINVENTARIÁ, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: -ri-a] – Re¹- + inventaria.

reinventariau
REINVENTARIÁ, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + inventaria.

reinventariază
REINVENTARIÁ, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + inventaria.

reinventariași
REINVENTARIÁ, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + inventaria.

reinventariați
REINVENTARIÁ, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + inventaria.

reinventarie
REINVENTARIÁ, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + inventaria.

reinventariem
REINVENTARIÁ, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + inventaria.

reinventariere
REINVENTARIÁ, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + inventaria.

reinventariere
REINVENTARIÉRE, reinventarieri, s. f. Acțiunea de a reinventaria. – V. reinventaria.

reinventarierea
REINVENTARIÉRE, reinventarieri, s. f. Acțiunea de a reinventaria. – V. reinventaria.

reinventarieri
REINVENTARIÉRE, reinventarieri, s. f. Acțiunea de a reinventaria. – V. reinventaria.

reinventarierii
REINVENTARIÉRE, reinventarieri, s. f. Acțiunea de a reinventaria. – V. reinventaria.

reinventarierile
REINVENTARIÉRE, reinventarieri, s. f. Acțiunea de a reinventaria. – V. reinventaria.

reinventarierilor
REINVENTARIÉRE, reinventarieri, s. f. Acțiunea de a reinventaria. – V. reinventaria.

reinventariez
REINVENTARIÁ, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + inventaria.

reinventarieze
REINVENTARIÁ, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + inventaria.

reinventariezi
REINVENTARIÁ, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + inventaria.

reinventariind
REINVENTARIÁ, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + inventaria.

reinvestea
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvesteai
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvesteam
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvestească
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvesteau
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvesteați
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvestesc
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvestește
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvestești
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvesti
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvestii
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvestim
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvestind
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvestire
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvestire
REINVESTÍRE, reinvestiri, s. f. Acțiunea de a reinvesti. – V. reinvesti.

reinvestirea
REINVESTÍRE, reinvestiri, s. f. Acțiunea de a reinvesti. – V. reinvesti.

reinvestiri
REINVESTÍRE, reinvestiri, s. f. Acțiunea de a reinvesti. – V. reinvesti.

reinvestirii
REINVESTÍRE, reinvestiri, s. f. Acțiunea de a reinvesti. – V. reinvesti.

reinvestirile
REINVESTÍRE, reinvestiri, s. f. Acțiunea de a reinvesti. – V. reinvesti.

reinvestirilor
REINVESTÍRE, reinvestiri, s. f. Acțiunea de a reinvesti. – V. reinvesti.

reinvestiră
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvestirăm
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvestirăți
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvestise
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvestisem
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvestiseră
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvestiserăm
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvestiserăți
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvestiseși
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvestiseți
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvestit
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvestit
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

reinvestiși
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvestiți
REINVESTÍ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiție, pentru un (alt) obiectiv. – Din fr. réinvestir.

DOOM

*reinvestí (a ~) (a plasa din nou capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reinvestésc; imperf. 3 sg. reinvesteá; conj. prez. 3 să reinvesteáscă

reinvit
REINVITÁ, reinvít, vb. I. Tranz. A invita din nou. – Din fr. réinviter.

DOOM

reinvitá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinvítă

reinvita
REINVITÁ, reinvít, vb. I. Tranz. A invita din nou. – Din fr. réinviter.

DOOM

reinvitá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinvítă

reinvitai
REINVITÁ, reinvít, vb. I. Tranz. A invita din nou. – Din fr. réinviter.

DOOM

reinvitá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinvítă

reinvitam
REINVITÁ, reinvít, vb. I. Tranz. A invita din nou. – Din fr. réinviter.

DOOM

reinvitá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinvítă

reinvitare
REINVITÁ, reinvít, vb. I. Tranz. A invita din nou. – Din fr. réinviter.

DOOM

reinvitá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinvítă

reinvitare
REINVITÁ, reinvít, vb. I. Tranz. A invita din nou. – Din fr. réinviter.

reinvitară
REINVITÁ, reinvít, vb. I. Tranz. A invita din nou. – Din fr. réinviter.

DOOM

reinvitá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinvítă

reinvitarăm
REINVITÁ, reinvít, vb. I. Tranz. A invita din nou. – Din fr. réinviter.

DOOM

reinvitá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinvítă

reinvitarăți
REINVITÁ, reinvít, vb. I. Tranz. A invita din nou. – Din fr. réinviter.

DOOM

reinvitá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinvítă

reinvitase
REINVITÁ, reinvít, vb. I. Tranz. A invita din nou. – Din fr. réinviter.

DOOM

reinvitá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinvítă

reinvitasem
REINVITÁ, reinvít, vb. I. Tranz. A invita din nou. – Din fr. réinviter.

DOOM

reinvitá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinvítă

reinvitaseră
REINVITÁ, reinvít, vb. I. Tranz. A invita din nou. – Din fr. réinviter.

DOOM

reinvitá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinvítă

reinvitaserăm
REINVITÁ, reinvít, vb. I. Tranz. A invita din nou. – Din fr. réinviter.

DOOM

reinvitá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinvítă

reinvitaserăți
REINVITÁ, reinvít, vb. I. Tranz. A invita din nou. – Din fr. réinviter.

DOOM

reinvitá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinvítă

reinvitaseși
REINVITÁ, reinvít, vb. I. Tranz. A invita din nou. – Din fr. réinviter.

DOOM

reinvitá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinvítă

reinvitaseți
REINVITÁ, reinvít, vb. I. Tranz. A invita din nou. – Din fr. réinviter.

DOOM

reinvitá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinvítă

reinvitat
REINVITÁ, reinvít, vb. I. Tranz. A invita din nou. – Din fr. réinviter.

DOOM

reinvitá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinvítă

reinvitat
REINVITÁ, reinvít, vb. I. Tranz. A invita din nou. – Din fr. réinviter.

reinvitau
REINVITÁ, reinvít, vb. I. Tranz. A invita din nou. – Din fr. réinviter.

DOOM

reinvitá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinvítă

reinvitași
REINVITÁ, reinvít, vb. I. Tranz. A invita din nou. – Din fr. réinviter.

DOOM

reinvitá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinvítă

reinvitați
REINVITÁ, reinvít, vb. I. Tranz. A invita din nou. – Din fr. réinviter.

DOOM

reinvitá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinvítă

reinvite
REINVITÁ, reinvít, vb. I. Tranz. A invita din nou. – Din fr. réinviter.

DOOM

reinvitá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinvítă

reinvitând
REINVITÁ, reinvít, vb. I. Tranz. A invita din nou. – Din fr. réinviter.

DOOM

reinvitá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinvítă

reinvitînd
REINVITÁ, reinvít, vb. I. Tranz. A invita din nou. – Din fr. réinviter.

DOOM

reinvitá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinvítă

reinviți
REINVITÁ, reinvít, vb. I. Tranz. A invita din nou. – Din fr. réinviter.

DOOM

reinvitá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinvítă

reionant
REIONÁNT, -Ă adj. (Arhit.) Radiant. ◊ Stil reionant = variantă a arhitecturii gotice creată în sec. XIII, caracterizată prin numeroase motive ornamentale, cu imense rozase polilobate și radiante; capelă reionantă = capelă care se deschide spre ambulatoriu. [Pron. re-io-, scris și rayonnant. / cf. fr. rayonnant].

reionism
REIONÍSM s. n. Mișcare în artele plastice din Rusia, la începutul sec. XX care își propunea să sugereze în pictură a patra dimensiune, să dea impresia că opera este atemporală și aspațială. – Din fr. rayonnisme.

reitcord
REITCÓRD s. n. Nume dat unei țesături de bumbac, care este utilizată pentru confecționarea balonzaidelor, raglanelor și canadienelor. [Pr.: ráitcord] – Denumire comercială.

reitera
REITERÁ, reiterez, vb. I. Tranz. A repeta. [Pr.: re-i-] – Din fr. réiterer.

DOOM

*reiterá (a ~) (re-i-) vb., ind. prez. 3 reitereáză

reiterai
REITERÁ, reiterez, vb. I. Tranz. A repeta. [Pr.: re-i-] – Din fr. réiterer.

DOOM

*reiterá (a ~) (re-i-) vb., ind. prez. 3 reitereáză

reiteram
REITERÁ, reiterez, vb. I. Tranz. A repeta. [Pr.: re-i-] – Din fr. réiterer.

DOOM

*reiterá (a ~) (re-i-) vb., ind. prez. 3 reitereáză

reiterare
REITERÁ, reiterez, vb. I. Tranz. A repeta. [Pr.: re-i-] – Din fr. réiterer.

DOOM

*reiterá (a ~) (re-i-) vb., ind. prez. 3 reitereáză

reiterare
REITERÁRE, reiterări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a reitera; repetare. [Pr.: re-i-] – V. reitera.

reiterarea
REITERÁRE, reiterări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a reitera; repetare. [Pr.: re-i-] – V. reitera.

reiterară
REITERÁ, reiterez, vb. I. Tranz. A repeta. [Pr.: re-i-] – Din fr. réiterer.

DOOM

*reiterá (a ~) (re-i-) vb., ind. prez. 3 reitereáză

reiterarăm
REITERÁ, reiterez, vb. I. Tranz. A repeta. [Pr.: re-i-] – Din fr. réiterer.

DOOM

*reiterá (a ~) (re-i-) vb., ind. prez. 3 reitereáză

reiterarăți
REITERÁ, reiterez, vb. I. Tranz. A repeta. [Pr.: re-i-] – Din fr. réiterer.

DOOM

*reiterá (a ~) (re-i-) vb., ind. prez. 3 reitereáză

reiterase
REITERÁ, reiterez, vb. I. Tranz. A repeta. [Pr.: re-i-] – Din fr. réiterer.

DOOM

*reiterá (a ~) (re-i-) vb., ind. prez. 3 reitereáză

reiterasem
REITERÁ, reiterez, vb. I. Tranz. A repeta. [Pr.: re-i-] – Din fr. réiterer.

DOOM

*reiterá (a ~) (re-i-) vb., ind. prez. 3 reitereáză

reiteraseră
REITERÁ, reiterez, vb. I. Tranz. A repeta. [Pr.: re-i-] – Din fr. réiterer.

DOOM

*reiterá (a ~) (re-i-) vb., ind. prez. 3 reitereáză

reiteraserăm
REITERÁ, reiterez, vb. I. Tranz. A repeta. [Pr.: re-i-] – Din fr. réiterer.

DOOM

*reiterá (a ~) (re-i-) vb., ind. prez. 3 reitereáză

reiteraserăți
REITERÁ, reiterez, vb. I. Tranz. A repeta. [Pr.: re-i-] – Din fr. réiterer.

DOOM

*reiterá (a ~) (re-i-) vb., ind. prez. 3 reitereáză

reiteraseși
REITERÁ, reiterez, vb. I. Tranz. A repeta. [Pr.: re-i-] – Din fr. réiterer.

DOOM

*reiterá (a ~) (re-i-) vb., ind. prez. 3 reitereáză

reiteraseți
REITERÁ, reiterez, vb. I. Tranz. A repeta. [Pr.: re-i-] – Din fr. réiterer.

DOOM

*reiterá (a ~) (re-i-) vb., ind. prez. 3 reitereáză

reiterat
REITERÁ, reiterez, vb. I. Tranz. A repeta. [Pr.: re-i-] – Din fr. réiterer.

DOOM

*reiterá (a ~) (re-i-) vb., ind. prez. 3 reitereáză

reiterat
REITERÁT, -Ă, reiterați, -te, adj. Repetat. [Pr.: re-i-] – V. reitera.

reiterata
REITERÁT, -Ă, reiterați, -te, adj. Repetat. [Pr.: re-i-] – V. reitera.

reiterate
REITERÁT, -Ă, reiterați, -te, adj. Repetat. [Pr.: re-i-] – V. reitera.

reiteratei
REITERÁT, -Ă, reiterați, -te, adj. Repetat. [Pr.: re-i-] – V. reitera.

reiteratele
REITERÁT, -Ă, reiterați, -te, adj. Repetat. [Pr.: re-i-] – V. reitera.

reiteratelor
REITERÁT, -Ă, reiterați, -te, adj. Repetat. [Pr.: re-i-] – V. reitera.

reiterativ
REITERATÍV, -Ă, reiterativi, -e, adj. Refăcut, repetat. [Pr.: re-i-] – Din fr. réitératif.

DOOM

reiteratív (re-i-) adj. m., pl. reiteratívi; f. reiteratívă, pl. reiteratíve

reiterativa
REITERATÍV, -Ă, reiterativi, -e, adj. Refăcut, repetat. [Pr.: re-i-] – Din fr. réitératif.

DOOM

reiteratív (re-i-) adj. m., pl. reiteratívi; f. reiteratívă, pl. reiteratíve

reiterative
REITERATÍV, -Ă, reiterativi, -e, adj. Refăcut, repetat. [Pr.: re-i-] – Din fr. réitératif.

DOOM

reiteratív (re-i-) adj. m., pl. reiteratívi; f. reiteratívă, pl. reiteratíve

reiterativei
REITERATÍV, -Ă, reiterativi, -e, adj. Refăcut, repetat. [Pr.: re-i-] – Din fr. réitératif.

DOOM

reiteratív (re-i-) adj. m., pl. reiteratívi; f. reiteratívă, pl. reiteratíve

reiterativele
REITERATÍV, -Ă, reiterativi, -e, adj. Refăcut, repetat. [Pr.: re-i-] – Din fr. réitératif.

DOOM

reiteratív (re-i-) adj. m., pl. reiteratívi; f. reiteratívă, pl. reiteratíve

reiterativelor
REITERATÍV, -Ă, reiterativi, -e, adj. Refăcut, repetat. [Pr.: re-i-] – Din fr. réitératif.

DOOM

reiteratív (re-i-) adj. m., pl. reiteratívi; f. reiteratívă, pl. reiteratíve

reiterativi
REITERATÍV, -Ă, reiterativi, -e, adj. Refăcut, repetat. [Pr.: re-i-] – Din fr. réitératif.

DOOM

reiteratív (re-i-) adj. m., pl. reiteratívi; f. reiteratívă, pl. reiteratíve

reiterativii
REITERATÍV, -Ă, reiterativi, -e, adj. Refăcut, repetat. [Pr.: re-i-] – Din fr. réitératif.

DOOM

reiteratív (re-i-) adj. m., pl. reiteratívi; f. reiteratívă, pl. reiteratíve

reiterativilor
REITERATÍV, -Ă, reiterativi, -e, adj. Refăcut, repetat. [Pr.: re-i-] – Din fr. réitératif.

DOOM

reiteratív (re-i-) adj. m., pl. reiteratívi; f. reiteratívă, pl. reiteratíve

reiterativul
REITERATÍV, -Ă, reiterativi, -e, adj. Refăcut, repetat. [Pr.: re-i-] – Din fr. réitératif.

DOOM

reiteratív (re-i-) adj. m., pl. reiteratívi; f. reiteratívă, pl. reiteratíve

reiterativului
REITERATÍV, -Ă, reiterativi, -e, adj. Refăcut, repetat. [Pr.: re-i-] – Din fr. réitératif.

DOOM

reiteratív (re-i-) adj. m., pl. reiteratívi; f. reiteratívă, pl. reiteratíve

reiteratul
REITERÁT, -Ă, reiterați, -te, adj. Repetat. [Pr.: re-i-] – V. reitera.

reiteratului
REITERÁT, -Ă, reiterați, -te, adj. Repetat. [Pr.: re-i-] – V. reitera.

reiterau
REITERÁ, reiterez, vb. I. Tranz. A repeta. [Pr.: re-i-] – Din fr. réiterer.

DOOM

*reiterá (a ~) (re-i-) vb., ind. prez. 3 reitereáză

reiterași
REITERÁ, reiterez, vb. I. Tranz. A repeta. [Pr.: re-i-] – Din fr. réiterer.

DOOM

*reiterá (a ~) (re-i-) vb., ind. prez. 3 reitereáză

reiterați
REITERÁ, reiterez, vb. I. Tranz. A repeta. [Pr.: re-i-] – Din fr. réiterer.

DOOM

*reiterá (a ~) (re-i-) vb., ind. prez. 3 reitereáză

reiterați
REITERÁT, -Ă, reiterați, -te, adj. Repetat. [Pr.: re-i-] – V. reitera.

reiterația
REITERÁȚIE, reiterații, s. f. 1. Reiterare. 2. Metodă în tipografie constând în măsurarea repetată a unghiurilor pentru reducerea erorilor. [Pr.: re-i-] – Din fr. réitération.

reiterație
REITERÁȚIE, reiterații, s. f. 1. Reiterare. 2. Metodă în tipografie constând în măsurarea repetată a unghiurilor pentru reducerea erorilor. [Pr.: re-i-] – Din fr. réitération.

reiterației
REITERÁȚIE, reiterații, s. f. 1. Reiterare. 2. Metodă în tipografie constând în măsurarea repetată a unghiurilor pentru reducerea erorilor. [Pr.: re-i-] – Din fr. réitération.

reiterații
REITERÁT, -Ă, reiterați, -te, adj. Repetat. [Pr.: re-i-] – V. reitera.

reiterații
REITERÁȚIE, reiterații, s. f. 1. Reiterare. 2. Metodă în tipografie constând în măsurarea repetată a unghiurilor pentru reducerea erorilor. [Pr.: re-i-] – Din fr. réitération.

reiterațiile
REITERÁȚIE, reiterații, s. f. 1. Reiterare. 2. Metodă în tipografie constând în măsurarea repetată a unghiurilor pentru reducerea erorilor. [Pr.: re-i-] – Din fr. réitération.

reiterațiilor
REITERÁȚIE, reiterații, s. f. 1. Reiterare. 2. Metodă în tipografie constând în măsurarea repetată a unghiurilor pentru reducerea erorilor. [Pr.: re-i-] – Din fr. réitération.

reiteraților
REITERÁT, -Ă, reiterați, -te, adj. Repetat. [Pr.: re-i-] – V. reitera.

reiterează
REITERÁ, reiterez, vb. I. Tranz. A repeta. [Pr.: re-i-] – Din fr. réiterer.

DOOM

*reiterá (a ~) (re-i-) vb., ind. prez. 3 reitereáză

reiterez
REITERÁ, reiterez, vb. I. Tranz. A repeta. [Pr.: re-i-] – Din fr. réiterer.

DOOM

*reiterá (a ~) (re-i-) vb., ind. prez. 3 reitereáză

reitereze
REITERÁ, reiterez, vb. I. Tranz. A repeta. [Pr.: re-i-] – Din fr. réiterer.

DOOM

*reiterá (a ~) (re-i-) vb., ind. prez. 3 reitereáză

reiterezi
REITERÁ, reiterez, vb. I. Tranz. A repeta. [Pr.: re-i-] – Din fr. réiterer.

DOOM

*reiterá (a ~) (re-i-) vb., ind. prez. 3 reitereáză

reiterând
REITERÁ, reiterez, vb. I. Tranz. A repeta. [Pr.: re-i-] – Din fr. réiterer.

DOOM

*reiterá (a ~) (re-i-) vb., ind. prez. 3 reitereáză

reiterînd
REITERÁ, reiterez, vb. I. Tranz. A repeta. [Pr.: re-i-] – Din fr. réiterer.

DOOM

*reiterá (a ~) (re-i-) vb., ind. prez. 3 reitereáză

reiterări
REITERÁRE, reiterări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a reitera; repetare. [Pr.: re-i-] – V. reitera.

reiterării
REITERÁRE, reiterări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a reitera; repetare. [Pr.: re-i-] – V. reitera.

reiterările
REITERÁRE, reiterări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a reitera; repetare. [Pr.: re-i-] – V. reitera.

reiterărilor
REITERÁRE, reiterări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a reitera; repetare. [Pr.: re-i-] – V. reitera.

reiz
réiz (-zi), s. m. – Căpitan. – Var. raiz, reis. Tc. reis (Șeineanu, III, 97), cf. ngr. ῥαϊζης, it. ràis. – Comp. reiz-efendi, s. m. (ministru turc de Afaceri Externe). Sec. XVIII, înv.

rejansa
REJÁNSĂ, rejanse, s. f. Panglică neextensibilă de bumbac, cu legătura de rips folosită ca furnitură în confecții. – Din fr. régence.

DOOM

rejánsă s. f., g.-d. art. rejánsei; pl. rejánse

rejanse
REJÁNSĂ, rejanse, s. f. Panglică neextensibilă de bumbac, cu legătura de rips folosită ca furnitură în confecții. – Din fr. régence.

DOOM

rejánsă s. f., g.-d. art. rejánsei; pl. rejánse

rejansei
REJÁNSĂ, rejanse, s. f. Panglică neextensibilă de bumbac, cu legătura de rips folosită ca furnitură în confecții. – Din fr. régence.

DOOM

rejánsă s. f., g.-d. art. rejánsei; pl. rejánse

rejansele
REJÁNSĂ, rejanse, s. f. Panglică neextensibilă de bumbac, cu legătura de rips folosită ca furnitură în confecții. – Din fr. régence.

DOOM

rejánsă s. f., g.-d. art. rejánsei; pl. rejánse

rejanselor
REJÁNSĂ, rejanse, s. f. Panglică neextensibilă de bumbac, cu legătura de rips folosită ca furnitură în confecții. – Din fr. régence.

DOOM

rejánsă s. f., g.-d. art. rejánsei; pl. rejánse

rejecția
REJÉCȚIE s.f. (Liv.) Dare înapoi; (spec.) readucere a conținutului ruminal în cavitatea bucală de către animal pentru a fi rumegat. [< fr. réjection].

rejecție
REJÉCȚIE s.f. (Liv.) Dare înapoi; (spec.) readucere a conținutului ruminal în cavitatea bucală de către animal pentru a fi rumegat. [< fr. réjection].

rejecției
REJÉCȚIE s.f. (Liv.) Dare înapoi; (spec.) readucere a conținutului ruminal în cavitatea bucală de către animal pentru a fi rumegat. [< fr. réjection].

rejecții
REJÉCȚIE s.f. (Liv.) Dare înapoi; (spec.) readucere a conținutului ruminal în cavitatea bucală de către animal pentru a fi rumegat. [< fr. réjection].

rejecțiile
REJÉCȚIE s.f. (Liv.) Dare înapoi; (spec.) readucere a conținutului ruminal în cavitatea bucală de către animal pentru a fi rumegat. [< fr. réjection].

rejecțiilor
REJÉCȚIE s.f. (Liv.) Dare înapoi; (spec.) readucere a conținutului ruminal în cavitatea bucală de către animal pentru a fi rumegat. [< fr. réjection].

rejet
REJÉT, rejeturi, s. n. 1. (Livr.) Respingere. 2. (Geol.) Denivelare produsă de o falie. 3. Ingambament. – Din fr. rejet.

DOOM

rejét (livr.) s. n., pl. rejéturi

rejetul
REJÉT, rejeturi, s. n. 1. (Livr.) Respingere. 2. (Geol.) Denivelare produsă de o falie. 3. Ingambament. – Din fr. rejet.

DOOM

rejét (livr.) s. n., pl. rejéturi

rejetului
REJÉT, rejeturi, s. n. 1. (Livr.) Respingere. 2. (Geol.) Denivelare produsă de o falie. 3. Ingambament. – Din fr. rejet.

DOOM

rejét (livr.) s. n., pl. rejéturi

rejeturi
REJÉT, rejeturi, s. n. 1. (Livr.) Respingere. 2. (Geol.) Denivelare produsă de o falie. 3. Ingambament. – Din fr. rejet.

DOOM

rejét (livr.) s. n., pl. rejéturi

rejeturile
REJÉT, rejeturi, s. n. 1. (Livr.) Respingere. 2. (Geol.) Denivelare produsă de o falie. 3. Ingambament. – Din fr. rejet.

DOOM

rejét (livr.) s. n., pl. rejéturi

rejeturilor
REJÉT, rejeturi, s. n. 1. (Livr.) Respingere. 2. (Geol.) Denivelare produsă de o falie. 3. Ingambament. – Din fr. rejet.

DOOM

rejét (livr.) s. n., pl. rejéturi

rejuca
REJUCÁ, pers. 3 rejoácă, vb. I. Refl. A se juca încă o dată. – Pref. re- + juca.

DOOM

rejucá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejoácă

rejucare
REJUCÁRE, rejucări, s. f. Acțiunea de a se rejuca și rezultatul ei. – V. rejuca.

DOOM

rejucáre s. f., g.-d. art. rejucắrii; pl. rejucắri

rejudec
REJUDECÁ, rejúdec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Pref. re- + judeca.

DOOM

*rejudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejúdecă

rejudeca
REJUDECÁ, rejúdec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Pref. re- + judeca.

DOOM

*rejudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejúdecă

rejudecai
REJUDECÁ, rejúdec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Pref. re- + judeca.

DOOM

*rejudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejúdecă

rejudecam
REJUDECÁ, rejúdec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Pref. re- + judeca.

DOOM

*rejudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejúdecă

rejudecare
REJUDECÁ, rejúdec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Pref. re- + judeca.

DOOM

*rejudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejúdecă

rejudecare
REJUDECÁRE, rejudecări, s. f. Acțiunea de a rejudeca. – V. rejudeca.

rejudecarea
REJUDECÁRE, rejudecări, s. f. Acțiunea de a rejudeca. – V. rejudeca.

rejudecară
REJUDECÁ, rejúdec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Pref. re- + judeca.

DOOM

*rejudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejúdecă

rejudecarăm
REJUDECÁ, rejúdec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Pref. re- + judeca.

DOOM

*rejudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejúdecă

rejudecarăți
REJUDECÁ, rejúdec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Pref. re- + judeca.

DOOM

*rejudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejúdecă

rejudecase
REJUDECÁ, rejúdec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Pref. re- + judeca.

DOOM

*rejudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejúdecă

rejudecasem
REJUDECÁ, rejúdec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Pref. re- + judeca.

DOOM

*rejudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejúdecă

rejudecaseră
REJUDECÁ, rejúdec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Pref. re- + judeca.

DOOM

*rejudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejúdecă

rejudecaserăm
REJUDECÁ, rejúdec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Pref. re- + judeca.

DOOM

*rejudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejúdecă

rejudecaserăți
REJUDECÁ, rejúdec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Pref. re- + judeca.

DOOM

*rejudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejúdecă

rejudecaseși
REJUDECÁ, rejúdec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Pref. re- + judeca.

DOOM

*rejudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejúdecă

rejudecaseți
REJUDECÁ, rejúdec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Pref. re- + judeca.

DOOM

*rejudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejúdecă

rejudecat
REJUDECÁ, rejúdec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Pref. re- + judeca.

DOOM

*rejudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejúdecă

rejudecat
REJUDECÁT, -Ă, rejudecați, -te, adj. 1. (Jur.; despre procese) Care s-a judecat din nou. 2. Care a fost judecat, gândit încă o dată (pentru a fi aprofundat, corectat etc.). – V. rejudeca.

rejudecata
REJUDECÁT, -Ă, rejudecați, -te, adj. 1. (Jur.; despre procese) Care s-a judecat din nou. 2. Care a fost judecat, gândit încă o dată (pentru a fi aprofundat, corectat etc.). – V. rejudeca.

rejudecate
REJUDECÁT, -Ă, rejudecați, -te, adj. 1. (Jur.; despre procese) Care s-a judecat din nou. 2. Care a fost judecat, gândit încă o dată (pentru a fi aprofundat, corectat etc.). – V. rejudeca.

rejudecatei
REJUDECÁT, -Ă, rejudecați, -te, adj. 1. (Jur.; despre procese) Care s-a judecat din nou. 2. Care a fost judecat, gândit încă o dată (pentru a fi aprofundat, corectat etc.). – V. rejudeca.

rejudecatele
REJUDECÁT, -Ă, rejudecați, -te, adj. 1. (Jur.; despre procese) Care s-a judecat din nou. 2. Care a fost judecat, gândit încă o dată (pentru a fi aprofundat, corectat etc.). – V. rejudeca.

rejudecatelor
REJUDECÁT, -Ă, rejudecați, -te, adj. 1. (Jur.; despre procese) Care s-a judecat din nou. 2. Care a fost judecat, gândit încă o dată (pentru a fi aprofundat, corectat etc.). – V. rejudeca.

rejudecatul
REJUDECÁT, -Ă, rejudecați, -te, adj. 1. (Jur.; despre procese) Care s-a judecat din nou. 2. Care a fost judecat, gândit încă o dată (pentru a fi aprofundat, corectat etc.). – V. rejudeca.

rejudecatului
REJUDECÁT, -Ă, rejudecați, -te, adj. 1. (Jur.; despre procese) Care s-a judecat din nou. 2. Care a fost judecat, gândit încă o dată (pentru a fi aprofundat, corectat etc.). – V. rejudeca.

rejudecau
REJUDECÁ, rejúdec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Pref. re- + judeca.

DOOM

*rejudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejúdecă

rejudecași
REJUDECÁ, rejúdec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Pref. re- + judeca.

DOOM

*rejudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejúdecă

rejudecați
REJUDECÁ, rejúdec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Pref. re- + judeca.

DOOM

*rejudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejúdecă

rejudecați
REJUDECÁT, -Ă, rejudecați, -te, adj. 1. (Jur.; despre procese) Care s-a judecat din nou. 2. Care a fost judecat, gândit încă o dată (pentru a fi aprofundat, corectat etc.). – V. rejudeca.

rejudecații
REJUDECÁT, -Ă, rejudecați, -te, adj. 1. (Jur.; despre procese) Care s-a judecat din nou. 2. Care a fost judecat, gândit încă o dată (pentru a fi aprofundat, corectat etc.). – V. rejudeca.

rejudecaților
REJUDECÁT, -Ă, rejudecați, -te, adj. 1. (Jur.; despre procese) Care s-a judecat din nou. 2. Care a fost judecat, gândit încă o dată (pentru a fi aprofundat, corectat etc.). – V. rejudeca.

rejudece
REJUDECÁ, rejúdec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Pref. re- + judeca.

DOOM

*rejudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejúdecă

rejudeci
REJUDECÁ, rejúdec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Pref. re- + judeca.

DOOM

*rejudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejúdecă

rejudecând
REJUDECÁ, rejúdec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Pref. re- + judeca.

DOOM

*rejudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejúdecă

rejudecînd
REJUDECÁ, rejúdec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Pref. re- + judeca.

DOOM

*rejudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejúdecă

rejudecări
REJUDECÁRE, rejudecări, s. f. Acțiunea de a rejudeca. – V. rejudeca.

rejudecării
REJUDECÁRE, rejudecări, s. f. Acțiunea de a rejudeca. – V. rejudeca.

rejudecările
REJUDECÁRE, rejudecări, s. f. Acțiunea de a rejudeca. – V. rejudeca.

rejudecărilor
REJUDECÁRE, rejudecări, s. f. Acțiunea de a rejudeca. – V. rejudeca.

relache
RELÁCHE s.n. v. relaș.

relaioare
RELAIÓR, -OÁRE, relaiori, -oare, s. m. și f. Fiecare dintre participanții la o probă de ștafetă. [Pr.: -la-ior] – Din fr. relayeur.

relaioarea
RELAIÓR, -OÁRE, relaiori, -oare, s. m. și f. Fiecare dintre participanții la o probă de ștafetă. [Pr.: -la-ior] – Din fr. relayeur.

relaioarei
RELAIÓR, -OÁRE, relaiori, -oare, s. m. și f. Fiecare dintre participanții la o probă de ștafetă. [Pr.: -la-ior] – Din fr. relayeur.

relaioarele
RELAIÓR, -OÁRE, relaiori, -oare, s. m. și f. Fiecare dintre participanții la o probă de ștafetă. [Pr.: -la-ior] – Din fr. relayeur.

relaioarelor
RELAIÓR, -OÁRE, relaiori, -oare, s. m. și f. Fiecare dintre participanții la o probă de ștafetă. [Pr.: -la-ior] – Din fr. relayeur.

relaior
RELAIÓR, -OÁRE, relaiori, -oare, s. m. și f. Fiecare dintre participanții la o probă de ștafetă. [Pr.: -la-ior] – Din fr. relayeur.

relaiori
RELAIÓR, -OÁRE, relaiori, -oare, s. m. și f. Fiecare dintre participanții la o probă de ștafetă. [Pr.: -la-ior] – Din fr. relayeur.

relaiorii
RELAIÓR, -OÁRE, relaiori, -oare, s. m. și f. Fiecare dintre participanții la o probă de ștafetă. [Pr.: -la-ior] – Din fr. relayeur.

relaiorilor
RELAIÓR, -OÁRE, relaiori, -oare, s. m. și f. Fiecare dintre participanții la o probă de ștafetă. [Pr.: -la-ior] – Din fr. relayeur.

relaiorul
RELAIÓR, -OÁRE, relaiori, -oare, s. m. și f. Fiecare dintre participanții la o probă de ștafetă. [Pr.: -la-ior] – Din fr. relayeur.

relaiorului
RELAIÓR, -OÁRE, relaiori, -oare, s. m. și f. Fiecare dintre participanții la o probă de ștafetă. [Pr.: -la-ior] – Din fr. relayeur.

relans
RELÁNS s.n. (La jocul de cărți) Nouă miză, mai mare decât a adversarului. [< fr. relance].

relansa
RELANSÁ, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mări miza la jocul de cărți. 2. Tranz. A arunca, a trimite înapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.

DOOM

relansá (a ~) vb., ind. prez. 3 relanseáză

relansai
RELANSÁ, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mări miza la jocul de cărți. 2. Tranz. A arunca, a trimite înapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.

DOOM

relansá (a ~) vb., ind. prez. 3 relanseáză

relansam
RELANSÁ, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mări miza la jocul de cărți. 2. Tranz. A arunca, a trimite înapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.

DOOM

relansá (a ~) vb., ind. prez. 3 relanseáză

relansare
RELANSÁ, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mări miza la jocul de cărți. 2. Tranz. A arunca, a trimite înapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.

DOOM

relansá (a ~) vb., ind. prez. 3 relanseáză

relansare
RELANSÁRE, relansări, s. f. Acțiunea de a relansa și rezultatul ei. – V. relansa.

DOOM

relansáre s. f., g.-d. art. relansắrii; pl. relansắri

relansarea
RELANSÁRE, relansări, s. f. Acțiunea de a relansa și rezultatul ei. – V. relansa.

DOOM

relansáre s. f., g.-d. art. relansắrii; pl. relansắri

relansară
RELANSÁ, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mări miza la jocul de cărți. 2. Tranz. A arunca, a trimite înapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.

DOOM

relansá (a ~) vb., ind. prez. 3 relanseáză

relansarăm
RELANSÁ, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mări miza la jocul de cărți. 2. Tranz. A arunca, a trimite înapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.

DOOM

relansá (a ~) vb., ind. prez. 3 relanseáză

relansarăți
RELANSÁ, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mări miza la jocul de cărți. 2. Tranz. A arunca, a trimite înapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.

DOOM

relansá (a ~) vb., ind. prez. 3 relanseáză

relansase
RELANSÁ, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mări miza la jocul de cărți. 2. Tranz. A arunca, a trimite înapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.

DOOM

relansá (a ~) vb., ind. prez. 3 relanseáză

relansasem
RELANSÁ, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mări miza la jocul de cărți. 2. Tranz. A arunca, a trimite înapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.

DOOM

relansá (a ~) vb., ind. prez. 3 relanseáză

relansaseră
RELANSÁ, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mări miza la jocul de cărți. 2. Tranz. A arunca, a trimite înapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.

DOOM

relansá (a ~) vb., ind. prez. 3 relanseáză

relansaserăm
RELANSÁ, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mări miza la jocul de cărți. 2. Tranz. A arunca, a trimite înapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.

DOOM

relansá (a ~) vb., ind. prez. 3 relanseáză

relansaserăți
RELANSÁ, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mări miza la jocul de cărți. 2. Tranz. A arunca, a trimite înapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.

DOOM

relansá (a ~) vb., ind. prez. 3 relanseáză

relansaseși
RELANSÁ, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mări miza la jocul de cărți. 2. Tranz. A arunca, a trimite înapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.

DOOM

relansá (a ~) vb., ind. prez. 3 relanseáză

relansaseți
RELANSÁ, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mări miza la jocul de cărți. 2. Tranz. A arunca, a trimite înapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.

DOOM

relansá (a ~) vb., ind. prez. 3 relanseáză

relansat
RELANSÁ, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mări miza la jocul de cărți. 2. Tranz. A arunca, a trimite înapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.

DOOM

relansá (a ~) vb., ind. prez. 3 relanseáză

relansat
RELANSÁ, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mări miza la jocul de cărți. 2. Tranz. A arunca, a trimite înapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.

relansau
RELANSÁ, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mări miza la jocul de cărți. 2. Tranz. A arunca, a trimite înapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.

DOOM

relansá (a ~) vb., ind. prez. 3 relanseáză

relansași
RELANSÁ, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mări miza la jocul de cărți. 2. Tranz. A arunca, a trimite înapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.

DOOM

relansá (a ~) vb., ind. prez. 3 relanseáză

relansați
RELANSÁ, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mări miza la jocul de cărți. 2. Tranz. A arunca, a trimite înapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.

DOOM

relansá (a ~) vb., ind. prez. 3 relanseáză

relansează
RELANSÁ, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mări miza la jocul de cărți. 2. Tranz. A arunca, a trimite înapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.

DOOM

relansá (a ~) vb., ind. prez. 3 relanseáză

relansez
RELANSÁ, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mări miza la jocul de cărți. 2. Tranz. A arunca, a trimite înapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.

DOOM

relansá (a ~) vb., ind. prez. 3 relanseáză

relanseze
RELANSÁ, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mări miza la jocul de cărți. 2. Tranz. A arunca, a trimite înapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.

DOOM

relansá (a ~) vb., ind. prez. 3 relanseáză

relansezi
RELANSÁ, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mări miza la jocul de cărți. 2. Tranz. A arunca, a trimite înapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.

DOOM

relansá (a ~) vb., ind. prez. 3 relanseáză

relansând
RELANSÁ, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mări miza la jocul de cărți. 2. Tranz. A arunca, a trimite înapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.

DOOM

relansá (a ~) vb., ind. prez. 3 relanseáză

relansînd
RELANSÁ, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mări miza la jocul de cărți. 2. Tranz. A arunca, a trimite înapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.

DOOM

relansá (a ~) vb., ind. prez. 3 relanseáză

relansări
RELANSÁRE, relansări, s. f. Acțiunea de a relansa și rezultatul ei. – V. relansa.

DOOM

relansáre s. f., g.-d. art. relansắrii; pl. relansắri

relansării
RELANSÁRE, relansări, s. f. Acțiunea de a relansa și rezultatul ei. – V. relansa.

DOOM

relansáre s. f., g.-d. art. relansắrii; pl. relansắri

relansările
RELANSÁRE, relansări, s. f. Acțiunea de a relansa și rezultatul ei. – V. relansa.

DOOM

relansáre s. f., g.-d. art. relansắrii; pl. relansắri

relansărilor
RELANSÁRE, relansări, s. f. Acțiunea de a relansa și rezultatul ei. – V. relansa.

DOOM

relansáre s. f., g.-d. art. relansắrii; pl. relansắri

relaps
RELÁPS adj., s.n. (Liv.) (Persoană) recăzută în erezie, în necredință. [< fr. relaps, cf. lat. relapsus].

relascoape
RELASCÓP, relascoape, s. n. (Silv.) Aparat folosit pentru determinarea înălțimii arborilor, a suprafeței de bază a arborilor la hectar, precum și a unor elemente topografice dintr-un arboret. – Et. nec.

DOOM

!relascóp (-las-cop/-la-scop) s. n., pl. relascoápe

relascoapele
RELASCÓP, relascoape, s. n. (Silv.) Aparat folosit pentru determinarea înălțimii arborilor, a suprafeței de bază a arborilor la hectar, precum și a unor elemente topografice dintr-un arboret. – Et. nec.

DOOM

!relascóp (-las-cop/-la-scop) s. n., pl. relascoápe

relascoapelor
RELASCÓP, relascoape, s. n. (Silv.) Aparat folosit pentru determinarea înălțimii arborilor, a suprafeței de bază a arborilor la hectar, precum și a unor elemente topografice dintr-un arboret. – Et. nec.

DOOM

!relascóp (-las-cop/-la-scop) s. n., pl. relascoápe

relascop
RELASCÓP, relascoape, s. n. (Silv.) Aparat folosit pentru determinarea înălțimii arborilor, a suprafeței de bază a arborilor la hectar, precum și a unor elemente topografice dintr-un arboret. – Et. nec.

DOOM

!relascóp (-las-cop/-la-scop) s. n., pl. relascoápe

relascopul
RELASCÓP, relascoape, s. n. (Silv.) Aparat folosit pentru determinarea înălțimii arborilor, a suprafeței de bază a arborilor la hectar, precum și a unor elemente topografice dintr-un arboret. – Et. nec.

DOOM

!relascóp (-las-cop/-la-scop) s. n., pl. relascoápe

relascopului
RELASCÓP, relascoape, s. n. (Silv.) Aparat folosit pentru determinarea înălțimii arborilor, a suprafeței de bază a arborilor la hectar, precum și a unor elemente topografice dintr-un arboret. – Et. nec.

DOOM

!relascóp (-las-cop/-la-scop) s. n., pl. relascoápe

relata
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.

DOOM

relatá (a ~) vb., ind. prez. 3 relateáză

relatai
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.

DOOM

relatá (a ~) vb., ind. prez. 3 relateáză

relatam
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.

DOOM

relatá (a ~) vb., ind. prez. 3 relateáză

relatare
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.

DOOM

relatá (a ~) vb., ind. prez. 3 relateáză

relatare
RELATÁRE, relatări, s. f. Acțiunea de a relata și rezultatul ei; povestire, expunere, istorisire. Scrierea... va păstra forma unei relatări de călătorie. ALECSANDRI, S. 29.

DOOM

relatáre s. f., g.-d. art. relatắrii; pl. relatắri

relatarea
RELATÁRE, relatări, s. f. Acțiunea de a relata și rezultatul ei; povestire, expunere, istorisire. Scrierea... va păstra forma unei relatări de călătorie. ALECSANDRI, S. 29.

DOOM

relatáre s. f., g.-d. art. relatắrii; pl. relatắri

relatară
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.

DOOM

relatá (a ~) vb., ind. prez. 3 relateáză

relatarăm
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.

DOOM

relatá (a ~) vb., ind. prez. 3 relateáză

relatarăți
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.

DOOM

relatá (a ~) vb., ind. prez. 3 relateáză

relatase
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.

DOOM

relatá (a ~) vb., ind. prez. 3 relateáză

relatasem
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.

DOOM

relatá (a ~) vb., ind. prez. 3 relateáză

relataseră
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.

DOOM

relatá (a ~) vb., ind. prez. 3 relateáză

relataserăm
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.

DOOM

relatá (a ~) vb., ind. prez. 3 relateáză

relataserăți
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.

DOOM

relatá (a ~) vb., ind. prez. 3 relateáză

relataseși
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.

DOOM

relatá (a ~) vb., ind. prez. 3 relateáză

relataseți
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.

DOOM

relatá (a ~) vb., ind. prez. 3 relateáză

relatat
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.

DOOM

relatá (a ~) vb., ind. prez. 3 relateáză

relatat
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.

relatativ
RELATATÍV, -Ă adj. Cu caracter de relatare. [Et. incertă].

relatativa
RELATATÍV, -Ă adj. Cu caracter de relatare. [Et. incertă].

relatative
RELATATÍV, -Ă adj. Cu caracter de relatare. [Et. incertă].

relatativei
RELATATÍV, -Ă adj. Cu caracter de relatare. [Et. incertă].

relatativele
RELATATÍV, -Ă adj. Cu caracter de relatare. [Et. incertă].

relatativelor
RELATATÍV, -Ă adj. Cu caracter de relatare. [Et. incertă].

relatativi
RELATATÍV, -Ă adj. Cu caracter de relatare. [Et. incertă].

relatativii
RELATATÍV, -Ă adj. Cu caracter de relatare. [Et. incertă].

relatativilor
RELATATÍV, -Ă adj. Cu caracter de relatare. [Et. incertă].

relatativul
RELATATÍV, -Ă adj. Cu caracter de relatare. [Et. incertă].

relatativului
RELATATÍV, -Ă adj. Cu caracter de relatare. [Et. incertă].

relatau
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.

DOOM

relatá (a ~) vb., ind. prez. 3 relateáză

relatași
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.

DOOM

relatá (a ~) vb., ind. prez. 3 relateáză

relatați
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.

DOOM

relatá (a ~) vb., ind. prez. 3 relateáză

relatează
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.

DOOM

relatá (a ~) vb., ind. prez. 3 relateáză

relatez
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.

DOOM

relatá (a ~) vb., ind. prez. 3 relateáză

relateze
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.

DOOM

relatá (a ~) vb., ind. prez. 3 relateáză

relatezi
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.

DOOM

relatá (a ~) vb., ind. prez. 3 relateáză

relativ
RELATÍV, -Ă, relativi, -e, adj. 1. Care se referă, se raportează la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. ◊ (Gram.) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face legătura dintre propoziții subordonate și cuvinte din propozițiile regente pe care le determină. Propoziție relativă (și substantivat, f.) = a) propoziție subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ; b) propoziție atributivă. ◊ Loc. prep. Relativ la... = în legătură cu..., referitor la..., cu privire la... 2. Care are o valoare dependentă de anumite condiții, de un sistem de referință etc.; evaluat, determinat cu aproximație; condiționat, limitat, variabil. ◊ Cronologie relativă = cronologie care stabilește că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără să poată preciza cu exactitate data. Mișcare relativă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil. ♦ Care depinde de un termen în absența căruia ar fi fără sens. ♦ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai puțin, aproape. 3. Care privește relația dintre termeni considerați independenți de această relație. ♦ Care nu există decât în relație cu altceva. – Din fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ.

DOOM

relatív adj. m., pl. relatívi; f. relatívă, pl. relatíve

relativa
RELATÍV, -Ă, relativi, -e, adj. 1. Care se referă, se raportează la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. ◊ (Gram.) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face legătura dintre propoziții subordonate și cuvinte din propozițiile regente pe care le determină. Propoziție relativă (și substantivat, f.) = a) propoziție subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ; b) propoziție atributivă. ◊ Loc. prep. Relativ la... = în legătură cu..., referitor la..., cu privire la... 2. Care are o valoare dependentă de anumite condiții, de un sistem de referință etc.; evaluat, determinat cu aproximație; condiționat, limitat, variabil. ◊ Cronologie relativă = cronologie care stabilește că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără să poată preciza cu exactitate data. Mișcare relativă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil. ♦ Care depinde de un termen în absența căruia ar fi fără sens. ♦ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai puțin, aproape. 3. Care privește relația dintre termeni considerați independenți de această relație. ♦ Care nu există decât în relație cu altceva. – Din fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ.

DOOM

relatív adj. m., pl. relatívi; f. relatívă, pl. relatíve

relative
RELATÍV, -Ă, relativi, -e, adj. 1. Care se referă, se raportează la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. ◊ (Gram.) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face legătura dintre propoziții subordonate și cuvinte din propozițiile regente pe care le determină. Propoziție relativă (și substantivat, f.) = a) propoziție subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ; b) propoziție atributivă. ◊ Loc. prep. Relativ la... = în legătură cu..., referitor la..., cu privire la... 2. Care are o valoare dependentă de anumite condiții, de un sistem de referință etc.; evaluat, determinat cu aproximație; condiționat, limitat, variabil. ◊ Cronologie relativă = cronologie care stabilește că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără să poată preciza cu exactitate data. Mișcare relativă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil. ♦ Care depinde de un termen în absența căruia ar fi fără sens. ♦ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai puțin, aproape. 3. Care privește relația dintre termeni considerați independenți de această relație. ♦ Care nu există decât în relație cu altceva. – Din fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ.

DOOM

relatív adj. m., pl. relatívi; f. relatívă, pl. relatíve

relativei
RELATÍV, -Ă, relativi, -e, adj. 1. Care se referă, se raportează la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. ◊ (Gram.) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face legătura dintre propoziții subordonate și cuvinte din propozițiile regente pe care le determină. Propoziție relativă (și substantivat, f.) = a) propoziție subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ; b) propoziție atributivă. ◊ Loc. prep. Relativ la... = în legătură cu..., referitor la..., cu privire la... 2. Care are o valoare dependentă de anumite condiții, de un sistem de referință etc.; evaluat, determinat cu aproximație; condiționat, limitat, variabil. ◊ Cronologie relativă = cronologie care stabilește că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără să poată preciza cu exactitate data. Mișcare relativă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil. ♦ Care depinde de un termen în absența căruia ar fi fără sens. ♦ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai puțin, aproape. 3. Care privește relația dintre termeni considerați independenți de această relație. ♦ Care nu există decât în relație cu altceva. – Din fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ.

DOOM

relatív adj. m., pl. relatívi; f. relatívă, pl. relatíve

relativele
RELATÍV, -Ă, relativi, -e, adj. 1. Care se referă, se raportează la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. ◊ (Gram.) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face legătura dintre propoziții subordonate și cuvinte din propozițiile regente pe care le determină. Propoziție relativă (și substantivat, f.) = a) propoziție subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ; b) propoziție atributivă. ◊ Loc. prep. Relativ la... = în legătură cu..., referitor la..., cu privire la... 2. Care are o valoare dependentă de anumite condiții, de un sistem de referință etc.; evaluat, determinat cu aproximație; condiționat, limitat, variabil. ◊ Cronologie relativă = cronologie care stabilește că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără să poată preciza cu exactitate data. Mișcare relativă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil. ♦ Care depinde de un termen în absența căruia ar fi fără sens. ♦ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai puțin, aproape. 3. Care privește relația dintre termeni considerați independenți de această relație. ♦ Care nu există decât în relație cu altceva. – Din fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ.

DOOM

relatív adj. m., pl. relatívi; f. relatívă, pl. relatíve

relativelor
RELATÍV, -Ă, relativi, -e, adj. 1. Care se referă, se raportează la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. ◊ (Gram.) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face legătura dintre propoziții subordonate și cuvinte din propozițiile regente pe care le determină. Propoziție relativă (și substantivat, f.) = a) propoziție subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ; b) propoziție atributivă. ◊ Loc. prep. Relativ la... = în legătură cu..., referitor la..., cu privire la... 2. Care are o valoare dependentă de anumite condiții, de un sistem de referință etc.; evaluat, determinat cu aproximație; condiționat, limitat, variabil. ◊ Cronologie relativă = cronologie care stabilește că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără să poată preciza cu exactitate data. Mișcare relativă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil. ♦ Care depinde de un termen în absența căruia ar fi fără sens. ♦ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai puțin, aproape. 3. Care privește relația dintre termeni considerați independenți de această relație. ♦ Care nu există decât în relație cu altceva. – Din fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ.

DOOM

relatív adj. m., pl. relatívi; f. relatívă, pl. relatíve

relativi
RELATÍV, -Ă, relativi, -e, adj. 1. Care se referă, se raportează la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. ◊ (Gram.) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face legătura dintre propoziții subordonate și cuvinte din propozițiile regente pe care le determină. Propoziție relativă (și substantivat, f.) = a) propoziție subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ; b) propoziție atributivă. ◊ Loc. prep. Relativ la... = în legătură cu..., referitor la..., cu privire la... 2. Care are o valoare dependentă de anumite condiții, de un sistem de referință etc.; evaluat, determinat cu aproximație; condiționat, limitat, variabil. ◊ Cronologie relativă = cronologie care stabilește că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără să poată preciza cu exactitate data. Mișcare relativă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil. ♦ Care depinde de un termen în absența căruia ar fi fără sens. ♦ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai puțin, aproape. 3. Care privește relația dintre termeni considerați independenți de această relație. ♦ Care nu există decât în relație cu altceva. – Din fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ.

DOOM

relatív adj. m., pl. relatívi; f. relatívă, pl. relatíve

relativii
RELATÍV, -Ă, relativi, -e, adj. 1. Care se referă, se raportează la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. ◊ (Gram.) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face legătura dintre propoziții subordonate și cuvinte din propozițiile regente pe care le determină. Propoziție relativă (și substantivat, f.) = a) propoziție subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ; b) propoziție atributivă. ◊ Loc. prep. Relativ la... = în legătură cu..., referitor la..., cu privire la... 2. Care are o valoare dependentă de anumite condiții, de un sistem de referință etc.; evaluat, determinat cu aproximație; condiționat, limitat, variabil. ◊ Cronologie relativă = cronologie care stabilește că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără să poată preciza cu exactitate data. Mișcare relativă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil. ♦ Care depinde de un termen în absența căruia ar fi fără sens. ♦ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai puțin, aproape. 3. Care privește relația dintre termeni considerați independenți de această relație. ♦ Care nu există decât în relație cu altceva. – Din fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ.

DOOM

relatív adj. m., pl. relatívi; f. relatívă, pl. relatíve

relativilor
RELATÍV, -Ă, relativi, -e, adj. 1. Care se referă, se raportează la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. ◊ (Gram.) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face legătura dintre propoziții subordonate și cuvinte din propozițiile regente pe care le determină. Propoziție relativă (și substantivat, f.) = a) propoziție subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ; b) propoziție atributivă. ◊ Loc. prep. Relativ la... = în legătură cu..., referitor la..., cu privire la... 2. Care are o valoare dependentă de anumite condiții, de un sistem de referință etc.; evaluat, determinat cu aproximație; condiționat, limitat, variabil. ◊ Cronologie relativă = cronologie care stabilește că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără să poată preciza cu exactitate data. Mișcare relativă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil. ♦ Care depinde de un termen în absența căruia ar fi fără sens. ♦ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai puțin, aproape. 3. Care privește relația dintre termeni considerați independenți de această relație. ♦ Care nu există decât în relație cu altceva. – Din fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ.

DOOM

relatív adj. m., pl. relatívi; f. relatívă, pl. relatíve

relativism
RELATIVÍSM s. n. Doctrină potrivit căreia nu există standarde universale în chestiunea valorilor, adevărul însuși fiind relativ la punctul de vedere al subiectului. ♦ Relativitate. – Din fr. relativisme.

DOOM

relativísm s. n.

relativismul
RELATIVÍSM s. n. Doctrină potrivit căreia nu există standarde universale în chestiunea valorilor, adevărul însuși fiind relativ la punctul de vedere al subiectului. ♦ Relativitate. – Din fr. relativisme.

DOOM

relativísm s. n.

relativismului
RELATIVÍSM s. n. Doctrină potrivit căreia nu există standarde universale în chestiunea valorilor, adevărul însuși fiind relativ la punctul de vedere al subiectului. ♦ Relativitate. – Din fr. relativisme.

DOOM

relativísm s. n.

relativist
RELATIVÍST, -Ă, relativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la relativism, care ține de relativism. 2. S. m. și f. Adept al relativismului. 3. Adj. Referitor la teoria relativității, la efectele prevăzute de această teorie. – Din fr. relativiste.

DOOM

relativíst adj. m., s. m., pl. relativíști; adj. f., s. f. relativístă, pl. relativíste

relativist
RELATIVÍST, -Ă, relativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la relativism, care ține de relativism. 2. S. m. și f. Adept al relativismului. 3. Adj. Referitor la teoria relativității, la efectele prevăzute de această teorie. – Din fr. relativiste.

DOOM

relativíst adj. m., s. m., pl. relativíști; adj. f., s. f. relativístă, pl. relativíste

relativista
RELATIVÍST, -Ă, relativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la relativism, care ține de relativism. 2. S. m. și f. Adept al relativismului. 3. Adj. Referitor la teoria relativității, la efectele prevăzute de această teorie. – Din fr. relativiste.

DOOM

relativíst adj. m., s. m., pl. relativíști; adj. f., s. f. relativístă, pl. relativíste

relativista
RELATIVÍST, -Ă, relativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la relativism, care ține de relativism. 2. S. m. și f. Adept al relativismului. 3. Adj. Referitor la teoria relativității, la efectele prevăzute de această teorie. – Din fr. relativiste.

DOOM

relativíst adj. m., s. m., pl. relativíști; adj. f., s. f. relativístă, pl. relativíste

relativiste
RELATIVÍST, -Ă, relativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la relativism, care ține de relativism. 2. S. m. și f. Adept al relativismului. 3. Adj. Referitor la teoria relativității, la efectele prevăzute de această teorie. – Din fr. relativiste.

DOOM

relativíst adj. m., s. m., pl. relativíști; adj. f., s. f. relativístă, pl. relativíste

relativiste
RELATIVÍST, -Ă, relativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la relativism, care ține de relativism. 2. S. m. și f. Adept al relativismului. 3. Adj. Referitor la teoria relativității, la efectele prevăzute de această teorie. – Din fr. relativiste.

DOOM

relativíst adj. m., s. m., pl. relativíști; adj. f., s. f. relativístă, pl. relativíste

relativistei
RELATIVÍST, -Ă, relativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la relativism, care ține de relativism. 2. S. m. și f. Adept al relativismului. 3. Adj. Referitor la teoria relativității, la efectele prevăzute de această teorie. – Din fr. relativiste.

DOOM

relativíst adj. m., s. m., pl. relativíști; adj. f., s. f. relativístă, pl. relativíste

relativistei
RELATIVÍST, -Ă, relativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la relativism, care ține de relativism. 2. S. m. și f. Adept al relativismului. 3. Adj. Referitor la teoria relativității, la efectele prevăzute de această teorie. – Din fr. relativiste.

DOOM

relativíst adj. m., s. m., pl. relativíști; adj. f., s. f. relativístă, pl. relativíste

relativistele
RELATIVÍST, -Ă, relativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la relativism, care ține de relativism. 2. S. m. și f. Adept al relativismului. 3. Adj. Referitor la teoria relativității, la efectele prevăzute de această teorie. – Din fr. relativiste.

DOOM

relativíst adj. m., s. m., pl. relativíști; adj. f., s. f. relativístă, pl. relativíste

relativistele
RELATIVÍST, -Ă, relativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la relativism, care ține de relativism. 2. S. m. și f. Adept al relativismului. 3. Adj. Referitor la teoria relativității, la efectele prevăzute de această teorie. – Din fr. relativiste.

DOOM

relativíst adj. m., s. m., pl. relativíști; adj. f., s. f. relativístă, pl. relativíste

relativistelor
RELATIVÍST, -Ă, relativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la relativism, care ține de relativism. 2. S. m. și f. Adept al relativismului. 3. Adj. Referitor la teoria relativității, la efectele prevăzute de această teorie. – Din fr. relativiste.

DOOM

relativíst adj. m., s. m., pl. relativíști; adj. f., s. f. relativístă, pl. relativíste

relativistelor
RELATIVÍST, -Ă, relativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la relativism, care ține de relativism. 2. S. m. și f. Adept al relativismului. 3. Adj. Referitor la teoria relativității, la efectele prevăzute de această teorie. – Din fr. relativiste.

DOOM

relativíst adj. m., s. m., pl. relativíști; adj. f., s. f. relativístă, pl. relativíste

relativistul
RELATIVÍST, -Ă, relativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la relativism, care ține de relativism. 2. S. m. și f. Adept al relativismului. 3. Adj. Referitor la teoria relativității, la efectele prevăzute de această teorie. – Din fr. relativiste.

DOOM

relativíst adj. m., s. m., pl. relativíști; adj. f., s. f. relativístă, pl. relativíste

relativistul
RELATIVÍST, -Ă, relativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la relativism, care ține de relativism. 2. S. m. și f. Adept al relativismului. 3. Adj. Referitor la teoria relativității, la efectele prevăzute de această teorie. – Din fr. relativiste.

DOOM

relativíst adj. m., s. m., pl. relativíști; adj. f., s. f. relativístă, pl. relativíste

relativistului
RELATIVÍST, -Ă, relativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la relativism, care ține de relativism. 2. S. m. și f. Adept al relativismului. 3. Adj. Referitor la teoria relativității, la efectele prevăzute de această teorie. – Din fr. relativiste.

DOOM

relativíst adj. m., s. m., pl. relativíști; adj. f., s. f. relativístă, pl. relativíste

relativistului
RELATIVÍST, -Ă, relativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la relativism, care ține de relativism. 2. S. m. și f. Adept al relativismului. 3. Adj. Referitor la teoria relativității, la efectele prevăzute de această teorie. – Din fr. relativiste.

DOOM

relativíst adj. m., s. m., pl. relativíști; adj. f., s. f. relativístă, pl. relativíste

relativitate
RELATIVITÁTE s. f. 1. Faptul de a fi relativ. 2. Proprietate a mărimilor fizice de a depinde de condițiile concrete în care se efectuează măsurarea lor sau de sistemul de referință la care sunt raportate. ◊ Teoria relativității = teorie fizică a interdependenței dintre spațiu, timp și materia în mișcare, cuprinzând legi valabile atât pentru viteze mici de deplasare ale corpurilor, cât și pentru viteze relative foarte mari, comparabile cu viteza luminii. – Din fr. relativité.

DOOM

relativitáte s. f., g.-d. art. relativitắții

relativitatea
RELATIVITÁTE s. f. 1. Faptul de a fi relativ. 2. Proprietate a mărimilor fizice de a depinde de condițiile concrete în care se efectuează măsurarea lor sau de sistemul de referință la care sunt raportate. ◊ Teoria relativității = teorie fizică a interdependenței dintre spațiu, timp și materia în mișcare, cuprinzând legi valabile atât pentru viteze mici de deplasare ale corpurilor, cât și pentru viteze relative foarte mari, comparabile cu viteza luminii. – Din fr. relativité.

DOOM

relativitáte s. f., g.-d. art. relativitắții

relativități
RELATIVITÁTE s. f. 1. Faptul de a fi relativ. 2. Proprietate a mărimilor fizice de a depinde de condițiile concrete în care se efectuează măsurarea lor sau de sistemul de referință la care sunt raportate. ◊ Teoria relativității = teorie fizică a interdependenței dintre spațiu, timp și materia în mișcare, cuprinzând legi valabile atât pentru viteze mici de deplasare ale corpurilor, cât și pentru viteze relative foarte mari, comparabile cu viteza luminii. – Din fr. relativité.

DOOM

relativitáte s. f., g.-d. art. relativitắții

relativității
RELATIVITÁTE s. f. 1. Faptul de a fi relativ. 2. Proprietate a mărimilor fizice de a depinde de condițiile concrete în care se efectuează măsurarea lor sau de sistemul de referință la care sunt raportate. ◊ Teoria relativității = teorie fizică a interdependenței dintre spațiu, timp și materia în mișcare, cuprinzând legi valabile atât pentru viteze mici de deplasare ale corpurilor, cât și pentru viteze relative foarte mari, comparabile cu viteza luminii. – Din fr. relativité.

DOOM

relativitáte s. f., g.-d. art. relativitắții

relativiza
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

DOOM

relativizá (a ~) vb., ind. prez. 3 relativizeáză

relativizai
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

DOOM

relativizá (a ~) vb., ind. prez. 3 relativizeáză

relativizam
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

DOOM

relativizá (a ~) vb., ind. prez. 3 relativizeáză

relativizare
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

DOOM

relativizá (a ~) vb., ind. prez. 3 relativizeáză

relativizare
RELATIVIZÁRE, relativizări, s. f. Acțiunea de a (se) relativiza și rezultatul ei. – V. relativiza.

DOOM

*relativizáre s. f., g.-d. art. relativizắrii; pl. relativizắri

relativizarea
RELATIVIZÁRE, relativizări, s. f. Acțiunea de a (se) relativiza și rezultatul ei. – V. relativiza.

DOOM

*relativizáre s. f., g.-d. art. relativizắrii; pl. relativizắri

relativizară
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

DOOM

relativizá (a ~) vb., ind. prez. 3 relativizeáză

relativizarăm
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

DOOM

relativizá (a ~) vb., ind. prez. 3 relativizeáză

relativizarăți
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

DOOM

relativizá (a ~) vb., ind. prez. 3 relativizeáză

relativizase
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

DOOM

relativizá (a ~) vb., ind. prez. 3 relativizeáză

relativizasem
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

DOOM

relativizá (a ~) vb., ind. prez. 3 relativizeáză

relativizaseră
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

DOOM

relativizá (a ~) vb., ind. prez. 3 relativizeáză

relativizaserăm
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

DOOM

relativizá (a ~) vb., ind. prez. 3 relativizeáză

relativizaserăți
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

DOOM

relativizá (a ~) vb., ind. prez. 3 relativizeáză

relativizaseși
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

DOOM

relativizá (a ~) vb., ind. prez. 3 relativizeáză

relativizaseți
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

DOOM

relativizá (a ~) vb., ind. prez. 3 relativizeáză

relativizat
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

DOOM

relativizá (a ~) vb., ind. prez. 3 relativizeáză

relativizat
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

relativizau
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

DOOM

relativizá (a ~) vb., ind. prez. 3 relativizeáză

relativizași
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

DOOM

relativizá (a ~) vb., ind. prez. 3 relativizeáză

relativizați
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

DOOM

relativizá (a ~) vb., ind. prez. 3 relativizeáză

relativizează
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

DOOM

relativizá (a ~) vb., ind. prez. 3 relativizeáză

relativizez
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

DOOM

relativizá (a ~) vb., ind. prez. 3 relativizeáză

relativizeze
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

DOOM

relativizá (a ~) vb., ind. prez. 3 relativizeáză

relativizezi
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

DOOM

relativizá (a ~) vb., ind. prez. 3 relativizeáză

relativizând
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

DOOM

relativizá (a ~) vb., ind. prez. 3 relativizeáză

relativizînd
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

DOOM

relativizá (a ~) vb., ind. prez. 3 relativizeáză

relativizări
RELATIVIZÁRE, relativizări, s. f. Acțiunea de a (se) relativiza și rezultatul ei. – V. relativiza.

DOOM

*relativizáre s. f., g.-d. art. relativizắrii; pl. relativizắri

relativizării
RELATIVIZÁRE, relativizări, s. f. Acțiunea de a (se) relativiza și rezultatul ei. – V. relativiza.

DOOM

*relativizáre s. f., g.-d. art. relativizắrii; pl. relativizắri

relativizările
RELATIVIZÁRE, relativizări, s. f. Acțiunea de a (se) relativiza și rezultatul ei. – V. relativiza.

DOOM

*relativizáre s. f., g.-d. art. relativizắrii; pl. relativizắri

relativizărilor
RELATIVIZÁRE, relativizări, s. f. Acțiunea de a (se) relativiza și rezultatul ei. – V. relativiza.

DOOM

*relativizáre s. f., g.-d. art. relativizắrii; pl. relativizắri

relativiști
RELATIVÍST, -Ă, relativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la relativism, care ține de relativism. 2. S. m. și f. Adept al relativismului. 3. Adj. Referitor la teoria relativității, la efectele prevăzute de această teorie. – Din fr. relativiste.

DOOM

relativíst adj. m., s. m., pl. relativíști; adj. f., s. f. relativístă, pl. relativíste

relativiști
RELATIVÍST, -Ă, relativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la relativism, care ține de relativism. 2. S. m. și f. Adept al relativismului. 3. Adj. Referitor la teoria relativității, la efectele prevăzute de această teorie. – Din fr. relativiste.

DOOM

relativíst adj. m., s. m., pl. relativíști; adj. f., s. f. relativístă, pl. relativíste

relativiștii
RELATIVÍST, -Ă, relativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la relativism, care ține de relativism. 2. S. m. și f. Adept al relativismului. 3. Adj. Referitor la teoria relativității, la efectele prevăzute de această teorie. – Din fr. relativiste.

DOOM

relativíst adj. m., s. m., pl. relativíști; adj. f., s. f. relativístă, pl. relativíste

relativiștii
RELATIVÍST, -Ă, relativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la relativism, care ține de relativism. 2. S. m. și f. Adept al relativismului. 3. Adj. Referitor la teoria relativității, la efectele prevăzute de această teorie. – Din fr. relativiste.

DOOM

relativíst adj. m., s. m., pl. relativíști; adj. f., s. f. relativístă, pl. relativíste

relativiștilor
RELATIVÍST, -Ă, relativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la relativism, care ține de relativism. 2. S. m. și f. Adept al relativismului. 3. Adj. Referitor la teoria relativității, la efectele prevăzute de această teorie. – Din fr. relativiste.

DOOM

relativíst adj. m., s. m., pl. relativíști; adj. f., s. f. relativístă, pl. relativíste

relativiștilor
RELATIVÍST, -Ă, relativiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la relativism, care ține de relativism. 2. S. m. și f. Adept al relativismului. 3. Adj. Referitor la teoria relativității, la efectele prevăzute de această teorie. – Din fr. relativiste.

DOOM

relativíst adj. m., s. m., pl. relativíști; adj. f., s. f. relativístă, pl. relativíste

relativul
RELATÍV, -Ă, relativi, -e, adj. 1. Care se referă, se raportează la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. ◊ (Gram.) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face legătura dintre propoziții subordonate și cuvinte din propozițiile regente pe care le determină. Propoziție relativă (și substantivat, f.) = a) propoziție subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ; b) propoziție atributivă. ◊ Loc. prep. Relativ la... = în legătură cu..., referitor la..., cu privire la... 2. Care are o valoare dependentă de anumite condiții, de un sistem de referință etc.; evaluat, determinat cu aproximație; condiționat, limitat, variabil. ◊ Cronologie relativă = cronologie care stabilește că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără să poată preciza cu exactitate data. Mișcare relativă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil. ♦ Care depinde de un termen în absența căruia ar fi fără sens. ♦ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai puțin, aproape. 3. Care privește relația dintre termeni considerați independenți de această relație. ♦ Care nu există decât în relație cu altceva. – Din fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ.

DOOM

relatív adj. m., pl. relatívi; f. relatívă, pl. relatíve

relativului
RELATÍV, -Ă, relativi, -e, adj. 1. Care se referă, se raportează la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. ◊ (Gram.) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face legătura dintre propoziții subordonate și cuvinte din propozițiile regente pe care le determină. Propoziție relativă (și substantivat, f.) = a) propoziție subordonată introdusă printr-un pronume sau adverb relativ; b) propoziție atributivă. ◊ Loc. prep. Relativ la... = în legătură cu..., referitor la..., cu privire la... 2. Care are o valoare dependentă de anumite condiții, de un sistem de referință etc.; evaluat, determinat cu aproximație; condiționat, limitat, variabil. ◊ Cronologie relativă = cronologie care stabilește că un eveniment sau un fenomen a avut loc înaintea altuia sau după altul, fără să poată preciza cu exactitate data. Mișcare relativă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil. ♦ Care depinde de un termen în absența căruia ar fi fără sens. ♦ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai puțin, aproape. 3. Care privește relația dintre termeni considerați independenți de această relație. ♦ Care nu există decât în relație cu altceva. – Din fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ.

DOOM

relatív adj. m., pl. relatívi; f. relatívă, pl. relatíve

relatând
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.

DOOM

relatá (a ~) vb., ind. prez. 3 relateáză

relatînd
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.

DOOM

relatá (a ~) vb., ind. prez. 3 relateáză

relatări
RELATÁRE, relatări, s. f. Acțiunea de a relata și rezultatul ei; povestire, expunere, istorisire. Scrierea... va păstra forma unei relatări de călătorie. ALECSANDRI, S. 29.

DOOM

relatáre s. f., g.-d. art. relatắrii; pl. relatắri

relatării
RELATÁRE, relatări, s. f. Acțiunea de a relata și rezultatul ei; povestire, expunere, istorisire. Scrierea... va păstra forma unei relatări de călătorie. ALECSANDRI, S. 29.

DOOM

relatáre s. f., g.-d. art. relatắrii; pl. relatắri

relatările
RELATÁRE, relatări, s. f. Acțiunea de a relata și rezultatul ei; povestire, expunere, istorisire. Scrierea... va păstra forma unei relatări de călătorie. ALECSANDRI, S. 29.

DOOM

relatáre s. f., g.-d. art. relatắrii; pl. relatắri

relatărilor
RELATÁRE, relatări, s. f. Acțiunea de a relata și rezultatul ei; povestire, expunere, istorisire. Scrierea... va păstra forma unei relatări de călătorie. ALECSANDRI, S. 29.

DOOM

relatáre s. f., g.-d. art. relatắrii; pl. relatắri

relax
RELÁX s.n. Stare de relaxare; relaxare. [< engl. relax].

relaxa
RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut). – Din fr. relaxer.

DOOM

relaxá (a ~) vb., ind. prez. 3 relaxeáză

relaxai
RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut). – Din fr. relaxer.

DOOM

relaxá (a ~) vb., ind. prez. 3 relaxeáză

relaxam
RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut). – Din fr. relaxer.

DOOM

relaxá (a ~) vb., ind. prez. 3 relaxeáză

relaxant
RELAXÁNT, -Ă, relaxanți, -te, adj., s. n. (Substanță, medicament, factor etc.) Care relaxează, destinde. – Relaxa + suf. -ant.

DOOM

relaxánt² s. n., pl. relaxánte

relaxanta
RELAXÁNT, -Ă, relaxanți, -te, adj., s. n. (Substanță, medicament, factor etc.) Care relaxează, destinde. – Relaxa + suf. -ant.

DOOM

relaxánt² s. n., pl. relaxánte

relaxante
RELAXÁNT, -Ă, relaxanți, -te, adj., s. n. (Substanță, medicament, factor etc.) Care relaxează, destinde. – Relaxa + suf. -ant.

DOOM

relaxánt² s. n., pl. relaxánte

relaxantei
RELAXÁNT, -Ă, relaxanți, -te, adj., s. n. (Substanță, medicament, factor etc.) Care relaxează, destinde. – Relaxa + suf. -ant.

DOOM

relaxánt² s. n., pl. relaxánte

relaxantele
RELAXÁNT, -Ă, relaxanți, -te, adj., s. n. (Substanță, medicament, factor etc.) Care relaxează, destinde. – Relaxa + suf. -ant.

DOOM

relaxánt² s. n., pl. relaxánte

relaxantelor
RELAXÁNT, -Ă, relaxanți, -te, adj., s. n. (Substanță, medicament, factor etc.) Care relaxează, destinde. – Relaxa + suf. -ant.

DOOM

relaxánt² s. n., pl. relaxánte

relaxantul
RELAXÁNT, -Ă, relaxanți, -te, adj., s. n. (Substanță, medicament, factor etc.) Care relaxează, destinde. – Relaxa + suf. -ant.

DOOM

relaxánt² s. n., pl. relaxánte

relaxantului
RELAXÁNT, -Ă, relaxanți, -te, adj., s. n. (Substanță, medicament, factor etc.) Care relaxează, destinde. – Relaxa + suf. -ant.

DOOM

relaxánt² s. n., pl. relaxánte

relaxanți
RELAXÁNT, -Ă, relaxanți, -te, adj., s. n. (Substanță, medicament, factor etc.) Care relaxează, destinde. – Relaxa + suf. -ant.

DOOM

relaxánt² s. n., pl. relaxánte

relaxanții
RELAXÁNT, -Ă, relaxanți, -te, adj., s. n. (Substanță, medicament, factor etc.) Care relaxează, destinde. – Relaxa + suf. -ant.

DOOM

relaxánt² s. n., pl. relaxánte

relaxanților
RELAXÁNT, -Ă, relaxanți, -te, adj., s. n. (Substanță, medicament, factor etc.) Care relaxează, destinde. – Relaxa + suf. -ant.

DOOM

relaxánt² s. n., pl. relaxánte

relaxare
RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut). – Din fr. relaxer.

DOOM

relaxá (a ~) vb., ind. prez. 3 relaxeáză

relaxare
RELAXÁRE, relaxări, s. f. Faptul de a (se) relaxa. – V. relaxa.

DOOM

relaxáre s. f., g.-d. art. relaxắrii; pl. relaxắri

relaxarea
RELAXÁRE, relaxări, s. f. Faptul de a (se) relaxa. – V. relaxa.

DOOM

relaxáre s. f., g.-d. art. relaxắrii; pl. relaxắri

relaxară
RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut). – Din fr. relaxer.

DOOM

relaxá (a ~) vb., ind. prez. 3 relaxeáză

relaxarăm
RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut). – Din fr. relaxer.

DOOM

relaxá (a ~) vb., ind. prez. 3 relaxeáză

relaxarăți
RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut). – Din fr. relaxer.

DOOM

relaxá (a ~) vb., ind. prez. 3 relaxeáză

relaxase
RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut). – Din fr. relaxer.

DOOM

relaxá (a ~) vb., ind. prez. 3 relaxeáză

relaxasem
RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut). – Din fr. relaxer.

DOOM

relaxá (a ~) vb., ind. prez. 3 relaxeáză

relaxaseră
RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut). – Din fr. relaxer.

DOOM

relaxá (a ~) vb., ind. prez. 3 relaxeáză

relaxaserăm
RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut). – Din fr. relaxer.

DOOM

relaxá (a ~) vb., ind. prez. 3 relaxeáză

relaxaserăți
RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut). – Din fr. relaxer.

DOOM

relaxá (a ~) vb., ind. prez. 3 relaxeáză

relaxaseși
RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut). – Din fr. relaxer.

DOOM

relaxá (a ~) vb., ind. prez. 3 relaxeáză

relaxaseți
RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut). – Din fr. relaxer.

DOOM

relaxá (a ~) vb., ind. prez. 3 relaxeáză

relaxat
RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut). – Din fr. relaxer.

DOOM

relaxá (a ~) vb., ind. prez. 3 relaxeáză

relaxat
RELAXÁT, -Ă, relaxați, -te, adj. 1. Destins, slăbit; scăzut. 2. (Despre corpuri plastice) Care are tensiunile mecanice scăzute fără varierea deformației. – V. relaxa.

relaxata
RELAXÁT, -Ă, relaxați, -te, adj. 1. Destins, slăbit; scăzut. 2. (Despre corpuri plastice) Care are tensiunile mecanice scăzute fără varierea deformației. – V. relaxa.

relaxate
RELAXÁT, -Ă, relaxați, -te, adj. 1. Destins, slăbit; scăzut. 2. (Despre corpuri plastice) Care are tensiunile mecanice scăzute fără varierea deformației. – V. relaxa.

relaxatei
RELAXÁT, -Ă, relaxați, -te, adj. 1. Destins, slăbit; scăzut. 2. (Despre corpuri plastice) Care are tensiunile mecanice scăzute fără varierea deformației. – V. relaxa.

relaxatele
RELAXÁT, -Ă, relaxați, -te, adj. 1. Destins, slăbit; scăzut. 2. (Despre corpuri plastice) Care are tensiunile mecanice scăzute fără varierea deformației. – V. relaxa.

relaxatelor
RELAXÁT, -Ă, relaxați, -te, adj. 1. Destins, slăbit; scăzut. 2. (Despre corpuri plastice) Care are tensiunile mecanice scăzute fără varierea deformației. – V. relaxa.

relaxatul
RELAXÁT, -Ă, relaxați, -te, adj. 1. Destins, slăbit; scăzut. 2. (Despre corpuri plastice) Care are tensiunile mecanice scăzute fără varierea deformației. – V. relaxa.

relaxatului
RELAXÁT, -Ă, relaxați, -te, adj. 1. Destins, slăbit; scăzut. 2. (Despre corpuri plastice) Care are tensiunile mecanice scăzute fără varierea deformației. – V. relaxa.

relaxau
RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut). – Din fr. relaxer.

DOOM

relaxá (a ~) vb., ind. prez. 3 relaxeáză

relaxași
RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut). – Din fr. relaxer.

DOOM

relaxá (a ~) vb., ind. prez. 3 relaxeáză

relaxați
RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut). – Din fr. relaxer.

DOOM

relaxá (a ~) vb., ind. prez. 3 relaxeáză

relaxați
RELAXÁT, -Ă, relaxați, -te, adj. 1. Destins, slăbit; scăzut. 2. (Despre corpuri plastice) Care are tensiunile mecanice scăzute fără varierea deformației. – V. relaxa.

relaxația
RELAXÁȚIE s.f. Relaxare. ♦ (Fiz.) Proces ireversibil prin care un sistem tinde, în anumite condiții, spre starea de echilibru termodinamic, electric etc. [Gen. -iei. / < fr. relaxation].

relaxație
RELAXÁȚIE s.f. Relaxare. ♦ (Fiz.) Proces ireversibil prin care un sistem tinde, în anumite condiții, spre starea de echilibru termodinamic, electric etc. [Gen. -iei. / < fr. relaxation].

relaxației
RELAXÁȚIE s.f. Relaxare. ♦ (Fiz.) Proces ireversibil prin care un sistem tinde, în anumite condiții, spre starea de echilibru termodinamic, electric etc. [Gen. -iei. / < fr. relaxation].

relaxații
RELAXÁT, -Ă, relaxați, -te, adj. 1. Destins, slăbit; scăzut. 2. (Despre corpuri plastice) Care are tensiunile mecanice scăzute fără varierea deformației. – V. relaxa.

relaxații
RELAXÁȚIE s.f. Relaxare. ♦ (Fiz.) Proces ireversibil prin care un sistem tinde, în anumite condiții, spre starea de echilibru termodinamic, electric etc. [Gen. -iei. / < fr. relaxation].

relaxațiile
RELAXÁȚIE s.f. Relaxare. ♦ (Fiz.) Proces ireversibil prin care un sistem tinde, în anumite condiții, spre starea de echilibru termodinamic, electric etc. [Gen. -iei. / < fr. relaxation].

relaxațiilor
RELAXÁȚIE s.f. Relaxare. ♦ (Fiz.) Proces ireversibil prin care un sistem tinde, în anumite condiții, spre starea de echilibru termodinamic, electric etc. [Gen. -iei. / < fr. relaxation].

relaxaților
RELAXÁT, -Ă, relaxați, -te, adj. 1. Destins, slăbit; scăzut. 2. (Despre corpuri plastice) Care are tensiunile mecanice scăzute fără varierea deformației. – V. relaxa.

relaxează
RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut). – Din fr. relaxer.

DOOM

relaxá (a ~) vb., ind. prez. 3 relaxeáză

relaxez
RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut). – Din fr. relaxer.

DOOM

relaxá (a ~) vb., ind. prez. 3 relaxeáză

relaxeze
RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut). – Din fr. relaxer.

DOOM

relaxá (a ~) vb., ind. prez. 3 relaxeáză

relaxezi
RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut). – Din fr. relaxer.

DOOM

relaxá (a ~) vb., ind. prez. 3 relaxeáză

relaxând
RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut). – Din fr. relaxer.

DOOM

relaxá (a ~) vb., ind. prez. 3 relaxeáză

relaxînd
RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut). – Din fr. relaxer.

DOOM

relaxá (a ~) vb., ind. prez. 3 relaxeáză

relaxă
RELÁXĂ, relaxe, s. f. Tip de saltea confecționată din burete de material plastic. – Denumire comercială.

relaxări
RELAXÁRE, relaxări, s. f. Faptul de a (se) relaxa. – V. relaxa.

DOOM

relaxáre s. f., g.-d. art. relaxắrii; pl. relaxắri

relaxării
RELAXÁRE, relaxări, s. f. Faptul de a (se) relaxa. – V. relaxa.

DOOM

relaxáre s. f., g.-d. art. relaxắrii; pl. relaxắri

relaxările
RELAXÁRE, relaxări, s. f. Faptul de a (se) relaxa. – V. relaxa.

DOOM

relaxáre s. f., g.-d. art. relaxắrii; pl. relaxắri

relaxărilor
RELAXÁRE, relaxări, s. f. Faptul de a (se) relaxa. – V. relaxa.

DOOM

relaxáre s. f., g.-d. art. relaxắrii; pl. relaxắri

relaș
RELÁȘ, relașuri, s. n. Suspendare temporară a reprezentațiilor unui teatru, ale unei opere etc.; zi sau interval de timp în care nu se dau reprezentații. – Din fr. relâche.

DOOM

reláș s. n., pl. reláșuri

relașul
RELÁȘ, relașuri, s. n. Suspendare temporară a reprezentațiilor unui teatru, ale unei opere etc.; zi sau interval de timp în care nu se dau reprezentații. – Din fr. relâche.

DOOM

reláș s. n., pl. reláșuri

relașului
RELÁȘ, relașuri, s. n. Suspendare temporară a reprezentațiilor unui teatru, ale unei opere etc.; zi sau interval de timp în care nu se dau reprezentații. – Din fr. relâche.

DOOM

reláș s. n., pl. reláșuri

relașuri
RELÁȘ, relașuri, s. n. Suspendare temporară a reprezentațiilor unui teatru, ale unei opere etc.; zi sau interval de timp în care nu se dau reprezentații. – Din fr. relâche.

DOOM

reláș s. n., pl. reláșuri

relașurile
RELÁȘ, relașuri, s. n. Suspendare temporară a reprezentațiilor unui teatru, ale unei opere etc.; zi sau interval de timp în care nu se dau reprezentații. – Din fr. relâche.

DOOM

reláș s. n., pl. reláșuri

relașurilor
RELÁȘ, relașuri, s. n. Suspendare temporară a reprezentațiilor unui teatru, ale unei opere etc.; zi sau interval de timp în care nu se dau reprezentații. – Din fr. relâche.

DOOM

reláș s. n., pl. reláșuri

relația
RELÁȚIE, relații, s. f. 1. Legătură, conexiune, raport între lucruri, fapte, idei, procese sau între însușirile acestora. ♦ (Log.) Conexiune între doi sau mai mulți termeni. Legătură între persoane, popoare, state. ◊ Relații de producție = raporturi economice care se stabilesc între oameni în procesul de producție a bunurilor materiale. Relații diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate între state, stabilite prin misiuni diplomatice permanente ale acestora. ♦ Legături de prietenie (cu oameni de seamă, influenți). 3. Expunere, informație, relatare. ◊ Loc. vb. A da relații = a informa, a relata. [Var.: (înv.) relațiúne s. f.] – Din fr. relation, lat. relatio, -onis, germ. Relation.

DOOM

reláție (-ți-e) s. f., art. reláția (-ți-a), g.-d. art. reláției; pl. reláții, art. reláțiile (-ți-i-)

relație
RELÁȚIE, relații, s. f. 1. Legătură, conexiune, raport între lucruri, fapte, idei, procese sau între însușirile acestora. ♦ (Log.) Conexiune între doi sau mai mulți termeni. Legătură între persoane, popoare, state. ◊ Relații de producție = raporturi economice care se stabilesc între oameni în procesul de producție a bunurilor materiale. Relații diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate între state, stabilite prin misiuni diplomatice permanente ale acestora. ♦ Legături de prietenie (cu oameni de seamă, influenți). 3. Expunere, informație, relatare. ◊ Loc. vb. A da relații = a informa, a relata. [Var.: (înv.) relațiúne s. f.] – Din fr. relation, lat. relatio, -onis, germ. Relation.

DOOM

reláție (-ți-e) s. f., art. reláția (-ți-a), g.-d. art. reláției; pl. reláții, art. reláțiile (-ți-i-)

relației
RELÁȚIE, relații, s. f. 1. Legătură, conexiune, raport între lucruri, fapte, idei, procese sau între însușirile acestora. ♦ (Log.) Conexiune între doi sau mai mulți termeni. Legătură între persoane, popoare, state. ◊ Relații de producție = raporturi economice care se stabilesc între oameni în procesul de producție a bunurilor materiale. Relații diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate între state, stabilite prin misiuni diplomatice permanente ale acestora. ♦ Legături de prietenie (cu oameni de seamă, influenți). 3. Expunere, informație, relatare. ◊ Loc. vb. A da relații = a informa, a relata. [Var.: (înv.) relațiúne s. f.] – Din fr. relation, lat. relatio, -onis, germ. Relation.

DOOM

reláție (-ți-e) s. f., art. reláția (-ți-a), g.-d. art. reláției; pl. reláții, art. reláțiile (-ți-i-)

relații
RELÁȚIE, relații, s. f. 1. Legătură, conexiune, raport între lucruri, fapte, idei, procese sau între însușirile acestora. ♦ (Log.) Conexiune între doi sau mai mulți termeni. Legătură între persoane, popoare, state. ◊ Relații de producție = raporturi economice care se stabilesc între oameni în procesul de producție a bunurilor materiale. Relații diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate între state, stabilite prin misiuni diplomatice permanente ale acestora. ♦ Legături de prietenie (cu oameni de seamă, influenți). 3. Expunere, informație, relatare. ◊ Loc. vb. A da relații = a informa, a relata. [Var.: (înv.) relațiúne s. f.] – Din fr. relation, lat. relatio, -onis, germ. Relation.

DOOM

reláție (-ți-e) s. f., art. reláția (-ți-a), g.-d. art. reláției; pl. reláții, art. reláțiile (-ți-i-)

relațiile
RELÁȚIE, relații, s. f. 1. Legătură, conexiune, raport între lucruri, fapte, idei, procese sau între însușirile acestora. ♦ (Log.) Conexiune între doi sau mai mulți termeni. Legătură între persoane, popoare, state. ◊ Relații de producție = raporturi economice care se stabilesc între oameni în procesul de producție a bunurilor materiale. Relații diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate între state, stabilite prin misiuni diplomatice permanente ale acestora. ♦ Legături de prietenie (cu oameni de seamă, influenți). 3. Expunere, informație, relatare. ◊ Loc. vb. A da relații = a informa, a relata. [Var.: (înv.) relațiúne s. f.] – Din fr. relation, lat. relatio, -onis, germ. Relation.

DOOM

reláție (-ți-e) s. f., art. reláția (-ți-a), g.-d. art. reláției; pl. reláții, art. reláțiile (-ți-i-)

relațiilor
RELÁȚIE, relații, s. f. 1. Legătură, conexiune, raport între lucruri, fapte, idei, procese sau între însușirile acestora. ♦ (Log.) Conexiune între doi sau mai mulți termeni. Legătură între persoane, popoare, state. ◊ Relații de producție = raporturi economice care se stabilesc între oameni în procesul de producție a bunurilor materiale. Relații diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate între state, stabilite prin misiuni diplomatice permanente ale acestora. ♦ Legături de prietenie (cu oameni de seamă, influenți). 3. Expunere, informație, relatare. ◊ Loc. vb. A da relații = a informa, a relata. [Var.: (înv.) relațiúne s. f.] – Din fr. relation, lat. relatio, -onis, germ. Relation.

DOOM

reláție (-ți-e) s. f., art. reláția (-ți-a), g.-d. art. reláției; pl. reláții, art. reláțiile (-ți-i-)

relaționa
RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

DOOM

*relaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 relaționeáză

relaționai
RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

DOOM

*relaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 relaționeáză

relațional
RELAȚIONÁL, -Ă, relaționali, -e, adj. De relație, care stabilește o relație. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. relationnel, engl. relational.

DOOM

*relaționál (-ți-o-) adj. m., pl. relaționáli; f. relaționálă, pl. relaționále

relaționala
RELAȚIONÁL, -Ă, relaționali, -e, adj. De relație, care stabilește o relație. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. relationnel, engl. relational.

DOOM

*relaționál (-ți-o-) adj. m., pl. relaționáli; f. relaționálă, pl. relaționále

relaționale
RELAȚIONÁL, -Ă, relaționali, -e, adj. De relație, care stabilește o relație. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. relationnel, engl. relational.

DOOM

*relaționál (-ți-o-) adj. m., pl. relaționáli; f. relaționálă, pl. relaționále

relaționalei
RELAȚIONÁL, -Ă, relaționali, -e, adj. De relație, care stabilește o relație. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. relationnel, engl. relational.

DOOM

*relaționál (-ți-o-) adj. m., pl. relaționáli; f. relaționálă, pl. relaționále

relaționalele
RELAȚIONÁL, -Ă, relaționali, -e, adj. De relație, care stabilește o relație. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. relationnel, engl. relational.

DOOM

*relaționál (-ți-o-) adj. m., pl. relaționáli; f. relaționálă, pl. relaționále

relaționalelor
RELAȚIONÁL, -Ă, relaționali, -e, adj. De relație, care stabilește o relație. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. relationnel, engl. relational.

DOOM

*relaționál (-ți-o-) adj. m., pl. relaționáli; f. relaționálă, pl. relaționále

relaționali
RELAȚIONÁL, -Ă, relaționali, -e, adj. De relație, care stabilește o relație. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. relationnel, engl. relational.

DOOM

*relaționál (-ți-o-) adj. m., pl. relaționáli; f. relaționálă, pl. relaționále

relaționalii
RELAȚIONÁL, -Ă, relaționali, -e, adj. De relație, care stabilește o relație. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. relationnel, engl. relational.

DOOM

*relaționál (-ți-o-) adj. m., pl. relaționáli; f. relaționálă, pl. relaționále

relaționalilor
RELAȚIONÁL, -Ă, relaționali, -e, adj. De relație, care stabilește o relație. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. relationnel, engl. relational.

DOOM

*relaționál (-ți-o-) adj. m., pl. relaționáli; f. relaționálă, pl. relaționále

relaționalul
RELAȚIONÁL, -Ă, relaționali, -e, adj. De relație, care stabilește o relație. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. relationnel, engl. relational.

DOOM

*relaționál (-ți-o-) adj. m., pl. relaționáli; f. relaționálă, pl. relaționále

relaționalului
RELAȚIONÁL, -Ă, relaționali, -e, adj. De relație, care stabilește o relație. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. relationnel, engl. relational.

DOOM

*relaționál (-ți-o-) adj. m., pl. relaționáli; f. relaționálă, pl. relaționále

relaționam
RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

DOOM

*relaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 relaționeáză

relaționare
RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

DOOM

*relaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 relaționeáză

relaționare
RELAȚIONÁRE, relaționări, s. f. (Rar) Acțiunea de a relaționa. [Pr.: -ți-o-] – V. relaționa.

relaționarea
RELAȚIONÁRE, relaționări, s. f. (Rar) Acțiunea de a relaționa. [Pr.: -ți-o-] – V. relaționa.

relaționară
RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

DOOM

*relaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 relaționeáză

relaționarăm
RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

DOOM

*relaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 relaționeáză

relaționarăți
RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

DOOM

*relaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 relaționeáză

relaționase
RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

DOOM

*relaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 relaționeáză

relaționasem
RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

DOOM

*relaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 relaționeáză

relaționaseră
RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

DOOM

*relaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 relaționeáză

relaționaserăm
RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

DOOM

*relaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 relaționeáză

relaționaserăți
RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

DOOM

*relaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 relaționeáză

relaționaseși
RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

DOOM

*relaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 relaționeáză

relaționaseți
RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

DOOM

*relaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 relaționeáză

relaționat
RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

DOOM

*relaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 relaționeáză

relaționat
RELAȚIONÁT, -Ă, relaționați, -te, adj. (Rar) Care a fost pus în legătură cu ceva. [Pr.: -ți-o-] – V. relaționa.

relaționata
RELAȚIONÁT, -Ă, relaționați, -te, adj. (Rar) Care a fost pus în legătură cu ceva. [Pr.: -ți-o-] – V. relaționa.

relaționate
RELAȚIONÁT, -Ă, relaționați, -te, adj. (Rar) Care a fost pus în legătură cu ceva. [Pr.: -ți-o-] – V. relaționa.

relaționatei
RELAȚIONÁT, -Ă, relaționați, -te, adj. (Rar) Care a fost pus în legătură cu ceva. [Pr.: -ți-o-] – V. relaționa.

relaționatele
RELAȚIONÁT, -Ă, relaționați, -te, adj. (Rar) Care a fost pus în legătură cu ceva. [Pr.: -ți-o-] – V. relaționa.

relaționatelor
RELAȚIONÁT, -Ă, relaționați, -te, adj. (Rar) Care a fost pus în legătură cu ceva. [Pr.: -ți-o-] – V. relaționa.

relaționatul
RELAȚIONÁT, -Ă, relaționați, -te, adj. (Rar) Care a fost pus în legătură cu ceva. [Pr.: -ți-o-] – V. relaționa.

relaționatului
RELAȚIONÁT, -Ă, relaționați, -te, adj. (Rar) Care a fost pus în legătură cu ceva. [Pr.: -ți-o-] – V. relaționa.

relaționau
RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

DOOM

*relaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 relaționeáză

relaționași
RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

DOOM

*relaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 relaționeáză

relaționați
RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

DOOM

*relaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 relaționeáză

relaționați
RELAȚIONÁT, -Ă, relaționați, -te, adj. (Rar) Care a fost pus în legătură cu ceva. [Pr.: -ți-o-] – V. relaționa.

relaționații
RELAȚIONÁT, -Ă, relaționați, -te, adj. (Rar) Care a fost pus în legătură cu ceva. [Pr.: -ți-o-] – V. relaționa.

relaționaților
RELAȚIONÁT, -Ă, relaționați, -te, adj. (Rar) Care a fost pus în legătură cu ceva. [Pr.: -ți-o-] – V. relaționa.

relaționează
RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

DOOM

*relaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 relaționeáză

relaționez
RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

DOOM

*relaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 relaționeáză

relaționeze
RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

DOOM

*relaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 relaționeáză

relaționezi
RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

DOOM

*relaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 relaționeáză

relaționism
RELAȚIONÍSM s. n. (Fil.) Concepție potrivit căreia realitatea ar fi un sistem de relații (logice). [Pr.: -ți-o-] – Din engl. relationism, germ. Relationismus.

relaționismul
RELAȚIONÍSM s. n. (Fil.) Concepție potrivit căreia realitatea ar fi un sistem de relații (logice). [Pr.: -ți-o-] – Din engl. relationism, germ. Relationismus.

relaționismului
RELAȚIONÍSM s. n. (Fil.) Concepție potrivit căreia realitatea ar fi un sistem de relații (logice). [Pr.: -ți-o-] – Din engl. relationism, germ. Relationismus.

relaționând
RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

DOOM

*relaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 relaționeáză

relaționînd
RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

DOOM

*relaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 relaționeáză

relaționări
RELAȚIONÁRE, relaționări, s. f. (Rar) Acțiunea de a relaționa. [Pr.: -ți-o-] – V. relaționa.

relaționării
RELAȚIONÁRE, relaționări, s. f. (Rar) Acțiunea de a relaționa. [Pr.: -ți-o-] – V. relaționa.

relaționările
RELAȚIONÁRE, relaționări, s. f. (Rar) Acțiunea de a relaționa. [Pr.: -ți-o-] – V. relaționa.

relaționărilor
RELAȚIONÁRE, relaționări, s. f. (Rar) Acțiunea de a relaționa. [Pr.: -ți-o-] – V. relaționa.

relațiune
RELÁȚIE, relații, s. f. 1. Legătură, conexiune, raport între lucruri, fapte, idei, procese sau între însușirile acestora. ♦ (Log.) Conexiune între doi sau mai mulți termeni. Legătură între persoane, popoare, state. ◊ Relații de producție = raporturi economice care se stabilesc între oameni în procesul de producție a bunurilor materiale. Relații diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate între state, stabilite prin misiuni diplomatice permanente ale acestora. ♦ Legături de prietenie (cu oameni de seamă, influenți). 3. Expunere, informație, relatare. ◊ Loc. vb. A da relații = a informa, a relata. [Var.: (înv.) relațiúne s. f.] – Din fr. relation, lat. relatio, -onis, germ. Relation.

DOOM

reláție (-ți-e) s. f., art. reláția (-ți-a), g.-d. art. reláției; pl. reláții, art. reláțiile (-ți-i-)

rele
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

neágă-reá (pop.) s. f., art. neága-reáua

rele
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

*rău-plátnic adj. m., s. m., pl. rău-plátnici; adj. f., s. f. rău-plátnică, pl. rău-plátnice

rele
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

*rău-plátnic adj. m., s. m., pl. rău-plátnici; adj. f., s. f. rău-plátnică, pl. rău-plátnice

rele
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

*rău-plátnic adj. m., s. m., pl. rău-plátnici; adj. f., s. f. rău-plátnică, pl. rău-plátnice

relectura
RELECTURĂ, relecturi, s. f. Recitire. – Pref. re- + lectură.

DOOM

*relectúră s. f., g.-d. art. relectúrii; pl. relectúri

relecturi
RELECTURĂ, relecturi, s. f. Recitire. – Pref. re- + lectură.

DOOM

*relectúră s. f., g.-d. art. relectúrii; pl. relectúri

relecturii
RELECTURĂ, relecturi, s. f. Recitire. – Pref. re- + lectură.

DOOM

*relectúră s. f., g.-d. art. relectúrii; pl. relectúri

relecturile
RELECTURĂ, relecturi, s. f. Recitire. – Pref. re- + lectură.

DOOM

*relectúră s. f., g.-d. art. relectúrii; pl. relectúri

relecturilor
RELECTURĂ, relecturi, s. f. Recitire. – Pref. re- + lectură.

DOOM

*relectúră s. f., g.-d. art. relectúrii; pl. relectúri

relee
RELÉU, relee, s. n. 1. Aparat sau dispozitiv care realizează anumite comenzi, atunci când variază o mărime caracteristică a sistemului tehnic la care este conectat. 2. Sistem de comunicații în radiodifuziune și televiziune, cu stații intermediare de recepție și retransmisie. ◊ Releu de scară = automat de scară. 3. Înlocuire a cailor (în cursul drumului), a câinilor (în timpul vânătorii) sau a ștafetelor (în timpul unei curse); locul unde se face schimbul; animalul sau ștafeta de schimb. – Din fr. relais.

DOOM

reléu s. n., art. reléul; pl. relée

releele
RELÉU, relee, s. n. 1. Aparat sau dispozitiv care realizează anumite comenzi, atunci când variază o mărime caracteristică a sistemului tehnic la care este conectat. 2. Sistem de comunicații în radiodifuziune și televiziune, cu stații intermediare de recepție și retransmisie. ◊ Releu de scară = automat de scară. 3. Înlocuire a cailor (în cursul drumului), a câinilor (în timpul vânătorii) sau a ștafetelor (în timpul unei curse); locul unde se face schimbul; animalul sau ștafeta de schimb. – Din fr. relais.

DOOM

reléu s. n., art. reléul; pl. relée

releelor
RELÉU, relee, s. n. 1. Aparat sau dispozitiv care realizează anumite comenzi, atunci când variază o mărime caracteristică a sistemului tehnic la care este conectat. 2. Sistem de comunicații în radiodifuziune și televiziune, cu stații intermediare de recepție și retransmisie. ◊ Releu de scară = automat de scară. 3. Înlocuire a cailor (în cursul drumului), a câinilor (în timpul vânătorii) sau a ștafetelor (în timpul unei curse); locul unde se face schimbul; animalul sau ștafeta de schimb. – Din fr. relais.

DOOM

reléu s. n., art. reléul; pl. relée

releg
RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.

DOOM

relegá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 relégă

relega
RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.

DOOM

relegá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 relégă

relegai
RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.

DOOM

relegá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 relégă

relegam
RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.

DOOM

relegá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 relégă

relegare
RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.

DOOM

relegá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 relégă

relegare
RELEGÁRE, relegări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a relega și rezultatul ei. – V. relega.

DOOM

relegáre (înv.) s. f., g.-d. art. relegắrii; pl. relegắri

relegarea
RELEGÁRE, relegări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a relega și rezultatul ei. – V. relega.

DOOM

relegáre (înv.) s. f., g.-d. art. relegắrii; pl. relegắri

relegară
RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.

DOOM

relegá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 relégă

relegarăm
RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.

DOOM

relegá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 relégă

relegarăți
RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.

DOOM

relegá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 relégă

relegase
RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.

DOOM

relegá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 relégă

relegasem
RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.

DOOM

relegá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 relégă

relegaseră
RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.

DOOM

relegá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 relégă

relegaserăm
RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.

DOOM

relegá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 relégă

relegaserăți
RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.

DOOM

relegá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 relégă

relegaseși
RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.

DOOM

relegá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 relégă

relegaseți
RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.

DOOM

relegá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 relégă

relegat
RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.

DOOM

relegá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 relégă

relegat
RELEGÁT, -Ă, relegați, -te, adj. (Înv.) Izgonit, surghiunit; expulzat. – V. relega.

relegau
RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.

DOOM

relegá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 relégă

relegași
RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.

DOOM

relegá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 relégă

relegați
RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.

DOOM

relegá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 relégă

relegația
RELEGAȚIÚNE s. f. v. relegație.

DOOM

relegáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. relegáția (-ți-a), g.-d. art. relegáției; pl. relegáții, art. relegáțiile (-ți-i-)

relegație
RELEGAȚIÚNE s. f. v. relegație.

DOOM

relegáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. relegáția (-ți-a), g.-d. art. relegáției; pl. relegáții, art. relegáțiile (-ți-i-)

relegației
RELEGAȚIÚNE s. f. v. relegație.

DOOM

relegáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. relegáția (-ți-a), g.-d. art. relegáției; pl. relegáții, art. relegáțiile (-ți-i-)

relegații
RELEGAȚIÚNE s. f. v. relegație.

DOOM

relegáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. relegáția (-ți-a), g.-d. art. relegáției; pl. relegáții, art. relegáțiile (-ți-i-)

relegațiile
RELEGAȚIÚNE s. f. v. relegație.

DOOM

relegáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. relegáția (-ți-a), g.-d. art. relegáției; pl. relegáții, art. relegáțiile (-ți-i-)

relegațiilor
RELEGAȚIÚNE s. f. v. relegație.

DOOM

relegáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. relegáția (-ți-a), g.-d. art. relegáției; pl. relegáții, art. relegáțiile (-ți-i-)

relegațiune
RELEGAȚIÚNE s. f. v. relegație.

DOOM

relegáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. relegáția (-ți-a), g.-d. art. relegáției; pl. relegáții, art. relegáțiile (-ți-i-)

relege
RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.

DOOM

relegá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 relégă

relege
RELÉGE, relegi, s. f. (Înv.) Religie. – Contaminare între religie și lege.

relegi
RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.

DOOM

relegá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 relégă

relegând
RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.

DOOM

relegá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 relégă

relegînd
RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.

DOOM

relegá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 relégă

relegări
RELEGÁRE, relegări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a relega și rezultatul ei. – V. relega.

DOOM

relegáre (înv.) s. f., g.-d. art. relegắrii; pl. relegắri

relegării
RELEGÁRE, relegări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a relega și rezultatul ei. – V. relega.

DOOM

relegáre (înv.) s. f., g.-d. art. relegắrii; pl. relegắri

relegările
RELEGÁRE, relegări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a relega și rezultatul ei. – V. relega.

DOOM

relegáre (înv.) s. f., g.-d. art. relegắrii; pl. relegắri

relegărilor
RELEGÁRE, relegări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a relega și rezultatul ei. – V. relega.

DOOM

relegáre (înv.) s. f., g.-d. art. relegắrii; pl. relegắri

relei
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

neágă-reá (pop.) s. f., art. neága-reáua

relei
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

*rău-plátnic adj. m., s. m., pl. rău-plátnici; adj. f., s. f. rău-plátnică, pl. rău-plátnice

relei
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

*rău-plátnic adj. m., s. m., pl. rău-plátnici; adj. f., s. f. rău-plátnică, pl. rău-plátnice

relei
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

*rău-plátnic adj. m., s. m., pl. rău-plátnici; adj. f., s. f. rău-plátnică, pl. rău-plátnice

relele
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

neágă-reá (pop.) s. f., art. neága-reáua

relele
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

*rău-plátnic adj. m., s. m., pl. rău-plátnici; adj. f., s. f. rău-plátnică, pl. rău-plátnice

relele
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

*rău-plátnic adj. m., s. m., pl. rău-plátnici; adj. f., s. f. rău-plátnică, pl. rău-plátnice

relele
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

*rău-plátnic adj. m., s. m., pl. rău-plátnici; adj. f., s. f. rău-plátnică, pl. rău-plátnice

relelor
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

neágă-reá (pop.) s. f., art. neága-reáua

relelor
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

*rău-plátnic adj. m., s. m., pl. rău-plátnici; adj. f., s. f. rău-plátnică, pl. rău-plátnice

relelor
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

*rău-plátnic adj. m., s. m., pl. rău-plátnici; adj. f., s. f. rău-plátnică, pl. rău-plátnice

relelor
RĂU-PLÁTNIC, -Ă, rău-platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și plătește datoriile (la timp). – Rău + platnic.

DOOM

*rău-plátnic adj. m., s. m., pl. rău-plátnici; adj. f., s. f. rău-plátnică, pl. rău-plátnice

releu
RELÉU, relee, s. n. 1. Aparat sau dispozitiv care realizează anumite comenzi, atunci când variază o mărime caracteristică a sistemului tehnic la care este conectat. 2. Sistem de comunicații în radiodifuziune și televiziune, cu stații intermediare de recepție și retransmisie. ◊ Releu de scară = automat de scară. 3. Înlocuire a cailor (în cursul drumului), a câinilor (în timpul vânătorii) sau a ștafetelor (în timpul unei curse); locul unde se face schimbul; animalul sau ștafeta de schimb. – Din fr. relais.

DOOM

reléu s. n., art. reléul; pl. relée

releu
RELÉU s.n. 1. (Tehn.) Aparat sau dispozitiv de comandă pentru anumite modificări (închiderea sau deschiderea unui circuit etc.) ale unui sistem tehnic, acționat de variația unor mărimi caracteristice (temperatură, tensiune etc.) ale unui alt sistem tehnic. 2. Dispozitiv care retransmite (amplificând) semnalele recepționate. ♦ Comunicație între mai multe locuri, făcută cu ajutorul unor stații intermediare de recepție și de retransmisie. 3. (Rar) Cai, atelaj de schimb pentru anumite drumuri lungi, postați din loc în loc. ♦ Loc unde se țin caii de schimb și se face schimbarea acestora. ♦ Câinii de vânătoare cărora li se dă drumul pentru a-i înlocui pe cei obosiți de goană. [Pl. -ee, -euri. / < fr. relais].

releul
RELÉU, relee, s. n. 1. Aparat sau dispozitiv care realizează anumite comenzi, atunci când variază o mărime caracteristică a sistemului tehnic la care este conectat. 2. Sistem de comunicații în radiodifuziune și televiziune, cu stații intermediare de recepție și retransmisie. ◊ Releu de scară = automat de scară. 3. Înlocuire a cailor (în cursul drumului), a câinilor (în timpul vânătorii) sau a ștafetelor (în timpul unei curse); locul unde se face schimbul; animalul sau ștafeta de schimb. – Din fr. relais.

DOOM

reléu s. n., art. reléul; pl. relée

releului
RELÉU, relee, s. n. 1. Aparat sau dispozitiv care realizează anumite comenzi, atunci când variază o mărime caracteristică a sistemului tehnic la care este conectat. 2. Sistem de comunicații în radiodifuziune și televiziune, cu stații intermediare de recepție și retransmisie. ◊ Releu de scară = automat de scară. 3. Înlocuire a cailor (în cursul drumului), a câinilor (în timpul vânătorii) sau a ștafetelor (în timpul unei curse); locul unde se face schimbul; animalul sau ștafeta de schimb. – Din fr. relais.

DOOM

reléu s. n., art. reléul; pl. relée

relev
RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

DOOM

relevá (a ~) (a evidenția) vb., ind. prez. 3 relévă

releva
RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

DOOM

relevá (a ~) (a evidenția) vb., ind. prez. 3 relévă

relevabil
RELEVÁBIL, -Ă, relevabili, -e, adj. Care merită să fie relevat. – Releva + suf. -bil.

DOOM

*relevábil adj. m., pl. relevábili; f. relevábilă, pl. relevábile

relevabila
RELEVÁBIL, -Ă, relevabili, -e, adj. Care merită să fie relevat. – Releva + suf. -bil.

DOOM

*relevábil adj. m., pl. relevábili; f. relevábilă, pl. relevábile

relevabile
RELEVÁBIL, -Ă, relevabili, -e, adj. Care merită să fie relevat. – Releva + suf. -bil.

DOOM

*relevábil adj. m., pl. relevábili; f. relevábilă, pl. relevábile

relevabilei
RELEVÁBIL, -Ă, relevabili, -e, adj. Care merită să fie relevat. – Releva + suf. -bil.

DOOM

*relevábil adj. m., pl. relevábili; f. relevábilă, pl. relevábile

relevabilele
RELEVÁBIL, -Ă, relevabili, -e, adj. Care merită să fie relevat. – Releva + suf. -bil.

DOOM

*relevábil adj. m., pl. relevábili; f. relevábilă, pl. relevábile

relevabilelor
RELEVÁBIL, -Ă, relevabili, -e, adj. Care merită să fie relevat. – Releva + suf. -bil.

DOOM

*relevábil adj. m., pl. relevábili; f. relevábilă, pl. relevábile

relevabili
RELEVÁBIL, -Ă, relevabili, -e, adj. Care merită să fie relevat. – Releva + suf. -bil.

DOOM

*relevábil adj. m., pl. relevábili; f. relevábilă, pl. relevábile

relevabilii
RELEVÁBIL, -Ă, relevabili, -e, adj. Care merită să fie relevat. – Releva + suf. -bil.

DOOM

*relevábil adj. m., pl. relevábili; f. relevábilă, pl. relevábile

relevabililor
RELEVÁBIL, -Ă, relevabili, -e, adj. Care merită să fie relevat. – Releva + suf. -bil.

DOOM

*relevábil adj. m., pl. relevábili; f. relevábilă, pl. relevábile

relevabilul
RELEVÁBIL, -Ă, relevabili, -e, adj. Care merită să fie relevat. – Releva + suf. -bil.

DOOM

*relevábil adj. m., pl. relevábili; f. relevábilă, pl. relevábile

relevabilului
RELEVÁBIL, -Ă, relevabili, -e, adj. Care merită să fie relevat. – Releva + suf. -bil.

DOOM

*relevábil adj. m., pl. relevábili; f. relevábilă, pl. relevábile

relevai
RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

DOOM

relevá (a ~) (a evidenția) vb., ind. prez. 3 relévă

relevam
RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

DOOM

relevá (a ~) (a evidenția) vb., ind. prez. 3 relévă

relevant
RELEVÁNT, -Ă, relevanți, -te, adj. Care relevă, care scoate sau iese în evidență. – Din fr. relevant. Cf. releva.

DOOM

relevánt adj. m., pl. relevánți; f. relevántă, pl. relevánte

relevanta
RELEVÁNT, -Ă, relevanți, -te, adj. Care relevă, care scoate sau iese în evidență. – Din fr. relevant. Cf. releva.

DOOM

relevánt adj. m., pl. relevánți; f. relevántă, pl. relevánte

relevante
RELEVÁNT, -Ă, relevanți, -te, adj. Care relevă, care scoate sau iese în evidență. – Din fr. relevant. Cf. releva.

DOOM

relevánt adj. m., pl. relevánți; f. relevántă, pl. relevánte

relevantei
RELEVÁNT, -Ă, relevanți, -te, adj. Care relevă, care scoate sau iese în evidență. – Din fr. relevant. Cf. releva.

DOOM

relevánt adj. m., pl. relevánți; f. relevántă, pl. relevánte

relevantele
RELEVÁNT, -Ă, relevanți, -te, adj. Care relevă, care scoate sau iese în evidență. – Din fr. relevant. Cf. releva.

DOOM

relevánt adj. m., pl. relevánți; f. relevántă, pl. relevánte

relevantelor
RELEVÁNT, -Ă, relevanți, -te, adj. Care relevă, care scoate sau iese în evidență. – Din fr. relevant. Cf. releva.

DOOM

relevánt adj. m., pl. relevánți; f. relevántă, pl. relevánte

relevantul
RELEVÁNT, -Ă, relevanți, -te, adj. Care relevă, care scoate sau iese în evidență. – Din fr. relevant. Cf. releva.

DOOM

relevánt adj. m., pl. relevánți; f. relevántă, pl. relevánte

relevantului
RELEVÁNT, -Ă, relevanți, -te, adj. Care relevă, care scoate sau iese în evidență. – Din fr. relevant. Cf. releva.

DOOM

relevánt adj. m., pl. relevánți; f. relevántă, pl. relevánte

relevanța
RELEVÁNȚĂ, relevanțe, s. f. Semnificație, însemnătate. – Din fr. relevance.

DOOM

*relevánță s. f., g.-d. art. relevánței; pl. relevánțe

relevanțe
RELEVÁNȚĂ, relevanțe, s. f. Semnificație, însemnătate. – Din fr. relevance.

DOOM

*relevánță s. f., g.-d. art. relevánței; pl. relevánțe

relevanței
RELEVÁNȚĂ, relevanțe, s. f. Semnificație, însemnătate. – Din fr. relevance.

DOOM

*relevánță s. f., g.-d. art. relevánței; pl. relevánțe

relevanțele
RELEVÁNȚĂ, relevanțe, s. f. Semnificație, însemnătate. – Din fr. relevance.

DOOM

*relevánță s. f., g.-d. art. relevánței; pl. relevánțe

relevanțelor
RELEVÁNȚĂ, relevanțe, s. f. Semnificație, însemnătate. – Din fr. relevance.

DOOM

*relevánță s. f., g.-d. art. relevánței; pl. relevánțe

relevanți
RELEVÁNT, -Ă, relevanți, -te, adj. Care relevă, care scoate sau iese în evidență. – Din fr. relevant. Cf. releva.

DOOM

relevánt adj. m., pl. relevánți; f. relevántă, pl. relevánte

relevanții
RELEVÁNT, -Ă, relevanți, -te, adj. Care relevă, care scoate sau iese în evidență. – Din fr. relevant. Cf. releva.

DOOM

relevánt adj. m., pl. relevánți; f. relevántă, pl. relevánte

relevanților
RELEVÁNT, -Ă, relevanți, -te, adj. Care relevă, care scoate sau iese în evidență. – Din fr. relevant. Cf. releva.

DOOM

relevánt adj. m., pl. relevánți; f. relevántă, pl. relevánte

relevare
RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

DOOM

relevá (a ~) (a evidenția) vb., ind. prez. 3 relévă

relevare
RELEVÁRE, relevări, s. f. Acțiunea de a releva și rezultatul ei; relevație. – V. releva.

DOOM

releváre (scoatere în evidență) s. f., g.-d. art. relevắrii; pl. relevắri

relevarea
RELEVÁRE, relevări, s. f. Acțiunea de a releva și rezultatul ei; relevație. – V. releva.

DOOM

releváre (scoatere în evidență) s. f., g.-d. art. relevắrii; pl. relevắri

relevară
RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

DOOM

relevá (a ~) (a evidenția) vb., ind. prez. 3 relévă

relevarăm
RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

DOOM

relevá (a ~) (a evidenția) vb., ind. prez. 3 relévă

relevarăți
RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

DOOM

relevá (a ~) (a evidenția) vb., ind. prez. 3 relévă

relevase
RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

DOOM

relevá (a ~) (a evidenția) vb., ind. prez. 3 relévă

relevasem
RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

DOOM

relevá (a ~) (a evidenția) vb., ind. prez. 3 relévă

relevaseră
RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

DOOM

relevá (a ~) (a evidenția) vb., ind. prez. 3 relévă

relevaserăm
RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

DOOM

relevá (a ~) (a evidenția) vb., ind. prez. 3 relévă

relevaserăți
RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

DOOM

relevá (a ~) (a evidenția) vb., ind. prez. 3 relévă

relevaseși
RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

DOOM

relevá (a ~) (a evidenția) vb., ind. prez. 3 relévă

relevaseți
RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

DOOM

relevá (a ~) (a evidenția) vb., ind. prez. 3 relévă

relevat
RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

DOOM

relevá (a ~) (a evidenția) vb., ind. prez. 3 relévă

relevat
RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în evidență; a evidenția, a observa, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

relevau
RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

DOOM

relevá (a ~) (a evidenția) vb., ind. prez. 3 relévă

relevași
RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

DOOM

relevá (a ~) (a evidenția) vb., ind. prez. 3 relévă

relevați
RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

DOOM

relevá (a ~) (a evidenția) vb., ind. prez. 3 relévă

relevația
RELEVÁȚIE, relevații, s. f. Relevare. – Din germ. Relevation.

DOOM

releváție (rar) (-ți-e) s. f., art. releváția (-ți-a), g.-d. art. releváției; pl. releváții, art. releváțiile (-ți-i-)

relevație
RELEVÁȚIE, relevații, s. f. Relevare. – Din germ. Relevation.

DOOM

releváție (rar) (-ți-e) s. f., art. releváția (-ți-a), g.-d. art. releváției; pl. releváții, art. releváțiile (-ți-i-)

relevației
RELEVÁȚIE, relevații, s. f. Relevare. – Din germ. Relevation.

DOOM

releváție (rar) (-ți-e) s. f., art. releváția (-ți-a), g.-d. art. releváției; pl. releváții, art. releváțiile (-ți-i-)

relevații
RELEVÁȚIE, relevații, s. f. Relevare. – Din germ. Relevation.

DOOM

releváție (rar) (-ți-e) s. f., art. releváția (-ți-a), g.-d. art. releváției; pl. releváții, art. releváțiile (-ți-i-)

relevațiile
RELEVÁȚIE, relevații, s. f. Relevare. – Din germ. Relevation.

DOOM

releváție (rar) (-ți-e) s. f., art. releváția (-ți-a), g.-d. art. releváției; pl. releváții, art. releváțiile (-ți-i-)

relevațiilor
RELEVÁȚIE, relevații, s. f. Relevare. – Din germ. Relevation.

DOOM

releváție (rar) (-ți-e) s. f., art. releváția (-ți-a), g.-d. art. releváției; pl. releváții, art. releváțiile (-ți-i-)

relevațiune
RELEVAȚIÚNE s.f. v. relevație.

releve
RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

DOOM

relevá (a ~) (a evidenția) vb., ind. prez. 3 relévă

releveu
RELEVÉU, relevee, s. n. Măsurarea, desenarea și reprezentarea la scară a elementelor unei construcții, ale unui ansamblu de construcții sau ale unui detaliu constructiv. ♦ Schiță în care sunt reprezentate la scară aceste elemente.[Pl. și: relevéuri] – Din fr. relevé.

DOOM

!relevéu s. n., art. relevéul; pl. relevée

releveu
RELEVÉU, relevee, s. n. Măsurarea, desenarea și reprezentarea la scară a elementelor unei construcții, ale unui ansamblu de construcții sau ale unui detaliu constructiv. ♦ Schiță în care sunt reprezentate la scară aceste elemente.[Pl. și: relevéuri] – Din fr. relevé.

relevi
RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

DOOM

relevá (a ~) (a evidenția) vb., ind. prez. 3 relévă

relevment
RELEVMÉNT, relevmente, s. n. Unghi în planul orizontal format de o direcție de referință și direcția unui punct oarecare, reprezentat printr-un astru, printr-un obiect terestru sau de pe mare. ♦ Unghi format de o direcție de referință cu direcția unei raze vizuale sau cu direcția aparentă a unui emițător de unde electromagnetice. – Din fr. relèvement.

DOOM

relevmént s. n., pl. relevménte

relevmente
RELEVMÉNT, relevmente, s. n. Unghi în planul orizontal format de o direcție de referință și direcția unui punct oarecare, reprezentat printr-un astru, printr-un obiect terestru sau de pe mare. ♦ Unghi format de o direcție de referință cu direcția unei raze vizuale sau cu direcția aparentă a unui emițător de unde electromagnetice. – Din fr. relèvement.

DOOM

relevmént s. n., pl. relevménte

relevmentele
RELEVMÉNT, relevmente, s. n. Unghi în planul orizontal format de o direcție de referință și direcția unui punct oarecare, reprezentat printr-un astru, printr-un obiect terestru sau de pe mare. ♦ Unghi format de o direcție de referință cu direcția unei raze vizuale sau cu direcția aparentă a unui emițător de unde electromagnetice. – Din fr. relèvement.

DOOM

relevmént s. n., pl. relevménte

relevmentelor
RELEVMÉNT, relevmente, s. n. Unghi în planul orizontal format de o direcție de referință și direcția unui punct oarecare, reprezentat printr-un astru, printr-un obiect terestru sau de pe mare. ♦ Unghi format de o direcție de referință cu direcția unei raze vizuale sau cu direcția aparentă a unui emițător de unde electromagnetice. – Din fr. relèvement.

DOOM

relevmént s. n., pl. relevménte

relevmentul
RELEVMÉNT, relevmente, s. n. Unghi în planul orizontal format de o direcție de referință și direcția unui punct oarecare, reprezentat printr-un astru, printr-un obiect terestru sau de pe mare. ♦ Unghi format de o direcție de referință cu direcția unei raze vizuale sau cu direcția aparentă a unui emițător de unde electromagnetice. – Din fr. relèvement.

DOOM

relevmént s. n., pl. relevménte

relevmentului
RELEVMÉNT, relevmente, s. n. Unghi în planul orizontal format de o direcție de referință și direcția unui punct oarecare, reprezentat printr-un astru, printr-un obiect terestru sau de pe mare. ♦ Unghi format de o direcție de referință cu direcția unei raze vizuale sau cu direcția aparentă a unui emițător de unde electromagnetice. – Din fr. relèvement.

DOOM

relevmént s. n., pl. relevménte

relevând
RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

DOOM

relevá (a ~) (a evidenția) vb., ind. prez. 3 relévă

relevînd
RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

DOOM

relevá (a ~) (a evidenția) vb., ind. prez. 3 relévă

relevări
RELEVÁRE, relevări, s. f. Acțiunea de a releva și rezultatul ei; relevație. – V. releva.

DOOM

releváre (scoatere în evidență) s. f., g.-d. art. relevắrii; pl. relevắri

relevării
RELEVÁRE, relevări, s. f. Acțiunea de a releva și rezultatul ei; relevație. – V. releva.

DOOM

releváre (scoatere în evidență) s. f., g.-d. art. relevắrii; pl. relevắri

relevările
RELEVÁRE, relevări, s. f. Acțiunea de a releva și rezultatul ei; relevație. – V. releva.

DOOM

releváre (scoatere în evidență) s. f., g.-d. art. relevắrii; pl. relevắri

relevărilor
RELEVÁRE, relevări, s. f. Acțiunea de a releva și rezultatul ei; relevație. – V. releva.

DOOM

releváre (scoatere în evidență) s. f., g.-d. art. relevắrii; pl. relevắri

relict
RELÍCT, -Ă, relicte, adj. (Biol.; în sintagma) Specie relictă (și substantivat, f.) = specie de plantă sau de animal care a supraviețuit dispariției unei faune sau unei flore în decursul timpurilor geologice. – Din germ. relikt, lat. relictus.

DOOM

!relíct adj. m.; f. relíctă, pl. relícte

relicva
RELÍCVĂ, relicve, s. f. 1. Obiect rămas din trecut și păstrat ca o amintire scumpă sau valoroasă; vestigiu. 2. (La pl.) Moaște. – Din fr. relique, lat. reliquiae.

DOOM

relícvă s. f., g.-d. art. relícvei; pl. relícve

relicvarii
RELICVÁRIU, relicvarii, s. n. Cutie sau casetă de forme variate, în care se păstrează rămășițe din trupul sau din obiectele unui sfânt. – Din it. reliquario.

DOOM

relicváriu [riu pron. riu] s. n., art. relicváriul; pl. relicvárii, art. relicváriile (-ri-i-)

relicvariile
RELICVÁRIU, relicvarii, s. n. Cutie sau casetă de forme variate, în care se păstrează rămășițe din trupul sau din obiectele unui sfânt. – Din it. reliquario.

DOOM

relicváriu [riu pron. riu] s. n., art. relicváriul; pl. relicvárii, art. relicváriile (-ri-i-)

relicvariilor
RELICVÁRIU, relicvarii, s. n. Cutie sau casetă de forme variate, în care se păstrează rămășițe din trupul sau din obiectele unui sfânt. – Din it. reliquario.

DOOM

relicváriu [riu pron. riu] s. n., art. relicváriul; pl. relicvárii, art. relicváriile (-ri-i-)

relicvariu
RELICVÁRIU, relicvarii, s. n. Cutie sau casetă de forme variate, în care se păstrează rămășițe din trupul sau din obiectele unui sfânt. – Din it. reliquario.

DOOM

relicváriu [riu pron. riu] s. n., art. relicváriul; pl. relicvárii, art. relicváriile (-ri-i-)

relicvariul
RELICVÁRIU, relicvarii, s. n. Cutie sau casetă de forme variate, în care se păstrează rămășițe din trupul sau din obiectele unui sfânt. – Din it. reliquario.

DOOM

relicváriu [riu pron. riu] s. n., art. relicváriul; pl. relicvárii, art. relicváriile (-ri-i-)

relicvariului
RELICVÁRIU, relicvarii, s. n. Cutie sau casetă de forme variate, în care se păstrează rămășițe din trupul sau din obiectele unui sfânt. – Din it. reliquario.

DOOM

relicváriu [riu pron. riu] s. n., art. relicváriul; pl. relicvárii, art. relicváriile (-ri-i-)

relicvat
RELICVÁT, relicvate, s. n. (Fin.) Rest de datorie după reglarea unui cont. – Din fr. reliquat.

relicvate
RELICVÁT, relicvate, s. n. (Fin.) Rest de datorie după reglarea unui cont. – Din fr. reliquat.

relicvatele
RELICVÁT, relicvate, s. n. (Fin.) Rest de datorie după reglarea unui cont. – Din fr. reliquat.

relicvatelor
RELICVÁT, relicvate, s. n. (Fin.) Rest de datorie după reglarea unui cont. – Din fr. reliquat.

relicvatul
RELICVÁT, relicvate, s. n. (Fin.) Rest de datorie după reglarea unui cont. – Din fr. reliquat.

relicvatului
RELICVÁT, relicvate, s. n. (Fin.) Rest de datorie după reglarea unui cont. – Din fr. reliquat.

relicve
RELÍCVĂ, relicve, s. f. 1. Obiect rămas din trecut și păstrat ca o amintire scumpă sau valoroasă; vestigiu. 2. (La pl.) Moaște. – Din fr. relique, lat. reliquiae.

DOOM

relícvă s. f., g.-d. art. relícvei; pl. relícve

relicvei
RELÍCVĂ, relicve, s. f. 1. Obiect rămas din trecut și păstrat ca o amintire scumpă sau valoroasă; vestigiu. 2. (La pl.) Moaște. – Din fr. relique, lat. reliquiae.

DOOM

relícvă s. f., g.-d. art. relícvei; pl. relícve

relicvele
RELÍCVĂ, relicve, s. f. 1. Obiect rămas din trecut și păstrat ca o amintire scumpă sau valoroasă; vestigiu. 2. (La pl.) Moaște. – Din fr. relique, lat. reliquiae.

DOOM

relícvă s. f., g.-d. art. relícvei; pl. relícve

relicvelor
RELÍCVĂ, relicve, s. f. 1. Obiect rămas din trecut și păstrat ca o amintire scumpă sau valoroasă; vestigiu. 2. (La pl.) Moaște. – Din fr. relique, lat. reliquiae.

DOOM

relícvă s. f., g.-d. art. relícvei; pl. relícve

relicvie
RELÍCVIE s. f. v. relicvă.

relief
RELIÉF s.n. 1. Ridicătură, proeminență (a unui obiect, a unui plan etc.). ♦ Figură, motiv etc. care se desprinde de pe fundul unei sculpturi; basorelief; modelaj al volumelor în pictură și grafică. ♦ A scoate în relief = a scoate în evidență, a sublinia, a reliefa. ♦ Formă, contur. ♦ (Fig.) Forță, evidențiere, strălucire. 2. Conformația pământului privită sub raportul înălțimilor. [Pron. -li-ef, pl. -furi, -fe. / < fr. relief, germ. Relief].

relief
RELIÉF, reliefuri, s. n. 1. Configurație a suprafeței terestre constituită din totalitatea neregularităților de forme pozitive sau negative considerate față de un plan de referință general sau local. 2. Ridicătură, proeminență pe o suprafață. ◊ Loc. adj. În relief = cu trei dimensiuni, ieșit în afară dintr-un plan, proeminent. ◊ Expr. A scoate în relief = a scoate în evidență, a sublinia, a accentua; a reliefa. ♦ Fig. Contur; foită, strălucire. 3. Sculptură fixată pe o suprafață plană. V. basorelief. [Pr.: -li-ef] – Din fr. relief.

DOOM

reliéf (-li-ef) s. n., pl. reliéfuri

reliefa
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.

DOOM

reliefá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 reliefeáză

reliefai
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.

DOOM

reliefá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 reliefeáză

reliefam
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.

DOOM

reliefá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 reliefeáză

reliefant
RELIEFÁNT, -Ă adj. (Rar) Evident, pregnant. [< reliefa].

reliefanta
RELIEFÁNT, -Ă adj. (Rar) Evident, pregnant. [< reliefa].

reliefante
RELIEFÁNT, -Ă adj. (Rar) Evident, pregnant. [< reliefa].

reliefantei
RELIEFÁNT, -Ă adj. (Rar) Evident, pregnant. [< reliefa].

reliefantele
RELIEFÁNT, -Ă adj. (Rar) Evident, pregnant. [< reliefa].

reliefantelor
RELIEFÁNT, -Ă adj. (Rar) Evident, pregnant. [< reliefa].

reliefantul
RELIEFÁNT, -Ă adj. (Rar) Evident, pregnant. [< reliefa].

reliefantului
RELIEFÁNT, -Ă adj. (Rar) Evident, pregnant. [< reliefa].

reliefanți
RELIEFÁNT, -Ă adj. (Rar) Evident, pregnant. [< reliefa].

reliefanții
RELIEFÁNT, -Ă adj. (Rar) Evident, pregnant. [< reliefa].

reliefanților
RELIEFÁNT, -Ă adj. (Rar) Evident, pregnant. [< reliefa].

reliefare
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.

DOOM

reliefá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 reliefeáză

reliefare
RELIEFÁRE, reliefări, s. f. Acțiunea de a reliefa și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. reliefa.

DOOM

reliefáre (-li-e-) s. f., g.-d. art. reliefắrii; pl. reliefắri

reliefarea
RELIEFÁRE, reliefări, s. f. Acțiunea de a reliefa și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. reliefa.

DOOM

reliefáre (-li-e-) s. f., g.-d. art. reliefắrii; pl. reliefắri

reliefară
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.

DOOM

reliefá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 reliefeáză

reliefarăm
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.

DOOM

reliefá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 reliefeáză

reliefarăți
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.

DOOM

reliefá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 reliefeáză

reliefase
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.

DOOM

reliefá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 reliefeáză

reliefasem
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.

DOOM

reliefá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 reliefeáză

reliefaseră
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.

DOOM

reliefá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 reliefeáză

reliefaserăm
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.

DOOM

reliefá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 reliefeáză

reliefaserăți
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.

DOOM

reliefá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 reliefeáză

reliefaseși
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.

DOOM

reliefá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 reliefeáză

reliefaseți
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.

DOOM

reliefá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 reliefeáză

reliefat
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.

DOOM

reliefá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 reliefeáză

reliefat
RELIEFÁT, -Ă, reliefați, -te, adj. Care este scos în relief. ♦ Fig. Scos în evidență, subliniat, accentuat. [Pr.: -li-e-] – V. reliefa.

reliefata
RELIEFÁT, -Ă, reliefați, -te, adj. Care este scos în relief. ♦ Fig. Scos în evidență, subliniat, accentuat. [Pr.: -li-e-] – V. reliefa.

reliefate
RELIEFÁT, -Ă, reliefați, -te, adj. Care este scos în relief. ♦ Fig. Scos în evidență, subliniat, accentuat. [Pr.: -li-e-] – V. reliefa.

reliefatei
RELIEFÁT, -Ă, reliefați, -te, adj. Care este scos în relief. ♦ Fig. Scos în evidență, subliniat, accentuat. [Pr.: -li-e-] – V. reliefa.

reliefatele
RELIEFÁT, -Ă, reliefați, -te, adj. Care este scos în relief. ♦ Fig. Scos în evidență, subliniat, accentuat. [Pr.: -li-e-] – V. reliefa.

reliefatelor
RELIEFÁT, -Ă, reliefați, -te, adj. Care este scos în relief. ♦ Fig. Scos în evidență, subliniat, accentuat. [Pr.: -li-e-] – V. reliefa.

reliefatul
RELIEFÁT, -Ă, reliefați, -te, adj. Care este scos în relief. ♦ Fig. Scos în evidență, subliniat, accentuat. [Pr.: -li-e-] – V. reliefa.

reliefatului
RELIEFÁT, -Ă, reliefați, -te, adj. Care este scos în relief. ♦ Fig. Scos în evidență, subliniat, accentuat. [Pr.: -li-e-] – V. reliefa.

reliefau
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.

DOOM

reliefá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 reliefeáză

reliefași
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.

DOOM

reliefá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 reliefeáză

reliefați
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.

DOOM

reliefá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 reliefeáză

reliefați
RELIEFÁT, -Ă, reliefați, -te, adj. Care este scos în relief. ♦ Fig. Scos în evidență, subliniat, accentuat. [Pr.: -li-e-] – V. reliefa.

reliefații
RELIEFÁT, -Ă, reliefați, -te, adj. Care este scos în relief. ♦ Fig. Scos în evidență, subliniat, accentuat. [Pr.: -li-e-] – V. reliefa.

reliefaților
RELIEFÁT, -Ă, reliefați, -te, adj. Care este scos în relief. ♦ Fig. Scos în evidență, subliniat, accentuat. [Pr.: -li-e-] – V. reliefa.

reliefează
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.

DOOM

reliefá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 reliefeáză

reliefez
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.

DOOM

reliefá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 reliefeáză

reliefeze
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.

DOOM

reliefá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 reliefeáză

reliefezi
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.

DOOM

reliefá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 reliefeáză

relieful
RELIÉF, reliefuri, s. n. 1. Configurație a suprafeței terestre constituită din totalitatea neregularităților de forme pozitive sau negative considerate față de un plan de referință general sau local. 2. Ridicătură, proeminență pe o suprafață. ◊ Loc. adj. În relief = cu trei dimensiuni, ieșit în afară dintr-un plan, proeminent. ◊ Expr. A scoate în relief = a scoate în evidență, a sublinia, a accentua; a reliefa. ♦ Fig. Contur; foită, strălucire. 3. Sculptură fixată pe o suprafață plană. V. basorelief. [Pr.: -li-ef] – Din fr. relief.

DOOM

reliéf (-li-ef) s. n., pl. reliéfuri

reliefului
RELIÉF, reliefuri, s. n. 1. Configurație a suprafeței terestre constituită din totalitatea neregularităților de forme pozitive sau negative considerate față de un plan de referință general sau local. 2. Ridicătură, proeminență pe o suprafață. ◊ Loc. adj. În relief = cu trei dimensiuni, ieșit în afară dintr-un plan, proeminent. ◊ Expr. A scoate în relief = a scoate în evidență, a sublinia, a accentua; a reliefa. ♦ Fig. Contur; foită, strălucire. 3. Sculptură fixată pe o suprafață plană. V. basorelief. [Pr.: -li-ef] – Din fr. relief.

DOOM

reliéf (-li-ef) s. n., pl. reliéfuri

reliefuri
RELIÉF, reliefuri, s. n. 1. Configurație a suprafeței terestre constituită din totalitatea neregularităților de forme pozitive sau negative considerate față de un plan de referință general sau local. 2. Ridicătură, proeminență pe o suprafață. ◊ Loc. adj. În relief = cu trei dimensiuni, ieșit în afară dintr-un plan, proeminent. ◊ Expr. A scoate în relief = a scoate în evidență, a sublinia, a accentua; a reliefa. ♦ Fig. Contur; foită, strălucire. 3. Sculptură fixată pe o suprafață plană. V. basorelief. [Pr.: -li-ef] – Din fr. relief.

DOOM

reliéf (-li-ef) s. n., pl. reliéfuri

reliefurile
RELIÉF, reliefuri, s. n. 1. Configurație a suprafeței terestre constituită din totalitatea neregularităților de forme pozitive sau negative considerate față de un plan de referință general sau local. 2. Ridicătură, proeminență pe o suprafață. ◊ Loc. adj. În relief = cu trei dimensiuni, ieșit în afară dintr-un plan, proeminent. ◊ Expr. A scoate în relief = a scoate în evidență, a sublinia, a accentua; a reliefa. ♦ Fig. Contur; foită, strălucire. 3. Sculptură fixată pe o suprafață plană. V. basorelief. [Pr.: -li-ef] – Din fr. relief.

DOOM

reliéf (-li-ef) s. n., pl. reliéfuri

reliefurilor
RELIÉF, reliefuri, s. n. 1. Configurație a suprafeței terestre constituită din totalitatea neregularităților de forme pozitive sau negative considerate față de un plan de referință general sau local. 2. Ridicătură, proeminență pe o suprafață. ◊ Loc. adj. În relief = cu trei dimensiuni, ieșit în afară dintr-un plan, proeminent. ◊ Expr. A scoate în relief = a scoate în evidență, a sublinia, a accentua; a reliefa. ♦ Fig. Contur; foită, strălucire. 3. Sculptură fixată pe o suprafață plană. V. basorelief. [Pr.: -li-ef] – Din fr. relief.

DOOM

reliéf (-li-ef) s. n., pl. reliéfuri

reliefând
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.

DOOM

reliefá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 reliefeáză

reliefînd
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.

DOOM

reliefá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 reliefeáză

reliefări
RELIEFÁRE, reliefări, s. f. Acțiunea de a reliefa și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. reliefa.

DOOM

reliefáre (-li-e-) s. f., g.-d. art. reliefắrii; pl. reliefắri

reliefării
RELIEFÁRE, reliefări, s. f. Acțiunea de a reliefa și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. reliefa.

DOOM

reliefáre (-li-e-) s. f., g.-d. art. reliefắrii; pl. reliefắri

reliefările
RELIEFÁRE, reliefări, s. f. Acțiunea de a reliefa și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. reliefa.

DOOM

reliefáre (-li-e-) s. f., g.-d. art. reliefắrii; pl. reliefắri

reliefărilor
RELIEFÁRE, reliefări, s. f. Acțiunea de a reliefa și rezultatul ei. [Pr.: -li-e-] – V. reliefa.

DOOM

reliefáre (-li-e-) s. f., g.-d. art. reliefắrii; pl. reliefắri

reliev
RELIÉV s. n. v. relief.

religia
RELÍGIE, religii, s. f. 1. Ansamblu de idei, sentimente și acțiuni împărtășite de un grup și care oferă membrilor săi un obiect de venerare, un cod de comportament, un cadru de referință pentru a intra în relația cu grupul și universul; confesiune, credință. ♦ Fig. Crez, cult. 2. Disciplină predată în școală, având ca scop educarea și instruirea elevilor în spiritul religiei (1) date. – Din fr. religion, lat. religio, -onis, germ. Religion.

DOOM

relígie (-gi-e) s. f., art. relígia (-gi-a), g.-d. art. relígiei; pl. relígii, art. relígiile (-gi-i-)

religie
RELÍGIE, religii, s. f. 1. Ansamblu de idei, sentimente și acțiuni împărtășite de un grup și care oferă membrilor săi un obiect de venerare, un cod de comportament, un cadru de referință pentru a intra în relația cu grupul și universul; confesiune, credință. ♦ Fig. Crez, cult. 2. Disciplină predată în școală, având ca scop educarea și instruirea elevilor în spiritul religiei (1) date. – Din fr. religion, lat. religio, -onis, germ. Religion.

DOOM

relígie (-gi-e) s. f., art. relígia (-gi-a), g.-d. art. relígiei; pl. relígii, art. relígiile (-gi-i-)

religiei
RELÍGIE, religii, s. f. 1. Ansamblu de idei, sentimente și acțiuni împărtășite de un grup și care oferă membrilor săi un obiect de venerare, un cod de comportament, un cadru de referință pentru a intra în relația cu grupul și universul; confesiune, credință. ♦ Fig. Crez, cult. 2. Disciplină predată în școală, având ca scop educarea și instruirea elevilor în spiritul religiei (1) date. – Din fr. religion, lat. religio, -onis, germ. Religion.

DOOM

relígie (-gi-e) s. f., art. relígia (-gi-a), g.-d. art. relígiei; pl. relígii, art. relígiile (-gi-i-)

religii
RELÍGIE, religii, s. f. 1. Ansamblu de idei, sentimente și acțiuni împărtășite de un grup și care oferă membrilor săi un obiect de venerare, un cod de comportament, un cadru de referință pentru a intra în relația cu grupul și universul; confesiune, credință. ♦ Fig. Crez, cult. 2. Disciplină predată în școală, având ca scop educarea și instruirea elevilor în spiritul religiei (1) date. – Din fr. religion, lat. religio, -onis, germ. Religion.

DOOM

relígie (-gi-e) s. f., art. relígia (-gi-a), g.-d. art. relígiei; pl. relígii, art. relígiile (-gi-i-)

religiile
RELÍGIE, religii, s. f. 1. Ansamblu de idei, sentimente și acțiuni împărtășite de un grup și care oferă membrilor săi un obiect de venerare, un cod de comportament, un cadru de referință pentru a intra în relația cu grupul și universul; confesiune, credință. ♦ Fig. Crez, cult. 2. Disciplină predată în școală, având ca scop educarea și instruirea elevilor în spiritul religiei (1) date. – Din fr. religion, lat. religio, -onis, germ. Religion.

DOOM

relígie (-gi-e) s. f., art. relígia (-gi-a), g.-d. art. relígiei; pl. relígii, art. relígiile (-gi-i-)

religiilor
RELÍGIE, religii, s. f. 1. Ansamblu de idei, sentimente și acțiuni împărtășite de un grup și care oferă membrilor săi un obiect de venerare, un cod de comportament, un cadru de referință pentru a intra în relația cu grupul și universul; confesiune, credință. ♦ Fig. Crez, cult. 2. Disciplină predată în școală, având ca scop educarea și instruirea elevilor în spiritul religiei (1) date. – Din fr. religion, lat. religio, -onis, germ. Religion.

DOOM

relígie (-gi-e) s. f., art. relígia (-gi-a), g.-d. art. relígiei; pl. relígii, art. relígiile (-gi-i-)

religioasa
RELIGIÓS, -OÁSĂ, religioși, -oase, adj. Care ține de religie, care se referă la religie; bisericesc. ♦ Evlavios, cuvios, pios. [Pr.: -gi-os] – Din fr. religieux, it. religioso, lat. religiosus.

DOOM

religiós (-gi-os) adj. m., pl. religióși; f. religioásă, pl. religioáse

religioase
RELIGIÓS, -OÁSĂ, religioși, -oase, adj. Care ține de religie, care se referă la religie; bisericesc. ♦ Evlavios, cuvios, pios. [Pr.: -gi-os] – Din fr. religieux, it. religioso, lat. religiosus.

DOOM

religiós (-gi-os) adj. m., pl. religióși; f. religioásă, pl. religioáse

religioasei
RELIGIÓS, -OÁSĂ, religioși, -oase, adj. Care ține de religie, care se referă la religie; bisericesc. ♦ Evlavios, cuvios, pios. [Pr.: -gi-os] – Din fr. religieux, it. religioso, lat. religiosus.

DOOM

religiós (-gi-os) adj. m., pl. religióși; f. religioásă, pl. religioáse

religioasele
RELIGIÓS, -OÁSĂ, religioși, -oase, adj. Care ține de religie, care se referă la religie; bisericesc. ♦ Evlavios, cuvios, pios. [Pr.: -gi-os] – Din fr. religieux, it. religioso, lat. religiosus.

DOOM

religiós (-gi-os) adj. m., pl. religióși; f. religioásă, pl. religioáse

religioaselor
RELIGIÓS, -OÁSĂ, religioși, -oase, adj. Care ține de religie, care se referă la religie; bisericesc. ♦ Evlavios, cuvios, pios. [Pr.: -gi-os] – Din fr. religieux, it. religioso, lat. religiosus.

DOOM

religiós (-gi-os) adj. m., pl. religióși; f. religioásă, pl. religioáse

religios
RELIGIÓS, -OÁSĂ, religioși, -oase, adj. Care ține de religie, care se referă la religie; bisericesc. ♦ Evlavios, cuvios, pios. [Pr.: -gi-os] – Din fr. religieux, it. religioso, lat. religiosus.

DOOM

religiós (-gi-os) adj. m., pl. religióși; f. religioásă, pl. religioáse

religioso
RELIGIÓSO adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Cu evlavie, în mod pios. [Pr.: religiózo] – Cuv. it.

religiosul
RELIGIÓS, -OÁSĂ, religioși, -oase, adj. Care ține de religie, care se referă la religie; bisericesc. ♦ Evlavios, cuvios, pios. [Pr.: -gi-os] – Din fr. religieux, it. religioso, lat. religiosus.

DOOM

religiós (-gi-os) adj. m., pl. religióși; f. religioásă, pl. religioáse

religiosului
RELIGIÓS, -OÁSĂ, religioși, -oase, adj. Care ține de religie, care se referă la religie; bisericesc. ♦ Evlavios, cuvios, pios. [Pr.: -gi-os] – Din fr. religieux, it. religioso, lat. religiosus.

DOOM

religiós (-gi-os) adj. m., pl. religióși; f. religioásă, pl. religioáse

religiozitate
RELIGIOZITÁTE s. f. (Adesea fig.) Sentiment religios profund; evlavie, pietate. ♦ Reculegere. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. religiosité, germ. Religiosität.

DOOM

religiozitáte (-gi-o-) s. f., g.-d. art. religiozitắții

religiozitatea
RELIGIOZITÁTE s. f. (Adesea fig.) Sentiment religios profund; evlavie, pietate. ♦ Reculegere. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. religiosité, germ. Religiosität.

DOOM

religiozitáte (-gi-o-) s. f., g.-d. art. religiozitắții

religiozități
RELIGIOZITÁTE s. f. (Adesea fig.) Sentiment religios profund; evlavie, pietate. ♦ Reculegere. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. religiosité, germ. Religiosität.

DOOM

religiozitáte (-gi-o-) s. f., g.-d. art. religiozitắții

religiozității
RELIGIOZITÁTE s. f. (Adesea fig.) Sentiment religios profund; evlavie, pietate. ♦ Reculegere. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. religiosité, germ. Religiosität.

DOOM

religiozitáte (-gi-o-) s. f., g.-d. art. religiozitắții

religioși
RELIGIÓS, -OÁSĂ, religioși, -oase, adj. Care ține de religie, care se referă la religie; bisericesc. ♦ Evlavios, cuvios, pios. [Pr.: -gi-os] – Din fr. religieux, it. religioso, lat. religiosus.

DOOM

religiós (-gi-os) adj. m., pl. religióși; f. religioásă, pl. religioáse

religioșii
RELIGIÓS, -OÁSĂ, religioși, -oase, adj. Care ține de religie, care se referă la religie; bisericesc. ♦ Evlavios, cuvios, pios. [Pr.: -gi-os] – Din fr. religieux, it. religioso, lat. religiosus.

DOOM

religiós (-gi-os) adj. m., pl. religióși; f. religioásă, pl. religioáse

religioșilor
RELIGIÓS, -OÁSĂ, religioși, -oase, adj. Care ține de religie, care se referă la religie; bisericesc. ♦ Evlavios, cuvios, pios. [Pr.: -gi-os] – Din fr. religieux, it. religioso, lat. religiosus.

DOOM

religiós (-gi-os) adj. m., pl. religióși; f. religioásă, pl. religioáse

religiune
RELIGIÚNE s.f. v. religie.

relon
RELÓN s. n. Fibră sintetică obținută prin polimerizarea caprolactamei, folosită la fabricarea țesăturilor, a tricotajelor etc. – Re (= R < România) + [nai]lon.

DOOM

relón s. n.

relonist
RELONÍST, -Ă s.m. și f. Lucrător la o fabrică de relon. [< relon + -ist].

relonista
RELONÍST, -Ă s.m. și f. Lucrător la o fabrică de relon. [< relon + -ist].

reloniste
RELONÍST, -Ă s.m. și f. Lucrător la o fabrică de relon. [< relon + -ist].

relonistei
RELONÍST, -Ă s.m. și f. Lucrător la o fabrică de relon. [< relon + -ist].

relonistele
RELONÍST, -Ă s.m. și f. Lucrător la o fabrică de relon. [< relon + -ist].

relonistelor
RELONÍST, -Ă s.m. și f. Lucrător la o fabrică de relon. [< relon + -ist].

relonistul
RELONÍST, -Ă s.m. și f. Lucrător la o fabrică de relon. [< relon + -ist].

relonistului
RELONÍST, -Ă s.m. și f. Lucrător la o fabrică de relon. [< relon + -ist].

reloniști
RELONÍST, -Ă s.m. și f. Lucrător la o fabrică de relon. [< relon + -ist].

reloniștii
RELONÍST, -Ă s.m. și f. Lucrător la o fabrică de relon. [< relon + -ist].

reloniștilor
RELONÍST, -Ă s.m. și f. Lucrător la o fabrică de relon. [< relon + -ist].

relonul
RELÓN s. n. Fibră sintetică obținută prin polimerizarea caprolactamei, folosită la fabricarea țesăturilor, a tricotajelor etc. – Re (= R < România) + [nai]lon.

DOOM

relón s. n.

relonului
RELÓN s. n. Fibră sintetică obținută prin polimerizarea caprolactamei, folosită la fabricarea țesăturilor, a tricotajelor etc. – Re (= R < România) + [nai]lon.

DOOM

relón s. n.

relotin
RELOTÍN s.n. Fibre textile mixte, de bumbac și relon. [Nume comercial].

relua
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).

DOOM

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)

reluai
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).

DOOM

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)

reluam
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).

DOOM

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)

reluare
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).

DOOM

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)

reluare
RELUÁRE, reluări, s. f. Acțiunea de a relua și rezultatul ei. – V. relua.

DOOM

reluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. reluắrii; pl. reluắri

reluarea
RELUÁRE, reluări, s. f. Acțiunea de a relua și rezultatul ei. – V. relua.

DOOM

reluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. reluắrii; pl. reluắri

reluară
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).

DOOM

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)

reluarăm
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).

DOOM

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)

reluarăți
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).

DOOM

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)

reluase
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).

DOOM

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)

reluasem
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).

DOOM

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)

reluaseră
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).

DOOM

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)

reluaserăm
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).

DOOM

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)

reluaserăți
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).

DOOM

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)

reluaseși
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).

DOOM

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)

reluaseți
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).

DOOM

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)

reluat
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).

DOOM

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)

reluat
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Re¹ + lua (după fr. reprendre).

reluau
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).

DOOM

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)

reluași
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).

DOOM

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)

reluați
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).

DOOM

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)

reluctanța
RELUCTÁNȚĂ, reluctanțe, s. f. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit și fluxul magnetic care străbate circuitul. ◊ Reluctanță specifică = reluctivitate. – Din fr. réluctance.

DOOM

reluctánță s. f., g.-d. art. reluctánței; pl. reluctánțe

reluctanțe
RELUCTÁNȚĂ, reluctanțe, s. f. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit și fluxul magnetic care străbate circuitul. ◊ Reluctanță specifică = reluctivitate. – Din fr. réluctance.

DOOM

reluctánță s. f., g.-d. art. reluctánței; pl. reluctánțe

reluctanței
RELUCTÁNȚĂ, reluctanțe, s. f. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit și fluxul magnetic care străbate circuitul. ◊ Reluctanță specifică = reluctivitate. – Din fr. réluctance.

DOOM

reluctánță s. f., g.-d. art. reluctánței; pl. reluctánțe

reluctanțele
RELUCTÁNȚĂ, reluctanțe, s. f. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit și fluxul magnetic care străbate circuitul. ◊ Reluctanță specifică = reluctivitate. – Din fr. réluctance.

DOOM

reluctánță s. f., g.-d. art. reluctánței; pl. reluctánțe

reluctanțelor
RELUCTÁNȚĂ, reluctanțe, s. f. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit și fluxul magnetic care străbate circuitul. ◊ Reluctanță specifică = reluctivitate. – Din fr. réluctance.

DOOM

reluctánță s. f., g.-d. art. reluctánței; pl. reluctánțe

reluctivitate
RELUCTIVITÁTE, reluctivități, s. f. (Fiz.) Reluctanță a unei substanțe omogene și izotrope; reluctanță specifică. – Din fr. reluctivité, engl. reluctivity.

reluctivitatea
RELUCTIVITÁTE, reluctivități, s. f. (Fiz.) Reluctanță a unei substanțe omogene și izotrope; reluctanță specifică. – Din fr. reluctivité, engl. reluctivity.

reluctivități
RELUCTIVITÁTE, reluctivități, s. f. (Fiz.) Reluctanță a unei substanțe omogene și izotrope; reluctanță specifică. – Din fr. reluctivité, engl. reluctivity.

reluctivității
RELUCTIVITÁTE, reluctivități, s. f. (Fiz.) Reluctanță a unei substanțe omogene și izotrope; reluctanță specifică. – Din fr. reluctivité, engl. reluctivity.

reluctivitățile
RELUCTIVITÁTE, reluctivități, s. f. (Fiz.) Reluctanță a unei substanțe omogene și izotrope; reluctanță specifică. – Din fr. reluctivité, engl. reluctivity.

reluctivităților
RELUCTIVITÁTE, reluctivități, s. f. (Fiz.) Reluctanță a unei substanțe omogene și izotrope; reluctanță specifică. – Din fr. reluctivité, engl. reluctivity.

reluând
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).

DOOM

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)

reluînd
RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).

DOOM

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)

reluări
RELUÁRE, reluări, s. f. Acțiunea de a relua și rezultatul ei. – V. relua.

DOOM

reluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. reluắrii; pl. reluắri

reluării
RELUÁRE, reluări, s. f. Acțiunea de a relua și rezultatul ei. – V. relua.

DOOM

reluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. reluắrii; pl. reluắri

reluările
RELUÁRE, reluări, s. f. Acțiunea de a relua și rezultatul ei. – V. relua.

DOOM

reluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. reluắrii; pl. reluắri

reluărilor
RELUÁRE, reluări, s. f. Acțiunea de a relua și rezultatul ei. – V. relua.

DOOM

reluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. reluắrii; pl. reluắri

relăciune
RELĂCIÚNE s. f. v. relație.

rem
AD REM loc. adv. La obiect. – Loc. lat.

DOOM

ad rem (lat.) loc. adv.

remaia
REMAIÁ, remaiez, vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr. remailler.

DOOM

remaiá (a ~) (-ia) vb., ind. prez. 3 remaiáză, 1 pl. remaiém (-iem); conj. prez. 3 să remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát

remaiai
REMAIÁ, remaiez, vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr. remailler.

DOOM

remaiá (a ~) (-ia) vb., ind. prez. 3 remaiáză, 1 pl. remaiém (-iem); conj. prez. 3 să remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát

remaiaj
REMAIÁJ, remaiaje, s. n. Remaiere. – Din fr. remaillage.

remaiaje
REMAIÁJ, remaiaje, s. n. Remaiere. – Din fr. remaillage.

remaiajele
REMAIÁJ, remaiaje, s. n. Remaiere. – Din fr. remaillage.

remaiajelor
REMAIÁJ, remaiaje, s. n. Remaiere. – Din fr. remaillage.

remaiajul
REMAIÁJ, remaiaje, s. n. Remaiere. – Din fr. remaillage.

remaiajului
REMAIÁJ, remaiaje, s. n. Remaiere. – Din fr. remaillage.

remaiam
REMAIÁ, remaiez, vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr. remailler.

DOOM

remaiá (a ~) (-ia) vb., ind. prez. 3 remaiáză, 1 pl. remaiém (-iem); conj. prez. 3 să remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát

remaiară
REMAIÁ, remaiez, vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr. remailler.

DOOM

remaiá (a ~) (-ia) vb., ind. prez. 3 remaiáză, 1 pl. remaiém (-iem); conj. prez. 3 să remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát

remaiarăm
REMAIÁ, remaiez, vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr. remailler.

DOOM

remaiá (a ~) (-ia) vb., ind. prez. 3 remaiáză, 1 pl. remaiém (-iem); conj. prez. 3 să remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát

remaiarăți
REMAIÁ, remaiez, vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr. remailler.

DOOM

remaiá (a ~) (-ia) vb., ind. prez. 3 remaiáză, 1 pl. remaiém (-iem); conj. prez. 3 să remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát

remaiase
REMAIÁ, remaiez, vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr. remailler.

DOOM

remaiá (a ~) (-ia) vb., ind. prez. 3 remaiáză, 1 pl. remaiém (-iem); conj. prez. 3 să remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát

remaiasem
REMAIÁ, remaiez, vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr. remailler.

DOOM

remaiá (a ~) (-ia) vb., ind. prez. 3 remaiáză, 1 pl. remaiém (-iem); conj. prez. 3 să remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát

remaiaseră
REMAIÁ, remaiez, vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr. remailler.

DOOM

remaiá (a ~) (-ia) vb., ind. prez. 3 remaiáză, 1 pl. remaiém (-iem); conj. prez. 3 să remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát

remaiaserăm
REMAIÁ, remaiez, vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr. remailler.

DOOM

remaiá (a ~) (-ia) vb., ind. prez. 3 remaiáză, 1 pl. remaiém (-iem); conj. prez. 3 să remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát

remaiaserăți
REMAIÁ, remaiez, vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr. remailler.

DOOM

remaiá (a ~) (-ia) vb., ind. prez. 3 remaiáză, 1 pl. remaiém (-iem); conj. prez. 3 să remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát

remaiaseși
REMAIÁ, remaiez, vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr. remailler.

DOOM

remaiá (a ~) (-ia) vb., ind. prez. 3 remaiáză, 1 pl. remaiém (-iem); conj. prez. 3 să remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát

remaiaseți
REMAIÁ, remaiez, vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr. remailler.

DOOM

remaiá (a ~) (-ia) vb., ind. prez. 3 remaiáză, 1 pl. remaiém (-iem); conj. prez. 3 să remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát

remaiat
REMAIÁ, remaiez, vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr. remailler.

DOOM

remaiá (a ~) (-ia) vb., ind. prez. 3 remaiáză, 1 pl. remaiém (-iem); conj. prez. 3 să remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát

remaiat
REMAIÁT s. n. Faptul de a remaia; remaiere. – V. remaia.

DOOM

remaiát (-iat) s. n.

remaiata
REMAIÁT s. n. Faptul de a remaia; remaiere. – V. remaia.

DOOM

remaiát (-iat) s. n.

remaiate
REMAIÁT s. n. Faptul de a remaia; remaiere. – V. remaia.

DOOM

remaiát (-iat) s. n.

remaiatei
REMAIÁT s. n. Faptul de a remaia; remaiere. – V. remaia.

DOOM

remaiát (-iat) s. n.

remaiatele
REMAIÁT s. n. Faptul de a remaia; remaiere. – V. remaia.

DOOM

remaiát (-iat) s. n.

remaiatelor
REMAIÁT s. n. Faptul de a remaia; remaiere. – V. remaia.

DOOM

remaiát (-iat) s. n.

remaiatul
REMAIÁT s. n. Faptul de a remaia; remaiere. – V. remaia.

DOOM

remaiát (-iat) s. n.

remaiatului
REMAIÁT s. n. Faptul de a remaia; remaiere. – V. remaia.

DOOM

remaiát (-iat) s. n.

remaiau
REMAIÁ, remaiez, vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr. remailler.

DOOM

remaiá (a ~) (-ia) vb., ind. prez. 3 remaiáză, 1 pl. remaiém (-iem); conj. prez. 3 să remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát

remaiază
REMAIÁ, remaiez, vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr. remailler.

DOOM

remaiá (a ~) (-ia) vb., ind. prez. 3 remaiáză, 1 pl. remaiém (-iem); conj. prez. 3 să remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát

remaiași
REMAIÁ, remaiez, vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr. remailler.

DOOM

remaiá (a ~) (-ia) vb., ind. prez. 3 remaiáză, 1 pl. remaiém (-iem); conj. prez. 3 să remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát

remaiați
REMAIÁ, remaiez, vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr. remailler.

DOOM

remaiá (a ~) (-ia) vb., ind. prez. 3 remaiáză, 1 pl. remaiém (-iem); conj. prez. 3 să remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát

remaiați
REMAIÁT s. n. Faptul de a remaia; remaiere. – V. remaia.

DOOM

remaiát (-iat) s. n.

remaiații
REMAIÁT s. n. Faptul de a remaia; remaiere. – V. remaia.

DOOM

remaiát (-iat) s. n.

remaiaților
REMAIÁT s. n. Faptul de a remaia; remaiere. – V. remaia.

DOOM

remaiát (-iat) s. n.

remaie
REMAIÁ, remaiez, vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr. remailler.

DOOM

remaiá (a ~) (-ia) vb., ind. prez. 3 remaiáză, 1 pl. remaiém (-iem); conj. prez. 3 să remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát

remaiem
REMAIÁ, remaiez, vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr. remailler.

DOOM

remaiá (a ~) (-ia) vb., ind. prez. 3 remaiáză, 1 pl. remaiém (-iem); conj. prez. 3 să remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát

remaiere
REMAIÁ, remaiez, vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr. remailler.

DOOM

remaiá (a ~) (-ia) vb., ind. prez. 3 remaiáză, 1 pl. remaiém (-iem); conj. prez. 3 să remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát

remaiere
REMAIÉRE, remaieri, s. f. Acțiunea de a remaia și rezultatul ei; remaiat. – V. remaia.

DOOM

remaiére (-ie-) s. f., g.-d. art. remaiérii; pl. remaiéri

remaierea
REMAIÉRE, remaieri, s. f. Acțiunea de a remaia și rezultatul ei; remaiat. – V. remaia.

DOOM

remaiére (-ie-) s. f., g.-d. art. remaiérii; pl. remaiéri

remaieri
REMAIÉRE, remaieri, s. f. Acțiunea de a remaia și rezultatul ei; remaiat. – V. remaia.

DOOM

remaiére (-ie-) s. f., g.-d. art. remaiérii; pl. remaiéri

remaierii
REMAIÉRE, remaieri, s. f. Acțiunea de a remaia și rezultatul ei; remaiat. – V. remaia.

DOOM

remaiére (-ie-) s. f., g.-d. art. remaiérii; pl. remaiéri

remaierile
REMAIÉRE, remaieri, s. f. Acțiunea de a remaia și rezultatul ei; remaiat. – V. remaia.

DOOM

remaiére (-ie-) s. f., g.-d. art. remaiérii; pl. remaiéri

remaierilor
REMAIÉRE, remaieri, s. f. Acțiunea de a remaia și rezultatul ei; remaiat. – V. remaia.

DOOM

remaiére (-ie-) s. f., g.-d. art. remaiérii; pl. remaiéri

remaieuză
REMAIÉUZĂ, remaieuze, s. f. Persoană care se ocupă cu remaierea ciorapilor. [Pr.: remaiöză. – Scris și: remaieză] – Din fr. remmailleuse.

DOOM

remaieuză [pron. remaiöză] (-ieu-) s. f., g.-d. art. remaieuzei; pl. remaieuze

remaiez
REMAIÁ, remaiez, vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr. remailler.

DOOM

remaiá (a ~) (-ia) vb., ind. prez. 3 remaiáză, 1 pl. remaiém (-iem); conj. prez. 3 să remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát

remaieze
REMAIÁ, remaiez, vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr. remailler.

DOOM

remaiá (a ~) (-ia) vb., ind. prez. 3 remaiáză, 1 pl. remaiém (-iem); conj. prez. 3 să remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát

remaiezi
REMAIÁ, remaiez, vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr. remailler.

DOOM

remaiá (a ~) (-ia) vb., ind. prez. 3 remaiáză, 1 pl. remaiém (-iem); conj. prez. 3 să remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát

remaieză
REMAIÉZĂ, remaieze, s. f. Persoană care se ocupă cu remaierea ciorapilor. – Din fr. remmailleuse.

remaind
REMAIÁ, remaiez, vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr. remailler.

DOOM

remaiá (a ~) (-ia) vb., ind. prez. 3 remaiáză, 1 pl. remaiém (-iem); conj. prez. 3 să remaiéze; ger. remaínd; part. remaiát

remake
REMAKE, remake-uri, s. n. (Cin.) Variantă a unui film a cărui primă versiune a obținut un mare succes sau al cărui subiect își recapătă actualitatea. [Pr.: riméĭc] – Cuv. engl.

DOOM

*remake (angl.) [pron. riméĭc] s. n., art. remake-ul; pl. remake-uri

remanent
REMANÉNT, -Ă, remanenți, -te, adj. (Despre câmpuri electrice sau magnetice). Care se datorește fenomenului de remanență. – Din fr. rémanent.

DOOM

remanént adj. m., pl. remanénți; f. remanéntă, pl. remanénte

remanenta
REMANÉNT, -Ă, remanenți, -te, adj. (Despre câmpuri electrice sau magnetice). Care se datorește fenomenului de remanență. – Din fr. rémanent.

DOOM

remanént adj. m., pl. remanénți; f. remanéntă, pl. remanénte

remanente
REMANÉNT, -Ă, remanenți, -te, adj. (Despre câmpuri electrice sau magnetice). Care se datorește fenomenului de remanență. – Din fr. rémanent.

DOOM

remanént adj. m., pl. remanénți; f. remanéntă, pl. remanénte

remanentei
REMANÉNT, -Ă, remanenți, -te, adj. (Despre câmpuri electrice sau magnetice). Care se datorește fenomenului de remanență. – Din fr. rémanent.

DOOM

remanént adj. m., pl. remanénți; f. remanéntă, pl. remanénte

remanentele
REMANÉNT, -Ă, remanenți, -te, adj. (Despre câmpuri electrice sau magnetice). Care se datorește fenomenului de remanență. – Din fr. rémanent.

DOOM

remanént adj. m., pl. remanénți; f. remanéntă, pl. remanénte

remanentelor
REMANÉNT, -Ă, remanenți, -te, adj. (Despre câmpuri electrice sau magnetice). Care se datorește fenomenului de remanență. – Din fr. rémanent.

DOOM

remanént adj. m., pl. remanénți; f. remanéntă, pl. remanénte

remanentul
REMANÉNT, -Ă, remanenți, -te, adj. (Despre câmpuri electrice sau magnetice). Care se datorește fenomenului de remanență. – Din fr. rémanent.

DOOM

remanént adj. m., pl. remanénți; f. remanéntă, pl. remanénte

remanentului
REMANÉNT, -Ă, remanenți, -te, adj. (Despre câmpuri electrice sau magnetice). Care se datorește fenomenului de remanență. – Din fr. rémanent.

DOOM

remanént adj. m., pl. remanénți; f. remanéntă, pl. remanénte

remanența
REMANÉNȚĂ, remanențe, s. f. (în sintagmele) Remanență electrică = stare de polarizare a unui corp electric păstrată de acesta după anularea câmpului electric polarizator extern. Remanență magnetică = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare exterior. – Din fr. rémanence.

DOOM

remanénță s. f., g.-d. art. remanénței; pl. remanénțe

remanențe
REMANÉNȚĂ, remanențe, s. f. (în sintagmele) Remanență electrică = stare de polarizare a unui corp electric păstrată de acesta după anularea câmpului electric polarizator extern. Remanență magnetică = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare exterior. – Din fr. rémanence.

DOOM

remanénță s. f., g.-d. art. remanénței; pl. remanénțe

remanenței
REMANÉNȚĂ, remanențe, s. f. (în sintagmele) Remanență electrică = stare de polarizare a unui corp electric păstrată de acesta după anularea câmpului electric polarizator extern. Remanență magnetică = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare exterior. – Din fr. rémanence.

DOOM

remanénță s. f., g.-d. art. remanénței; pl. remanénțe

remanențele
REMANÉNȚĂ, remanențe, s. f. (în sintagmele) Remanență electrică = stare de polarizare a unui corp electric păstrată de acesta după anularea câmpului electric polarizator extern. Remanență magnetică = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare exterior. – Din fr. rémanence.

DOOM

remanénță s. f., g.-d. art. remanénței; pl. remanénțe

remanențelor
REMANÉNȚĂ, remanențe, s. f. (în sintagmele) Remanență electrică = stare de polarizare a unui corp electric păstrată de acesta după anularea câmpului electric polarizator extern. Remanență magnetică = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare exterior. – Din fr. rémanence.

DOOM

remanénță s. f., g.-d. art. remanénței; pl. remanénțe

remanenți
REMANÉNT, -Ă, remanenți, -te, adj. (Despre câmpuri electrice sau magnetice). Care se datorește fenomenului de remanență. – Din fr. rémanent.

DOOM

remanént adj. m., pl. remanénți; f. remanéntă, pl. remanénte

remanenții
REMANÉNT, -Ă, remanenți, -te, adj. (Despre câmpuri electrice sau magnetice). Care se datorește fenomenului de remanență. – Din fr. rémanent.

DOOM

remanént adj. m., pl. remanénți; f. remanéntă, pl. remanénte

remanenților
REMANÉNT, -Ă, remanenți, -te, adj. (Despre câmpuri electrice sau magnetice). Care se datorește fenomenului de remanență. – Din fr. rémanent.

DOOM

remanént adj. m., pl. remanénți; f. remanéntă, pl. remanénte

remania
REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

DOOM

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)

remaniabil
REMANIÁBIL, -Ă, remaniabili, -e, adj. Care poate fi remaniat. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. remaniable.

DOOM

remaniábil (-ni-a-) adj. m., pl. remaniábili; f. remaniábilă, pl. remaniábile

remaniabila
REMANIÁBIL, -Ă, remaniabili, -e, adj. Care poate fi remaniat. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. remaniable.

DOOM

remaniábil (-ni-a-) adj. m., pl. remaniábili; f. remaniábilă, pl. remaniábile

remaniabile
REMANIÁBIL, -Ă, remaniabili, -e, adj. Care poate fi remaniat. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. remaniable.

DOOM

remaniábil (-ni-a-) adj. m., pl. remaniábili; f. remaniábilă, pl. remaniábile

remaniabilei
REMANIÁBIL, -Ă, remaniabili, -e, adj. Care poate fi remaniat. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. remaniable.

DOOM

remaniábil (-ni-a-) adj. m., pl. remaniábili; f. remaniábilă, pl. remaniábile

remaniabilele
REMANIÁBIL, -Ă, remaniabili, -e, adj. Care poate fi remaniat. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. remaniable.

DOOM

remaniábil (-ni-a-) adj. m., pl. remaniábili; f. remaniábilă, pl. remaniábile

remaniabilelor
REMANIÁBIL, -Ă, remaniabili, -e, adj. Care poate fi remaniat. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. remaniable.

DOOM

remaniábil (-ni-a-) adj. m., pl. remaniábili; f. remaniábilă, pl. remaniábile

remaniabili
REMANIÁBIL, -Ă, remaniabili, -e, adj. Care poate fi remaniat. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. remaniable.

DOOM

remaniábil (-ni-a-) adj. m., pl. remaniábili; f. remaniábilă, pl. remaniábile

remaniabilii
REMANIÁBIL, -Ă, remaniabili, -e, adj. Care poate fi remaniat. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. remaniable.

DOOM

remaniábil (-ni-a-) adj. m., pl. remaniábili; f. remaniábilă, pl. remaniábile

remaniabililor
REMANIÁBIL, -Ă, remaniabili, -e, adj. Care poate fi remaniat. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. remaniable.

DOOM

remaniábil (-ni-a-) adj. m., pl. remaniábili; f. remaniábilă, pl. remaniábile

remaniabilul
REMANIÁBIL, -Ă, remaniabili, -e, adj. Care poate fi remaniat. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. remaniable.

DOOM

remaniábil (-ni-a-) adj. m., pl. remaniábili; f. remaniábilă, pl. remaniábile

remaniabilului
REMANIÁBIL, -Ă, remaniabili, -e, adj. Care poate fi remaniat. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. remaniable.

DOOM

remaniábil (-ni-a-) adj. m., pl. remaniábili; f. remaniábilă, pl. remaniábile

remaniai
REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

DOOM

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)

remaniam
REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

DOOM

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)

remaniare
REMANIÉRE, remanieri, s. f. Acțiunea de a remania și rezultatul ei. O ediție specială cu remanierea guvernului. C. PETRESCU, O. P. I 11. – Variantă: (rar) remaniáre (IORGA, L. I 142) s. f.

remaniară
REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

DOOM

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)

remaniarăm
REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

DOOM

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)

remaniarăți
REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

DOOM

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)

remaniase
REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

DOOM

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)

remaniasem
REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

DOOM

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)

remaniaseră
REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

DOOM

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)

remaniaserăm
REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

DOOM

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)

remaniaserăți
REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

DOOM

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)

remaniaseși
REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

DOOM

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)

remaniaseți
REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

DOOM

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)

remaniat
REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

DOOM

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)

remaniat
REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

remaniau
REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

DOOM

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)

remaniază
REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

DOOM

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)

remaniași
REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

DOOM

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)

remaniați
REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

DOOM

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)

remanie
REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

DOOM

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)

remaniem
REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

DOOM

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)

remaniere
REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

DOOM

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)

remaniere
REMANIÉRE, remanieri, s. f. Acțiunea de a remania și rezultatul ei. [Pr.: -ni-e-] – V. remania.

DOOM

remaniére (-ni-e-) s. f., g.-d. art. remaniérii; pl. remaniéri

remanierea
REMANIÉRE, remanieri, s. f. Acțiunea de a remania și rezultatul ei. [Pr.: -ni-e-] – V. remania.

DOOM

remaniére (-ni-e-) s. f., g.-d. art. remaniérii; pl. remaniéri

remanieri
REMANIÉRE, remanieri, s. f. Acțiunea de a remania și rezultatul ei. [Pr.: -ni-e-] – V. remania.

DOOM

remaniére (-ni-e-) s. f., g.-d. art. remaniérii; pl. remaniéri

remanierii
REMANIÉRE, remanieri, s. f. Acțiunea de a remania și rezultatul ei. [Pr.: -ni-e-] – V. remania.

DOOM

remaniére (-ni-e-) s. f., g.-d. art. remaniérii; pl. remaniéri

remanierile
REMANIÉRE, remanieri, s. f. Acțiunea de a remania și rezultatul ei. [Pr.: -ni-e-] – V. remania.

DOOM

remaniére (-ni-e-) s. f., g.-d. art. remaniérii; pl. remaniéri

remanierilor
REMANIÉRE, remanieri, s. f. Acțiunea de a remania și rezultatul ei. [Pr.: -ni-e-] – V. remania.

DOOM

remaniére (-ni-e-) s. f., g.-d. art. remaniérii; pl. remaniéri

remaniez
REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

DOOM

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)

remanieze
REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

DOOM

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)

remaniezi
REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

DOOM

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)

remaniind
REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

DOOM

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)

remarc
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

DOOM

remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă

remarca
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

DOOM

remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă

remarcabil
REMARCÁBIL, -Ă, remarcabili, -e, adj. Vrednic de luat în seamă; deosebit, ales, însemnat. – Din fr. remarquable.

DOOM

remarcábil adj. m., pl. remarcábili; f. remarcábilă, pl. remarcábile

remarcabila
REMARCÁBIL, -Ă, remarcabili, -e, adj. Vrednic de luat în seamă; deosebit, ales, însemnat. – Din fr. remarquable.

DOOM

remarcábil adj. m., pl. remarcábili; f. remarcábilă, pl. remarcábile

remarcabile
REMARCÁBIL, -Ă, remarcabili, -e, adj. Vrednic de luat în seamă; deosebit, ales, însemnat. – Din fr. remarquable.

DOOM

remarcábil adj. m., pl. remarcábili; f. remarcábilă, pl. remarcábile

remarcabilei
REMARCÁBIL, -Ă, remarcabili, -e, adj. Vrednic de luat în seamă; deosebit, ales, însemnat. – Din fr. remarquable.

DOOM

remarcábil adj. m., pl. remarcábili; f. remarcábilă, pl. remarcábile

remarcabilele
REMARCÁBIL, -Ă, remarcabili, -e, adj. Vrednic de luat în seamă; deosebit, ales, însemnat. – Din fr. remarquable.

DOOM

remarcábil adj. m., pl. remarcábili; f. remarcábilă, pl. remarcábile

remarcabilelor
REMARCÁBIL, -Ă, remarcabili, -e, adj. Vrednic de luat în seamă; deosebit, ales, însemnat. – Din fr. remarquable.

DOOM

remarcábil adj. m., pl. remarcábili; f. remarcábilă, pl. remarcábile

remarcabili
REMARCÁBIL, -Ă, remarcabili, -e, adj. Vrednic de luat în seamă; deosebit, ales, însemnat. – Din fr. remarquable.

DOOM

remarcábil adj. m., pl. remarcábili; f. remarcábilă, pl. remarcábile

remarcabilii
REMARCÁBIL, -Ă, remarcabili, -e, adj. Vrednic de luat în seamă; deosebit, ales, însemnat. – Din fr. remarquable.

DOOM

remarcábil adj. m., pl. remarcábili; f. remarcábilă, pl. remarcábile

remarcabililor
REMARCÁBIL, -Ă, remarcabili, -e, adj. Vrednic de luat în seamă; deosebit, ales, însemnat. – Din fr. remarquable.

DOOM

remarcábil adj. m., pl. remarcábili; f. remarcábilă, pl. remarcábile

remarcabilul
REMARCÁBIL, -Ă, remarcabili, -e, adj. Vrednic de luat în seamă; deosebit, ales, însemnat. – Din fr. remarquable.

DOOM

remarcábil adj. m., pl. remarcábili; f. remarcábilă, pl. remarcábile

remarcabilului
REMARCÁBIL, -Ă, remarcabili, -e, adj. Vrednic de luat în seamă; deosebit, ales, însemnat. – Din fr. remarquable.

DOOM

remarcábil adj. m., pl. remarcábili; f. remarcábilă, pl. remarcábile

remarcai
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

DOOM

remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă

remarcam
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

DOOM

remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă

remarcare
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

DOOM

remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă

remarcare
REMARCÁRE, remarcări, s. f. Acțiunea de a (se) remarca și rezultatul ei. – V. remarca.

remarcarea
REMARCÁRE, remarcări, s. f. Acțiunea de a (se) remarca și rezultatul ei. – V. remarca.

remarcară
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

DOOM

remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă

remarcarăm
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

DOOM

remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă

remarcarăți
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

DOOM

remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă

remarcase
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

DOOM

remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă

remarcasem
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

DOOM

remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă

remarcaseră
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

DOOM

remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă

remarcaserăm
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

DOOM

remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă

remarcaserăți
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

DOOM

remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă

remarcaseși
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

DOOM

remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă

remarcaseți
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

DOOM

remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă

remarcat
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

DOOM

remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă

remarcat
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

remarcau
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

DOOM

remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă

remarcași
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

DOOM

remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă

remarcați
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

DOOM

remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă

remarce
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

DOOM

remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă

remarci
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

DOOM

remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă

remarcând
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

DOOM

remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă

remarcînd
REMARCÁ, remárc, vb. I. Tranz. A observa; a băga de seamă; a releva. ♦ Refl. A se distinge, a se deosebi; a se evidenția. – Din fr. remarquer.

DOOM

remarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remárcă

remarcă
REMÁRCĂ, remarce, s. f. Observație, constatare; notă, însemnare. – Din fr. remarque.

remarcă
REMÁRCĂ, remarci, s. f. Observație, constatare; notă, însemnare. [Pl. și: remarce] – Din fr. remarque.

DOOM

remárcă s. f.,g.-d. art. remárcii; pl. remárci

remarcări
REMARCÁRE, remarcări, s. f. Acțiunea de a (se) remarca și rezultatul ei. – V. remarca.

remarcării
REMARCÁRE, remarcări, s. f. Acțiunea de a (se) remarca și rezultatul ei. – V. remarca.

remarcările
REMARCÁRE, remarcări, s. f. Acțiunea de a (se) remarca și rezultatul ei. – V. remarca.

remarcărilor
REMARCÁRE, remarcări, s. f. Acțiunea de a (se) remarca și rezultatul ei. – V. remarca.

remastica
REMASTICÁ vb. I. tr. (Despre rumegătoare) A mesteca din nou; a rumega. [Cf. fr. remastiquer].

remasticare
REMASTICÁ vb. I. tr. (Despre rumegătoare) A mesteca din nou; a rumega. [Cf. fr. remastiquer].

remasticat
REMASTICÁ vb. I. tr. (Despre rumegătoare) A mesteca din nou; a rumega. [Cf. fr. remastiquer].

remasticație
REMASTICÁȚIE s.f. Operație efectuată de rumegătoare în timpul rumegării. [După fr. remasticage].

remedia
REMEDIÁ, remediez, vb. I. Tranz. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare etc. [Pr.: -di-a] – Din fr. remédier, lat. remediare.

DOOM

remediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 remediáză, 1 pl. remediém (-di-em); conj. prez. 3 să remediéze; ger. remediínd (-di-ind)

remediabil
REMEDIÁBIL, -Ă, remediabili, -e, adj. Care poate fi remediat, corectat, căruia i se poate aduce o îndreptare, o îmbunătățire, căruia i s-a găsit un remediu. [Pr.: -di-a-] – Din fr. remédiable.

DOOM

remediábil (-di-a-) adj. m., pl. remediábili; f. remediábilă, pl. remediábile

remediabila
REMEDIÁBIL, -Ă, remediabili, -e, adj. Care poate fi remediat, corectat, căruia i se poate aduce o îndreptare, o îmbunătățire, căruia i s-a găsit un remediu. [Pr.: -di-a-] – Din fr. remédiable.

DOOM

remediábil (-di-a-) adj. m., pl. remediábili; f. remediábilă, pl. remediábile

remediabile
REMEDIÁBIL, -Ă, remediabili, -e, adj. Care poate fi remediat, corectat, căruia i se poate aduce o îndreptare, o îmbunătățire, căruia i s-a găsit un remediu. [Pr.: -di-a-] – Din fr. remédiable.

DOOM

remediábil (-di-a-) adj. m., pl. remediábili; f. remediábilă, pl. remediábile

remediabilei
REMEDIÁBIL, -Ă, remediabili, -e, adj. Care poate fi remediat, corectat, căruia i se poate aduce o îndreptare, o îmbunătățire, căruia i s-a găsit un remediu. [Pr.: -di-a-] – Din fr. remédiable.

DOOM

remediábil (-di-a-) adj. m., pl. remediábili; f. remediábilă, pl. remediábile

remediabilele
REMEDIÁBIL, -Ă, remediabili, -e, adj. Care poate fi remediat, corectat, căruia i se poate aduce o îndreptare, o îmbunătățire, căruia i s-a găsit un remediu. [Pr.: -di-a-] – Din fr. remédiable.

DOOM

remediábil (-di-a-) adj. m., pl. remediábili; f. remediábilă, pl. remediábile

remediabilelor
REMEDIÁBIL, -Ă, remediabili, -e, adj. Care poate fi remediat, corectat, căruia i se poate aduce o îndreptare, o îmbunătățire, căruia i s-a găsit un remediu. [Pr.: -di-a-] – Din fr. remédiable.

DOOM

remediábil (-di-a-) adj. m., pl. remediábili; f. remediábilă, pl. remediábile

remediabili
REMEDIÁBIL, -Ă, remediabili, -e, adj. Care poate fi remediat, corectat, căruia i se poate aduce o îndreptare, o îmbunătățire, căruia i s-a găsit un remediu. [Pr.: -di-a-] – Din fr. remédiable.

DOOM

remediábil (-di-a-) adj. m., pl. remediábili; f. remediábilă, pl. remediábile

remediabilii
REMEDIÁBIL, -Ă, remediabili, -e, adj. Care poate fi remediat, corectat, căruia i se poate aduce o îndreptare, o îmbunătățire, căruia i s-a găsit un remediu. [Pr.: -di-a-] – Din fr. remédiable.

DOOM

remediábil (-di-a-) adj. m., pl. remediábili; f. remediábilă, pl. remediábile

remediabililor
REMEDIÁBIL, -Ă, remediabili, -e, adj. Care poate fi remediat, corectat, căruia i se poate aduce o îndreptare, o îmbunătățire, căruia i s-a găsit un remediu. [Pr.: -di-a-] – Din fr. remédiable.

DOOM

remediábil (-di-a-) adj. m., pl. remediábili; f. remediábilă, pl. remediábile

remediabilul
REMEDIÁBIL, -Ă, remediabili, -e, adj. Care poate fi remediat, corectat, căruia i se poate aduce o îndreptare, o îmbunătățire, căruia i s-a găsit un remediu. [Pr.: -di-a-] – Din fr. remédiable.

DOOM

remediábil (-di-a-) adj. m., pl. remediábili; f. remediábilă, pl. remediábile

remediabilului
REMEDIÁBIL, -Ă, remediabili, -e, adj. Care poate fi remediat, corectat, căruia i se poate aduce o îndreptare, o îmbunătățire, căruia i s-a găsit un remediu. [Pr.: -di-a-] – Din fr. remédiable.

DOOM

remediábil (-di-a-) adj. m., pl. remediábili; f. remediábilă, pl. remediábile

remediai
REMEDIÁ, remediez, vb. I. Tranz. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare etc. [Pr.: -di-a] – Din fr. remédier, lat. remediare.

DOOM

remediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 remediáză, 1 pl. remediém (-di-em); conj. prez. 3 să remediéze; ger. remediínd (-di-ind)

remediam
REMEDIÁ, remediez, vb. I. Tranz. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare etc. [Pr.: -di-a] – Din fr. remédier, lat. remediare.

DOOM

remediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 remediáză, 1 pl. remediém (-di-em); conj. prez. 3 să remediéze; ger. remediínd (-di-ind)

remediară
REMEDIÁ, remediez, vb. I. Tranz. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare etc. [Pr.: -di-a] – Din fr. remédier, lat. remediare.

DOOM

remediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 remediáză, 1 pl. remediém (-di-em); conj. prez. 3 să remediéze; ger. remediínd (-di-ind)

remediarăm
REMEDIÁ, remediez, vb. I. Tranz. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare etc. [Pr.: -di-a] – Din fr. remédier, lat. remediare.

DOOM

remediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 remediáză, 1 pl. remediém (-di-em); conj. prez. 3 să remediéze; ger. remediínd (-di-ind)

remediarăți
REMEDIÁ, remediez, vb. I. Tranz. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare etc. [Pr.: -di-a] – Din fr. remédier, lat. remediare.

DOOM

remediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 remediáză, 1 pl. remediém (-di-em); conj. prez. 3 să remediéze; ger. remediínd (-di-ind)

remediase
REMEDIÁ, remediez, vb. I. Tranz. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare etc. [Pr.: -di-a] – Din fr. remédier, lat. remediare.

DOOM

remediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 remediáză, 1 pl. remediém (-di-em); conj. prez. 3 să remediéze; ger. remediínd (-di-ind)

remediasem
REMEDIÁ, remediez, vb. I. Tranz. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare etc. [Pr.: -di-a] – Din fr. remédier, lat. remediare.

DOOM

remediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 remediáză, 1 pl. remediém (-di-em); conj. prez. 3 să remediéze; ger. remediínd (-di-ind)

remediaseră
REMEDIÁ, remediez, vb. I. Tranz. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare etc. [Pr.: -di-a] – Din fr. remédier, lat. remediare.

DOOM

remediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 remediáză, 1 pl. remediém (-di-em); conj. prez. 3 să remediéze; ger. remediínd (-di-ind)

remediaserăm
REMEDIÁ, remediez, vb. I. Tranz. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare etc. [Pr.: -di-a] – Din fr. remédier, lat. remediare.

DOOM

remediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 remediáză, 1 pl. remediém (-di-em); conj. prez. 3 să remediéze; ger. remediínd (-di-ind)

remediaserăți
REMEDIÁ, remediez, vb. I. Tranz. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare etc. [Pr.: -di-a] – Din fr. remédier, lat. remediare.

DOOM

remediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 remediáză, 1 pl. remediém (-di-em); conj. prez. 3 să remediéze; ger. remediínd (-di-ind)

remediaseși
REMEDIÁ, remediez, vb. I. Tranz. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare etc. [Pr.: -di-a] – Din fr. remédier, lat. remediare.

DOOM

remediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 remediáză, 1 pl. remediém (-di-em); conj. prez. 3 să remediéze; ger. remediínd (-di-ind)

remediaseți
REMEDIÁ, remediez, vb. I. Tranz. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare etc. [Pr.: -di-a] – Din fr. remédier, lat. remediare.

DOOM

remediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 remediáză, 1 pl. remediém (-di-em); conj. prez. 3 să remediéze; ger. remediínd (-di-ind)

remediat
REMEDIÁ, remediez, vb. I. Tranz. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare etc. [Pr.: -di-a] – Din fr. remédier, lat. remediare.

DOOM

remediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 remediáză, 1 pl. remediém (-di-em); conj. prez. 3 să remediéze; ger. remediínd (-di-ind)

remediat
REMEDIÁ, remediez, vb. I. Tranz. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare etc. [Pr.: -di-a] – Din fr. remédier, lat. remediare.

remediau
REMEDIÁ, remediez, vb. I. Tranz. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare etc. [Pr.: -di-a] – Din fr. remédier, lat. remediare.

DOOM

remediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 remediáză, 1 pl. remediém (-di-em); conj. prez. 3 să remediéze; ger. remediínd (-di-ind)

remediază
REMEDIÁ, remediez, vb. I. Tranz. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare etc. [Pr.: -di-a] – Din fr. remédier, lat. remediare.

DOOM

remediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 remediáză, 1 pl. remediém (-di-em); conj. prez. 3 să remediéze; ger. remediínd (-di-ind)

remediași
REMEDIÁ, remediez, vb. I. Tranz. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare etc. [Pr.: -di-a] – Din fr. remédier, lat. remediare.

DOOM

remediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 remediáză, 1 pl. remediém (-di-em); conj. prez. 3 să remediéze; ger. remediínd (-di-ind)

remediați
REMEDIÁ, remediez, vb. I. Tranz. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare etc. [Pr.: -di-a] – Din fr. remédier, lat. remediare.

DOOM

remediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 remediáză, 1 pl. remediém (-di-em); conj. prez. 3 să remediéze; ger. remediínd (-di-ind)

remedie
REMEDIÁ, remediez, vb. I. Tranz. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare etc. [Pr.: -di-a] – Din fr. remédier, lat. remediare.

DOOM

remediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 remediáză, 1 pl. remediém (-di-em); conj. prez. 3 să remediéze; ger. remediínd (-di-ind)

remediem
REMEDIÁ, remediez, vb. I. Tranz. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare etc. [Pr.: -di-a] – Din fr. remédier, lat. remediare.

DOOM

remediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 remediáză, 1 pl. remediém (-di-em); conj. prez. 3 să remediéze; ger. remediínd (-di-ind)

remediere
REMEDIÁ, remediez, vb. I. Tranz. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare etc. [Pr.: -di-a] – Din fr. remédier, lat. remediare.

DOOM

remediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 remediáză, 1 pl. remediém (-di-em); conj. prez. 3 să remediéze; ger. remediínd (-di-ind)

remediere
REMEDIÉRE, remedieri, s. f. Acțiunea de a remedia și rezultatul ei. [Pr.: -di-e-] – V. remedia.

DOOM

remediére (-di-e-) s. f., g.-d. art. remediérii; pl. remediéri

remedierea
REMEDIÉRE, remedieri, s. f. Acțiunea de a remedia și rezultatul ei. [Pr.: -di-e-] – V. remedia.

DOOM

remediére (-di-e-) s. f., g.-d. art. remediérii; pl. remediéri

remedieri
REMEDIÉRE, remedieri, s. f. Acțiunea de a remedia și rezultatul ei. [Pr.: -di-e-] – V. remedia.

DOOM

remediére (-di-e-) s. f., g.-d. art. remediérii; pl. remediéri

remedierii
REMEDIÉRE, remedieri, s. f. Acțiunea de a remedia și rezultatul ei. [Pr.: -di-e-] – V. remedia.

DOOM

remediére (-di-e-) s. f., g.-d. art. remediérii; pl. remediéri

remedierile
REMEDIÉRE, remedieri, s. f. Acțiunea de a remedia și rezultatul ei. [Pr.: -di-e-] – V. remedia.

DOOM

remediére (-di-e-) s. f., g.-d. art. remediérii; pl. remediéri

remedierilor
REMEDIÉRE, remedieri, s. f. Acțiunea de a remedia și rezultatul ei. [Pr.: -di-e-] – V. remedia.

DOOM

remediére (-di-e-) s. f., g.-d. art. remediérii; pl. remediéri

remediez
REMEDIÁ, remediez, vb. I. Tranz. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare etc. [Pr.: -di-a] – Din fr. remédier, lat. remediare.

DOOM

remediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 remediáză, 1 pl. remediém (-di-em); conj. prez. 3 să remediéze; ger. remediínd (-di-ind)

remedieze
REMEDIÁ, remediez, vb. I. Tranz. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare etc. [Pr.: -di-a] – Din fr. remédier, lat. remediare.

DOOM

remediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 remediáză, 1 pl. remediém (-di-em); conj. prez. 3 să remediéze; ger. remediínd (-di-ind)

remediezi
REMEDIÁ, remediez, vb. I. Tranz. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare etc. [Pr.: -di-a] – Din fr. remédier, lat. remediare.

DOOM

remediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 remediáză, 1 pl. remediém (-di-em); conj. prez. 3 să remediéze; ger. remediínd (-di-ind)

remedii
REMÉDIU, remedii, s. n. Mijloc de îndreptare sau de îmbunătățire a unei situații, a unei stări etc.; soluție. ♦ Leac, doctorie, medicament. – Din fr. remède, lat. remedium.

DOOM

remédiu [diu pron. diu] s. n., art. remédiul; pl. remédii, art. remédiile (-di-i-)

remediile
REMÉDIU, remedii, s. n. Mijloc de îndreptare sau de îmbunătățire a unei situații, a unei stări etc.; soluție. ♦ Leac, doctorie, medicament. – Din fr. remède, lat. remedium.

DOOM

remédiu [diu pron. diu] s. n., art. remédiul; pl. remédii, art. remédiile (-di-i-)

remediilor
REMÉDIU, remedii, s. n. Mijloc de îndreptare sau de îmbunătățire a unei situații, a unei stări etc.; soluție. ♦ Leac, doctorie, medicament. – Din fr. remède, lat. remedium.

DOOM

remédiu [diu pron. diu] s. n., art. remédiul; pl. remédii, art. remédiile (-di-i-)

remediind
REMEDIÁ, remediez, vb. I. Tranz. A îndrepta, a îmbunătăți o situație, o stare etc. [Pr.: -di-a] – Din fr. remédier, lat. remediare.

DOOM

remediá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 remediáză, 1 pl. remediém (-di-em); conj. prez. 3 să remediéze; ger. remediínd (-di-ind)

remediu
REMÉDIU, remedii, s. n. Mijloc de îndreptare sau de îmbunătățire a unei situații, a unei stări etc.; soluție. ♦ Leac, doctorie, medicament. – Din fr. remède, lat. remedium.

DOOM

remédiu [diu pron. diu] s. n., art. remédiul; pl. remédii, art. remédiile (-di-i-)

remediul
REMÉDIU, remedii, s. n. Mijloc de îndreptare sau de îmbunătățire a unei situații, a unei stări etc.; soluție. ♦ Leac, doctorie, medicament. – Din fr. remède, lat. remedium.

DOOM

remédiu [diu pron. diu] s. n., art. remédiul; pl. remédii, art. remédiile (-di-i-)

remediului
REMÉDIU, remedii, s. n. Mijloc de îndreptare sau de îmbunătățire a unei situații, a unei stări etc.; soluție. ♦ Leac, doctorie, medicament. – Din fr. remède, lat. remedium.

DOOM

remédiu [diu pron. diu] s. n., art. remédiul; pl. remédii, art. remédiile (-di-i-)

remember
REMÉMBER s. n. Aducere-aminte (a unui eveniment important). ♦ Ține minte! amintește-ți! [Pr.: rimémbăr] – Din engl. remember.

DOOM

remémber (angl.) [pron. rimémbăr] s. n., art. remémberul

remembere
REMÉMBER s. n. Aducere-aminte (a unui eveniment important). ♦ Ține minte! amintește-ți! [Pr.: rimémbăr] – Din engl. remember.

DOOM

remémber (angl.) [pron. rimémbăr] s. n., art. remémberul

rememberele
REMÉMBER s. n. Aducere-aminte (a unui eveniment important). ♦ Ține minte! amintește-ți! [Pr.: rimémbăr] – Din engl. remember.

DOOM

remémber (angl.) [pron. rimémbăr] s. n., art. remémberul

rememberelor
REMÉMBER s. n. Aducere-aminte (a unui eveniment important). ♦ Ține minte! amintește-ți! [Pr.: rimémbăr] – Din engl. remember.

DOOM

remémber (angl.) [pron. rimémbăr] s. n., art. remémberul

rememberul
REMÉMBER s. n. Aducere-aminte (a unui eveniment important). ♦ Ține minte! amintește-ți! [Pr.: rimémbăr] – Din engl. remember.

DOOM

remémber (angl.) [pron. rimémbăr] s. n., art. remémberul

rememberului
REMÉMBER s. n. Aducere-aminte (a unui eveniment important). ♦ Ține minte! amintește-ți! [Pr.: rimémbăr] – Din engl. remember.

DOOM

remémber (angl.) [pron. rimémbăr] s. n., art. remémberul

rememora
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.

DOOM

rememorá (a ~) vb., ind. prez. 3 rememoreáză

rememorai
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.

DOOM

rememorá (a ~) vb., ind. prez. 3 rememoreáză

rememoram
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.

DOOM

rememorá (a ~) vb., ind. prez. 3 rememoreáză

rememorare
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.

DOOM

rememorá (a ~) vb., ind. prez. 3 rememoreáză

rememorare
REMEMORÁRE s. f. Acțiunea de a rememora și rezultatul ei. – V. rememora.

DOOM

rememoráre s. f., g.-d. art. rememorắrii

rememorarea
REMEMORÁRE s. f. Acțiunea de a rememora și rezultatul ei. – V. rememora.

DOOM

rememoráre s. f., g.-d. art. rememorắrii

rememorară
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.

DOOM

rememorá (a ~) vb., ind. prez. 3 rememoreáză

rememorarăm
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.

DOOM

rememorá (a ~) vb., ind. prez. 3 rememoreáză

rememorarăți
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.

DOOM

rememorá (a ~) vb., ind. prez. 3 rememoreáză

rememorase
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.

DOOM

rememorá (a ~) vb., ind. prez. 3 rememoreáză

rememorasem
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.

DOOM

rememorá (a ~) vb., ind. prez. 3 rememoreáză

rememoraseră
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.

DOOM

rememorá (a ~) vb., ind. prez. 3 rememoreáză

rememoraserăm
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.

DOOM

rememorá (a ~) vb., ind. prez. 3 rememoreáză

rememoraserăți
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.

DOOM

rememorá (a ~) vb., ind. prez. 3 rememoreáză

rememoraseși
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.

DOOM

rememorá (a ~) vb., ind. prez. 3 rememoreáză

rememoraseți
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.

DOOM

rememorá (a ~) vb., ind. prez. 3 rememoreáză

rememorat
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.

DOOM

rememorá (a ~) vb., ind. prez. 3 rememoreáză

rememorat
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.

rememorativ
REMEMORATÍV, -Ă, rememorativi, -e, adj. De amintire; comemorativ. – Din fr. remémoratif.

DOOM

rememoratív adj. m., pl. rememoratívi; f. rememoratívă, pl. rememoratíve

rememorativa
REMEMORATÍV, -Ă, rememorativi, -e, adj. De amintire; comemorativ. – Din fr. remémoratif.

DOOM

rememoratív adj. m., pl. rememoratívi; f. rememoratívă, pl. rememoratíve

rememorative
REMEMORATÍV, -Ă, rememorativi, -e, adj. De amintire; comemorativ. – Din fr. remémoratif.

DOOM

rememoratív adj. m., pl. rememoratívi; f. rememoratívă, pl. rememoratíve

rememorativei
REMEMORATÍV, -Ă, rememorativi, -e, adj. De amintire; comemorativ. – Din fr. remémoratif.

DOOM

rememoratív adj. m., pl. rememoratívi; f. rememoratívă, pl. rememoratíve

rememorativele
REMEMORATÍV, -Ă, rememorativi, -e, adj. De amintire; comemorativ. – Din fr. remémoratif.

DOOM

rememoratív adj. m., pl. rememoratívi; f. rememoratívă, pl. rememoratíve

rememorativelor
REMEMORATÍV, -Ă, rememorativi, -e, adj. De amintire; comemorativ. – Din fr. remémoratif.

DOOM

rememoratív adj. m., pl. rememoratívi; f. rememoratívă, pl. rememoratíve

rememorativi
REMEMORATÍV, -Ă, rememorativi, -e, adj. De amintire; comemorativ. – Din fr. remémoratif.

DOOM

rememoratív adj. m., pl. rememoratívi; f. rememoratívă, pl. rememoratíve

rememorativii
REMEMORATÍV, -Ă, rememorativi, -e, adj. De amintire; comemorativ. – Din fr. remémoratif.

DOOM

rememoratív adj. m., pl. rememoratívi; f. rememoratívă, pl. rememoratíve

rememorativilor
REMEMORATÍV, -Ă, rememorativi, -e, adj. De amintire; comemorativ. – Din fr. remémoratif.

DOOM

rememoratív adj. m., pl. rememoratívi; f. rememoratívă, pl. rememoratíve

rememorativul
REMEMORATÍV, -Ă, rememorativi, -e, adj. De amintire; comemorativ. – Din fr. remémoratif.

DOOM

rememoratív adj. m., pl. rememoratívi; f. rememoratívă, pl. rememoratíve

rememorativului
REMEMORATÍV, -Ă, rememorativi, -e, adj. De amintire; comemorativ. – Din fr. remémoratif.

DOOM

rememoratív adj. m., pl. rememoratívi; f. rememoratívă, pl. rememoratíve

rememorator
REMEMORATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care ține de rememorare, referitor la rememorare. [Cf. it. rimemoratore].

rememorau
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.

DOOM

rememorá (a ~) vb., ind. prez. 3 rememoreáză

rememorași
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.

DOOM

rememorá (a ~) vb., ind. prez. 3 rememoreáză

rememorați
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.

DOOM

rememorá (a ~) vb., ind. prez. 3 rememoreáză

rememorația
REMEMORÁȚIE s.f. Rememorare. [Cf. fr. remémoration, it. rimemorazione].

rememorație
REMEMORÁȚIE s.f. Rememorare. [Cf. fr. remémoration, it. rimemorazione].

rememorației
REMEMORÁȚIE s.f. Rememorare. [Cf. fr. remémoration, it. rimemorazione].

rememorații
REMEMORÁȚIE s.f. Rememorare. [Cf. fr. remémoration, it. rimemorazione].

rememorațiile
REMEMORÁȚIE s.f. Rememorare. [Cf. fr. remémoration, it. rimemorazione].

rememorațiilor
REMEMORÁȚIE s.f. Rememorare. [Cf. fr. remémoration, it. rimemorazione].

rememorează
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.

DOOM

rememorá (a ~) vb., ind. prez. 3 rememoreáză

rememorez
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.

DOOM

rememorá (a ~) vb., ind. prez. 3 rememoreáză

rememoreze
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.

DOOM

rememorá (a ~) vb., ind. prez. 3 rememoreáză

rememorezi
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.

DOOM

rememorá (a ~) vb., ind. prez. 3 rememoreáză

rememorând
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.

DOOM

rememorá (a ~) vb., ind. prez. 3 rememoreáză

rememorînd
REMEMORÁ, rememorez, vb. I. Tranz. A-și reaminti, a-și aduce din nou aminte. – Din fr. remémorer, lat. rememorari.

DOOM

rememorá (a ~) vb., ind. prez. 3 rememoreáză

rememorări
REMEMORÁRE s. f. Acțiunea de a rememora și rezultatul ei. – V. rememora.

DOOM

rememoráre s. f., g.-d. art. rememorắrii

rememorării
REMEMORÁRE s. f. Acțiunea de a rememora și rezultatul ei. – V. rememora.

DOOM

rememoráre s. f., g.-d. art. rememorắrii

rememorările
REMEMORÁRE s. f. Acțiunea de a rememora și rezultatul ei. – V. rememora.

DOOM

rememoráre s. f., g.-d. art. rememorắrii

rememorărilor
REMEMORÁRE s. f. Acțiunea de a rememora și rezultatul ei. – V. rememora.

DOOM

rememoráre s. f., g.-d. art. rememorắrii

remf
REMF s. m. Plantă cu flori galbene, dispuse în fascicule la subsuoara frunzelor, cu fructul o capsulă în formă de pară (Aristolochia clematitis). – Din săs. rämp, remp.

DOOM

remf s. m.

remful
REMF s. m. Plantă cu flori galbene, dispuse în fascicule la subsuoara frunzelor, cu fructul o capsulă în formă de pară (Aristolochia clematitis). – Din săs. rämp, remp.

DOOM

remf s. m.

remfului
REMF s. m. Plantă cu flori galbene, dispuse în fascicule la subsuoara frunzelor, cu fructul o capsulă în formă de pară (Aristolochia clematitis). – Din săs. rämp, remp.

DOOM

remf s. m.

remi
AD REM loc. adv. La obiect. – Loc. lat.

DOOM

ad rem (lat.) loc. adv.

remige
REMÍGE, remige, s. f. Fiecare dintre penele mari ale aripilor unei păsări, care servesc la baterea aerului în timpul zborului. – Din fr. rémige.

DOOM

remíge s. f., g.-d. art. remígei; pl. remíge

remige
REMÍGE s.f. Fiecare din penele mari care alcătuiesc aripa la păsări. [< fr. rémige, cf. lat. remex – vâslaș].

remigea
REMÍGE, remige, s. f. Fiecare dintre penele mari ale aripilor unei păsări, care servesc la baterea aerului în timpul zborului. – Din fr. rémige.

DOOM

remíge s. f., g.-d. art. remígei; pl. remíge

remigei
REMÍGE, remige, s. f. Fiecare dintre penele mari ale aripilor unei păsări, care servesc la baterea aerului în timpul zborului. – Din fr. rémige.

DOOM

remíge s. f., g.-d. art. remígei; pl. remíge

remigele
REMÍGE, remige, s. f. Fiecare dintre penele mari ale aripilor unei păsări, care servesc la baterea aerului în timpul zborului. – Din fr. rémige.

DOOM

remíge s. f., g.-d. art. remígei; pl. remíge

remigelor
REMÍGE, remige, s. f. Fiecare dintre penele mari ale aripilor unei păsări, care servesc la baterea aerului în timpul zborului. – Din fr. rémige.

DOOM

remíge s. f., g.-d. art. remígei; pl. remíge

remii
AD REM loc. adv. La obiect. – Loc. lat.

DOOM

ad rem (lat.) loc. adv.

remilitariza
REMILITARIZÁ, remilitarizez, vb. I. Tranz. A reorganiza armata unei țări, a reface industria de război a acesteia. – Din fr. remilitariser.

DOOM

remilitarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remilitarizeáză

remilitarizai
REMILITARIZÁ, remilitarizez, vb. I. Tranz. A reorganiza armata unei țări, a reface industria de război a acesteia. – Din fr. remilitariser.

DOOM

remilitarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remilitarizeáză

remilitarizam
REMILITARIZÁ, remilitarizez, vb. I. Tranz. A reorganiza armata unei țări, a reface industria de război a acesteia. – Din fr. remilitariser.

DOOM

remilitarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remilitarizeáză

remilitarizare
REMILITARIZÁ, remilitarizez, vb. I. Tranz. A reorganiza armata unei țări, a reface industria de război a acesteia. – Din fr. remilitariser.

DOOM

remilitarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remilitarizeáză

remilitarizare
REMILITARIZÁRE, remilitarizări, s. f. Acțiunea de a remilitariza și rezultatul ei. – V. remilitariza.

DOOM

remilitarizáre s. f., g.-d. art. remilitarizắrii; pl. remilitarizắri

remilitarizarea
REMILITARIZÁRE, remilitarizări, s. f. Acțiunea de a remilitariza și rezultatul ei. – V. remilitariza.

DOOM

remilitarizáre s. f., g.-d. art. remilitarizắrii; pl. remilitarizắri

remilitarizară
REMILITARIZÁ, remilitarizez, vb. I. Tranz. A reorganiza armata unei țări, a reface industria de război a acesteia. – Din fr. remilitariser.

DOOM

remilitarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remilitarizeáză

remilitarizarăm
REMILITARIZÁ, remilitarizez, vb. I. Tranz. A reorganiza armata unei țări, a reface industria de război a acesteia. – Din fr. remilitariser.

DOOM

remilitarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remilitarizeáză

remilitarizarăți
REMILITARIZÁ, remilitarizez, vb. I. Tranz. A reorganiza armata unei țări, a reface industria de război a acesteia. – Din fr. remilitariser.

DOOM

remilitarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remilitarizeáză

remilitarizase
REMILITARIZÁ, remilitarizez, vb. I. Tranz. A reorganiza armata unei țări, a reface industria de război a acesteia. – Din fr. remilitariser.

DOOM

remilitarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remilitarizeáză

remilitarizasem
REMILITARIZÁ, remilitarizez, vb. I. Tranz. A reorganiza armata unei țări, a reface industria de război a acesteia. – Din fr. remilitariser.

DOOM

remilitarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remilitarizeáză

remilitarizaseră
REMILITARIZÁ, remilitarizez, vb. I. Tranz. A reorganiza armata unei țări, a reface industria de război a acesteia. – Din fr. remilitariser.

DOOM

remilitarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remilitarizeáză

remilitarizaserăm
REMILITARIZÁ, remilitarizez, vb. I. Tranz. A reorganiza armata unei țări, a reface industria de război a acesteia. – Din fr. remilitariser.

DOOM

remilitarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remilitarizeáză

remilitarizaserăți
REMILITARIZÁ, remilitarizez, vb. I. Tranz. A reorganiza armata unei țări, a reface industria de război a acesteia. – Din fr. remilitariser.

DOOM

remilitarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remilitarizeáză

remilitarizaseși
REMILITARIZÁ, remilitarizez, vb. I. Tranz. A reorganiza armata unei țări, a reface industria de război a acesteia. – Din fr. remilitariser.

DOOM

remilitarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remilitarizeáză

remilitarizaseți
REMILITARIZÁ, remilitarizez, vb. I. Tranz. A reorganiza armata unei țări, a reface industria de război a acesteia. – Din fr. remilitariser.

DOOM

remilitarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remilitarizeáză

remilitarizat
REMILITARIZÁ, remilitarizez, vb. I. Tranz. A reorganiza armata unei țări, a reface industria de război a acesteia. – Din fr. remilitariser.

DOOM

remilitarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remilitarizeáză

remilitarizat
REMILITARIZÁ, remilitarizez, vb. I. Tranz. A reorganiza armata unei țări, a reface industria de război a acesteia. – Din fr. remilitariser.

remilitarizau
REMILITARIZÁ, remilitarizez, vb. I. Tranz. A reorganiza armata unei țări, a reface industria de război a acesteia. – Din fr. remilitariser.

DOOM

remilitarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remilitarizeáză

remilitarizași
REMILITARIZÁ, remilitarizez, vb. I. Tranz. A reorganiza armata unei țări, a reface industria de război a acesteia. – Din fr. remilitariser.

DOOM

remilitarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remilitarizeáză

remilitarizați
REMILITARIZÁ, remilitarizez, vb. I. Tranz. A reorganiza armata unei țări, a reface industria de război a acesteia. – Din fr. remilitariser.

DOOM

remilitarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remilitarizeáză

remilitarizează
REMILITARIZÁ, remilitarizez, vb. I. Tranz. A reorganiza armata unei țări, a reface industria de război a acesteia. – Din fr. remilitariser.

DOOM

remilitarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remilitarizeáză

remilitarizez
REMILITARIZÁ, remilitarizez, vb. I. Tranz. A reorganiza armata unei țări, a reface industria de război a acesteia. – Din fr. remilitariser.

DOOM

remilitarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remilitarizeáză

remilitarizeze
REMILITARIZÁ, remilitarizez, vb. I. Tranz. A reorganiza armata unei țări, a reface industria de război a acesteia. – Din fr. remilitariser.

DOOM

remilitarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remilitarizeáză

remilitarizezi
REMILITARIZÁ, remilitarizez, vb. I. Tranz. A reorganiza armata unei țări, a reface industria de război a acesteia. – Din fr. remilitariser.

DOOM

remilitarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remilitarizeáză

remilitarizând
REMILITARIZÁ, remilitarizez, vb. I. Tranz. A reorganiza armata unei țări, a reface industria de război a acesteia. – Din fr. remilitariser.

DOOM

remilitarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remilitarizeáză

remilitarizînd
REMILITARIZÁ, remilitarizez, vb. I. Tranz. A reorganiza armata unei țări, a reface industria de război a acesteia. – Din fr. remilitariser.

DOOM

remilitarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remilitarizeáză

remilitarizări
REMILITARIZÁRE, remilitarizări, s. f. Acțiunea de a remilitariza și rezultatul ei. – V. remilitariza.

DOOM

remilitarizáre s. f., g.-d. art. remilitarizắrii; pl. remilitarizắri

remilitarizării
REMILITARIZÁRE, remilitarizări, s. f. Acțiunea de a remilitariza și rezultatul ei. – V. remilitariza.

DOOM

remilitarizáre s. f., g.-d. art. remilitarizắrii; pl. remilitarizắri

remilitarizările
REMILITARIZÁRE, remilitarizări, s. f. Acțiunea de a remilitariza și rezultatul ei. – V. remilitariza.

DOOM

remilitarizáre s. f., g.-d. art. remilitarizắrii; pl. remilitarizắri

remilitarizărilor
REMILITARIZÁRE, remilitarizări, s. f. Acțiunea de a remilitariza și rezultatul ei. – V. remilitariza.

DOOM

remilitarizáre s. f., g.-d. art. remilitarizắrii; pl. remilitarizắri

remilor
AD REM loc. adv. La obiect. – Loc. lat.

DOOM

ad rem (lat.) loc. adv.

remineraliza
REMINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (Med., biol.) A redobândi minerale până la compoziția normală. [< fr. reminéraliser].

remineralizai
REMINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (Med., biol.) A redobândi minerale până la compoziția normală. [< fr. reminéraliser].

remineralizam
REMINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (Med., biol.) A redobândi minerale până la compoziția normală. [< fr. reminéraliser].

remineralizare
REMINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (Med., biol.) A redobândi minerale până la compoziția normală. [< fr. reminéraliser].

remineralizare
REMINERALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) remineraliza și rezultatul ei; (spec.) recalcificare; remineralizație. [< remineraliza].

remineralizară
REMINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (Med., biol.) A redobândi minerale până la compoziția normală. [< fr. reminéraliser].

remineralizarăm
REMINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (Med., biol.) A redobândi minerale până la compoziția normală. [< fr. reminéraliser].

remineralizarăți
REMINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (Med., biol.) A redobândi minerale până la compoziția normală. [< fr. reminéraliser].

remineralizase
REMINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (Med., biol.) A redobândi minerale până la compoziția normală. [< fr. reminéraliser].

remineralizasem
REMINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (Med., biol.) A redobândi minerale până la compoziția normală. [< fr. reminéraliser].

remineralizaseră
REMINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (Med., biol.) A redobândi minerale până la compoziția normală. [< fr. reminéraliser].

remineralizaserăm
REMINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (Med., biol.) A redobândi minerale până la compoziția normală. [< fr. reminéraliser].

remineralizaserăți
REMINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (Med., biol.) A redobândi minerale până la compoziția normală. [< fr. reminéraliser].

remineralizaseși
REMINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (Med., biol.) A redobândi minerale până la compoziția normală. [< fr. reminéraliser].

remineralizaseți
REMINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (Med., biol.) A redobândi minerale până la compoziția normală. [< fr. reminéraliser].

remineralizat
REMINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (Med., biol.) A redobândi minerale până la compoziția normală. [< fr. reminéraliser].

remineralizau
REMINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (Med., biol.) A redobândi minerale până la compoziția normală. [< fr. reminéraliser].

remineralizași
REMINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (Med., biol.) A redobândi minerale până la compoziția normală. [< fr. reminéraliser].

remineralizați
REMINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (Med., biol.) A redobândi minerale până la compoziția normală. [< fr. reminéraliser].

remineralizație
REMINERALIZÁȚIE s.f. (Biol.) Remineralizare. [Cf. fr. reminéralisation].

remineralizează
REMINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (Med., biol.) A redobândi minerale până la compoziția normală. [< fr. reminéraliser].

remineralizez
REMINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (Med., biol.) A redobândi minerale până la compoziția normală. [< fr. reminéraliser].

remineralizeze
REMINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (Med., biol.) A redobândi minerale până la compoziția normală. [< fr. reminéraliser].

remineralizezi
REMINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (Med., biol.) A redobândi minerale până la compoziția normală. [< fr. reminéraliser].

remineralizând
REMINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (Med., biol.) A redobândi minerale până la compoziția normală. [< fr. reminéraliser].

remineralizînd
REMINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (Med., biol.) A redobândi minerale până la compoziția normală. [< fr. reminéraliser].

reminiscența
REMINISCÉNȚĂ, reminiscențe, s. f. Amintire vagă a unor fapte aproape dispărute din memorie. ♦ Rămășiță, rest, urmă (abia perceptibilă). – Din fr. réminiscence, lat. reminiscentia.

DOOM

reminiscénță s. f., g.-d. art. reminiscénței; pl. reminiscénțe

reminiscențe
REMINISCÉNȚĂ, reminiscențe, s. f. Amintire vagă a unor fapte aproape dispărute din memorie. ♦ Rămășiță, rest, urmă (abia perceptibilă). – Din fr. réminiscence, lat. reminiscentia.

DOOM

reminiscénță s. f., g.-d. art. reminiscénței; pl. reminiscénțe

reminiscenței
REMINISCÉNȚĂ, reminiscențe, s. f. Amintire vagă a unor fapte aproape dispărute din memorie. ♦ Rămășiță, rest, urmă (abia perceptibilă). – Din fr. réminiscence, lat. reminiscentia.

DOOM

reminiscénță s. f., g.-d. art. reminiscénței; pl. reminiscénțe

reminiscențele
REMINISCÉNȚĂ, reminiscențe, s. f. Amintire vagă a unor fapte aproape dispărute din memorie. ♦ Rămășiță, rest, urmă (abia perceptibilă). – Din fr. réminiscence, lat. reminiscentia.

DOOM

reminiscénță s. f., g.-d. art. reminiscénței; pl. reminiscénțe

reminiscențelor
REMINISCÉNȚĂ, reminiscențe, s. f. Amintire vagă a unor fapte aproape dispărute din memorie. ♦ Rămășiță, rest, urmă (abia perceptibilă). – Din fr. réminiscence, lat. reminiscentia.

DOOM

reminiscénță s. f., g.-d. art. reminiscénței; pl. reminiscénțe

remis
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remis
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remise
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remisei
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remiseră
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remiserăm
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remiserăți
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remisese
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remisesem
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remiseseră
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remiseserăm
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remiseserăți
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remiseseși
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remiseseți
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remiseși
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remisibil
REMISÍBIL, -Ă adj. Care poate fi remis; de neiertat. [Cf. fr. rémissible].

remisibila
REMISÍBIL, -Ă adj. Care poate fi remis; de neiertat. [Cf. fr. rémissible].

remisibile
REMISÍBIL, -Ă adj. Care poate fi remis; de neiertat. [Cf. fr. rémissible].

remisibilei
REMISÍBIL, -Ă adj. Care poate fi remis; de neiertat. [Cf. fr. rémissible].

remisibilele
REMISÍBIL, -Ă adj. Care poate fi remis; de neiertat. [Cf. fr. rémissible].

remisibilelor
REMISÍBIL, -Ă adj. Care poate fi remis; de neiertat. [Cf. fr. rémissible].

remisibili
REMISÍBIL, -Ă adj. Care poate fi remis; de neiertat. [Cf. fr. rémissible].

remisibilii
REMISÍBIL, -Ă adj. Care poate fi remis; de neiertat. [Cf. fr. rémissible].

remisibililor
REMISÍBIL, -Ă adj. Care poate fi remis; de neiertat. [Cf. fr. rémissible].

remisibilitate
REMISIBILITÁTE s.f. (Liv.) Calitatea a ceea ce este remisibil. [Cf. fr. remissibilité].

remisibilitatea
REMISIBILITÁTE s.f. (Liv.) Calitatea a ceea ce este remisibil. [Cf. fr. remissibilité].

remisibilități
REMISIBILITÁTE s.f. (Liv.) Calitatea a ceea ce este remisibil. [Cf. fr. remissibilité].

remisibilității
REMISIBILITÁTE s.f. (Liv.) Calitatea a ceea ce este remisibil. [Cf. fr. remissibilité].

remisibilul
REMISÍBIL, -Ă adj. Care poate fi remis; de neiertat. [Cf. fr. rémissible].

remisibilului
REMISÍBIL, -Ă adj. Care poate fi remis; de neiertat. [Cf. fr. rémissible].

remisiune
REMISIÚNE, remisiuni, s. f. 1. (La catolici) Iertare a păcatelor. 2. Ameliorare sau dispariție temporară a manifestărilor unei boli. [Pr.: -si-u-] – Din fr. rémission, lat. remissio, -onis.

DOOM

remisiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. remisiúnii; pl. remisiúni

remisiunea
REMISIÚNE, remisiuni, s. f. 1. (La catolici) Iertare a păcatelor. 2. Ameliorare sau dispariție temporară a manifestărilor unei boli. [Pr.: -si-u-] – Din fr. rémission, lat. remissio, -onis.

DOOM

remisiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. remisiúnii; pl. remisiúni

remisiuni
REMISIÚNE, remisiuni, s. f. 1. (La catolici) Iertare a păcatelor. 2. Ameliorare sau dispariție temporară a manifestărilor unei boli. [Pr.: -si-u-] – Din fr. rémission, lat. remissio, -onis.

DOOM

remisiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. remisiúnii; pl. remisiúni

remisiunii
REMISIÚNE, remisiuni, s. f. 1. (La catolici) Iertare a păcatelor. 2. Ameliorare sau dispariție temporară a manifestărilor unei boli. [Pr.: -si-u-] – Din fr. rémission, lat. remissio, -onis.

DOOM

remisiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. remisiúnii; pl. remisiúni

remisiunile
REMISIÚNE, remisiuni, s. f. 1. (La catolici) Iertare a păcatelor. 2. Ameliorare sau dispariție temporară a manifestărilor unei boli. [Pr.: -si-u-] – Din fr. rémission, lat. remissio, -onis.

DOOM

remisiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. remisiúnii; pl. remisiúni

remisiunilor
REMISIÚNE, remisiuni, s. f. 1. (La catolici) Iertare a păcatelor. 2. Ameliorare sau dispariție temporară a manifestărilor unei boli. [Pr.: -si-u-] – Din fr. rémission, lat. remissio, -onis.

DOOM

remisiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. remisiúnii; pl. remisiúni

remit
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remite
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remitea
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remiteai
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remiteam
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remiteau
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remiteați
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remitem
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remitenda
REMITÉNDĂ s.f. Totalitatea cărților nevândute primite de către un librar de la editor în comision și înapoiate editorului. [< germ. Remittende].

remitende
REMITÉNDĂ s.f. Totalitatea cărților nevândute primite de către un librar de la editor în comision și înapoiate editorului. [< germ. Remittende].

remitendei
REMITÉNDĂ s.f. Totalitatea cărților nevândute primite de către un librar de la editor în comision și înapoiate editorului. [< germ. Remittende].

remitendele
REMITÉNDĂ s.f. Totalitatea cărților nevândute primite de către un librar de la editor în comision și înapoiate editorului. [< germ. Remittende].

remitendelor
REMITÉNDĂ s.f. Totalitatea cărților nevândute primite de către un librar de la editor în comision și înapoiate editorului. [< germ. Remittende].

remitent
REMITÉNT², -Ă, remitenți, -te, adj. (Despre manifestările unei boli) Care scade din intensitate, care dispare temporar. – Din fr. rémittent.

DOOM

remitént² s. m., pl. remiténți

remitent
REMITÉNT², -Ă, remitenți, -te, adj. (Despre manifestările unei boli) Care scade din intensitate, care dispare temporar. – Din fr. rémittent.

DOOM

remitént² s. m., pl. remiténți

remitenta
REMITÉNT², -Ă, remitenți, -te, adj. (Despre manifestările unei boli) Care scade din intensitate, care dispare temporar. – Din fr. rémittent.

DOOM

remitént² s. m., pl. remiténți

remitente
REMITÉNT², -Ă, remitenți, -te, adj. (Despre manifestările unei boli) Care scade din intensitate, care dispare temporar. – Din fr. rémittent.

DOOM

remitént² s. m., pl. remiténți

remitentei
REMITÉNT², -Ă, remitenți, -te, adj. (Despre manifestările unei boli) Care scade din intensitate, care dispare temporar. – Din fr. rémittent.

DOOM

remitént² s. m., pl. remiténți

remitentele
REMITÉNT², -Ă, remitenți, -te, adj. (Despre manifestările unei boli) Care scade din intensitate, care dispare temporar. – Din fr. rémittent.

DOOM

remitént² s. m., pl. remiténți

remitentelor
REMITÉNT², -Ă, remitenți, -te, adj. (Despre manifestările unei boli) Care scade din intensitate, care dispare temporar. – Din fr. rémittent.

DOOM

remitént² s. m., pl. remiténți

remitentul
REMITÉNT², -Ă, remitenți, -te, adj. (Despre manifestările unei boli) Care scade din intensitate, care dispare temporar. – Din fr. rémittent.

DOOM

remitént² s. m., pl. remiténți

remitentul
REMITÉNT², -Ă, remitenți, -te, adj. (Despre manifestările unei boli) Care scade din intensitate, care dispare temporar. – Din fr. rémittent.

DOOM

remitént² s. m., pl. remiténți

remitentului
REMITÉNT², -Ă, remitenți, -te, adj. (Despre manifestările unei boli) Care scade din intensitate, care dispare temporar. – Din fr. rémittent.

DOOM

remitént² s. m., pl. remiténți

remitentului
REMITÉNT², -Ă, remitenți, -te, adj. (Despre manifestările unei boli) Care scade din intensitate, care dispare temporar. – Din fr. rémittent.

DOOM

remitént² s. m., pl. remiténți

remitența
REMITÉNȚĂ, remitențe, s. f. 1. (Livr.) Remisiune (1). 2. (Med.) Remisiune (2). – Din fr. rémittence.

remitențe
REMITÉNȚĂ, remitențe, s. f. 1. (Livr.) Remisiune (1). 2. (Med.) Remisiune (2). – Din fr. rémittence.

remitenței
REMITÉNȚĂ, remitențe, s. f. 1. (Livr.) Remisiune (1). 2. (Med.) Remisiune (2). – Din fr. rémittence.

remitențele
REMITÉNȚĂ, remitențe, s. f. 1. (Livr.) Remisiune (1). 2. (Med.) Remisiune (2). – Din fr. rémittence.

remitențelor
REMITÉNȚĂ, remitențe, s. f. 1. (Livr.) Remisiune (1). 2. (Med.) Remisiune (2). – Din fr. rémittence.

remitenți
REMITÉNT², -Ă, remitenți, -te, adj. (Despre manifestările unei boli) Care scade din intensitate, care dispare temporar. – Din fr. rémittent.

DOOM

remitént² s. m., pl. remiténți

remitenți
REMITÉNT², -Ă, remitenți, -te, adj. (Despre manifestările unei boli) Care scade din intensitate, care dispare temporar. – Din fr. rémittent.

DOOM

remitént² s. m., pl. remiténți

remitenții
REMITÉNT², -Ă, remitenți, -te, adj. (Despre manifestările unei boli) Care scade din intensitate, care dispare temporar. – Din fr. rémittent.

DOOM

remitént² s. m., pl. remiténți

remitenții
REMITÉNT², -Ă, remitenți, -te, adj. (Despre manifestările unei boli) Care scade din intensitate, care dispare temporar. – Din fr. rémittent.

DOOM

remitént² s. m., pl. remiténți

remitenților
REMITÉNT², -Ă, remitenți, -te, adj. (Despre manifestările unei boli) Care scade din intensitate, care dispare temporar. – Din fr. rémittent.

DOOM

remitént² s. m., pl. remiténți

remitenților
REMITÉNT², -Ă, remitenți, -te, adj. (Despre manifestările unei boli) Care scade din intensitate, care dispare temporar. – Din fr. rémittent.

DOOM

remitént² s. m., pl. remiténți

remitere
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remitere
REMÍTERE, remiteri, s. f. Acțiunea de a remite și rezultatul ei. ◊ Remitere de datorie = renunțare totală sau parțială a unui creditor la dreptul său împotriva debitorului; iertare de datorie. – V. remite.

DOOM

remítere s. f., g.-d. art. remíterii; pl. remíteri

remiterea
REMÍTERE, remiteri, s. f. Acțiunea de a remite și rezultatul ei. ◊ Remitere de datorie = renunțare totală sau parțială a unui creditor la dreptul său împotriva debitorului; iertare de datorie. – V. remite.

DOOM

remítere s. f., g.-d. art. remíterii; pl. remíteri

remiteri
REMÍTERE, remiteri, s. f. Acțiunea de a remite și rezultatul ei. ◊ Remitere de datorie = renunțare totală sau parțială a unui creditor la dreptul său împotriva debitorului; iertare de datorie. – V. remite.

DOOM

remítere s. f., g.-d. art. remíterii; pl. remíteri

remiterii
REMÍTERE, remiteri, s. f. Acțiunea de a remite și rezultatul ei. ◊ Remitere de datorie = renunțare totală sau parțială a unui creditor la dreptul său împotriva debitorului; iertare de datorie. – V. remite.

DOOM

remítere s. f., g.-d. art. remíterii; pl. remíteri

remiterile
REMÍTERE, remiteri, s. f. Acțiunea de a remite și rezultatul ei. ◊ Remitere de datorie = renunțare totală sau parțială a unui creditor la dreptul său împotriva debitorului; iertare de datorie. – V. remite.

DOOM

remítere s. f., g.-d. art. remíterii; pl. remíteri

remiterilor
REMÍTERE, remiteri, s. f. Acțiunea de a remite și rezultatul ei. ◊ Remitere de datorie = renunțare totală sau parțială a unui creditor la dreptul său împotriva debitorului; iertare de datorie. – V. remite.

DOOM

remítere s. f., g.-d. art. remíterii; pl. remíteri

remiteți
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remită
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remix
REMÍX, remix-uri, s. n. Versiune ulterioară a unei piese muzicale pop-rock, cu modificări (de obicei în orchestrație și ritmică), interpretată de același muzician care a lansat-o sau de altul. – Din engl. remix.

remixare
REMIXÁRE, remixări, s. f. Realizare a unui remix. – Din it. remixare.

DOOM

remixáre s. f., g.-d. art. remixắrii; pl. remixắri

remiza
REMIZÁ, remizez, vb. I. Intranz. A termina o partidă de șah la egalitate. – Din remiză.

DOOM

remizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remizeáză

remiza
REMÍZĂ, remize, s. f. I. 1. Situație în care doi șahiști angajați într-o partidă consimt reciproc asupra unui rezultat de egalitate; partidă de șah terminată la egalitate. 2. Plată făcută (unui lucrător comercial) sub forma unei cote procentuale din vânzări; (concr.) sumă de bani acordată în acest fel. II. 1. Construcție prevăzută cu instalații de spălare și de ventilare, precum și cu un mic atelier de reparații, folosită pentru adăpostirea vehiculelor auto, a uneltelor, a locomotivelor, a vagoanelor etc. 2. Pădure sau tufiș plantat care servește ca adăpost pentru vânatul mic. – Din fr. remise.

DOOM

remíză s. f., g.-d. art. remízei; pl. remíze

remizai
REMIZÁ, remizez, vb. I. Intranz. A termina o partidă de șah la egalitate. – Din remiză.

DOOM

remizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remizeáză

remizam
REMIZÁ, remizez, vb. I. Intranz. A termina o partidă de șah la egalitate. – Din remiză.

DOOM

remizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remizeáză

remizare
REMIZÁ, remizez, vb. I. Intranz. A termina o partidă de șah la egalitate. – Din remiză.

DOOM

remizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remizeáză

remizare
REMIZÁRE, remizări, s. f. Acțiunea de a remiza. – V. remiza.

DOOM

remizáre s. f., g.-d. art. remizắrii; pl. remizắri

remizarea
REMIZÁRE, remizări, s. f. Acțiunea de a remiza. – V. remiza.

DOOM

remizáre s. f., g.-d. art. remizắrii; pl. remizắri

remizară
REMIZÁ, remizez, vb. I. Intranz. A termina o partidă de șah la egalitate. – Din remiză.

DOOM

remizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remizeáză

remizarăm
REMIZÁ, remizez, vb. I. Intranz. A termina o partidă de șah la egalitate. – Din remiză.

DOOM

remizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remizeáză

remizarăți
REMIZÁ, remizez, vb. I. Intranz. A termina o partidă de șah la egalitate. – Din remiză.

DOOM

remizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remizeáză

remizase
REMIZÁ, remizez, vb. I. Intranz. A termina o partidă de șah la egalitate. – Din remiză.

DOOM

remizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remizeáză

remizasem
REMIZÁ, remizez, vb. I. Intranz. A termina o partidă de șah la egalitate. – Din remiză.

DOOM

remizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remizeáză

remizaseră
REMIZÁ, remizez, vb. I. Intranz. A termina o partidă de șah la egalitate. – Din remiză.

DOOM

remizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remizeáză

remizaserăm
REMIZÁ, remizez, vb. I. Intranz. A termina o partidă de șah la egalitate. – Din remiză.

DOOM

remizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remizeáză

remizaserăți
REMIZÁ, remizez, vb. I. Intranz. A termina o partidă de șah la egalitate. – Din remiză.

DOOM

remizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remizeáză

remizaseși
REMIZÁ, remizez, vb. I. Intranz. A termina o partidă de șah la egalitate. – Din remiză.

DOOM

remizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remizeáză

remizaseți
REMIZÁ, remizez, vb. I. Intranz. A termina o partidă de șah la egalitate. – Din remiză.

DOOM

remizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remizeáză

remizat
REMIZÁ, remizez, vb. I. Intranz. A termina o partidă de șah la egalitate. – Din remiză.

DOOM

remizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remizeáză

remizau
REMIZÁ, remizez, vb. I. Intranz. A termina o partidă de șah la egalitate. – Din remiză.

DOOM

remizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remizeáză

remizași
REMIZÁ, remizez, vb. I. Intranz. A termina o partidă de șah la egalitate. – Din remiză.

DOOM

remizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remizeáză

remizați
REMIZÁ, remizez, vb. I. Intranz. A termina o partidă de șah la egalitate. – Din remiză.

DOOM

remizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remizeáză

remize
REMÍZĂ, remize, s. f. I. 1. Situație în care doi șahiști angajați într-o partidă consimt reciproc asupra unui rezultat de egalitate; partidă de șah terminată la egalitate. 2. Plată făcută (unui lucrător comercial) sub forma unei cote procentuale din vânzări; (concr.) sumă de bani acordată în acest fel. II. 1. Construcție prevăzută cu instalații de spălare și de ventilare, precum și cu un mic atelier de reparații, folosită pentru adăpostirea vehiculelor auto, a uneltelor, a locomotivelor, a vagoanelor etc. 2. Pădure sau tufiș plantat care servește ca adăpost pentru vânatul mic. – Din fr. remise.

DOOM

remíză s. f., g.-d. art. remízei; pl. remíze

remizează
REMIZÁ, remizez, vb. I. Intranz. A termina o partidă de șah la egalitate. – Din remiză.

DOOM

remizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remizeáză

remizei
REMÍZĂ, remize, s. f. I. 1. Situație în care doi șahiști angajați într-o partidă consimt reciproc asupra unui rezultat de egalitate; partidă de șah terminată la egalitate. 2. Plată făcută (unui lucrător comercial) sub forma unei cote procentuale din vânzări; (concr.) sumă de bani acordată în acest fel. II. 1. Construcție prevăzută cu instalații de spălare și de ventilare, precum și cu un mic atelier de reparații, folosită pentru adăpostirea vehiculelor auto, a uneltelor, a locomotivelor, a vagoanelor etc. 2. Pădure sau tufiș plantat care servește ca adăpost pentru vânatul mic. – Din fr. remise.

DOOM

remíză s. f., g.-d. art. remízei; pl. remíze

remizele
REMÍZĂ, remize, s. f. I. 1. Situație în care doi șahiști angajați într-o partidă consimt reciproc asupra unui rezultat de egalitate; partidă de șah terminată la egalitate. 2. Plată făcută (unui lucrător comercial) sub forma unei cote procentuale din vânzări; (concr.) sumă de bani acordată în acest fel. II. 1. Construcție prevăzută cu instalații de spălare și de ventilare, precum și cu un mic atelier de reparații, folosită pentru adăpostirea vehiculelor auto, a uneltelor, a locomotivelor, a vagoanelor etc. 2. Pădure sau tufiș plantat care servește ca adăpost pentru vânatul mic. – Din fr. remise.

DOOM

remíză s. f., g.-d. art. remízei; pl. remíze

remizelor
REMÍZĂ, remize, s. f. I. 1. Situație în care doi șahiști angajați într-o partidă consimt reciproc asupra unui rezultat de egalitate; partidă de șah terminată la egalitate. 2. Plată făcută (unui lucrător comercial) sub forma unei cote procentuale din vânzări; (concr.) sumă de bani acordată în acest fel. II. 1. Construcție prevăzută cu instalații de spălare și de ventilare, precum și cu un mic atelier de reparații, folosită pentru adăpostirea vehiculelor auto, a uneltelor, a locomotivelor, a vagoanelor etc. 2. Pădure sau tufiș plantat care servește ca adăpost pentru vânatul mic. – Din fr. remise.

DOOM

remíză s. f., g.-d. art. remízei; pl. remíze

remizez
REMIZÁ, remizez, vb. I. Intranz. A termina o partidă de șah la egalitate. – Din remiză.

DOOM

remizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remizeáză

remizeze
REMIZÁ, remizez, vb. I. Intranz. A termina o partidă de șah la egalitate. – Din remiză.

DOOM

remizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remizeáză

remizezi
REMIZÁ, remizez, vb. I. Intranz. A termina o partidă de șah la egalitate. – Din remiză.

DOOM

remizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remizeáză

remizier
REMIZIÉR, -Ă, remizieri, -e, s. m. și f. Lucrător (din comerț) care este plătit prin remiză. [Pr.: -zi-er] – Din fr. remisier.

DOOM

remiziéră (-zi-e-) s. f., g.-d. art. remiziérei; pl. remiziére

remiziera
REMIZIÉR, -Ă, remizieri, -e, s. m. și f. Lucrător (din comerț) care este plătit prin remiză. [Pr.: -zi-er] – Din fr. remisier.

DOOM

remiziéră (-zi-e-) s. f., g.-d. art. remiziérei; pl. remiziére

remiziere
REMIZIÉR, -Ă, remizieri, -e, s. m. și f. Lucrător (din comerț) care este plătit prin remiză. [Pr.: -zi-er] – Din fr. remisier.

DOOM

remiziéră (-zi-e-) s. f., g.-d. art. remiziérei; pl. remiziére

remizierei
REMIZIÉR, -Ă, remizieri, -e, s. m. și f. Lucrător (din comerț) care este plătit prin remiză. [Pr.: -zi-er] – Din fr. remisier.

DOOM

remiziéră (-zi-e-) s. f., g.-d. art. remiziérei; pl. remiziére

remizierele
REMIZIÉR, -Ă, remizieri, -e, s. m. și f. Lucrător (din comerț) care este plătit prin remiză. [Pr.: -zi-er] – Din fr. remisier.

DOOM

remiziéră (-zi-e-) s. f., g.-d. art. remiziérei; pl. remiziére

remizierelor
REMIZIÉR, -Ă, remizieri, -e, s. m. și f. Lucrător (din comerț) care este plătit prin remiză. [Pr.: -zi-er] – Din fr. remisier.

DOOM

remiziéră (-zi-e-) s. f., g.-d. art. remiziérei; pl. remiziére

remizieri
REMIZIÉR, -Ă, remizieri, -e, s. m. și f. Lucrător (din comerț) care este plătit prin remiză. [Pr.: -zi-er] – Din fr. remisier.

DOOM

remiziéră (-zi-e-) s. f., g.-d. art. remiziérei; pl. remiziére

remizierii
REMIZIÉR, -Ă, remizieri, -e, s. m. și f. Lucrător (din comerț) care este plătit prin remiză. [Pr.: -zi-er] – Din fr. remisier.

DOOM

remiziéră (-zi-e-) s. f., g.-d. art. remiziérei; pl. remiziére

remizierilor
REMIZIÉR, -Ă, remizieri, -e, s. m. și f. Lucrător (din comerț) care este plătit prin remiză. [Pr.: -zi-er] – Din fr. remisier.

DOOM

remiziéră (-zi-e-) s. f., g.-d. art. remiziérei; pl. remiziére

remizierul
REMIZIÉR, -Ă, remizieri, -e, s. m. și f. Lucrător (din comerț) care este plătit prin remiză. [Pr.: -zi-er] – Din fr. remisier.

DOOM

remiziéră (-zi-e-) s. f., g.-d. art. remiziérei; pl. remiziére

remizierului
REMIZIÉR, -Ă, remizieri, -e, s. m. și f. Lucrător (din comerț) care este plătit prin remiză. [Pr.: -zi-er] – Din fr. remisier.

DOOM

remiziéră (-zi-e-) s. f., g.-d. art. remiziérei; pl. remiziére

remizând
REMIZÁ, remizez, vb. I. Intranz. A termina o partidă de șah la egalitate. – Din remiză.

DOOM

remizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remizeáză

remizînd
REMIZÁ, remizez, vb. I. Intranz. A termina o partidă de șah la egalitate. – Din remiză.

DOOM

remizá (a ~) vb., ind. prez. 3 remizeáză

remizări
REMIZÁRE, remizări, s. f. Acțiunea de a remiza. – V. remiza.

DOOM

remizáre s. f., g.-d. art. remizắrii; pl. remizắri

remizării
REMIZÁRE, remizări, s. f. Acțiunea de a remiza. – V. remiza.

DOOM

remizáre s. f., g.-d. art. remizắrii; pl. remizắri

remizările
REMIZÁRE, remizări, s. f. Acțiunea de a remiza. – V. remiza.

DOOM

remizáre s. f., g.-d. art. remizắrii; pl. remizắri

remizărilor
REMIZÁRE, remizări, s. f. Acțiunea de a remiza. – V. remiza.

DOOM

remizáre s. f., g.-d. art. remizắrii; pl. remizắri

remiți
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remițând
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remițînd
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).

DOOM

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remobila
REMOBILÁ, remobilez, vb. I. Tranz. A mobila din nou, a schimba mobila. – Pref. re- + mobila.

DOOM

remobilá (a ~) vb., ind. prez. 3 remobileáză

remobilai
REMOBILÁ, remobilez, vb. I. Tranz. A mobila din nou, a schimba mobila. – Pref. re- + mobila.

DOOM

remobilá (a ~) vb., ind. prez. 3 remobileáză

remobilam
REMOBILÁ, remobilez, vb. I. Tranz. A mobila din nou, a schimba mobila. – Pref. re- + mobila.

DOOM

remobilá (a ~) vb., ind. prez. 3 remobileáză

remobilare
REMOBILÁ, remobilez, vb. I. Tranz. A mobila din nou, a schimba mobila. – Pref. re- + mobila.

DOOM

remobilá (a ~) vb., ind. prez. 3 remobileáză

remobilare
REMOBILÁRE, remobilări, s. f. Acțiunea de a remobila și rezultatul ei. – V. remobila.

DOOM

*remobiláre s. f., g.-d. art. remobilắrii; pl. remobilắri

remobilarea
REMOBILÁRE, remobilări, s. f. Acțiunea de a remobila și rezultatul ei. – V. remobila.

DOOM

*remobiláre s. f., g.-d. art. remobilắrii; pl. remobilắri

remobilară
REMOBILÁ, remobilez, vb. I. Tranz. A mobila din nou, a schimba mobila. – Pref. re- + mobila.

DOOM

remobilá (a ~) vb., ind. prez. 3 remobileáză

remobilarăm
REMOBILÁ, remobilez, vb. I. Tranz. A mobila din nou, a schimba mobila. – Pref. re- + mobila.

DOOM

remobilá (a ~) vb., ind. prez. 3 remobileáză

remobilarăți
REMOBILÁ, remobilez, vb. I. Tranz. A mobila din nou, a schimba mobila. – Pref. re- + mobila.

DOOM

remobilá (a ~) vb., ind. prez. 3 remobileáză

remobilase
REMOBILÁ, remobilez, vb. I. Tranz. A mobila din nou, a schimba mobila. – Pref. re- + mobila.

DOOM

remobilá (a ~) vb., ind. prez. 3 remobileáză

remobilasem
REMOBILÁ, remobilez, vb. I. Tranz. A mobila din nou, a schimba mobila. – Pref. re- + mobila.

DOOM

remobilá (a ~) vb., ind. prez. 3 remobileáză

remobilaseră
REMOBILÁ, remobilez, vb. I. Tranz. A mobila din nou, a schimba mobila. – Pref. re- + mobila.

DOOM

remobilá (a ~) vb., ind. prez. 3 remobileáză

remobilaserăm
REMOBILÁ, remobilez, vb. I. Tranz. A mobila din nou, a schimba mobila. – Pref. re- + mobila.

DOOM

remobilá (a ~) vb., ind. prez. 3 remobileáză

remobilaserăți
REMOBILÁ, remobilez, vb. I. Tranz. A mobila din nou, a schimba mobila. – Pref. re- + mobila.

DOOM

remobilá (a ~) vb., ind. prez. 3 remobileáză

remobilaseși
REMOBILÁ, remobilez, vb. I. Tranz. A mobila din nou, a schimba mobila. – Pref. re- + mobila.

DOOM

remobilá (a ~) vb., ind. prez. 3 remobileáză

remobilaseți
REMOBILÁ, remobilez, vb. I. Tranz. A mobila din nou, a schimba mobila. – Pref. re- + mobila.

DOOM

remobilá (a ~) vb., ind. prez. 3 remobileáză

remobilat
REMOBILÁ, remobilez, vb. I. Tranz. A mobila din nou, a schimba mobila. – Pref. re- + mobila.

DOOM

remobilá (a ~) vb., ind. prez. 3 remobileáză

remobilat
REMOBILÁ, remobilez, vb. I. Tranz. A mobila din nou, a schimba mobila. – Re¹- + mobila.

remobilau
REMOBILÁ, remobilez, vb. I. Tranz. A mobila din nou, a schimba mobila. – Pref. re- + mobila.

DOOM

remobilá (a ~) vb., ind. prez. 3 remobileáză

remobilași
REMOBILÁ, remobilez, vb. I. Tranz. A mobila din nou, a schimba mobila. – Pref. re- + mobila.

DOOM

remobilá (a ~) vb., ind. prez. 3 remobileáză

remobilați
REMOBILÁ, remobilez, vb. I. Tranz. A mobila din nou, a schimba mobila. – Pref. re- + mobila.

DOOM

remobilá (a ~) vb., ind. prez. 3 remobileáză

remobilează
REMOBILÁ, remobilez, vb. I. Tranz. A mobila din nou, a schimba mobila. – Pref. re- + mobila.

DOOM

remobilá (a ~) vb., ind. prez. 3 remobileáză

remobilez
REMOBILÁ, remobilez, vb. I. Tranz. A mobila din nou, a schimba mobila. – Pref. re- + mobila.

DOOM

remobilá (a ~) vb., ind. prez. 3 remobileáză

remobileze
REMOBILÁ, remobilez, vb. I. Tranz. A mobila din nou, a schimba mobila. – Pref. re- + mobila.

DOOM

remobilá (a ~) vb., ind. prez. 3 remobileáză

remobilezi
REMOBILÁ, remobilez, vb. I. Tranz. A mobila din nou, a schimba mobila. – Pref. re- + mobila.

DOOM

remobilá (a ~) vb., ind. prez. 3 remobileáză

remobilând
REMOBILÁ, remobilez, vb. I. Tranz. A mobila din nou, a schimba mobila. – Pref. re- + mobila.

DOOM

remobilá (a ~) vb., ind. prez. 3 remobileáză

remobilînd
REMOBILÁ, remobilez, vb. I. Tranz. A mobila din nou, a schimba mobila. – Pref. re- + mobila.

DOOM

remobilá (a ~) vb., ind. prez. 3 remobileáză

remobilări
REMOBILÁRE, remobilări, s. f. Acțiunea de a remobila și rezultatul ei. – V. remobila.

DOOM

*remobiláre s. f., g.-d. art. remobilắrii; pl. remobilắri

remobilării
REMOBILÁRE, remobilări, s. f. Acțiunea de a remobila și rezultatul ei. – V. remobila.

DOOM

*remobiláre s. f., g.-d. art. remobilắrii; pl. remobilắri

remobilările
REMOBILÁRE, remobilări, s. f. Acțiunea de a remobila și rezultatul ei. – V. remobila.

DOOM

*remobiláre s. f., g.-d. art. remobilắrii; pl. remobilắri

remobilărilor
REMOBILÁRE, remobilări, s. f. Acțiunea de a remobila și rezultatul ei. – V. remobila.

DOOM

*remobiláre s. f., g.-d. art. remobilắrii; pl. remobilắri

remont
REMÓNT s.m. Cal tânăr, încă neobișnuit la ham sau la călărie. [< fr. remonte].

remonta
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

DOOM

remontá (a ~) vb., ind. prez. 3 remonteáză

remonta
REMÓNTĂ, remonte, s. f. (Și în sintagma cal de remontă) Cal tânăr (de tracțiune), folosit în armată. ♦ Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor pentru armată. – Din fr. remonte.

DOOM

remóntă s. f., g.-d. art. remóntei; pl. remónte

remontai
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

DOOM

remontá (a ~) vb., ind. prez. 3 remonteáză

remontam
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

DOOM

remontá (a ~) vb., ind. prez. 3 remonteáză

remontant
REMONTÁNT, -Ă, remontanți, -te, adj. Care întărește, înviorează. ♦ (Despre plante) Care înflorește de mai multe ori în perioada de vegetație. – Din fr. remontant.

DOOM

remontánt adj. m., pl. remontánți; f. remontántă, pl. remontánte

remontanta
REMONTÁNT, -Ă, remontanți, -te, adj. Care întărește, înviorează. ♦ (Despre plante) Care înflorește de mai multe ori în perioada de vegetație. – Din fr. remontant.

DOOM

remontánt adj. m., pl. remontánți; f. remontántă, pl. remontánte

remontante
REMONTÁNT, -Ă, remontanți, -te, adj. Care întărește, înviorează. ♦ (Despre plante) Care înflorește de mai multe ori în perioada de vegetație. – Din fr. remontant.

DOOM

remontánt adj. m., pl. remontánți; f. remontántă, pl. remontánte

remontantei
REMONTÁNT, -Ă, remontanți, -te, adj. Care întărește, înviorează. ♦ (Despre plante) Care înflorește de mai multe ori în perioada de vegetație. – Din fr. remontant.

DOOM

remontánt adj. m., pl. remontánți; f. remontántă, pl. remontánte

remontantele
REMONTÁNT, -Ă, remontanți, -te, adj. Care întărește, înviorează. ♦ (Despre plante) Care înflorește de mai multe ori în perioada de vegetație. – Din fr. remontant.

DOOM

remontánt adj. m., pl. remontánți; f. remontántă, pl. remontánte

remontantelor
REMONTÁNT, -Ă, remontanți, -te, adj. Care întărește, înviorează. ♦ (Despre plante) Care înflorește de mai multe ori în perioada de vegetație. – Din fr. remontant.

DOOM

remontánt adj. m., pl. remontánți; f. remontántă, pl. remontánte

remontantul
REMONTÁNT, -Ă, remontanți, -te, adj. Care întărește, înviorează. ♦ (Despre plante) Care înflorește de mai multe ori în perioada de vegetație. – Din fr. remontant.

DOOM

remontánt adj. m., pl. remontánți; f. remontántă, pl. remontánte

remontantului
REMONTÁNT, -Ă, remontanți, -te, adj. Care întărește, înviorează. ♦ (Despre plante) Care înflorește de mai multe ori în perioada de vegetație. – Din fr. remontant.

DOOM

remontánt adj. m., pl. remontánți; f. remontántă, pl. remontánte

remontanți
REMONTÁNT, -Ă, remontanți, -te, adj. Care întărește, înviorează. ♦ (Despre plante) Care înflorește de mai multe ori în perioada de vegetație. – Din fr. remontant.

DOOM

remontánt adj. m., pl. remontánți; f. remontántă, pl. remontánte

remontanții
REMONTÁNT, -Ă, remontanți, -te, adj. Care întărește, înviorează. ♦ (Despre plante) Care înflorește de mai multe ori în perioada de vegetație. – Din fr. remontant.

DOOM

remontánt adj. m., pl. remontánți; f. remontántă, pl. remontánte

remontanților
REMONTÁNT, -Ă, remontanți, -te, adj. Care întărește, înviorează. ♦ (Despre plante) Care înflorește de mai multe ori în perioada de vegetație. – Din fr. remontant.

DOOM

remontánt adj. m., pl. remontánți; f. remontántă, pl. remontánte

remontare
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

DOOM

remontá (a ~) vb., ind. prez. 3 remonteáză

remontare
REMONTÁRE, remontări, s. f. Acțiunea de a (se) remonta și rezultatul ei. – V. remonta.

DOOM

remontáre s. f., g.-d. art. remontắrii; pl. remontắri

remontarea
REMONTÁRE, remontări, s. f. Acțiunea de a (se) remonta și rezultatul ei. – V. remonta.

DOOM

remontáre s. f., g.-d. art. remontắrii; pl. remontắri

remontară
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

DOOM

remontá (a ~) vb., ind. prez. 3 remonteáză

remontarăm
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

DOOM

remontá (a ~) vb., ind. prez. 3 remonteáză

remontarăți
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

DOOM

remontá (a ~) vb., ind. prez. 3 remonteáză

remontase
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

DOOM

remontá (a ~) vb., ind. prez. 3 remonteáză

remontasem
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

DOOM

remontá (a ~) vb., ind. prez. 3 remonteáză

remontaseră
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

DOOM

remontá (a ~) vb., ind. prez. 3 remonteáză

remontaserăm
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

DOOM

remontá (a ~) vb., ind. prez. 3 remonteáză

remontaserăți
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

DOOM

remontá (a ~) vb., ind. prez. 3 remonteáză

remontaseși
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

DOOM

remontá (a ~) vb., ind. prez. 3 remonteáză

remontaseți
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

DOOM

remontá (a ~) vb., ind. prez. 3 remonteáză

remontat
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

DOOM

remontá (a ~) vb., ind. prez. 3 remonteáză

remontat
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

remontau
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

DOOM

remontá (a ~) vb., ind. prez. 3 remonteáză

remontași
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

DOOM

remontá (a ~) vb., ind. prez. 3 remonteáză

remontați
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

DOOM

remontá (a ~) vb., ind. prez. 3 remonteáză

remonte
REMÓNTĂ, remonte, s. f. (Și în sintagma cal de remontă) Cal tânăr (de tracțiune), folosit în armată. ♦ Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor pentru armată. – Din fr. remonte.

DOOM

remóntă s. f., g.-d. art. remóntei; pl. remónte

remontează
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

DOOM

remontá (a ~) vb., ind. prez. 3 remonteáză

remontei
REMÓNTĂ, remonte, s. f. (Și în sintagma cal de remontă) Cal tânăr (de tracțiune), folosit în armată. ♦ Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor pentru armată. – Din fr. remonte.

DOOM

remóntă s. f., g.-d. art. remóntei; pl. remónte

remontele
REMÓNTĂ, remonte, s. f. (Și în sintagma cal de remontă) Cal tânăr (de tracțiune), folosit în armată. ♦ Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor pentru armată. – Din fr. remonte.

DOOM

remóntă s. f., g.-d. art. remóntei; pl. remónte

remontelor
REMÓNTĂ, remonte, s. f. (Și în sintagma cal de remontă) Cal tânăr (de tracțiune), folosit în armată. ♦ Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor pentru armată. – Din fr. remonte.

DOOM

remóntă s. f., g.-d. art. remóntei; pl. remónte

remontez
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

DOOM

remontá (a ~) vb., ind. prez. 3 remonteáză

remonteze
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

DOOM

remontá (a ~) vb., ind. prez. 3 remonteáză

remontezi
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

DOOM

remontá (a ~) vb., ind. prez. 3 remonteáză

remontoar
REMONTOÁR, remontoare, s. n. Mecanism cu ajutorul căruia se întoarce un ceas ornic, fără a se folosi o cheie. – Din fr. remontoir.

DOOM

remontoár (-toar) s. n., pl. remontoáre

remontoare
REMONTOÁR, remontoare, s. n. Mecanism cu ajutorul căruia se întoarce un ceas ornic, fără a se folosi o cheie. – Din fr. remontoir.

DOOM

remontoár (-toar) s. n., pl. remontoáre

remontoarele
REMONTOÁR, remontoare, s. n. Mecanism cu ajutorul căruia se întoarce un ceas ornic, fără a se folosi o cheie. – Din fr. remontoir.

DOOM

remontoár (-toar) s. n., pl. remontoáre

remontoarelor
REMONTOÁR, remontoare, s. n. Mecanism cu ajutorul căruia se întoarce un ceas ornic, fără a se folosi o cheie. – Din fr. remontoir.

DOOM

remontoár (-toar) s. n., pl. remontoáre

remontoarul
REMONTOÁR, remontoare, s. n. Mecanism cu ajutorul căruia se întoarce un ceas ornic, fără a se folosi o cheie. – Din fr. remontoir.

DOOM

remontoár (-toar) s. n., pl. remontoáre

remontoarului
REMONTOÁR, remontoare, s. n. Mecanism cu ajutorul căruia se întoarce un ceas ornic, fără a se folosi o cheie. – Din fr. remontoir.

DOOM

remontoár (-toar) s. n., pl. remontoáre

remontul
REMÓNT s.m. Cal tânăr, încă neobișnuit la ham sau la călărie. [< fr. remonte].

remontului
REMÓNT s.m. Cal tânăr, încă neobișnuit la ham sau la călărie. [< fr. remonte].

remontând
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

DOOM

remontá (a ~) vb., ind. prez. 3 remonteáză

remontînd
REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

DOOM

remontá (a ~) vb., ind. prez. 3 remonteáză

remontări
REMONTÁRE, remontări, s. f. Acțiunea de a (se) remonta și rezultatul ei. – V. remonta.

DOOM

remontáre s. f., g.-d. art. remontắrii; pl. remontắri

remontării
REMONTÁRE, remontări, s. f. Acțiunea de a (se) remonta și rezultatul ei. – V. remonta.

DOOM

remontáre s. f., g.-d. art. remontắrii; pl. remontắri

remontările
REMONTÁRE, remontări, s. f. Acțiunea de a (se) remonta și rezultatul ei. – V. remonta.

DOOM

remontáre s. f., g.-d. art. remontắrii; pl. remontắri

remontărilor
REMONTÁRE, remontări, s. f. Acțiunea de a (se) remonta și rezultatul ei. – V. remonta.

DOOM

remontáre s. f., g.-d. art. remontắrii; pl. remontắri

remonți
REMÓNT s.m. Cal tânăr, încă neobișnuit la ham sau la călărie. [< fr. remonte].

remonții
REMÓNT s.m. Cal tânăr, încă neobișnuit la ham sau la călărie. [< fr. remonte].

remonților
REMÓNT s.m. Cal tânăr, încă neobișnuit la ham sau la călărie. [< fr. remonte].

remora
REMÓRĂ s.f. Pește având un disc adeziv pe cap, cu care se fixează pe funduri de bărci, de corăbii. [< it. remora, fr. rémora, lat. remora].

remorca
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A trage după sine legat (cu un cablu) un vapor; a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

DOOM

remorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remorcheáză

remorca
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

remorca
REMÓRCĂ, remorci, s. f. 1. Vehicul fără autopropulsie, tras de un vehicul motor și destinat transportului de persoane sau de mărfuri. ◊ Loc. adj. La remorcă = remorcat. ◊ Expr. A fi la remorca cuiva (sau a ceva) = a depinde cu totul de cineva (sau de ceva), a fi condus, dominat (de cineva sau de ceva). 2. Odgon, cablu cu care se remorchează o navă, un șlep etc. – Din fr. remorque.

DOOM

remórcă s. f., g.-d. art. remórcii; pl. remórci

remorcabil
REMORCÁBIL, -Ă, remorcabili, -e, adj. Care poate fi remorcat. – Remorca + suf. -bil.

remorcabila
REMORCÁBIL, -Ă, remorcabili, -e, adj. Care poate fi remorcat. – Remorca + suf. -bil.

remorcabile
REMORCÁBIL, -Ă, remorcabili, -e, adj. Care poate fi remorcat. – Remorca + suf. -bil.

remorcabilei
REMORCÁBIL, -Ă, remorcabili, -e, adj. Care poate fi remorcat. – Remorca + suf. -bil.

remorcabilele
REMORCÁBIL, -Ă, remorcabili, -e, adj. Care poate fi remorcat. – Remorca + suf. -bil.

remorcabilelor
REMORCÁBIL, -Ă, remorcabili, -e, adj. Care poate fi remorcat. – Remorca + suf. -bil.

remorcabili
REMORCÁBIL, -Ă, remorcabili, -e, adj. Care poate fi remorcat. – Remorca + suf. -bil.

remorcabilii
REMORCÁBIL, -Ă, remorcabili, -e, adj. Care poate fi remorcat. – Remorca + suf. -bil.

remorcabililor
REMORCÁBIL, -Ă, remorcabili, -e, adj. Care poate fi remorcat. – Remorca + suf. -bil.

remorcabilul
REMORCÁBIL, -Ă, remorcabili, -e, adj. Care poate fi remorcat. – Remorca + suf. -bil.

remorcabilului
REMORCÁBIL, -Ă, remorcabili, -e, adj. Care poate fi remorcat. – Remorca + suf. -bil.

remorcai
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

remorcaj
REMORCÁJ, remorcaje, s. n. Remorcare. – Din fr. remorquage.

DOOM

remorcáj s. n., pl. remorcáje

remorcaje
REMORCÁJ, remorcaje, s. n. Remorcare. – Din fr. remorquage.

DOOM

remorcáj s. n., pl. remorcáje

remorcajele
REMORCÁJ, remorcaje, s. n. Remorcare. – Din fr. remorquage.

DOOM

remorcáj s. n., pl. remorcáje

remorcajelor
REMORCÁJ, remorcaje, s. n. Remorcare. – Din fr. remorquage.

DOOM

remorcáj s. n., pl. remorcáje

remorcajul
REMORCÁJ, remorcaje, s. n. Remorcare. – Din fr. remorquage.

DOOM

remorcáj s. n., pl. remorcáje

remorcajului
REMORCÁJ, remorcaje, s. n. Remorcare. – Din fr. remorquage.

DOOM

remorcáj s. n., pl. remorcáje

remorcam
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

remorcare
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

remorcare
REMORCÁRE, remorcări, s. f. Acțiunea de a remorca și rezultatul ei; tragere a unui vehicul de către un alt vehicul autopropulsat, astfel încât vehiculul atașat să se deplaseze fără consum propriu de energie; remorcaj. – V. remorca.

DOOM

remorcáre s. f., g.-d. art. remorcắrii; pl. remorcắri

remorcarea
REMORCÁRE, remorcări, s. f. Acțiunea de a remorca și rezultatul ei; tragere a unui vehicul de către un alt vehicul autopropulsat, astfel încât vehiculul atașat să se deplaseze fără consum propriu de energie; remorcaj. – V. remorca.

DOOM

remorcáre s. f., g.-d. art. remorcắrii; pl. remorcắri

remorcară
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

remorcarăm
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

remorcarăți
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

remorcase
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

remorcasem
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

remorcaseră
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

remorcaserăm
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

remorcaserăți
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

remorcaseși
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

remorcaseți
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

remorcat
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

remorcat
remorcat, -ă, remorcați, -te adj.(glum.) căsătorit.

remorcau
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

remorcași
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

remorcați
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

remorchează
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

remorcher
REMORCHÉR, remorchere, s. n. Navă de dimensiuni mici și cu motor propriu de putere mare, care remorchează ambarcațiunile fără propulsie proprie. – Din fr. remorqueur.

DOOM

remorchér s. n., pl. remorchére

remorchere
REMORCHÉR, remorchere, s. n. Navă de dimensiuni mici și cu motor propriu de putere mare, care remorchează ambarcațiunile fără propulsie proprie. – Din fr. remorqueur.

DOOM

remorchér s. n., pl. remorchére

remorcherele
REMORCHÉR, remorchere, s. n. Navă de dimensiuni mici și cu motor propriu de putere mare, care remorchează ambarcațiunile fără propulsie proprie. – Din fr. remorqueur.

DOOM

remorchér s. n., pl. remorchére

remorcherelor
REMORCHÉR, remorchere, s. n. Navă de dimensiuni mici și cu motor propriu de putere mare, care remorchează ambarcațiunile fără propulsie proprie. – Din fr. remorqueur.

DOOM

remorchér s. n., pl. remorchére

remorcherul
REMORCHÉR, remorchere, s. n. Navă de dimensiuni mici și cu motor propriu de putere mare, care remorchează ambarcațiunile fără propulsie proprie. – Din fr. remorqueur.

DOOM

remorchér s. n., pl. remorchére

remorcherului
REMORCHÉR, remorchere, s. n. Navă de dimensiuni mici și cu motor propriu de putere mare, care remorchează ambarcațiunile fără propulsie proprie. – Din fr. remorqueur.

DOOM

remorchér s. n., pl. remorchére

remorchez
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

remorcheze
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

remorchezi
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

remorci
REMÓRCĂ, remorci, s. f. 1. Vehicul fără autopropulsie, tras de un vehicul motor și destinat transportului de persoane sau de mărfuri. ◊ Loc. adj. La remorcă = remorcat. ◊ Expr. A fi la remorca cuiva (sau a ceva) = a depinde cu totul de cineva (sau de ceva), a fi condus, dominat (de cineva sau de ceva). 2. Odgon, cablu cu care se remorchează o navă, un șlep etc. – Din fr. remorque.

DOOM

remórcă s. f., g.-d. art. remórcii; pl. remórci

remorcii
REMÓRCĂ, remorci, s. f. 1. Vehicul fără autopropulsie, tras de un vehicul motor și destinat transportului de persoane sau de mărfuri. ◊ Loc. adj. La remorcă = remorcat. ◊ Expr. A fi la remorca cuiva (sau a ceva) = a depinde cu totul de cineva (sau de ceva), a fi condus, dominat (de cineva sau de ceva). 2. Odgon, cablu cu care se remorchează o navă, un șlep etc. – Din fr. remorque.

DOOM

remórcă s. f., g.-d. art. remórcii; pl. remórci

remorcile
REMÓRCĂ, remorci, s. f. 1. Vehicul fără autopropulsie, tras de un vehicul motor și destinat transportului de persoane sau de mărfuri. ◊ Loc. adj. La remorcă = remorcat. ◊ Expr. A fi la remorca cuiva (sau a ceva) = a depinde cu totul de cineva (sau de ceva), a fi condus, dominat (de cineva sau de ceva). 2. Odgon, cablu cu care se remorchează o navă, un șlep etc. – Din fr. remorque.

DOOM

remórcă s. f., g.-d. art. remórcii; pl. remórci

remorcilor
REMÓRCĂ, remorci, s. f. 1. Vehicul fără autopropulsie, tras de un vehicul motor și destinat transportului de persoane sau de mărfuri. ◊ Loc. adj. La remorcă = remorcat. ◊ Expr. A fi la remorca cuiva (sau a ceva) = a depinde cu totul de cineva (sau de ceva), a fi condus, dominat (de cineva sau de ceva). 2. Odgon, cablu cu care se remorchează o navă, un șlep etc. – Din fr. remorque.

DOOM

remórcă s. f., g.-d. art. remórcii; pl. remórci

remorcând
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

remorcînd
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

remorcări
REMORCÁRE, remorcări, s. f. Acțiunea de a remorca și rezultatul ei; tragere a unui vehicul de către un alt vehicul autopropulsat, astfel încât vehiculul atașat să se deplaseze fără consum propriu de energie; remorcaj. – V. remorca.

DOOM

remorcáre s. f., g.-d. art. remorcắrii; pl. remorcắri

remorcării
REMORCÁRE, remorcări, s. f. Acțiunea de a remorca și rezultatul ei; tragere a unui vehicul de către un alt vehicul autopropulsat, astfel încât vehiculul atașat să se deplaseze fără consum propriu de energie; remorcaj. – V. remorca.

DOOM

remorcáre s. f., g.-d. art. remorcắrii; pl. remorcắri

remorcările
REMORCÁRE, remorcări, s. f. Acțiunea de a remorca și rezultatul ei; tragere a unui vehicul de către un alt vehicul autopropulsat, astfel încât vehiculul atașat să se deplaseze fără consum propriu de energie; remorcaj. – V. remorca.

DOOM

remorcáre s. f., g.-d. art. remorcắrii; pl. remorcắri

remorcărilor
REMORCÁRE, remorcări, s. f. Acțiunea de a remorca și rezultatul ei; tragere a unui vehicul de către un alt vehicul autopropulsat, astfel încât vehiculul atașat să se deplaseze fără consum propriu de energie; remorcaj. – V. remorca.

DOOM

remorcáre s. f., g.-d. art. remorcắrii; pl. remorcắri

remore
REMÓRĂ s.f. Pește având un disc adeziv pe cap, cu care se fixează pe funduri de bărci, de corăbii. [< it. remora, fr. rémora, lat. remora].

remorei
REMÓRĂ s.f. Pește având un disc adeziv pe cap, cu care se fixează pe funduri de bărci, de corăbii. [< it. remora, fr. rémora, lat. remora].

remorele
REMÓRĂ s.f. Pește având un disc adeziv pe cap, cu care se fixează pe funduri de bărci, de corăbii. [< it. remora, fr. rémora, lat. remora].

remorelor
REMÓRĂ s.f. Pește având un disc adeziv pe cap, cu care se fixează pe funduri de bărci, de corăbii. [< it. remora, fr. rémora, lat. remora].

remu
REMÚU s. n. v. remu.

DOOM

remú s. n., art. remúul; pl. remúuri

remul
AD REM loc. adv. La obiect. – Loc. lat.

DOOM

ad rem (lat.) loc. adv.

remulad
REMULÁDĂ s.f. Sos picant preparat din untdelemn, zeamă de lămâie, muștar și verdețuri. ♦ (adj.) Sos remulad. [< fr. rémoulade].

remulada
REMULÁDĂ s.f. Sos picant preparat din untdelemn, zeamă de lămâie, muștar și verdețuri. ♦ (adj.) Sos remulad. [< fr. rémoulade].

remulade
REMULÁDĂ s.f. Sos picant preparat din untdelemn, zeamă de lămâie, muștar și verdețuri. ♦ (adj.) Sos remulad. [< fr. rémoulade].

remuladei
REMULÁDĂ s.f. Sos picant preparat din untdelemn, zeamă de lămâie, muștar și verdețuri. ♦ (adj.) Sos remulad. [< fr. rémoulade].

remuladele
REMULÁDĂ s.f. Sos picant preparat din untdelemn, zeamă de lămâie, muștar și verdețuri. ♦ (adj.) Sos remulad. [< fr. rémoulade].

remuladelor
REMULÁDĂ s.f. Sos picant preparat din untdelemn, zeamă de lămâie, muștar și verdețuri. ♦ (adj.) Sos remulad. [< fr. rémoulade].

remului
AD REM loc. adv. La obiect. – Loc. lat.

DOOM

ad rem (lat.) loc. adv.

remunera
REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

DOOM

remunerá (a ~) vb., ind. prez. 3 remunereáză

remunerai
REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

DOOM

remunerá (a ~) vb., ind. prez. 3 remunereáză

remuneram
REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

DOOM

remunerá (a ~) vb., ind. prez. 3 remunereáză

remunerare
REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

DOOM

remunerá (a ~) vb., ind. prez. 3 remunereáză

remunerare
REMUNERÁRE, remunerări, s. f. Acțiunea de a remunera și rezultatul ei; remunerație. – V. remunera.

DOOM

remuneráre s. f., g.-d. art. remunerắrii; pl. remunerắri

remunerarea
REMUNERÁRE, remunerări, s. f. Acțiunea de a remunera și rezultatul ei; remunerație. – V. remunera.

DOOM

remuneráre s. f., g.-d. art. remunerắrii; pl. remunerắri

remunerară
REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

DOOM

remunerá (a ~) vb., ind. prez. 3 remunereáză

remunerarăm
REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

DOOM

remunerá (a ~) vb., ind. prez. 3 remunereáză

remunerarăți
REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

DOOM

remunerá (a ~) vb., ind. prez. 3 remunereáză

remunerase
REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

DOOM

remunerá (a ~) vb., ind. prez. 3 remunereáză

remunerasem
REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

DOOM

remunerá (a ~) vb., ind. prez. 3 remunereáză

remuneraseră
REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

DOOM

remunerá (a ~) vb., ind. prez. 3 remunereáză

remuneraserăm
REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

DOOM

remunerá (a ~) vb., ind. prez. 3 remunereáză

remuneraserăți
REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

DOOM

remunerá (a ~) vb., ind. prez. 3 remunereáză

remuneraseși
REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

DOOM

remunerá (a ~) vb., ind. prez. 3 remunereáză

remuneraseți
REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

DOOM

remunerá (a ~) vb., ind. prez. 3 remunereáză

remunerat
REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

DOOM

remunerá (a ~) vb., ind. prez. 3 remunereáză

remunerat
REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

remunerativ
REMUNERATÍV, -Ă, remunerativi, -e, adj. Care servește pentru remunerare. ♦ Profitabil. – Din engl. remunerative.

remunerativa
REMUNERATÍV, -Ă, remunerativi, -e, adj. Care servește pentru remunerare. ♦ Profitabil. – Din engl. remunerative.

remunerative
REMUNERATÍV, -Ă, remunerativi, -e, adj. Care servește pentru remunerare. ♦ Profitabil. – Din engl. remunerative.

remunerativei
REMUNERATÍV, -Ă, remunerativi, -e, adj. Care servește pentru remunerare. ♦ Profitabil. – Din engl. remunerative.

remunerativele
REMUNERATÍV, -Ă, remunerativi, -e, adj. Care servește pentru remunerare. ♦ Profitabil. – Din engl. remunerative.

remunerativelor
REMUNERATÍV, -Ă, remunerativi, -e, adj. Care servește pentru remunerare. ♦ Profitabil. – Din engl. remunerative.

remunerativi
REMUNERATÍV, -Ă, remunerativi, -e, adj. Care servește pentru remunerare. ♦ Profitabil. – Din engl. remunerative.

remunerativii
REMUNERATÍV, -Ă, remunerativi, -e, adj. Care servește pentru remunerare. ♦ Profitabil. – Din engl. remunerative.

remunerativilor
REMUNERATÍV, -Ă, remunerativi, -e, adj. Care servește pentru remunerare. ♦ Profitabil. – Din engl. remunerative.

remunerativul
REMUNERATÍV, -Ă, remunerativi, -e, adj. Care servește pentru remunerare. ♦ Profitabil. – Din engl. remunerative.

remunerativului
REMUNERATÍV, -Ă, remunerativi, -e, adj. Care servește pentru remunerare. ♦ Profitabil. – Din engl. remunerative.

remuneratoria
REMUNERATÓRIU, -IE, remuneratorii, adj. Care remunerează; care aduce câștig, folos; folositor, rentabil. – Din fr. rémunératoire.

DOOM

remuneratóriu [riu pron. riu] adj. m., f. remuneratórie (-ri-e); pl. m. și f. remuneratórii

remuneratorie
REMUNERATÓRIU, -IE, remuneratorii, adj. Care remunerează; care aduce câștig, folos; folositor, rentabil. – Din fr. rémunératoire.

DOOM

remuneratóriu [riu pron. riu] adj. m., f. remuneratórie (-ri-e); pl. m. și f. remuneratórii

remuneratoriei
REMUNERATÓRIU, -IE, remuneratorii, adj. Care remunerează; care aduce câștig, folos; folositor, rentabil. – Din fr. rémunératoire.

DOOM

remuneratóriu [riu pron. riu] adj. m., f. remuneratórie (-ri-e); pl. m. și f. remuneratórii

remuneratorii
REMUNERATÓRIU, -IE, remuneratorii, adj. Care remunerează; care aduce câștig, folos; folositor, rentabil. – Din fr. rémunératoire.

DOOM

remuneratóriu [riu pron. riu] adj. m., f. remuneratórie (-ri-e); pl. m. și f. remuneratórii

remuneratoriii
REMUNERATÓRIU, -IE, remuneratorii, adj. Care remunerează; care aduce câștig, folos; folositor, rentabil. – Din fr. rémunératoire.

DOOM

remuneratóriu [riu pron. riu] adj. m., f. remuneratórie (-ri-e); pl. m. și f. remuneratórii

remuneratoriile
REMUNERATÓRIU, -IE, remuneratorii, adj. Care remunerează; care aduce câștig, folos; folositor, rentabil. – Din fr. rémunératoire.

DOOM

remuneratóriu [riu pron. riu] adj. m., f. remuneratórie (-ri-e); pl. m. și f. remuneratórii

remuneratoriilor
REMUNERATÓRIU, -IE, remuneratorii, adj. Care remunerează; care aduce câștig, folos; folositor, rentabil. – Din fr. rémunératoire.

DOOM

remuneratóriu [riu pron. riu] adj. m., f. remuneratórie (-ri-e); pl. m. și f. remuneratórii

remuneratoriu
REMUNERATÓRIU, -IE, remuneratorii, adj. Care remunerează; care aduce câștig, folos; folositor, rentabil. – Din fr. rémunératoire.

DOOM

remuneratóriu [riu pron. riu] adj. m., f. remuneratórie (-ri-e); pl. m. și f. remuneratórii

remuneratoriul
REMUNERATÓRIU, -IE, remuneratorii, adj. Care remunerează; care aduce câștig, folos; folositor, rentabil. – Din fr. rémunératoire.

DOOM

remuneratóriu [riu pron. riu] adj. m., f. remuneratórie (-ri-e); pl. m. și f. remuneratórii

remuneratoriului
REMUNERATÓRIU, -IE, remuneratorii, adj. Care remunerează; care aduce câștig, folos; folositor, rentabil. – Din fr. rémunératoire.

DOOM

remuneratóriu [riu pron. riu] adj. m., f. remuneratórie (-ri-e); pl. m. și f. remuneratórii

remunerau
REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

DOOM

remunerá (a ~) vb., ind. prez. 3 remunereáză

remunerași
REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

DOOM

remunerá (a ~) vb., ind. prez. 3 remunereáză

remunerați
REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

DOOM

remunerá (a ~) vb., ind. prez. 3 remunereáză

remunerația
REMUNERÁȚIE, remunerații, s. f. Salariu, plată, remunerare. – Din fr. rémunération, lat. remuneratio.

DOOM

remuneráție (-ți-e) s. f., art. remuneráția (-ți-a), g.-d. art. remuneráției; pl. remuneráții, art. remuneráțiile (-ți-i-)

remunerație
REMUNERÁȚIE, remunerații, s. f. Salariu, plată, remunerare. – Din fr. rémunération, lat. remuneratio.

DOOM

remuneráție (-ți-e) s. f., art. remuneráția (-ți-a), g.-d. art. remuneráției; pl. remuneráții, art. remuneráțiile (-ți-i-)

remunerației
REMUNERÁȚIE, remunerații, s. f. Salariu, plată, remunerare. – Din fr. rémunération, lat. remuneratio.

DOOM

remuneráție (-ți-e) s. f., art. remuneráția (-ți-a), g.-d. art. remuneráției; pl. remuneráții, art. remuneráțiile (-ți-i-)

remunerații
REMUNERÁȚIE, remunerații, s. f. Salariu, plată, remunerare. – Din fr. rémunération, lat. remuneratio.

DOOM

remuneráție (-ți-e) s. f., art. remuneráția (-ți-a), g.-d. art. remuneráției; pl. remuneráții, art. remuneráțiile (-ți-i-)

remunerațiile
REMUNERÁȚIE, remunerații, s. f. Salariu, plată, remunerare. – Din fr. rémunération, lat. remuneratio.

DOOM

remuneráție (-ți-e) s. f., art. remuneráția (-ți-a), g.-d. art. remuneráției; pl. remuneráții, art. remuneráțiile (-ți-i-)

remunerațiilor
REMUNERÁȚIE, remunerații, s. f. Salariu, plată, remunerare. – Din fr. rémunération, lat. remuneratio.

DOOM

remuneráție (-ți-e) s. f., art. remuneráția (-ți-a), g.-d. art. remuneráției; pl. remuneráții, art. remuneráțiile (-ți-i-)

remunerațiune
REMUNERAȚIÚNE s.f. v. remunerație.

remunerează
REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

DOOM

remunerá (a ~) vb., ind. prez. 3 remunereáză

remunerez
REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

DOOM

remunerá (a ~) vb., ind. prez. 3 remunereáză

remunereze
REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

DOOM

remunerá (a ~) vb., ind. prez. 3 remunereáză

remunerezi
REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

DOOM

remunerá (a ~) vb., ind. prez. 3 remunereáză

remunerând
REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

DOOM

remunerá (a ~) vb., ind. prez. 3 remunereáză

remunerînd
REMUNERÁ, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

DOOM

remunerá (a ~) vb., ind. prez. 3 remunereáză

remunerări
REMUNERÁRE, remunerări, s. f. Acțiunea de a remunera și rezultatul ei; remunerație. – V. remunera.

DOOM

remuneráre s. f., g.-d. art. remunerắrii; pl. remunerắri

remunerării
REMUNERÁRE, remunerări, s. f. Acțiunea de a remunera și rezultatul ei; remunerație. – V. remunera.

DOOM

remuneráre s. f., g.-d. art. remunerắrii; pl. remunerắri

remunerările
REMUNERÁRE, remunerări, s. f. Acțiunea de a remunera și rezultatul ei; remunerație. – V. remunera.

DOOM

remuneráre s. f., g.-d. art. remunerắrii; pl. remunerắri

remunerărilor
REMUNERÁRE, remunerări, s. f. Acțiunea de a remunera și rezultatul ei; remunerație. – V. remunera.

DOOM

remuneráre s. f., g.-d. art. remunerắrii; pl. remunerắri

remus
Remus, fiul Reei Silvia și al zeului Mars și frate geamăn cu Romulus, alături de care apare în legenda întemeierii Romei (v. Amulius, Rea Silvia și Romulus). Luînd în derîdere și încălcînd brazda trasă de plugul lui Romulus pentru a hotărnici incinta viitoarei cetăți a Romei, Remus a fost ucis de către fratele său.

remuu
REMÚU s. n. v. remu.

DOOM

remú s. n., art. remúul; pl. remúuri

remuul
REMÚU s. n. v. remu.

DOOM

remú s. n., art. remúul; pl. remúuri

remuului
REMÚU s. n. v. remu.

DOOM

remú s. n., art. remúul; pl. remúuri

remuuri
REMÚU s. n. v. remu.

DOOM

remú s. n., art. remúul; pl. remúuri

remuurile
REMÚU s. n. v. remu.

DOOM

remú s. n., art. remúul; pl. remúuri

remuurilor
REMÚU s. n. v. remu.

DOOM

remú s. n., art. remúul; pl. remúuri

remușcare
REMUȘCÁRE, remușcări, s. f. Mustrare de cuget; părere de rău; căință, regret. – Pref. re- + mușcare (după fr. remords).

DOOM

remușcáre s. f., g.-d. art. remușcắrii; pl. remușcắri

remușcarea
REMUȘCÁRE, remușcări, s. f. Mustrare de cuget; părere de rău; căință, regret. – Pref. re- + mușcare (după fr. remords).

DOOM

remușcáre s. f., g.-d. art. remușcắrii; pl. remușcắri

remușcări
REMUȘCÁRE, remușcări, s. f. Mustrare de cuget; părere de rău; căință, regret. – Pref. re- + mușcare (după fr. remords).

DOOM

remușcáre s. f., g.-d. art. remușcắrii; pl. remușcắri

remușcării
REMUȘCÁRE, remușcări, s. f. Mustrare de cuget; părere de rău; căință, regret. – Pref. re- + mușcare (după fr. remords).

DOOM

remușcáre s. f., g.-d. art. remușcắrii; pl. remușcắri

remușcările
REMUȘCÁRE, remușcări, s. f. Mustrare de cuget; părere de rău; căință, regret. – Pref. re- + mușcare (după fr. remords).

DOOM

remușcáre s. f., g.-d. art. remușcắrii; pl. remușcắri

remușcărilor
REMUȘCÁRE, remușcări, s. f. Mustrare de cuget; părere de rău; căință, regret. – Pref. re- + mușcare (după fr. remords).

DOOM

remușcáre s. f., g.-d. art. remușcắrii; pl. remușcắri

remușcătoare
REMUȘCĂTÓR, -OÁRE, remușcători, -oare, adj. (Rar) Care provoacă mustrare de cuget, remușcări. – Remușc[are] + suf. -ător.

DOOM

remușcătór (rar) adj. m., pl. remușcătóri; f. sg. și pl. remușcătoáre

remușcătoarea
REMUȘCĂTÓR, -OÁRE, remușcători, -oare, adj. (Rar) Care provoacă mustrare de cuget, remușcări. – Remușc[are] + suf. -ător.

DOOM

remușcătór (rar) adj. m., pl. remușcătóri; f. sg. și pl. remușcătoáre

remușcătoarei
REMUȘCĂTÓR, -OÁRE, remușcători, -oare, adj. (Rar) Care provoacă mustrare de cuget, remușcări. – Remușc[are] + suf. -ător.

DOOM

remușcătór (rar) adj. m., pl. remușcătóri; f. sg. și pl. remușcătoáre

remușcătoarele
REMUȘCĂTÓR, -OÁRE, remușcători, -oare, adj. (Rar) Care provoacă mustrare de cuget, remușcări. – Remușc[are] + suf. -ător.

DOOM

remușcătór (rar) adj. m., pl. remușcătóri; f. sg. și pl. remușcătoáre

remușcătoarelor
REMUȘCĂTÓR, -OÁRE, remușcători, -oare, adj. (Rar) Care provoacă mustrare de cuget, remușcări. – Remușc[are] + suf. -ător.

DOOM

remușcătór (rar) adj. m., pl. remușcătóri; f. sg. și pl. remușcătoáre

remușcător
REMUȘCĂTÓR, -OÁRE, remușcători, -oare, adj. (Rar) Care provoacă mustrare de cuget, remușcări. – Remușc[are] + suf. -ător.

DOOM

remușcătór (rar) adj. m., pl. remușcătóri; f. sg. și pl. remușcătoáre

remușcători
REMUȘCĂTÓR, -OÁRE, remușcători, -oare, adj. (Rar) Care provoacă mustrare de cuget, remușcări. – Remușc[are] + suf. -ător.

DOOM

remușcătór (rar) adj. m., pl. remușcătóri; f. sg. și pl. remușcătoáre

remușcătorii
REMUȘCĂTÓR, -OÁRE, remușcători, -oare, adj. (Rar) Care provoacă mustrare de cuget, remușcări. – Remușc[are] + suf. -ător.

DOOM

remușcătór (rar) adj. m., pl. remușcătóri; f. sg. și pl. remușcătoáre

remușcătorilor
REMUȘCĂTÓR, -OÁRE, remușcători, -oare, adj. (Rar) Care provoacă mustrare de cuget, remușcări. – Remușc[are] + suf. -ător.

DOOM

remușcătór (rar) adj. m., pl. remușcătóri; f. sg. și pl. remușcătoáre

remușcătorul
REMUȘCĂTÓR, -OÁRE, remușcători, -oare, adj. (Rar) Care provoacă mustrare de cuget, remușcări. – Remușc[are] + suf. -ător.

DOOM

remușcătór (rar) adj. m., pl. remușcătóri; f. sg. și pl. remușcătoáre

remușcătorului
REMUȘCĂTÓR, -OÁRE, remușcători, -oare, adj. (Rar) Care provoacă mustrare de cuget, remușcări. – Remușc[are] + suf. -ător.

DOOM

remușcătór (rar) adj. m., pl. remușcătóri; f. sg. și pl. remușcătoáre

remă
-RÉMĂ Element secund de compunere savantă cu sensul „vâslă”, „prevăzut cu vâsle sau rânduri de vâsle”. [< fr. -rème, it. -rema, cf. lat. remus].

remărit
REMĂRITÁ, remărít, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Pref. re- + mărita.

DOOM

remăritá (a ~) vb., ind. prez. 3 remărítă

remărita
REMĂRITÁ, remărít, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Pref. re- + mărita.

DOOM

remăritá (a ~) vb., ind. prez. 3 remărítă

remăritai
REMĂRITÁ, remărít, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Pref. re- + mărita.

DOOM

remăritá (a ~) vb., ind. prez. 3 remărítă

remăritam
REMĂRITÁ, remărít, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Pref. re- + mărita.

DOOM

remăritá (a ~) vb., ind. prez. 3 remărítă

remăritare
REMĂRITÁ, remărít, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Pref. re- + mărita.

DOOM

remăritá (a ~) vb., ind. prez. 3 remărítă

remăritare
REMĂRÍTÁ, remărit, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Re¹- + mărita.

remăritară
REMĂRITÁ, remărít, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Pref. re- + mărita.

DOOM

remăritá (a ~) vb., ind. prez. 3 remărítă

remăritarăm
REMĂRITÁ, remărít, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Pref. re- + mărita.

DOOM

remăritá (a ~) vb., ind. prez. 3 remărítă

remăritarăți
REMĂRITÁ, remărít, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Pref. re- + mărita.

DOOM

remăritá (a ~) vb., ind. prez. 3 remărítă

remăritase
REMĂRITÁ, remărít, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Pref. re- + mărita.

DOOM

remăritá (a ~) vb., ind. prez. 3 remărítă

remăritasem
REMĂRITÁ, remărít, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Pref. re- + mărita.

DOOM

remăritá (a ~) vb., ind. prez. 3 remărítă

remăritaseră
REMĂRITÁ, remărít, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Pref. re- + mărita.

DOOM

remăritá (a ~) vb., ind. prez. 3 remărítă

remăritaserăm
REMĂRITÁ, remărít, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Pref. re- + mărita.

DOOM

remăritá (a ~) vb., ind. prez. 3 remărítă

remăritaserăți
REMĂRITÁ, remărít, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Pref. re- + mărita.

DOOM

remăritá (a ~) vb., ind. prez. 3 remărítă

remăritaseși
REMĂRITÁ, remărít, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Pref. re- + mărita.

DOOM

remăritá (a ~) vb., ind. prez. 3 remărítă

remăritaseți
REMĂRITÁ, remărít, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Pref. re- + mărita.

DOOM

remăritá (a ~) vb., ind. prez. 3 remărítă

remăritat
REMĂRITÁ, remărít, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Pref. re- + mărita.

DOOM

remăritá (a ~) vb., ind. prez. 3 remărítă

remăritau
REMĂRITÁ, remărít, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Pref. re- + mărita.

DOOM

remăritá (a ~) vb., ind. prez. 3 remărítă

remăritași
REMĂRITÁ, remărít, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Pref. re- + mărita.

DOOM

remăritá (a ~) vb., ind. prez. 3 remărítă

remăritați
REMĂRITÁ, remărít, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Pref. re- + mărita.

DOOM

remăritá (a ~) vb., ind. prez. 3 remărítă

remărite
REMĂRITÁ, remărít, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Pref. re- + mărita.

DOOM

remăritá (a ~) vb., ind. prez. 3 remărítă

remăritând
REMĂRITÁ, remărít, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Pref. re- + mărita.

DOOM

remăritá (a ~) vb., ind. prez. 3 remărítă

remăritînd
REMĂRITÁ, remărít, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Pref. re- + mărita.

DOOM

remăritá (a ~) vb., ind. prez. 3 remărítă

remăriți
REMĂRITÁ, remărít, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Pref. re- + mărita.

DOOM

remăritá (a ~) vb., ind. prez. 3 remărítă

ren
REN, reni, s. m. Mamifer rumegător asemănător cu cerbul, cu coarnele în formă de arc, ramificate (atât la mascul, cât și la femelă), având concavitatea îndreptată înainte, cu smocuri lungi de păr aspru între copite, care trăiește în regiunile arctice, sălbatic sau domesticit (Rangifer tarandus). – Din fr. renne.

DOOM

ren s. m., pl. reni

renal
RENÁL, -Ă, renali, -e, adj. Care ține de rinichi, privitor la rinichi; nefritic. ◊ (Anat.) Hil renal = porțiunea de la suprafața rinichiului prin care pătrund vasele sangvine și nervii. – Din fr. rénal, lat. renalis.

DOOM

renál (referitor la rinichi) adj. m., pl. renáli; f. renálă, pl. renále

renala
RENÁL, -Ă, renali, -e, adj. Care ține de rinichi, privitor la rinichi; nefritic. ◊ (Anat.) Hil renal = porțiunea de la suprafața rinichiului prin care pătrund vasele sangvine și nervii. – Din fr. rénal, lat. renalis.

DOOM

renál (referitor la rinichi) adj. m., pl. renáli; f. renálă, pl. renále

renale
RENÁL, -Ă, renali, -e, adj. Care ține de rinichi, privitor la rinichi; nefritic. ◊ (Anat.) Hil renal = porțiunea de la suprafața rinichiului prin care pătrund vasele sangvine și nervii. – Din fr. rénal, lat. renalis.

DOOM

renál (referitor la rinichi) adj. m., pl. renáli; f. renálă, pl. renále

renalei
RENÁL, -Ă, renali, -e, adj. Care ține de rinichi, privitor la rinichi; nefritic. ◊ (Anat.) Hil renal = porțiunea de la suprafața rinichiului prin care pătrund vasele sangvine și nervii. – Din fr. rénal, lat. renalis.

DOOM

renál (referitor la rinichi) adj. m., pl. renáli; f. renálă, pl. renále

renalele
RENÁL, -Ă, renali, -e, adj. Care ține de rinichi, privitor la rinichi; nefritic. ◊ (Anat.) Hil renal = porțiunea de la suprafața rinichiului prin care pătrund vasele sangvine și nervii. – Din fr. rénal, lat. renalis.

DOOM

renál (referitor la rinichi) adj. m., pl. renáli; f. renálă, pl. renále

renalelor
RENÁL, -Ă, renali, -e, adj. Care ține de rinichi, privitor la rinichi; nefritic. ◊ (Anat.) Hil renal = porțiunea de la suprafața rinichiului prin care pătrund vasele sangvine și nervii. – Din fr. rénal, lat. renalis.

DOOM

renál (referitor la rinichi) adj. m., pl. renáli; f. renálă, pl. renále

renali
RENÁL, -Ă, renali, -e, adj. Care ține de rinichi, privitor la rinichi; nefritic. ◊ (Anat.) Hil renal = porțiunea de la suprafața rinichiului prin care pătrund vasele sangvine și nervii. – Din fr. rénal, lat. renalis.

DOOM

renál (referitor la rinichi) adj. m., pl. renáli; f. renálă, pl. renále

renalii
RENÁL, -Ă, renali, -e, adj. Care ține de rinichi, privitor la rinichi; nefritic. ◊ (Anat.) Hil renal = porțiunea de la suprafața rinichiului prin care pătrund vasele sangvine și nervii. – Din fr. rénal, lat. renalis.

DOOM

renál (referitor la rinichi) adj. m., pl. renáli; f. renálă, pl. renále

renalilor
RENÁL, -Ă, renali, -e, adj. Care ține de rinichi, privitor la rinichi; nefritic. ◊ (Anat.) Hil renal = porțiunea de la suprafața rinichiului prin care pătrund vasele sangvine și nervii. – Din fr. rénal, lat. renalis.

DOOM

renál (referitor la rinichi) adj. m., pl. renáli; f. renálă, pl. renále

renalul
RENÁL, -Ă, renali, -e, adj. Care ține de rinichi, privitor la rinichi; nefritic. ◊ (Anat.) Hil renal = porțiunea de la suprafața rinichiului prin care pătrund vasele sangvine și nervii. – Din fr. rénal, lat. renalis.

DOOM

renál (referitor la rinichi) adj. m., pl. renáli; f. renálă, pl. renále

renalului
RENÁL, -Ă, renali, -e, adj. Care ține de rinichi, privitor la rinichi; nefritic. ◊ (Anat.) Hil renal = porțiunea de la suprafața rinichiului prin care pătrund vasele sangvine și nervii. – Din fr. rénal, lat. renalis.

DOOM

renál (referitor la rinichi) adj. m., pl. renáli; f. renálă, pl. renále

renan
RENÁN, -Ă, renani, -e, adj. Care ține de fluviul Rin sau de regiunea străbătută de acest fluviu. – Din fr. rhénan.

DOOM

renán (referitor la Rin) adj. m., pl. renáni; f. renánă, pl. renáne

renana
RENÁN, -Ă, renani, -e, adj. Care ține de fluviul Rin sau de regiunea străbătută de acest fluviu. – Din fr. rhénan.

DOOM

renán (referitor la Rin) adj. m., pl. renáni; f. renánă, pl. renáne

renane
RENÁN, -Ă, renani, -e, adj. Care ține de fluviul Rin sau de regiunea străbătută de acest fluviu. – Din fr. rhénan.

DOOM

renán (referitor la Rin) adj. m., pl. renáni; f. renánă, pl. renáne

renanei
RENÁN, -Ă, renani, -e, adj. Care ține de fluviul Rin sau de regiunea străbătută de acest fluviu. – Din fr. rhénan.

DOOM

renán (referitor la Rin) adj. m., pl. renáni; f. renánă, pl. renáne

renanele
RENÁN, -Ă, renani, -e, adj. Care ține de fluviul Rin sau de regiunea străbătută de acest fluviu. – Din fr. rhénan.

DOOM

renán (referitor la Rin) adj. m., pl. renáni; f. renánă, pl. renáne

renanelor
RENÁN, -Ă, renani, -e, adj. Care ține de fluviul Rin sau de regiunea străbătută de acest fluviu. – Din fr. rhénan.

DOOM

renán (referitor la Rin) adj. m., pl. renáni; f. renánă, pl. renáne

renani
RENÁN, -Ă, renani, -e, adj. Care ține de fluviul Rin sau de regiunea străbătută de acest fluviu. – Din fr. rhénan.

DOOM

renán (referitor la Rin) adj. m., pl. renáni; f. renánă, pl. renáne

renanii
RENÁN, -Ă, renani, -e, adj. Care ține de fluviul Rin sau de regiunea străbătută de acest fluviu. – Din fr. rhénan.

DOOM

renán (referitor la Rin) adj. m., pl. renáni; f. renánă, pl. renáne

renanilor
RENÁN, -Ă, renani, -e, adj. Care ține de fluviul Rin sau de regiunea străbătută de acest fluviu. – Din fr. rhénan.

DOOM

renán (referitor la Rin) adj. m., pl. renáni; f. renánă, pl. renáne

renanul
RENÁN, -Ă, renani, -e, adj. Care ține de fluviul Rin sau de regiunea străbătută de acest fluviu. – Din fr. rhénan.

DOOM

renán (referitor la Rin) adj. m., pl. renáni; f. renánă, pl. renáne

renanului
RENÁN, -Ă, renani, -e, adj. Care ține de fluviul Rin sau de regiunea străbătută de acest fluviu. – Din fr. rhénan.

DOOM

renán (referitor la Rin) adj. m., pl. renáni; f. renánă, pl. renáne

renasc
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renascentin
RENASCENTÍN, -Ă adj. (Rar) Renascentist. [< Renaștere, cf. it. rinascita].

renascentist
RENASCENTÍST, -Ă, renascentiști, -ste, adj. Referitor la Renaștere, care aparține Renașterii, care este în spiritul Renașterii. – După germ. renaissancistisch.

DOOM

renascentíst adj. m., pl. renascentíști; f. renascentístă, pl. renascentíste

renască
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renaște
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renaștem
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renaștere
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renaștere
RENAȘTÉRE, renașteri, s. f. Faptul de a renaște; trezire la o viață nouă; refacere; avânt, reînflorire, reviriment. ♦ Epocă din istoria Europei care cuprinde sec. XIV-XVI, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, înflorirea științelor și artelor, prin trezirea interesului pentru cultura antică. – Din renaște.

DOOM

renáștere (faptul de a renaște) s. f., g.-d. art. renáșterii; pl. renáșteri

renașterea
RENAȘTÉRE, renașteri, s. f. Faptul de a renaște; trezire la o viață nouă; refacere; avânt, reînflorire, reviriment. ♦ Epocă din istoria Europei care cuprinde sec. XIV-XVI, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, înflorirea științelor și artelor, prin trezirea interesului pentru cultura antică. – Din renaște.

DOOM

renáștere (faptul de a renaște) s. f., g.-d. art. renáșterii; pl. renáșteri

renașteri
RENAȘTÉRE, renașteri, s. f. Faptul de a renaște; trezire la o viață nouă; refacere; avânt, reînflorire, reviriment. ♦ Epocă din istoria Europei care cuprinde sec. XIV-XVI, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, înflorirea științelor și artelor, prin trezirea interesului pentru cultura antică. – Din renaște.

DOOM

renáștere (faptul de a renaște) s. f., g.-d. art. renáșterii; pl. renáșteri

renașterii
RENAȘTÉRE, renașteri, s. f. Faptul de a renaște; trezire la o viață nouă; refacere; avânt, reînflorire, reviriment. ♦ Epocă din istoria Europei care cuprinde sec. XIV-XVI, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, înflorirea științelor și artelor, prin trezirea interesului pentru cultura antică. – Din renaște.

DOOM

renáștere (faptul de a renaște) s. f., g.-d. art. renáșterii; pl. renáșteri

renașterile
RENAȘTÉRE, renașteri, s. f. Faptul de a renaște; trezire la o viață nouă; refacere; avânt, reînflorire, reviriment. ♦ Epocă din istoria Europei care cuprinde sec. XIV-XVI, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, înflorirea științelor și artelor, prin trezirea interesului pentru cultura antică. – Din renaște.

DOOM

renáștere (faptul de a renaște) s. f., g.-d. art. renáșterii; pl. renáșteri

renașterilor
RENAȘTÉRE, renașteri, s. f. Faptul de a renaște; trezire la o viață nouă; refacere; avânt, reînflorire, reviriment. ♦ Epocă din istoria Europei care cuprinde sec. XIV-XVI, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, înflorirea științelor și artelor, prin trezirea interesului pentru cultura antică. – Din renaște.

DOOM

renáștere (faptul de a renaște) s. f., g.-d. art. renáșterii; pl. renáșteri

renașteți
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renaști
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renci
RENCI s. n. Stofă fabricată experimental, în cantitatea redusă, pentru selectarea mostrelor și lansarea lor în producție. – Et. nec.

DOOM

renci (stofă) (rar) s. n.

renciul
RENCI s. n. Stofă fabricată experimental, în cantitatea redusă, pentru selectarea mostrelor și lansarea lor în producție. – Et. nec.

DOOM

renci (stofă) (rar) s. n.

renciului
RENCI s. n. Stofă fabricată experimental, în cantitatea redusă, pentru selectarea mostrelor și lansarea lor în producție. – Et. nec.

DOOM

renci (stofă) (rar) s. n.

renclodă
RINGLÓTĂ s. f. v. renglotă.

DOOM

renglótă s. f., g.-d. art. renglótei; pl. renglóte

rencolți
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți din nou, a da din nou colț, a germina iar. (Fig.) În adîncul inimilor, de teamă să nu mai fi rămas acolo un germene cît de infim, din care să poată rencolți, ați turnat leșia caustică... otrava scepticismului. CARAGIALE, S. N. 108. – Scris și: rencolți.

rendzina
RENDZÍNĂ, rendzine, s. f. Grup de soluri formate pe substrat calcaros într-un climat umed sau semiuscat cu o fertilitate naturală mijlocie sau bună. – Din fr. rendzine.

DOOM

rendzínă s. f., g.-d. art. rendzínei; pl. rendzíne

rendzine
RENDZÍNĂ, rendzine, s. f. Grup de soluri formate pe substrat calcaros într-un climat umed sau semiuscat cu o fertilitate naturală mijlocie sau bună. – Din fr. rendzine.

DOOM

rendzínă s. f., g.-d. art. rendzínei; pl. rendzíne

rendzinei
RENDZÍNĂ, rendzine, s. f. Grup de soluri formate pe substrat calcaros într-un climat umed sau semiuscat cu o fertilitate naturală mijlocie sau bună. – Din fr. rendzine.

DOOM

rendzínă s. f., g.-d. art. rendzínei; pl. rendzíne

rendzinele
RENDZÍNĂ, rendzine, s. f. Grup de soluri formate pe substrat calcaros într-un climat umed sau semiuscat cu o fertilitate naturală mijlocie sau bună. – Din fr. rendzine.

DOOM

rendzínă s. f., g.-d. art. rendzínei; pl. rendzíne

rendzinelor
RENDZÍNĂ, rendzine, s. f. Grup de soluri formate pe substrat calcaros într-un climat umed sau semiuscat cu o fertilitate naturală mijlocie sau bună. – Din fr. rendzine.

DOOM

rendzínă s. f., g.-d. art. rendzínei; pl. rendzíne

reneagă
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.

DOOM

renegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reneágă

reneg
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.

DOOM

renegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reneágă

renega
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.

DOOM

renegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reneágă

renegai
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.

DOOM

renegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reneágă

renegam
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.

DOOM

renegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reneágă

renegare
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.

DOOM

renegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reneágă

renegare
RENEGÁRE, renegări, s. f. Faptul de a renega. – V. renega.

DOOM

renegáre s. f., g.-d. art. renegắrii; pl. renegắri

renegarea
RENEGÁRE, renegări, s. f. Faptul de a renega. – V. renega.

DOOM

renegáre s. f., g.-d. art. renegắrii; pl. renegắri

renegară
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.

DOOM

renegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reneágă

renegarăm
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.

DOOM

renegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reneágă

renegarăți
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.

DOOM

renegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reneágă

renegase
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.

DOOM

renegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reneágă

renegasem
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.

DOOM

renegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reneágă

renegaseră
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.

DOOM

renegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reneágă

renegaserăm
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.

DOOM

renegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reneágă

renegaserăți
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.

DOOM

renegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reneágă

renegaseși
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.

DOOM

renegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reneágă

renegaseți
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.

DOOM

renegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reneágă

renegat
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.

DOOM

renegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reneágă

renegat
RENEGÁT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.

DOOM

renegát adj. m., s. m., pl. renegáți; adj. f., s. f. renegátă, pl. renegáte

renegat
RENEGÁT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.

DOOM

renegát adj. m., s. m., pl. renegáți; adj. f., s. f. renegátă, pl. renegáte

renegata
RENEGÁT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.

DOOM

renegát adj. m., s. m., pl. renegáți; adj. f., s. f. renegátă, pl. renegáte

renegata
RENEGÁT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.

DOOM

renegát adj. m., s. m., pl. renegáți; adj. f., s. f. renegátă, pl. renegáte

renegate
RENEGÁT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.

DOOM

renegát adj. m., s. m., pl. renegáți; adj. f., s. f. renegátă, pl. renegáte

renegate
RENEGÁT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.

DOOM

renegát adj. m., s. m., pl. renegáți; adj. f., s. f. renegátă, pl. renegáte

renegatei
RENEGÁT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.

DOOM

renegát adj. m., s. m., pl. renegáți; adj. f., s. f. renegátă, pl. renegáte

renegatei
RENEGÁT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.

DOOM

renegát adj. m., s. m., pl. renegáți; adj. f., s. f. renegátă, pl. renegáte

renegatele
RENEGÁT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.

DOOM

renegát adj. m., s. m., pl. renegáți; adj. f., s. f. renegátă, pl. renegáte

renegatele
RENEGÁT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.

DOOM

renegát adj. m., s. m., pl. renegáți; adj. f., s. f. renegátă, pl. renegáte

renegatelor
RENEGÁT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.

DOOM

renegát adj. m., s. m., pl. renegáți; adj. f., s. f. renegátă, pl. renegáte

renegatelor
RENEGÁT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.

DOOM

renegát adj. m., s. m., pl. renegáți; adj. f., s. f. renegátă, pl. renegáte

renegatul
RENEGÁT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.

DOOM

renegát adj. m., s. m., pl. renegáți; adj. f., s. f. renegátă, pl. renegáte

renegatul
RENEGÁT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.

DOOM

renegát adj. m., s. m., pl. renegáți; adj. f., s. f. renegátă, pl. renegáte

renegatului
RENEGÁT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.

DOOM

renegát adj. m., s. m., pl. renegáți; adj. f., s. f. renegátă, pl. renegáte

renegatului
RENEGÁT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.

DOOM

renegát adj. m., s. m., pl. renegáți; adj. f., s. f. renegátă, pl. renegáte

renegau
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.

DOOM

renegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reneágă

renegași
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.

DOOM

renegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reneágă

renegați
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.

DOOM

renegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reneágă

renegați
RENEGÁT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.

DOOM

renegát adj. m., s. m., pl. renegáți; adj. f., s. f. renegátă, pl. renegáte

renegați
RENEGÁT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.

DOOM

renegát adj. m., s. m., pl. renegáți; adj. f., s. f. renegátă, pl. renegáte

renegații
RENEGÁT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.

DOOM

renegát adj. m., s. m., pl. renegáți; adj. f., s. f. renegátă, pl. renegáte

renegații
RENEGÁT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.

DOOM

renegát adj. m., s. m., pl. renegáți; adj. f., s. f. renegátă, pl. renegáte

renegaților
RENEGÁT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.

DOOM

renegát adj. m., s. m., pl. renegáți; adj. f., s. f. renegátă, pl. renegáte

renegaților
RENEGÁT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.

DOOM

renegát adj. m., s. m., pl. renegáți; adj. f., s. f. renegátă, pl. renegáte

renege
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.

DOOM

renegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reneágă

renegi
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.

DOOM

renegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reneágă

renegocia
RENEGOCIÁ, renegociez, vb. I. Tranz. A negocia din nou. – Din fr. renégocier.

DOOM

*renegociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 renegociáză, 1 pl. renegociém (-ci-em); conj. prez. 3 să renegociéze; ger. renegociínd (-ci-ind)

renegociai
RENEGOCIÁ, renegociez, vb. I. Tranz. A negocia din nou. – Din fr. renégocier.

DOOM

*renegociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 renegociáză, 1 pl. renegociém (-ci-em); conj. prez. 3 să renegociéze; ger. renegociínd (-ci-ind)

renegociam
RENEGOCIÁ, renegociez, vb. I. Tranz. A negocia din nou. – Din fr. renégocier.

DOOM

*renegociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 renegociáză, 1 pl. renegociém (-ci-em); conj. prez. 3 să renegociéze; ger. renegociínd (-ci-ind)

renegociară
RENEGOCIÁ, renegociez, vb. I. Tranz. A negocia din nou. – Din fr. renégocier.

DOOM

*renegociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 renegociáză, 1 pl. renegociém (-ci-em); conj. prez. 3 să renegociéze; ger. renegociínd (-ci-ind)

renegociarăm
RENEGOCIÁ, renegociez, vb. I. Tranz. A negocia din nou. – Din fr. renégocier.

DOOM

*renegociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 renegociáză, 1 pl. renegociém (-ci-em); conj. prez. 3 să renegociéze; ger. renegociínd (-ci-ind)

renegociarăți
RENEGOCIÁ, renegociez, vb. I. Tranz. A negocia din nou. – Din fr. renégocier.

DOOM

*renegociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 renegociáză, 1 pl. renegociém (-ci-em); conj. prez. 3 să renegociéze; ger. renegociínd (-ci-ind)

renegociase
RENEGOCIÁ, renegociez, vb. I. Tranz. A negocia din nou. – Din fr. renégocier.

DOOM

*renegociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 renegociáză, 1 pl. renegociém (-ci-em); conj. prez. 3 să renegociéze; ger. renegociínd (-ci-ind)

renegociasem
RENEGOCIÁ, renegociez, vb. I. Tranz. A negocia din nou. – Din fr. renégocier.

DOOM

*renegociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 renegociáză, 1 pl. renegociém (-ci-em); conj. prez. 3 să renegociéze; ger. renegociínd (-ci-ind)

renegociaseră
RENEGOCIÁ, renegociez, vb. I. Tranz. A negocia din nou. – Din fr. renégocier.

DOOM

*renegociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 renegociáză, 1 pl. renegociém (-ci-em); conj. prez. 3 să renegociéze; ger. renegociínd (-ci-ind)

renegociaserăm
RENEGOCIÁ, renegociez, vb. I. Tranz. A negocia din nou. – Din fr. renégocier.

DOOM

*renegociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 renegociáză, 1 pl. renegociém (-ci-em); conj. prez. 3 să renegociéze; ger. renegociínd (-ci-ind)

renegociaserăți
RENEGOCIÁ, renegociez, vb. I. Tranz. A negocia din nou. – Din fr. renégocier.

DOOM

*renegociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 renegociáză, 1 pl. renegociém (-ci-em); conj. prez. 3 să renegociéze; ger. renegociínd (-ci-ind)

renegociaseși
RENEGOCIÁ, renegociez, vb. I. Tranz. A negocia din nou. – Din fr. renégocier.

DOOM

*renegociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 renegociáză, 1 pl. renegociém (-ci-em); conj. prez. 3 să renegociéze; ger. renegociínd (-ci-ind)

renegociaseți
RENEGOCIÁ, renegociez, vb. I. Tranz. A negocia din nou. – Din fr. renégocier.

DOOM

*renegociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 renegociáză, 1 pl. renegociém (-ci-em); conj. prez. 3 să renegociéze; ger. renegociínd (-ci-ind)

renegociat
RENEGOCIÁ, renegociez, vb. I. Tranz. A negocia din nou. – Din fr. renégocier.

DOOM

*renegociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 renegociáză, 1 pl. renegociém (-ci-em); conj. prez. 3 să renegociéze; ger. renegociínd (-ci-ind)

renegociau
RENEGOCIÁ, renegociez, vb. I. Tranz. A negocia din nou. – Din fr. renégocier.

DOOM

*renegociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 renegociáză, 1 pl. renegociém (-ci-em); conj. prez. 3 să renegociéze; ger. renegociínd (-ci-ind)

renegociază
RENEGOCIÁ, renegociez, vb. I. Tranz. A negocia din nou. – Din fr. renégocier.

DOOM

*renegociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 renegociáză, 1 pl. renegociém (-ci-em); conj. prez. 3 să renegociéze; ger. renegociínd (-ci-ind)

renegociași
RENEGOCIÁ, renegociez, vb. I. Tranz. A negocia din nou. – Din fr. renégocier.

DOOM

*renegociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 renegociáză, 1 pl. renegociém (-ci-em); conj. prez. 3 să renegociéze; ger. renegociínd (-ci-ind)

renegociați
RENEGOCIÁ, renegociez, vb. I. Tranz. A negocia din nou. – Din fr. renégocier.

DOOM

*renegociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 renegociáză, 1 pl. renegociém (-ci-em); conj. prez. 3 să renegociéze; ger. renegociínd (-ci-ind)

renegocie
RENEGOCIÁ, renegociez, vb. I. Tranz. A negocia din nou. – Din fr. renégocier.

DOOM

*renegociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 renegociáză, 1 pl. renegociém (-ci-em); conj. prez. 3 să renegociéze; ger. renegociínd (-ci-ind)

renegociem
RENEGOCIÁ, renegociez, vb. I. Tranz. A negocia din nou. – Din fr. renégocier.

DOOM

*renegociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 renegociáză, 1 pl. renegociém (-ci-em); conj. prez. 3 să renegociéze; ger. renegociínd (-ci-ind)

renegociere
RENEGOCIÁ, renegociez, vb. I. Tranz. A negocia din nou. – Din fr. renégocier.

DOOM

*renegociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 renegociáză, 1 pl. renegociém (-ci-em); conj. prez. 3 să renegociéze; ger. renegociínd (-ci-ind)

renegociere
RENEGOCIÉRE, renegocieri, s. f. Negociere repetată. – V. renegocia.

DOOM

*renegociére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. renegociérii; pl. renegociéri

renegocierea
RENEGOCIÉRE, renegocieri, s. f. Negociere repetată. – V. renegocia.

DOOM

*renegociére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. renegociérii; pl. renegociéri

renegocieri
RENEGOCIÉRE, renegocieri, s. f. Negociere repetată. – V. renegocia.

DOOM

*renegociére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. renegociérii; pl. renegociéri

renegocierii
RENEGOCIÉRE, renegocieri, s. f. Negociere repetată. – V. renegocia.

DOOM

*renegociére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. renegociérii; pl. renegociéri

renegocierile
RENEGOCIÉRE, renegocieri, s. f. Negociere repetată. – V. renegocia.

DOOM

*renegociére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. renegociérii; pl. renegociéri

renegocierilor
RENEGOCIÉRE, renegocieri, s. f. Negociere repetată. – V. renegocia.

DOOM

*renegociére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. renegociérii; pl. renegociéri

renegociez
RENEGOCIÁ, renegociez, vb. I. Tranz. A negocia din nou. – Din fr. renégocier.

DOOM

*renegociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 renegociáză, 1 pl. renegociém (-ci-em); conj. prez. 3 să renegociéze; ger. renegociínd (-ci-ind)

renegocieze
RENEGOCIÁ, renegociez, vb. I. Tranz. A negocia din nou. – Din fr. renégocier.

DOOM

*renegociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 renegociáză, 1 pl. renegociém (-ci-em); conj. prez. 3 să renegociéze; ger. renegociínd (-ci-ind)

renegociezi
RENEGOCIÁ, renegociez, vb. I. Tranz. A negocia din nou. – Din fr. renégocier.

DOOM

*renegociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 renegociáză, 1 pl. renegociém (-ci-em); conj. prez. 3 să renegociéze; ger. renegociínd (-ci-ind)

renegociind
RENEGOCIÁ, renegociez, vb. I. Tranz. A negocia din nou. – Din fr. renégocier.

DOOM

*renegociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 renegociáză, 1 pl. renegociém (-ci-em); conj. prez. 3 să renegociéze; ger. renegociínd (-ci-ind)

renegând
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.

DOOM

renegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reneágă

renegînd
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.

DOOM

renegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reneágă

renegări
RENEGÁRE, renegări, s. f. Faptul de a renega. – V. renega.

DOOM

renegáre s. f., g.-d. art. renegắrii; pl. renegắri

renegării
RENEGÁRE, renegări, s. f. Faptul de a renega. – V. renega.

DOOM

renegáre s. f., g.-d. art. renegắrii; pl. renegắri

renegările
RENEGÁRE, renegări, s. f. Faptul de a renega. – V. renega.

DOOM

renegáre s. f., g.-d. art. renegắrii; pl. renegắri

renegărilor
RENEGÁRE, renegări, s. f. Faptul de a renega. – V. renega.

DOOM

renegáre s. f., g.-d. art. renegắrii; pl. renegắri

renet
RENÉT, renete, adj. (În sintagma) Mere renete (și substantivat) numele mai multor varietăți de mere, de culoare galbenă-portocalie, cu gust plăcut. – Din fr. reinette. Cf. germ. Renette.

DOOM

!renét s. n., pl. renéte

renete
RENÉT, renete, adj. (În sintagma) Mere renete (și substantivat) numele mai multor varietăți de mere, de culoare galbenă-portocalie, cu gust plăcut. – Din fr. reinette. Cf. germ. Renette.

DOOM

!renét s. n., pl. renéte

renetele
RENÉT, renete, adj. (În sintagma) Mere renete (și substantivat) numele mai multor varietăți de mere, de culoare galbenă-portocalie, cu gust plăcut. – Din fr. reinette. Cf. germ. Renette.

DOOM

!renét s. n., pl. renéte

renetelor
RENÉT, renete, adj. (În sintagma) Mere renete (și substantivat) numele mai multor varietăți de mere, de culoare galbenă-portocalie, cu gust plăcut. – Din fr. reinette. Cf. germ. Renette.

DOOM

!renét s. n., pl. renéte

renetul
RENÉT, renete, adj. (În sintagma) Mere renete (și substantivat) numele mai multor varietăți de mere, de culoare galbenă-portocalie, cu gust plăcut. – Din fr. reinette. Cf. germ. Renette.

DOOM

!renét s. n., pl. renéte

renetului
RENÉT, renete, adj. (În sintagma) Mere renete (și substantivat) numele mai multor varietăți de mere, de culoare galbenă-portocalie, cu gust plăcut. – Din fr. reinette. Cf. germ. Renette.

DOOM

!renét s. n., pl. renéte

renetă
RENÉTĂ s.f. Instrument recurbat folosit pentru curățirea copitelor la cai. [< fr. rénette].

renghi
RENGHI, renghiuri, s. n. (În expr.) A juca (cuiva) renghiul (sau un renghi) = a păcăli (pe cineva), a face (cuiva) o farsă. – Din tc. renç „suferință, durere”.

DOOM

renghi s. n., pl. rénghiuri

renghiul
RENGHI, renghiuri, s. n. (În expr.) A juca (cuiva) renghiul (sau un renghi) = a păcăli (pe cineva), a face (cuiva) o farsă. – Din tc. renç „suferință, durere”.

DOOM

renghi s. n., pl. rénghiuri

renghiului
RENGHI, renghiuri, s. n. (În expr.) A juca (cuiva) renghiul (sau un renghi) = a păcăli (pe cineva), a face (cuiva) o farsă. – Din tc. renç „suferință, durere”.

DOOM

renghi s. n., pl. rénghiuri

renghiuri
RENGHI, renghiuri, s. n. (În expr.) A juca (cuiva) renghiul (sau un renghi) = a păcăli (pe cineva), a face (cuiva) o farsă. – Din tc. renç „suferință, durere”.

DOOM

renghi s. n., pl. rénghiuri

renghiurile
RENGHI, renghiuri, s. n. (În expr.) A juca (cuiva) renghiul (sau un renghi) = a păcăli (pe cineva), a face (cuiva) o farsă. – Din tc. renç „suferință, durere”.

DOOM

renghi s. n., pl. rénghiuri

renghiurilor
RENGHI, renghiuri, s. n. (În expr.) A juca (cuiva) renghiul (sau un renghi) = a păcăli (pe cineva), a face (cuiva) o farsă. – Din tc. renç „suferință, durere”.

DOOM

renghi s. n., pl. rénghiuri

renglota
RINGLÓTĂ s. f. v. renglotă.

DOOM

renglótă s. f., g.-d. art. renglótei; pl. renglóte

renglote
RINGLÓTĂ s. f. v. renglotă.

DOOM

renglótă s. f., g.-d. art. renglótei; pl. renglóte

renglotei
RINGLÓTĂ s. f. v. renglotă.

DOOM

renglótă s. f., g.-d. art. renglótei; pl. renglóte

renglotele
RINGLÓTĂ s. f. v. renglotă.

DOOM

renglótă s. f., g.-d. art. renglótei; pl. renglóte

renglotelor
RINGLÓTĂ s. f. v. renglotă.

DOOM

renglótă s. f., g.-d. art. renglótei; pl. renglóte

reni
REN, reni, s. m. Mamifer rumegător asemănător cu cerbul, cu coarnele în formă de arc, ramificate (atât la mascul, cât și la femelă), având concavitatea îndreptată înainte, cu smocuri lungi de păr aspru între copite, care trăiește în regiunile arctice, sălbatic sau domesticit (Rangifer tarandus). – Din fr. renne.

DOOM

ren s. m., pl. reni

renia
RÉNIE, renii, s. f. Porțiune joasă și convexă din meandrul unui râu, acoperită de nisipuri și de prundișuri, reprezentând zona de acumulare a aluviunilor. – Din ucr. dial. rjien.

DOOM

rénie (teren) (-ni-e) s. f., art. rénia (-ni-a), g.-d. art. réniei; pl. rénii, art. réniile (-ni-i-)

renie
RÉNIE, renii, s. f. Porțiune joasă și convexă din meandrul unui râu, acoperită de nisipuri și de prundișuri, reprezentând zona de acumulare a aluviunilor. – Din ucr. dial. rjien.

DOOM

rénie (teren) (-ni-e) s. f., art. rénia (-ni-a), g.-d. art. réniei; pl. rénii, art. réniile (-ni-i-)

reniei
RÉNIE, renii, s. f. Porțiune joasă și convexă din meandrul unui râu, acoperită de nisipuri și de prundișuri, reprezentând zona de acumulare a aluviunilor. – Din ucr. dial. rjien.

DOOM

rénie (teren) (-ni-e) s. f., art. rénia (-ni-a), g.-d. art. réniei; pl. rénii, art. réniile (-ni-i-)

reniform
RENIFÓRM, -Ă, reniformi, -e, adj. În formă de rinichi. – Din fr. réniforme.

DOOM

renifórm adj. m., pl. renifórmi; f. renifórmă, pl. renifórme

reniforma
RENIFÓRM, -Ă, reniformi, -e, adj. În formă de rinichi. – Din fr. réniforme.

DOOM

renifórm adj. m., pl. renifórmi; f. renifórmă, pl. renifórme

reniforme
RENIFÓRM, -Ă, reniformi, -e, adj. În formă de rinichi. – Din fr. réniforme.

DOOM

renifórm adj. m., pl. renifórmi; f. renifórmă, pl. renifórme

reniformei
RENIFÓRM, -Ă, reniformi, -e, adj. În formă de rinichi. – Din fr. réniforme.

DOOM

renifórm adj. m., pl. renifórmi; f. renifórmă, pl. renifórme

reniformele
RENIFÓRM, -Ă, reniformi, -e, adj. În formă de rinichi. – Din fr. réniforme.

DOOM

renifórm adj. m., pl. renifórmi; f. renifórmă, pl. renifórme

reniformelor
RENIFÓRM, -Ă, reniformi, -e, adj. În formă de rinichi. – Din fr. réniforme.

DOOM

renifórm adj. m., pl. renifórmi; f. renifórmă, pl. renifórme

reniformi
RENIFÓRM, -Ă, reniformi, -e, adj. În formă de rinichi. – Din fr. réniforme.

DOOM

renifórm adj. m., pl. renifórmi; f. renifórmă, pl. renifórme

reniformii
RENIFÓRM, -Ă, reniformi, -e, adj. În formă de rinichi. – Din fr. réniforme.

DOOM

renifórm adj. m., pl. renifórmi; f. renifórmă, pl. renifórme

reniformilor
RENIFÓRM, -Ă, reniformi, -e, adj. În formă de rinichi. – Din fr. réniforme.

DOOM

renifórm adj. m., pl. renifórmi; f. renifórmă, pl. renifórme

reniformul
RENIFÓRM, -Ă, reniformi, -e, adj. În formă de rinichi. – Din fr. réniforme.

DOOM

renifórm adj. m., pl. renifórmi; f. renifórmă, pl. renifórme

reniformului
RENIFÓRM, -Ă, reniformi, -e, adj. În formă de rinichi. – Din fr. réniforme.

DOOM

renifórm adj. m., pl. renifórmi; f. renifórmă, pl. renifórme

renii
REN, reni, s. m. Mamifer rumegător asemănător cu cerbul, cu coarnele în formă de arc, ramificate (atât la mascul, cât și la femelă), având concavitatea îndreptată înainte, cu smocuri lungi de păr aspru între copite, care trăiește în regiunile arctice, sălbatic sau domesticit (Rangifer tarandus). – Din fr. renne.

DOOM

ren s. m., pl. reni

renii
RÉNIE, renii, s. f. Porțiune joasă și convexă din meandrul unui râu, acoperită de nisipuri și de prundișuri, reprezentând zona de acumulare a aluviunilor. – Din ucr. dial. rjien.

DOOM

rénie (teren) (-ni-e) s. f., art. rénia (-ni-a), g.-d. art. réniei; pl. rénii, art. réniile (-ni-i-)

reniile
RÉNIE, renii, s. f. Porțiune joasă și convexă din meandrul unui râu, acoperită de nisipuri și de prundișuri, reprezentând zona de acumulare a aluviunilor. – Din ucr. dial. rjien.

DOOM

rénie (teren) (-ni-e) s. f., art. rénia (-ni-a), g.-d. art. réniei; pl. rénii, art. réniile (-ni-i-)

reniilor
RÉNIE, renii, s. f. Porțiune joasă și convexă din meandrul unui râu, acoperită de nisipuri și de prundișuri, reprezentând zona de acumulare a aluviunilor. – Din ucr. dial. rjien.

DOOM

rénie (teren) (-ni-e) s. f., art. rénia (-ni-a), g.-d. art. réniei; pl. rénii, art. réniile (-ni-i-)

renilor
REN, reni, s. m. Mamifer rumegător asemănător cu cerbul, cu coarnele în formă de arc, ramificate (atât la mascul, cât și la femelă), având concavitatea îndreptată înainte, cu smocuri lungi de păr aspru între copite, care trăiește în regiunile arctice, sălbatic sau domesticit (Rangifer tarandus). – Din fr. renne.

DOOM

ren s. m., pl. reni

renina
RENÍNĂ, renine, s. f. Enzimă cu efect hipertensiv, eliberată de celulele renale în condiții de circulație vasculară insuficientă. – Din fr. rennine.

DOOM

renínă s. f., g.-d. art. renínei; pl. reníne

renine
RENÍNĂ, renine, s. f. Enzimă cu efect hipertensiv, eliberată de celulele renale în condiții de circulație vasculară insuficientă. – Din fr. rennine.

DOOM

renínă s. f., g.-d. art. renínei; pl. reníne

reninei
RENÍNĂ, renine, s. f. Enzimă cu efect hipertensiv, eliberată de celulele renale în condiții de circulație vasculară insuficientă. – Din fr. rennine.

DOOM

renínă s. f., g.-d. art. renínei; pl. reníne

reninele
RENÍNĂ, renine, s. f. Enzimă cu efect hipertensiv, eliberată de celulele renale în condiții de circulație vasculară insuficientă. – Din fr. rennine.

DOOM

renínă s. f., g.-d. art. renínei; pl. reníne

reninelor
RENÍNĂ, renine, s. f. Enzimă cu efect hipertensiv, eliberată de celulele renale în condiții de circulație vasculară insuficientă. – Din fr. rennine.

DOOM

renínă s. f., g.-d. art. renínei; pl. reníne

renitent
RENITÉNT, -Ă, renitenți, -te, adj. (Med.) Care prezintă renitență. – Din fr. rénitent.

renitenta
RENITÉNT, -Ă, renitenți, -te, adj. (Med.) Care prezintă renitență. – Din fr. rénitent.

renitente
RENITÉNT, -Ă, renitenți, -te, adj. (Med.) Care prezintă renitență. – Din fr. rénitent.

renitentei
RENITÉNT, -Ă, renitenți, -te, adj. (Med.) Care prezintă renitență. – Din fr. rénitent.

renitentele
RENITÉNT, -Ă, renitenți, -te, adj. (Med.) Care prezintă renitență. – Din fr. rénitent.

renitentelor
RENITÉNT, -Ă, renitenți, -te, adj. (Med.) Care prezintă renitență. – Din fr. rénitent.

renitentul
RENITÉNT, -Ă, renitenți, -te, adj. (Med.) Care prezintă renitență. – Din fr. rénitent.

renitentului
RENITÉNT, -Ă, renitenți, -te, adj. (Med.) Care prezintă renitență. – Din fr. rénitent.

renitența
RENITÉNȚĂ, renitențe, s. f. (Med.) Rezistență la apăsare. – Din fr. rénitence.

renitențe
RENITÉNȚĂ, renitențe, s. f. (Med.) Rezistență la apăsare. – Din fr. rénitence.

renitenței
RENITÉNȚĂ, renitențe, s. f. (Med.) Rezistență la apăsare. – Din fr. rénitence.

renitențele
RENITÉNȚĂ, renitențe, s. f. (Med.) Rezistență la apăsare. – Din fr. rénitence.

renitențelor
RENITÉNȚĂ, renitențe, s. f. (Med.) Rezistență la apăsare. – Din fr. rénitence.

renitenți
RENITÉNT, -Ă, renitenți, -te, adj. (Med.) Care prezintă renitență. – Din fr. rénitent.

renitenții
RENITÉNT, -Ă, renitenți, -te, adj. (Med.) Care prezintă renitență. – Din fr. rénitent.

renitenților
RENITÉNT, -Ă, renitenți, -te, adj. (Med.) Care prezintă renitență. – Din fr. rénitent.

reniu
RÉNIU s. n. Element chimic asemănător cu platina și care se găsește în natură în cantități foarte mici. – Din fr. rhénium, genn. Rhenium.

DOOM

réniu (element chimic) [niu pron. niu] s. n., art. réniul; simb. Re

reniul
RÉNIU s. n. Element chimic asemănător cu platina și care se găsește în natură în cantități foarte mici. – Din fr. rhénium, genn. Rhenium.

DOOM

réniu (element chimic) [niu pron. niu] s. n., art. réniul; simb. Re

reniului
RÉNIU s. n. Element chimic asemănător cu platina și care se găsește în natură în cantități foarte mici. – Din fr. rhénium, genn. Rhenium.

DOOM

réniu (element chimic) [niu pron. niu] s. n., art. réniul; simb. Re

renium
RÉNIU s. n. Element chimic asemănător cu platina și care se găsește în natură în cantități foarte mici. – Din fr. rhénium, genn. Rhenium.

DOOM

réniu (element chimic) [niu pron. niu] s. n., art. réniul; simb. Re

renivela
RENIVELÁ vb. I. tr. A nivela din nou. [Cf. fr. reniveler].

renivelai
RENIVELÁ vb. I. tr. A nivela din nou. [Cf. fr. reniveler].

renivelam
RENIVELÁ vb. I. tr. A nivela din nou. [Cf. fr. reniveler].

renivelare
RENIVELÁ vb. I. tr. A nivela din nou. [Cf. fr. reniveler].

renivelare
RENIVELÁRE s.f. Acțiunea de a renivela și rezultatul ei. [< renivela].

renivelarea
RENIVELÁRE s.f. Acțiunea de a renivela și rezultatul ei. [< renivela].

renivelară
RENIVELÁ vb. I. tr. A nivela din nou. [Cf. fr. reniveler].

renivelarăm
RENIVELÁ vb. I. tr. A nivela din nou. [Cf. fr. reniveler].

renivelarăți
RENIVELÁ vb. I. tr. A nivela din nou. [Cf. fr. reniveler].

renivelase
RENIVELÁ vb. I. tr. A nivela din nou. [Cf. fr. reniveler].

renivelasem
RENIVELÁ vb. I. tr. A nivela din nou. [Cf. fr. reniveler].

renivelaseră
RENIVELÁ vb. I. tr. A nivela din nou. [Cf. fr. reniveler].

renivelaserăm
RENIVELÁ vb. I. tr. A nivela din nou. [Cf. fr. reniveler].

renivelaserăți
RENIVELÁ vb. I. tr. A nivela din nou. [Cf. fr. reniveler].

renivelaseși
RENIVELÁ vb. I. tr. A nivela din nou. [Cf. fr. reniveler].

renivelaseți
RENIVELÁ vb. I. tr. A nivela din nou. [Cf. fr. reniveler].

renivelat
RENIVELÁ vb. I. tr. A nivela din nou. [Cf. fr. reniveler].

renivelat
RENIVELÁ vb. I. tr. A nivela din nou. [Cf. fr. reniveler].

renivelau
RENIVELÁ vb. I. tr. A nivela din nou. [Cf. fr. reniveler].

renivelași
RENIVELÁ vb. I. tr. A nivela din nou. [Cf. fr. reniveler].

renivelați
RENIVELÁ vb. I. tr. A nivela din nou. [Cf. fr. reniveler].

renivelează
RENIVELÁ vb. I. tr. A nivela din nou. [Cf. fr. reniveler].

renivelez
RENIVELÁ vb. I. tr. A nivela din nou. [Cf. fr. reniveler].

reniveleze
RENIVELÁ vb. I. tr. A nivela din nou. [Cf. fr. reniveler].

renivelezi
RENIVELÁ vb. I. tr. A nivela din nou. [Cf. fr. reniveler].

renivelând
RENIVELÁ vb. I. tr. A nivela din nou. [Cf. fr. reniveler].

renivelînd
RENIVELÁ vb. I. tr. A nivela din nou. [Cf. fr. reniveler].

renivelări
RENIVELÁRE s.f. Acțiunea de a renivela și rezultatul ei. [< renivela].

renivelării
RENIVELÁRE s.f. Acțiunea de a renivela și rezultatul ei. [< renivela].

renivelările
RENIVELÁRE s.f. Acțiunea de a renivela și rezultatul ei. [< renivela].

renivelărilor
RENIVELÁRE s.f. Acțiunea de a renivela și rezultatul ei. [< renivela].

reniș
RENÍȘ, renișuri, s. n. (Reg.) 1. Mulțime de semințe de salcie. 2. Strat de nisip sau de pietriș pe fundul apelor curgătoare. – Renie + suf. -iș.

DOOM

reníș (reg.) s. n., pl. reníșuri

renișul
RENÍȘ, renișuri, s. n. (Reg.) 1. Mulțime de semințe de salcie. 2. Strat de nisip sau de pietriș pe fundul apelor curgătoare. – Renie + suf. -iș.

DOOM

reníș (reg.) s. n., pl. reníșuri

renișului
RENÍȘ, renișuri, s. n. (Reg.) 1. Mulțime de semințe de salcie. 2. Strat de nisip sau de pietriș pe fundul apelor curgătoare. – Renie + suf. -iș.

DOOM

reníș (reg.) s. n., pl. reníșuri

renișuri
RENÍȘ, renișuri, s. n. (Reg.) 1. Mulțime de semințe de salcie. 2. Strat de nisip sau de pietriș pe fundul apelor curgătoare. – Renie + suf. -iș.

DOOM

reníș (reg.) s. n., pl. reníșuri

renișurile
RENÍȘ, renișuri, s. n. (Reg.) 1. Mulțime de semințe de salcie. 2. Strat de nisip sau de pietriș pe fundul apelor curgătoare. – Renie + suf. -iș.

DOOM

reníș (reg.) s. n., pl. reníșuri

renișurilor
RENÍȘ, renișuri, s. n. (Reg.) 1. Mulțime de semințe de salcie. 2. Strat de nisip sau de pietriș pe fundul apelor curgătoare. – Renie + suf. -iș.

DOOM

reníș (reg.) s. n., pl. reníșuri

rennoi
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba, a înnoi (1). A reînnoi parcul de mașini. A reînnoi personalul. ◊ Refl. pas. Se golesc și se reînnoiesc mereu halbele. BART, S. M. 13. 2. Tranz. (Cu privire la acte) A face din nou, a prelungi valabilitatea; a înnoi (3). A reînnoi contractul. 3. Refl. (Despre o acțiune) A se produce din nou, a se repeta. În zilele noastre, Moldova privi reînnoindu-se o altă încercare polonă, soră geamănă cu acea din timpii lui Ion-vodă. HASDEU, I. V. 23. ◊ Fig. E primăvară dulce... Viața-și rennoiește izvoarele-i eterne. IOSIF, PATR. 90. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A stîrni din nou, a răscoli. Venirea lui i-a reînnoit suferința. – Scris și: rennoi.

reno
RÉNO s.n. (Ant.) Manta (germanică) făcută dintr-o piele de oaie. [Scris și rheno. / < lat. rheno].

renons
RENÓNS s.n. (La jocul de cărți) Refuz de a da culoarea cerută. [< fr. renonce].

renova
RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

DOOM

renová (a ~) vb., ind. prez. 3 renoveáză

renovai
RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

DOOM

renová (a ~) vb., ind. prez. 3 renoveáză

renovam
RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

DOOM

renová (a ~) vb., ind. prez. 3 renoveáză

renovare
RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

DOOM

renová (a ~) vb., ind. prez. 3 renoveáză

renovare
RENOVÁRE, renovări, s. f. Acțiunea de a renova și rezultatul ei; ansamblu de lucrări tehnice, parțiale sau generale executate la un sistem tehnic existent (mașini, clădiri, instalații etc.), fără a-i schimba în esență destinația, pentru a-l ameliora din punctul de vedere al confortului, al folosirii, al igienei sau al esteticii; renovație. ♦ Fig. Înnoire, schimbare. – V. renova.

DOOM

renováre s. f., g.-d. art. renovắrii; pl. renovắri

renovarea
RENOVÁRE, renovări, s. f. Acțiunea de a renova și rezultatul ei; ansamblu de lucrări tehnice, parțiale sau generale executate la un sistem tehnic existent (mașini, clădiri, instalații etc.), fără a-i schimba în esență destinația, pentru a-l ameliora din punctul de vedere al confortului, al folosirii, al igienei sau al esteticii; renovație. ♦ Fig. Înnoire, schimbare. – V. renova.

DOOM

renováre s. f., g.-d. art. renovắrii; pl. renovắri

renovară
RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

DOOM

renová (a ~) vb., ind. prez. 3 renoveáză

renovarăm
RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

DOOM

renová (a ~) vb., ind. prez. 3 renoveáză

renovarăți
RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

DOOM

renová (a ~) vb., ind. prez. 3 renoveáză

renovase
RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

DOOM

renová (a ~) vb., ind. prez. 3 renoveáză

renovasem
RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

DOOM

renová (a ~) vb., ind. prez. 3 renoveáză

renovaseră
RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

DOOM

renová (a ~) vb., ind. prez. 3 renoveáză

renovaserăm
RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

DOOM

renová (a ~) vb., ind. prez. 3 renoveáză

renovaserăți
RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

DOOM

renová (a ~) vb., ind. prez. 3 renoveáză

renovaseși
RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

DOOM

renová (a ~) vb., ind. prez. 3 renoveáză

renovaseți
RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

DOOM

renová (a ~) vb., ind. prez. 3 renoveáză

renovat
RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

DOOM

renová (a ~) vb., ind. prez. 3 renoveáză

renovat
RENOVÁT, -Ă, renovați, -te, adj. (Despre construcții, obiecte etc.) Reparat (în mod radical). – V. renova.

renovata
RENOVÁT, -Ă, renovați, -te, adj. (Despre construcții, obiecte etc.) Reparat (în mod radical). – V. renova.

renovate
RENOVÁT, -Ă, renovați, -te, adj. (Despre construcții, obiecte etc.) Reparat (în mod radical). – V. renova.

renovatei
RENOVÁT, -Ă, renovați, -te, adj. (Despre construcții, obiecte etc.) Reparat (în mod radical). – V. renova.

renovatele
RENOVÁT, -Ă, renovați, -te, adj. (Despre construcții, obiecte etc.) Reparat (în mod radical). – V. renova.

renovatelor
RENOVÁT, -Ă, renovați, -te, adj. (Despre construcții, obiecte etc.) Reparat (în mod radical). – V. renova.

renovatoare
RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. – Din fr. rénovateur.

DOOM

renovatór adj. m., pl. renovatóri; f. sg. și pl. renovatoáre

renovatoare
RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. – Din fr. rénovateur.

DOOM

renovatór adj. m., pl. renovatóri; f. sg. și pl. renovatoáre

renovatoarea
RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. – Din fr. rénovateur.

DOOM

renovatór adj. m., pl. renovatóri; f. sg. și pl. renovatoáre

renovatoarea
RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. – Din fr. rénovateur.

DOOM

renovatór adj. m., pl. renovatóri; f. sg. și pl. renovatoáre

renovatoarei
RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. – Din fr. rénovateur.

DOOM

renovatór adj. m., pl. renovatóri; f. sg. și pl. renovatoáre

renovatoarei
RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. – Din fr. rénovateur.

DOOM

renovatór adj. m., pl. renovatóri; f. sg. și pl. renovatoáre

renovatoarele
RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. – Din fr. rénovateur.

DOOM

renovatór adj. m., pl. renovatóri; f. sg. și pl. renovatoáre

renovatoarele
RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. – Din fr. rénovateur.

DOOM

renovatór adj. m., pl. renovatóri; f. sg. și pl. renovatoáre

renovatoarelor
RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. – Din fr. rénovateur.

DOOM

renovatór adj. m., pl. renovatóri; f. sg. și pl. renovatoáre

renovatoarelor
RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. – Din fr. rénovateur.

DOOM

renovatór adj. m., pl. renovatóri; f. sg. și pl. renovatoáre

renovator
RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. – Din fr. rénovateur.

DOOM

renovatór adj. m., pl. renovatóri; f. sg. și pl. renovatoáre

renovator
RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. – Din fr. rénovateur.

DOOM

renovatór adj. m., pl. renovatóri; f. sg. și pl. renovatoáre

renovatori
RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. – Din fr. rénovateur.

DOOM

renovatór adj. m., pl. renovatóri; f. sg. și pl. renovatoáre

renovatori
RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. – Din fr. rénovateur.

DOOM

renovatór adj. m., pl. renovatóri; f. sg. și pl. renovatoáre

renovatorii
RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. – Din fr. rénovateur.

DOOM

renovatór adj. m., pl. renovatóri; f. sg. și pl. renovatoáre

renovatorii
RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. – Din fr. rénovateur.

DOOM

renovatór adj. m., pl. renovatóri; f. sg. și pl. renovatoáre

renovatorilor
RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. – Din fr. rénovateur.

DOOM

renovatór adj. m., pl. renovatóri; f. sg. și pl. renovatoáre

renovatorilor
RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. – Din fr. rénovateur.

DOOM

renovatór adj. m., pl. renovatóri; f. sg. și pl. renovatoáre

renovatorul
RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. – Din fr. rénovateur.

DOOM

renovatór adj. m., pl. renovatóri; f. sg. și pl. renovatoáre

renovatorul
RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. – Din fr. rénovateur.

DOOM

renovatór adj. m., pl. renovatóri; f. sg. și pl. renovatoáre

renovatorului
RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. – Din fr. rénovateur.

DOOM

renovatór adj. m., pl. renovatóri; f. sg. și pl. renovatoáre

renovatorului
RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoiește, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. – Din fr. rénovateur.

DOOM

renovatór adj. m., pl. renovatóri; f. sg. și pl. renovatoáre

renovatul
RENOVÁT, -Ă, renovați, -te, adj. (Despre construcții, obiecte etc.) Reparat (în mod radical). – V. renova.

renovatului
RENOVÁT, -Ă, renovați, -te, adj. (Despre construcții, obiecte etc.) Reparat (în mod radical). – V. renova.

renovau
RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

DOOM

renová (a ~) vb., ind. prez. 3 renoveáză

renovași
RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

DOOM

renová (a ~) vb., ind. prez. 3 renoveáză

renovați
RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

DOOM

renová (a ~) vb., ind. prez. 3 renoveáză

renovați
RENOVÁT, -Ă, renovați, -te, adj. (Despre construcții, obiecte etc.) Reparat (în mod radical). – V. renova.

renovația
RENOVÁȚIE, renovații, s. f. Renovare. – Din fr. rénovation.

DOOM

renováție (-ți-e) s. f., art. renováția (-ți-a), g.-d. art. renováției; pl. renováții, art. renováțiile (-ți-i-)

renovație
RENOVÁȚIE, renovații, s. f. Renovare. – Din fr. rénovation.

DOOM

renováție (-ți-e) s. f., art. renováția (-ți-a), g.-d. art. renováției; pl. renováții, art. renováțiile (-ți-i-)

renovației
RENOVÁȚIE, renovații, s. f. Renovare. – Din fr. rénovation.

DOOM

renováție (-ți-e) s. f., art. renováția (-ți-a), g.-d. art. renováției; pl. renováții, art. renováțiile (-ți-i-)

renovații
RENOVÁT, -Ă, renovați, -te, adj. (Despre construcții, obiecte etc.) Reparat (în mod radical). – V. renova.

renovații
RENOVÁȚIE, renovații, s. f. Renovare. – Din fr. rénovation.

DOOM

renováție (-ți-e) s. f., art. renováția (-ți-a), g.-d. art. renováției; pl. renováții, art. renováțiile (-ți-i-)

renovațiile
RENOVÁȚIE, renovații, s. f. Renovare. – Din fr. rénovation.

DOOM

renováție (-ți-e) s. f., art. renováția (-ți-a), g.-d. art. renováției; pl. renováții, art. renováțiile (-ți-i-)

renovațiilor
RENOVÁȚIE, renovații, s. f. Renovare. – Din fr. rénovation.

DOOM

renováție (-ți-e) s. f., art. renováția (-ți-a), g.-d. art. renováției; pl. renováții, art. renováțiile (-ți-i-)

renovaților
RENOVÁT, -Ă, renovați, -te, adj. (Despre construcții, obiecte etc.) Reparat (în mod radical). – V. renova.

renovațiune
RENOVAȚIÚNE s.f. v. renovație.

renovează
RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

DOOM

renová (a ~) vb., ind. prez. 3 renoveáză

renovez
RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

DOOM

renová (a ~) vb., ind. prez. 3 renoveáză

renoveze
RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

DOOM

renová (a ~) vb., ind. prez. 3 renoveáză

renovezi
RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

DOOM

renová (a ~) vb., ind. prez. 3 renoveáză

renovând
RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

DOOM

renová (a ~) vb., ind. prez. 3 renoveáză

renovînd
RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

DOOM

renová (a ~) vb., ind. prez. 3 renoveáză

renovări
RENOVÁRE, renovări, s. f. Acțiunea de a renova și rezultatul ei; ansamblu de lucrări tehnice, parțiale sau generale executate la un sistem tehnic existent (mașini, clădiri, instalații etc.), fără a-i schimba în esență destinația, pentru a-l ameliora din punctul de vedere al confortului, al folosirii, al igienei sau al esteticii; renovație. ♦ Fig. Înnoire, schimbare. – V. renova.

DOOM

renováre s. f., g.-d. art. renovắrii; pl. renovắri

renovării
RENOVÁRE, renovări, s. f. Acțiunea de a renova și rezultatul ei; ansamblu de lucrări tehnice, parțiale sau generale executate la un sistem tehnic existent (mașini, clădiri, instalații etc.), fără a-i schimba în esență destinația, pentru a-l ameliora din punctul de vedere al confortului, al folosirii, al igienei sau al esteticii; renovație. ♦ Fig. Înnoire, schimbare. – V. renova.

DOOM

renováre s. f., g.-d. art. renovắrii; pl. renovắri

renovările
RENOVÁRE, renovări, s. f. Acțiunea de a renova și rezultatul ei; ansamblu de lucrări tehnice, parțiale sau generale executate la un sistem tehnic existent (mașini, clădiri, instalații etc.), fără a-i schimba în esență destinația, pentru a-l ameliora din punctul de vedere al confortului, al folosirii, al igienei sau al esteticii; renovație. ♦ Fig. Înnoire, schimbare. – V. renova.

DOOM

renováre s. f., g.-d. art. renovắrii; pl. renovắri

renovărilor
RENOVÁRE, renovări, s. f. Acțiunea de a renova și rezultatul ei; ansamblu de lucrări tehnice, parțiale sau generale executate la un sistem tehnic existent (mașini, clădiri, instalații etc.), fără a-i schimba în esență destinația, pentru a-l ameliora din punctul de vedere al confortului, al folosirii, al igienei sau al esteticii; renovație. ♦ Fig. Înnoire, schimbare. – V. renova.

DOOM

renováre s. f., g.-d. art. renovắrii; pl. renovắri

rensuflețire
REÎNSUFLEȚÍRE s. f. Acțiunea de a reînsufleți și rezultatul ei; animație; viață. Plîngi; n-o s-o învieze șiroaiele amare Să-i dea rensuflețire nimic nu mai e-n stare. MACEDONSKI, O. II 273. – Scris și: rensuflețire.

renta
RENTÁ, pers. 3 rentează, vb. I. Intranz. A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. ♦ (Fam.) A merita osteneala; a fi util. – Din fr. renter.

DOOM

rentá (a ~) vb., ind. prez. 3 renteáză

renta
RÉNTĂ, rente, s. f. Venit, profit regulat pe care îl poate obține un proprietar în virtutea dreptului său de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plată a dreptului de folosință a acestora); dobândă produsă de o obligațiune. ◊ Rentă viageră = sumă de bani pe care o persoană se obligă s-o plătească periodic alteia pe toată durata vieții acesteia. ♦ (Și în sintagma rentă feudală) Plată (în muncă, produse sau bani) la care era obligat iobagul față de stăpânul său. – Din fr. rente.

DOOM

réntă s. f., g.-d. art. réntei; pl. rénte

rentabil
RENTÁBIL, -Ă, rentabili, -e, adj. Care rentează; avantajos, productiv. – Din fr. rentable.

DOOM

rentábil adj. m., pl. rentábili; f. rentábilă, pl. rentábile

rentabila
RENTÁBIL, -Ă, rentabili, -e, adj. Care rentează; avantajos, productiv. – Din fr. rentable.

DOOM

rentábil adj. m., pl. rentábili; f. rentábilă, pl. rentábile

rentabile
RENTÁBIL, -Ă, rentabili, -e, adj. Care rentează; avantajos, productiv. – Din fr. rentable.

DOOM

rentábil adj. m., pl. rentábili; f. rentábilă, pl. rentábile

rentabilei
RENTÁBIL, -Ă, rentabili, -e, adj. Care rentează; avantajos, productiv. – Din fr. rentable.

DOOM

rentábil adj. m., pl. rentábili; f. rentábilă, pl. rentábile

rentabilele
RENTÁBIL, -Ă, rentabili, -e, adj. Care rentează; avantajos, productiv. – Din fr. rentable.

DOOM

rentábil adj. m., pl. rentábili; f. rentábilă, pl. rentábile

rentabilelor
RENTÁBIL, -Ă, rentabili, -e, adj. Care rentează; avantajos, productiv. – Din fr. rentable.

DOOM

rentábil adj. m., pl. rentábili; f. rentábilă, pl. rentábile

rentabili
RENTÁBIL, -Ă, rentabili, -e, adj. Care rentează; avantajos, productiv. – Din fr. rentable.

DOOM

rentábil adj. m., pl. rentábili; f. rentábilă, pl. rentábile

rentabilii
RENTÁBIL, -Ă, rentabili, -e, adj. Care rentează; avantajos, productiv. – Din fr. rentable.

DOOM

rentábil adj. m., pl. rentábili; f. rentábilă, pl. rentábile

rentabililor
RENTÁBIL, -Ă, rentabili, -e, adj. Care rentează; avantajos, productiv. – Din fr. rentable.

DOOM

rentábil adj. m., pl. rentábili; f. rentábilă, pl. rentábile

rentabilitate
RENTABILITÁTE, rentabilități, s. f. 1. Calitatea de a fi rentabil; posibilitate de câștig, de profit, de venit net. 2. (În sintagma) Rata rentabilității = raport între profitul net și capitalul permanent. – Din fr. rentabilité.

DOOM

rentabilitáte s. f., g.-d. art. rentabilitắții; pl. rentabilitắți

rentabilitatea
RENTABILITÁTE, rentabilități, s. f. 1. Calitatea de a fi rentabil; posibilitate de câștig, de profit, de venit net. 2. (În sintagma) Rata rentabilității = raport între profitul net și capitalul permanent. – Din fr. rentabilité.

DOOM

rentabilitáte s. f., g.-d. art. rentabilitắții; pl. rentabilitắți

rentabilități
RENTABILITÁTE, rentabilități, s. f. 1. Calitatea de a fi rentabil; posibilitate de câștig, de profit, de venit net. 2. (În sintagma) Rata rentabilității = raport între profitul net și capitalul permanent. – Din fr. rentabilité.

DOOM

rentabilitáte s. f., g.-d. art. rentabilitắții; pl. rentabilitắți

rentabilității
RENTABILITÁTE, rentabilități, s. f. 1. Calitatea de a fi rentabil; posibilitate de câștig, de profit, de venit net. 2. (În sintagma) Rata rentabilității = raport între profitul net și capitalul permanent. – Din fr. rentabilité.

DOOM

rentabilitáte s. f., g.-d. art. rentabilitắții; pl. rentabilitắți

rentabilitățile
RENTABILITÁTE, rentabilități, s. f. 1. Calitatea de a fi rentabil; posibilitate de câștig, de profit, de venit net. 2. (În sintagma) Rata rentabilității = raport între profitul net și capitalul permanent. – Din fr. rentabilité.

DOOM

rentabilitáte s. f., g.-d. art. rentabilitắții; pl. rentabilitắți

rentabilităților
RENTABILITÁTE, rentabilități, s. f. 1. Calitatea de a fi rentabil; posibilitate de câștig, de profit, de venit net. 2. (În sintagma) Rata rentabilității = raport între profitul net și capitalul permanent. – Din fr. rentabilité.

DOOM

rentabilitáte s. f., g.-d. art. rentabilitắții; pl. rentabilitắți

rentabiliza
RENTABILIZÁ, rentabilizez, vb. I. Tranz. A face să devină rentabil. – Din fr. rentabiliser.

DOOM

*rentabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rentabilizeáză

rentabilizai
RENTABILIZÁ, rentabilizez, vb. I. Tranz. A face să devină rentabil. – Din fr. rentabiliser.

DOOM

*rentabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rentabilizeáză

rentabilizam
RENTABILIZÁ, rentabilizez, vb. I. Tranz. A face să devină rentabil. – Din fr. rentabiliser.

DOOM

*rentabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rentabilizeáză

rentabilizare
RENTABILIZÁ, rentabilizez, vb. I. Tranz. A face să devină rentabil. – Din fr. rentabiliser.

DOOM

*rentabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rentabilizeáză

rentabilizare
RENTABILIZÁRE, rentabilizări, s. f. Acțiunea de a rentabiliza și rezultatul ei. – V. rentabiliza.

DOOM

*rentabilizáre s. f., g.-d. art. rentabilizắrii; pl. rentabilizắri

rentabilizarea
RENTABILIZÁRE, rentabilizări, s. f. Acțiunea de a rentabiliza și rezultatul ei. – V. rentabiliza.

DOOM

*rentabilizáre s. f., g.-d. art. rentabilizắrii; pl. rentabilizắri

rentabilizară
RENTABILIZÁ, rentabilizez, vb. I. Tranz. A face să devină rentabil. – Din fr. rentabiliser.

DOOM

*rentabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rentabilizeáză

rentabilizarăm
RENTABILIZÁ, rentabilizez, vb. I. Tranz. A face să devină rentabil. – Din fr. rentabiliser.

DOOM

*rentabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rentabilizeáză

rentabilizarăți
RENTABILIZÁ, rentabilizez, vb. I. Tranz. A face să devină rentabil. – Din fr. rentabiliser.

DOOM

*rentabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rentabilizeáză

rentabilizase
RENTABILIZÁ, rentabilizez, vb. I. Tranz. A face să devină rentabil. – Din fr. rentabiliser.

DOOM

*rentabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rentabilizeáză

rentabilizasem
RENTABILIZÁ, rentabilizez, vb. I. Tranz. A face să devină rentabil. – Din fr. rentabiliser.

DOOM

*rentabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rentabilizeáză

rentabilizaseră
RENTABILIZÁ, rentabilizez, vb. I. Tranz. A face să devină rentabil. – Din fr. rentabiliser.

DOOM

*rentabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rentabilizeáză

rentabilizaserăm
RENTABILIZÁ, rentabilizez, vb. I. Tranz. A face să devină rentabil. – Din fr. rentabiliser.

DOOM

*rentabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rentabilizeáză

rentabilizaserăți
RENTABILIZÁ, rentabilizez, vb. I. Tranz. A face să devină rentabil. – Din fr. rentabiliser.

DOOM

*rentabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rentabilizeáză

rentabilizaseși
RENTABILIZÁ, rentabilizez, vb. I. Tranz. A face să devină rentabil. – Din fr. rentabiliser.

DOOM

*rentabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rentabilizeáză

rentabilizaseți
RENTABILIZÁ, rentabilizez, vb. I. Tranz. A face să devină rentabil. – Din fr. rentabiliser.

DOOM

*rentabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rentabilizeáză

rentabilizat
RENTABILIZÁ, rentabilizez, vb. I. Tranz. A face să devină rentabil. – Din fr. rentabiliser.

DOOM

*rentabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rentabilizeáză

rentabilizat
RENTABILIZÁT, -Ă, rentabilizați, -te, adj. Care a devenit rentabil. – V. rentabiliza.

rentabilizata
RENTABILIZÁT, -Ă, rentabilizați, -te, adj. Care a devenit rentabil. – V. rentabiliza.

rentabilizate
RENTABILIZÁT, -Ă, rentabilizați, -te, adj. Care a devenit rentabil. – V. rentabiliza.

rentabilizatei
RENTABILIZÁT, -Ă, rentabilizați, -te, adj. Care a devenit rentabil. – V. rentabiliza.

rentabilizatele
RENTABILIZÁT, -Ă, rentabilizați, -te, adj. Care a devenit rentabil. – V. rentabiliza.

rentabilizatelor
RENTABILIZÁT, -Ă, rentabilizați, -te, adj. Care a devenit rentabil. – V. rentabiliza.

rentabilizatul
RENTABILIZÁT, -Ă, rentabilizați, -te, adj. Care a devenit rentabil. – V. rentabiliza.

rentabilizatului
RENTABILIZÁT, -Ă, rentabilizați, -te, adj. Care a devenit rentabil. – V. rentabiliza.

rentabilizau
RENTABILIZÁ, rentabilizez, vb. I. Tranz. A face să devină rentabil. – Din fr. rentabiliser.

DOOM

*rentabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rentabilizeáză

rentabilizași
RENTABILIZÁ, rentabilizez, vb. I. Tranz. A face să devină rentabil. – Din fr. rentabiliser.

DOOM

*rentabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rentabilizeáză

rentabilizați
RENTABILIZÁ, rentabilizez, vb. I. Tranz. A face să devină rentabil. – Din fr. rentabiliser.

DOOM

*rentabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rentabilizeáză

rentabilizați
RENTABILIZÁT, -Ă, rentabilizați, -te, adj. Care a devenit rentabil. – V. rentabiliza.

rentabilizații
RENTABILIZÁT, -Ă, rentabilizați, -te, adj. Care a devenit rentabil. – V. rentabiliza.

rentabilizaților
RENTABILIZÁT, -Ă, rentabilizați, -te, adj. Care a devenit rentabil. – V. rentabiliza.

rentabilizează
RENTABILIZÁ, rentabilizez, vb. I. Tranz. A face să devină rentabil. – Din fr. rentabiliser.

DOOM

*rentabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rentabilizeáză

rentabilizez
RENTABILIZÁ, rentabilizez, vb. I. Tranz. A face să devină rentabil. – Din fr. rentabiliser.

DOOM

*rentabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rentabilizeáză

rentabilizeze
RENTABILIZÁ, rentabilizez, vb. I. Tranz. A face să devină rentabil. – Din fr. rentabiliser.

DOOM

*rentabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rentabilizeáză

rentabilizezi
RENTABILIZÁ, rentabilizez, vb. I. Tranz. A face să devină rentabil. – Din fr. rentabiliser.

DOOM

*rentabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rentabilizeáză

rentabilizând
RENTABILIZÁ, rentabilizez, vb. I. Tranz. A face să devină rentabil. – Din fr. rentabiliser.

DOOM

*rentabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rentabilizeáză

rentabilizînd
RENTABILIZÁ, rentabilizez, vb. I. Tranz. A face să devină rentabil. – Din fr. rentabiliser.

DOOM

*rentabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 rentabilizeáză

rentabilizări
RENTABILIZÁRE, rentabilizări, s. f. Acțiunea de a rentabiliza și rezultatul ei. – V. rentabiliza.

DOOM

*rentabilizáre s. f., g.-d. art. rentabilizắrii; pl. rentabilizắri

rentabilizării
RENTABILIZÁRE, rentabilizări, s. f. Acțiunea de a rentabiliza și rezultatul ei. – V. rentabiliza.

DOOM

*rentabilizáre s. f., g.-d. art. rentabilizắrii; pl. rentabilizắri

rentabilizările
RENTABILIZÁRE, rentabilizări, s. f. Acțiunea de a rentabiliza și rezultatul ei. – V. rentabiliza.

DOOM

*rentabilizáre s. f., g.-d. art. rentabilizắrii; pl. rentabilizắri

rentabilizărilor
RENTABILIZÁRE, rentabilizări, s. f. Acțiunea de a rentabiliza și rezultatul ei. – V. rentabiliza.

DOOM

*rentabilizáre s. f., g.-d. art. rentabilizắrii; pl. rentabilizắri

rentabilul
RENTÁBIL, -Ă, rentabili, -e, adj. Care rentează; avantajos, productiv. – Din fr. rentable.

DOOM

rentábil adj. m., pl. rentábili; f. rentábilă, pl. rentábile

rentabilului
RENTÁBIL, -Ă, rentabili, -e, adj. Care rentează; avantajos, productiv. – Din fr. rentable.

DOOM

rentábil adj. m., pl. rentábili; f. rentábilă, pl. rentábile

rentare
RENTÁ, pers. 3 rentează, vb. I. Intranz. A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. ♦ (Fam.) A merita osteneala; a fi util. – Din fr. renter.

DOOM

rentá (a ~) vb., ind. prez. 3 renteáză

rentare
RENTÁ, pers. 3 rentează, vb. I. Intranz. A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. ♦ (Fam.) A merita osteneala; a fi util. – Din fr. renter.

rentară
RENTÁ, pers. 3 rentează, vb. I. Intranz. A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. ♦ (Fam.) A merita osteneala; a fi util. – Din fr. renter.

DOOM

rentá (a ~) vb., ind. prez. 3 renteáză

rentase
RENTÁ, pers. 3 rentează, vb. I. Intranz. A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. ♦ (Fam.) A merita osteneala; a fi util. – Din fr. renter.

DOOM

rentá (a ~) vb., ind. prez. 3 renteáză

rentaseră
RENTÁ, pers. 3 rentează, vb. I. Intranz. A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. ♦ (Fam.) A merita osteneala; a fi util. – Din fr. renter.

DOOM

rentá (a ~) vb., ind. prez. 3 renteáză

rentat
RENTÁ, pers. 3 rentează, vb. I. Intranz. A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. ♦ (Fam.) A merita osteneala; a fi util. – Din fr. renter.

DOOM

rentá (a ~) vb., ind. prez. 3 renteáză

rentau
RENTÁ, pers. 3 rentează, vb. I. Intranz. A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. ♦ (Fam.) A merita osteneala; a fi util. – Din fr. renter.

DOOM

rentá (a ~) vb., ind. prez. 3 renteáză

rente
RÉNTĂ, rente, s. f. Venit, profit regulat pe care îl poate obține un proprietar în virtutea dreptului său de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plată a dreptului de folosință a acestora); dobândă produsă de o obligațiune. ◊ Rentă viageră = sumă de bani pe care o persoană se obligă s-o plătească periodic alteia pe toată durata vieții acesteia. ♦ (Și în sintagma rentă feudală) Plată (în muncă, produse sau bani) la care era obligat iobagul față de stăpânul său. – Din fr. rente.

DOOM

réntă s. f., g.-d. art. réntei; pl. rénte

rentează
RENTÁ, pers. 3 rentează, vb. I. Intranz. A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. ♦ (Fam.) A merita osteneala; a fi util. – Din fr. renter.

DOOM

rentá (a ~) vb., ind. prez. 3 renteáză

rentei
RÉNTĂ, rente, s. f. Venit, profit regulat pe care îl poate obține un proprietar în virtutea dreptului său de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plată a dreptului de folosință a acestora); dobândă produsă de o obligațiune. ◊ Rentă viageră = sumă de bani pe care o persoană se obligă s-o plătească periodic alteia pe toată durata vieții acesteia. ♦ (Și în sintagma rentă feudală) Plată (în muncă, produse sau bani) la care era obligat iobagul față de stăpânul său. – Din fr. rente.

DOOM

réntă s. f., g.-d. art. réntei; pl. rénte

rentele
RÉNTĂ, rente, s. f. Venit, profit regulat pe care îl poate obține un proprietar în virtutea dreptului său de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plată a dreptului de folosință a acestora); dobândă produsă de o obligațiune. ◊ Rentă viageră = sumă de bani pe care o persoană se obligă s-o plătească periodic alteia pe toată durata vieții acesteia. ♦ (Și în sintagma rentă feudală) Plată (în muncă, produse sau bani) la care era obligat iobagul față de stăpânul său. – Din fr. rente.

DOOM

réntă s. f., g.-d. art. réntei; pl. rénte

rentelor
RÉNTĂ, rente, s. f. Venit, profit regulat pe care îl poate obține un proprietar în virtutea dreptului său de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plată a dreptului de folosință a acestora); dobândă produsă de o obligațiune. ◊ Rentă viageră = sumă de bani pe care o persoană se obligă s-o plătească periodic alteia pe toată durata vieții acesteia. ♦ (Și în sintagma rentă feudală) Plată (în muncă, produse sau bani) la care era obligat iobagul față de stăpânul său. – Din fr. rente.

DOOM

réntă s. f., g.-d. art. réntei; pl. rénte

renteze
RENTÁ, pers. 3 rentează, vb. I. Intranz. A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. ♦ (Fam.) A merita osteneala; a fi util. – Din fr. renter.

DOOM

rentá (a ~) vb., ind. prez. 3 renteáză

rentier
RENTIÉR, -Ă, rentieri, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de o rentă, din care trăiește, fără să desfășoare vreo activitate productivă pentru a-și câștiga existența. [Pr.: -ti-er] – Din fr. rentier.

DOOM

rentiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. rentiérei; pl. rentiére

rentiera
RENTIÉR, -Ă, rentieri, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de o rentă, din care trăiește, fără să desfășoare vreo activitate productivă pentru a-și câștiga existența. [Pr.: -ti-er] – Din fr. rentier.

DOOM

rentiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. rentiérei; pl. rentiére

rentiere
RENTIÉR, -Ă, rentieri, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de o rentă, din care trăiește, fără să desfășoare vreo activitate productivă pentru a-și câștiga existența. [Pr.: -ti-er] – Din fr. rentier.

DOOM

rentiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. rentiérei; pl. rentiére

rentierei
RENTIÉR, -Ă, rentieri, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de o rentă, din care trăiește, fără să desfășoare vreo activitate productivă pentru a-și câștiga existența. [Pr.: -ti-er] – Din fr. rentier.

DOOM

rentiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. rentiérei; pl. rentiére

rentierele
RENTIÉR, -Ă, rentieri, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de o rentă, din care trăiește, fără să desfășoare vreo activitate productivă pentru a-și câștiga existența. [Pr.: -ti-er] – Din fr. rentier.

DOOM

rentiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. rentiérei; pl. rentiére

rentierelor
RENTIÉR, -Ă, rentieri, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de o rentă, din care trăiește, fără să desfășoare vreo activitate productivă pentru a-și câștiga existența. [Pr.: -ti-er] – Din fr. rentier.

DOOM

rentiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. rentiérei; pl. rentiére

rentieri
RENTIÉR, -Ă, rentieri, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de o rentă, din care trăiește, fără să desfășoare vreo activitate productivă pentru a-și câștiga existența. [Pr.: -ti-er] – Din fr. rentier.

DOOM

rentiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. rentiérei; pl. rentiére

rentierii
RENTIÉR, -Ă, rentieri, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de o rentă, din care trăiește, fără să desfășoare vreo activitate productivă pentru a-și câștiga existența. [Pr.: -ti-er] – Din fr. rentier.

DOOM

rentiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. rentiérei; pl. rentiére

rentierilor
RENTIÉR, -Ă, rentieri, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de o rentă, din care trăiește, fără să desfășoare vreo activitate productivă pentru a-și câștiga existența. [Pr.: -ti-er] – Din fr. rentier.

DOOM

rentiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. rentiérei; pl. rentiére

rentierul
RENTIÉR, -Ă, rentieri, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de o rentă, din care trăiește, fără să desfășoare vreo activitate productivă pentru a-și câștiga existența. [Pr.: -ti-er] – Din fr. rentier.

DOOM

rentiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. rentiérei; pl. rentiére

rentierului
RENTIÉR, -Ă, rentieri, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de o rentă, din care trăiește, fără să desfășoare vreo activitate productivă pentru a-și câștiga existența. [Pr.: -ti-er] – Din fr. rentier.

DOOM

rentiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. rentiérei; pl. rentiére

rentoarce
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare, a reveni. Proscris, în a mea țară eu nu mă voi rentoarce. BOLINTINEANU, O. 2. Ea stă-n palat ascunsă... Ce-o să devin cu ea, Căci a se reîntoarce la-al ei castel nu vrea. ALECSANDRI, T. II 155. ◊ Fig. Scumpa ei copilărie se reîntoarce înapoi. MACEDONSKI, O. I 87. – Scris și: rentoarce.

rentremat
REÎNTREMÁT, -Ă, reîntremați, -te, adj. Care și-a căpătat din nou sănătatea sau puterile, care s-a înzdrăvenit din nou. În cîteva clipe, moașa Lucsița s-a simțit rentremată. CARAGIALE, M. 162. Scris și: rentremat.

renturnare
REÎNTURNÁRE, reînturnări, s. f. Acțiunea de a (se) reînturna și rezultatul ei; reîntoarcere. Cum de renturnarea O-ntîrziase atîta ? MACEDONSKI, O. I. 259. – Scris și: renturnare.

rentând
RENTÁ, pers. 3 rentează, vb. I. Intranz. A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. ♦ (Fam.) A merita osteneala; a fi util. – Din fr. renter.

DOOM

rentá (a ~) vb., ind. prez. 3 renteáză

rentînd
RENTÁ, pers. 3 rentează, vb. I. Intranz. A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. ♦ (Fam.) A merita osteneala; a fi util. – Din fr. renter.

DOOM

rentá (a ~) vb., ind. prez. 3 renteáză

renul
REN, reni, s. m. Mamifer rumegător asemănător cu cerbul, cu coarnele în formă de arc, ramificate (atât la mascul, cât și la femelă), având concavitatea îndreptată înainte, cu smocuri lungi de păr aspru între copite, care trăiește în regiunile arctice, sălbatic sau domesticit (Rangifer tarandus). – Din fr. renne.

DOOM

ren s. m., pl. reni

renului
REN, reni, s. m. Mamifer rumegător asemănător cu cerbul, cu coarnele în formă de arc, ramificate (atât la mascul, cât și la femelă), având concavitatea îndreptată înainte, cu smocuri lungi de păr aspru între copite, care trăiește în regiunile arctice, sălbatic sau domesticit (Rangifer tarandus). – Din fr. renne.

DOOM

ren s. m., pl. reni

renume
RENÚME s. n. Nume bun; faimă, reputație, celebritate. – Din fr. renom (după nume).

DOOM

renúme s. n., art. renúmele

renumele
RENÚME s. n. Nume bun; faimă, reputație, celebritate. – Din fr. renom (după nume).

DOOM

renúme s. n., art. renúmele

renumelor
RENÚME s. n. Nume bun; faimă, reputație, celebritate. – Din fr. renom (după nume).

DOOM

renúme s. n., art. renúmele

renumelui
RENÚME s. n. Nume bun; faimă, reputație, celebritate. – Din fr. renom (după nume).

DOOM

renúme s. n., art. renúmele

renumit
RENUMÍT, -Ă, renumiți, -te, adj. Cu renume; celebru, vestit, faimos, strălucit, ilustru. – Din fr. renommé (după nume).

DOOM

renumít adj. m., pl. renumíți; f. renumítă, pl. renumíte

renumita
RENUMÍT, -Ă, renumiți, -te, adj. Cu renume; celebru, vestit, faimos, strălucit, ilustru. – Din fr. renommé (după nume).

DOOM

renumít adj. m., pl. renumíți; f. renumítă, pl. renumíte

renumite
RENUMÍT, -Ă, renumiți, -te, adj. Cu renume; celebru, vestit, faimos, strălucit, ilustru. – Din fr. renommé (după nume).

DOOM

renumít adj. m., pl. renumíți; f. renumítă, pl. renumíte

renumitei
RENUMÍT, -Ă, renumiți, -te, adj. Cu renume; celebru, vestit, faimos, strălucit, ilustru. – Din fr. renommé (după nume).

DOOM

renumít adj. m., pl. renumíți; f. renumítă, pl. renumíte

renumitele
RENUMÍT, -Ă, renumiți, -te, adj. Cu renume; celebru, vestit, faimos, strălucit, ilustru. – Din fr. renommé (după nume).

DOOM

renumít adj. m., pl. renumíți; f. renumítă, pl. renumíte

renumitelor
RENUMÍT, -Ă, renumiți, -te, adj. Cu renume; celebru, vestit, faimos, strălucit, ilustru. – Din fr. renommé (după nume).

DOOM

renumít adj. m., pl. renumíți; f. renumítă, pl. renumíte

renumitul
RENUMÍT, -Ă, renumiți, -te, adj. Cu renume; celebru, vestit, faimos, strălucit, ilustru. – Din fr. renommé (după nume).

DOOM

renumít adj. m., pl. renumíți; f. renumítă, pl. renumíte

renumitului
RENUMÍT, -Ă, renumiți, -te, adj. Cu renume; celebru, vestit, faimos, strălucit, ilustru. – Din fr. renommé (după nume).

DOOM

renumít adj. m., pl. renumíți; f. renumítă, pl. renumíte

renumiți
RENUMÍT, -Ă, renumiți, -te, adj. Cu renume; celebru, vestit, faimos, strălucit, ilustru. – Din fr. renommé (după nume).

DOOM

renumít adj. m., pl. renumíți; f. renumítă, pl. renumíte

renumiții
RENUMÍT, -Ă, renumiți, -te, adj. Cu renume; celebru, vestit, faimos, strălucit, ilustru. – Din fr. renommé (după nume).

DOOM

renumít adj. m., pl. renumíți; f. renumítă, pl. renumíte

renumiților
RENUMÍT, -Ă, renumiți, -te, adj. Cu renume; celebru, vestit, faimos, strălucit, ilustru. – Din fr. renommé (după nume).

DOOM

renumít adj. m., pl. renumíți; f. renumítă, pl. renumíte

renunț
RENUNȚÁ, renúnț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

DOOM

renunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 renúnță

renunța
RENUNȚÁ, renúnț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

DOOM

renunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 renúnță

renunțai
RENUNȚÁ, renúnț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

DOOM

renunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 renúnță

renunțam
RENUNȚÁ, renúnț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

DOOM

renunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 renúnță

renunțare
RENUNȚÁ, renúnț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

DOOM

renunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 renúnță

renunțare
RENUNȚÁRE, renunțări, s. f. Acțiunea de a renunța și rezultatul ei. – V. renunța.

DOOM

renunțáre s. f., g.-d. art. renunțắrii; pl. renunțắri

renunțarea
RENUNȚÁRE, renunțări, s. f. Acțiunea de a renunța și rezultatul ei. – V. renunța.

DOOM

renunțáre s. f., g.-d. art. renunțắrii; pl. renunțắri

renunțară
RENUNȚÁ, renúnț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

DOOM

renunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 renúnță

renunțarăm
RENUNȚÁ, renúnț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

DOOM

renunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 renúnță

renunțarăți
RENUNȚÁ, renúnț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

DOOM

renunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 renúnță

renunțase
RENUNȚÁ, renúnț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

DOOM

renunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 renúnță

renunțasem
RENUNȚÁ, renúnț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

DOOM

renunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 renúnță

renunțaseră
RENUNȚÁ, renúnț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

DOOM

renunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 renúnță

renunțaserăm
RENUNȚÁ, renúnț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

DOOM

renunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 renúnță

renunțaserăți
RENUNȚÁ, renúnț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

DOOM

renunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 renúnță

renunțaseși
RENUNȚÁ, renúnț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

DOOM

renunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 renúnță

renunțaseți
RENUNȚÁ, renúnț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

DOOM

renunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 renúnță

renunțat
RENUNȚÁ, renúnț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

DOOM

renunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 renúnță

renunțau
RENUNȚÁ, renúnț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

DOOM

renunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 renúnță

renunțași
RENUNȚÁ, renúnț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

DOOM

renunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 renúnță

renunțați
RENUNȚÁ, renúnț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

DOOM

renunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 renúnță

renunțe
RENUNȚÁ, renúnț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

DOOM

renunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 renúnță

renunți
RENUNȚÁ, renúnț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

DOOM

renunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 renúnță

renunțând
RENUNȚÁ, renúnț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

DOOM

renunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 renúnță

renunțînd
RENUNȚÁ, renúnț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

DOOM

renunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 renúnță

renunțări
RENUNȚÁRE, renunțări, s. f. Acțiunea de a renunța și rezultatul ei. – V. renunța.

DOOM

renunțáre s. f., g.-d. art. renunțắrii; pl. renunțắri

renunțării
RENUNȚÁRE, renunțări, s. f. Acțiunea de a renunța și rezultatul ei. – V. renunța.

DOOM

renunțáre s. f., g.-d. art. renunțắrii; pl. renunțắri

renunțările
RENUNȚÁRE, renunțări, s. f. Acțiunea de a renunța și rezultatul ei. – V. renunța.

DOOM

renunțáre s. f., g.-d. art. renunțắrii; pl. renunțắri

renunțărilor
RENUNȚÁRE, renunțări, s. f. Acțiunea de a renunța și rezultatul ei. – V. renunța.

DOOM

renunțáre s. f., g.-d. art. renunțắrii; pl. renunțắri

renura
RENÚRĂ, renuri, s. f. (Tehn.) Canelură. – Din fr. rainure.

DOOM

renúră s. f., g.-d. art. renúrii; pl. renúri

renuri
RENÚRĂ, renuri, s. f. (Tehn.) Canelură. – Din fr. rainure.

DOOM

renúră s. f., g.-d. art. renúrii; pl. renúri

renurii
RENÚRĂ, renuri, s. f. (Tehn.) Canelură. – Din fr. rainure.

DOOM

renúră s. f., g.-d. art. renúrii; pl. renúri

renurile
RENÚRĂ, renuri, s. f. (Tehn.) Canelură. – Din fr. rainure.

DOOM

renúră s. f., g.-d. art. renúrii; pl. renúri

renurilor
RENÚRĂ, renuri, s. f. (Tehn.) Canelură. – Din fr. rainure.

DOOM

renúră s. f., g.-d. art. renúrii; pl. renúri

renăscu
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renăscui
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renăscură
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renăscurăm
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renăscurăți
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renăscuse
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renăscusem
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renăscuseră
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renăscuserăm
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renăscuserăți
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renăscuseși
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renăscuseți
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renăscut
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renăscut
RENĂSCÚT, -Ă, renăscuți, -te, adj. Care s-a născut din nou; refăcut, trezit la viață, înviorat. Mă simt cu totul renăscut. – V. renaște.

renăscuta
RENĂSCÚT, -Ă, renăscuți, -te, adj. Care s-a născut din nou; refăcut, trezit la viață, înviorat. Mă simt cu totul renăscut. – V. renaște.

renăscute
RENĂSCÚT, -Ă, renăscuți, -te, adj. Care s-a născut din nou; refăcut, trezit la viață, înviorat. Mă simt cu totul renăscut. – V. renaște.

renăscutei
RENĂSCÚT, -Ă, renăscuți, -te, adj. Care s-a născut din nou; refăcut, trezit la viață, înviorat. Mă simt cu totul renăscut. – V. renaște.

renăscutele
RENĂSCÚT, -Ă, renăscuți, -te, adj. Care s-a născut din nou; refăcut, trezit la viață, înviorat. Mă simt cu totul renăscut. – V. renaște.

renăscutelor
RENĂSCÚT, -Ă, renăscuți, -te, adj. Care s-a născut din nou; refăcut, trezit la viață, înviorat. Mă simt cu totul renăscut. – V. renaște.

renăscutul
RENĂSCÚT, -Ă, renăscuți, -te, adj. Care s-a născut din nou; refăcut, trezit la viață, înviorat. Mă simt cu totul renăscut. – V. renaște.

renăscutului
RENĂSCÚT, -Ă, renăscuți, -te, adj. Care s-a născut din nou; refăcut, trezit la viață, înviorat. Mă simt cu totul renăscut. – V. renaște.

renăscuși
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renăscuți
RENĂSCÚT, -Ă, renăscuți, -te, adj. Care s-a născut din nou; refăcut, trezit la viață, înviorat. Mă simt cu totul renăscut. – V. renaște.

renăscuții
RENĂSCÚT, -Ă, renăscuți, -te, adj. Care s-a născut din nou; refăcut, trezit la viață, înviorat. Mă simt cu totul renăscut. – V. renaște.

renăscuților
RENĂSCÚT, -Ă, renăscuți, -te, adj. Care s-a născut din nou; refăcut, trezit la viață, înviorat. Mă simt cu totul renăscut. – V. renaște.

renăscând
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renăscînd
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renăscătoare
RENĂSCĂTÓR, -OÁRE, renăscători, -oare, adj. Care renaște, care face să renască. – Renaște + suf. -ător.

DOOM

renăscătór adj. m., pl. renăscătóri; f. sg. și pl. renăscătoáre

renăscătoarea
RENĂSCĂTÓR, -OÁRE, renăscători, -oare, adj. Care renaște, care face să renască. – Renaște + suf. -ător.

DOOM

renăscătór adj. m., pl. renăscătóri; f. sg. și pl. renăscătoáre

renăscătoarei
RENĂSCĂTÓR, -OÁRE, renăscători, -oare, adj. Care renaște, care face să renască. – Renaște + suf. -ător.

DOOM

renăscătór adj. m., pl. renăscătóri; f. sg. și pl. renăscătoáre

renăscătoarele
RENĂSCĂTÓR, -OÁRE, renăscători, -oare, adj. Care renaște, care face să renască. – Renaște + suf. -ător.

DOOM

renăscătór adj. m., pl. renăscătóri; f. sg. și pl. renăscătoáre

renăscătoarelor
RENĂSCĂTÓR, -OÁRE, renăscători, -oare, adj. Care renaște, care face să renască. – Renaște + suf. -ător.

DOOM

renăscătór adj. m., pl. renăscătóri; f. sg. și pl. renăscătoáre

renăscător
RENĂSCĂTÓR, -OÁRE, renăscători, -oare, adj. Care renaște, care face să renască. – Renaște + suf. -ător.

DOOM

renăscătór adj. m., pl. renăscătóri; f. sg. și pl. renăscătoáre

renăscători
RENĂSCĂTÓR, -OÁRE, renăscători, -oare, adj. Care renaște, care face să renască. – Renaște + suf. -ător.

DOOM

renăscătór adj. m., pl. renăscătóri; f. sg. și pl. renăscătoáre

renăscătorii
RENĂSCĂTÓR, -OÁRE, renăscători, -oare, adj. Care renaște, care face să renască. – Renaște + suf. -ător.

DOOM

renăscătór adj. m., pl. renăscătóri; f. sg. și pl. renăscătoáre

renăscătorilor
RENĂSCĂTÓR, -OÁRE, renăscători, -oare, adj. Care renaște, care face să renască. – Renaște + suf. -ător.

DOOM

renăscătór adj. m., pl. renăscătóri; f. sg. și pl. renăscătoáre

renăscătorul
RENĂSCĂTÓR, -OÁRE, renăscători, -oare, adj. Care renaște, care face să renască. – Renaște + suf. -ător.

DOOM

renăscătór adj. m., pl. renăscătóri; f. sg. și pl. renăscătoáre

renăscătorului
RENĂSCĂTÓR, -OÁRE, renăscători, -oare, adj. Care renaște, care face să renască. – Renaște + suf. -ător.

DOOM

renăscătór adj. m., pl. renăscătóri; f. sg. și pl. renăscătoáre

renăștea
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renășteai
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renășteam
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renășteau
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

renășteați
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

DOOM

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút

reo
REO- Element de compunere cu sensul „curgător”, care servește la formarea unor substantive. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéo-.

reobaza
REOBÁZĂ s. f. Măsură a stării de excitabilitate a unui nerv, mușchi etc., reprezentată de valoarea minimă a intensității stimulului natural sau artificial necesară pentru a provoca excitația. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéobase.

DOOM

reobáză (re-o-) s. f., g.-d. art. reobázei

reobaze
REOBÁZĂ s. f. Măsură a stării de excitabilitate a unui nerv, mușchi etc., reprezentată de valoarea minimă a intensității stimulului natural sau artificial necesară pentru a provoca excitația. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéobase.

DOOM

reobáză (re-o-) s. f., g.-d. art. reobázei

reobazei
REOBÁZĂ s. f. Măsură a stării de excitabilitate a unui nerv, mușchi etc., reprezentată de valoarea minimă a intensității stimulului natural sau artificial necesară pentru a provoca excitația. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéobase.

DOOM

reobáză (re-o-) s. f., g.-d. art. reobázei

reobazele
REOBÁZĂ s. f. Măsură a stării de excitabilitate a unui nerv, mușchi etc., reprezentată de valoarea minimă a intensității stimulului natural sau artificial necesară pentru a provoca excitația. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéobase.

DOOM

reobáză (re-o-) s. f., g.-d. art. reobázei

reobazelor
REOBÁZĂ s. f. Măsură a stării de excitabilitate a unui nerv, mușchi etc., reprezentată de valoarea minimă a intensității stimulului natural sau artificial necesară pentru a provoca excitația. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéobase.

DOOM

reobáză (re-o-) s. f., g.-d. art. reobázei

reocup
REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

DOOM

reocupá (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocúpă

reocupa
REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

DOOM

reocupá (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocúpă

reocupai
REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

DOOM

reocupá (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocúpă

reocupam
REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

DOOM

reocupá (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocúpă

reocupare
REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

DOOM

reocupá (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocúpă

reocupare
REOCUPÁRE, reocupări, s. f. Acțiunea de a reocupa și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reocupa.

DOOM

reocupáre (re-o-) s. f., g.-d. art. reocupắrii; pl. reocupắri

reocuparea
REOCUPÁRE, reocupări, s. f. Acțiunea de a reocupa și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reocupa.

DOOM

reocupáre (re-o-) s. f., g.-d. art. reocupắrii; pl. reocupắri

reocupară
REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

DOOM

reocupá (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocúpă

reocuparăm
REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

DOOM

reocupá (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocúpă

reocuparăți
REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

DOOM

reocupá (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocúpă

reocupase
REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

DOOM

reocupá (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocúpă

reocupasem
REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

DOOM

reocupá (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocúpă

reocupaseră
REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

DOOM

reocupá (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocúpă

reocupaserăm
REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

DOOM

reocupá (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocúpă

reocupaserăți
REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

DOOM

reocupá (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocúpă

reocupaseși
REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

DOOM

reocupá (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocúpă

reocupaseți
REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

DOOM

reocupá (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocúpă

reocupat
REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

DOOM

reocupá (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocúpă

reocupat
REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

reocupau
REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

DOOM

reocupá (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocúpă

reocupași
REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

DOOM

reocupá (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocúpă

reocupați
REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

DOOM

reocupá (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocúpă

reocupe
REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

DOOM

reocupá (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocúpă

reocupi
REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

DOOM

reocupá (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocúpă

reocupând
REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

DOOM

reocupá (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocúpă

reocupînd
REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.

DOOM

reocupá (a ~) (re-o-) vb., ind. prez. 3 reocúpă

reocupări
REOCUPÁRE, reocupări, s. f. Acțiunea de a reocupa și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reocupa.

DOOM

reocupáre (re-o-) s. f., g.-d. art. reocupắrii; pl. reocupắri

reocupării
REOCUPÁRE, reocupări, s. f. Acțiunea de a reocupa și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reocupa.

DOOM

reocupáre (re-o-) s. f., g.-d. art. reocupắrii; pl. reocupắri

reocupările
REOCUPÁRE, reocupări, s. f. Acțiunea de a reocupa și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reocupa.

DOOM

reocupáre (re-o-) s. f., g.-d. art. reocupắrii; pl. reocupắri

reocupărilor
REOCUPÁRE, reocupări, s. f. Acțiunea de a reocupa și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reocupa.

DOOM

reocupáre (re-o-) s. f., g.-d. art. reocupắrii; pl. reocupắri

reofil
REOFÍL, -Ă, reofili, -e, adj. (Despre viețuitoare) Care preferă mediul din apele curgătoare. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéophile, engl. rheophile.

reofila
REOFÍL, -Ă, reofili, -e, adj. (Despre viețuitoare) Care preferă mediul din apele curgătoare. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéophile, engl. rheophile.

reofile
REOFÍL, -Ă, reofili, -e, adj. (Despre viețuitoare) Care preferă mediul din apele curgătoare. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéophile, engl. rheophile.

reofilei
REOFÍL, -Ă, reofili, -e, adj. (Despre viețuitoare) Care preferă mediul din apele curgătoare. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéophile, engl. rheophile.

reofilele
REOFÍL, -Ă, reofili, -e, adj. (Despre viețuitoare) Care preferă mediul din apele curgătoare. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéophile, engl. rheophile.

reofilelor
REOFÍL, -Ă, reofili, -e, adj. (Despre viețuitoare) Care preferă mediul din apele curgătoare. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéophile, engl. rheophile.

reofili
REOFÍL, -Ă, reofili, -e, adj. (Despre viețuitoare) Care preferă mediul din apele curgătoare. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéophile, engl. rheophile.

reofilii
REOFÍL, -Ă, reofili, -e, adj. (Despre viețuitoare) Care preferă mediul din apele curgătoare. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéophile, engl. rheophile.

reofililor
REOFÍL, -Ă, reofili, -e, adj. (Despre viețuitoare) Care preferă mediul din apele curgătoare. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéophile, engl. rheophile.

reofilul
REOFÍL, -Ă, reofili, -e, adj. (Despre viețuitoare) Care preferă mediul din apele curgătoare. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéophile, engl. rheophile.

reofilului
REOFÍL, -Ă, reofili, -e, adj. (Despre viețuitoare) Care preferă mediul din apele curgătoare. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéophile, engl. rheophile.

reofor
REOFÓR, reofori, s. m. Fir al unei pile electrice. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéophore.

DOOM

reofór (re-o-) s. m., pl. reofóri

reofori
REOFÓR, reofori, s. m. Fir al unei pile electrice. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéophore.

DOOM

reofór (re-o-) s. m., pl. reofóri

reoforii
REOFÓR, reofori, s. m. Fir al unei pile electrice. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéophore.

DOOM

reofór (re-o-) s. m., pl. reofóri

reoforilor
REOFÓR, reofori, s. m. Fir al unei pile electrice. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéophore.

DOOM

reofór (re-o-) s. m., pl. reofóri

reoforul
REOFÓR, reofori, s. m. Fir al unei pile electrice. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéophore.

DOOM

reofór (re-o-) s. m., pl. reofóri

reoforului
REOFÓR, reofori, s. m. Fir al unei pile electrice. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéophore.

DOOM

reofór (re-o-) s. m., pl. reofóri

reograf
REOGRÁF s.n. (Fiz.) Aparat destinat înregistrării unei curbe de curent sau de tensiune. [< fr. rhéographe].

reografe
REOGRÁF s.n. (Fiz.) Aparat destinat înregistrării unei curbe de curent sau de tensiune. [< fr. rhéographe].

reografele
REOGRÁF s.n. (Fiz.) Aparat destinat înregistrării unei curbe de curent sau de tensiune. [< fr. rhéographe].

reografelor
REOGRÁF s.n. (Fiz.) Aparat destinat înregistrării unei curbe de curent sau de tensiune. [< fr. rhéographe].

reografia
REOGRAFÍE, reografii, s. f. (Med.) Explorare a modului în care se face circulația sângelui în anumite organe sau regiuni ale corpului pe baza variațiilor electrice ale acestora. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéographie.

reografie
REOGRAFÍE, reografii, s. f. (Med.) Explorare a modului în care se face circulația sângelui în anumite organe sau regiuni ale corpului pe baza variațiilor electrice ale acestora. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéographie.

reografiei
REOGRAFÍE, reografii, s. f. (Med.) Explorare a modului în care se face circulația sângelui în anumite organe sau regiuni ale corpului pe baza variațiilor electrice ale acestora. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéographie.

reografii
REOGRAFÍE, reografii, s. f. (Med.) Explorare a modului în care se face circulația sângelui în anumite organe sau regiuni ale corpului pe baza variațiilor electrice ale acestora. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéographie.

reografiile
REOGRAFÍE, reografii, s. f. (Med.) Explorare a modului în care se face circulația sângelui în anumite organe sau regiuni ale corpului pe baza variațiilor electrice ale acestora. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéographie.

reografiilor
REOGRAFÍE, reografii, s. f. (Med.) Explorare a modului în care se face circulația sângelui în anumite organe sau regiuni ale corpului pe baza variațiilor electrice ale acestora. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéographie.

reograful
REOGRÁF s.n. (Fiz.) Aparat destinat înregistrării unei curbe de curent sau de tensiune. [< fr. rhéographe].

reografului
REOGRÁF s.n. (Fiz.) Aparat destinat înregistrării unei curbe de curent sau de tensiune. [< fr. rhéographe].

reograma
REOGRÁMĂ s.f. Curbă reprezentând variațiile electrice ale anumitor organe. [< fr. rhéogramme].

reograme
REOGRÁMĂ s.f. Curbă reprezentând variațiile electrice ale anumitor organe. [< fr. rhéogramme].

reogramei
REOGRÁMĂ s.f. Curbă reprezentând variațiile electrice ale anumitor organe. [< fr. rhéogramme].

reogramele
REOGRÁMĂ s.f. Curbă reprezentând variațiile electrice ale anumitor organe. [< fr. rhéogramme].

reogramelor
REOGRÁMĂ s.f. Curbă reprezentând variațiile electrice ale anumitor organe. [< fr. rhéogramme].

reologia
REOLOGÍE s. f. Ramură a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie curgerea lentă și deformarea în timp a corpurilor solide sub acțiunea forțelor exercitate asupra lor. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéologie.

DOOM

reologíe (re-o-) s. f., art. reología, g.-d. reologíi, art. reologíei

reologic
REOLÓGIC, -Ă, reologici, -ce, adj. Care aparține reologiei, privitor la reologie. [Pr.: re-o-] – Din reologie.

DOOM

reológic (re-o-) adj. m., pl. reológici; f. reológică, pl. reológice

reologica
REOLÓGIC, -Ă, reologici, -ce, adj. Care aparține reologiei, privitor la reologie. [Pr.: re-o-] – Din reologie.

DOOM

reológic (re-o-) adj. m., pl. reológici; f. reológică, pl. reológice

reologice
REOLÓGIC, -Ă, reologici, -ce, adj. Care aparține reologiei, privitor la reologie. [Pr.: re-o-] – Din reologie.

DOOM

reológic (re-o-) adj. m., pl. reológici; f. reológică, pl. reológice

reologicei
REOLÓGIC, -Ă, reologici, -ce, adj. Care aparține reologiei, privitor la reologie. [Pr.: re-o-] – Din reologie.

DOOM

reológic (re-o-) adj. m., pl. reológici; f. reológică, pl. reológice

reologicele
REOLÓGIC, -Ă, reologici, -ce, adj. Care aparține reologiei, privitor la reologie. [Pr.: re-o-] – Din reologie.

DOOM

reológic (re-o-) adj. m., pl. reológici; f. reológică, pl. reológice

reologicelor
REOLÓGIC, -Ă, reologici, -ce, adj. Care aparține reologiei, privitor la reologie. [Pr.: re-o-] – Din reologie.

DOOM

reológic (re-o-) adj. m., pl. reológici; f. reológică, pl. reológice

reologici
REOLÓGIC, -Ă, reologici, -ce, adj. Care aparține reologiei, privitor la reologie. [Pr.: re-o-] – Din reologie.

DOOM

reológic (re-o-) adj. m., pl. reológici; f. reológică, pl. reológice

reologicii
REOLÓGIC, -Ă, reologici, -ce, adj. Care aparține reologiei, privitor la reologie. [Pr.: re-o-] – Din reologie.

DOOM

reológic (re-o-) adj. m., pl. reológici; f. reológică, pl. reológice

reologicilor
REOLÓGIC, -Ă, reologici, -ce, adj. Care aparține reologiei, privitor la reologie. [Pr.: re-o-] – Din reologie.

DOOM

reológic (re-o-) adj. m., pl. reológici; f. reológică, pl. reológice

reologicul
REOLÓGIC, -Ă, reologici, -ce, adj. Care aparține reologiei, privitor la reologie. [Pr.: re-o-] – Din reologie.

DOOM

reológic (re-o-) adj. m., pl. reológici; f. reológică, pl. reológice

reologicului
REOLÓGIC, -Ă, reologici, -ce, adj. Care aparține reologiei, privitor la reologie. [Pr.: re-o-] – Din reologie.

DOOM

reológic (re-o-) adj. m., pl. reológici; f. reológică, pl. reológice

reologie
REOLOGÍE s. f. Ramură a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie curgerea lentă și deformarea în timp a corpurilor solide sub acțiunea forțelor exercitate asupra lor. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéologie.

DOOM

reologíe (re-o-) s. f., art. reología, g.-d. reologíi, art. reologíei

reologiei
REOLOGÍE s. f. Ramură a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie curgerea lentă și deformarea în timp a corpurilor solide sub acțiunea forțelor exercitate asupra lor. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéologie.

DOOM

reologíe (re-o-) s. f., art. reología, g.-d. reologíi, art. reologíei

reologii
REOLOGÍE s. f. Ramură a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie curgerea lentă și deformarea în timp a corpurilor solide sub acțiunea forțelor exercitate asupra lor. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéologie.

DOOM

reologíe (re-o-) s. f., art. reología, g.-d. reologíi, art. reologíei

reometre
REOMÉTRU, reometre, s. n. Instrument pentru studierea și măsurarea caracteristicilor reologice ale materialelor. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéomètre.

DOOM

reométru (re-o-me-tru) s. n., art. reométrul; pl. reométre

reometrele
REOMÉTRU, reometre, s. n. Instrument pentru studierea și măsurarea caracteristicilor reologice ale materialelor. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéomètre.

DOOM

reométru (re-o-me-tru) s. n., art. reométrul; pl. reométre

reometrelor
REOMÉTRU, reometre, s. n. Instrument pentru studierea și măsurarea caracteristicilor reologice ale materialelor. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéomètre.

DOOM

reométru (re-o-me-tru) s. n., art. reométrul; pl. reométre

reometria
REOMETRÍE s. f. Tehnică de măsurare a unui material cu proprietăți reologice. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéométrie, engl. rheometry.

reometrie
REOMETRÍE s. f. Tehnică de măsurare a unui material cu proprietăți reologice. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéométrie, engl. rheometry.

reometriei
REOMETRÍE s. f. Tehnică de măsurare a unui material cu proprietăți reologice. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéométrie, engl. rheometry.

reometrii
REOMETRÍE s. f. Tehnică de măsurare a unui material cu proprietăți reologice. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéométrie, engl. rheometry.

reometriile
REOMETRÍE s. f. Tehnică de măsurare a unui material cu proprietăți reologice. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéométrie, engl. rheometry.

reometriilor
REOMETRÍE s. f. Tehnică de măsurare a unui material cu proprietăți reologice. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéométrie, engl. rheometry.

reometru
REOMÉTRU, reometre, s. n. Instrument pentru studierea și măsurarea caracteristicilor reologice ale materialelor. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéomètre.

DOOM

reométru (re-o-me-tru) s. n., art. reométrul; pl. reométre

reometrul
REOMÉTRU, reometre, s. n. Instrument pentru studierea și măsurarea caracteristicilor reologice ale materialelor. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéomètre.

DOOM

reométru (re-o-me-tru) s. n., art. reométrul; pl. reométre

reometrului
REOMÉTRU, reometre, s. n. Instrument pentru studierea și măsurarea caracteristicilor reologice ale materialelor. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéomètre.

DOOM

reométru (re-o-me-tru) s. n., art. reométrul; pl. reométre

reomorfism
REOMORFÍSM s. n. (Geol.) Proces prin care o rocă sau un sediment se transformă într-o masă fluidă. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéomorphisme.

reomorfismul
REOMORFÍSM s. n. (Geol.) Proces prin care o rocă sau un sediment se transformă într-o masă fluidă. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéomorphisme.

reomorfismului
REOMORFÍSM s. n. (Geol.) Proces prin care o rocă sau un sediment se transformă într-o masă fluidă. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéomorphisme.

reomorfoză
REOMORFÓZĂ s.f. (Biol.) Transformare a diferitelor forme de animale (de exemplu oxiuri) datorită apei curgătoare. [Cf. germ. Rheomorphose].

reorchestra
REORCHESTRÁ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorchestrer.

DOOM

reorchestrá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestreáză

reorchestrai
REORCHESTRÁ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorchestrer.

DOOM

reorchestrá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestreáză

reorchestram
REORCHESTRÁ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorchestrer.

DOOM

reorchestrá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestreáză

reorchestrare
REORCHESTRÁ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorchestrer.

DOOM

reorchestrá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestreáză

reorchestrare
REORCHESTRÁRE, reorchestrări, s. f. Acțiunea de a reorchestra și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reorchestra.

reorchestrarea
REORCHESTRÁRE, reorchestrări, s. f. Acțiunea de a reorchestra și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reorchestra.

reorchestrară
REORCHESTRÁ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorchestrer.

DOOM

reorchestrá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestreáză

reorchestrarăm
REORCHESTRÁ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorchestrer.

DOOM

reorchestrá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestreáză

reorchestrarăți
REORCHESTRÁ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorchestrer.

DOOM

reorchestrá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestreáză

reorchestrase
REORCHESTRÁ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorchestrer.

DOOM

reorchestrá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestreáză

reorchestrasem
REORCHESTRÁ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorchestrer.

DOOM

reorchestrá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestreáză

reorchestraseră
REORCHESTRÁ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorchestrer.

DOOM

reorchestrá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestreáză

reorchestraserăm
REORCHESTRÁ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorchestrer.

DOOM

reorchestrá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestreáză

reorchestraserăți
REORCHESTRÁ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorchestrer.

DOOM

reorchestrá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestreáză

reorchestraseși
REORCHESTRÁ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorchestrer.

DOOM

reorchestrá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestreáză

reorchestraseți
REORCHESTRÁ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorchestrer.

DOOM

reorchestrá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestreáză

reorchestrat
REORCHESTRÁ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorchestrer.

DOOM

reorchestrá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestreáză

reorchestrat
REORCHESTRÁT, -Ă, reorchestrați, -te, adj. (Despre lucrări muzicale) Care a fost orchestrat din nou. [Pr.: re-o-] – V. reorchestra.

reorchestrata
REORCHESTRÁT, -Ă, reorchestrați, -te, adj. (Despre lucrări muzicale) Care a fost orchestrat din nou. [Pr.: re-o-] – V. reorchestra.

reorchestrate
REORCHESTRÁT, -Ă, reorchestrați, -te, adj. (Despre lucrări muzicale) Care a fost orchestrat din nou. [Pr.: re-o-] – V. reorchestra.

reorchestratei
REORCHESTRÁT, -Ă, reorchestrați, -te, adj. (Despre lucrări muzicale) Care a fost orchestrat din nou. [Pr.: re-o-] – V. reorchestra.

reorchestratele
REORCHESTRÁT, -Ă, reorchestrați, -te, adj. (Despre lucrări muzicale) Care a fost orchestrat din nou. [Pr.: re-o-] – V. reorchestra.

reorchestratelor
REORCHESTRÁT, -Ă, reorchestrați, -te, adj. (Despre lucrări muzicale) Care a fost orchestrat din nou. [Pr.: re-o-] – V. reorchestra.

reorchestratul
REORCHESTRÁT, -Ă, reorchestrați, -te, adj. (Despre lucrări muzicale) Care a fost orchestrat din nou. [Pr.: re-o-] – V. reorchestra.

reorchestratului
REORCHESTRÁT, -Ă, reorchestrați, -te, adj. (Despre lucrări muzicale) Care a fost orchestrat din nou. [Pr.: re-o-] – V. reorchestra.

reorchestrau
REORCHESTRÁ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorchestrer.

DOOM

reorchestrá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestreáză

reorchestrași
REORCHESTRÁ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorchestrer.

DOOM

reorchestrá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestreáză

reorchestrați
REORCHESTRÁ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorchestrer.

DOOM

reorchestrá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestreáză

reorchestrați
REORCHESTRÁT, -Ă, reorchestrați, -te, adj. (Despre lucrări muzicale) Care a fost orchestrat din nou. [Pr.: re-o-] – V. reorchestra.

reorchestrații
REORCHESTRÁT, -Ă, reorchestrați, -te, adj. (Despre lucrări muzicale) Care a fost orchestrat din nou. [Pr.: re-o-] – V. reorchestra.

reorchestraților
REORCHESTRÁT, -Ă, reorchestrați, -te, adj. (Despre lucrări muzicale) Care a fost orchestrat din nou. [Pr.: re-o-] – V. reorchestra.

reorchestrează
REORCHESTRÁ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorchestrer.

DOOM

reorchestrá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestreáză

reorchestrez
REORCHESTRÁ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorchestrer.

DOOM

reorchestrá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestreáză

reorchestreze
REORCHESTRÁ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorchestrer.

DOOM

reorchestrá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestreáză

reorchestrezi
REORCHESTRÁ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorchestrer.

DOOM

reorchestrá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestreáză

reorchestrând
REORCHESTRÁ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorchestrer.

DOOM

reorchestrá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestreáză

reorchestrînd
REORCHESTRÁ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorchestrer.

DOOM

reorchestrá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestreáză

reorchestrări
REORCHESTRÁRE, reorchestrări, s. f. Acțiunea de a reorchestra și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reorchestra.

reorchestrării
REORCHESTRÁRE, reorchestrări, s. f. Acțiunea de a reorchestra și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reorchestra.

reorchestrările
REORCHESTRÁRE, reorchestrări, s. f. Acțiunea de a reorchestra și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reorchestra.

reorchestrărilor
REORCHESTRÁRE, reorchestrări, s. f. Acțiunea de a reorchestra și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reorchestra.

reordona
REORDONÁ, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + ordona.

DOOM

*reordoná (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordoneáză

reordonai
REORDONÁ, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + ordona.

DOOM

*reordoná (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordoneáză

reordonam
REORDONÁ, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + ordona.

DOOM

*reordoná (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordoneáză

reordonanța
REORDONANȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réordonnancer.

DOOM

reordonanțá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonanțeáză

reordonanțai
REORDONANȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réordonnancer.

DOOM

reordonanțá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonanțeáză

reordonanțam
REORDONANȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réordonnancer.

DOOM

reordonanțá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonanțeáză

reordonanțare
REORDONANȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réordonnancer.

DOOM

reordonanțá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonanțeáză

reordonanțare
REORDONANȚÁRE, reordonanțări, s. f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reordonanța.

DOOM

reordonanțáre (re-or-) s. f., g.-d. art. reordonanțắrii; pl. reordonanțắri

reordonanțarea
REORDONANȚÁRE, reordonanțări, s. f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reordonanța.

DOOM

reordonanțáre (re-or-) s. f., g.-d. art. reordonanțắrii; pl. reordonanțắri

reordonanțară
REORDONANȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réordonnancer.

DOOM

reordonanțá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonanțeáză

reordonanțarăm
REORDONANȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réordonnancer.

DOOM

reordonanțá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonanțeáză

reordonanțarăți
REORDONANȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réordonnancer.

DOOM

reordonanțá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonanțeáză

reordonanțase
REORDONANȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réordonnancer.

DOOM

reordonanțá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonanțeáză

reordonanțasem
REORDONANȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réordonnancer.

DOOM

reordonanțá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonanțeáză

reordonanțaseră
REORDONANȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réordonnancer.

DOOM

reordonanțá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonanțeáză

reordonanțaserăm
REORDONANȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réordonnancer.

DOOM

reordonanțá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonanțeáză

reordonanțaserăți
REORDONANȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réordonnancer.

DOOM

reordonanțá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonanțeáză

reordonanțaseși
REORDONANȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réordonnancer.

DOOM

reordonanțá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonanțeáză

reordonanțaseți
REORDONANȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réordonnancer.

DOOM

reordonanțá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonanțeáză

reordonanțat
REORDONANȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réordonnancer.

DOOM

reordonanțá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonanțeáză

reordonanțat
REORDONÁNȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. – Din fr. réordonnancer.

reordonanțau
REORDONANȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réordonnancer.

DOOM

reordonanțá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonanțeáză

reordonanțași
REORDONANȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réordonnancer.

DOOM

reordonanțá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonanțeáză

reordonanțați
REORDONANȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réordonnancer.

DOOM

reordonanțá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonanțeáză

reordonanțează
REORDONANȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réordonnancer.

DOOM

reordonanțá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonanțeáză

reordonanțez
REORDONANȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réordonnancer.

DOOM

reordonanțá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonanțeáză

reordonanțeze
REORDONANȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réordonnancer.

DOOM

reordonanțá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonanțeáză

reordonanțezi
REORDONANȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réordonnancer.

DOOM

reordonanțá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonanțeáză

reordonanțând
REORDONANȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réordonnancer.

DOOM

reordonanțá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonanțeáză

reordonanțînd
REORDONANȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réordonnancer.

DOOM

reordonanțá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonanțeáză

reordonanțări
REORDONANȚÁRE, reordonanțări, s. f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reordonanța.

DOOM

reordonanțáre (re-or-) s. f., g.-d. art. reordonanțắrii; pl. reordonanțắri

reordonanțării
REORDONANȚÁRE, reordonanțări, s. f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reordonanța.

DOOM

reordonanțáre (re-or-) s. f., g.-d. art. reordonanțắrii; pl. reordonanțắri

reordonanțările
REORDONANȚÁRE, reordonanțări, s. f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reordonanța.

DOOM

reordonanțáre (re-or-) s. f., g.-d. art. reordonanțắrii; pl. reordonanțắri

reordonanțărilor
REORDONANȚÁRE, reordonanțări, s. f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reordonanța.

DOOM

reordonanțáre (re-or-) s. f., g.-d. art. reordonanțắrii; pl. reordonanțắri

reordonare
REORDONÁ, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + ordona.

DOOM

*reordoná (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordoneáză

reordonare
REORDONÁRE, reordonări, s. f. Acțiunea de a reordona. [Pr.: re-o-] – V. reordonare.

reordonarea
REORDONÁRE, reordonări, s. f. Acțiunea de a reordona. [Pr.: re-o-] – V. reordonare.

reordonară
REORDONÁ, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + ordona.

DOOM

*reordoná (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordoneáză

reordonarăm
REORDONÁ, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + ordona.

DOOM

*reordoná (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordoneáză

reordonarăți
REORDONÁ, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + ordona.

DOOM

*reordoná (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordoneáză

reordonase
REORDONÁ, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + ordona.

DOOM

*reordoná (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordoneáză

reordonasem
REORDONÁ, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + ordona.

DOOM

*reordoná (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordoneáză

reordonaseră
REORDONÁ, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + ordona.

DOOM

*reordoná (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordoneáză

reordonaserăm
REORDONÁ, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + ordona.

DOOM

*reordoná (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordoneáză

reordonaserăți
REORDONÁ, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + ordona.

DOOM

*reordoná (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordoneáză

reordonaseși
REORDONÁ, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + ordona.

DOOM

*reordoná (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordoneáză

reordonaseți
REORDONÁ, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + ordona.

DOOM

*reordoná (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordoneáză

reordonat
REORDONÁ, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + ordona.

DOOM

*reordoná (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordoneáză

reordonat
REORDONÁT, -Ă, reordortați, -te, adj. Care a fost ordonat din nou (după alte criterii sau refăcând ordinea deranjată). [Pr.: re-o-] – V. reordona.

reordonata
REORDONÁT, -Ă, reordortați, -te, adj. Care a fost ordonat din nou (după alte criterii sau refăcând ordinea deranjată). [Pr.: re-o-] – V. reordona.

reordonate
REORDONÁT, -Ă, reordortați, -te, adj. Care a fost ordonat din nou (după alte criterii sau refăcând ordinea deranjată). [Pr.: re-o-] – V. reordona.

reordonatei
REORDONÁT, -Ă, reordortați, -te, adj. Care a fost ordonat din nou (după alte criterii sau refăcând ordinea deranjată). [Pr.: re-o-] – V. reordona.

reordonatele
REORDONÁT, -Ă, reordortați, -te, adj. Care a fost ordonat din nou (după alte criterii sau refăcând ordinea deranjată). [Pr.: re-o-] – V. reordona.

reordonatelor
REORDONÁT, -Ă, reordortați, -te, adj. Care a fost ordonat din nou (după alte criterii sau refăcând ordinea deranjată). [Pr.: re-o-] – V. reordona.

reordonatul
REORDONÁT, -Ă, reordortați, -te, adj. Care a fost ordonat din nou (după alte criterii sau refăcând ordinea deranjată). [Pr.: re-o-] – V. reordona.

reordonatului
REORDONÁT, -Ă, reordortați, -te, adj. Care a fost ordonat din nou (după alte criterii sau refăcând ordinea deranjată). [Pr.: re-o-] – V. reordona.

reordonau
REORDONÁ, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + ordona.

DOOM

*reordoná (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordoneáză

reordonași
REORDONÁ, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + ordona.

DOOM

*reordoná (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordoneáză

reordonați
REORDONÁ, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + ordona.

DOOM

*reordoná (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordoneáză

reordonați
REORDONÁT, -Ă, reordortați, -te, adj. Care a fost ordonat din nou (după alte criterii sau refăcând ordinea deranjată). [Pr.: re-o-] – V. reordona.

reordonații
REORDONÁT, -Ă, reordortați, -te, adj. Care a fost ordonat din nou (după alte criterii sau refăcând ordinea deranjată). [Pr.: re-o-] – V. reordona.

reordonaților
REORDONÁT, -Ă, reordortați, -te, adj. Care a fost ordonat din nou (după alte criterii sau refăcând ordinea deranjată). [Pr.: re-o-] – V. reordona.

reordonează
REORDONÁ, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + ordona.

DOOM

*reordoná (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordoneáză

reordonez
REORDONÁ, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + ordona.

DOOM

*reordoná (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordoneáză

reordoneze
REORDONÁ, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + ordona.

DOOM

*reordoná (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordoneáză

reordonezi
REORDONÁ, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + ordona.

DOOM

*reordoná (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordoneáză

reordonând
REORDONÁ, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + ordona.

DOOM

*reordoná (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordoneáză

reordonînd
REORDONÁ, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + ordona.

DOOM

*reordoná (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordoneáză

reordonări
REORDONÁRE, reordonări, s. f. Acțiunea de a reordona. [Pr.: re-o-] – V. reordonare.

reordonării
REORDONÁRE, reordonări, s. f. Acțiunea de a reordona. [Pr.: re-o-] – V. reordonare.

reordonările
REORDONÁRE, reordonări, s. f. Acțiunea de a reordona. [Pr.: re-o-] – V. reordonare.

reordonărilor
REORDONÁRE, reordonări, s. f. Acțiunea de a reordona. [Pr.: re-o-] – V. reordonare.

reorganiza
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganiser.

DOOM

reorganizá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorganizeáză

reorganizai
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganiser.

DOOM

reorganizá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorganizeáză

reorganizam
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganiser.

DOOM

reorganizá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorganizeáză

reorganizare
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganiser.

DOOM

reorganizá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorganizeáză

reorganizare
REORGANIZÁRE, reorganizări, s. f. Acțiunea de a reorganiza și rezultatul ei; reorganizație. [Pr.: re-o-] – V. reorganiza.

DOOM

reorganizáre (re-or-) s. f., g.-d. art. reorganizắrii; pl. reorganizắri

reorganizarea
REORGANIZÁRE, reorganizări, s. f. Acțiunea de a reorganiza și rezultatul ei; reorganizație. [Pr.: re-o-] – V. reorganiza.

DOOM

reorganizáre (re-or-) s. f., g.-d. art. reorganizắrii; pl. reorganizắri

reorganizară
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganiser.

DOOM

reorganizá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorganizeáză

reorganizarăm
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganiser.

DOOM

reorganizá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorganizeáză

reorganizarăți
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganiser.

DOOM

reorganizá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorganizeáză

reorganizase
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganiser.

DOOM

reorganizá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorganizeáză

reorganizasem
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganiser.

DOOM

reorganizá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorganizeáză

reorganizaseră
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganiser.

DOOM

reorganizá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorganizeáză

reorganizaserăm
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganiser.

DOOM

reorganizá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorganizeáză

reorganizaserăți
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganiser.

DOOM

reorganizá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorganizeáză

reorganizaseși
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganiser.

DOOM

reorganizá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorganizeáză

reorganizaseți
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganiser.

DOOM

reorganizá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorganizeáză

reorganizat
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganiser.

DOOM

reorganizá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorganizeáză

reorganizat
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. – Din fr. réorganiser.

reorganizata
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. – Din fr. réorganiser.

reorganizate
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. – Din fr. réorganiser.

reorganizatei
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. – Din fr. réorganiser.

reorganizatele
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. – Din fr. réorganiser.

reorganizatelor
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. – Din fr. réorganiser.

reorganizatoare
REORGANIZATÓR, -OÁRE, reorganizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care reorganizează. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganisateur.

DOOM

reorganizatór (re-or-) s. m., pl. reorganizatóri

reorganizatoarea
REORGANIZATÓR, -OÁRE, reorganizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care reorganizează. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganisateur.

DOOM

reorganizatór (re-or-) s. m., pl. reorganizatóri

reorganizatoarei
REORGANIZATÓR, -OÁRE, reorganizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care reorganizează. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganisateur.

DOOM

reorganizatór (re-or-) s. m., pl. reorganizatóri

reorganizatoarele
REORGANIZATÓR, -OÁRE, reorganizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care reorganizează. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganisateur.

DOOM

reorganizatór (re-or-) s. m., pl. reorganizatóri

reorganizatoarelor
REORGANIZATÓR, -OÁRE, reorganizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care reorganizează. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganisateur.

DOOM

reorganizatór (re-or-) s. m., pl. reorganizatóri

reorganizator
REORGANIZATÓR, -OÁRE, reorganizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care reorganizează. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganisateur.

DOOM

reorganizatór (re-or-) s. m., pl. reorganizatóri

reorganizatori
REORGANIZATÓR, -OÁRE, reorganizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care reorganizează. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganisateur.

DOOM

reorganizatór (re-or-) s. m., pl. reorganizatóri

reorganizatorii
REORGANIZATÓR, -OÁRE, reorganizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care reorganizează. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganisateur.

DOOM

reorganizatór (re-or-) s. m., pl. reorganizatóri

reorganizatorilor
REORGANIZATÓR, -OÁRE, reorganizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care reorganizează. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganisateur.

DOOM

reorganizatór (re-or-) s. m., pl. reorganizatóri

reorganizatorul
REORGANIZATÓR, -OÁRE, reorganizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care reorganizează. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganisateur.

DOOM

reorganizatór (re-or-) s. m., pl. reorganizatóri

reorganizatorului
REORGANIZATÓR, -OÁRE, reorganizatori, -oare, s. m. și f. Persoană care reorganizează. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganisateur.

DOOM

reorganizatór (re-or-) s. m., pl. reorganizatóri

reorganizatul
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. – Din fr. réorganiser.

reorganizatului
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. – Din fr. réorganiser.

reorganizau
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganiser.

DOOM

reorganizá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorganizeáză

reorganizași
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganiser.

DOOM

reorganizá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorganizeáză

reorganizați
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganiser.

DOOM

reorganizá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorganizeáză

reorganizați
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. – Din fr. réorganiser.

reorganizația
REORGANIZÁȚIE, reorganizații, s. f. (Înv.) Reorganizare. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganisation.

DOOM

reorganizáție (înv.) (re-or-, -ți-e) s. f., art. reorganizáția (-ți-a), g.-d. art. reorganizáției; pl. reorganizáții, art. reorganizáțiile (-ți-i-)

reorganizație
REORGANIZÁȚIE, reorganizații, s. f. (Înv.) Reorganizare. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganisation.

DOOM

reorganizáție (înv.) (re-or-, -ți-e) s. f., art. reorganizáția (-ți-a), g.-d. art. reorganizáției; pl. reorganizáții, art. reorganizáțiile (-ți-i-)

reorganizației
REORGANIZÁȚIE, reorganizații, s. f. (Înv.) Reorganizare. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganisation.

DOOM

reorganizáție (înv.) (re-or-, -ți-e) s. f., art. reorganizáția (-ți-a), g.-d. art. reorganizáției; pl. reorganizáții, art. reorganizáțiile (-ți-i-)

reorganizații
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. – Din fr. réorganiser.

reorganizații
REORGANIZÁȚIE, reorganizații, s. f. (Înv.) Reorganizare. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganisation.

DOOM

reorganizáție (înv.) (re-or-, -ți-e) s. f., art. reorganizáția (-ți-a), g.-d. art. reorganizáției; pl. reorganizáții, art. reorganizáțiile (-ți-i-)

reorganizațiile
REORGANIZÁȚIE, reorganizații, s. f. (Înv.) Reorganizare. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganisation.

DOOM

reorganizáție (înv.) (re-or-, -ți-e) s. f., art. reorganizáția (-ți-a), g.-d. art. reorganizáției; pl. reorganizáții, art. reorganizáțiile (-ți-i-)

reorganizațiilor
REORGANIZÁȚIE, reorganizații, s. f. (Înv.) Reorganizare. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganisation.

DOOM

reorganizáție (înv.) (re-or-, -ți-e) s. f., art. reorganizáția (-ți-a), g.-d. art. reorganizáției; pl. reorganizáții, art. reorganizáțiile (-ți-i-)

reorganizaților
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. – Din fr. réorganiser.

reorganizează
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganiser.

DOOM

reorganizá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorganizeáză

reorganizez
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganiser.

DOOM

reorganizá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorganizeáză

reorganizeze
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganiser.

DOOM

reorganizá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorganizeáză

reorganizezi
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganiser.

DOOM

reorganizá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorganizeáză

reorganizând
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganiser.

DOOM

reorganizá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorganizeáză

reorganizînd
REORGANIZÁ, reorganizez, vb. I. Tranz. A organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorganiser.

DOOM

reorganizá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorganizeáză

reorganizări
REORGANIZÁRE, reorganizări, s. f. Acțiunea de a reorganiza și rezultatul ei; reorganizație. [Pr.: re-o-] – V. reorganiza.

DOOM

reorganizáre (re-or-) s. f., g.-d. art. reorganizắrii; pl. reorganizắri

reorganizării
REORGANIZÁRE, reorganizări, s. f. Acțiunea de a reorganiza și rezultatul ei; reorganizație. [Pr.: re-o-] – V. reorganiza.

DOOM

reorganizáre (re-or-) s. f., g.-d. art. reorganizắrii; pl. reorganizắri

reorganizările
REORGANIZÁRE, reorganizări, s. f. Acțiunea de a reorganiza și rezultatul ei; reorganizație. [Pr.: re-o-] – V. reorganiza.

DOOM

reorganizáre (re-or-) s. f., g.-d. art. reorganizắrii; pl. reorganizắri

reorganizărilor
REORGANIZÁRE, reorganizări, s. f. Acțiunea de a reorganiza și rezultatul ei; reorganizație. [Pr.: re-o-] – V. reorganiza.

DOOM

reorganizáre (re-or-) s. f., g.-d. art. reorganizắrii; pl. reorganizắri

reorienta
REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.

DOOM

*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză

reorientai
REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.

DOOM

*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză

reorientam
REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.

DOOM

*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză

reorientare
REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.

DOOM

*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză

reorientare
REORIENTÁRE, reorientări, s. f. Acțiunea de a (se) reorienta. [Pr.: re-o-] – V. reorienta.

DOOM

*reorientáre (re-o-ri-en-) s. f., g.-d. art. reorientắrii; pl. reorientắri

reorientarea
REORIENTÁRE, reorientări, s. f. Acțiunea de a (se) reorienta. [Pr.: re-o-] – V. reorienta.

DOOM

*reorientáre (re-o-ri-en-) s. f., g.-d. art. reorientắrii; pl. reorientắri

reorientară
REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.

DOOM

*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză

reorientarăm
REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.

DOOM

*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză

reorientarăți
REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.

DOOM

*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză

reorientase
REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.

DOOM

*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză

reorientasem
REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.

DOOM

*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză

reorientaseră
REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.

DOOM

*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză

reorientaserăm
REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.

DOOM

*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză

reorientaserăți
REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.

DOOM

*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză

reorientaseși
REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.

DOOM

*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză

reorientaseți
REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.

DOOM

*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză

reorientat
REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.

DOOM

*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză

reorientat
REORIENTÁT, -Ă, reorientați, -te, adj. Care este orientat într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-] – V. reorienta.

reorientata
REORIENTÁT, -Ă, reorientați, -te, adj. Care este orientat într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-] – V. reorienta.

reorientate
REORIENTÁT, -Ă, reorientați, -te, adj. Care este orientat într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-] – V. reorienta.

reorientatei
REORIENTÁT, -Ă, reorientați, -te, adj. Care este orientat într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-] – V. reorienta.

reorientatele
REORIENTÁT, -Ă, reorientați, -te, adj. Care este orientat într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-] – V. reorienta.

reorientatelor
REORIENTÁT, -Ă, reorientați, -te, adj. Care este orientat într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-] – V. reorienta.

reorientatul
REORIENTÁT, -Ă, reorientați, -te, adj. Care este orientat într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-] – V. reorienta.

reorientatului
REORIENTÁT, -Ă, reorientați, -te, adj. Care este orientat într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-] – V. reorienta.

reorientau
REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.

DOOM

*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză

reorientași
REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.

DOOM

*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză

reorientați
REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.

DOOM

*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză

reorientați
REORIENTÁT, -Ă, reorientați, -te, adj. Care este orientat într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-] – V. reorienta.

reorientații
REORIENTÁT, -Ă, reorientați, -te, adj. Care este orientat într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-] – V. reorienta.

reorientaților
REORIENTÁT, -Ă, reorientați, -te, adj. Care este orientat într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-] – V. reorienta.

reorientează
REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.

DOOM

*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză

reorientez
REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.

DOOM

*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză

reorienteze
REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.

DOOM

*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză

reorientezi
REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.

DOOM

*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză

reorientând
REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.

DOOM

*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză

reorientînd
REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.

DOOM

*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză

reorientări
REORIENTÁRE, reorientări, s. f. Acțiunea de a (se) reorienta. [Pr.: re-o-] – V. reorienta.

DOOM

*reorientáre (re-o-ri-en-) s. f., g.-d. art. reorientắrii; pl. reorientắri

reorientării
REORIENTÁRE, reorientări, s. f. Acțiunea de a (se) reorienta. [Pr.: re-o-] – V. reorienta.

DOOM

*reorientáre (re-o-ri-en-) s. f., g.-d. art. reorientắrii; pl. reorientắri

reorientările
REORIENTÁRE, reorientări, s. f. Acțiunea de a (se) reorienta. [Pr.: re-o-] – V. reorienta.

DOOM

*reorientáre (re-o-ri-en-) s. f., g.-d. art. reorientắrii; pl. reorientắri

reorientărilor
REORIENTÁRE, reorientări, s. f. Acțiunea de a (se) reorienta. [Pr.: re-o-] – V. reorienta.

DOOM

*reorientáre (re-o-ri-en-) s. f., g.-d. art. reorientắrii; pl. reorientắri

reortodoxizare
REORTODOXIZÁRE s.f. (Liv.) Revenire, reîntoarcere la ortodoxie. [Pron. re-or-. / < re- + ortodox + -iza].

reorândui
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorânduia
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorânduiai
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorânduiam
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorânduiască
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorânduiau
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorânduiați
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorânduiesc
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorânduiește
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorânduiești
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorânduii
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorânduim
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorânduind
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorânduire
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorânduire
REORÂNDUÍRE, reorânduiri, s. f. Acțiunea de a (se) reorândui. [Pr.: re-o-] – V. reorândui.

reorânduirea
REORÂNDUÍRE, reorânduiri, s. f. Acțiunea de a (se) reorândui. [Pr.: re-o-] – V. reorândui.

reorânduiri
REORÂNDUÍRE, reorânduiri, s. f. Acțiunea de a (se) reorândui. [Pr.: re-o-] – V. reorândui.

reorânduirii
REORÂNDUÍRE, reorânduiri, s. f. Acțiunea de a (se) reorândui. [Pr.: re-o-] – V. reorândui.

reorânduirile
REORÂNDUÍRE, reorânduiri, s. f. Acțiunea de a (se) reorândui. [Pr.: re-o-] – V. reorândui.

reorânduirilor
REORÂNDUÍRE, reorânduiri, s. f. Acțiunea de a (se) reorândui. [Pr.: re-o-] – V. reorândui.

reorânduiră
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorânduirăm
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorânduirăți
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorânduise
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorânduisem
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorânduiseră
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorânduiserăm
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorânduiserăți
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorânduiseși
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorânduiseți
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorânduit
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorânduit
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială stricată sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Re¹- + orândui.

reorânduiși
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorânduiți
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorîndui
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorînduia
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorînduiai
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorînduiam
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorînduiască
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorînduiau
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorînduiați
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorînduiesc
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorînduiește
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorînduiești
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorînduii
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorînduim
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorînduind
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorînduire
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorînduire
REORÂNDUÍRE, reorânduiri, s. f. Acțiunea de a (se) reorândui. [Pr.: re-o-] – V. reorândui.

reorînduirea
REORÂNDUÍRE, reorânduiri, s. f. Acțiunea de a (se) reorândui. [Pr.: re-o-] – V. reorândui.

reorînduiri
REORÂNDUÍRE, reorânduiri, s. f. Acțiunea de a (se) reorândui. [Pr.: re-o-] – V. reorândui.

reorînduirii
REORÂNDUÍRE, reorânduiri, s. f. Acțiunea de a (se) reorândui. [Pr.: re-o-] – V. reorândui.

reorînduirile
REORÂNDUÍRE, reorânduiri, s. f. Acțiunea de a (se) reorândui. [Pr.: re-o-] – V. reorândui.

reorînduirilor
REORÂNDUÍRE, reorânduiri, s. f. Acțiunea de a (se) reorândui. [Pr.: re-o-] – V. reorândui.

reorînduiră
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorînduirăm
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorînduirăți
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorînduise
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorînduisem
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorînduiseră
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorînduiserăm
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorînduiserăți
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorînduiseși
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorînduiseți
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorînduit
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorînduiși
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reorînduiți
REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială veche sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + orândui.

reoscoape
REOSCÓP, reoscoape, s. n. Instrument cu care se constată prezența unui curent electric. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéoscope.

reoscoapele
REOSCÓP, reoscoape, s. n. Instrument cu care se constată prezența unui curent electric. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéoscope.

reoscoapelor
REOSCÓP, reoscoape, s. n. Instrument cu care se constată prezența unui curent electric. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéoscope.

reoscop
REOSCÓP, reoscoape, s. n. Instrument cu care se constată prezența unui curent electric. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéoscope.

reoscopic
REOSCÓPIC, -Ă, reoscopici, -ce, adj. Obținut cu ajutorul reoscopului, de reoscop. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéoscopique.

reoscopica
REOSCÓPIC, -Ă, reoscopici, -ce, adj. Obținut cu ajutorul reoscopului, de reoscop. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéoscopique.

reoscopice
REOSCÓPIC, -Ă, reoscopici, -ce, adj. Obținut cu ajutorul reoscopului, de reoscop. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéoscopique.

reoscopicei
REOSCÓPIC, -Ă, reoscopici, -ce, adj. Obținut cu ajutorul reoscopului, de reoscop. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéoscopique.

reoscopicele
REOSCÓPIC, -Ă, reoscopici, -ce, adj. Obținut cu ajutorul reoscopului, de reoscop. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéoscopique.

reoscopicelor
REOSCÓPIC, -Ă, reoscopici, -ce, adj. Obținut cu ajutorul reoscopului, de reoscop. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéoscopique.

reoscopici
REOSCÓPIC, -Ă, reoscopici, -ce, adj. Obținut cu ajutorul reoscopului, de reoscop. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéoscopique.

reoscopicii
REOSCÓPIC, -Ă, reoscopici, -ce, adj. Obținut cu ajutorul reoscopului, de reoscop. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéoscopique.

reoscopicilor
REOSCÓPIC, -Ă, reoscopici, -ce, adj. Obținut cu ajutorul reoscopului, de reoscop. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéoscopique.

reoscopicul
REOSCÓPIC, -Ă, reoscopici, -ce, adj. Obținut cu ajutorul reoscopului, de reoscop. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéoscopique.

reoscopicului
REOSCÓPIC, -Ă, reoscopici, -ce, adj. Obținut cu ajutorul reoscopului, de reoscop. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéoscopique.

reoscopul
REOSCÓP, reoscoape, s. n. Instrument cu care se constată prezența unui curent electric. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéoscope.

reoscopului
REOSCÓP, reoscoape, s. n. Instrument cu care se constată prezența unui curent electric. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéoscope.

reospălătoare
REOSPĂLĂTÓR, reospălătoare, s. n. Jgheab înclinat, confecționat din tablă și căptușit cu faianță, utilizat la spălarea, respectiv la concentrarea cărbunilor. [Pr.: re-o-] – Reo- + spălător.

DOOM

!reospălătór (re-os-pă-/-o-spă-) s. n., pl. reospălătoáre

reospălătoarele
REOSPĂLĂTÓR, reospălătoare, s. n. Jgheab înclinat, confecționat din tablă și căptușit cu faianță, utilizat la spălarea, respectiv la concentrarea cărbunilor. [Pr.: re-o-] – Reo- + spălător.

DOOM

!reospălătór (re-os-pă-/-o-spă-) s. n., pl. reospălătoáre

reospălătoarelor
REOSPĂLĂTÓR, reospălătoare, s. n. Jgheab înclinat, confecționat din tablă și căptușit cu faianță, utilizat la spălarea, respectiv la concentrarea cărbunilor. [Pr.: re-o-] – Reo- + spălător.

DOOM

!reospălătór (re-os-pă-/-o-spă-) s. n., pl. reospălătoáre

reospălător
REOSPĂLĂTÓR, reospălătoare, s. n. Jgheab înclinat, confecționat din tablă și căptușit cu faianță, utilizat la spălarea, respectiv la concentrarea cărbunilor. [Pr.: re-o-] – Reo- + spălător.

DOOM

!reospălătór (re-os-pă-/-o-spă-) s. n., pl. reospălătoáre

reospălătorul
REOSPĂLĂTÓR, reospălătoare, s. n. Jgheab înclinat, confecționat din tablă și căptușit cu faianță, utilizat la spălarea, respectiv la concentrarea cărbunilor. [Pr.: re-o-] – Reo- + spălător.

DOOM

!reospălătór (re-os-pă-/-o-spă-) s. n., pl. reospălătoáre

reospălătorului
REOSPĂLĂTÓR, reospălătoare, s. n. Jgheab înclinat, confecționat din tablă și căptușit cu faianță, utilizat la spălarea, respectiv la concentrarea cărbunilor. [Pr.: re-o-] – Reo- + spălător.

DOOM

!reospălătór (re-os-pă-/-o-spă-) s. n., pl. reospălătoáre

reostat
REOSTÁT, reostate, s. n. Aparat care servește la reglarea intensității curentului electric din circuite. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéostat.

DOOM

!reostát (re-os-tat/-o-stat) s. n., pl. reostáte

reostat
REOSTÁT s.n. Aparat pentru modificarea intensității curentului într-un circuit electric. [Pron. re-o-, pl. -te, -turi. / < fr. rhéostat, cf. gr. rhéos – curent, statos – care stă].

reostate
REOSTÁT, reostate, s. n. Aparat care servește la reglarea intensității curentului electric din circuite. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéostat.

DOOM

!reostát (re-os-tat/-o-stat) s. n., pl. reostáte

reostatele
REOSTÁT, reostate, s. n. Aparat care servește la reglarea intensității curentului electric din circuite. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéostat.

DOOM

!reostát (re-os-tat/-o-stat) s. n., pl. reostáte

reostatelor
REOSTÁT, reostate, s. n. Aparat care servește la reglarea intensității curentului electric din circuite. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéostat.

DOOM

!reostát (re-os-tat/-o-stat) s. n., pl. reostáte

reostatic
REOSTÁTIC, -Ă, reostatici, -ce, adj. Referitor la reostat, de reostat. [Pr.: re-o-] – Reostat + suf. -ic.

DOOM

*reostátic (re-os-/-o-sta-) adj. m., pl. reostátici; f. reostátică, pl. reostátice

reostatica
REOSTÁTIC, -Ă, reostatici, -ce, adj. Referitor la reostat, de reostat. [Pr.: re-o-] – Reostat + suf. -ic.

DOOM

*reostátic (re-os-/-o-sta-) adj. m., pl. reostátici; f. reostátică, pl. reostátice

reostatice
REOSTÁTIC, -Ă, reostatici, -ce, adj. Referitor la reostat, de reostat. [Pr.: re-o-] – Reostat + suf. -ic.

DOOM

*reostátic (re-os-/-o-sta-) adj. m., pl. reostátici; f. reostátică, pl. reostátice

reostaticei
REOSTÁTIC, -Ă, reostatici, -ce, adj. Referitor la reostat, de reostat. [Pr.: re-o-] – Reostat + suf. -ic.

DOOM

*reostátic (re-os-/-o-sta-) adj. m., pl. reostátici; f. reostátică, pl. reostátice

reostaticele
REOSTÁTIC, -Ă, reostatici, -ce, adj. Referitor la reostat, de reostat. [Pr.: re-o-] – Reostat + suf. -ic.

DOOM

*reostátic (re-os-/-o-sta-) adj. m., pl. reostátici; f. reostátică, pl. reostátice

reostaticelor
REOSTÁTIC, -Ă, reostatici, -ce, adj. Referitor la reostat, de reostat. [Pr.: re-o-] – Reostat + suf. -ic.

DOOM

*reostátic (re-os-/-o-sta-) adj. m., pl. reostátici; f. reostátică, pl. reostátice

reostatici
REOSTÁTIC, -Ă, reostatici, -ce, adj. Referitor la reostat, de reostat. [Pr.: re-o-] – Reostat + suf. -ic.

DOOM

*reostátic (re-os-/-o-sta-) adj. m., pl. reostátici; f. reostátică, pl. reostátice

reostaticii
REOSTÁTIC, -Ă, reostatici, -ce, adj. Referitor la reostat, de reostat. [Pr.: re-o-] – Reostat + suf. -ic.

DOOM

*reostátic (re-os-/-o-sta-) adj. m., pl. reostátici; f. reostátică, pl. reostátice

reostaticilor
REOSTÁTIC, -Ă, reostatici, -ce, adj. Referitor la reostat, de reostat. [Pr.: re-o-] – Reostat + suf. -ic.

DOOM

*reostátic (re-os-/-o-sta-) adj. m., pl. reostátici; f. reostátică, pl. reostátice

reostaticul
REOSTÁTIC, -Ă, reostatici, -ce, adj. Referitor la reostat, de reostat. [Pr.: re-o-] – Reostat + suf. -ic.

DOOM

*reostátic (re-os-/-o-sta-) adj. m., pl. reostátici; f. reostátică, pl. reostátice

reostaticului
REOSTÁTIC, -Ă, reostatici, -ce, adj. Referitor la reostat, de reostat. [Pr.: re-o-] – Reostat + suf. -ic.

DOOM

*reostátic (re-os-/-o-sta-) adj. m., pl. reostátici; f. reostátică, pl. reostátice

reostatul
REOSTÁT, reostate, s. n. Aparat care servește la reglarea intensității curentului electric din circuite. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéostat.

DOOM

!reostát (re-os-tat/-o-stat) s. n., pl. reostáte

reostatului
REOSTÁT, reostate, s. n. Aparat care servește la reglarea intensității curentului electric din circuite. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéostat.

DOOM

!reostát (re-os-tat/-o-stat) s. n., pl. reostáte

reostricțiune
REOSTRICȚIÚNE, reostricțiuni, s. f. Contracție transversală a unui fascicul de purtători de sarcină electrică, datorită forțelor exercitate de câmpul magnetic propriu [Pr.: re-o-stric-ți-u-] – Din fr. reostriction.

DOOM

!reostricțiúne (re-os-tric-ți-u-/-o-stric-) s. f., g.-d. art. reostricțiúnii; pl. reostricțiúni

reostricțiunea
REOSTRICȚIÚNE, reostricțiuni, s. f. Contracție transversală a unui fascicul de purtători de sarcină electrică, datorită forțelor exercitate de câmpul magnetic propriu [Pr.: re-o-stric-ți-u-] – Din fr. reostriction.

DOOM

!reostricțiúne (re-os-tric-ți-u-/-o-stric-) s. f., g.-d. art. reostricțiúnii; pl. reostricțiúni

reostricțiuni
REOSTRICȚIÚNE, reostricțiuni, s. f. Contracție transversală a unui fascicul de purtători de sarcină electrică, datorită forțelor exercitate de câmpul magnetic propriu [Pr.: re-o-stric-ți-u-] – Din fr. reostriction.

DOOM

!reostricțiúne (re-os-tric-ți-u-/-o-stric-) s. f., g.-d. art. reostricțiúnii; pl. reostricțiúni

reostricțiunii
REOSTRICȚIÚNE, reostricțiuni, s. f. Contracție transversală a unui fascicul de purtători de sarcină electrică, datorită forțelor exercitate de câmpul magnetic propriu [Pr.: re-o-stric-ți-u-] – Din fr. reostriction.

DOOM

!reostricțiúne (re-os-tric-ți-u-/-o-stric-) s. f., g.-d. art. reostricțiúnii; pl. reostricțiúni

reostricțiunile
REOSTRICȚIÚNE, reostricțiuni, s. f. Contracție transversală a unui fascicul de purtători de sarcină electrică, datorită forțelor exercitate de câmpul magnetic propriu [Pr.: re-o-stric-ți-u-] – Din fr. reostriction.

DOOM

!reostricțiúne (re-os-tric-ți-u-/-o-stric-) s. f., g.-d. art. reostricțiúnii; pl. reostricțiúni

reostricțiunilor
REOSTRICȚIÚNE, reostricțiuni, s. f. Contracție transversală a unui fascicul de purtători de sarcină electrică, datorită forțelor exercitate de câmpul magnetic propriu [Pr.: re-o-stric-ți-u-] – Din fr. reostriction.

DOOM

!reostricțiúne (re-os-tric-ți-u-/-o-stric-) s. f., g.-d. art. reostricțiúnii; pl. reostricțiúni

reotaxic
REOTÁXIC, -Ă adj. Referitor la reotaxie. [Pron. re-o-. / < fr. rhéotaxique].

reotaxie
REOTAXÍE s.f. Reotropism. [Gen. -iei. / < fr. rhéotaxie, cf. gr. rheos – curent, taxis – ordine].

reotropism
REOTROPÍSM, reotropisme, s. n. Tropism propriu organismelor acvatice fixate, prin care ele iau o poziție determinată în raport cu curentul apei. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéotropisme.

DOOM

reotropísm (re-o-tro-) s. n., pl. reotropísme

reotropisme
REOTROPÍSM, reotropisme, s. n. Tropism propriu organismelor acvatice fixate, prin care ele iau o poziție determinată în raport cu curentul apei. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéotropisme.

DOOM

reotropísm (re-o-tro-) s. n., pl. reotropísme

reotropismele
REOTROPÍSM, reotropisme, s. n. Tropism propriu organismelor acvatice fixate, prin care ele iau o poziție determinată în raport cu curentul apei. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéotropisme.

DOOM

reotropísm (re-o-tro-) s. n., pl. reotropísme

reotropismelor
REOTROPÍSM, reotropisme, s. n. Tropism propriu organismelor acvatice fixate, prin care ele iau o poziție determinată în raport cu curentul apei. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéotropisme.

DOOM

reotropísm (re-o-tro-) s. n., pl. reotropísme

reotropismul
REOTROPÍSM, reotropisme, s. n. Tropism propriu organismelor acvatice fixate, prin care ele iau o poziție determinată în raport cu curentul apei. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéotropisme.

DOOM

reotropísm (re-o-tro-) s. n., pl. reotropísme

reotropismului
REOTROPÍSM, reotropisme, s. n. Tropism propriu organismelor acvatice fixate, prin care ele iau o poziție determinată în raport cu curentul apei. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéotropisme.

DOOM

reotropísm (re-o-tro-) s. n., pl. reotropísme

repagina
REPAGINÁ, repaginez, vb. I. Tranz. A reface o paginație (greșită). – Pref. re- + pagina.

DOOM

*repaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 repagineáză

repaginai
REPAGINÁ, repaginez, vb. I. Tranz. A reface o paginație (greșită). – Pref. re- + pagina.

DOOM

*repaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 repagineáză

repaginam
REPAGINÁ, repaginez, vb. I. Tranz. A reface o paginație (greșită). – Pref. re- + pagina.

DOOM

*repaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 repagineáză

repaginare
REPAGINÁ, repaginez, vb. I. Tranz. A reface o paginație (greșită). – Pref. re- + pagina.

DOOM

*repaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 repagineáză

repaginare
REPAGINÁRE, repaginări, s. f. Acțiunea de a repagina. – V. repagina.

repaginarea
REPAGINÁRE, repaginări, s. f. Acțiunea de a repagina. – V. repagina.

repaginară
REPAGINÁ, repaginez, vb. I. Tranz. A reface o paginație (greșită). – Pref. re- + pagina.

DOOM

*repaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 repagineáză

repaginarăm
REPAGINÁ, repaginez, vb. I. Tranz. A reface o paginație (greșită). – Pref. re- + pagina.

DOOM

*repaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 repagineáză

repaginarăți
REPAGINÁ, repaginez, vb. I. Tranz. A reface o paginație (greșită). – Pref. re- + pagina.

DOOM

*repaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 repagineáză

repaginase
REPAGINÁ, repaginez, vb. I. Tranz. A reface o paginație (greșită). – Pref. re- + pagina.

DOOM

*repaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 repagineáză

repaginasem
REPAGINÁ, repaginez, vb. I. Tranz. A reface o paginație (greșită). – Pref. re- + pagina.

DOOM

*repaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 repagineáză

repaginaseră
REPAGINÁ, repaginez, vb. I. Tranz. A reface o paginație (greșită). – Pref. re- + pagina.

DOOM

*repaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 repagineáză

repaginaserăm
REPAGINÁ, repaginez, vb. I. Tranz. A reface o paginație (greșită). – Pref. re- + pagina.

DOOM

*repaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 repagineáză

repaginaserăți
REPAGINÁ, repaginez, vb. I. Tranz. A reface o paginație (greșită). – Pref. re- + pagina.

DOOM

*repaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 repagineáză

repaginaseși
REPAGINÁ, repaginez, vb. I. Tranz. A reface o paginație (greșită). – Pref. re- + pagina.

DOOM

*repaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 repagineáză

repaginaseți
REPAGINÁ, repaginez, vb. I. Tranz. A reface o paginație (greșită). – Pref. re- + pagina.

DOOM

*repaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 repagineáză

repaginat
REPAGINÁ, repaginez, vb. I. Tranz. A reface o paginație (greșită). – Pref. re- + pagina.

DOOM

*repaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 repagineáză

repaginat
REPAGINÁT, -Ă, repaginați, -te, adj. (Despre texte) A cărui paginație a fost refăcută. – V. repagina.

repaginata
REPAGINÁT, -Ă, repaginați, -te, adj. (Despre texte) A cărui paginație a fost refăcută. – V. repagina.

repaginate
REPAGINÁT, -Ă, repaginați, -te, adj. (Despre texte) A cărui paginație a fost refăcută. – V. repagina.

repaginatei
REPAGINÁT, -Ă, repaginați, -te, adj. (Despre texte) A cărui paginație a fost refăcută. – V. repagina.

repaginatele
REPAGINÁT, -Ă, repaginați, -te, adj. (Despre texte) A cărui paginație a fost refăcută. – V. repagina.

repaginatelor
REPAGINÁT, -Ă, repaginați, -te, adj. (Despre texte) A cărui paginație a fost refăcută. – V. repagina.

repaginatul
REPAGINÁT, -Ă, repaginați, -te, adj. (Despre texte) A cărui paginație a fost refăcută. – V. repagina.

repaginatului
REPAGINÁT, -Ă, repaginați, -te, adj. (Despre texte) A cărui paginație a fost refăcută. – V. repagina.

repaginau
REPAGINÁ, repaginez, vb. I. Tranz. A reface o paginație (greșită). – Pref. re- + pagina.

DOOM

*repaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 repagineáză

repaginași
REPAGINÁ, repaginez, vb. I. Tranz. A reface o paginație (greșită). – Pref. re- + pagina.

DOOM

*repaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 repagineáză

repaginați
REPAGINÁ, repaginez, vb. I. Tranz. A reface o paginație (greșită). – Pref. re- + pagina.

DOOM

*repaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 repagineáză

repaginați
REPAGINÁT, -Ă, repaginați, -te, adj. (Despre texte) A cărui paginație a fost refăcută. – V. repagina.

repaginații
REPAGINÁT, -Ă, repaginați, -te, adj. (Despre texte) A cărui paginație a fost refăcută. – V. repagina.

repaginaților
REPAGINÁT, -Ă, repaginați, -te, adj. (Despre texte) A cărui paginație a fost refăcută. – V. repagina.

repaginează
REPAGINÁ, repaginez, vb. I. Tranz. A reface o paginație (greșită). – Pref. re- + pagina.

DOOM

*repaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 repagineáză

repaginez
REPAGINÁ, repaginez, vb. I. Tranz. A reface o paginație (greșită). – Pref. re- + pagina.

DOOM

*repaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 repagineáză

repagineze
REPAGINÁ, repaginez, vb. I. Tranz. A reface o paginație (greșită). – Pref. re- + pagina.

DOOM

*repaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 repagineáză

repaginezi
REPAGINÁ, repaginez, vb. I. Tranz. A reface o paginație (greșită). – Pref. re- + pagina.

DOOM

*repaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 repagineáză

repaginând
REPAGINÁ, repaginez, vb. I. Tranz. A reface o paginație (greșită). – Pref. re- + pagina.

DOOM

*repaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 repagineáză

repaginînd
REPAGINÁ, repaginez, vb. I. Tranz. A reface o paginație (greșită). – Pref. re- + pagina.

DOOM

*repaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 repagineáză

repaginări
REPAGINÁRE, repaginări, s. f. Acțiunea de a repagina. – V. repagina.

repaginării
REPAGINÁRE, repaginări, s. f. Acțiunea de a repagina. – V. repagina.

repaginările
REPAGINÁRE, repaginări, s. f. Acțiunea de a repagina. – V. repagina.

repaginărilor
REPAGINÁRE, repaginări, s. f. Acțiunea de a repagina. – V. repagina.

repandum
FLOCOȘÉL, flocoșei, s. m. Ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă de culoare ruginie, gălbuie sau alburie, prevăzută cu numeroși ghimpi pe partea inferioară (Hydnum repandum). – Flocos + suf. -el.

repantir
repántir (-ruri), s. n. – Cosițe, bucle purtate de femei pe față. Fr. repentir „căință”, cf. it. repentirs. Cuvînt înv. folosit de Negruzzi, lipsește din dicționare.

repaos
REPÁUS, repausuri, s. n. 1. Stare în care orice funcție sau activitate este temporar întreruptă și care are rolul de a reface capacitatea de muncă a organismului; odihnă, inactivitate. ♦ Suspendare temporară a unei activități, având rolul de a restabili capacitatea de muncă a unui organ sau a întregului organism. 2. (Fig.) Stare a unui corp ale cărui puncte nu își modifică poziția în raport cu un sistem de referință. 3. (Fil.) Moment integrant al mișcării, având în raport cu acesta un caracter relativ și condiționând stabilirea relativă a lucrurilor. 4. (Biol.; în sintagma) Repaus mamar = perioada dintre încheierea unei lactații și următoarea fătare a vacilor și a oilor. [Pr.: -pa-us. – Var.: repáos s. n.] – Lat. *repausum.

DOOM

repáus (-pa-us) s. n., pl. repáusuri

repar
REPARÁ, repár, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; (pop.) a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.] – Din fr. réparer, lat. reparare.

DOOM

repará (a ~) vb., ind. prez. 3 repáră

repara
REPARÁ, repár, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; (pop.) a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.] – Din fr. réparer, lat. reparare.

DOOM

repará (a ~) vb., ind. prez. 3 repáră

reparabil
REPARÁBIL, -Ă, reparabili, -e, adj. Care poate fi reparat; fig. care poate fi îndreptat, corectat. – Din fr. réparable, lat. reparabilis.

DOOM

reparábil adj. m., pl. reparábili; f. reparábilă, pl. reparábile

reparabila
REPARÁBIL, -Ă, reparabili, -e, adj. Care poate fi reparat; fig. care poate fi îndreptat, corectat. – Din fr. réparable, lat. reparabilis.

DOOM

reparábil adj. m., pl. reparábili; f. reparábilă, pl. reparábile

reparabile
REPARÁBIL, -Ă, reparabili, -e, adj. Care poate fi reparat; fig. care poate fi îndreptat, corectat. – Din fr. réparable, lat. reparabilis.

DOOM

reparábil adj. m., pl. reparábili; f. reparábilă, pl. reparábile

reparabilei
REPARÁBIL, -Ă, reparabili, -e, adj. Care poate fi reparat; fig. care poate fi îndreptat, corectat. – Din fr. réparable, lat. reparabilis.

DOOM

reparábil adj. m., pl. reparábili; f. reparábilă, pl. reparábile

reparabilele
REPARÁBIL, -Ă, reparabili, -e, adj. Care poate fi reparat; fig. care poate fi îndreptat, corectat. – Din fr. réparable, lat. reparabilis.

DOOM

reparábil adj. m., pl. reparábili; f. reparábilă, pl. reparábile

reparabilelor
REPARÁBIL, -Ă, reparabili, -e, adj. Care poate fi reparat; fig. care poate fi îndreptat, corectat. – Din fr. réparable, lat. reparabilis.

DOOM

reparábil adj. m., pl. reparábili; f. reparábilă, pl. reparábile

reparabili
REPARÁBIL, -Ă, reparabili, -e, adj. Care poate fi reparat; fig. care poate fi îndreptat, corectat. – Din fr. réparable, lat. reparabilis.

DOOM

reparábil adj. m., pl. reparábili; f. reparábilă, pl. reparábile

reparabilii
REPARÁBIL, -Ă, reparabili, -e, adj. Care poate fi reparat; fig. care poate fi îndreptat, corectat. – Din fr. réparable, lat. reparabilis.

DOOM

reparábil adj. m., pl. reparábili; f. reparábilă, pl. reparábile

reparabililor
REPARÁBIL, -Ă, reparabili, -e, adj. Care poate fi reparat; fig. care poate fi îndreptat, corectat. – Din fr. réparable, lat. reparabilis.

DOOM

reparábil adj. m., pl. reparábili; f. reparábilă, pl. reparábile

reparabilul
REPARÁBIL, -Ă, reparabili, -e, adj. Care poate fi reparat; fig. care poate fi îndreptat, corectat. – Din fr. réparable, lat. reparabilis.

DOOM

reparábil adj. m., pl. reparábili; f. reparábilă, pl. reparábile

reparabilului
REPARÁBIL, -Ă, reparabili, -e, adj. Care poate fi reparat; fig. care poate fi îndreptat, corectat. – Din fr. réparable, lat. reparabilis.

DOOM

reparábil adj. m., pl. reparábili; f. reparábilă, pl. reparábile

reparai
REPARÁ, repár, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; (pop.) a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.] – Din fr. réparer, lat. reparare.

DOOM

repará (a ~) vb., ind. prez. 3 repáră

reparam
REPARÁ, repár, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; (pop.) a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.] – Din fr. réparer, lat. reparare.

DOOM

repará (a ~) vb., ind. prez. 3 repáră

reparare
REPARÁ, repár, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; (pop.) a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.] – Din fr. réparer, lat. reparare.

DOOM

repará (a ~) vb., ind. prez. 3 repáră

reparare
REPARÁRE, reparări, s. f. Acțiunea de a repara și rezultatul ei; reparat. – V. repara.

DOOM

reparáre s. f., g.-d. art. reparắrii; pl. reparắri

repararea
REPARÁRE, reparări, s. f. Acțiunea de a repara și rezultatul ei; reparat. – V. repara.

DOOM

reparáre s. f., g.-d. art. reparắrii; pl. reparắri

reparară
REPARÁ, repár, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; (pop.) a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.] – Din fr. réparer, lat. reparare.

DOOM

repará (a ~) vb., ind. prez. 3 repáră

repararăm
REPARÁ, repár, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; (pop.) a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.] – Din fr. réparer, lat. reparare.

DOOM

repará (a ~) vb., ind. prez. 3 repáră

repararăți
REPARÁ, repár, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; (pop.) a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.] – Din fr. réparer, lat. reparare.

DOOM

repará (a ~) vb., ind. prez. 3 repáră

reparase
REPARÁ, repár, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; (pop.) a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.] – Din fr. réparer, lat. reparare.

DOOM

repará (a ~) vb., ind. prez. 3 repáră

reparasem
REPARÁ, repár, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; (pop.) a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.] – Din fr. réparer, lat. reparare.

DOOM

repará (a ~) vb., ind. prez. 3 repáră

reparaseră
REPARÁ, repár, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; (pop.) a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.] – Din fr. réparer, lat. reparare.

DOOM

repará (a ~) vb., ind. prez. 3 repáră

reparaserăm
REPARÁ, repár, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; (pop.) a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.] – Din fr. réparer, lat. reparare.

DOOM

repará (a ~) vb., ind. prez. 3 repáră

reparaserăți
REPARÁ, repár, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; (pop.) a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.] – Din fr. réparer, lat. reparare.

DOOM

repará (a ~) vb., ind. prez. 3 repáră

reparaseși
REPARÁ, repár, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; (pop.) a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.] – Din fr. réparer, lat. reparare.

DOOM

repará (a ~) vb., ind. prez. 3 repáră

reparaseți
REPARÁ, repár, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; (pop.) a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.] – Din fr. réparer, lat. reparare.

DOOM

repará (a ~) vb., ind. prez. 3 repáră

reparat
REPARÁ, repár, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; (pop.) a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.] – Din fr. réparer, lat. reparare.

DOOM

repará (a ~) vb., ind. prez. 3 repáră

reparat
REPARÁT², -Ă, reparați, -te, adj. 1. Care poate fi folosit din nou fiindcă a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); recondiționat, (pop.) dres² (1). 2. Fig. Îndreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre stricăciuni, insulte etc.) Pentru care s-au plătit daune. – V. repara.

reparat
REPARÁT¹ s. n. Faptul de a repara; reparare. – V. repara.

DOOM

reparát s. n.

reparata
REPARÁT², -Ă, reparați, -te, adj. 1. Care poate fi folosit din nou fiindcă a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); recondiționat, (pop.) dres² (1). 2. Fig. Îndreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre stricăciuni, insulte etc.) Pentru care s-au plătit daune. – V. repara.

reparate
REPARÁT², -Ă, reparați, -te, adj. 1. Care poate fi folosit din nou fiindcă a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); recondiționat, (pop.) dres² (1). 2. Fig. Îndreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre stricăciuni, insulte etc.) Pentru care s-au plătit daune. – V. repara.

reparatei
REPARÁT², -Ă, reparați, -te, adj. 1. Care poate fi folosit din nou fiindcă a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); recondiționat, (pop.) dres² (1). 2. Fig. Îndreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre stricăciuni, insulte etc.) Pentru care s-au plătit daune. – V. repara.

reparatele
REPARÁT², -Ă, reparați, -te, adj. 1. Care poate fi folosit din nou fiindcă a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); recondiționat, (pop.) dres² (1). 2. Fig. Îndreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre stricăciuni, insulte etc.) Pentru care s-au plătit daune. – V. repara.

reparatelor
REPARÁT², -Ă, reparați, -te, adj. 1. Care poate fi folosit din nou fiindcă a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); recondiționat, (pop.) dres² (1). 2. Fig. Îndreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre stricăciuni, insulte etc.) Pentru care s-au plătit daune. – V. repara.

reparatoare
REPARATÓR, -OÁRE, reparatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care repară, reparatoriu; p. ext. care înviorează, întremează. ♦ (Jur.) Care acoperă o pagubă. – Din fr. réparateur.

DOOM

*reparatór² s. m., pl. reparatóri

reparatoarea
REPARATÓR, -OÁRE, reparatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care repară, reparatoriu; p. ext. care înviorează, întremează. ♦ (Jur.) Care acoperă o pagubă. – Din fr. réparateur.

DOOM

*reparatór² s. m., pl. reparatóri

reparatoarei
REPARATÓR, -OÁRE, reparatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care repară, reparatoriu; p. ext. care înviorează, întremează. ♦ (Jur.) Care acoperă o pagubă. – Din fr. réparateur.

DOOM

*reparatór² s. m., pl. reparatóri

reparatoarele
REPARATÓR, -OÁRE, reparatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care repară, reparatoriu; p. ext. care înviorează, întremează. ♦ (Jur.) Care acoperă o pagubă. – Din fr. réparateur.

DOOM

*reparatór² s. m., pl. reparatóri

reparatoarelor
REPARATÓR, -OÁRE, reparatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care repară, reparatoriu; p. ext. care înviorează, întremează. ♦ (Jur.) Care acoperă o pagubă. – Din fr. réparateur.

DOOM

*reparatór² s. m., pl. reparatóri

reparator
REPARATÓR, -OÁRE, reparatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care repară, reparatoriu; p. ext. care înviorează, întremează. ♦ (Jur.) Care acoperă o pagubă. – Din fr. réparateur.

DOOM

*reparatór² s. m., pl. reparatóri

reparatori
REPARATÓR, -OÁRE, reparatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care repară, reparatoriu; p. ext. care înviorează, întremează. ♦ (Jur.) Care acoperă o pagubă. – Din fr. réparateur.

DOOM

*reparatór² s. m., pl. reparatóri

reparatoria
REPARATÓRIU, -IE, reparatorii, adj. Reparator. – Din fr. réparatoire.

DOOM

reparatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. reparatórie (-ri-e); pl. m. și f. reparatórii

reparatorie
REPARATÓRIU, -IE, reparatorii, adj. Reparator. – Din fr. réparatoire.

DOOM

reparatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. reparatórie (-ri-e); pl. m. și f. reparatórii

reparatoriei
REPARATÓRIU, -IE, reparatorii, adj. Reparator. – Din fr. réparatoire.

DOOM

reparatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. reparatórie (-ri-e); pl. m. și f. reparatórii

reparatorii
REPARATÓR, -OÁRE, reparatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care repară, reparatoriu; p. ext. care înviorează, întremează. ♦ (Jur.) Care acoperă o pagubă. – Din fr. réparateur.

DOOM

*reparatór² s. m., pl. reparatóri

reparatorii
REPARATÓRIU, -IE, reparatorii, adj. Reparator. – Din fr. réparatoire.

DOOM

reparatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. reparatórie (-ri-e); pl. m. și f. reparatórii

reparatoriii
REPARATÓRIU, -IE, reparatorii, adj. Reparator. – Din fr. réparatoire.

DOOM

reparatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. reparatórie (-ri-e); pl. m. și f. reparatórii

reparatoriile
REPARATÓRIU, -IE, reparatorii, adj. Reparator. – Din fr. réparatoire.

DOOM

reparatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. reparatórie (-ri-e); pl. m. și f. reparatórii

reparatoriilor
REPARATÓRIU, -IE, reparatorii, adj. Reparator. – Din fr. réparatoire.

DOOM

reparatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. reparatórie (-ri-e); pl. m. și f. reparatórii

reparatorilor
REPARATÓR, -OÁRE, reparatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care repară, reparatoriu; p. ext. care înviorează, întremează. ♦ (Jur.) Care acoperă o pagubă. – Din fr. réparateur.

DOOM

*reparatór² s. m., pl. reparatóri

reparatoriu
REPARATÓRIU, -IE, reparatorii, adj. Reparator. – Din fr. réparatoire.

DOOM

reparatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. reparatórie (-ri-e); pl. m. și f. reparatórii

reparatoriul
REPARATÓRIU, -IE, reparatorii, adj. Reparator. – Din fr. réparatoire.

DOOM

reparatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. reparatórie (-ri-e); pl. m. și f. reparatórii

reparatoriului
REPARATÓRIU, -IE, reparatorii, adj. Reparator. – Din fr. réparatoire.

DOOM

reparatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. reparatórie (-ri-e); pl. m. și f. reparatórii

reparatorul
REPARATÓR, -OÁRE, reparatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care repară, reparatoriu; p. ext. care înviorează, întremează. ♦ (Jur.) Care acoperă o pagubă. – Din fr. réparateur.

DOOM

*reparatór² s. m., pl. reparatóri

reparatorului
REPARATÓR, -OÁRE, reparatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care repară, reparatoriu; p. ext. care înviorează, întremează. ♦ (Jur.) Care acoperă o pagubă. – Din fr. réparateur.

DOOM

*reparatór² s. m., pl. reparatóri

reparatul
REPARÁT², -Ă, reparați, -te, adj. 1. Care poate fi folosit din nou fiindcă a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); recondiționat, (pop.) dres² (1). 2. Fig. Îndreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre stricăciuni, insulte etc.) Pentru care s-au plătit daune. – V. repara.

reparatului
REPARÁT², -Ă, reparați, -te, adj. 1. Care poate fi folosit din nou fiindcă a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); recondiționat, (pop.) dres² (1). 2. Fig. Îndreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre stricăciuni, insulte etc.) Pentru care s-au plătit daune. – V. repara.

reparau
REPARÁ, repár, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; (pop.) a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.] – Din fr. réparer, lat. reparare.

DOOM

repará (a ~) vb., ind. prez. 3 repáră

reparași
REPARÁ, repár, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; (pop.) a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.] – Din fr. réparer, lat. reparare.

DOOM

repará (a ~) vb., ind. prez. 3 repáră

reparați
REPARÁ, repár, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; (pop.) a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.] – Din fr. réparer, lat. reparare.

DOOM

repará (a ~) vb., ind. prez. 3 repáră

reparați
REPARÁT², -Ă, reparați, -te, adj. 1. Care poate fi folosit din nou fiindcă a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); recondiționat, (pop.) dres² (1). 2. Fig. Îndreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre stricăciuni, insulte etc.) Pentru care s-au plătit daune. – V. repara.

reparația
REPARAȚIÚNE s. f. v. reparație.

DOOM

reparáție (-ți-e) s. f., art. reparáția (-ți-a), g.-d. art. reparáției; pl. reparáții, art. reparáțiile (-ți-i-)

reparație
REPARAȚIÚNE s. f. v. reparație.

DOOM

reparáție (-ți-e) s. f., art. reparáția (-ți-a), g.-d. art. reparáției; pl. reparáții, art. reparáțiile (-ți-i-)

reparației
REPARAȚIÚNE s. f. v. reparație.

DOOM

reparáție (-ți-e) s. f., art. reparáția (-ți-a), g.-d. art. reparáției; pl. reparáții, art. reparáțiile (-ți-i-)

reparații
REPARÁT², -Ă, reparați, -te, adj. 1. Care poate fi folosit din nou fiindcă a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); recondiționat, (pop.) dres² (1). 2. Fig. Îndreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre stricăciuni, insulte etc.) Pentru care s-au plătit daune. – V. repara.

reparații
REPARAȚIÚNE s. f. v. reparație.

DOOM

reparáție (-ți-e) s. f., art. reparáția (-ți-a), g.-d. art. reparáției; pl. reparáții, art. reparáțiile (-ți-i-)

reparațiile
REPARAȚIÚNE s. f. v. reparație.

DOOM

reparáție (-ți-e) s. f., art. reparáția (-ți-a), g.-d. art. reparáției; pl. reparáții, art. reparáțiile (-ți-i-)

reparațiilor
REPARAȚIÚNE s. f. v. reparație.

DOOM

reparáție (-ți-e) s. f., art. reparáția (-ți-a), g.-d. art. reparáției; pl. reparáții, art. reparáțiile (-ți-i-)

reparaților
REPARÁT², -Ă, reparați, -te, adj. 1. Care poate fi folosit din nou fiindcă a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); recondiționat, (pop.) dres² (1). 2. Fig. Îndreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre stricăciuni, insulte etc.) Pentru care s-au plătit daune. – V. repara.

reparațiune
REPARAȚIÚNE s. f. v. reparație.

DOOM

reparáție (-ți-e) s. f., art. reparáția (-ți-a), g.-d. art. reparáției; pl. reparáții, art. reparáțiile (-ți-i-)

repare
REPARÁ, repár, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; (pop.) a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.] – Din fr. réparer, lat. reparare.

DOOM

repará (a ~) vb., ind. prez. 3 repáră

repari
REPARÁ, repár, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; (pop.) a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.] – Din fr. réparer, lat. reparare.

DOOM

repará (a ~) vb., ind. prez. 3 repáră

repartitoare
REPARTITÓR, repartitoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se poate face schimbarea legăturilor dintre liniile exterioare și cele interioare ale unei centrale telefonice. – Din fr. répartiteur.

DOOM

repartitór (dispozitiv) s. n., pl. repartitoáre

repartitoarele
REPARTITÓR, repartitoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se poate face schimbarea legăturilor dintre liniile exterioare și cele interioare ale unei centrale telefonice. – Din fr. répartiteur.

DOOM

repartitór (dispozitiv) s. n., pl. repartitoáre

repartitoarelor
REPARTITÓR, repartitoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se poate face schimbarea legăturilor dintre liniile exterioare și cele interioare ale unei centrale telefonice. – Din fr. répartiteur.

DOOM

repartitór (dispozitiv) s. n., pl. repartitoáre

repartitor
REPARTITÓR, repartitoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se poate face schimbarea legăturilor dintre liniile exterioare și cele interioare ale unei centrale telefonice. – Din fr. répartiteur.

DOOM

repartitór (dispozitiv) s. n., pl. repartitoáre

repartitorul
REPARTITÓR, repartitoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se poate face schimbarea legăturilor dintre liniile exterioare și cele interioare ale unei centrale telefonice. – Din fr. répartiteur.

DOOM

repartitór (dispozitiv) s. n., pl. repartitoáre

repartitorului
REPARTITÓR, repartitoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se poate face schimbarea legăturilor dintre liniile exterioare și cele interioare ale unei centrale telefonice. – Din fr. répartiteur.

DOOM

repartitór (dispozitiv) s. n., pl. repartitoáre

repartiza
REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir.

DOOM

repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză

repartizai
REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir.

DOOM

repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză

repartizam
REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir.

DOOM

repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză

repartizare
REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir.

DOOM

repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză

repartizare
REPARTIZÁRE, repartizări, s. f. 1. Acțiunea de a repartiza și rezultatul ei. 2. (În sintagmele) Repartizare a cheltuielilor = distribuire a cheltuielilor indirecte de producție asupra costurilor produselor, a lucrărilor executate și a serviciilor prestate. – V. repartiza.

DOOM

repartizáre s. f., g.-d. art. repartizắrii; pl. repartizắri

repartizarea
REPARTIZÁRE, repartizări, s. f. 1. Acțiunea de a repartiza și rezultatul ei. 2. (În sintagmele) Repartizare a cheltuielilor = distribuire a cheltuielilor indirecte de producție asupra costurilor produselor, a lucrărilor executate și a serviciilor prestate. – V. repartiza.

DOOM

repartizáre s. f., g.-d. art. repartizắrii; pl. repartizắri

repartizară
REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir.

DOOM

repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză

repartizarăm
REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir.

DOOM

repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză

repartizarăți
REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir.

DOOM

repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză

repartizase
REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir.

DOOM

repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză

repartizasem
REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir.

DOOM

repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză

repartizaseră
REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir.

DOOM

repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză

repartizaserăm
REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir.

DOOM

repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză

repartizaserăți
REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir.

DOOM

repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză

repartizaseși
REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir.

DOOM

repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză

repartizaseți
REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir.

DOOM

repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză

repartizat
REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir.

DOOM

repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză

repartizat
REPARTIZÁT, -Ă, repartizați, -te, adj. Împărțit, distribuit. – V. repartiza.

repartizata
REPARTIZÁT, -Ă, repartizați, -te, adj. Împărțit, distribuit. – V. repartiza.

repartizate
REPARTIZÁT, -Ă, repartizați, -te, adj. Împărțit, distribuit. – V. repartiza.

repartizatei
REPARTIZÁT, -Ă, repartizați, -te, adj. Împărțit, distribuit. – V. repartiza.

repartizatele
REPARTIZÁT, -Ă, repartizați, -te, adj. Împărțit, distribuit. – V. repartiza.

repartizatelor
REPARTIZÁT, -Ă, repartizați, -te, adj. Împărțit, distribuit. – V. repartiza.

repartizator
REPARTIZATÓR, repartizatoare, s. n. (Tehn.) Distribuitor (2). – Repartiza + suf. -tor.

repartizatul
REPARTIZÁT, -Ă, repartizați, -te, adj. Împărțit, distribuit. – V. repartiza.

repartizatului
REPARTIZÁT, -Ă, repartizați, -te, adj. Împărțit, distribuit. – V. repartiza.

repartizau
REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir.

DOOM

repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză

repartizași
REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir.

DOOM

repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză

repartizați
REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir.

DOOM

repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză

repartizați
REPARTIZÁT, -Ă, repartizați, -te, adj. Împărțit, distribuit. – V. repartiza.

repartizații
REPARTIZÁT, -Ă, repartizați, -te, adj. Împărțit, distribuit. – V. repartiza.

repartizaților
REPARTIZÁT, -Ă, repartizați, -te, adj. Împărțit, distribuit. – V. repartiza.

repartizează
REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir.

DOOM

repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză

repartizez
REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir.

DOOM

repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză

repartizeze
REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir.

DOOM

repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză

repartizezi
REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir.

DOOM

repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză

repartizoare
REPARTIZÓR, repartizoare, s. n. (Tehn.) Distribuitor. – Repartiza + suf. -or.

DOOM

repartizór (distribuitor) s. n., pl. repartizoáre

repartizoarele
REPARTIZÓR, repartizoare, s. n. (Tehn.) Distribuitor. – Repartiza + suf. -or.

DOOM

repartizór (distribuitor) s. n., pl. repartizoáre

repartizoarelor
REPARTIZÓR, repartizoare, s. n. (Tehn.) Distribuitor. – Repartiza + suf. -or.

DOOM

repartizór (distribuitor) s. n., pl. repartizoáre

repartizor
REPARTIZÓR, repartizoare, s. n. (Tehn.) Distribuitor. – Repartiza + suf. -or.

DOOM

repartizór (distribuitor) s. n., pl. repartizoáre

repartizorul
REPARTIZÓR, repartizoare, s. n. (Tehn.) Distribuitor. – Repartiza + suf. -or.

DOOM

repartizór (distribuitor) s. n., pl. repartizoáre

repartizorului
REPARTIZÓR, repartizoare, s. n. (Tehn.) Distribuitor. – Repartiza + suf. -or.

DOOM

repartizór (distribuitor) s. n., pl. repartizoáre

repartizând
REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir.

DOOM

repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză

repartizînd
REPARTIZÁ, repartizez, vb. I. Tranz. A împărți, a distribui ceva (după anumite norme). – După fr. répartir.

DOOM

repartizá (a ~) vb., ind. prez. 3 repartizeáză

repartizări
REPARTIZÁRE, repartizări, s. f. 1. Acțiunea de a repartiza și rezultatul ei. 2. (În sintagmele) Repartizare a cheltuielilor = distribuire a cheltuielilor indirecte de producție asupra costurilor produselor, a lucrărilor executate și a serviciilor prestate. – V. repartiza.

DOOM

repartizáre s. f., g.-d. art. repartizắrii; pl. repartizắri

repartizării
REPARTIZÁRE, repartizări, s. f. 1. Acțiunea de a repartiza și rezultatul ei. 2. (În sintagmele) Repartizare a cheltuielilor = distribuire a cheltuielilor indirecte de producție asupra costurilor produselor, a lucrărilor executate și a serviciilor prestate. – V. repartiza.

DOOM

repartizáre s. f., g.-d. art. repartizắrii; pl. repartizắri

repartizările
REPARTIZÁRE, repartizări, s. f. 1. Acțiunea de a repartiza și rezultatul ei. 2. (În sintagmele) Repartizare a cheltuielilor = distribuire a cheltuielilor indirecte de producție asupra costurilor produselor, a lucrărilor executate și a serviciilor prestate. – V. repartiza.

DOOM

repartizáre s. f., g.-d. art. repartizắrii; pl. repartizắri

repartizărilor
REPARTIZÁRE, repartizări, s. f. 1. Acțiunea de a repartiza și rezultatul ei. 2. (În sintagmele) Repartizare a cheltuielilor = distribuire a cheltuielilor indirecte de producție asupra costurilor produselor, a lucrărilor executate și a serviciilor prestate. – V. repartiza.

DOOM

repartizáre s. f., g.-d. art. repartizắrii; pl. repartizắri

repartiția
REPARTÍȚIE, repartiții, s. f. Distribuire, împărțire, repartizare. – Din fr. répartition.

DOOM

repartíție (-ți-e) s. f., art. repartíția (-ți-a), g.-d. art. repartíției; pl. repartíții, art. repartíțiile (-ți-i-)

repartiție
REPARTÍȚIE, repartiții, s. f. Distribuire, împărțire, repartizare. – Din fr. répartition.

DOOM

repartíție (-ți-e) s. f., art. repartíția (-ți-a), g.-d. art. repartíției; pl. repartíții, art. repartíțiile (-ți-i-)

repartiției
REPARTÍȚIE, repartiții, s. f. Distribuire, împărțire, repartizare. – Din fr. répartition.

DOOM

repartíție (-ți-e) s. f., art. repartíția (-ți-a), g.-d. art. repartíției; pl. repartíții, art. repartíțiile (-ți-i-)

repartiții
REPARTÍȚIE, repartiții, s. f. Distribuire, împărțire, repartizare. – Din fr. répartition.

DOOM

repartíție (-ți-e) s. f., art. repartíția (-ți-a), g.-d. art. repartíției; pl. repartíții, art. repartíțiile (-ți-i-)

repartițiile
REPARTÍȚIE, repartiții, s. f. Distribuire, împărțire, repartizare. – Din fr. répartition.

DOOM

repartíție (-ți-e) s. f., art. repartíția (-ți-a), g.-d. art. repartíției; pl. repartíții, art. repartíțiile (-ți-i-)

repartițiilor
REPARTÍȚIE, repartiții, s. f. Distribuire, împărțire, repartizare. – Din fr. répartition.

DOOM

repartíție (-ți-e) s. f., art. repartíția (-ți-a), g.-d. art. repartíției; pl. repartíții, art. repartíțiile (-ți-i-)

repartiționist
REPARTIȚIONÍST, -Ă adj. Teorie repartiționistă = teorie antiștiințifică care susție că clasele sociale s-ar deosebi, în esență, numai după sursa venitului. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].

repartiționista
REPARTIȚIONÍST, -Ă adj. Teorie repartiționistă = teorie antiștiințifică care susție că clasele sociale s-ar deosebi, în esență, numai după sursa venitului. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].

repartiționiste
REPARTIȚIONÍST, -Ă adj. Teorie repartiționistă = teorie antiștiințifică care susție că clasele sociale s-ar deosebi, în esență, numai după sursa venitului. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].

repartiționistei
REPARTIȚIONÍST, -Ă adj. Teorie repartiționistă = teorie antiștiințifică care susție că clasele sociale s-ar deosebi, în esență, numai după sursa venitului. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].

repartiționistele
REPARTIȚIONÍST, -Ă adj. Teorie repartiționistă = teorie antiștiințifică care susție că clasele sociale s-ar deosebi, în esență, numai după sursa venitului. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].

repartiționistelor
REPARTIȚIONÍST, -Ă adj. Teorie repartiționistă = teorie antiștiințifică care susție că clasele sociale s-ar deosebi, în esență, numai după sursa venitului. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].

repartiționistul
REPARTIȚIONÍST, -Ă adj. Teorie repartiționistă = teorie antiștiințifică care susție că clasele sociale s-ar deosebi, în esență, numai după sursa venitului. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].

repartiționistului
REPARTIȚIONÍST, -Ă adj. Teorie repartiționistă = teorie antiștiințifică care susție că clasele sociale s-ar deosebi, în esență, numai după sursa venitului. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].

repartiționiști
REPARTIȚIONÍST, -Ă adj. Teorie repartiționistă = teorie antiștiințifică care susție că clasele sociale s-ar deosebi, în esență, numai după sursa venitului. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].

repartiționiștii
REPARTIȚIONÍST, -Ă adj. Teorie repartiționistă = teorie antiștiințifică care susție că clasele sociale s-ar deosebi, în esență, numai după sursa venitului. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].

repartiționiștilor
REPARTIȚIONÍST, -Ă adj. Teorie repartiționistă = teorie antiștiințifică care susție că clasele sociale s-ar deosebi, în esență, numai după sursa venitului. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].

repartițiune
REPARTIȚIÚNE s.f. v. repartiție.

reparând
REPARÁ, repár, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; (pop.) a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.] – Din fr. réparer, lat. reparare.

DOOM

repará (a ~) vb., ind. prez. 3 repáră

reparînd
REPARÁ, repár, vb. I. Tranz. 1. A face propriu pentru folosire, a reface, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcționare; (pop.) a drege. ♦ A cârpi. 2. Fig. A îndrepta, a corecta. ♦ (Rar) A înlocui, a compensa. ♦ (Jur.) A acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă etc.] – Din fr. réparer, lat. reparare.

DOOM

repará (a ~) vb., ind. prez. 3 repáră

reparări
REPARÁRE, reparări, s. f. Acțiunea de a repara și rezultatul ei; reparat. – V. repara.

DOOM

reparáre s. f., g.-d. art. reparắrii; pl. reparắri

reparării
REPARÁRE, reparări, s. f. Acțiunea de a repara și rezultatul ei; reparat. – V. repara.

DOOM

reparáre s. f., g.-d. art. reparắrii; pl. reparắri

reparările
REPARÁRE, reparări, s. f. Acțiunea de a repara și rezultatul ei; reparat. – V. repara.

DOOM

reparáre s. f., g.-d. art. reparắrii; pl. reparắri

reparărilor
REPARÁRE, reparări, s. f. Acțiunea de a repara și rezultatul ei; reparat. – V. repara.

DOOM

reparáre s. f., g.-d. art. reparắrii; pl. reparắri

repasa
REPASÁ, repasez, vb. I. Tranz. (Text.) A revizui țesăturile sau tricoturile și a retușa greșelile de țesătură sau de tricotaj. – Din fr. repasser.

DOOM

*repasá (a ~) vb., ind. prez. 3 repaseáză

repasai
REPASÁ, repasez, vb. I. Tranz. (Text.) A revizui țesăturile sau tricoturile și a retușa greșelile de țesătură sau de tricotaj. – Din fr. repasser.

DOOM

*repasá (a ~) vb., ind. prez. 3 repaseáză

repasam
REPASÁ, repasez, vb. I. Tranz. (Text.) A revizui țesăturile sau tricoturile și a retușa greșelile de țesătură sau de tricotaj. – Din fr. repasser.

DOOM

*repasá (a ~) vb., ind. prez. 3 repaseáză

repasare
REPASÁ, repasez, vb. I. Tranz. (Text.) A revizui țesăturile sau tricoturile și a retușa greșelile de țesătură sau de tricotaj. – Din fr. repasser.

DOOM

*repasá (a ~) vb., ind. prez. 3 repaseáză

repasare
REPASÁRE, repasări, s. f. Revizuirea și retușarea țesăturilor sau a tricoturilor, efectuate cu ajutorul unui ac, al unei pensete sau al unei mașini speciale, la o masă translucidă luminată de dedesubt. – După fr. repasser.

DOOM

repasáre s. f., g.-d. art. repasắrii; pl. repasắri

repasarea
REPASÁRE, repasări, s. f. Revizuirea și retușarea țesăturilor sau a tricoturilor, efectuate cu ajutorul unui ac, al unei pensete sau al unei mașini speciale, la o masă translucidă luminată de dedesubt. – După fr. repasser.

DOOM

repasáre s. f., g.-d. art. repasắrii; pl. repasắri

repasară
REPASÁ, repasez, vb. I. Tranz. (Text.) A revizui țesăturile sau tricoturile și a retușa greșelile de țesătură sau de tricotaj. – Din fr. repasser.

DOOM

*repasá (a ~) vb., ind. prez. 3 repaseáză

repasarăm
REPASÁ, repasez, vb. I. Tranz. (Text.) A revizui țesăturile sau tricoturile și a retușa greșelile de țesătură sau de tricotaj. – Din fr. repasser.

DOOM

*repasá (a ~) vb., ind. prez. 3 repaseáză

repasarăți
REPASÁ, repasez, vb. I. Tranz. (Text.) A revizui țesăturile sau tricoturile și a retușa greșelile de țesătură sau de tricotaj. – Din fr. repasser.

DOOM

*repasá (a ~) vb., ind. prez. 3 repaseáză

repasase
REPASÁ, repasez, vb. I. Tranz. (Text.) A revizui țesăturile sau tricoturile și a retușa greșelile de țesătură sau de tricotaj. – Din fr. repasser.

DOOM

*repasá (a ~) vb., ind. prez. 3 repaseáză

repasasem
REPASÁ, repasez, vb. I. Tranz. (Text.) A revizui țesăturile sau tricoturile și a retușa greșelile de țesătură sau de tricotaj. – Din fr. repasser.

DOOM

*repasá (a ~) vb., ind. prez. 3 repaseáză

repasaseră
REPASÁ, repasez, vb. I. Tranz. (Text.) A revizui țesăturile sau tricoturile și a retușa greșelile de țesătură sau de tricotaj. – Din fr. repasser.

DOOM

*repasá (a ~) vb., ind. prez. 3 repaseáză

repasaserăm
REPASÁ, repasez, vb. I. Tranz. (Text.) A revizui țesăturile sau tricoturile și a retușa greșelile de țesătură sau de tricotaj. – Din fr. repasser.

DOOM

*repasá (a ~) vb., ind. prez. 3 repaseáză

repasaserăți
REPASÁ, repasez, vb. I. Tranz. (Text.) A revizui țesăturile sau tricoturile și a retușa greșelile de țesătură sau de tricotaj. – Din fr. repasser.

DOOM

*repasá (a ~) vb., ind. prez. 3 repaseáză

repasaseși
REPASÁ, repasez, vb. I. Tranz. (Text.) A revizui țesăturile sau tricoturile și a retușa greșelile de țesătură sau de tricotaj. – Din fr. repasser.

DOOM

*repasá (a ~) vb., ind. prez. 3 repaseáză

repasaseți
REPASÁ, repasez, vb. I. Tranz. (Text.) A revizui țesăturile sau tricoturile și a retușa greșelile de țesătură sau de tricotaj. – Din fr. repasser.

DOOM

*repasá (a ~) vb., ind. prez. 3 repaseáză

repasat
REPASÁ, repasez, vb. I. Tranz. (Text.) A revizui țesăturile sau tricoturile și a retușa greșelile de țesătură sau de tricotaj. – Din fr. repasser.

DOOM

*repasá (a ~) vb., ind. prez. 3 repaseáză

repasat
REPASÁT, -Ă, repasați, -te, adj. (Despre țesături, tricoturi) Care a fost revizuit și reparat. – V. repasa.

repasata
REPASÁT, -Ă, repasați, -te, adj. (Despre țesături, tricoturi) Care a fost revizuit și reparat. – V. repasa.

repasate
REPASÁT, -Ă, repasați, -te, adj. (Despre țesături, tricoturi) Care a fost revizuit și reparat. – V. repasa.

repasatei
REPASÁT, -Ă, repasați, -te, adj. (Despre țesături, tricoturi) Care a fost revizuit și reparat. – V. repasa.

repasatele
REPASÁT, -Ă, repasați, -te, adj. (Despre țesături, tricoturi) Care a fost revizuit și reparat. – V. repasa.

repasatelor
REPASÁT, -Ă, repasați, -te, adj. (Despre țesături, tricoturi) Care a fost revizuit și reparat. – V. repasa.

repasatoare
REPASATOÁRE, repasatoare, s. f. Muncitoare care execută lucrări de repasare. – Repasa + suf. -toare.

repasatoarea
REPASATOÁRE, repasatoare, s. f. Muncitoare care execută lucrări de repasare. – Repasa + suf. -toare.

repasatoarei
REPASATOÁRE, repasatoare, s. f. Muncitoare care execută lucrări de repasare. – Repasa + suf. -toare.

repasatoarele
REPASATOÁRE, repasatoare, s. f. Muncitoare care execută lucrări de repasare. – Repasa + suf. -toare.

repasatoarelor
REPASATOÁRE, repasatoare, s. f. Muncitoare care execută lucrări de repasare. – Repasa + suf. -toare.

repasatul
REPASÁT, -Ă, repasați, -te, adj. (Despre țesături, tricoturi) Care a fost revizuit și reparat. – V. repasa.

repasatului
REPASÁT, -Ă, repasați, -te, adj. (Despre țesături, tricoturi) Care a fost revizuit și reparat. – V. repasa.

repasau
REPASÁ, repasez, vb. I. Tranz. (Text.) A revizui țesăturile sau tricoturile și a retușa greșelile de țesătură sau de tricotaj. – Din fr. repasser.

DOOM

*repasá (a ~) vb., ind. prez. 3 repaseáză

repasași
REPASÁ, repasez, vb. I. Tranz. (Text.) A revizui țesăturile sau tricoturile și a retușa greșelile de țesătură sau de tricotaj. – Din fr. repasser.

DOOM

*repasá (a ~) vb., ind. prez. 3 repaseáză

repasați
REPASÁ, repasez, vb. I. Tranz. (Text.) A revizui țesăturile sau tricoturile și a retușa greșelile de țesătură sau de tricotaj. – Din fr. repasser.

DOOM

*repasá (a ~) vb., ind. prez. 3 repaseáză

repasați
REPASÁT, -Ă, repasați, -te, adj. (Despre țesături, tricoturi) Care a fost revizuit și reparat. – V. repasa.

repasații
REPASÁT, -Ă, repasați, -te, adj. (Despre țesături, tricoturi) Care a fost revizuit și reparat. – V. repasa.

repasaților
REPASÁT, -Ă, repasați, -te, adj. (Despre țesături, tricoturi) Care a fost revizuit și reparat. – V. repasa.

repasează
REPASÁ, repasez, vb. I. Tranz. (Text.) A revizui țesăturile sau tricoturile și a retușa greșelile de țesătură sau de tricotaj. – Din fr. repasser.

DOOM

*repasá (a ~) vb., ind. prez. 3 repaseáză

repasez
REPASÁ, repasez, vb. I. Tranz. (Text.) A revizui țesăturile sau tricoturile și a retușa greșelile de țesătură sau de tricotaj. – Din fr. repasser.

DOOM

*repasá (a ~) vb., ind. prez. 3 repaseáză

repaseze
REPASÁ, repasez, vb. I. Tranz. (Text.) A revizui țesăturile sau tricoturile și a retușa greșelile de țesătură sau de tricotaj. – Din fr. repasser.

DOOM

*repasá (a ~) vb., ind. prez. 3 repaseáză

repasezi
REPASÁ, repasez, vb. I. Tranz. (Text.) A revizui țesăturile sau tricoturile și a retușa greșelile de țesătură sau de tricotaj. – Din fr. repasser.

DOOM

*repasá (a ~) vb., ind. prez. 3 repaseáză

repasând
REPASÁ, repasez, vb. I. Tranz. (Text.) A revizui țesăturile sau tricoturile și a retușa greșelile de țesătură sau de tricotaj. – Din fr. repasser.

DOOM

*repasá (a ~) vb., ind. prez. 3 repaseáză

repasînd
REPASÁ, repasez, vb. I. Tranz. (Text.) A revizui țesăturile sau tricoturile și a retușa greșelile de țesătură sau de tricotaj. – Din fr. repasser.

DOOM

*repasá (a ~) vb., ind. prez. 3 repaseáză

repasări
REPASÁRE, repasări, s. f. Revizuirea și retușarea țesăturilor sau a tricoturilor, efectuate cu ajutorul unui ac, al unei pensete sau al unei mașini speciale, la o masă translucidă luminată de dedesubt. – După fr. repasser.

DOOM

repasáre s. f., g.-d. art. repasắrii; pl. repasắri

repasării
REPASÁRE, repasări, s. f. Revizuirea și retușarea țesăturilor sau a tricoturilor, efectuate cu ajutorul unui ac, al unei pensete sau al unei mașini speciale, la o masă translucidă luminată de dedesubt. – După fr. repasser.

DOOM

repasáre s. f., g.-d. art. repasắrii; pl. repasắri

repasările
REPASÁRE, repasări, s. f. Revizuirea și retușarea țesăturilor sau a tricoturilor, efectuate cu ajutorul unui ac, al unei pensete sau al unei mașini speciale, la o masă translucidă luminată de dedesubt. – După fr. repasser.

DOOM

repasáre s. f., g.-d. art. repasắrii; pl. repasắri

repasărilor
REPASÁRE, repasări, s. f. Revizuirea și retușarea țesăturilor sau a tricoturilor, efectuate cu ajutorul unui ac, al unei pensete sau al unei mașini speciale, la o masă translucidă luminată de dedesubt. – După fr. repasser.

DOOM

repasáre s. f., g.-d. art. repasắrii; pl. repasắri

repatria
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

DOOM

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repatriai
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

DOOM

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repatriam
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

DOOM

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repatriară
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

DOOM

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repatriarăm
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

DOOM

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repatriarăți
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

DOOM

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repatriase
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

DOOM

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repatriasem
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

DOOM

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repatriaseră
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

DOOM

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repatriaserăm
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

DOOM

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repatriaserăți
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

DOOM

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repatriaseși
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

DOOM

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repatriaseți
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

DOOM

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repatriat
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

DOOM

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repatriat
REPATRIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a reîntors în patrie după o absență îndelungată. [Pron. -tri-at. / cf. fr. repatrié].

repatriat
REPATRIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a reîntors în patrie după o absență îndelungată. [Pron. -tri-at. / cf. fr. repatrié].

repatriata
REPATRIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a reîntors în patrie după o absență îndelungată. [Pron. -tri-at. / cf. fr. repatrié].

repatriata
REPATRIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a reîntors în patrie după o absență îndelungată. [Pron. -tri-at. / cf. fr. repatrié].

repatriate
REPATRIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a reîntors în patrie după o absență îndelungată. [Pron. -tri-at. / cf. fr. repatrié].

repatriate
REPATRIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a reîntors în patrie după o absență îndelungată. [Pron. -tri-at. / cf. fr. repatrié].

repatriatei
REPATRIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a reîntors în patrie după o absență îndelungată. [Pron. -tri-at. / cf. fr. repatrié].

repatriatei
REPATRIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a reîntors în patrie după o absență îndelungată. [Pron. -tri-at. / cf. fr. repatrié].

repatriatele
REPATRIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a reîntors în patrie după o absență îndelungată. [Pron. -tri-at. / cf. fr. repatrié].

repatriatele
REPATRIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a reîntors în patrie după o absență îndelungată. [Pron. -tri-at. / cf. fr. repatrié].

repatriatelor
REPATRIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a reîntors în patrie după o absență îndelungată. [Pron. -tri-at. / cf. fr. repatrié].

repatriatelor
REPATRIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a reîntors în patrie după o absență îndelungată. [Pron. -tri-at. / cf. fr. repatrié].

repatriatul
REPATRIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a reîntors în patrie după o absență îndelungată. [Pron. -tri-at. / cf. fr. repatrié].

repatriatul
REPATRIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a reîntors în patrie după o absență îndelungată. [Pron. -tri-at. / cf. fr. repatrié].

repatriatului
REPATRIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a reîntors în patrie după o absență îndelungată. [Pron. -tri-at. / cf. fr. repatrié].

repatriatului
REPATRIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a reîntors în patrie după o absență îndelungată. [Pron. -tri-at. / cf. fr. repatrié].

repatriau
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

DOOM

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repatriază
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

DOOM

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repatriași
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

DOOM

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repatriați
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

DOOM

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repatriați
REPATRIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a reîntors în patrie după o absență îndelungată. [Pron. -tri-at. / cf. fr. repatrié].

repatriați
REPATRIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a reîntors în patrie după o absență îndelungată. [Pron. -tri-at. / cf. fr. repatrié].

repatriații
REPATRIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a reîntors în patrie după o absență îndelungată. [Pron. -tri-at. / cf. fr. repatrié].

repatriații
REPATRIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a reîntors în patrie după o absență îndelungată. [Pron. -tri-at. / cf. fr. repatrié].

repatriaților
REPATRIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a reîntors în patrie după o absență îndelungată. [Pron. -tri-at. / cf. fr. repatrié].

repatriaților
REPATRIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a reîntors în patrie după o absență îndelungată. [Pron. -tri-at. / cf. fr. repatrié].

repatrie
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

DOOM

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repatriem
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

DOOM

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repatriere
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

DOOM

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repatriere
REPATRIÉRE, repatrieri, s. f. Acțiunea de a (se) repatria și rezultatul ei. [Pr.: -tri-e-] – V. repatria.

DOOM

repatriére (-pa-tri-e-) s. f., g.-d. art. repatriérii; pl. repatriéri

repatrierea
REPATRIÉRE, repatrieri, s. f. Acțiunea de a (se) repatria și rezultatul ei. [Pr.: -tri-e-] – V. repatria.

DOOM

repatriére (-pa-tri-e-) s. f., g.-d. art. repatriérii; pl. repatriéri

repatrieri
REPATRIÉRE, repatrieri, s. f. Acțiunea de a (se) repatria și rezultatul ei. [Pr.: -tri-e-] – V. repatria.

DOOM

repatriére (-pa-tri-e-) s. f., g.-d. art. repatriérii; pl. repatriéri

repatrierii
REPATRIÉRE, repatrieri, s. f. Acțiunea de a (se) repatria și rezultatul ei. [Pr.: -tri-e-] – V. repatria.

DOOM

repatriére (-pa-tri-e-) s. f., g.-d. art. repatriérii; pl. repatriéri

repatrierile
REPATRIÉRE, repatrieri, s. f. Acțiunea de a (se) repatria și rezultatul ei. [Pr.: -tri-e-] – V. repatria.

DOOM

repatriére (-pa-tri-e-) s. f., g.-d. art. repatriérii; pl. repatriéri

repatrierilor
REPATRIÉRE, repatrieri, s. f. Acțiunea de a (se) repatria și rezultatul ei. [Pr.: -tri-e-] – V. repatria.

DOOM

repatriére (-pa-tri-e-) s. f., g.-d. art. repatriérii; pl. repatriéri

repatriez
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

DOOM

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repatrieze
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

DOOM

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repatriezi
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

DOOM

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repatriind
REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

DOOM

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repaus
REPÁUS, repausuri, s. n. 1. Stare în care orice funcție sau activitate este temporar întreruptă și care are rolul de a reface capacitatea de muncă a organismului; odihnă, inactivitate. ♦ Suspendare temporară a unei activități, având rolul de a restabili capacitatea de muncă a unui organ sau a întregului organism. 2. (Fig.) Stare a unui corp ale cărui puncte nu își modifică poziția în raport cu un sistem de referință. 3. (Fil.) Moment integrant al mișcării, având în raport cu acesta un caracter relativ și condiționând stabilirea relativă a lucrurilor. 4. (Biol.; în sintagma) Repaus mamar = perioada dintre încheierea unei lactații și următoarea fătare a vacilor și a oilor. [Pr.: -pa-us. – Var.: repáos s. n.] – Lat. *repausum.

DOOM

repáus (-pa-us) s. n., pl. repáusuri

repausul
REPÁUS, repausuri, s. n. 1. Stare în care orice funcție sau activitate este temporar întreruptă și care are rolul de a reface capacitatea de muncă a organismului; odihnă, inactivitate. ♦ Suspendare temporară a unei activități, având rolul de a restabili capacitatea de muncă a unui organ sau a întregului organism. 2. (Fig.) Stare a unui corp ale cărui puncte nu își modifică poziția în raport cu un sistem de referință. 3. (Fil.) Moment integrant al mișcării, având în raport cu acesta un caracter relativ și condiționând stabilirea relativă a lucrurilor. 4. (Biol.; în sintagma) Repaus mamar = perioada dintre încheierea unei lactații și următoarea fătare a vacilor și a oilor. [Pr.: -pa-us. – Var.: repáos s. n.] – Lat. *repausum.

DOOM

repáus (-pa-us) s. n., pl. repáusuri

repausului
REPÁUS, repausuri, s. n. 1. Stare în care orice funcție sau activitate este temporar întreruptă și care are rolul de a reface capacitatea de muncă a organismului; odihnă, inactivitate. ♦ Suspendare temporară a unei activități, având rolul de a restabili capacitatea de muncă a unui organ sau a întregului organism. 2. (Fig.) Stare a unui corp ale cărui puncte nu își modifică poziția în raport cu un sistem de referință. 3. (Fil.) Moment integrant al mișcării, având în raport cu acesta un caracter relativ și condiționând stabilirea relativă a lucrurilor. 4. (Biol.; în sintagma) Repaus mamar = perioada dintre încheierea unei lactații și următoarea fătare a vacilor și a oilor. [Pr.: -pa-us. – Var.: repáos s. n.] – Lat. *repausum.

DOOM

repáus (-pa-us) s. n., pl. repáusuri

repausuri
REPÁUS, repausuri, s. n. 1. Stare în care orice funcție sau activitate este temporar întreruptă și care are rolul de a reface capacitatea de muncă a organismului; odihnă, inactivitate. ♦ Suspendare temporară a unei activități, având rolul de a restabili capacitatea de muncă a unui organ sau a întregului organism. 2. (Fig.) Stare a unui corp ale cărui puncte nu își modifică poziția în raport cu un sistem de referință. 3. (Fil.) Moment integrant al mișcării, având în raport cu acesta un caracter relativ și condiționând stabilirea relativă a lucrurilor. 4. (Biol.; în sintagma) Repaus mamar = perioada dintre încheierea unei lactații și următoarea fătare a vacilor și a oilor. [Pr.: -pa-us. – Var.: repáos s. n.] – Lat. *repausum.

DOOM

repáus (-pa-us) s. n., pl. repáusuri

repausurile
REPÁUS, repausuri, s. n. 1. Stare în care orice funcție sau activitate este temporar întreruptă și care are rolul de a reface capacitatea de muncă a organismului; odihnă, inactivitate. ♦ Suspendare temporară a unei activități, având rolul de a restabili capacitatea de muncă a unui organ sau a întregului organism. 2. (Fig.) Stare a unui corp ale cărui puncte nu își modifică poziția în raport cu un sistem de referință. 3. (Fil.) Moment integrant al mișcării, având în raport cu acesta un caracter relativ și condiționând stabilirea relativă a lucrurilor. 4. (Biol.; în sintagma) Repaus mamar = perioada dintre încheierea unei lactații și următoarea fătare a vacilor și a oilor. [Pr.: -pa-us. – Var.: repáos s. n.] – Lat. *repausum.

DOOM

repáus (-pa-us) s. n., pl. repáusuri

repausurilor
REPÁUS, repausuri, s. n. 1. Stare în care orice funcție sau activitate este temporar întreruptă și care are rolul de a reface capacitatea de muncă a organismului; odihnă, inactivitate. ♦ Suspendare temporară a unei activități, având rolul de a restabili capacitatea de muncă a unui organ sau a întregului organism. 2. (Fig.) Stare a unui corp ale cărui puncte nu își modifică poziția în raport cu un sistem de referință. 3. (Fil.) Moment integrant al mișcării, având în raport cu acesta un caracter relativ și condiționând stabilirea relativă a lucrurilor. 4. (Biol.; în sintagma) Repaus mamar = perioada dintre încheierea unei lactații și următoarea fătare a vacilor și a oilor. [Pr.: -pa-us. – Var.: repáos s. n.] – Lat. *repausum.

DOOM

repáus (-pa-us) s. n., pl. repáusuri

repauza
REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

DOOM

repauzá (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzeáză

repauzai
REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

DOOM

repauzá (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzeáză

repauzam
REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

DOOM

repauzá (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzeáză

repauzare
REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

DOOM

repauzá (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzeáză

repauzare
REPAUZÁRE, repauzări, s. f. Acțiunea de a (se) repauza și rezultatul ei. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

DOOM

repauzáre (-pa-u-) s. f., g.-d. art. repauzắrii; pl. repauzắri

repauzarea
REPAUZÁRE, repauzări, s. f. Acțiunea de a (se) repauza și rezultatul ei. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

DOOM

repauzáre (-pa-u-) s. f., g.-d. art. repauzắrii; pl. repauzắri

repauzară
REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

DOOM

repauzá (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzeáză

repauzarăm
REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

DOOM

repauzá (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzeáză

repauzarăți
REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

DOOM

repauzá (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzeáză

repauzase
REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

DOOM

repauzá (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzeáză

repauzasem
REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

DOOM

repauzá (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzeáză

repauzaseră
REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

DOOM

repauzá (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzeáză

repauzaserăm
REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

DOOM

repauzá (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzeáză

repauzaserăți
REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

DOOM

repauzá (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzeáză

repauzaseși
REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

DOOM

repauzá (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzeáză

repauzaseți
REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

DOOM

repauzá (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzeáză

repauzat
REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

DOOM

repauzá (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzeáză

repauzat
REPAUZÁT, -Ă, repauzați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Odihnit. 2. S. m. și f. (Livr.) Decedat. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

repauzat
REPAUZÁT, -Ă, repauzați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Odihnit. 2. S. m. și f. (Livr.) Decedat. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

repauzata
REPAUZÁT, -Ă, repauzați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Odihnit. 2. S. m. și f. (Livr.) Decedat. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

repauzata
REPAUZÁT, -Ă, repauzați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Odihnit. 2. S. m. și f. (Livr.) Decedat. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

repauzate
REPAUZÁT, -Ă, repauzați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Odihnit. 2. S. m. și f. (Livr.) Decedat. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

repauzate
REPAUZÁT, -Ă, repauzați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Odihnit. 2. S. m. și f. (Livr.) Decedat. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

repauzatei
REPAUZÁT, -Ă, repauzați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Odihnit. 2. S. m. și f. (Livr.) Decedat. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

repauzatei
REPAUZÁT, -Ă, repauzați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Odihnit. 2. S. m. și f. (Livr.) Decedat. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

repauzatele
REPAUZÁT, -Ă, repauzați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Odihnit. 2. S. m. și f. (Livr.) Decedat. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

repauzatele
REPAUZÁT, -Ă, repauzați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Odihnit. 2. S. m. și f. (Livr.) Decedat. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

repauzatelor
REPAUZÁT, -Ă, repauzați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Odihnit. 2. S. m. și f. (Livr.) Decedat. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

repauzatelor
REPAUZÁT, -Ă, repauzați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Odihnit. 2. S. m. și f. (Livr.) Decedat. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

repauzatul
REPAUZÁT, -Ă, repauzați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Odihnit. 2. S. m. și f. (Livr.) Decedat. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

repauzatul
REPAUZÁT, -Ă, repauzați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Odihnit. 2. S. m. și f. (Livr.) Decedat. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

repauzatului
REPAUZÁT, -Ă, repauzați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Odihnit. 2. S. m. și f. (Livr.) Decedat. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

repauzatului
REPAUZÁT, -Ă, repauzați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Odihnit. 2. S. m. și f. (Livr.) Decedat. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

repauzau
REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

DOOM

repauzá (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzeáză

repauzași
REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

DOOM

repauzá (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzeáză

repauzați
REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

DOOM

repauzá (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzeáză

repauzați
REPAUZÁT, -Ă, repauzați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Odihnit. 2. S. m. și f. (Livr.) Decedat. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

repauzați
REPAUZÁT, -Ă, repauzați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Odihnit. 2. S. m. și f. (Livr.) Decedat. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

repauzații
REPAUZÁT, -Ă, repauzați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Odihnit. 2. S. m. și f. (Livr.) Decedat. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

repauzații
REPAUZÁT, -Ă, repauzați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Odihnit. 2. S. m. și f. (Livr.) Decedat. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

repauzaților
REPAUZÁT, -Ă, repauzați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Odihnit. 2. S. m. și f. (Livr.) Decedat. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

repauzaților
REPAUZÁT, -Ă, repauzați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Odihnit. 2. S. m. și f. (Livr.) Decedat. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

repauzează
REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

DOOM

repauzá (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzeáză

repauzez
REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

DOOM

repauzá (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzeáză

repauzeze
REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

DOOM

repauzá (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzeáză

repauzezi
REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

DOOM

repauzá (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzeáză

repauzând
REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

DOOM

repauzá (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzeáză

repauzînd
REPAUZÁ, repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.

DOOM

repauzá (a ~) (-pa-u-) vb., ind. prez. 3 repauzeáză

repauzări
REPAUZÁRE, repauzări, s. f. Acțiunea de a (se) repauza și rezultatul ei. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

DOOM

repauzáre (-pa-u-) s. f., g.-d. art. repauzắrii; pl. repauzắri

repauzării
REPAUZÁRE, repauzări, s. f. Acțiunea de a (se) repauza și rezultatul ei. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

DOOM

repauzáre (-pa-u-) s. f., g.-d. art. repauzắrii; pl. repauzắri

repauzările
REPAUZÁRE, repauzări, s. f. Acțiunea de a (se) repauza și rezultatul ei. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

DOOM

repauzáre (-pa-u-) s. f., g.-d. art. repauzắrii; pl. repauzắri

repauzărilor
REPAUZÁRE, repauzări, s. f. Acțiunea de a (se) repauza și rezultatul ei. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.

DOOM

repauzáre (-pa-u-) s. f., g.-d. art. repauzắrii; pl. repauzắri

repava
REPAVÁ vb. I. tr. A pava din nou. [Cf. fr. repaver].

repavare
REPAVÁRE s.f. Acțiunea de a repava și rezultatul ei. [< repava].

repavat
REPAVÁ vb. I. tr. A pava din nou. [Cf. fr. repaver].

repeadă
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repează
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

reped
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repede
RÉPEDE, repezi, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre mișcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; p. ext. (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece (pentru cineva) cu repeziciune. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Iute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ◊ Loc. adv. Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat, f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (Cicindela campestris). 2. (Despre ploaie, vânt etc.) Intens, puternic (și de scurtă durată). 3. (Despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt. 4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp. II. Adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ Îndată, imediat; deodată, brusc. ◊ Expr. Repede-repejor = îndată, fără întârziere. 2. Devreme, de timpuriu; prea curând. – Lat. rapidus, rapide.

DOOM

répede³ s. f., g.-d. art. répezii; pl. répezi

repede
RÉPEDE, repezi, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre mișcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; p. ext. (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece (pentru cineva) cu repeziciune. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Iute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ◊ Loc. adv. Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat, f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (Cicindela campestris). 2. (Despre ploaie, vânt etc.) Intens, puternic (și de scurtă durată). 3. (Despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt. 4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp. II. Adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ Îndată, imediat; deodată, brusc. ◊ Expr. Repede-repejor = îndată, fără întârziere. 2. Devreme, de timpuriu; prea curând. – Lat. rapidus, rapide.

DOOM

répede³ s. f., g.-d. art. répezii; pl. répezi

repede
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repedea
RÉPEDE, repezi, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre mișcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; p. ext. (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece (pentru cineva) cu repeziciune. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Iute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ◊ Loc. adv. Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat, f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (Cicindela campestris). 2. (Despre ploaie, vânt etc.) Intens, puternic (și de scurtă durată). 3. (Despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt. 4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp. II. Adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ Îndată, imediat; deodată, brusc. ◊ Expr. Repede-repejor = îndată, fără întârziere. 2. Devreme, de timpuriu; prea curând. – Lat. rapidus, rapide.

DOOM

répede³ s. f., g.-d. art. répezii; pl. répezi

repedea
RÉPEDE, repezi, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre mișcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; p. ext. (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece (pentru cineva) cu repeziciune. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Iute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ◊ Loc. adv. Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat, f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (Cicindela campestris). 2. (Despre ploaie, vânt etc.) Intens, puternic (și de scurtă durată). 3. (Despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt. 4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp. II. Adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ Îndată, imediat; deodată, brusc. ◊ Expr. Repede-repejor = îndată, fără întârziere. 2. Devreme, de timpuriu; prea curând. – Lat. rapidus, rapide.

DOOM

répede³ s. f., g.-d. art. répezii; pl. répezi

repedele
RÉPEDE, repezi, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre mișcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; p. ext. (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece (pentru cineva) cu repeziciune. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Iute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ◊ Loc. adv. Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat, f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (Cicindela campestris). 2. (Despre ploaie, vânt etc.) Intens, puternic (și de scurtă durată). 3. (Despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt. 4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp. II. Adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ Îndată, imediat; deodată, brusc. ◊ Expr. Repede-repejor = îndată, fără întârziere. 2. Devreme, de timpuriu; prea curând. – Lat. rapidus, rapide.

DOOM

répede³ s. f., g.-d. art. répezii; pl. répezi

repedelui
RÉPEDE, repezi, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre mișcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; p. ext. (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece (pentru cineva) cu repeziciune. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Iute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ◊ Loc. adv. Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat, f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (Cicindela campestris). 2. (Despre ploaie, vânt etc.) Intens, puternic (și de scurtă durată). 3. (Despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt. 4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp. II. Adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ Îndată, imediat; deodată, brusc. ◊ Expr. Repede-repejor = îndată, fără întârziere. 2. Devreme, de timpuriu; prea curând. – Lat. rapidus, rapide.

DOOM

répede³ s. f., g.-d. art. répezii; pl. répezi

repegior
REPEJÓR adv. Diminutiv al lui repede. [Var.: repegiór adv.] – Repede + suf. -ior.

DOOM

repejór adv.

repegiune
REPEJÚNE s. f. (Învechit și regional) Repeziciune, iuțeală. Diomede în fugă urma repejunea Lăncii prin oastea din față. MURNU, I. 225. Ei trec în repejune pe rîuri fără punți. EMINESCU, O. I 98. – Variante: răpegiúne (CREANGĂ, P. 251), repegiúne (HOGAȘ, M. N. 222, ALECSANDRI, S. 11) s. f.

repeguș
REPEGÚȘ, repegușuri, s. n. Loc înclinat, coastă abruptă; povîrniș, pantă. Se află acolo un repeguș, un loc unde, ca un prag, albia Oltului se ridică spre suprafață, iar apele se urcă și ele, vînturîndu-și fiecare undă. BOGZA, C. O. 300.

repejor
REPEJÓR adv. Diminutiv al lui repede. [Var.: repegiór adv.] – Repede + suf. -ior.

DOOM

repejór adv.

repejune
REPEJÚNE, repejuni, s. f. (Înv.) Iuțeală, repeziciune. – Repede + suf. -iune.

DOOM

repejúne (înv.) s. f., g.-d. art. repejúnii; pl. repejúni

repejunea
REPEJÚNE, repejuni, s. f. (Înv.) Iuțeală, repeziciune. – Repede + suf. -iune.

DOOM

repejúne (înv.) s. f., g.-d. art. repejúnii; pl. repejúni

repejuni
REPEJÚNE, repejuni, s. f. (Înv.) Iuțeală, repeziciune. – Repede + suf. -iune.

DOOM

repejúne (înv.) s. f., g.-d. art. repejúnii; pl. repejúni

repejunii
REPEJÚNE, repejuni, s. f. (Înv.) Iuțeală, repeziciune. – Repede + suf. -iune.

DOOM

repejúne (înv.) s. f., g.-d. art. repejúnii; pl. repejúni

repejunile
REPEJÚNE, repejuni, s. f. (Înv.) Iuțeală, repeziciune. – Repede + suf. -iune.

DOOM

repejúne (înv.) s. f., g.-d. art. repejúnii; pl. repejúni

repejunilor
REPEJÚNE, repejuni, s. f. (Înv.) Iuțeală, repeziciune. – Repede + suf. -iune.

DOOM

repejúne (înv.) s. f., g.-d. art. repejúnii; pl. repejúni

repens
PIR s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu rizom târâtor, cu frunze liniare aspre și cu flori verzi, grupate în spice, care crește spontan, împiedicând dezvoltarea plantelor de cultură (Agropyrum repens). ◊ Pir pădureț = specie înaltă de pir, care ajunge până la 1 m, cu frunzele aspre, cenușii-verzui și cu spicul lung și subțire (Agropyrum caninum). – Din bg. pir.

repent
REPÉNT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care, în poziție normală, stă culcat pe pământ; târâtor. – Din lat. repens, -tis.

DOOM

repént adj. m., pl. repénți; f. repéntă, pl. repénte

repenta
REPÉNT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care, în poziție normală, stă culcat pe pământ; târâtor. – Din lat. repens, -tis.

DOOM

repént adj. m., pl. repénți; f. repéntă, pl. repénte

repente
REPÉNT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care, în poziție normală, stă culcat pe pământ; târâtor. – Din lat. repens, -tis.

DOOM

repént adj. m., pl. repénți; f. repéntă, pl. repénte

repentei
REPÉNT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care, în poziție normală, stă culcat pe pământ; târâtor. – Din lat. repens, -tis.

DOOM

repént adj. m., pl. repénți; f. repéntă, pl. repénte

repentele
REPÉNT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care, în poziție normală, stă culcat pe pământ; târâtor. – Din lat. repens, -tis.

DOOM

repént adj. m., pl. repénți; f. repéntă, pl. repénte

repentelor
REPÉNT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care, în poziție normală, stă culcat pe pământ; târâtor. – Din lat. repens, -tis.

DOOM

repént adj. m., pl. repénți; f. repéntă, pl. repénte

repentul
REPÉNT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care, în poziție normală, stă culcat pe pământ; târâtor. – Din lat. repens, -tis.

DOOM

repént adj. m., pl. repénți; f. repéntă, pl. repénte

repentului
REPÉNT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care, în poziție normală, stă culcat pe pământ; târâtor. – Din lat. repens, -tis.

DOOM

repént adj. m., pl. repénți; f. repéntă, pl. repénte

repenți
REPÉNT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care, în poziție normală, stă culcat pe pământ; târâtor. – Din lat. repens, -tis.

DOOM

repént adj. m., pl. repénți; f. repéntă, pl. repénte

repenții
REPÉNT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care, în poziție normală, stă culcat pe pământ; târâtor. – Din lat. repens, -tis.

DOOM

repént adj. m., pl. repénți; f. repéntă, pl. repénte

repenților
REPÉNT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care, în poziție normală, stă culcat pe pământ; târâtor. – Din lat. repens, -tis.

DOOM

repént adj. m., pl. repénți; f. repéntă, pl. repénte

reper
REPÉR, repere, s. n. 1. Corp sau sistem de corpuri la care se raportează poziția unui corp fix sau mobil; semn sau obiect care ușurează orientarea sau care permite recunoașterea unui sistem tehnic. 2. Fiecare dintre semnele (linie, punct, perforație etc.) trasate pe obiectele care trebuie asamblate pentru a identifica poziția lor corectă în ansamblu. ♦ Punct de reper = semn, indicație care servește la recunoașterea unui lucru, a unui loc etc. ♦ (Top.) Indicator de nivel servind la calcularea sau la verificarea altitudinii unui punct de pe teren. 3. (Tehn.) Mecanism, aparat de orientare. – Din fr. repère.

DOOM

repér s. n., pl. repére

repera
REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca repere (2); a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

DOOM

reperá (a ~) vb., ind. prez. 3 repereáză

reperabil
REPERÁBIL, -Ă adj. Care se poate repera. ♦ (Lingv.) Care poate fi întâlnit într-o frază corectă. [Cf. fr. repérable].

reperabila
REPERÁBIL, -Ă adj. Care se poate repera. ♦ (Lingv.) Care poate fi întâlnit într-o frază corectă. [Cf. fr. repérable].

reperabile
REPERÁBIL, -Ă adj. Care se poate repera. ♦ (Lingv.) Care poate fi întâlnit într-o frază corectă. [Cf. fr. repérable].

reperabilei
REPERÁBIL, -Ă adj. Care se poate repera. ♦ (Lingv.) Care poate fi întâlnit într-o frază corectă. [Cf. fr. repérable].

reperabilele
REPERÁBIL, -Ă adj. Care se poate repera. ♦ (Lingv.) Care poate fi întâlnit într-o frază corectă. [Cf. fr. repérable].

reperabilelor
REPERÁBIL, -Ă adj. Care se poate repera. ♦ (Lingv.) Care poate fi întâlnit într-o frază corectă. [Cf. fr. repérable].

reperabili
REPERÁBIL, -Ă adj. Care se poate repera. ♦ (Lingv.) Care poate fi întâlnit într-o frază corectă. [Cf. fr. repérable].

reperabilii
REPERÁBIL, -Ă adj. Care se poate repera. ♦ (Lingv.) Care poate fi întâlnit într-o frază corectă. [Cf. fr. repérable].

reperabililor
REPERÁBIL, -Ă adj. Care se poate repera. ♦ (Lingv.) Care poate fi întâlnit într-o frază corectă. [Cf. fr. repérable].

reperabilul
REPERÁBIL, -Ă adj. Care se poate repera. ♦ (Lingv.) Care poate fi întâlnit într-o frază corectă. [Cf. fr. repérable].

reperabilului
REPERÁBIL, -Ă adj. Care se poate repera. ♦ (Lingv.) Care poate fi întâlnit într-o frază corectă. [Cf. fr. repérable].

reperai
REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca repere (2); a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

DOOM

reperá (a ~) vb., ind. prez. 3 repereáză

reperaj
REPERÁJ, reperaje, s. n. Reperare. – Din fr. repérage.

DOOM

reperáj s. n., pl. reperáje

reperaje
REPERÁJ, reperaje, s. n. Reperare. – Din fr. repérage.

DOOM

reperáj s. n., pl. reperáje

reperajele
REPERÁJ, reperaje, s. n. Reperare. – Din fr. repérage.

DOOM

reperáj s. n., pl. reperáje

reperajelor
REPERÁJ, reperaje, s. n. Reperare. – Din fr. repérage.

DOOM

reperáj s. n., pl. reperáje

reperajul
REPERÁJ, reperaje, s. n. Reperare. – Din fr. repérage.

DOOM

reperáj s. n., pl. reperáje

reperajului
REPERÁJ, reperaje, s. n. Reperare. – Din fr. repérage.

DOOM

reperáj s. n., pl. reperáje

reperam
REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca repere (2); a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

DOOM

reperá (a ~) vb., ind. prez. 3 repereáză

reperare
REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca repere (2); a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

DOOM

reperá (a ~) vb., ind. prez. 3 repereáză

reperare
REPERÁRE, reperări, s. f. Acțiunea de a repera și rezultatul ei; reperaj. – V. repera.

DOOM

reperáre s. f., g.-d. art. reperắrii; pl. reperắri

reperarea
REPERÁRE, reperări, s. f. Acțiunea de a repera și rezultatul ei; reperaj. – V. repera.

DOOM

reperáre s. f., g.-d. art. reperắrii; pl. reperắri

reperară
REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca repere (2); a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

DOOM

reperá (a ~) vb., ind. prez. 3 repereáză

reperarăm
REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca repere (2); a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

DOOM

reperá (a ~) vb., ind. prez. 3 repereáză

reperarăți
REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca repere (2); a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

DOOM

reperá (a ~) vb., ind. prez. 3 repereáză

reperase
REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca repere (2); a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

DOOM

reperá (a ~) vb., ind. prez. 3 repereáză

reperasem
REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca repere (2); a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

DOOM

reperá (a ~) vb., ind. prez. 3 repereáză

reperaseră
REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca repere (2); a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

DOOM

reperá (a ~) vb., ind. prez. 3 repereáză

reperaserăm
REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca repere (2); a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

DOOM

reperá (a ~) vb., ind. prez. 3 repereáză

reperaserăți
REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca repere (2); a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

DOOM

reperá (a ~) vb., ind. prez. 3 repereáză

reperaseși
REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca repere (2); a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

DOOM

reperá (a ~) vb., ind. prez. 3 repereáză

reperaseți
REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca repere (2); a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

DOOM

reperá (a ~) vb., ind. prez. 3 repereáză

reperat
REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca repere (2); a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

DOOM

reperá (a ~) vb., ind. prez. 3 repereáză

reperat
REPERÁT, -Ă, reperați, -te, adj. Care a suferit acțiunea de reperare. – V. repera.

reperata
REPERÁT, -Ă, reperați, -te, adj. Care a suferit acțiunea de reperare. – V. repera.

reperate
REPERÁT, -Ă, reperați, -te, adj. Care a suferit acțiunea de reperare. – V. repera.

reperatei
REPERÁT, -Ă, reperați, -te, adj. Care a suferit acțiunea de reperare. – V. repera.

reperatele
REPERÁT, -Ă, reperați, -te, adj. Care a suferit acțiunea de reperare. – V. repera.

reperatelor
REPERÁT, -Ă, reperați, -te, adj. Care a suferit acțiunea de reperare. – V. repera.

reperatul
REPERÁT, -Ă, reperați, -te, adj. Care a suferit acțiunea de reperare. – V. repera.

reperatului
REPERÁT, -Ă, reperați, -te, adj. Care a suferit acțiunea de reperare. – V. repera.

reperau
REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca repere (2); a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

DOOM

reperá (a ~) vb., ind. prez. 3 repereáză

reperași
REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca repere (2); a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

DOOM

reperá (a ~) vb., ind. prez. 3 repereáză

reperați
REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca repere (2); a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

DOOM

reperá (a ~) vb., ind. prez. 3 repereáză

reperați
REPERÁT, -Ă, reperați, -te, adj. Care a suferit acțiunea de reperare. – V. repera.

reperații
REPERÁT, -Ă, reperați, -te, adj. Care a suferit acțiunea de reperare. – V. repera.

reperaților
REPERÁT, -Ă, reperați, -te, adj. Care a suferit acțiunea de reperare. – V. repera.

repercusiune
REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répercussion.

DOOM

repercusiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. repercusiúnii; pl. repercusiúni

repercusiunea
REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répercussion.

DOOM

repercusiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. repercusiúnii; pl. repercusiúni

repercusiuni
REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répercussion.

DOOM

repercusiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. repercusiúnii; pl. repercusiúni

repercusiunii
REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répercussion.

DOOM

repercusiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. repercusiúnii; pl. repercusiúni

repercusiunile
REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répercussion.

DOOM

repercusiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. repercusiúnii; pl. repercusiúni

repercusiunilor
REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répercussion.

DOOM

repercusiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. repercusiúnii; pl. repercusiúni

repercuta
REPERCUTÁ, pers. 3 repercutează, vb. I. Refl. 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce. 2. Fig. A avea urmări, consecințe; a-și manifesta indirect efectele. – Din fr. répercuter.

DOOM

repercutá (a ~) vb., ind. prez. 3 repercuteáză

repercutare
REPERCUTÁ, pers. 3 repercutează, vb. I. Refl. 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce. 2. Fig. A avea urmări, consecințe; a-și manifesta indirect efectele. – Din fr. répercuter.

DOOM

repercutá (a ~) vb., ind. prez. 3 repercuteáză

repercutare
REPERCUTÁRE, repercutări, s. f. Acțiunea de a se repercuta și rezultatul ei. – V. repercuta.

DOOM

repercutáre s. f., g.-d. art. repercutắrii; pl. repercutắri

repercutarea
REPERCUTÁRE, repercutări, s. f. Acțiunea de a se repercuta și rezultatul ei. – V. repercuta.

DOOM

repercutáre s. f., g.-d. art. repercutắrii; pl. repercutắri

repercutară
REPERCUTÁ, pers. 3 repercutează, vb. I. Refl. 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce. 2. Fig. A avea urmări, consecințe; a-și manifesta indirect efectele. – Din fr. répercuter.

DOOM

repercutá (a ~) vb., ind. prez. 3 repercuteáză

repercutase
REPERCUTÁ, pers. 3 repercutează, vb. I. Refl. 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce. 2. Fig. A avea urmări, consecințe; a-și manifesta indirect efectele. – Din fr. répercuter.

DOOM

repercutá (a ~) vb., ind. prez. 3 repercuteáză

repercutaseră
REPERCUTÁ, pers. 3 repercutează, vb. I. Refl. 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce. 2. Fig. A avea urmări, consecințe; a-și manifesta indirect efectele. – Din fr. répercuter.

DOOM

repercutá (a ~) vb., ind. prez. 3 repercuteáză

repercutat
REPERCUTÁ, pers. 3 repercutează, vb. I. Refl. 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce. 2. Fig. A avea urmări, consecințe; a-și manifesta indirect efectele. – Din fr. répercuter.

DOOM

repercutá (a ~) vb., ind. prez. 3 repercuteáză

repercutat
REPERCUTÁT, -Ă, repercutați, -te, adj. Răsfrânt, întors, revenit. – V. repercuta.

repercutata
REPERCUTÁT, -Ă, repercutați, -te, adj. Răsfrânt, întors, revenit. – V. repercuta.

repercutate
REPERCUTÁT, -Ă, repercutați, -te, adj. Răsfrânt, întors, revenit. – V. repercuta.

repercutatei
REPERCUTÁT, -Ă, repercutați, -te, adj. Răsfrânt, întors, revenit. – V. repercuta.

repercutatele
REPERCUTÁT, -Ă, repercutați, -te, adj. Răsfrânt, întors, revenit. – V. repercuta.

repercutatelor
REPERCUTÁT, -Ă, repercutați, -te, adj. Răsfrânt, întors, revenit. – V. repercuta.

repercutatul
REPERCUTÁT, -Ă, repercutați, -te, adj. Răsfrânt, întors, revenit. – V. repercuta.

repercutatului
REPERCUTÁT, -Ă, repercutați, -te, adj. Răsfrânt, întors, revenit. – V. repercuta.

repercutau
REPERCUTÁ, pers. 3 repercutează, vb. I. Refl. 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce. 2. Fig. A avea urmări, consecințe; a-și manifesta indirect efectele. – Din fr. répercuter.

DOOM

repercutá (a ~) vb., ind. prez. 3 repercuteáză

repercutați
REPERCUTÁT, -Ă, repercutați, -te, adj. Răsfrânt, întors, revenit. – V. repercuta.

repercutații
REPERCUTÁT, -Ă, repercutați, -te, adj. Răsfrânt, întors, revenit. – V. repercuta.

repercutaților
REPERCUTÁT, -Ă, repercutați, -te, adj. Răsfrânt, întors, revenit. – V. repercuta.

repercutează
REPERCUTÁ, pers. 3 repercutează, vb. I. Refl. 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce. 2. Fig. A avea urmări, consecințe; a-și manifesta indirect efectele. – Din fr. répercuter.

DOOM

repercutá (a ~) vb., ind. prez. 3 repercuteáză

repercuteze
REPERCUTÁ, pers. 3 repercutează, vb. I. Refl. 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce. 2. Fig. A avea urmări, consecințe; a-și manifesta indirect efectele. – Din fr. répercuter.

DOOM

repercutá (a ~) vb., ind. prez. 3 repercuteáză

repercutând
REPERCUTÁ, pers. 3 repercutează, vb. I. Refl. 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce. 2. Fig. A avea urmări, consecințe; a-și manifesta indirect efectele. – Din fr. répercuter.

DOOM

repercutá (a ~) vb., ind. prez. 3 repercuteáză

repercutînd
REPERCUTÁ, pers. 3 repercutează, vb. I. Refl. 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce. 2. Fig. A avea urmări, consecințe; a-și manifesta indirect efectele. – Din fr. répercuter.

DOOM

repercutá (a ~) vb., ind. prez. 3 repercuteáză

repercutări
REPERCUTÁRE, repercutări, s. f. Acțiunea de a se repercuta și rezultatul ei. – V. repercuta.

DOOM

repercutáre s. f., g.-d. art. repercutắrii; pl. repercutắri

repercutării
REPERCUTÁRE, repercutări, s. f. Acțiunea de a se repercuta și rezultatul ei. – V. repercuta.

DOOM

repercutáre s. f., g.-d. art. repercutắrii; pl. repercutắri

repercutările
REPERCUTÁRE, repercutări, s. f. Acțiunea de a se repercuta și rezultatul ei. – V. repercuta.

DOOM

repercutáre s. f., g.-d. art. repercutắrii; pl. repercutắri

repercutărilor
REPERCUTÁRE, repercutări, s. f. Acțiunea de a se repercuta și rezultatul ei. – V. repercuta.

DOOM

repercutáre s. f., g.-d. art. repercutắrii; pl. repercutắri

repere
REPÉR, repere, s. n. 1. Corp sau sistem de corpuri la care se raportează poziția unui corp fix sau mobil; semn sau obiect care ușurează orientarea sau care permite recunoașterea unui sistem tehnic. 2. Fiecare dintre semnele (linie, punct, perforație etc.) trasate pe obiectele care trebuie asamblate pentru a identifica poziția lor corectă în ansamblu. ♦ Punct de reper = semn, indicație care servește la recunoașterea unui lucru, a unui loc etc. ♦ (Top.) Indicator de nivel servind la calcularea sau la verificarea altitudinii unui punct de pe teren. 3. (Tehn.) Mecanism, aparat de orientare. – Din fr. repère.

DOOM

repér s. n., pl. repére

reperează
REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca repere (2); a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

DOOM

reperá (a ~) vb., ind. prez. 3 repereáză

reperele
REPÉR, repere, s. n. 1. Corp sau sistem de corpuri la care se raportează poziția unui corp fix sau mobil; semn sau obiect care ușurează orientarea sau care permite recunoașterea unui sistem tehnic. 2. Fiecare dintre semnele (linie, punct, perforație etc.) trasate pe obiectele care trebuie asamblate pentru a identifica poziția lor corectă în ansamblu. ♦ Punct de reper = semn, indicație care servește la recunoașterea unui lucru, a unui loc etc. ♦ (Top.) Indicator de nivel servind la calcularea sau la verificarea altitudinii unui punct de pe teren. 3. (Tehn.) Mecanism, aparat de orientare. – Din fr. repère.

DOOM

repér s. n., pl. repére

reperelor
REPÉR, repere, s. n. 1. Corp sau sistem de corpuri la care se raportează poziția unui corp fix sau mobil; semn sau obiect care ușurează orientarea sau care permite recunoașterea unui sistem tehnic. 2. Fiecare dintre semnele (linie, punct, perforație etc.) trasate pe obiectele care trebuie asamblate pentru a identifica poziția lor corectă în ansamblu. ♦ Punct de reper = semn, indicație care servește la recunoașterea unui lucru, a unui loc etc. ♦ (Top.) Indicator de nivel servind la calcularea sau la verificarea altitudinii unui punct de pe teren. 3. (Tehn.) Mecanism, aparat de orientare. – Din fr. repère.

DOOM

repér s. n., pl. repére

reperez
REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca repere (2); a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

DOOM

reperá (a ~) vb., ind. prez. 3 repereáză

repereze
REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca repere (2); a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

DOOM

reperá (a ~) vb., ind. prez. 3 repereáză

reperezi
REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca repere (2); a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

DOOM

reperá (a ~) vb., ind. prez. 3 repereáză

repertoar
REPERTÓRIU, repertorii, s. n. 1. Caiet, registru în care datele (nume, titluri etc.) se înscriu în ordine alfabetică (în foile compartimentate pe litere). 2. Totalitatea pieselor teatrale sau muzicale care se joacă în cadrai unui teatru în timpul unei stagiuni. ♦ Totalitatea pieselor scrise de un autor dramatic. ♦ Totalitatea pieselor interpretate de un actor, de un muzician. 3. Culegere de texte, de cântece etc. [Var.: repertór, repertoár s. n.] – Din fr. répertoire, lat. repertorium.

DOOM

repertóriu [riu pron. riu] s. n., art. repertóriul; pl. repertórii, art. repertóriile (-ri-i-)

repertor
REPERTÓRIU, repertorii, s. n. 1. Caiet, registru în care datele (nume, titluri etc.) se înscriu în ordine alfabetică (în foile compartimentate pe litere). 2. Totalitatea pieselor teatrale sau muzicale care se joacă în cadrai unui teatru în timpul unei stagiuni. ♦ Totalitatea pieselor scrise de un autor dramatic. ♦ Totalitatea pieselor interpretate de un actor, de un muzician. 3. Culegere de texte, de cântece etc. [Var.: repertór, repertoár s. n.] – Din fr. répertoire, lat. repertorium.

DOOM

repertóriu [riu pron. riu] s. n., art. repertóriul; pl. repertórii, art. repertóriile (-ri-i-)

repertoria
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

DOOM

*repertoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 repertoriáză, 1 pl. repertoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să repertoriéze; ger. repertoriínd (-ri-ind)

repertoriai
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

DOOM

*repertoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 repertoriáză, 1 pl. repertoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să repertoriéze; ger. repertoriínd (-ri-ind)

repertorial
REPERTORIÁL, -Ă, repertoriali, -e, adj. De repertoriu (2). [Pr.: -ri-al] – Din engl. repertorial.

DOOM

*repertoriál adj. m., pl. repertoriáli; f. repertoriálă, pl. repertoriále

repertoriala
REPERTORIÁL, -Ă, repertoriali, -e, adj. De repertoriu (2). [Pr.: -ri-al] – Din engl. repertorial.

DOOM

*repertoriál adj. m., pl. repertoriáli; f. repertoriálă, pl. repertoriále

repertoriale
REPERTORIÁL, -Ă, repertoriali, -e, adj. De repertoriu (2). [Pr.: -ri-al] – Din engl. repertorial.

DOOM

*repertoriál adj. m., pl. repertoriáli; f. repertoriálă, pl. repertoriále

repertorialei
REPERTORIÁL, -Ă, repertoriali, -e, adj. De repertoriu (2). [Pr.: -ri-al] – Din engl. repertorial.

DOOM

*repertoriál adj. m., pl. repertoriáli; f. repertoriálă, pl. repertoriále

repertorialele
REPERTORIÁL, -Ă, repertoriali, -e, adj. De repertoriu (2). [Pr.: -ri-al] – Din engl. repertorial.

DOOM

*repertoriál adj. m., pl. repertoriáli; f. repertoriálă, pl. repertoriále

repertorialelor
REPERTORIÁL, -Ă, repertoriali, -e, adj. De repertoriu (2). [Pr.: -ri-al] – Din engl. repertorial.

DOOM

*repertoriál adj. m., pl. repertoriáli; f. repertoriálă, pl. repertoriále

repertoriali
REPERTORIÁL, -Ă, repertoriali, -e, adj. De repertoriu (2). [Pr.: -ri-al] – Din engl. repertorial.

DOOM

*repertoriál adj. m., pl. repertoriáli; f. repertoriálă, pl. repertoriále

repertorialii
REPERTORIÁL, -Ă, repertoriali, -e, adj. De repertoriu (2). [Pr.: -ri-al] – Din engl. repertorial.

DOOM

*repertoriál adj. m., pl. repertoriáli; f. repertoriálă, pl. repertoriále

repertorialilor
REPERTORIÁL, -Ă, repertoriali, -e, adj. De repertoriu (2). [Pr.: -ri-al] – Din engl. repertorial.

DOOM

*repertoriál adj. m., pl. repertoriáli; f. repertoriálă, pl. repertoriále

repertorialul
REPERTORIÁL, -Ă, repertoriali, -e, adj. De repertoriu (2). [Pr.: -ri-al] – Din engl. repertorial.

DOOM

*repertoriál adj. m., pl. repertoriáli; f. repertoriálă, pl. repertoriále

repertorialului
REPERTORIÁL, -Ă, repertoriali, -e, adj. De repertoriu (2). [Pr.: -ri-al] – Din engl. repertorial.

DOOM

*repertoriál adj. m., pl. repertoriáli; f. repertoriálă, pl. repertoriále

repertoriam
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

DOOM

*repertoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 repertoriáză, 1 pl. repertoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să repertoriéze; ger. repertoriínd (-ri-ind)

repertoriară
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

DOOM

*repertoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 repertoriáză, 1 pl. repertoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să repertoriéze; ger. repertoriínd (-ri-ind)

repertoriarăm
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

DOOM

*repertoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 repertoriáză, 1 pl. repertoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să repertoriéze; ger. repertoriínd (-ri-ind)

repertoriarăți
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

DOOM

*repertoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 repertoriáză, 1 pl. repertoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să repertoriéze; ger. repertoriínd (-ri-ind)

repertoriase
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

DOOM

*repertoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 repertoriáză, 1 pl. repertoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să repertoriéze; ger. repertoriínd (-ri-ind)

repertoriasem
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

DOOM

*repertoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 repertoriáză, 1 pl. repertoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să repertoriéze; ger. repertoriínd (-ri-ind)

repertoriaseră
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

DOOM

*repertoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 repertoriáză, 1 pl. repertoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să repertoriéze; ger. repertoriínd (-ri-ind)

repertoriaserăm
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

DOOM

*repertoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 repertoriáză, 1 pl. repertoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să repertoriéze; ger. repertoriínd (-ri-ind)

repertoriaserăți
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

DOOM

*repertoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 repertoriáză, 1 pl. repertoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să repertoriéze; ger. repertoriínd (-ri-ind)

repertoriaseși
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

DOOM

*repertoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 repertoriáză, 1 pl. repertoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să repertoriéze; ger. repertoriínd (-ri-ind)

repertoriaseți
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

DOOM

*repertoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 repertoriáză, 1 pl. repertoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să repertoriéze; ger. repertoriínd (-ri-ind)

repertoriat
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

DOOM

*repertoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 repertoriáză, 1 pl. repertoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să repertoriéze; ger. repertoriínd (-ri-ind)

repertoriat
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

repertoriau
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

DOOM

*repertoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 repertoriáză, 1 pl. repertoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să repertoriéze; ger. repertoriínd (-ri-ind)

repertoriază
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

DOOM

*repertoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 repertoriáză, 1 pl. repertoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să repertoriéze; ger. repertoriínd (-ri-ind)

repertoriași
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

DOOM

*repertoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 repertoriáză, 1 pl. repertoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să repertoriéze; ger. repertoriínd (-ri-ind)

repertoriați
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

DOOM

*repertoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 repertoriáză, 1 pl. repertoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să repertoriéze; ger. repertoriínd (-ri-ind)

repertorie
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

DOOM

*repertoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 repertoriáză, 1 pl. repertoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să repertoriéze; ger. repertoriínd (-ri-ind)

repertoriem
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

DOOM

*repertoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 repertoriáză, 1 pl. repertoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să repertoriéze; ger. repertoriínd (-ri-ind)

repertoriere
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

DOOM

*repertoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 repertoriáză, 1 pl. repertoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să repertoriéze; ger. repertoriínd (-ri-ind)

repertoriere
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

repertoriez
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

DOOM

*repertoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 repertoriáză, 1 pl. repertoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să repertoriéze; ger. repertoriínd (-ri-ind)

repertorieze
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

DOOM

*repertoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 repertoriáză, 1 pl. repertoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să repertoriéze; ger. repertoriínd (-ri-ind)

repertoriezi
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

DOOM

*repertoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 repertoriáză, 1 pl. repertoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să repertoriéze; ger. repertoriínd (-ri-ind)

repertorii
REPERTÓRIU, repertorii, s. n. 1. Caiet, registru în care datele (nume, titluri etc.) se înscriu în ordine alfabetică (în foile compartimentate pe litere). 2. Totalitatea pieselor teatrale sau muzicale care se joacă în cadrai unui teatru în timpul unei stagiuni. ♦ Totalitatea pieselor scrise de un autor dramatic. ♦ Totalitatea pieselor interpretate de un actor, de un muzician. 3. Culegere de texte, de cântece etc. [Var.: repertór, repertoár s. n.] – Din fr. répertoire, lat. repertorium.

DOOM

repertóriu [riu pron. riu] s. n., art. repertóriul; pl. repertórii, art. repertóriile (-ri-i-)

repertoriile
REPERTÓRIU, repertorii, s. n. 1. Caiet, registru în care datele (nume, titluri etc.) se înscriu în ordine alfabetică (în foile compartimentate pe litere). 2. Totalitatea pieselor teatrale sau muzicale care se joacă în cadrai unui teatru în timpul unei stagiuni. ♦ Totalitatea pieselor scrise de un autor dramatic. ♦ Totalitatea pieselor interpretate de un actor, de un muzician. 3. Culegere de texte, de cântece etc. [Var.: repertór, repertoár s. n.] – Din fr. répertoire, lat. repertorium.

DOOM

repertóriu [riu pron. riu] s. n., art. repertóriul; pl. repertórii, art. repertóriile (-ri-i-)

repertoriilor
REPERTÓRIU, repertorii, s. n. 1. Caiet, registru în care datele (nume, titluri etc.) se înscriu în ordine alfabetică (în foile compartimentate pe litere). 2. Totalitatea pieselor teatrale sau muzicale care se joacă în cadrai unui teatru în timpul unei stagiuni. ♦ Totalitatea pieselor scrise de un autor dramatic. ♦ Totalitatea pieselor interpretate de un actor, de un muzician. 3. Culegere de texte, de cântece etc. [Var.: repertór, repertoár s. n.] – Din fr. répertoire, lat. repertorium.

DOOM

repertóriu [riu pron. riu] s. n., art. repertóriul; pl. repertórii, art. repertóriile (-ri-i-)

repertoriind
REPERTORIÁ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier.

DOOM

*repertoriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 repertoriáză, 1 pl. repertoriém (-ri-em); conj. prez. 3 să repertoriéze; ger. repertoriínd (-ri-ind)

repertoriu
REPERTÓRIU, repertorii, s. n. 1. Caiet, registru în care datele (nume, titluri etc.) se înscriu în ordine alfabetică (în foile compartimentate pe litere). 2. Totalitatea pieselor teatrale sau muzicale care se joacă în cadrai unui teatru în timpul unei stagiuni. ♦ Totalitatea pieselor scrise de un autor dramatic. ♦ Totalitatea pieselor interpretate de un actor, de un muzician. 3. Culegere de texte, de cântece etc. [Var.: repertór, repertoár s. n.] – Din fr. répertoire, lat. repertorium.

DOOM

repertóriu [riu pron. riu] s. n., art. repertóriul; pl. repertórii, art. repertóriile (-ri-i-)

repertoriul
REPERTÓRIU, repertorii, s. n. 1. Caiet, registru în care datele (nume, titluri etc.) se înscriu în ordine alfabetică (în foile compartimentate pe litere). 2. Totalitatea pieselor teatrale sau muzicale care se joacă în cadrai unui teatru în timpul unei stagiuni. ♦ Totalitatea pieselor scrise de un autor dramatic. ♦ Totalitatea pieselor interpretate de un actor, de un muzician. 3. Culegere de texte, de cântece etc. [Var.: repertór, repertoár s. n.] – Din fr. répertoire, lat. repertorium.

DOOM

repertóriu [riu pron. riu] s. n., art. repertóriul; pl. repertórii, art. repertóriile (-ri-i-)

repertoriului
REPERTÓRIU, repertorii, s. n. 1. Caiet, registru în care datele (nume, titluri etc.) se înscriu în ordine alfabetică (în foile compartimentate pe litere). 2. Totalitatea pieselor teatrale sau muzicale care se joacă în cadrai unui teatru în timpul unei stagiuni. ♦ Totalitatea pieselor scrise de un autor dramatic. ♦ Totalitatea pieselor interpretate de un actor, de un muzician. 3. Culegere de texte, de cântece etc. [Var.: repertór, repertoár s. n.] – Din fr. répertoire, lat. repertorium.

DOOM

repertóriu [riu pron. riu] s. n., art. repertóriul; pl. repertórii, art. repertóriile (-ri-i-)

repertoriza
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

repertorizai
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

repertorizam
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

repertorizare
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

repertorizare
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

repertorizară
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

repertorizarăm
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

repertorizarăți
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

repertorizase
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

repertorizasem
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

repertorizaseră
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

repertorizaserăm
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

repertorizaserăți
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

repertorizaseși
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

repertorizaseți
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

repertorizat
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

repertorizat
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

repertorizau
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

repertorizași
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

repertorizați
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

repertorizează
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

repertorizez
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

repertorizeze
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

repertorizezi
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

repertorizând
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

repertorizînd
REPERTORIZÁ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1); a repertoria. – Repertoriu + suf. -iza.

reperul
REPÉR, repere, s. n. 1. Corp sau sistem de corpuri la care se raportează poziția unui corp fix sau mobil; semn sau obiect care ușurează orientarea sau care permite recunoașterea unui sistem tehnic. 2. Fiecare dintre semnele (linie, punct, perforație etc.) trasate pe obiectele care trebuie asamblate pentru a identifica poziția lor corectă în ansamblu. ♦ Punct de reper = semn, indicație care servește la recunoașterea unui lucru, a unui loc etc. ♦ (Top.) Indicator de nivel servind la calcularea sau la verificarea altitudinii unui punct de pe teren. 3. (Tehn.) Mecanism, aparat de orientare. – Din fr. repère.

DOOM

repér s. n., pl. repére

reperului
REPÉR, repere, s. n. 1. Corp sau sistem de corpuri la care se raportează poziția unui corp fix sau mobil; semn sau obiect care ușurează orientarea sau care permite recunoașterea unui sistem tehnic. 2. Fiecare dintre semnele (linie, punct, perforație etc.) trasate pe obiectele care trebuie asamblate pentru a identifica poziția lor corectă în ansamblu. ♦ Punct de reper = semn, indicație care servește la recunoașterea unui lucru, a unui loc etc. ♦ (Top.) Indicator de nivel servind la calcularea sau la verificarea altitudinii unui punct de pe teren. 3. (Tehn.) Mecanism, aparat de orientare. – Din fr. repère.

DOOM

repér s. n., pl. repére

reperuri
REPÉR, repere, s. n. 1. Corp sau sistem de corpuri la care se raportează poziția unui corp fix sau mobil; semn sau obiect care ușurează orientarea sau care permite recunoașterea unui sistem tehnic. 2. Fiecare dintre semnele (linie, punct, perforație etc.) trasate pe obiectele care trebuie asamblate pentru a identifica poziția lor corectă în ansamblu. ♦ Punct de reper = semn, indicație care servește la recunoașterea unui lucru, a unui loc etc. ♦ (Top.) Indicator de nivel servind la calcularea sau la verificarea altitudinii unui punct de pe teren. 3. (Tehn.) Mecanism, aparat de orientare. – Din fr. repère.

DOOM

repér s. n., pl. repére

reperurile
REPÉR, repere, s. n. 1. Corp sau sistem de corpuri la care se raportează poziția unui corp fix sau mobil; semn sau obiect care ușurează orientarea sau care permite recunoașterea unui sistem tehnic. 2. Fiecare dintre semnele (linie, punct, perforație etc.) trasate pe obiectele care trebuie asamblate pentru a identifica poziția lor corectă în ansamblu. ♦ Punct de reper = semn, indicație care servește la recunoașterea unui lucru, a unui loc etc. ♦ (Top.) Indicator de nivel servind la calcularea sau la verificarea altitudinii unui punct de pe teren. 3. (Tehn.) Mecanism, aparat de orientare. – Din fr. repère.

DOOM

repér s. n., pl. repére

reperurilor
REPÉR, repere, s. n. 1. Corp sau sistem de corpuri la care se raportează poziția unui corp fix sau mobil; semn sau obiect care ușurează orientarea sau care permite recunoașterea unui sistem tehnic. 2. Fiecare dintre semnele (linie, punct, perforație etc.) trasate pe obiectele care trebuie asamblate pentru a identifica poziția lor corectă în ansamblu. ♦ Punct de reper = semn, indicație care servește la recunoașterea unui lucru, a unui loc etc. ♦ (Top.) Indicator de nivel servind la calcularea sau la verificarea altitudinii unui punct de pe teren. 3. (Tehn.) Mecanism, aparat de orientare. – Din fr. repère.

DOOM

repér s. n., pl. repére

reperând
REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca repere (2); a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

DOOM

reperá (a ~) vb., ind. prez. 3 repereáză

reperînd
REPERÁ, reperez, vb. I. Tranz. A marca repere (2); a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

DOOM

reperá (a ~) vb., ind. prez. 3 repereáză

reperări
REPERÁRE, reperări, s. f. Acțiunea de a repera și rezultatul ei; reperaj. – V. repera.

DOOM

reperáre s. f., g.-d. art. reperắrii; pl. reperắri

reperării
REPERÁRE, reperări, s. f. Acțiunea de a repera și rezultatul ei; reperaj. – V. repera.

DOOM

reperáre s. f., g.-d. art. reperắrii; pl. reperắri

reperările
REPERÁRE, reperări, s. f. Acțiunea de a repera și rezultatul ei; reperaj. – V. repera.

DOOM

reperáre s. f., g.-d. art. reperắrii; pl. reperắri

reperărilor
REPERÁRE, reperări, s. f. Acțiunea de a repera și rezultatul ei; reperaj. – V. repera.

DOOM

reperáre s. f., g.-d. art. reperắrii; pl. reperắri

repet
REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

DOOM

repetá (a ~) vb., ind. prez. 3 repétă

repeta
REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

DOOM

repetá (a ~) vb., ind. prez. 3 repétă

repetabil
REPETÁBIL, -Ă, repetabili, -e, adj. Care se poate repeta. – Din fr. répétable.

DOOM

repetábil adj. m., pl. repetábili; f. repetábilă, pl. repetábile

repetabila
REPETÁBIL, -Ă, repetabili, -e, adj. Care se poate repeta. – Din fr. répétable.

DOOM

repetábil adj. m., pl. repetábili; f. repetábilă, pl. repetábile

repetabile
REPETÁBIL, -Ă, repetabili, -e, adj. Care se poate repeta. – Din fr. répétable.

DOOM

repetábil adj. m., pl. repetábili; f. repetábilă, pl. repetábile

repetabilei
REPETÁBIL, -Ă, repetabili, -e, adj. Care se poate repeta. – Din fr. répétable.

DOOM

repetábil adj. m., pl. repetábili; f. repetábilă, pl. repetábile

repetabilele
REPETÁBIL, -Ă, repetabili, -e, adj. Care se poate repeta. – Din fr. répétable.

DOOM

repetábil adj. m., pl. repetábili; f. repetábilă, pl. repetábile

repetabilelor
REPETÁBIL, -Ă, repetabili, -e, adj. Care se poate repeta. – Din fr. répétable.

DOOM

repetábil adj. m., pl. repetábili; f. repetábilă, pl. repetábile

repetabili
REPETÁBIL, -Ă, repetabili, -e, adj. Care se poate repeta. – Din fr. répétable.

DOOM

repetábil adj. m., pl. repetábili; f. repetábilă, pl. repetábile

repetabilii
REPETÁBIL, -Ă, repetabili, -e, adj. Care se poate repeta. – Din fr. répétable.

DOOM

repetábil adj. m., pl. repetábili; f. repetábilă, pl. repetábile

repetabililor
REPETÁBIL, -Ă, repetabili, -e, adj. Care se poate repeta. – Din fr. répétable.

DOOM

repetábil adj. m., pl. repetábili; f. repetábilă, pl. repetábile

repetabilitate
REPETABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi repetabil. – Repetabil + suf. -itate.

DOOM

repetabilitáte s. f., g.-d. art. repetabilitắții

repetabilitatea
REPETABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi repetabil. – Repetabil + suf. -itate.

DOOM

repetabilitáte s. f., g.-d. art. repetabilitắții

repetabilități
REPETABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi repetabil. – Repetabil + suf. -itate.

DOOM

repetabilitáte s. f., g.-d. art. repetabilitắții

repetabilității
REPETABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi repetabil. – Repetabil + suf. -itate.

DOOM

repetabilitáte s. f., g.-d. art. repetabilitắții

repetabilul
REPETÁBIL, -Ă, repetabili, -e, adj. Care se poate repeta. – Din fr. répétable.

DOOM

repetábil adj. m., pl. repetábili; f. repetábilă, pl. repetábile

repetabilului
REPETÁBIL, -Ă, repetabili, -e, adj. Care se poate repeta. – Din fr. répétable.

DOOM

repetábil adj. m., pl. repetábili; f. repetábilă, pl. repetábile

repetai
REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

DOOM

repetá (a ~) vb., ind. prez. 3 repétă

repetam
REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

DOOM

repetá (a ~) vb., ind. prez. 3 repétă

repetare
REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

DOOM

repetá (a ~) vb., ind. prez. 3 repétă

repetare
REPETÁRE, repetări, s. f. Acțiunea de a (se) repeta și rezultatul ei; repetiție. – V. repeta.

DOOM

repetáre s. f., g.-d. art. repetắrii; pl. repetắri

repetarea
REPETÁRE, repetări, s. f. Acțiunea de a (se) repeta și rezultatul ei; repetiție. – V. repeta.

DOOM

repetáre s. f., g.-d. art. repetắrii; pl. repetắri

repetară
REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

DOOM

repetá (a ~) vb., ind. prez. 3 repétă

repetarăm
REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

DOOM

repetá (a ~) vb., ind. prez. 3 repétă

repetarăți
REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

DOOM

repetá (a ~) vb., ind. prez. 3 repétă

repetase
REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

DOOM

repetá (a ~) vb., ind. prez. 3 repétă

repetasem
REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

DOOM

repetá (a ~) vb., ind. prez. 3 repétă

repetaseră
REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

DOOM

repetá (a ~) vb., ind. prez. 3 repétă

repetaserăm
REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

DOOM

repetá (a ~) vb., ind. prez. 3 repétă

repetaserăți
REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

DOOM

repetá (a ~) vb., ind. prez. 3 repétă

repetaseși
REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

DOOM

repetá (a ~) vb., ind. prez. 3 repétă

repetaseți
REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

DOOM

repetá (a ~) vb., ind. prez. 3 repétă

repetat
REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

DOOM

repetá (a ~) vb., ind. prez. 3 repétă

repetat
REPETÁT, -Ă, repetați, -te, adj. Care este spus sau făcut încă o dată (sau de mai multe ori); care se repetă. – V. repeta.

repetata
REPETÁT, -Ă, repetați, -te, adj. Care este spus sau făcut încă o dată (sau de mai multe ori); care se repetă. – V. repeta.

repetate
REPETÁT, -Ă, repetați, -te, adj. Care este spus sau făcut încă o dată (sau de mai multe ori); care se repetă. – V. repeta.

repetatei
REPETÁT, -Ă, repetați, -te, adj. Care este spus sau făcut încă o dată (sau de mai multe ori); care se repetă. – V. repeta.

repetatele
REPETÁT, -Ă, repetați, -te, adj. Care este spus sau făcut încă o dată (sau de mai multe ori); care se repetă. – V. repeta.

repetatelor
REPETÁT, -Ă, repetați, -te, adj. Care este spus sau făcut încă o dată (sau de mai multe ori); care se repetă. – V. repeta.

repetativ
REPETATÍV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de repetiție, care (se) repetă. [Var. (după alte surse) repetitiv adj. / < repeta + -(t)iv].

repetatul
REPETÁT, -Ă, repetați, -te, adj. Care este spus sau făcut încă o dată (sau de mai multe ori); care se repetă. – V. repeta.

repetatului
REPETÁT, -Ă, repetați, -te, adj. Care este spus sau făcut încă o dată (sau de mai multe ori); care se repetă. – V. repeta.

repetau
REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

DOOM

repetá (a ~) vb., ind. prez. 3 repétă

repetași
REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

DOOM

repetá (a ~) vb., ind. prez. 3 repétă

repetați
REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

DOOM

repetá (a ~) vb., ind. prez. 3 repétă

repetați
REPETÁT, -Ă, repetați, -te, adj. Care este spus sau făcut încă o dată (sau de mai multe ori); care se repetă. – V. repeta.

repetații
REPETÁT, -Ă, repetați, -te, adj. Care este spus sau făcut încă o dată (sau de mai multe ori); care se repetă. – V. repeta.

repetaților
REPETÁT, -Ă, repetați, -te, adj. Care este spus sau făcut încă o dată (sau de mai multe ori); care se repetă. – V. repeta.

repete
REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

DOOM

repetá (a ~) vb., ind. prez. 3 repétă

repetent
REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii din cauza neîndeplinirii condițiilor de promovare. – Din germ. Repetent.

DOOM

repetént adj. m., s. m., pl. repeténți; adj. f., s. f. repeténtă, pl. repeténte

repetent
REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii din cauza neîndeplinirii condițiilor de promovare. – Din germ. Repetent.

DOOM

repetént adj. m., s. m., pl. repeténți; adj. f., s. f. repeténtă, pl. repeténte

repetenta
REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii din cauza neîndeplinirii condițiilor de promovare. – Din germ. Repetent.

DOOM

repetént adj. m., s. m., pl. repeténți; adj. f., s. f. repeténtă, pl. repeténte

repetenta
REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii din cauza neîndeplinirii condițiilor de promovare. – Din germ. Repetent.

DOOM

repetént adj. m., s. m., pl. repeténți; adj. f., s. f. repeténtă, pl. repeténte

repetente
REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii din cauza neîndeplinirii condițiilor de promovare. – Din germ. Repetent.

DOOM

repetént adj. m., s. m., pl. repeténți; adj. f., s. f. repeténtă, pl. repeténte

repetente
REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii din cauza neîndeplinirii condițiilor de promovare. – Din germ. Repetent.

DOOM

repetént adj. m., s. m., pl. repeténți; adj. f., s. f. repeténtă, pl. repeténte

repetentei
REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii din cauza neîndeplinirii condițiilor de promovare. – Din germ. Repetent.

DOOM

repetént adj. m., s. m., pl. repeténți; adj. f., s. f. repeténtă, pl. repeténte

repetentei
REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii din cauza neîndeplinirii condițiilor de promovare. – Din germ. Repetent.

DOOM

repetént adj. m., s. m., pl. repeténți; adj. f., s. f. repeténtă, pl. repeténte

repetentele
REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii din cauza neîndeplinirii condițiilor de promovare. – Din germ. Repetent.

DOOM

repetént adj. m., s. m., pl. repeténți; adj. f., s. f. repeténtă, pl. repeténte

repetentele
REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii din cauza neîndeplinirii condițiilor de promovare. – Din germ. Repetent.

DOOM

repetént adj. m., s. m., pl. repeténți; adj. f., s. f. repeténtă, pl. repeténte

repetentelor
REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii din cauza neîndeplinirii condițiilor de promovare. – Din germ. Repetent.

DOOM

repetént adj. m., s. m., pl. repeténți; adj. f., s. f. repeténtă, pl. repeténte

repetentelor
REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii din cauza neîndeplinirii condițiilor de promovare. – Din germ. Repetent.

DOOM

repetént adj. m., s. m., pl. repeténți; adj. f., s. f. repeténtă, pl. repeténte

repetentul
REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii din cauza neîndeplinirii condițiilor de promovare. – Din germ. Repetent.

DOOM

repetént adj. m., s. m., pl. repeténți; adj. f., s. f. repeténtă, pl. repeténte

repetentul
REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii din cauza neîndeplinirii condițiilor de promovare. – Din germ. Repetent.

DOOM

repetént adj. m., s. m., pl. repeténți; adj. f., s. f. repeténtă, pl. repeténte

repetentului
REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii din cauza neîndeplinirii condițiilor de promovare. – Din germ. Repetent.

DOOM

repetént adj. m., s. m., pl. repeténți; adj. f., s. f. repeténtă, pl. repeténte

repetentului
REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii din cauza neîndeplinirii condițiilor de promovare. – Din germ. Repetent.

DOOM

repetént adj. m., s. m., pl. repeténți; adj. f., s. f. repeténtă, pl. repeténte

repetenți
REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii din cauza neîndeplinirii condițiilor de promovare. – Din germ. Repetent.

DOOM

repetént adj. m., s. m., pl. repeténți; adj. f., s. f. repeténtă, pl. repeténte

repetenți
REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii din cauza neîndeplinirii condițiilor de promovare. – Din germ. Repetent.

DOOM

repetént adj. m., s. m., pl. repeténți; adj. f., s. f. repeténtă, pl. repeténte

repetenția
REPETENȚÍE, repetenții, s. f. Faptul de a rămâne repetent; situația de repetent. – Repetent + suf. -ie.

DOOM

repetențíe s. f., art. repetențía, g.-d. art. repetențíei; pl. repetențíi, art. repetențíile

repetenție
REPETENȚÍE, repetenții, s. f. Faptul de a rămâne repetent; situația de repetent. – Repetent + suf. -ie.

DOOM

repetențíe s. f., art. repetențía, g.-d. art. repetențíei; pl. repetențíi, art. repetențíile

repetenției
REPETENȚÍE, repetenții, s. f. Faptul de a rămâne repetent; situația de repetent. – Repetent + suf. -ie.

DOOM

repetențíe s. f., art. repetențía, g.-d. art. repetențíei; pl. repetențíi, art. repetențíile

repetenții
REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii din cauza neîndeplinirii condițiilor de promovare. – Din germ. Repetent.

DOOM

repetént adj. m., s. m., pl. repeténți; adj. f., s. f. repeténtă, pl. repeténte

repetenții
REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii din cauza neîndeplinirii condițiilor de promovare. – Din germ. Repetent.

DOOM

repetént adj. m., s. m., pl. repeténți; adj. f., s. f. repeténtă, pl. repeténte

repetenții
REPETENȚÍE, repetenții, s. f. Faptul de a rămâne repetent; situația de repetent. – Repetent + suf. -ie.

DOOM

repetențíe s. f., art. repetențía, g.-d. art. repetențíei; pl. repetențíi, art. repetențíile

repetențiile
REPETENȚÍE, repetenții, s. f. Faptul de a rămâne repetent; situația de repetent. – Repetent + suf. -ie.

DOOM

repetențíe s. f., art. repetențía, g.-d. art. repetențíei; pl. repetențíi, art. repetențíile

repetențiilor
REPETENȚÍE, repetenții, s. f. Faptul de a rămâne repetent; situația de repetent. – Repetent + suf. -ie.

DOOM

repetențíe s. f., art. repetențía, g.-d. art. repetențíei; pl. repetențíi, art. repetențíile

repetenților
REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii din cauza neîndeplinirii condițiilor de promovare. – Din germ. Repetent.

DOOM

repetént adj. m., s. m., pl. repeténți; adj. f., s. f. repeténtă, pl. repeténte

repetenților
REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii din cauza neîndeplinirii condițiilor de promovare. – Din germ. Repetent.

DOOM

repetént adj. m., s. m., pl. repeténți; adj. f., s. f. repeténtă, pl. repeténte

repetitoare
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.

DOOM

repetitór² (sală) s. n., pl. repetitoáre

repetitoarea
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.

DOOM

repetitór² (sală) s. n., pl. repetitoáre

repetitoarei
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.

DOOM

repetitór² (sală) s. n., pl. repetitoáre

repetitoarele
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.

DOOM

repetitór² (sală) s. n., pl. repetitoáre

repetitoarelor
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.

DOOM

repetitór² (sală) s. n., pl. repetitoáre

repetitoareo
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.

DOOM

repetitór² (sală) s. n., pl. repetitoáre

repetitor
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.

DOOM

repetitór² (sală) s. n., pl. repetitoáre

repetitore
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.

DOOM

repetitór² (sală) s. n., pl. repetitoáre

repetitori
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.

DOOM

repetitór² (sală) s. n., pl. repetitoáre

repetitorii
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.

DOOM

repetitór² (sală) s. n., pl. repetitoáre

repetitorilor
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.

DOOM

repetitór² (sală) s. n., pl. repetitoáre

repetitorul
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.

DOOM

repetitór² (sală) s. n., pl. repetitoáre

repetitorule
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.

DOOM

repetitór² (sală) s. n., pl. repetitoáre

repetitorului
REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.

DOOM

repetitór² (sală) s. n., pl. repetitoáre

repetiția
REPETÍȚIE, repetiții, s. f. 1. Repetare, reluare a acelorași vorbe, idei, acțiuni etc. ◊ Armă cu repetiție = armă cu care se pot trage mai multe focuri dintr-o singură apăsare pe trăgaci, reîncărcarea făcându-se automat. ♦ Activitatea de pregătire a interpreților pentru un spectacol sau concert. Repetiție generală = ultima repetiție înainte de premiera unui spectacol. ♦ Reluare de către elevi, la școală, în cadrul unor lecții speciale, sau acasă, a materiei de învățământ deja parcurse. 2. Procedeu stilistic care constă în folosirea repetată a aceluiași cuvânt sau a unui grup de cuvinte cu scopul de a înviora expunerea, a întări ideea etc. – Din fr. répétition.

DOOM

repetíție (-ți-e) s. f., art. repetíția (-ți-a), g.-d. art. repetíției; pl. repetíții, art. repetíțiile (-ți-i-)

repetiție
REPETÍȚIE, repetiții, s. f. 1. Repetare, reluare a acelorași vorbe, idei, acțiuni etc. ◊ Armă cu repetiție = armă cu care se pot trage mai multe focuri dintr-o singură apăsare pe trăgaci, reîncărcarea făcându-se automat. ♦ Activitatea de pregătire a interpreților pentru un spectacol sau concert. Repetiție generală = ultima repetiție înainte de premiera unui spectacol. ♦ Reluare de către elevi, la școală, în cadrul unor lecții speciale, sau acasă, a materiei de învățământ deja parcurse. 2. Procedeu stilistic care constă în folosirea repetată a aceluiași cuvânt sau a unui grup de cuvinte cu scopul de a înviora expunerea, a întări ideea etc. – Din fr. répétition.

DOOM

repetíție (-ți-e) s. f., art. repetíția (-ți-a), g.-d. art. repetíției; pl. repetíții, art. repetíțiile (-ți-i-)

repetiției
REPETÍȚIE, repetiții, s. f. 1. Repetare, reluare a acelorași vorbe, idei, acțiuni etc. ◊ Armă cu repetiție = armă cu care se pot trage mai multe focuri dintr-o singură apăsare pe trăgaci, reîncărcarea făcându-se automat. ♦ Activitatea de pregătire a interpreților pentru un spectacol sau concert. Repetiție generală = ultima repetiție înainte de premiera unui spectacol. ♦ Reluare de către elevi, la școală, în cadrul unor lecții speciale, sau acasă, a materiei de învățământ deja parcurse. 2. Procedeu stilistic care constă în folosirea repetată a aceluiași cuvânt sau a unui grup de cuvinte cu scopul de a înviora expunerea, a întări ideea etc. – Din fr. répétition.

DOOM

repetíție (-ți-e) s. f., art. repetíția (-ți-a), g.-d. art. repetíției; pl. repetíții, art. repetíțiile (-ți-i-)

repetiții
REPETÍȚIE, repetiții, s. f. 1. Repetare, reluare a acelorași vorbe, idei, acțiuni etc. ◊ Armă cu repetiție = armă cu care se pot trage mai multe focuri dintr-o singură apăsare pe trăgaci, reîncărcarea făcându-se automat. ♦ Activitatea de pregătire a interpreților pentru un spectacol sau concert. Repetiție generală = ultima repetiție înainte de premiera unui spectacol. ♦ Reluare de către elevi, la școală, în cadrul unor lecții speciale, sau acasă, a materiei de învățământ deja parcurse. 2. Procedeu stilistic care constă în folosirea repetată a aceluiași cuvânt sau a unui grup de cuvinte cu scopul de a înviora expunerea, a întări ideea etc. – Din fr. répétition.

DOOM

repetíție (-ți-e) s. f., art. repetíția (-ți-a), g.-d. art. repetíției; pl. repetíții, art. repetíțiile (-ți-i-)

repetițiile
REPETÍȚIE, repetiții, s. f. 1. Repetare, reluare a acelorași vorbe, idei, acțiuni etc. ◊ Armă cu repetiție = armă cu care se pot trage mai multe focuri dintr-o singură apăsare pe trăgaci, reîncărcarea făcându-se automat. ♦ Activitatea de pregătire a interpreților pentru un spectacol sau concert. Repetiție generală = ultima repetiție înainte de premiera unui spectacol. ♦ Reluare de către elevi, la școală, în cadrul unor lecții speciale, sau acasă, a materiei de învățământ deja parcurse. 2. Procedeu stilistic care constă în folosirea repetată a aceluiași cuvânt sau a unui grup de cuvinte cu scopul de a înviora expunerea, a întări ideea etc. – Din fr. répétition.

DOOM

repetíție (-ți-e) s. f., art. repetíția (-ți-a), g.-d. art. repetíției; pl. repetíții, art. repetíțiile (-ți-i-)

repetițiilor
REPETÍȚIE, repetiții, s. f. 1. Repetare, reluare a acelorași vorbe, idei, acțiuni etc. ◊ Armă cu repetiție = armă cu care se pot trage mai multe focuri dintr-o singură apăsare pe trăgaci, reîncărcarea făcându-se automat. ♦ Activitatea de pregătire a interpreților pentru un spectacol sau concert. Repetiție generală = ultima repetiție înainte de premiera unui spectacol. ♦ Reluare de către elevi, la școală, în cadrul unor lecții speciale, sau acasă, a materiei de învățământ deja parcurse. 2. Procedeu stilistic care constă în folosirea repetată a aceluiași cuvânt sau a unui grup de cuvinte cu scopul de a înviora expunerea, a întări ideea etc. – Din fr. répétition.

DOOM

repetíție (-ți-e) s. f., art. repetíția (-ți-a), g.-d. art. repetíției; pl. repetíții, art. repetíțiile (-ți-i-)

repetițiune
REPETIȚIÚNE s.f. v. repetiție.

repetoare
REPETÓR, repetoare, s. n. Aparat pentru amplificarea bilaterală a semnalelor într-o cale de telecomunicații pe fire, având rolul de a compensa atenuarea semnalului pe o secțiune a liniei. – Repeta + suf. -or.

DOOM

repetór s. n., pl. repetoáre

repetoarele
REPETÓR, repetoare, s. n. Aparat pentru amplificarea bilaterală a semnalelor într-o cale de telecomunicații pe fire, având rolul de a compensa atenuarea semnalului pe o secțiune a liniei. – Repeta + suf. -or.

DOOM

repetór s. n., pl. repetoáre

repetoarelor
REPETÓR, repetoare, s. n. Aparat pentru amplificarea bilaterală a semnalelor într-o cale de telecomunicații pe fire, având rolul de a compensa atenuarea semnalului pe o secțiune a liniei. – Repeta + suf. -or.

DOOM

repetór s. n., pl. repetoáre

repetor
REPETÓR, repetoare, s. n. Aparat pentru amplificarea bilaterală a semnalelor într-o cale de telecomunicații pe fire, având rolul de a compensa atenuarea semnalului pe o secțiune a liniei. – Repeta + suf. -or.

DOOM

repetór s. n., pl. repetoáre

repetorul
REPETÓR, repetoare, s. n. Aparat pentru amplificarea bilaterală a semnalelor într-o cale de telecomunicații pe fire, având rolul de a compensa atenuarea semnalului pe o secțiune a liniei. – Repeta + suf. -or.

DOOM

repetór s. n., pl. repetoáre

repetorului
REPETÓR, repetoare, s. n. Aparat pentru amplificarea bilaterală a semnalelor într-o cale de telecomunicații pe fire, având rolul de a compensa atenuarea semnalului pe o secțiune a liniei. – Repeta + suf. -or.

DOOM

repetór s. n., pl. repetoáre

repetând
REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

DOOM

repetá (a ~) vb., ind. prez. 3 repétă

repetînd
REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

DOOM

repetá (a ~) vb., ind. prez. 3 repétă

repetări
REPETÁRE, repetări, s. f. Acțiunea de a (se) repeta și rezultatul ei; repetiție. – V. repeta.

DOOM

repetáre s. f., g.-d. art. repetắrii; pl. repetắri

repetării
REPETÁRE, repetări, s. f. Acțiunea de a (se) repeta și rezultatul ei; repetiție. – V. repeta.

DOOM

repetáre s. f., g.-d. art. repetắrii; pl. repetắri

repetările
REPETÁRE, repetări, s. f. Acțiunea de a (se) repeta și rezultatul ei; repetiție. – V. repeta.

DOOM

repetáre s. f., g.-d. art. repetắrii; pl. repetắri

repetărilor
REPETÁRE, repetări, s. f. Acțiunea de a (se) repeta și rezultatul ei; repetiție. – V. repeta.

DOOM

repetáre s. f., g.-d. art. repetắrii; pl. repetắri

repez
REPÉZ, repezuri, s. n. (Rar) Îndemn viguros pentru a face pe cineva să se repeadă. (Cu pronunțare regională) Calul își înfierbînta Ș-un răpez voinic îi da, Calul rîndunel zbura. ALECSANDRI, P. P. 176.

repez
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repezea
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repezeai
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repezeala
REPEZEÁLĂ, repezeli, s. f. 1. Iuțeală, grabă mare, repeziciune. ◊ Loc. adv. La repezeală = foarte repede, în mare grabă. 2. (Rar) Goană, fugă. – Repezi + suf. -eală.

DOOM

repezeálă s. f., g.-d. art. repezélii; pl. repezéli

repezeam
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repezeau
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repezeați
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repezeli
REPEZEÁLĂ, repezeli, s. f. 1. Iuțeală, grabă mare, repeziciune. ◊ Loc. adv. La repezeală = foarte repede, în mare grabă. 2. (Rar) Goană, fugă. – Repezi + suf. -eală.

DOOM

repezeálă s. f., g.-d. art. repezélii; pl. repezéli

repezelii
REPEZEÁLĂ, repezeli, s. f. 1. Iuțeală, grabă mare, repeziciune. ◊ Loc. adv. La repezeală = foarte repede, în mare grabă. 2. (Rar) Goană, fugă. – Repezi + suf. -eală.

DOOM

repezeálă s. f., g.-d. art. repezélii; pl. repezéli

repezelile
REPEZEÁLĂ, repezeli, s. f. 1. Iuțeală, grabă mare, repeziciune. ◊ Loc. adv. La repezeală = foarte repede, în mare grabă. 2. (Rar) Goană, fugă. – Repezi + suf. -eală.

DOOM

repezeálă s. f., g.-d. art. repezélii; pl. repezéli

repezelilor
REPEZEÁLĂ, repezeli, s. f. 1. Iuțeală, grabă mare, repeziciune. ◊ Loc. adv. La repezeală = foarte repede, în mare grabă. 2. (Rar) Goană, fugă. – Repezi + suf. -eală.

DOOM

repezeálă s. f., g.-d. art. repezélii; pl. repezéli

repezi
RÉPEDE, repezi, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre mișcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; p. ext. (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece (pentru cineva) cu repeziciune. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Iute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ◊ Loc. adv. Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat, f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (Cicindela campestris). 2. (Despre ploaie, vânt etc.) Intens, puternic (și de scurtă durată). 3. (Despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt. 4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp. II. Adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ Îndată, imediat; deodată, brusc. ◊ Expr. Repede-repejor = îndată, fără întârziere. 2. Devreme, de timpuriu; prea curând. – Lat. rapidus, rapide.

DOOM

répede³ s. f., g.-d. art. répezii; pl. répezi

repezi
RÉPEDE, repezi, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre mișcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; p. ext. (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece (pentru cineva) cu repeziciune. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Iute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ◊ Loc. adv. Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat, f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (Cicindela campestris). 2. (Despre ploaie, vânt etc.) Intens, puternic (și de scurtă durată). 3. (Despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt. 4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp. II. Adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ Îndată, imediat; deodată, brusc. ◊ Expr. Repede-repejor = îndată, fără întârziere. 2. Devreme, de timpuriu; prea curând. – Lat. rapidus, rapide.

DOOM

répede³ s. f., g.-d. art. répezii; pl. répezi

repezi
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repeziciune
REPEZICIÚNE, repeziciuni, s. f. 1. Însușirea de a fi repede; grabă mare, iuțeală, viteză, rapiditate. 2. (Rar) Înclinare a unei pante. – Repede + suf. -iciune.

DOOM

repeziciúne s. f., g.-d. art. repeziciúnii; pl. repeziciúni

repeziciunea
REPEZICIÚNE, repeziciuni, s. f. 1. Însușirea de a fi repede; grabă mare, iuțeală, viteză, rapiditate. 2. (Rar) Înclinare a unei pante. – Repede + suf. -iciune.

DOOM

repeziciúne s. f., g.-d. art. repeziciúnii; pl. repeziciúni

repeziciuni
REPEZICIÚNE, repeziciuni, s. f. 1. Însușirea de a fi repede; grabă mare, iuțeală, viteză, rapiditate. 2. (Rar) Înclinare a unei pante. – Repede + suf. -iciune.

DOOM

repeziciúne s. f., g.-d. art. repeziciúnii; pl. repeziciúni

repeziciunii
REPEZICIÚNE, repeziciuni, s. f. 1. Însușirea de a fi repede; grabă mare, iuțeală, viteză, rapiditate. 2. (Rar) Înclinare a unei pante. – Repede + suf. -iciune.

DOOM

repeziciúne s. f., g.-d. art. repeziciúnii; pl. repeziciúni

repeziciunile
REPEZICIÚNE, repeziciuni, s. f. 1. Însușirea de a fi repede; grabă mare, iuțeală, viteză, rapiditate. 2. (Rar) Înclinare a unei pante. – Repede + suf. -iciune.

DOOM

repeziciúne s. f., g.-d. art. repeziciúnii; pl. repeziciúni

repeziciunilor
REPEZICIÚNE, repeziciuni, s. f. 1. Însușirea de a fi repede; grabă mare, iuțeală, viteză, rapiditate. 2. (Rar) Înclinare a unei pante. – Repede + suf. -iciune.

DOOM

repeziciúne s. f., g.-d. art. repeziciúnii; pl. repeziciúni

repezii
RÉPEDE, repezi, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre mișcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; p. ext. (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece (pentru cineva) cu repeziciune. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Iute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ◊ Loc. adv. Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat, f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (Cicindela campestris). 2. (Despre ploaie, vânt etc.) Intens, puternic (și de scurtă durată). 3. (Despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt. 4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp. II. Adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ Îndată, imediat; deodată, brusc. ◊ Expr. Repede-repejor = îndată, fără întârziere. 2. Devreme, de timpuriu; prea curând. – Lat. rapidus, rapide.

DOOM

répede³ s. f., g.-d. art. répezii; pl. répezi

repezii
RÉPEDE, repezi, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre mișcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; p. ext. (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece (pentru cineva) cu repeziciune. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Iute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ◊ Loc. adv. Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat, f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (Cicindela campestris). 2. (Despre ploaie, vânt etc.) Intens, puternic (și de scurtă durată). 3. (Despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt. 4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp. II. Adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ Îndată, imediat; deodată, brusc. ◊ Expr. Repede-repejor = îndată, fără întârziere. 2. Devreme, de timpuriu; prea curând. – Lat. rapidus, rapide.

DOOM

répede³ s. f., g.-d. art. répezii; pl. répezi

repezii
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repezile
RÉPEDE, repezi, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre mișcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; p. ext. (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece (pentru cineva) cu repeziciune. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Iute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ◊ Loc. adv. Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat, f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (Cicindela campestris). 2. (Despre ploaie, vânt etc.) Intens, puternic (și de scurtă durată). 3. (Despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt. 4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp. II. Adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ Îndată, imediat; deodată, brusc. ◊ Expr. Repede-repejor = îndată, fără întârziere. 2. Devreme, de timpuriu; prea curând. – Lat. rapidus, rapide.

DOOM

répede³ s. f., g.-d. art. répezii; pl. répezi

repezile
RÉPEDE, repezi, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre mișcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; p. ext. (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece (pentru cineva) cu repeziciune. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Iute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ◊ Loc. adv. Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat, f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (Cicindela campestris). 2. (Despre ploaie, vânt etc.) Intens, puternic (și de scurtă durată). 3. (Despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt. 4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp. II. Adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ Îndată, imediat; deodată, brusc. ◊ Expr. Repede-repejor = îndată, fără întârziere. 2. Devreme, de timpuriu; prea curând. – Lat. rapidus, rapide.

DOOM

répede³ s. f., g.-d. art. répezii; pl. répezi

repezilor
RÉPEDE, repezi, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre mișcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; p. ext. (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece (pentru cineva) cu repeziciune. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Iute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ◊ Loc. adv. Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat, f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (Cicindela campestris). 2. (Despre ploaie, vânt etc.) Intens, puternic (și de scurtă durată). 3. (Despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt. 4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp. II. Adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ Îndată, imediat; deodată, brusc. ◊ Expr. Repede-repejor = îndată, fără întârziere. 2. Devreme, de timpuriu; prea curând. – Lat. rapidus, rapide.

DOOM

répede³ s. f., g.-d. art. répezii; pl. répezi

repezilor
RÉPEDE, repezi, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre mișcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; p. ext. (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece (pentru cineva) cu repeziciune. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Iute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ◊ Loc. adv. Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat, f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (Cicindela campestris). 2. (Despre ploaie, vânt etc.) Intens, puternic (și de scurtă durată). 3. (Despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt. 4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp. II. Adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ Îndată, imediat; deodată, brusc. ◊ Expr. Repede-repejor = îndată, fără întârziere. 2. Devreme, de timpuriu; prea curând. – Lat. rapidus, rapide.

DOOM

répede³ s. f., g.-d. art. répezii; pl. répezi

repezim
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repezind
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repezire
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repeziră
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repezirăm
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repezirăți
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repezise
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repezisem
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repeziseră
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repeziserăm
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repeziserăți
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repeziseși
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repeziseți
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repezit
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repezit
REPEZÍT, -Ă, repeziți, -te, adj. 1. Grăbit, făcut în grabă, la repezeală. 2. Care acționează pripit; p. ext. pornit, mânios, nestăpânit; răstit. – V. repezi.

repezita
REPEZÍT, -Ă, repeziți, -te, adj. 1. Grăbit, făcut în grabă, la repezeală. 2. Care acționează pripit; p. ext. pornit, mânios, nestăpânit; răstit. – V. repezi.

repezite
REPEZÍT, -Ă, repeziți, -te, adj. 1. Grăbit, făcut în grabă, la repezeală. 2. Care acționează pripit; p. ext. pornit, mânios, nestăpânit; răstit. – V. repezi.

repezitei
REPEZÍT, -Ă, repeziți, -te, adj. 1. Grăbit, făcut în grabă, la repezeală. 2. Care acționează pripit; p. ext. pornit, mânios, nestăpânit; răstit. – V. repezi.

repezitele
REPEZÍT, -Ă, repeziți, -te, adj. 1. Grăbit, făcut în grabă, la repezeală. 2. Care acționează pripit; p. ext. pornit, mânios, nestăpânit; răstit. – V. repezi.

repezitelor
REPEZÍT, -Ă, repeziți, -te, adj. 1. Grăbit, făcut în grabă, la repezeală. 2. Care acționează pripit; p. ext. pornit, mânios, nestăpânit; răstit. – V. repezi.

repezitul
REPEZÍT, -Ă, repeziți, -te, adj. 1. Grăbit, făcut în grabă, la repezeală. 2. Care acționează pripit; p. ext. pornit, mânios, nestăpânit; răstit. – V. repezi.

repezitului
REPEZÍT, -Ă, repeziți, -te, adj. 1. Grăbit, făcut în grabă, la repezeală. 2. Care acționează pripit; p. ext. pornit, mânios, nestăpânit; răstit. – V. repezi.

repezitura
REPEZITÚRĂ, repezituri, s. f. (Rar) Mișcare rapidă, precipitată; goană, fugă. – Repezi + suf. -tură.

DOOM

repezitúră (rar) s. f., g.-d. art. repezitúrii; pl. repezitúri

repezituri
REPEZITÚRĂ, repezituri, s. f. (Rar) Mișcare rapidă, precipitată; goană, fugă. – Repezi + suf. -tură.

DOOM

repezitúră (rar) s. f., g.-d. art. repezitúrii; pl. repezitúri

repeziturii
REPEZITÚRĂ, repezituri, s. f. (Rar) Mișcare rapidă, precipitată; goană, fugă. – Repezi + suf. -tură.

DOOM

repezitúră (rar) s. f., g.-d. art. repezitúrii; pl. repezitúri

repeziturile
REPEZITÚRĂ, repezituri, s. f. (Rar) Mișcare rapidă, precipitată; goană, fugă. – Repezi + suf. -tură.

DOOM

repezitúră (rar) s. f., g.-d. art. repezitúrii; pl. repezitúri

repeziturilor
REPEZITÚRĂ, repezituri, s. f. (Rar) Mișcare rapidă, precipitată; goană, fugă. – Repezi + suf. -tură.

DOOM

repezitúră (rar) s. f., g.-d. art. repezitúrii; pl. repezitúri

repeziș
REPEZÍȘ, repezișuri, s. n. 1. Mișcare violentă; goană, alergătură; năvală. ♦ Fig. Izbucnire, precipitare. 2. Pantă abruptă; povârniș foarte înclinat. 3. Porțiune din cursul unui râu unde apa curge foarte repede. – Repede + suf. -iș.

DOOM

repezíș s. n., pl. repezíșuri

repeziși
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repezișul
REPEZÍȘ, repezișuri, s. n. 1. Mișcare violentă; goană, alergătură; năvală. ♦ Fig. Izbucnire, precipitare. 2. Pantă abruptă; povârniș foarte înclinat. 3. Porțiune din cursul unui râu unde apa curge foarte repede. – Repede + suf. -iș.

DOOM

repezíș s. n., pl. repezíșuri

repezișului
REPEZÍȘ, repezișuri, s. n. 1. Mișcare violentă; goană, alergătură; năvală. ♦ Fig. Izbucnire, precipitare. 2. Pantă abruptă; povârniș foarte înclinat. 3. Porțiune din cursul unui râu unde apa curge foarte repede. – Repede + suf. -iș.

DOOM

repezíș s. n., pl. repezíșuri

repezișuri
REPEZÍȘ, repezișuri, s. n. 1. Mișcare violentă; goană, alergătură; năvală. ♦ Fig. Izbucnire, precipitare. 2. Pantă abruptă; povârniș foarte înclinat. 3. Porțiune din cursul unui râu unde apa curge foarte repede. – Repede + suf. -iș.

DOOM

repezíș s. n., pl. repezíșuri

repezișurile
REPEZÍȘ, repezișuri, s. n. 1. Mișcare violentă; goană, alergătură; năvală. ♦ Fig. Izbucnire, precipitare. 2. Pantă abruptă; povârniș foarte înclinat. 3. Porțiune din cursul unui râu unde apa curge foarte repede. – Repede + suf. -iș.

DOOM

repezíș s. n., pl. repezíșuri

repezișurilor
REPEZÍȘ, repezișuri, s. n. 1. Mișcare violentă; goană, alergătură; năvală. ♦ Fig. Izbucnire, precipitare. 2. Pantă abruptă; povârniș foarte înclinat. 3. Porțiune din cursul unui râu unde apa curge foarte repede. – Repede + suf. -iș.

DOOM

repezíș s. n., pl. repezíșuri

repeziți
REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

DOOM

repezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 să repeádă

repeziți
REPEZÍT, -Ă, repeziți, -te, adj. 1. Grăbit, făcut în grabă, la repezeală. 2. Care acționează pripit; p. ext. pornit, mânios, nestăpânit; răstit. – V. repezi.

repeziții
REPEZÍT, -Ă, repeziți, -te, adj. 1. Grăbit, făcut în grabă, la repezeală. 2. Care acționează pripit; p. ext. pornit, mânios, nestăpânit; răstit. – V. repezi.

repeziților
REPEZÍT, -Ă, repeziți, -te, adj. 1. Grăbit, făcut în grabă, la repezeală. 2. Care acționează pripit; p. ext. pornit, mânios, nestăpânit; răstit. – V. repezi.

repeți
REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

DOOM

repetá (a ~) vb., ind. prez. 3 repétă

repețire
REPETÁRE, repetări, s. f. Acțiunea de a (se) repeta și rezultatul ei; repetiție. – V. repeta.

repețit
REPETÁT, -Ă, repetați, -te, adj. Care este spus sau făcut încă o dată (sau de mai multe ori); care se repetă. – V. repeta.

repica
REPICÁ vb. I. 1. A transplanta, a replanta. 2. A reface, a drege un pavaj prin înlocuirea pietrelor deteriorate. [P.i. -chez și repíc. / < fr. repiquer].

repica
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

DOOM

repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză

repicai
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

DOOM

repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză

repicaj
REPICÁJ, repicaje, s. n. Repicare. – Din fr. repiquage.

DOOM

repicáj s. n., pl. repicáje

repicaje
REPICÁJ, repicaje, s. n. Repicare. – Din fr. repiquage.

DOOM

repicáj s. n., pl. repicáje

repicajele
REPICÁJ, repicaje, s. n. Repicare. – Din fr. repiquage.

DOOM

repicáj s. n., pl. repicáje

repicajelor
REPICÁJ, repicaje, s. n. Repicare. – Din fr. repiquage.

DOOM

repicáj s. n., pl. repicáje

repicajul
REPICÁJ, repicaje, s. n. Repicare. – Din fr. repiquage.

DOOM

repicáj s. n., pl. repicáje

repicajului
REPICÁJ, repicaje, s. n. Repicare. – Din fr. repiquage.

DOOM

repicáj s. n., pl. repicáje

repicam
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

DOOM

repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză

repicare
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

DOOM

repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză

repicare
REPICÁRE, repicări, s. f. Acțiunea de a repica și rezultatul ei; repicaj. – V. repica.

DOOM

repicáre s. f., g.-d. art. repicắrii; pl. repicắri

repicarea
REPICÁRE, repicări, s. f. Acțiunea de a repica și rezultatul ei; repicaj. – V. repica.

DOOM

repicáre s. f., g.-d. art. repicắrii; pl. repicắri

repicară
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

DOOM

repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză

repicarăm
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

DOOM

repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză

repicarăți
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

DOOM

repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză

repicase
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

DOOM

repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză

repicasem
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

DOOM

repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză

repicaseră
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

DOOM

repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză

repicaserăm
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

DOOM

repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză

repicaserăți
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

DOOM

repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză

repicaseși
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

DOOM

repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză

repicaseți
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

DOOM

repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză

repicat
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

DOOM

repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză

repicat
REPICÁT, repicaturi, s. n. (Agron.) Repicare. – V. repica.

repicatul
REPICÁT, repicaturi, s. n. (Agron.) Repicare. – V. repica.

repicatului
REPICÁT, repicaturi, s. n. (Agron.) Repicare. – V. repica.

repicaturi
REPICÁT, repicaturi, s. n. (Agron.) Repicare. – V. repica.

repicaturile
REPICÁT, repicaturi, s. n. (Agron.) Repicare. – V. repica.

repicaturilor
REPICÁT, repicaturi, s. n. (Agron.) Repicare. – V. repica.

repicau
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

DOOM

repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză

repicași
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

DOOM

repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză

repicați
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

DOOM

repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză

repichează
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

DOOM

repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză

repichez
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

DOOM

repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză

repicheze
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

DOOM

repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză

repichezi
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

DOOM

repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză

repicând
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

DOOM

repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză

repicînd
REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

DOOM

repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză

repicări
REPICÁRE, repicări, s. f. Acțiunea de a repica și rezultatul ei; repicaj. – V. repica.

DOOM

repicáre s. f., g.-d. art. repicắrii; pl. repicắri

repicării
REPICÁRE, repicări, s. f. Acțiunea de a repica și rezultatul ei; repicaj. – V. repica.

DOOM

repicáre s. f., g.-d. art. repicắrii; pl. repicắri

repicările
REPICÁRE, repicări, s. f. Acțiunea de a repica și rezultatul ei; repicaj. – V. repica.

DOOM

repicáre s. f., g.-d. art. repicắrii; pl. repicắri

repicărilor
REPICÁRE, repicări, s. f. Acțiunea de a repica și rezultatul ei; repicaj. – V. repica.

DOOM

repicáre s. f., g.-d. art. repicắrii; pl. repicắri

replanta
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.

DOOM

replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză

replantai
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.

DOOM

replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză

replantam
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.

DOOM

replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză

replantare
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.

DOOM

replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză

replantare
REPLANTÁRE, replantări, s. f. Acțiunea de a replanta și rezultatul ei; transplantare. – V. replanta.

DOOM

replantáre (re-plan-) s. f., g.-d. art. replantắrii; pl. replantắri

replantarea
REPLANTÁRE, replantări, s. f. Acțiunea de a replanta și rezultatul ei; transplantare. – V. replanta.

DOOM

replantáre (re-plan-) s. f., g.-d. art. replantắrii; pl. replantắri

replantară
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.

DOOM

replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză

replantarăm
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.

DOOM

replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză

replantarăți
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.

DOOM

replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză

replantase
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.

DOOM

replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză

replantasem
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.

DOOM

replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză

replantaseră
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.

DOOM

replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză

replantaserăm
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.

DOOM

replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză

replantaserăți
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.

DOOM

replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză

replantaseși
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.

DOOM

replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză

replantaseți
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.

DOOM

replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză

replantat
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.

DOOM

replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză

replantat
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Re¹- + planta. Cf. fr. replanter.

replantau
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.

DOOM

replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză

replantași
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.

DOOM

replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză

replantați
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.

DOOM

replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză

replantează
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.

DOOM

replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză

replantez
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.

DOOM

replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză

replanteze
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.

DOOM

replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză

replantezi
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.

DOOM

replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză

replantând
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.

DOOM

replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză

replantînd
REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.

DOOM

replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză

replantări
REPLANTÁRE, replantări, s. f. Acțiunea de a replanta și rezultatul ei; transplantare. – V. replanta.

DOOM

replantáre (re-plan-) s. f., g.-d. art. replantắrii; pl. replantắri

replantării
REPLANTÁRE, replantări, s. f. Acțiunea de a replanta și rezultatul ei; transplantare. – V. replanta.

DOOM

replantáre (re-plan-) s. f., g.-d. art. replantắrii; pl. replantắri

replantările
REPLANTÁRE, replantări, s. f. Acțiunea de a replanta și rezultatul ei; transplantare. – V. replanta.

DOOM

replantáre (re-plan-) s. f., g.-d. art. replantắrii; pl. replantắri

replantărilor
REPLANTÁRE, replantări, s. f. Acțiunea de a replanta și rezultatul ei; transplantare. – V. replanta.

DOOM

replantáre (re-plan-) s. f., g.-d. art. replantắrii; pl. replantắri

replay
REPLAY s. n. Reluare imediată a fazelor interesante într-o transmisie sportivă (directă) la televiziune. [Pr.: ripléi] – Cuv. engl.

DOOM

*replay (angl.) [pron. ripléĭ] (re-play) s. n., art. replay-ul

replayul
REPLAY s. n. Reluare imediată a fazelor interesante într-o transmisie sportivă (directă) la televiziune. [Pr.: ripléi] – Cuv. engl.

DOOM

*replay (angl.) [pron. ripléĭ] (re-play) s. n., art. replay-ul

replayului
REPLAY s. n. Reluare imediată a fazelor interesante într-o transmisie sportivă (directă) la televiziune. [Pr.: ripléi] – Cuv. engl.

DOOM

*replay (angl.) [pron. ripléĭ] (re-play) s. n., art. replay-ul

replayuri
REPLAY s. n. Reluare imediată a fazelor interesante într-o transmisie sportivă (directă) la televiziune. [Pr.: ripléi] – Cuv. engl.

DOOM

*replay (angl.) [pron. ripléĭ] (re-play) s. n., art. replay-ul

replayurile
REPLAY s. n. Reluare imediată a fazelor interesante într-o transmisie sportivă (directă) la televiziune. [Pr.: ripléi] – Cuv. engl.

DOOM

*replay (angl.) [pron. ripléĭ] (re-play) s. n., art. replay-ul

replayurilor
REPLAY s. n. Reluare imediată a fazelor interesante într-o transmisie sportivă (directă) la televiziune. [Pr.: ripléi] – Cuv. engl.

DOOM

*replay (angl.) [pron. ripléĭ] (re-play) s. n., art. replay-ul

replia
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

DOOM

repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)

repliai
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

DOOM

repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)

repliam
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

DOOM

repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)

repliară
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

DOOM

repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)

repliarăm
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

DOOM

repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)

repliarăți
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

DOOM

repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)

repliase
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

DOOM

repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)

repliasem
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

DOOM

repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)

repliaseră
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

DOOM

repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)

repliaserăm
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

DOOM

repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)

repliaserăți
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

DOOM

repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)

repliaseși
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

DOOM

repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)

repliaseți
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

DOOM

repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)

repliat
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

DOOM

repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)

repliat
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

repliau
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

DOOM

repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)

repliază
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

DOOM

repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)

repliași
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

DOOM

repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)

repliați
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

DOOM

repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)

replic
REPLICÁ, réplic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.

DOOM

replicá (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 réplică

replica
REPLICÁ, réplic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.

DOOM

replicá (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 réplică

replica
RÉPLICĂ, replici, s. f. 1. Răspuns (prompt și energic) la afirmațiile cuiva; ripostă. ◊ Loc. adj. Fără replică = definitiv. ◊ Expr. A fi tare în replici = a găsi prompt răspunsul cel mai potrivit într-o discuție. A avea replică = a răspunde prompt și răspicat. (Jur.) A vorbi în replică = a răspunde, în cursul unei dezbateri, combătând afirmațiile și atacurile părții adverse. 2. Porțiune din rolul unui actor, constituind un răspuns la cele spuse de partener. ♦ Parte finală a unui fragment de dialog, care solicită intervenția interlocutorului. 3. Copie a unei opere de artă executată de autorul operei originale sau sub supravegherea lui. 4. (Fiz.) Mulaj al suprafeței unui corp, realizat sub forma unei pelicule care pe o parte este plană, iar pe cealaltă reproduce structura superficială a corpului, utilizat în microscopia electronică pentru studiul corpurilor groase, netransparente pentru electroni. – Din fr. réplique.

DOOM

réplică (re-pli-) s. f., g.-d. art. réplicii; pl. réplici

replicai
REPLICÁ, réplic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.

DOOM

replicá (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 réplică

replicam
REPLICÁ, réplic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.

DOOM

replicá (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 réplică

replicare
REPLICÁ, réplic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.

DOOM

replicá (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 réplică

replicare
REPLICÁRE s. f. (Genet.) Duplicare a unei molecule sau a unui agregat de molecule prin copierea structurii unei molecule preexistente de același fel. – V. replica.

replicarea
REPLICÁRE s. f. (Genet.) Duplicare a unei molecule sau a unui agregat de molecule prin copierea structurii unei molecule preexistente de același fel. – V. replica.

replicară
REPLICÁ, réplic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.

DOOM

replicá (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 réplică

replicarăm
REPLICÁ, réplic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.

DOOM

replicá (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 réplică

replicarăți
REPLICÁ, réplic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.

DOOM

replicá (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 réplică

replicase
REPLICÁ, réplic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.

DOOM

replicá (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 réplică

replicasem
REPLICÁ, réplic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.

DOOM

replicá (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 réplică

replicaseră
REPLICÁ, réplic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.

DOOM

replicá (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 réplică

replicaserăm
REPLICÁ, réplic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.

DOOM

replicá (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 réplică

replicaserăți
REPLICÁ, réplic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.

DOOM

replicá (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 réplică

replicaseși
REPLICÁ, réplic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.

DOOM

replicá (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 réplică

replicaseți
REPLICÁ, réplic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.

DOOM

replicá (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 réplică

replicat
REPLICÁ, réplic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.

DOOM

replicá (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 réplică

replicat
REPLICÁ, réplic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.

replicau
REPLICÁ, réplic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.

DOOM

replicá (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 réplică

replicași
REPLICÁ, réplic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.

DOOM

replicá (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 réplică

replicați
REPLICÁ, réplic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.

DOOM

replicá (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 réplică

replice
REPLICÁ, réplic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.

DOOM

replicá (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 réplică

replici
REPLICÁ, réplic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.

DOOM

replicá (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 réplică

replici
RÉPLICĂ, replici, s. f. 1. Răspuns (prompt și energic) la afirmațiile cuiva; ripostă. ◊ Loc. adj. Fără replică = definitiv. ◊ Expr. A fi tare în replici = a găsi prompt răspunsul cel mai potrivit într-o discuție. A avea replică = a răspunde prompt și răspicat. (Jur.) A vorbi în replică = a răspunde, în cursul unei dezbateri, combătând afirmațiile și atacurile părții adverse. 2. Porțiune din rolul unui actor, constituind un răspuns la cele spuse de partener. ♦ Parte finală a unui fragment de dialog, care solicită intervenția interlocutorului. 3. Copie a unei opere de artă executată de autorul operei originale sau sub supravegherea lui. 4. (Fiz.) Mulaj al suprafeței unui corp, realizat sub forma unei pelicule care pe o parte este plană, iar pe cealaltă reproduce structura superficială a corpului, utilizat în microscopia electronică pentru studiul corpurilor groase, netransparente pentru electroni. – Din fr. réplique.

DOOM

réplică (re-pli-) s. f., g.-d. art. réplicii; pl. réplici

replicii
RÉPLICĂ, replici, s. f. 1. Răspuns (prompt și energic) la afirmațiile cuiva; ripostă. ◊ Loc. adj. Fără replică = definitiv. ◊ Expr. A fi tare în replici = a găsi prompt răspunsul cel mai potrivit într-o discuție. A avea replică = a răspunde prompt și răspicat. (Jur.) A vorbi în replică = a răspunde, în cursul unei dezbateri, combătând afirmațiile și atacurile părții adverse. 2. Porțiune din rolul unui actor, constituind un răspuns la cele spuse de partener. ♦ Parte finală a unui fragment de dialog, care solicită intervenția interlocutorului. 3. Copie a unei opere de artă executată de autorul operei originale sau sub supravegherea lui. 4. (Fiz.) Mulaj al suprafeței unui corp, realizat sub forma unei pelicule care pe o parte este plană, iar pe cealaltă reproduce structura superficială a corpului, utilizat în microscopia electronică pentru studiul corpurilor groase, netransparente pentru electroni. – Din fr. réplique.

DOOM

réplică (re-pli-) s. f., g.-d. art. réplicii; pl. réplici

replicile
RÉPLICĂ, replici, s. f. 1. Răspuns (prompt și energic) la afirmațiile cuiva; ripostă. ◊ Loc. adj. Fără replică = definitiv. ◊ Expr. A fi tare în replici = a găsi prompt răspunsul cel mai potrivit într-o discuție. A avea replică = a răspunde prompt și răspicat. (Jur.) A vorbi în replică = a răspunde, în cursul unei dezbateri, combătând afirmațiile și atacurile părții adverse. 2. Porțiune din rolul unui actor, constituind un răspuns la cele spuse de partener. ♦ Parte finală a unui fragment de dialog, care solicită intervenția interlocutorului. 3. Copie a unei opere de artă executată de autorul operei originale sau sub supravegherea lui. 4. (Fiz.) Mulaj al suprafeței unui corp, realizat sub forma unei pelicule care pe o parte este plană, iar pe cealaltă reproduce structura superficială a corpului, utilizat în microscopia electronică pentru studiul corpurilor groase, netransparente pentru electroni. – Din fr. réplique.

DOOM

réplică (re-pli-) s. f., g.-d. art. réplicii; pl. réplici

replicilor
RÉPLICĂ, replici, s. f. 1. Răspuns (prompt și energic) la afirmațiile cuiva; ripostă. ◊ Loc. adj. Fără replică = definitiv. ◊ Expr. A fi tare în replici = a găsi prompt răspunsul cel mai potrivit într-o discuție. A avea replică = a răspunde prompt și răspicat. (Jur.) A vorbi în replică = a răspunde, în cursul unei dezbateri, combătând afirmațiile și atacurile părții adverse. 2. Porțiune din rolul unui actor, constituind un răspuns la cele spuse de partener. ♦ Parte finală a unui fragment de dialog, care solicită intervenția interlocutorului. 3. Copie a unei opere de artă executată de autorul operei originale sau sub supravegherea lui. 4. (Fiz.) Mulaj al suprafeței unui corp, realizat sub forma unei pelicule care pe o parte este plană, iar pe cealaltă reproduce structura superficială a corpului, utilizat în microscopia electronică pentru studiul corpurilor groase, netransparente pentru electroni. – Din fr. réplique.

DOOM

réplică (re-pli-) s. f., g.-d. art. réplicii; pl. réplici

replicând
REPLICÁ, réplic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.

DOOM

replicá (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 réplică

replicînd
REPLICÁ, réplic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.

DOOM

replicá (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 réplică

replicări
REPLICÁRE s. f. (Genet.) Duplicare a unei molecule sau a unui agregat de molecule prin copierea structurii unei molecule preexistente de același fel. – V. replica.

replicării
REPLICÁRE s. f. (Genet.) Duplicare a unei molecule sau a unui agregat de molecule prin copierea structurii unei molecule preexistente de același fel. – V. replica.

replicările
REPLICÁRE s. f. (Genet.) Duplicare a unei molecule sau a unui agregat de molecule prin copierea structurii unei molecule preexistente de același fel. – V. replica.

replicărilor
REPLICÁRE s. f. (Genet.) Duplicare a unei molecule sau a unui agregat de molecule prin copierea structurii unei molecule preexistente de același fel. – V. replica.

replie
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

DOOM

repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)

repliem
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

DOOM

repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)

repliere
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

DOOM

repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)

repliere
REPLIÉRE, replieri, s. f. Acțiunea de a se replia și rezultatul ei. [Pr.: -pli-e-] – V. replia.

DOOM

repliére (re-pli-e-) s. f., g.-d. art. repliérii; pl. repliéri

replierea
REPLIÉRE, replieri, s. f. Acțiunea de a se replia și rezultatul ei. [Pr.: -pli-e-] – V. replia.

DOOM

repliére (re-pli-e-) s. f., g.-d. art. repliérii; pl. repliéri

replieri
REPLIÉRE, replieri, s. f. Acțiunea de a se replia și rezultatul ei. [Pr.: -pli-e-] – V. replia.

DOOM

repliére (re-pli-e-) s. f., g.-d. art. repliérii; pl. repliéri

replierii
REPLIÉRE, replieri, s. f. Acțiunea de a se replia și rezultatul ei. [Pr.: -pli-e-] – V. replia.

DOOM

repliére (re-pli-e-) s. f., g.-d. art. repliérii; pl. repliéri

replierile
REPLIÉRE, replieri, s. f. Acțiunea de a se replia și rezultatul ei. [Pr.: -pli-e-] – V. replia.

DOOM

repliére (re-pli-e-) s. f., g.-d. art. repliérii; pl. repliéri

replierilor
REPLIÉRE, replieri, s. f. Acțiunea de a se replia și rezultatul ei. [Pr.: -pli-e-] – V. replia.

DOOM

repliére (re-pli-e-) s. f., g.-d. art. repliérii; pl. repliéri

repliez
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

DOOM

repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)

replieze
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

DOOM

repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)

repliezi
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

DOOM

repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)

repliind
REPLIÁ, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

DOOM

repliá (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliáză, 1 pl. repliém (-pli-em); conj. prez. 3 să repliéze; ger. repliínd (-pli-ind)

repoarte
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

DOOM

repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repoartă
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

DOOM

repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repopula
REPOPULÁ, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ♦ A reface un teren forestier despădurit. – Pref. re- + popula.

DOOM

repopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 repopuleáză

repopulai
REPOPULÁ, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ♦ A reface un teren forestier despădurit. – Pref. re- + popula.

DOOM

repopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 repopuleáză

repopulam
REPOPULÁ, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ♦ A reface un teren forestier despădurit. – Pref. re- + popula.

DOOM

repopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 repopuleáză

repopulare
REPOPULÁ, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ♦ A reface un teren forestier despădurit. – Pref. re- + popula.

DOOM

repopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 repopuleáză

repopulare
REPOPULÁRE, repopulări, s. f. Acțiunea de a repopula și rezultatul ei. – V. repopula.

DOOM

repopuláre s. f., g.-d. art. repopulắrii; pl. repopulắri

repopularea
REPOPULÁRE, repopulări, s. f. Acțiunea de a repopula și rezultatul ei. – V. repopula.

DOOM

repopuláre s. f., g.-d. art. repopulắrii; pl. repopulắri

repopulară
REPOPULÁ, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ♦ A reface un teren forestier despădurit. – Pref. re- + popula.

DOOM

repopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 repopuleáză

repopularăm
REPOPULÁ, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ♦ A reface un teren forestier despădurit. – Pref. re- + popula.

DOOM

repopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 repopuleáză

repopularăți
REPOPULÁ, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ♦ A reface un teren forestier despădurit. – Pref. re- + popula.

DOOM

repopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 repopuleáză

repopulase
REPOPULÁ, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ♦ A reface un teren forestier despădurit. – Pref. re- + popula.

DOOM

repopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 repopuleáză

repopulasem
REPOPULÁ, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ♦ A reface un teren forestier despădurit. – Pref. re- + popula.

DOOM

repopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 repopuleáză

repopulaseră
REPOPULÁ, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ♦ A reface un teren forestier despădurit. – Pref. re- + popula.

DOOM

repopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 repopuleáză

repopulaserăm
REPOPULÁ, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ♦ A reface un teren forestier despădurit. – Pref. re- + popula.

DOOM

repopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 repopuleáză

repopulaserăți
REPOPULÁ, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ♦ A reface un teren forestier despădurit. – Pref. re- + popula.

DOOM

repopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 repopuleáză

repopulaseși
REPOPULÁ, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ♦ A reface un teren forestier despădurit. – Pref. re- + popula.

DOOM

repopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 repopuleáză

repopulaseți
REPOPULÁ, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ♦ A reface un teren forestier despădurit. – Pref. re- + popula.

DOOM

repopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 repopuleáză

repopulat
REPOPULÁ, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ♦ A reface un teren forestier despădurit. – Pref. re- + popula.

DOOM

repopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 repopuleáză

repopulat
REPOPULÁT, -Ă, repopulați, -te, adj. Care a fost populat din nou. – V. repopula.

repopulata
REPOPULÁT, -Ă, repopulați, -te, adj. Care a fost populat din nou. – V. repopula.

repopulate
REPOPULÁT, -Ă, repopulați, -te, adj. Care a fost populat din nou. – V. repopula.

repopulatei
REPOPULÁT, -Ă, repopulați, -te, adj. Care a fost populat din nou. – V. repopula.

repopulatele
REPOPULÁT, -Ă, repopulați, -te, adj. Care a fost populat din nou. – V. repopula.

repopulatelor
REPOPULÁT, -Ă, repopulați, -te, adj. Care a fost populat din nou. – V. repopula.

repopulatul
REPOPULÁT, -Ă, repopulați, -te, adj. Care a fost populat din nou. – V. repopula.

repopulatului
REPOPULÁT, -Ă, repopulați, -te, adj. Care a fost populat din nou. – V. repopula.

repopulau
REPOPULÁ, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ♦ A reface un teren forestier despădurit. – Pref. re- + popula.

DOOM

repopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 repopuleáză

repopulași
REPOPULÁ, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ♦ A reface un teren forestier despădurit. – Pref. re- + popula.

DOOM

repopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 repopuleáză

repopulați
REPOPULÁ, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ♦ A reface un teren forestier despădurit. – Pref. re- + popula.

DOOM

repopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 repopuleáză

repopulați
REPOPULÁT, -Ă, repopulați, -te, adj. Care a fost populat din nou. – V. repopula.

repopulații
REPOPULÁT, -Ă, repopulați, -te, adj. Care a fost populat din nou. – V. repopula.

repopulaților
REPOPULÁT, -Ă, repopulați, -te, adj. Care a fost populat din nou. – V. repopula.

repopulează
REPOPULÁ, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ♦ A reface un teren forestier despădurit. – Pref. re- + popula.

DOOM

repopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 repopuleáză

repopulez
REPOPULÁ, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ♦ A reface un teren forestier despădurit. – Pref. re- + popula.

DOOM

repopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 repopuleáză

repopuleze
REPOPULÁ, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ♦ A reface un teren forestier despădurit. – Pref. re- + popula.

DOOM

repopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 repopuleáză

repopulezi
REPOPULÁ, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ♦ A reface un teren forestier despădurit. – Pref. re- + popula.

DOOM

repopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 repopuleáză

repopulând
REPOPULÁ, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ♦ A reface un teren forestier despădurit. – Pref. re- + popula.

DOOM

repopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 repopuleáză

repopulînd
REPOPULÁ, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ♦ A reface un teren forestier despădurit. – Pref. re- + popula.

DOOM

repopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 repopuleáză

repopulări
REPOPULÁRE, repopulări, s. f. Acțiunea de a repopula și rezultatul ei. – V. repopula.

DOOM

repopuláre s. f., g.-d. art. repopulắrii; pl. repopulắri

repopulării
REPOPULÁRE, repopulări, s. f. Acțiunea de a repopula și rezultatul ei. – V. repopula.

DOOM

repopuláre s. f., g.-d. art. repopulắrii; pl. repopulắri

repopulările
REPOPULÁRE, repopulări, s. f. Acțiunea de a repopula și rezultatul ei. – V. repopula.

DOOM

repopuláre s. f., g.-d. art. repopulắrii; pl. repopulắri

repopulărilor
REPOPULÁRE, repopulări, s. f. Acțiunea de a repopula și rezultatul ei. – V. repopula.

DOOM

repopuláre s. f., g.-d. art. repopulắrii; pl. repopulắri

report
REPÓRT, reporturi, s. n. Trecere a unei sume (reprezentând un total parțial) din josul unei coloane în fruntea coloanei următoare, pentru a fi adunată în continuare; p. ext. sumă reportată sau orice sumă rămasă dintr-un calcul anterior. – Din fr. report.

DOOM

repórt (sumă) s. n., pl. repórturi

report
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

DOOM

repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

reporta
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

DOOM

reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză

reportai
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

DOOM

reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză

reportaj
REPORTÁJ, reportaje, s. n. Specie publicistică, uneori și cu valoare literară, informând operativ asupra unor realități, situații, evenimente etc. – Din fr. reportage.

DOOM

reportáj s. n., pl. reportáje

reportaje
REPORTÁJ, reportaje, s. n. Specie publicistică, uneori și cu valoare literară, informând operativ asupra unor realități, situații, evenimente etc. – Din fr. reportage.

DOOM

reportáj s. n., pl. reportáje

reportajele
REPORTÁJ, reportaje, s. n. Specie publicistică, uneori și cu valoare literară, informând operativ asupra unor realități, situații, evenimente etc. – Din fr. reportage.

DOOM

reportáj s. n., pl. reportáje

reportajelor
REPORTÁJ, reportaje, s. n. Specie publicistică, uneori și cu valoare literară, informând operativ asupra unor realități, situații, evenimente etc. – Din fr. reportage.

DOOM

reportáj s. n., pl. reportáje

reportajul
REPORTÁJ, reportaje, s. n. Specie publicistică, uneori și cu valoare literară, informând operativ asupra unor realități, situații, evenimente etc. – Din fr. reportage.

DOOM

reportáj s. n., pl. reportáje

reportajului
REPORTÁJ, reportaje, s. n. Specie publicistică, uneori și cu valoare literară, informând operativ asupra unor realități, situații, evenimente etc. – Din fr. reportage.

DOOM

reportáj s. n., pl. reportáje

reportam
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

DOOM

reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză

reportare
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

DOOM

reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză

reportare
REPORTÁRE, reportări, s. f. Acțiunea de a reporta și rezultatul ei. – V. reporta.

DOOM

reportáre s. f., g.-d. art. reportắrii; pl. reportắri

reportarea
REPORTÁRE, reportări, s. f. Acțiunea de a reporta și rezultatul ei. – V. reporta.

DOOM

reportáre s. f., g.-d. art. reportắrii; pl. reportắri

reportară
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

DOOM

reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză

reportarăm
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

DOOM

reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză

reportarăți
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

DOOM

reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză

reportase
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

DOOM

reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză

reportasem
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

DOOM

reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză

reportaseră
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

DOOM

reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză

reportaserăm
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

DOOM

reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză

reportaserăți
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

DOOM

reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză

reportaseși
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

DOOM

reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză

reportaseți
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

DOOM

reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză

reportat
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

DOOM

reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză

reportat
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

reportau
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

DOOM

reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză

reportași
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

DOOM

reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză

reportați
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

DOOM

reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză

reporte
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

DOOM

repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

reportează
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

DOOM

reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză

reporter
REPÓRTER, -Ă, reporteri, -e, s. m. și f. Persoană care culege și transmite de pe teren știri și informații; autor de reportaje. ◊ Reporter cinematografic = operator care filmează în vederea realizării unor jurnale de actualități, a unor filme documentare etc. [Acc. și: reportér] – Din fr. reporter, germ. Reporter, engl. reporter.

DOOM

repórteră s. f., g.-d. art. repórterei; pl. repórtere

reportera
REPÓRTER, -Ă, reporteri, -e, s. m. și f. Persoană care culege și transmite de pe teren știri și informații; autor de reportaje. ◊ Reporter cinematografic = operator care filmează în vederea realizării unor jurnale de actualități, a unor filme documentare etc. [Acc. și: reportér] – Din fr. reporter, germ. Reporter, engl. reporter.

DOOM

repórteră s. f., g.-d. art. repórterei; pl. repórtere

reporteraș
REPORTERÁȘ, reporterași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui reporter. – Reporter + suf. -aș.

DOOM

reporteráș s. m., pl. reporteráși

reporterași
REPORTERÁȘ, reporterași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui reporter. – Reporter + suf. -aș.

DOOM

reporteráș s. m., pl. reporteráși

reporterașii
REPORTERÁȘ, reporterași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui reporter. – Reporter + suf. -aș.

DOOM

reporteráș s. m., pl. reporteráși

reporterașilor
REPORTERÁȘ, reporterași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui reporter. – Reporter + suf. -aș.

DOOM

reporteráș s. m., pl. reporteráși

reporterașul
REPORTERÁȘ, reporterași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui reporter. – Reporter + suf. -aș.

DOOM

reporteráș s. m., pl. reporteráși

reporterașului
REPORTERÁȘ, reporterași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui reporter. – Reporter + suf. -aș.

DOOM

reporteráș s. m., pl. reporteráși

reportere
REPÓRTER, -Ă, reporteri, -e, s. m. și f. Persoană care culege și transmite de pe teren știri și informații; autor de reportaje. ◊ Reporter cinematografic = operator care filmează în vederea realizării unor jurnale de actualități, a unor filme documentare etc. [Acc. și: reportér] – Din fr. reporter, germ. Reporter, engl. reporter.

DOOM

repórteră s. f., g.-d. art. repórterei; pl. repórtere

reporterei
REPÓRTER, -Ă, reporteri, -e, s. m. și f. Persoană care culege și transmite de pe teren știri și informații; autor de reportaje. ◊ Reporter cinematografic = operator care filmează în vederea realizării unor jurnale de actualități, a unor filme documentare etc. [Acc. și: reportér] – Din fr. reporter, germ. Reporter, engl. reporter.

DOOM

repórteră s. f., g.-d. art. repórterei; pl. repórtere

reporterele
REPÓRTER, -Ă, reporteri, -e, s. m. și f. Persoană care culege și transmite de pe teren știri și informații; autor de reportaje. ◊ Reporter cinematografic = operator care filmează în vederea realizării unor jurnale de actualități, a unor filme documentare etc. [Acc. și: reportér] – Din fr. reporter, germ. Reporter, engl. reporter.

DOOM

repórteră s. f., g.-d. art. repórterei; pl. repórtere

reporterelor
REPÓRTER, -Ă, reporteri, -e, s. m. și f. Persoană care culege și transmite de pe teren știri și informații; autor de reportaje. ◊ Reporter cinematografic = operator care filmează în vederea realizării unor jurnale de actualități, a unor filme documentare etc. [Acc. și: reportér] – Din fr. reporter, germ. Reporter, engl. reporter.

DOOM

repórteră s. f., g.-d. art. repórterei; pl. repórtere

reporteri
REPÓRTER, -Ă, reporteri, -e, s. m. și f. Persoană care culege și transmite de pe teren știri și informații; autor de reportaje. ◊ Reporter cinematografic = operator care filmează în vederea realizării unor jurnale de actualități, a unor filme documentare etc. [Acc. și: reportér] – Din fr. reporter, germ. Reporter, engl. reporter.

DOOM

repórteră s. f., g.-d. art. repórterei; pl. repórtere

reportericeasca
REPORTERICÉSC, -EÁSCĂ, reportericești, adj. De reporter. – Reporter + suf. -icesc.

DOOM

reportericésc adj. m., f. reportericeáscă; pl. m. și f. reportericéști

reportericesc
REPORTERICÉSC, -EÁSCĂ, reportericești, adj. De reporter. – Reporter + suf. -icesc.

DOOM

reportericésc adj. m., f. reportericeáscă; pl. m. și f. reportericéști

reportericescul
REPORTERICÉSC, -EÁSCĂ, reportericești, adj. De reporter. – Reporter + suf. -icesc.

DOOM

reportericésc adj. m., f. reportericeáscă; pl. m. și f. reportericéști

reportericescului
REPORTERICÉSC, -EÁSCĂ, reportericești, adj. De reporter. – Reporter + suf. -icesc.

DOOM

reportericésc adj. m., f. reportericeáscă; pl. m. și f. reportericéști

reportericești
REPORTERICÉSC, -EÁSCĂ, reportericești, adj. De reporter. – Reporter + suf. -icesc.

DOOM

reportericésc adj. m., f. reportericeáscă; pl. m. și f. reportericéști

reportericeștii
REPORTERICÉSC, -EÁSCĂ, reportericești, adj. De reporter. – Reporter + suf. -icesc.

DOOM

reportericésc adj. m., f. reportericeáscă; pl. m. și f. reportericéști

reportericeștile
REPORTERICÉSC, -EÁSCĂ, reportericești, adj. De reporter. – Reporter + suf. -icesc.

DOOM

reportericésc adj. m., f. reportericeáscă; pl. m. și f. reportericéști

reportericeștilor
REPORTERICÉSC, -EÁSCĂ, reportericești, adj. De reporter. – Reporter + suf. -icesc.

DOOM

reportericésc adj. m., f. reportericeáscă; pl. m. și f. reportericéști

reporterii
REPÓRTER, -Ă, reporteri, -e, s. m. și f. Persoană care culege și transmite de pe teren știri și informații; autor de reportaje. ◊ Reporter cinematografic = operator care filmează în vederea realizării unor jurnale de actualități, a unor filme documentare etc. [Acc. și: reportér] – Din fr. reporter, germ. Reporter, engl. reporter.

DOOM

repórteră s. f., g.-d. art. repórterei; pl. repórtere

reporterilor
REPÓRTER, -Ă, reporteri, -e, s. m. și f. Persoană care culege și transmite de pe teren știri și informații; autor de reportaje. ◊ Reporter cinematografic = operator care filmează în vederea realizării unor jurnale de actualități, a unor filme documentare etc. [Acc. și: reportér] – Din fr. reporter, germ. Reporter, engl. reporter.

DOOM

repórteră s. f., g.-d. art. repórterei; pl. repórtere

reporterul
REPÓRTER, -Ă, reporteri, -e, s. m. și f. Persoană care culege și transmite de pe teren știri și informații; autor de reportaje. ◊ Reporter cinematografic = operator care filmează în vederea realizării unor jurnale de actualități, a unor filme documentare etc. [Acc. și: reportér] – Din fr. reporter, germ. Reporter, engl. reporter.

DOOM

repórteră s. f., g.-d. art. repórterei; pl. repórtere

reporterului
REPÓRTER, -Ă, reporteri, -e, s. m. și f. Persoană care culege și transmite de pe teren știri și informații; autor de reportaje. ◊ Reporter cinematografic = operator care filmează în vederea realizării unor jurnale de actualități, a unor filme documentare etc. [Acc. și: reportér] – Din fr. reporter, germ. Reporter, engl. reporter.

DOOM

repórteră s. f., g.-d. art. repórterei; pl. repórtere

reportez
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

DOOM

reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză

reporteze
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

DOOM

reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză

reportezi
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

DOOM

reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză

reportofoane
REPORTOFÓN, reportofoane, s. n. Magnetofon special pentru reportaje și interviuri. – Report[er] + [magnet]ofon.

DOOM

*reportofón s. n., pl. reportofoáne

reportofoanele
REPORTOFÓN, reportofoane, s. n. Magnetofon special pentru reportaje și interviuri. – Report[er] + [magnet]ofon.

DOOM

*reportofón s. n., pl. reportofoáne

reportofoanelor
REPORTOFÓN, reportofoane, s. n. Magnetofon special pentru reportaje și interviuri. – Report[er] + [magnet]ofon.

DOOM

*reportofón s. n., pl. reportofoáne

reportofon
REPORTOFÓN, reportofoane, s. n. Magnetofon special pentru reportaje și interviuri. – Report[er] + [magnet]ofon.

DOOM

*reportofón s. n., pl. reportofoáne

reportofonul
REPORTOFÓN, reportofoane, s. n. Magnetofon special pentru reportaje și interviuri. – Report[er] + [magnet]ofon.

DOOM

*reportofón s. n., pl. reportofoáne

reportofonului
REPORTOFÓN, reportofoane, s. n. Magnetofon special pentru reportaje și interviuri. – Report[er] + [magnet]ofon.

DOOM

*reportofón s. n., pl. reportofoáne

reportul
REPÓRT, reporturi, s. n. Trecere a unei sume (reprezentând un total parțial) din josul unei coloane în fruntea coloanei următoare, pentru a fi adunată în continuare; p. ext. sumă reportată sau orice sumă rămasă dintr-un calcul anterior. – Din fr. report.

DOOM

repórt (sumă) s. n., pl. repórturi

reportului
REPÓRT, reporturi, s. n. Trecere a unei sume (reprezentând un total parțial) din josul unei coloane în fruntea coloanei următoare, pentru a fi adunată în continuare; p. ext. sumă reportată sau orice sumă rămasă dintr-un calcul anterior. – Din fr. report.

DOOM

repórt (sumă) s. n., pl. repórturi

reporturi
REPÓRT, reporturi, s. n. Trecere a unei sume (reprezentând un total parțial) din josul unei coloane în fruntea coloanei următoare, pentru a fi adunată în continuare; p. ext. sumă reportată sau orice sumă rămasă dintr-un calcul anterior. – Din fr. report.

DOOM

repórt (sumă) s. n., pl. repórturi

reporturile
REPÓRT, reporturi, s. n. Trecere a unei sume (reprezentând un total parțial) din josul unei coloane în fruntea coloanei următoare, pentru a fi adunată în continuare; p. ext. sumă reportată sau orice sumă rămasă dintr-un calcul anterior. – Din fr. report.

DOOM

repórt (sumă) s. n., pl. repórturi

reporturilor
REPÓRT, reporturi, s. n. Trecere a unei sume (reprezentând un total parțial) din josul unei coloane în fruntea coloanei următoare, pentru a fi adunată în continuare; p. ext. sumă reportată sau orice sumă rămasă dintr-un calcul anterior. – Din fr. report.

DOOM

repórt (sumă) s. n., pl. repórturi

reportând
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

DOOM

reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză

reportînd
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

DOOM

reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză

reportă
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

DOOM

repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

reportări
REPORTÁRE, reportări, s. f. Acțiunea de a reporta și rezultatul ei. – V. reporta.

DOOM

reportáre s. f., g.-d. art. reportắrii; pl. reportắri

reportării
REPORTÁRE, reportări, s. f. Acțiunea de a reporta și rezultatul ei. – V. reporta.

DOOM

reportáre s. f., g.-d. art. reportắrii; pl. reportắri

reportările
REPORTÁRE, reportări, s. f. Acțiunea de a reporta și rezultatul ei. – V. reporta.

DOOM

reportáre s. f., g.-d. art. reportắrii; pl. reportắri

reportărilor
REPORTÁRE, reportări, s. f. Acțiunea de a reporta și rezultatul ei. – V. reporta.

DOOM

reportáre s. f., g.-d. art. reportắrii; pl. reportắri

reporți
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

DOOM

repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repovestea
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovesteai
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovesteam
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovestească
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovesteau
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovesteați
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovestesc
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovestește
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovestești
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovesti
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovestii
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovestim
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovestind
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovestire
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovestire
REPOVESTÍRE, repovestiri, s. f. Acțiunea de a repovesti și rezultatul ei. – V. repovesti.

DOOM

repovestíre s. f., g.-d. art. repovestírii; pl. repovestíri

repovestirea
REPOVESTÍRE, repovestiri, s. f. Acțiunea de a repovesti și rezultatul ei. – V. repovesti.

DOOM

repovestíre s. f., g.-d. art. repovestírii; pl. repovestíri

repovestiri
REPOVESTÍRE, repovestiri, s. f. Acțiunea de a repovesti și rezultatul ei. – V. repovesti.

DOOM

repovestíre s. f., g.-d. art. repovestírii; pl. repovestíri

repovestirii
REPOVESTÍRE, repovestiri, s. f. Acțiunea de a repovesti și rezultatul ei. – V. repovesti.

DOOM

repovestíre s. f., g.-d. art. repovestírii; pl. repovestíri

repovestirile
REPOVESTÍRE, repovestiri, s. f. Acțiunea de a repovesti și rezultatul ei. – V. repovesti.

DOOM

repovestíre s. f., g.-d. art. repovestírii; pl. repovestíri

repovestirilor
REPOVESTÍRE, repovestiri, s. f. Acțiunea de a repovesti și rezultatul ei. – V. repovesti.

DOOM

repovestíre s. f., g.-d. art. repovestírii; pl. repovestíri

repovestiră
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovestirăm
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovestirăți
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovestise
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovestisem
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovestiseră
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovestiserăm
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovestiserăți
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovestiseși
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovestiseți
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovestit
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovestit
REPOVESTÍT, -Ă, repovestiți, -te, adj. Povestit din nou, povestit încă o dată. – V. repovesti.

repovestita
REPOVESTÍT, -Ă, repovestiți, -te, adj. Povestit din nou, povestit încă o dată. – V. repovesti.

repovestite
REPOVESTÍT, -Ă, repovestiți, -te, adj. Povestit din nou, povestit încă o dată. – V. repovesti.

repovestitei
REPOVESTÍT, -Ă, repovestiți, -te, adj. Povestit din nou, povestit încă o dată. – V. repovesti.

repovestitele
REPOVESTÍT, -Ă, repovestiți, -te, adj. Povestit din nou, povestit încă o dată. – V. repovesti.

repovestitelor
REPOVESTÍT, -Ă, repovestiți, -te, adj. Povestit din nou, povestit încă o dată. – V. repovesti.

repovestitul
REPOVESTÍT, -Ă, repovestiți, -te, adj. Povestit din nou, povestit încă o dată. – V. repovesti.

repovestitului
REPOVESTÍT, -Ă, repovestiți, -te, adj. Povestit din nou, povestit încă o dată. – V. repovesti.

repovestiși
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovestiți
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

DOOM

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovestiți
REPOVESTÍT, -Ă, repovestiți, -te, adj. Povestit din nou, povestit încă o dată. – V. repovesti.

repovestiții
REPOVESTÍT, -Ă, repovestiți, -te, adj. Povestit din nou, povestit încă o dată. – V. repovesti.

repovestiților
REPOVESTÍT, -Ă, repovestiți, -te, adj. Povestit din nou, povestit încă o dată. – V. repovesti.

reprehensibil
REPREHENSÍBIL, -Ă, reprehensibili, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie condamnat, care atrage reproșuri; blamabil, condamnabil. – Din fr. réprehensible, lat. reprehensibilis.

DOOM

reprehensíbil (livr.) (re-pre-) adj. m., pl. reprehensíbili; f. reprehensíbilă, pl. reprehensíbile

reprehensibila
REPREHENSÍBIL, -Ă, reprehensibili, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie condamnat, care atrage reproșuri; blamabil, condamnabil. – Din fr. réprehensible, lat. reprehensibilis.

DOOM

reprehensíbil (livr.) (re-pre-) adj. m., pl. reprehensíbili; f. reprehensíbilă, pl. reprehensíbile

reprehensibile
REPREHENSÍBIL, -Ă, reprehensibili, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie condamnat, care atrage reproșuri; blamabil, condamnabil. – Din fr. réprehensible, lat. reprehensibilis.

DOOM

reprehensíbil (livr.) (re-pre-) adj. m., pl. reprehensíbili; f. reprehensíbilă, pl. reprehensíbile

reprehensibilei
REPREHENSÍBIL, -Ă, reprehensibili, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie condamnat, care atrage reproșuri; blamabil, condamnabil. – Din fr. réprehensible, lat. reprehensibilis.

DOOM

reprehensíbil (livr.) (re-pre-) adj. m., pl. reprehensíbili; f. reprehensíbilă, pl. reprehensíbile

reprehensibilele
REPREHENSÍBIL, -Ă, reprehensibili, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie condamnat, care atrage reproșuri; blamabil, condamnabil. – Din fr. réprehensible, lat. reprehensibilis.

DOOM

reprehensíbil (livr.) (re-pre-) adj. m., pl. reprehensíbili; f. reprehensíbilă, pl. reprehensíbile

reprehensibilelor
REPREHENSÍBIL, -Ă, reprehensibili, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie condamnat, care atrage reproșuri; blamabil, condamnabil. – Din fr. réprehensible, lat. reprehensibilis.

DOOM

reprehensíbil (livr.) (re-pre-) adj. m., pl. reprehensíbili; f. reprehensíbilă, pl. reprehensíbile

reprehensibili
REPREHENSÍBIL, -Ă, reprehensibili, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie condamnat, care atrage reproșuri; blamabil, condamnabil. – Din fr. réprehensible, lat. reprehensibilis.

DOOM

reprehensíbil (livr.) (re-pre-) adj. m., pl. reprehensíbili; f. reprehensíbilă, pl. reprehensíbile

reprehensibilii
REPREHENSÍBIL, -Ă, reprehensibili, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie condamnat, care atrage reproșuri; blamabil, condamnabil. – Din fr. réprehensible, lat. reprehensibilis.

DOOM

reprehensíbil (livr.) (re-pre-) adj. m., pl. reprehensíbili; f. reprehensíbilă, pl. reprehensíbile

reprehensibililor
REPREHENSÍBIL, -Ă, reprehensibili, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie condamnat, care atrage reproșuri; blamabil, condamnabil. – Din fr. réprehensible, lat. reprehensibilis.

DOOM

reprehensíbil (livr.) (re-pre-) adj. m., pl. reprehensíbili; f. reprehensíbilă, pl. reprehensíbile

reprehensibilul
REPREHENSÍBIL, -Ă, reprehensibili, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie condamnat, care atrage reproșuri; blamabil, condamnabil. – Din fr. réprehensible, lat. reprehensibilis.

DOOM

reprehensíbil (livr.) (re-pre-) adj. m., pl. reprehensíbili; f. reprehensíbilă, pl. reprehensíbile

reprehensibilului
REPREHENSÍBIL, -Ă, reprehensibili, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie condamnat, care atrage reproșuri; blamabil, condamnabil. – Din fr. réprehensible, lat. reprehensibilis.

DOOM

reprehensíbil (livr.) (re-pre-) adj. m., pl. reprehensíbili; f. reprehensíbilă, pl. reprehensíbile

reprehensiune
REPREHENSIÚNE, reprehensiuni, s. f. (Livr.) Mustrare, reproș; blam. [Pr.: -si-u-] – Din fr. repréhension, lat. reprehenșio, -onis.

DOOM

reprehensiúne (livr.) (re-pre-, -si-u-) s. f., g.-d. art. reprehensiúnii; pl. reprehensiúni

reprehensiunea
REPREHENSIÚNE, reprehensiuni, s. f. (Livr.) Mustrare, reproș; blam. [Pr.: -si-u-] – Din fr. repréhension, lat. reprehenșio, -onis.

DOOM

reprehensiúne (livr.) (re-pre-, -si-u-) s. f., g.-d. art. reprehensiúnii; pl. reprehensiúni

reprehensiuni
REPREHENSIÚNE, reprehensiuni, s. f. (Livr.) Mustrare, reproș; blam. [Pr.: -si-u-] – Din fr. repréhension, lat. reprehenșio, -onis.

DOOM

reprehensiúne (livr.) (re-pre-, -si-u-) s. f., g.-d. art. reprehensiúnii; pl. reprehensiúni

reprehensiunii
REPREHENSIÚNE, reprehensiuni, s. f. (Livr.) Mustrare, reproș; blam. [Pr.: -si-u-] – Din fr. repréhension, lat. reprehenșio, -onis.

DOOM

reprehensiúne (livr.) (re-pre-, -si-u-) s. f., g.-d. art. reprehensiúnii; pl. reprehensiúni

reprehensiunile
REPREHENSIÚNE, reprehensiuni, s. f. (Livr.) Mustrare, reproș; blam. [Pr.: -si-u-] – Din fr. repréhension, lat. reprehenșio, -onis.

DOOM

reprehensiúne (livr.) (re-pre-, -si-u-) s. f., g.-d. art. reprehensiúnii; pl. reprehensiúni

reprehensiunilor
REPREHENSIÚNE, reprehensiuni, s. f. (Livr.) Mustrare, reproș; blam. [Pr.: -si-u-] – Din fr. repréhension, lat. reprehenșio, -onis.

DOOM

reprehensiúne (livr.) (re-pre-, -si-u-) s. f., g.-d. art. reprehensiúnii; pl. reprehensiúni

represabil
REPRESÁBIL, -Ă adj. v. represibil.

represalii
REPRESÁLII s. f. pl. Măsuri de reprimare luate de anumite organe de stat împotriva unor persoane sau grupuri sociale, ca urmare a săvârșirii unor acțiuni cu caracter politic, a unor acte de nesupunere sau de răzvrătire. ♦ Măsuri de constrângere luate de un stat împotriva organelor sau cetățenilor altui stat, ca urmare a săvârșirii de către acel stat a unor acte ilicite față de el sau față de cetățenii lui și spre a-l determina să revină asupra lor. – Din fr. représailles, lat. represalia.

DOOM

represálii (re-pre-) s. f. pl., art. represáliile (-li-i-)

represaliile
REPRESÁLII s. f. pl. Măsuri de reprimare luate de anumite organe de stat împotriva unor persoane sau grupuri sociale, ca urmare a săvârșirii unor acțiuni cu caracter politic, a unor acte de nesupunere sau de răzvrătire. ♦ Măsuri de constrângere luate de un stat împotriva organelor sau cetățenilor altui stat, ca urmare a săvârșirii de către acel stat a unor acte ilicite față de el sau față de cetățenii lui și spre a-l determina să revină asupra lor. – Din fr. représailles, lat. represalia.

DOOM

represálii (re-pre-) s. f. pl., art. represáliile (-li-i-)

represaliilor
REPRESÁLII s. f. pl. Măsuri de reprimare luate de anumite organe de stat împotriva unor persoane sau grupuri sociale, ca urmare a săvârșirii unor acțiuni cu caracter politic, a unor acte de nesupunere sau de răzvrătire. ♦ Măsuri de constrângere luate de un stat împotriva organelor sau cetățenilor altui stat, ca urmare a săvârșirii de către acel stat a unor acte ilicite față de el sau față de cetățenii lui și spre a-l determina să revină asupra lor. – Din fr. représailles, lat. represalia.

DOOM

represálii (re-pre-) s. f. pl., art. represáliile (-li-i-)

represia
REPRÉSIE s.f. (Biol.) Inactivarea unui operon prin interacțiunea operatorului cu represorul. [< fr. répression, cf. lat. reprimere – a împiedica].

represibil
REPRESÍBIL, -Ă, represibili, -e, adj. (Rar) Care poate sau trebuie să fie reprimat. – Din fr. répressible.

DOOM

represíbil (rar) (re-pre-) adj. m., pl. represíbili; f. represíbilă, pl. represíbile

represibila
REPRESÍBIL, -Ă, represibili, -e, adj. (Rar) Care poate sau trebuie să fie reprimat. – Din fr. répressible.

DOOM

represíbil (rar) (re-pre-) adj. m., pl. represíbili; f. represíbilă, pl. represíbile

represibile
REPRESÍBIL, -Ă, represibili, -e, adj. (Rar) Care poate sau trebuie să fie reprimat. – Din fr. répressible.

DOOM

represíbil (rar) (re-pre-) adj. m., pl. represíbili; f. represíbilă, pl. represíbile

represibilei
REPRESÍBIL, -Ă, represibili, -e, adj. (Rar) Care poate sau trebuie să fie reprimat. – Din fr. répressible.

DOOM

represíbil (rar) (re-pre-) adj. m., pl. represíbili; f. represíbilă, pl. represíbile

represibilele
REPRESÍBIL, -Ă, represibili, -e, adj. (Rar) Care poate sau trebuie să fie reprimat. – Din fr. répressible.

DOOM

represíbil (rar) (re-pre-) adj. m., pl. represíbili; f. represíbilă, pl. represíbile

represibilelor
REPRESÍBIL, -Ă, represibili, -e, adj. (Rar) Care poate sau trebuie să fie reprimat. – Din fr. répressible.

DOOM

represíbil (rar) (re-pre-) adj. m., pl. represíbili; f. represíbilă, pl. represíbile

represibili
REPRESÍBIL, -Ă, represibili, -e, adj. (Rar) Care poate sau trebuie să fie reprimat. – Din fr. répressible.

DOOM

represíbil (rar) (re-pre-) adj. m., pl. represíbili; f. represíbilă, pl. represíbile

represibilii
REPRESÍBIL, -Ă, represibili, -e, adj. (Rar) Care poate sau trebuie să fie reprimat. – Din fr. répressible.

DOOM

represíbil (rar) (re-pre-) adj. m., pl. represíbili; f. represíbilă, pl. represíbile

represibililor
REPRESÍBIL, -Ă, represibili, -e, adj. (Rar) Care poate sau trebuie să fie reprimat. – Din fr. répressible.

DOOM

represíbil (rar) (re-pre-) adj. m., pl. represíbili; f. represíbilă, pl. represíbile

represibilul
REPRESÍBIL, -Ă, represibili, -e, adj. (Rar) Care poate sau trebuie să fie reprimat. – Din fr. répressible.

DOOM

represíbil (rar) (re-pre-) adj. m., pl. represíbili; f. represíbilă, pl. represíbile

represibilului
REPRESÍBIL, -Ă, represibili, -e, adj. (Rar) Care poate sau trebuie să fie reprimat. – Din fr. répressible.

DOOM

represíbil (rar) (re-pre-) adj. m., pl. represíbili; f. represíbilă, pl. represíbile

represie
REPRÉSIE s.f. (Biol.) Inactivarea unui operon prin interacțiunea operatorului cu represorul. [< fr. répression, cf. lat. reprimere – a împiedica].

represiei
REPRÉSIE s.f. (Biol.) Inactivarea unui operon prin interacțiunea operatorului cu represorul. [< fr. répression, cf. lat. reprimere – a împiedica].

represii
REPRÉSIE s.f. (Biol.) Inactivarea unui operon prin interacțiunea operatorului cu represorul. [< fr. répression, cf. lat. reprimere – a împiedica].

represiile
REPRÉSIE s.f. (Biol.) Inactivarea unui operon prin interacțiunea operatorului cu represorul. [< fr. répression, cf. lat. reprimere – a împiedica].

represiilor
REPRÉSIE s.f. (Biol.) Inactivarea unui operon prin interacțiunea operatorului cu represorul. [< fr. répression, cf. lat. reprimere – a împiedica].

represiune
REPRESIÚNE, represiuni, s. f. Reprimare, înăbușire a unei acțiuni de revoltă, de opoziție colectivă; (la pl.) acțiuni drastice întreprinse în acest scop. ♦ Măsură de constrângere împotriva infractorilor, care constă în arestarea, trimiterea în judecată și condamnarea lor la pedepsele prevăzute de legea penală. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répression.

DOOM

represiúne (re-pre-si-u-) s. f., g.-d. art. represiúnii; pl. represiúni

represiunea
REPRESIÚNE, represiuni, s. f. Reprimare, înăbușire a unei acțiuni de revoltă, de opoziție colectivă; (la pl.) acțiuni drastice întreprinse în acest scop. ♦ Măsură de constrângere împotriva infractorilor, care constă în arestarea, trimiterea în judecată și condamnarea lor la pedepsele prevăzute de legea penală. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répression.

DOOM

represiúne (re-pre-si-u-) s. f., g.-d. art. represiúnii; pl. represiúni

represiuni
REPRESIÚNE, represiuni, s. f. Reprimare, înăbușire a unei acțiuni de revoltă, de opoziție colectivă; (la pl.) acțiuni drastice întreprinse în acest scop. ♦ Măsură de constrângere împotriva infractorilor, care constă în arestarea, trimiterea în judecată și condamnarea lor la pedepsele prevăzute de legea penală. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répression.

DOOM

represiúne (re-pre-si-u-) s. f., g.-d. art. represiúnii; pl. represiúni

represiunii
REPRESIÚNE, represiuni, s. f. Reprimare, înăbușire a unei acțiuni de revoltă, de opoziție colectivă; (la pl.) acțiuni drastice întreprinse în acest scop. ♦ Măsură de constrângere împotriva infractorilor, care constă în arestarea, trimiterea în judecată și condamnarea lor la pedepsele prevăzute de legea penală. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répression.

DOOM

represiúne (re-pre-si-u-) s. f., g.-d. art. represiúnii; pl. represiúni

represiunile
REPRESIÚNE, represiuni, s. f. Reprimare, înăbușire a unei acțiuni de revoltă, de opoziție colectivă; (la pl.) acțiuni drastice întreprinse în acest scop. ♦ Măsură de constrângere împotriva infractorilor, care constă în arestarea, trimiterea în judecată și condamnarea lor la pedepsele prevăzute de legea penală. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répression.

DOOM

represiúne (re-pre-si-u-) s. f., g.-d. art. represiúnii; pl. represiúni

represiunilor
REPRESIÚNE, represiuni, s. f. Reprimare, înăbușire a unei acțiuni de revoltă, de opoziție colectivă; (la pl.) acțiuni drastice întreprinse în acest scop. ♦ Măsură de constrângere împotriva infractorilor, care constă în arestarea, trimiterea în judecată și condamnarea lor la pedepsele prevăzute de legea penală. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répression.

DOOM

represiúne (re-pre-si-u-) s. f., g.-d. art. represiúnii; pl. represiúni

represiv
REPRESÍV, -Ă, represivi, -e, adj. Care reprimă, care servește ca mijloc de reprimare; privitor la represiune. – Din fr. répressif.

DOOM

represív (re-pre-) adj. m., pl. represívi; f. represívă, pl. represíve

represiva
REPRESÍV, -Ă, represivi, -e, adj. Care reprimă, care servește ca mijloc de reprimare; privitor la represiune. – Din fr. répressif.

DOOM

represív (re-pre-) adj. m., pl. represívi; f. represívă, pl. represíve

represive
REPRESÍV, -Ă, represivi, -e, adj. Care reprimă, care servește ca mijloc de reprimare; privitor la represiune. – Din fr. répressif.

DOOM

represív (re-pre-) adj. m., pl. represívi; f. represívă, pl. represíve

represivei
REPRESÍV, -Ă, represivi, -e, adj. Care reprimă, care servește ca mijloc de reprimare; privitor la represiune. – Din fr. répressif.

DOOM

represív (re-pre-) adj. m., pl. represívi; f. represívă, pl. represíve

represivele
REPRESÍV, -Ă, represivi, -e, adj. Care reprimă, care servește ca mijloc de reprimare; privitor la represiune. – Din fr. répressif.

DOOM

represív (re-pre-) adj. m., pl. represívi; f. represívă, pl. represíve

represivelor
REPRESÍV, -Ă, represivi, -e, adj. Care reprimă, care servește ca mijloc de reprimare; privitor la represiune. – Din fr. répressif.

DOOM

represív (re-pre-) adj. m., pl. represívi; f. represívă, pl. represíve

represivi
REPRESÍV, -Ă, represivi, -e, adj. Care reprimă, care servește ca mijloc de reprimare; privitor la represiune. – Din fr. répressif.

DOOM

represív (re-pre-) adj. m., pl. represívi; f. represívă, pl. represíve

represivii
REPRESÍV, -Ă, represivi, -e, adj. Care reprimă, care servește ca mijloc de reprimare; privitor la represiune. – Din fr. répressif.

DOOM

represív (re-pre-) adj. m., pl. represívi; f. represívă, pl. represíve

represivilor
REPRESÍV, -Ă, represivi, -e, adj. Care reprimă, care servește ca mijloc de reprimare; privitor la represiune. – Din fr. répressif.

DOOM

represív (re-pre-) adj. m., pl. represívi; f. represívă, pl. represíve

represivul
REPRESÍV, -Ă, represivi, -e, adj. Care reprimă, care servește ca mijloc de reprimare; privitor la represiune. – Din fr. répressif.

DOOM

represív (re-pre-) adj. m., pl. represívi; f. represívă, pl. represíve

represivului
REPRESÍV, -Ă, represivi, -e, adj. Care reprimă, care servește ca mijloc de reprimare; privitor la represiune. – Din fr. répressif.

DOOM

represív (re-pre-) adj. m., pl. represívi; f. represívă, pl. represíve

represor
REPRESÓR s.m. (Biol.) Factor citoplasmatic având funcția de a inhiba capacitatea de funcționare a unei gene sau a unui grup de gene structurale; frenator. [Cf. lat. repressor – care împiedică].

represori
REPRESÓR s.m. (Biol.) Factor citoplasmatic având funcția de a inhiba capacitatea de funcționare a unei gene sau a unui grup de gene structurale; frenator. [Cf. lat. repressor – care împiedică].

represorii
REPRESÓR s.m. (Biol.) Factor citoplasmatic având funcția de a inhiba capacitatea de funcționare a unei gene sau a unui grup de gene structurale; frenator. [Cf. lat. repressor – care împiedică].

represorilor
REPRESÓR s.m. (Biol.) Factor citoplasmatic având funcția de a inhiba capacitatea de funcționare a unei gene sau a unui grup de gene structurale; frenator. [Cf. lat. repressor – care împiedică].

represorul
REPRESÓR s.m. (Biol.) Factor citoplasmatic având funcția de a inhiba capacitatea de funcționare a unei gene sau a unui grup de gene structurale; frenator. [Cf. lat. repressor – care împiedică].

represorului
REPRESÓR s.m. (Biol.) Factor citoplasmatic având funcția de a inhiba capacitatea de funcționare a unei gene sau a unui grup de gene structurale; frenator. [Cf. lat. repressor – care împiedică].

reprezenta
REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare.

DOOM

reprezentá (a ~) (re-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. reprezínt, 3 reprezíntă, 1 pl. reprezentắm

reprezentabil
REPREZENTÁBIL, -Ă, reprezentabili, -e, adj. (Despre piese de teatru) Care se poate reprezenta. – Din fr. représentable.

DOOM

*reprezentábil (re-pre-) adj. m., pl. reprezentábili; f. reprezentábilă, pl. reprezentábile

reprezentabila
REPREZENTÁBIL, -Ă, reprezentabili, -e, adj. (Despre piese de teatru) Care se poate reprezenta. – Din fr. représentable.

DOOM

*reprezentábil (re-pre-) adj. m., pl. reprezentábili; f. reprezentábilă, pl. reprezentábile

reprezentabile
REPREZENTÁBIL, -Ă, reprezentabili, -e, adj. (Despre piese de teatru) Care se poate reprezenta. – Din fr. représentable.

DOOM

*reprezentábil (re-pre-) adj. m., pl. reprezentábili; f. reprezentábilă, pl. reprezentábile

reprezentabilei
REPREZENTÁBIL, -Ă, reprezentabili, -e, adj. (Despre piese de teatru) Care se poate reprezenta. – Din fr. représentable.

DOOM

*reprezentábil (re-pre-) adj. m., pl. reprezentábili; f. reprezentábilă, pl. reprezentábile

reprezentabilele
REPREZENTÁBIL, -Ă, reprezentabili, -e, adj. (Despre piese de teatru) Care se poate reprezenta. – Din fr. représentable.

DOOM

*reprezentábil (re-pre-) adj. m., pl. reprezentábili; f. reprezentábilă, pl. reprezentábile

reprezentabilelor
REPREZENTÁBIL, -Ă, reprezentabili, -e, adj. (Despre piese de teatru) Care se poate reprezenta. – Din fr. représentable.

DOOM

*reprezentábil (re-pre-) adj. m., pl. reprezentábili; f. reprezentábilă, pl. reprezentábile

reprezentabili
REPREZENTÁBIL, -Ă, reprezentabili, -e, adj. (Despre piese de teatru) Care se poate reprezenta. – Din fr. représentable.

DOOM

*reprezentábil (re-pre-) adj. m., pl. reprezentábili; f. reprezentábilă, pl. reprezentábile

reprezentabilii
REPREZENTÁBIL, -Ă, reprezentabili, -e, adj. (Despre piese de teatru) Care se poate reprezenta. – Din fr. représentable.

DOOM

*reprezentábil (re-pre-) adj. m., pl. reprezentábili; f. reprezentábilă, pl. reprezentábile

reprezentabililor
REPREZENTÁBIL, -Ă, reprezentabili, -e, adj. (Despre piese de teatru) Care se poate reprezenta. – Din fr. représentable.

DOOM

*reprezentábil (re-pre-) adj. m., pl. reprezentábili; f. reprezentábilă, pl. reprezentábile

reprezentabilul
REPREZENTÁBIL, -Ă, reprezentabili, -e, adj. (Despre piese de teatru) Care se poate reprezenta. – Din fr. représentable.

DOOM

*reprezentábil (re-pre-) adj. m., pl. reprezentábili; f. reprezentábilă, pl. reprezentábile

reprezentabilului
REPREZENTÁBIL, -Ă, reprezentabili, -e, adj. (Despre piese de teatru) Care se poate reprezenta. – Din fr. représentable.

DOOM

*reprezentábil (re-pre-) adj. m., pl. reprezentábili; f. reprezentábilă, pl. reprezentábile

reprezentai
REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare.

DOOM

reprezentá (a ~) (re-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. reprezínt, 3 reprezíntă, 1 pl. reprezentắm

reprezentam
REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare.

DOOM

reprezentá (a ~) (re-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. reprezínt, 3 reprezíntă, 1 pl. reprezentắm

reprezentant
REPREZENTÁNT, -Ă, reprezentanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva, să țină locul cuiva, să acționeze în numele cuiva. ♦ Persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică etc. 2. Cel care reprezintă o școală, un curent; exponent. – Din fr. représentant.

DOOM

reprezentántă (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentántei; pl. reprezentánte

reprezentanta
REPREZENTÁNT, -Ă, reprezentanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva, să țină locul cuiva, să acționeze în numele cuiva. ♦ Persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică etc. 2. Cel care reprezintă o școală, un curent; exponent. – Din fr. représentant.

DOOM

reprezentántă (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentántei; pl. reprezentánte

reprezentante
REPREZENTÁNT, -Ă, reprezentanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva, să țină locul cuiva, să acționeze în numele cuiva. ♦ Persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică etc. 2. Cel care reprezintă o școală, un curent; exponent. – Din fr. représentant.

DOOM

reprezentántă (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentántei; pl. reprezentánte

reprezentantei
REPREZENTÁNT, -Ă, reprezentanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva, să țină locul cuiva, să acționeze în numele cuiva. ♦ Persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică etc. 2. Cel care reprezintă o școală, un curent; exponent. – Din fr. représentant.

DOOM

reprezentántă (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentántei; pl. reprezentánte

reprezentantele
REPREZENTÁNT, -Ă, reprezentanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva, să țină locul cuiva, să acționeze în numele cuiva. ♦ Persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică etc. 2. Cel care reprezintă o școală, un curent; exponent. – Din fr. représentant.

DOOM

reprezentántă (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentántei; pl. reprezentánte

reprezentantelor
REPREZENTÁNT, -Ă, reprezentanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva, să țină locul cuiva, să acționeze în numele cuiva. ♦ Persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică etc. 2. Cel care reprezintă o școală, un curent; exponent. – Din fr. représentant.

DOOM

reprezentántă (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentántei; pl. reprezentánte

reprezentantul
REPREZENTÁNT, -Ă, reprezentanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva, să țină locul cuiva, să acționeze în numele cuiva. ♦ Persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică etc. 2. Cel care reprezintă o școală, un curent; exponent. – Din fr. représentant.

DOOM

reprezentántă (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentántei; pl. reprezentánte

reprezentantului
REPREZENTÁNT, -Ă, reprezentanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva, să țină locul cuiva, să acționeze în numele cuiva. ♦ Persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică etc. 2. Cel care reprezintă o școală, un curent; exponent. – Din fr. représentant.

DOOM

reprezentántă (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentántei; pl. reprezentánte

reprezentanța
REPREZENTÁNȚĂ, reprezentanțe, s. f. 1. Organ care reprezintă în altă țară interesele țării sale în domeniul economic, politic etc. 2. (În sintagmele) Reprezentanță națională = organ de stat constituit din totalitatea deputaților. Reprezentanță comercială = organ al unui stat, care îl reprezintă în relațiile comerciale cu alte state. – Din germ. Repräsentanz.

DOOM

reprezentánță (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentánței; pl. reprezentánțe

reprezentanțe
REPREZENTÁNȚĂ, reprezentanțe, s. f. 1. Organ care reprezintă în altă țară interesele țării sale în domeniul economic, politic etc. 2. (În sintagmele) Reprezentanță națională = organ de stat constituit din totalitatea deputaților. Reprezentanță comercială = organ al unui stat, care îl reprezintă în relațiile comerciale cu alte state. – Din germ. Repräsentanz.

DOOM

reprezentánță (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentánței; pl. reprezentánțe

reprezentanței
REPREZENTÁNȚĂ, reprezentanțe, s. f. 1. Organ care reprezintă în altă țară interesele țării sale în domeniul economic, politic etc. 2. (În sintagmele) Reprezentanță națională = organ de stat constituit din totalitatea deputaților. Reprezentanță comercială = organ al unui stat, care îl reprezintă în relațiile comerciale cu alte state. – Din germ. Repräsentanz.

DOOM

reprezentánță (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentánței; pl. reprezentánțe

reprezentanțele
REPREZENTÁNȚĂ, reprezentanțe, s. f. 1. Organ care reprezintă în altă țară interesele țării sale în domeniul economic, politic etc. 2. (În sintagmele) Reprezentanță națională = organ de stat constituit din totalitatea deputaților. Reprezentanță comercială = organ al unui stat, care îl reprezintă în relațiile comerciale cu alte state. – Din germ. Repräsentanz.

DOOM

reprezentánță (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentánței; pl. reprezentánțe

reprezentanțelor
REPREZENTÁNȚĂ, reprezentanțe, s. f. 1. Organ care reprezintă în altă țară interesele țării sale în domeniul economic, politic etc. 2. (În sintagmele) Reprezentanță națională = organ de stat constituit din totalitatea deputaților. Reprezentanță comercială = organ al unui stat, care îl reprezintă în relațiile comerciale cu alte state. – Din germ. Repräsentanz.

DOOM

reprezentánță (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentánței; pl. reprezentánțe

reprezentanți
REPREZENTÁNT, -Ă, reprezentanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva, să țină locul cuiva, să acționeze în numele cuiva. ♦ Persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică etc. 2. Cel care reprezintă o școală, un curent; exponent. – Din fr. représentant.

DOOM

reprezentántă (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentántei; pl. reprezentánte

reprezentanții
REPREZENTÁNT, -Ă, reprezentanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva, să țină locul cuiva, să acționeze în numele cuiva. ♦ Persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică etc. 2. Cel care reprezintă o școală, un curent; exponent. – Din fr. représentant.

DOOM

reprezentántă (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentántei; pl. reprezentánte

reprezentanților
REPREZENTÁNT, -Ă, reprezentanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva, să țină locul cuiva, să acționeze în numele cuiva. ♦ Persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică etc. 2. Cel care reprezintă o școală, un curent; exponent. – Din fr. représentant.

DOOM

reprezentántă (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentántei; pl. reprezentánte

reprezentare
REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare.

DOOM

reprezentá (a ~) (re-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. reprezínt, 3 reprezíntă, 1 pl. reprezentắm

reprezentare
REPREZENTÁRE, reprezentări, s. f. Acțiunea de a reprezenta și rezultatul ei. 1. Înfățișare, redare, reproducere a unui lucru (prin mijloace plastice). ♦ Reprezentare topografică = înscriere pe un plan, pe o hartă etc. a detaliilor de pe teren cu ajutorul semnelor topografice. 2. Imagine senzorială a obiectelor și fenomenelor realității, evocată mintal, în absența acestora, pe baza percepțiilor anterioare. 3. Interpretare pe scenă a unei lucrări dramatice; reprezentație (1). 4. (În sintagma) Cheltuieli de reprezentare = sume prevăzute într-un buget cu scopul de a acoperi cheltuielile rezultate din îndeplinirea funcțiilor oficiale pe care le deține o persoană. – V. reprezenta.

DOOM

reprezentáre (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentắrii; pl. reprezentắri

reprezentarea
REPREZENTÁRE, reprezentări, s. f. Acțiunea de a reprezenta și rezultatul ei. 1. Înfățișare, redare, reproducere a unui lucru (prin mijloace plastice). ♦ Reprezentare topografică = înscriere pe un plan, pe o hartă etc. a detaliilor de pe teren cu ajutorul semnelor topografice. 2. Imagine senzorială a obiectelor și fenomenelor realității, evocată mintal, în absența acestora, pe baza percepțiilor anterioare. 3. Interpretare pe scenă a unei lucrări dramatice; reprezentație (1). 4. (În sintagma) Cheltuieli de reprezentare = sume prevăzute într-un buget cu scopul de a acoperi cheltuielile rezultate din îndeplinirea funcțiilor oficiale pe care le deține o persoană. – V. reprezenta.

DOOM

reprezentáre (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentắrii; pl. reprezentắri

reprezentară
REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare.

DOOM

reprezentá (a ~) (re-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. reprezínt, 3 reprezíntă, 1 pl. reprezentắm

reprezentarăm
REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare.

DOOM

reprezentá (a ~) (re-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. reprezínt, 3 reprezíntă, 1 pl. reprezentắm

reprezentarăți
REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare.

DOOM

reprezentá (a ~) (re-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. reprezínt, 3 reprezíntă, 1 pl. reprezentắm

reprezentase
REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare.

DOOM

reprezentá (a ~) (re-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. reprezínt, 3 reprezíntă, 1 pl. reprezentắm

reprezentasem
REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare.

DOOM

reprezentá (a ~) (re-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. reprezínt, 3 reprezíntă, 1 pl. reprezentắm

reprezentaseră
REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare.

DOOM

reprezentá (a ~) (re-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. reprezínt, 3 reprezíntă, 1 pl. reprezentắm

reprezentaserăm
REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare.

DOOM

reprezentá (a ~) (re-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. reprezínt, 3 reprezíntă, 1 pl. reprezentắm

reprezentaserăți
REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare.

DOOM

reprezentá (a ~) (re-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. reprezínt, 3 reprezíntă, 1 pl. reprezentắm

reprezentaseși
REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare.

DOOM

reprezentá (a ~) (re-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. reprezínt, 3 reprezíntă, 1 pl. reprezentắm

reprezentaseți
REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare.

DOOM

reprezentá (a ~) (re-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. reprezínt, 3 reprezíntă, 1 pl. reprezentắm

reprezentat
REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare.

DOOM

reprezentá (a ~) (re-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. reprezínt, 3 reprezíntă, 1 pl. reprezentắm

reprezentat
REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare.

reprezentativ
REPREZENTATÍV, -Ă, reprezentativi, -e, adj. 1. (Despre un organ sau un sistem de guvernare) Care reprezintă o colectivitate și acționează în numele ei, fiind constituit prin alegeri. 2. Care (prin însușirile sale) reprezintă, ilustrează epoca, mediul, curentul din care face parte; ilustrativ, tipic. ♦ (Substantivat, f.) Echipă care reprezintă o asociație sportivă, o țară etc. – Din fr. représentatif.

DOOM

reprezentatív (re-pre-) adj. m., pl. reprezentatívi; f. reprezentatívă, pl. reprezentatíve

reprezentativa
REPREZENTATÍV, -Ă, reprezentativi, -e, adj. 1. (Despre un organ sau un sistem de guvernare) Care reprezintă o colectivitate și acționează în numele ei, fiind constituit prin alegeri. 2. Care (prin însușirile sale) reprezintă, ilustrează epoca, mediul, curentul din care face parte; ilustrativ, tipic. ♦ (Substantivat, f.) Echipă care reprezintă o asociație sportivă, o țară etc. – Din fr. représentatif.

DOOM

reprezentatív (re-pre-) adj. m., pl. reprezentatívi; f. reprezentatívă, pl. reprezentatíve

reprezentative
REPREZENTATÍV, -Ă, reprezentativi, -e, adj. 1. (Despre un organ sau un sistem de guvernare) Care reprezintă o colectivitate și acționează în numele ei, fiind constituit prin alegeri. 2. Care (prin însușirile sale) reprezintă, ilustrează epoca, mediul, curentul din care face parte; ilustrativ, tipic. ♦ (Substantivat, f.) Echipă care reprezintă o asociație sportivă, o țară etc. – Din fr. représentatif.

DOOM

reprezentatív (re-pre-) adj. m., pl. reprezentatívi; f. reprezentatívă, pl. reprezentatíve

reprezentativei
REPREZENTATÍV, -Ă, reprezentativi, -e, adj. 1. (Despre un organ sau un sistem de guvernare) Care reprezintă o colectivitate și acționează în numele ei, fiind constituit prin alegeri. 2. Care (prin însușirile sale) reprezintă, ilustrează epoca, mediul, curentul din care face parte; ilustrativ, tipic. ♦ (Substantivat, f.) Echipă care reprezintă o asociație sportivă, o țară etc. – Din fr. représentatif.

DOOM

reprezentatív (re-pre-) adj. m., pl. reprezentatívi; f. reprezentatívă, pl. reprezentatíve

reprezentativele
REPREZENTATÍV, -Ă, reprezentativi, -e, adj. 1. (Despre un organ sau un sistem de guvernare) Care reprezintă o colectivitate și acționează în numele ei, fiind constituit prin alegeri. 2. Care (prin însușirile sale) reprezintă, ilustrează epoca, mediul, curentul din care face parte; ilustrativ, tipic. ♦ (Substantivat, f.) Echipă care reprezintă o asociație sportivă, o țară etc. – Din fr. représentatif.

DOOM

reprezentatív (re-pre-) adj. m., pl. reprezentatívi; f. reprezentatívă, pl. reprezentatíve

reprezentativelor
REPREZENTATÍV, -Ă, reprezentativi, -e, adj. 1. (Despre un organ sau un sistem de guvernare) Care reprezintă o colectivitate și acționează în numele ei, fiind constituit prin alegeri. 2. Care (prin însușirile sale) reprezintă, ilustrează epoca, mediul, curentul din care face parte; ilustrativ, tipic. ♦ (Substantivat, f.) Echipă care reprezintă o asociație sportivă, o țară etc. – Din fr. représentatif.

DOOM

reprezentatív (re-pre-) adj. m., pl. reprezentatívi; f. reprezentatívă, pl. reprezentatíve

reprezentativi
REPREZENTATÍV, -Ă, reprezentativi, -e, adj. 1. (Despre un organ sau un sistem de guvernare) Care reprezintă o colectivitate și acționează în numele ei, fiind constituit prin alegeri. 2. Care (prin însușirile sale) reprezintă, ilustrează epoca, mediul, curentul din care face parte; ilustrativ, tipic. ♦ (Substantivat, f.) Echipă care reprezintă o asociație sportivă, o țară etc. – Din fr. représentatif.

DOOM

reprezentatív (re-pre-) adj. m., pl. reprezentatívi; f. reprezentatívă, pl. reprezentatíve

reprezentativii
REPREZENTATÍV, -Ă, reprezentativi, -e, adj. 1. (Despre un organ sau un sistem de guvernare) Care reprezintă o colectivitate și acționează în numele ei, fiind constituit prin alegeri. 2. Care (prin însușirile sale) reprezintă, ilustrează epoca, mediul, curentul din care face parte; ilustrativ, tipic. ♦ (Substantivat, f.) Echipă care reprezintă o asociație sportivă, o țară etc. – Din fr. représentatif.

DOOM

reprezentatív (re-pre-) adj. m., pl. reprezentatívi; f. reprezentatívă, pl. reprezentatíve

reprezentativilor
REPREZENTATÍV, -Ă, reprezentativi, -e, adj. 1. (Despre un organ sau un sistem de guvernare) Care reprezintă o colectivitate și acționează în numele ei, fiind constituit prin alegeri. 2. Care (prin însușirile sale) reprezintă, ilustrează epoca, mediul, curentul din care face parte; ilustrativ, tipic. ♦ (Substantivat, f.) Echipă care reprezintă o asociație sportivă, o țară etc. – Din fr. représentatif.

DOOM

reprezentatív (re-pre-) adj. m., pl. reprezentatívi; f. reprezentatívă, pl. reprezentatíve

reprezentativitate
REPREZENTATIVITÁTE s. f. 1. Caracter reprezentativ. 2. Reprezentare a unei instituții, a unui stat etc. în relațiile cu alte instituții, state etc. – Din fr. représentativité.

DOOM

*reprezentativitáte (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentativitắții

reprezentativitatea
REPREZENTATIVITÁTE s. f. 1. Caracter reprezentativ. 2. Reprezentare a unei instituții, a unui stat etc. în relațiile cu alte instituții, state etc. – Din fr. représentativité.

DOOM

*reprezentativitáte (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentativitắții

reprezentativități
REPREZENTATIVITÁTE s. f. 1. Caracter reprezentativ. 2. Reprezentare a unei instituții, a unui stat etc. în relațiile cu alte instituții, state etc. – Din fr. représentativité.

DOOM

*reprezentativitáte (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentativitắții

reprezentativității
REPREZENTATIVITÁTE s. f. 1. Caracter reprezentativ. 2. Reprezentare a unei instituții, a unui stat etc. în relațiile cu alte instituții, state etc. – Din fr. représentativité.

DOOM

*reprezentativitáte (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentativitắții

reprezentativul
REPREZENTATÍV, -Ă, reprezentativi, -e, adj. 1. (Despre un organ sau un sistem de guvernare) Care reprezintă o colectivitate și acționează în numele ei, fiind constituit prin alegeri. 2. Care (prin însușirile sale) reprezintă, ilustrează epoca, mediul, curentul din care face parte; ilustrativ, tipic. ♦ (Substantivat, f.) Echipă care reprezintă o asociație sportivă, o țară etc. – Din fr. représentatif.

DOOM

reprezentatív (re-pre-) adj. m., pl. reprezentatívi; f. reprezentatívă, pl. reprezentatíve

reprezentativului
REPREZENTATÍV, -Ă, reprezentativi, -e, adj. 1. (Despre un organ sau un sistem de guvernare) Care reprezintă o colectivitate și acționează în numele ei, fiind constituit prin alegeri. 2. Care (prin însușirile sale) reprezintă, ilustrează epoca, mediul, curentul din care face parte; ilustrativ, tipic. ♦ (Substantivat, f.) Echipă care reprezintă o asociație sportivă, o țară etc. – Din fr. représentatif.

DOOM

reprezentatív (re-pre-) adj. m., pl. reprezentatívi; f. reprezentatívă, pl. reprezentatíve

reprezentau
REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare.

DOOM

reprezentá (a ~) (re-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. reprezínt, 3 reprezíntă, 1 pl. reprezentắm

reprezentași
REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare.

DOOM

reprezentá (a ~) (re-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. reprezínt, 3 reprezíntă, 1 pl. reprezentắm

reprezentați
REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare.

DOOM

reprezentá (a ~) (re-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. reprezínt, 3 reprezíntă, 1 pl. reprezentắm

reprezentația
REPREZENTAȚIÚNE s. f. v. reprezentație.

DOOM

reprezentáție (re-pre-, -ți-e) s. f., art. reprezentáția (-ți-a), g.-d. art. repezentáției; pl. reprezentáții, art. reprezentáțiile (-ți-i-)

reprezentație
REPREZENTAȚIÚNE s. f. v. reprezentație.

DOOM

reprezentáție (re-pre-, -ți-e) s. f., art. reprezentáția (-ți-a), g.-d. art. repezentáției; pl. reprezentáții, art. reprezentáțiile (-ți-i-)

reprezentației
REPREZENTAȚIÚNE s. f. v. reprezentație.

DOOM

reprezentáție (re-pre-, -ți-e) s. f., art. reprezentáția (-ți-a), g.-d. art. repezentáției; pl. reprezentáții, art. reprezentáțiile (-ți-i-)

reprezentații
REPREZENTAȚIÚNE s. f. v. reprezentație.

DOOM

reprezentáție (re-pre-, -ți-e) s. f., art. reprezentáția (-ți-a), g.-d. art. repezentáției; pl. reprezentáții, art. reprezentáțiile (-ți-i-)

reprezentațiile
REPREZENTAȚIÚNE s. f. v. reprezentație.

DOOM

reprezentáție (re-pre-, -ți-e) s. f., art. reprezentáția (-ți-a), g.-d. art. repezentáției; pl. reprezentáții, art. reprezentáțiile (-ți-i-)

reprezentațiilor
REPREZENTAȚIÚNE s. f. v. reprezentație.

DOOM

reprezentáție (re-pre-, -ți-e) s. f., art. reprezentáția (-ți-a), g.-d. art. repezentáției; pl. reprezentáții, art. reprezentáțiile (-ți-i-)

reprezentațiune
REPREZENTAȚIÚNE s. f. v. reprezentație.

DOOM

reprezentáție (re-pre-, -ți-e) s. f., art. reprezentáția (-ți-a), g.-d. art. repezentáției; pl. reprezentáții, art. reprezentáțiile (-ți-i-)

reprezentând
REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare.

DOOM

reprezentá (a ~) (re-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. reprezínt, 3 reprezíntă, 1 pl. reprezentắm

reprezentînd
REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare.

DOOM

reprezentá (a ~) (re-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. reprezínt, 3 reprezíntă, 1 pl. reprezentắm

reprezentări
REPREZENTÁRE, reprezentări, s. f. Acțiunea de a reprezenta și rezultatul ei. 1. Înfățișare, redare, reproducere a unui lucru (prin mijloace plastice). ♦ Reprezentare topografică = înscriere pe un plan, pe o hartă etc. a detaliilor de pe teren cu ajutorul semnelor topografice. 2. Imagine senzorială a obiectelor și fenomenelor realității, evocată mintal, în absența acestora, pe baza percepțiilor anterioare. 3. Interpretare pe scenă a unei lucrări dramatice; reprezentație (1). 4. (În sintagma) Cheltuieli de reprezentare = sume prevăzute într-un buget cu scopul de a acoperi cheltuielile rezultate din îndeplinirea funcțiilor oficiale pe care le deține o persoană. – V. reprezenta.

DOOM

reprezentáre (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentắrii; pl. reprezentắri

reprezentării
REPREZENTÁRE, reprezentări, s. f. Acțiunea de a reprezenta și rezultatul ei. 1. Înfățișare, redare, reproducere a unui lucru (prin mijloace plastice). ♦ Reprezentare topografică = înscriere pe un plan, pe o hartă etc. a detaliilor de pe teren cu ajutorul semnelor topografice. 2. Imagine senzorială a obiectelor și fenomenelor realității, evocată mintal, în absența acestora, pe baza percepțiilor anterioare. 3. Interpretare pe scenă a unei lucrări dramatice; reprezentație (1). 4. (În sintagma) Cheltuieli de reprezentare = sume prevăzute într-un buget cu scopul de a acoperi cheltuielile rezultate din îndeplinirea funcțiilor oficiale pe care le deține o persoană. – V. reprezenta.

DOOM

reprezentáre (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentắrii; pl. reprezentắri

reprezentările
REPREZENTÁRE, reprezentări, s. f. Acțiunea de a reprezenta și rezultatul ei. 1. Înfățișare, redare, reproducere a unui lucru (prin mijloace plastice). ♦ Reprezentare topografică = înscriere pe un plan, pe o hartă etc. a detaliilor de pe teren cu ajutorul semnelor topografice. 2. Imagine senzorială a obiectelor și fenomenelor realității, evocată mintal, în absența acestora, pe baza percepțiilor anterioare. 3. Interpretare pe scenă a unei lucrări dramatice; reprezentație (1). 4. (În sintagma) Cheltuieli de reprezentare = sume prevăzute într-un buget cu scopul de a acoperi cheltuielile rezultate din îndeplinirea funcțiilor oficiale pe care le deține o persoană. – V. reprezenta.

DOOM

reprezentáre (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentắrii; pl. reprezentắri

reprezentărilor
REPREZENTÁRE, reprezentări, s. f. Acțiunea de a reprezenta și rezultatul ei. 1. Înfățișare, redare, reproducere a unui lucru (prin mijloace plastice). ♦ Reprezentare topografică = înscriere pe un plan, pe o hartă etc. a detaliilor de pe teren cu ajutorul semnelor topografice. 2. Imagine senzorială a obiectelor și fenomenelor realității, evocată mintal, în absența acestora, pe baza percepțiilor anterioare. 3. Interpretare pe scenă a unei lucrări dramatice; reprezentație (1). 4. (În sintagma) Cheltuieli de reprezentare = sume prevăzute într-un buget cu scopul de a acoperi cheltuielile rezultate din îndeplinirea funcțiilor oficiale pe care le deține o persoană. – V. reprezenta.

DOOM

reprezentáre (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentắrii; pl. reprezentắri

reprezint
REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare.

DOOM

reprezentá (a ~) (re-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. reprezínt, 3 reprezíntă, 1 pl. reprezentắm

reprezinte
REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare.

DOOM

reprezentá (a ~) (re-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. reprezínt, 3 reprezíntă, 1 pl. reprezentắm

reprezintă
REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare.

DOOM

reprezentá (a ~) (re-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. reprezínt, 3 reprezíntă, 1 pl. reprezentắm

reprezinți
REPREZENTÁ, reprezínt, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau înfățișarea unui anumit obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o lucrare dramatică în fața publicului. 3. A acționa în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat în temeiul împuternicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un împuternicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei școli etc., înfățișând, întruchipând aspectele lor caracteristice, esențiale. 4. A constitui, a fi, a însemna. 5. A-și readuce în conștiință imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-și imagina, a-și închipui. 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr-o relație matematică. – Din fr. représenter, lat. repraesentare.

DOOM

reprezentá (a ~) (re-pre-) vb., ind. prez. 1 sg. reprezínt, 3 reprezíntă, 1 pl. reprezentắm

reprim
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. – Din fr. réprimer.

DOOM

reprimá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprímă

reprima
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. – Din fr. réprimer.

DOOM

reprimá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprímă

reprimabil
REPRIMÁBIL, -Ă adj. Represibil. [Cf. fr. réprimable].

reprimabila
REPRIMÁBIL, -Ă adj. Represibil. [Cf. fr. réprimable].

reprimabile
REPRIMÁBIL, -Ă adj. Represibil. [Cf. fr. réprimable].

reprimabilei
REPRIMÁBIL, -Ă adj. Represibil. [Cf. fr. réprimable].

reprimabilele
REPRIMÁBIL, -Ă adj. Represibil. [Cf. fr. réprimable].

reprimabilelor
REPRIMÁBIL, -Ă adj. Represibil. [Cf. fr. réprimable].

reprimabili
REPRIMÁBIL, -Ă adj. Represibil. [Cf. fr. réprimable].

reprimabilii
REPRIMÁBIL, -Ă adj. Represibil. [Cf. fr. réprimable].

reprimabililor
REPRIMÁBIL, -Ă adj. Represibil. [Cf. fr. réprimable].

reprimabilul
REPRIMÁBIL, -Ă adj. Represibil. [Cf. fr. réprimable].

reprimabilului
REPRIMÁBIL, -Ă adj. Represibil. [Cf. fr. réprimable].

reprimai
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. – Din fr. réprimer.

DOOM

reprimá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprímă

reprimam
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. – Din fr. réprimer.

DOOM

reprimá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprímă

reprimanda
REPRIMÁNDĂ s.f. (Liv.) Dojană, mustrare severă; aducere la ordine. [Cf. fr. réprimande, it. reprimenda < lat. (culpa) reprimenda].

reprimande
REPRIMÁNDĂ s.f. (Liv.) Dojană, mustrare severă; aducere la ordine. [Cf. fr. réprimande, it. reprimenda < lat. (culpa) reprimenda].

reprimandei
REPRIMÁNDĂ s.f. (Liv.) Dojană, mustrare severă; aducere la ordine. [Cf. fr. réprimande, it. reprimenda < lat. (culpa) reprimenda].

reprimandele
REPRIMÁNDĂ s.f. (Liv.) Dojană, mustrare severă; aducere la ordine. [Cf. fr. réprimande, it. reprimenda < lat. (culpa) reprimenda].

reprimandelor
REPRIMÁNDĂ s.f. (Liv.) Dojană, mustrare severă; aducere la ordine. [Cf. fr. réprimande, it. reprimenda < lat. (culpa) reprimenda].

reprimare
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. – Din fr. réprimer.

DOOM

reprimá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprímă

reprimare
REPRIMÁRE, reprimări, s. f. Acțiunea de a reprima și rezultatul ei. – V. reprima.

DOOM

reprimáre (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprimắrii; pl. reprimắri

reprimarea
REPRIMÁRE, reprimări, s. f. Acțiunea de a reprima și rezultatul ei. – V. reprima.

DOOM

reprimáre (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprimắrii; pl. reprimắri

reprimară
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. – Din fr. réprimer.

DOOM

reprimá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprímă

reprimarăm
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. – Din fr. réprimer.

DOOM

reprimá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprímă

reprimarăți
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. – Din fr. réprimer.

DOOM

reprimá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprímă

reprimase
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. – Din fr. réprimer.

DOOM

reprimá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprímă

reprimasem
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. – Din fr. réprimer.

DOOM

reprimá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprímă

reprimaseră
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. – Din fr. réprimer.

DOOM

reprimá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprímă

reprimaserăm
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. – Din fr. réprimer.

DOOM

reprimá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprímă

reprimaserăți
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. – Din fr. réprimer.

DOOM

reprimá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprímă

reprimaseși
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. – Din fr. réprimer.

DOOM

reprimá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprímă

reprimaseți
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. – Din fr. réprimer.

DOOM

reprimá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprímă

reprimat
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. – Din fr. réprimer.

DOOM

reprimá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprímă

reprimat
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni, un act de revoltă etc. – Din fr. réprimer.

reprimata
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni, un act de revoltă etc. – Din fr. réprimer.

reprimate
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni, un act de revoltă etc. – Din fr. réprimer.

reprimatei
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni, un act de revoltă etc. – Din fr. réprimer.

reprimatele
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni, un act de revoltă etc. – Din fr. réprimer.

reprimatelor
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni, un act de revoltă etc. – Din fr. réprimer.

reprimatoare
REPRIMATÓR, -OÁRE, reprimatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reprimă. – Reprima + suf. -tor.

reprimatoare
REPRIMATÓR, -OÁRE, reprimatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reprimă. – Reprima + suf. -tor.

reprimatoarea
REPRIMATÓR, -OÁRE, reprimatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reprimă. – Reprima + suf. -tor.

reprimatoarea
REPRIMATÓR, -OÁRE, reprimatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reprimă. – Reprima + suf. -tor.

reprimatoarei
REPRIMATÓR, -OÁRE, reprimatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reprimă. – Reprima + suf. -tor.

reprimatoarei
REPRIMATÓR, -OÁRE, reprimatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reprimă. – Reprima + suf. -tor.

reprimatoarele
REPRIMATÓR, -OÁRE, reprimatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reprimă. – Reprima + suf. -tor.

reprimatoarele
REPRIMATÓR, -OÁRE, reprimatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reprimă. – Reprima + suf. -tor.

reprimatoarelor
REPRIMATÓR, -OÁRE, reprimatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reprimă. – Reprima + suf. -tor.

reprimatoarelor
REPRIMATÓR, -OÁRE, reprimatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reprimă. – Reprima + suf. -tor.

reprimator
REPRIMATÓR, -OÁRE, reprimatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reprimă. – Reprima + suf. -tor.

reprimator
REPRIMATÓR, -OÁRE, reprimatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reprimă. – Reprima + suf. -tor.

reprimatori
REPRIMATÓR, -OÁRE, reprimatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reprimă. – Reprima + suf. -tor.

reprimatori
REPRIMATÓR, -OÁRE, reprimatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reprimă. – Reprima + suf. -tor.

reprimatorii
REPRIMATÓR, -OÁRE, reprimatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reprimă. – Reprima + suf. -tor.

reprimatorii
REPRIMATÓR, -OÁRE, reprimatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reprimă. – Reprima + suf. -tor.

reprimatorilor
REPRIMATÓR, -OÁRE, reprimatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reprimă. – Reprima + suf. -tor.

reprimatorilor
REPRIMATÓR, -OÁRE, reprimatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reprimă. – Reprima + suf. -tor.

reprimatorul
REPRIMATÓR, -OÁRE, reprimatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reprimă. – Reprima + suf. -tor.

reprimatorul
REPRIMATÓR, -OÁRE, reprimatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reprimă. – Reprima + suf. -tor.

reprimatorului
REPRIMATÓR, -OÁRE, reprimatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reprimă. – Reprima + suf. -tor.

reprimatorului
REPRIMATÓR, -OÁRE, reprimatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reprimă. – Reprima + suf. -tor.

reprimatul
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni, un act de revoltă etc. – Din fr. réprimer.

reprimatului
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni, un act de revoltă etc. – Din fr. réprimer.

reprimau
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. – Din fr. réprimer.

DOOM

reprimá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprímă

reprimași
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. – Din fr. réprimer.

DOOM

reprimá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprímă

reprimați
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. – Din fr. réprimer.

DOOM

reprimá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprímă

reprimați
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni, un act de revoltă etc. – Din fr. réprimer.

reprimații
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni, un act de revoltă etc. – Din fr. réprimer.

reprimaților
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni, un act de revoltă etc. – Din fr. réprimer.

reprime
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. – Din fr. réprimer.

DOOM

reprimá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprímă

reprimea
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimeai
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimeam
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimească
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimeau
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimeați
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimesc
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimește
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimești
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimi
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. – Din fr. réprimer.

DOOM

reprimá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprímă

reprimi
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimii
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimim
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimind
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimire
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimire
REPRIMÍRE, reprimiri, s. f. Acțiunea de a reprimi și rezultatul ei. – V. reprimi.

DOOM

reprimíre (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprimírii; pl. reprimíri

reprimirea
REPRIMÍRE, reprimiri, s. f. Acțiunea de a reprimi și rezultatul ei. – V. reprimi.

DOOM

reprimíre (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprimírii; pl. reprimíri

reprimiri
REPRIMÍRE, reprimiri, s. f. Acțiunea de a reprimi și rezultatul ei. – V. reprimi.

DOOM

reprimíre (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprimírii; pl. reprimíri

reprimirii
REPRIMÍRE, reprimiri, s. f. Acțiunea de a reprimi și rezultatul ei. – V. reprimi.

DOOM

reprimíre (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprimírii; pl. reprimíri

reprimirile
REPRIMÍRE, reprimiri, s. f. Acțiunea de a reprimi și rezultatul ei. – V. reprimi.

DOOM

reprimíre (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprimírii; pl. reprimíri

reprimirilor
REPRIMÍRE, reprimiri, s. f. Acțiunea de a reprimi și rezultatul ei. – V. reprimi.

DOOM

reprimíre (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprimírii; pl. reprimíri

reprimiră
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimirăm
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimirăți
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimise
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimisem
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimiseră
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimiserăm
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimiserăți
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimiseși
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimiseți
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimit
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimit
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Re¹- + primi.

reprimiși
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimiți
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

DOOM

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă

reprimând
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. – Din fr. réprimer.

DOOM

reprimá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprímă

reprimînd
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. – Din fr. réprimer.

DOOM

reprimá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprímă

reprimări
REPRIMÁRE, reprimări, s. f. Acțiunea de a reprima și rezultatul ei. – V. reprima.

DOOM

reprimáre (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprimắrii; pl. reprimắri

reprimării
REPRIMÁRE, reprimări, s. f. Acțiunea de a reprima și rezultatul ei. – V. reprima.

DOOM

reprimáre (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprimắrii; pl. reprimắri

reprimările
REPRIMÁRE, reprimări, s. f. Acțiunea de a reprima și rezultatul ei. – V. reprima.

DOOM

reprimáre (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprimắrii; pl. reprimắri

reprimărilor
REPRIMÁRE, reprimări, s. f. Acțiunea de a reprima și rezultatul ei. – V. reprima.

DOOM

reprimáre (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprimắrii; pl. reprimắri

reprint
REPRINT, reprinturi, s. n. Retipărire. [Pr.: riprint] – Cuv. engl.

DOOM

*reprínt (angl.) [pron. riprínt] (re-print) s. n., pl. reprínturi

reprintul
REPRINT, reprinturi, s. n. Retipărire. [Pr.: riprint] – Cuv. engl.

DOOM

*reprínt (angl.) [pron. riprínt] (re-print) s. n., pl. reprínturi

reprintului
REPRINT, reprinturi, s. n. Retipărire. [Pr.: riprint] – Cuv. engl.

DOOM

*reprínt (angl.) [pron. riprínt] (re-print) s. n., pl. reprínturi

reprinturi
REPRINT, reprinturi, s. n. Retipărire. [Pr.: riprint] – Cuv. engl.

DOOM

*reprínt (angl.) [pron. riprínt] (re-print) s. n., pl. reprínturi

reprinturile
REPRINT, reprinturi, s. n. Retipărire. [Pr.: riprint] – Cuv. engl.

DOOM

*reprínt (angl.) [pron. riprínt] (re-print) s. n., pl. reprínturi

reprinturilor
REPRINT, reprinturi, s. n. Retipărire. [Pr.: riprint] – Cuv. engl.

DOOM

*reprínt (angl.) [pron. riprínt] (re-print) s. n., pl. reprínturi

reprivatiza
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Pref. re- + privatiza.

DOOM

reprivatizá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprivatizeáză

reprivatizai
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Pref. re- + privatiza.

DOOM

reprivatizá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprivatizeáză

reprivatizam
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Pref. re- + privatiza.

DOOM

reprivatizá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprivatizeáză

reprivatizare
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Pref. re- + privatiza.

DOOM

reprivatizá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprivatizeáză

reprivatizare
REPRIVATIZÁRE, reprivatizări, s. f. Trecere a unei întreprinderi sau a unei ramuri economice naționalizate de stat din nou în proprietate privată. – V. reprivatiza.

DOOM

reprivatizáre (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprivatizắrii; pl. reprivatizắri

reprivatizarea
REPRIVATIZÁRE, reprivatizări, s. f. Trecere a unei întreprinderi sau a unei ramuri economice naționalizate de stat din nou în proprietate privată. – V. reprivatiza.

DOOM

reprivatizáre (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprivatizắrii; pl. reprivatizắri

reprivatizară
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Pref. re- + privatiza.

DOOM

reprivatizá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprivatizeáză

reprivatizarăm
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Pref. re- + privatiza.

DOOM

reprivatizá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprivatizeáză

reprivatizarăți
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Pref. re- + privatiza.

DOOM

reprivatizá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprivatizeáză

reprivatizase
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Pref. re- + privatiza.

DOOM

reprivatizá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprivatizeáză

reprivatizasem
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Pref. re- + privatiza.

DOOM

reprivatizá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprivatizeáză

reprivatizaseră
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Pref. re- + privatiza.

DOOM

reprivatizá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprivatizeáză

reprivatizaserăm
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Pref. re- + privatiza.

DOOM

reprivatizá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprivatizeáză

reprivatizaserăți
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Pref. re- + privatiza.

DOOM

reprivatizá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprivatizeáză

reprivatizaseși
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Pref. re- + privatiza.

DOOM

reprivatizá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprivatizeáză

reprivatizaseți
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Pref. re- + privatiza.

DOOM

reprivatizá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprivatizeáză

reprivatizat
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Pref. re- + privatiza.

DOOM

reprivatizá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprivatizeáză

reprivatizat
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Re¹- + suf. -iza.

reprivatizata
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Re¹- + suf. -iza.

reprivatizate
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Re¹- + suf. -iza.

reprivatizatei
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Re¹- + suf. -iza.

reprivatizatele
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Re¹- + suf. -iza.

reprivatizatelor
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Re¹- + suf. -iza.

reprivatizatul
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Re¹- + suf. -iza.

reprivatizatului
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Re¹- + suf. -iza.

reprivatizau
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Pref. re- + privatiza.

DOOM

reprivatizá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprivatizeáză

reprivatizași
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Pref. re- + privatiza.

DOOM

reprivatizá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprivatizeáză

reprivatizați
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Pref. re- + privatiza.

DOOM

reprivatizá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprivatizeáză

reprivatizați
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Re¹- + suf. -iza.

reprivatizații
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Re¹- + suf. -iza.

reprivatizaților
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Re¹- + suf. -iza.

reprivatizează
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Pref. re- + privatiza.

DOOM

reprivatizá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprivatizeáză

reprivatizez
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Pref. re- + privatiza.

DOOM

reprivatizá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprivatizeáză

reprivatizeze
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Pref. re- + privatiza.

DOOM

reprivatizá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprivatizeáză

reprivatizezi
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Pref. re- + privatiza.

DOOM

reprivatizá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprivatizeáză

reprivatizând
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Pref. re- + privatiza.

DOOM

reprivatizá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprivatizeáză

reprivatizînd
REPRIVATIZÁ, reprivatizez, vb. I. Tranz. A face o reprivatizare. – Pref. re- + privatiza.

DOOM

reprivatizá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprivatizeáză

reprivatizări
REPRIVATIZÁRE, reprivatizări, s. f. Trecere a unei întreprinderi sau a unei ramuri economice naționalizate de stat din nou în proprietate privată. – V. reprivatiza.

DOOM

reprivatizáre (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprivatizắrii; pl. reprivatizắri

reprivatizării
REPRIVATIZÁRE, reprivatizări, s. f. Trecere a unei întreprinderi sau a unei ramuri economice naționalizate de stat din nou în proprietate privată. – V. reprivatiza.

DOOM

reprivatizáre (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprivatizắrii; pl. reprivatizắri

reprivatizările
REPRIVATIZÁRE, reprivatizări, s. f. Trecere a unei întreprinderi sau a unei ramuri economice naționalizate de stat din nou în proprietate privată. – V. reprivatiza.

DOOM

reprivatizáre (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprivatizắrii; pl. reprivatizắri

reprivatizărilor
REPRIVATIZÁRE, reprivatizări, s. f. Trecere a unei întreprinderi sau a unei ramuri economice naționalizate de stat din nou în proprietate privată. – V. reprivatiza.

DOOM

reprivatizáre (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprivatizắrii; pl. reprivatizắri

repriza
REPRÍZĂ, reprize, s. f. 1. Fiecare dintre intervalele sau etapele succesive ale unei activități (în special ale unui meci de fotbal, handbal, hochei etc.). 2. Durată a unei faze într-o operație tehnică; etapă de lucru. ◊ Loc. adv. În reprize = pe rând, în etape. 3. Creștere a turației unui motor printr-o accelerare bruscă, pentru a învinge o rezistență exterioară de moment. 4. Reluare sau repetare a unei operații tehnice întrerupte. 5. Defect la suprafața unor piese turnate datorat umplerii incomplete a formelor de turnare, care se prezintă sub forma șanțurilor, a unor margini rotunjite etc. – Din fr. reprise.

DOOM

repríză (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprízei; pl. repríze

reprize
REPRÍZĂ, reprize, s. f. 1. Fiecare dintre intervalele sau etapele succesive ale unei activități (în special ale unui meci de fotbal, handbal, hochei etc.). 2. Durată a unei faze într-o operație tehnică; etapă de lucru. ◊ Loc. adv. În reprize = pe rând, în etape. 3. Creștere a turației unui motor printr-o accelerare bruscă, pentru a învinge o rezistență exterioară de moment. 4. Reluare sau repetare a unei operații tehnice întrerupte. 5. Defect la suprafața unor piese turnate datorat umplerii incomplete a formelor de turnare, care se prezintă sub forma șanțurilor, a unor margini rotunjite etc. – Din fr. reprise.

DOOM

repríză (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprízei; pl. repríze

reprizei
REPRÍZĂ, reprize, s. f. 1. Fiecare dintre intervalele sau etapele succesive ale unei activități (în special ale unui meci de fotbal, handbal, hochei etc.). 2. Durată a unei faze într-o operație tehnică; etapă de lucru. ◊ Loc. adv. În reprize = pe rând, în etape. 3. Creștere a turației unui motor printr-o accelerare bruscă, pentru a învinge o rezistență exterioară de moment. 4. Reluare sau repetare a unei operații tehnice întrerupte. 5. Defect la suprafața unor piese turnate datorat umplerii incomplete a formelor de turnare, care se prezintă sub forma șanțurilor, a unor margini rotunjite etc. – Din fr. reprise.

DOOM

repríză (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprízei; pl. repríze

reprizele
REPRÍZĂ, reprize, s. f. 1. Fiecare dintre intervalele sau etapele succesive ale unei activități (în special ale unui meci de fotbal, handbal, hochei etc.). 2. Durată a unei faze într-o operație tehnică; etapă de lucru. ◊ Loc. adv. În reprize = pe rând, în etape. 3. Creștere a turației unui motor printr-o accelerare bruscă, pentru a învinge o rezistență exterioară de moment. 4. Reluare sau repetare a unei operații tehnice întrerupte. 5. Defect la suprafața unor piese turnate datorat umplerii incomplete a formelor de turnare, care se prezintă sub forma șanțurilor, a unor margini rotunjite etc. – Din fr. reprise.

DOOM

repríză (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprízei; pl. repríze

reprizelor
REPRÍZĂ, reprize, s. f. 1. Fiecare dintre intervalele sau etapele succesive ale unei activități (în special ale unui meci de fotbal, handbal, hochei etc.). 2. Durată a unei faze într-o operație tehnică; etapă de lucru. ◊ Loc. adv. În reprize = pe rând, în etape. 3. Creștere a turației unui motor printr-o accelerare bruscă, pentru a învinge o rezistență exterioară de moment. 4. Reluare sau repetare a unei operații tehnice întrerupte. 5. Defect la suprafața unor piese turnate datorat umplerii incomplete a formelor de turnare, care se prezintă sub forma șanțurilor, a unor margini rotunjite etc. – Din fr. reprise.

DOOM

repríză (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprízei; pl. repríze

reproba
REPROBÁ, reprób, vb. I. Tranz. A dezaproba un act, o acțiune; a respinge, a condamna. – Din lat. reprobare.

DOOM

reprobá (a ~) (rar) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 repróbă

reprobabil
REPROBÁBIL, -Ă, reprobabili, -e, adj. Care merită să fie reprobat; blamabil, condamnabil. – Din lat. reprobabilis.

DOOM

reprobábil (re-pro-) adj. m., pl. reprobábili; f. reprobábilă, pl. reprobábile

reprobabila
REPROBÁBIL, -Ă, reprobabili, -e, adj. Care merită să fie reprobat; blamabil, condamnabil. – Din lat. reprobabilis.

DOOM

reprobábil (re-pro-) adj. m., pl. reprobábili; f. reprobábilă, pl. reprobábile

reprobabile
REPROBÁBIL, -Ă, reprobabili, -e, adj. Care merită să fie reprobat; blamabil, condamnabil. – Din lat. reprobabilis.

DOOM

reprobábil (re-pro-) adj. m., pl. reprobábili; f. reprobábilă, pl. reprobábile

reprobabilei
REPROBÁBIL, -Ă, reprobabili, -e, adj. Care merită să fie reprobat; blamabil, condamnabil. – Din lat. reprobabilis.

DOOM

reprobábil (re-pro-) adj. m., pl. reprobábili; f. reprobábilă, pl. reprobábile

reprobabilele
REPROBÁBIL, -Ă, reprobabili, -e, adj. Care merită să fie reprobat; blamabil, condamnabil. – Din lat. reprobabilis.

DOOM

reprobábil (re-pro-) adj. m., pl. reprobábili; f. reprobábilă, pl. reprobábile

reprobabilelor
REPROBÁBIL, -Ă, reprobabili, -e, adj. Care merită să fie reprobat; blamabil, condamnabil. – Din lat. reprobabilis.

DOOM

reprobábil (re-pro-) adj. m., pl. reprobábili; f. reprobábilă, pl. reprobábile

reprobabili
REPROBÁBIL, -Ă, reprobabili, -e, adj. Care merită să fie reprobat; blamabil, condamnabil. – Din lat. reprobabilis.

DOOM

reprobábil (re-pro-) adj. m., pl. reprobábili; f. reprobábilă, pl. reprobábile

reprobabilii
REPROBÁBIL, -Ă, reprobabili, -e, adj. Care merită să fie reprobat; blamabil, condamnabil. – Din lat. reprobabilis.

DOOM

reprobábil (re-pro-) adj. m., pl. reprobábili; f. reprobábilă, pl. reprobábile

reprobabililor
REPROBÁBIL, -Ă, reprobabili, -e, adj. Care merită să fie reprobat; blamabil, condamnabil. – Din lat. reprobabilis.

DOOM

reprobábil (re-pro-) adj. m., pl. reprobábili; f. reprobábilă, pl. reprobábile

reprobabilul
REPROBÁBIL, -Ă, reprobabili, -e, adj. Care merită să fie reprobat; blamabil, condamnabil. – Din lat. reprobabilis.

DOOM

reprobábil (re-pro-) adj. m., pl. reprobábili; f. reprobábilă, pl. reprobábile

reprobabilului
REPROBÁBIL, -Ă, reprobabili, -e, adj. Care merită să fie reprobat; blamabil, condamnabil. – Din lat. reprobabilis.

DOOM

reprobábil (re-pro-) adj. m., pl. reprobábili; f. reprobábilă, pl. reprobábile

reprobare
REPROBÁRE, reprobări, s. f. Acțiunea de a reproba; reprobațiune. – V. reproba.

DOOM

reprobáre (re-pro-) s. f., g.-d. art. reprobắrii; pl. reprobắri

reprobarea
REPROBÁRE, reprobări, s. f. Acțiunea de a reproba; reprobațiune. – V. reproba.

DOOM

reprobáre (re-pro-) s. f., g.-d. art. reprobắrii; pl. reprobắri

reprobat
REPROBÁ, reprób, vb. I. Tranz. A dezaproba un act, o acțiune; a respinge, a condamna. – Din lat. reprobare.

reprobativ
REPROBATÍV, -Ă adj. (Rar) Reprobator. [< reproba + -(t)iv].

reprobativa
REPROBATÍV, -Ă adj. (Rar) Reprobator. [< reproba + -(t)iv].

reprobative
REPROBATÍV, -Ă adj. (Rar) Reprobator. [< reproba + -(t)iv].

reprobativei
REPROBATÍV, -Ă adj. (Rar) Reprobator. [< reproba + -(t)iv].

reprobativele
REPROBATÍV, -Ă adj. (Rar) Reprobator. [< reproba + -(t)iv].

reprobativelor
REPROBATÍV, -Ă adj. (Rar) Reprobator. [< reproba + -(t)iv].

reprobativi
REPROBATÍV, -Ă adj. (Rar) Reprobator. [< reproba + -(t)iv].

reprobativii
REPROBATÍV, -Ă adj. (Rar) Reprobator. [< reproba + -(t)iv].

reprobativilor
REPROBATÍV, -Ă adj. (Rar) Reprobator. [< reproba + -(t)iv].

reprobativul
REPROBATÍV, -Ă adj. (Rar) Reprobator. [< reproba + -(t)iv].

reprobativului
REPROBATÍV, -Ă adj. (Rar) Reprobator. [< reproba + -(t)iv].

reprobatoare
REPROBATÓR, -OÁRE, reprobatori, -oare, adj. Care reprobă. – Din fr. réprobateur, lat. reprobator, -oris.

DOOM

reprobatór (re-pro-) adj. m., pl. reprobatóri; f. sg. și pl. reprobatoáre

reprobatoarea
REPROBATÓR, -OÁRE, reprobatori, -oare, adj. Care reprobă. – Din fr. réprobateur, lat. reprobator, -oris.

DOOM

reprobatór (re-pro-) adj. m., pl. reprobatóri; f. sg. și pl. reprobatoáre

reprobatoarei
REPROBATÓR, -OÁRE, reprobatori, -oare, adj. Care reprobă. – Din fr. réprobateur, lat. reprobator, -oris.

DOOM

reprobatór (re-pro-) adj. m., pl. reprobatóri; f. sg. și pl. reprobatoáre

reprobatoarele
REPROBATÓR, -OÁRE, reprobatori, -oare, adj. Care reprobă. – Din fr. réprobateur, lat. reprobator, -oris.

DOOM

reprobatór (re-pro-) adj. m., pl. reprobatóri; f. sg. și pl. reprobatoáre

reprobatoarelor
REPROBATÓR, -OÁRE, reprobatori, -oare, adj. Care reprobă. – Din fr. réprobateur, lat. reprobator, -oris.

DOOM

reprobatór (re-pro-) adj. m., pl. reprobatóri; f. sg. și pl. reprobatoáre

reprobator
REPROBATÓR, -OÁRE, reprobatori, -oare, adj. Care reprobă. – Din fr. réprobateur, lat. reprobator, -oris.

DOOM

reprobatór (re-pro-) adj. m., pl. reprobatóri; f. sg. și pl. reprobatoáre

reprobatori
REPROBATÓR, -OÁRE, reprobatori, -oare, adj. Care reprobă. – Din fr. réprobateur, lat. reprobator, -oris.

DOOM

reprobatór (re-pro-) adj. m., pl. reprobatóri; f. sg. și pl. reprobatoáre

reprobatorii
REPROBATÓR, -OÁRE, reprobatori, -oare, adj. Care reprobă. – Din fr. réprobateur, lat. reprobator, -oris.

DOOM

reprobatór (re-pro-) adj. m., pl. reprobatóri; f. sg. și pl. reprobatoáre

reprobatorilor
REPROBATÓR, -OÁRE, reprobatori, -oare, adj. Care reprobă. – Din fr. réprobateur, lat. reprobator, -oris.

DOOM

reprobatór (re-pro-) adj. m., pl. reprobatóri; f. sg. și pl. reprobatoáre

reprobatorul
REPROBATÓR, -OÁRE, reprobatori, -oare, adj. Care reprobă. – Din fr. réprobateur, lat. reprobator, -oris.

DOOM

reprobatór (re-pro-) adj. m., pl. reprobatóri; f. sg. și pl. reprobatoáre

reprobatorului
REPROBATÓR, -OÁRE, reprobatori, -oare, adj. Care reprobă. – Din fr. réprobateur, lat. reprobator, -oris.

DOOM

reprobatór (re-pro-) adj. m., pl. reprobatóri; f. sg. și pl. reprobatoáre

reprobațiune
REPROBAȚIÚNE, reprobațiuni, s. f. (Rar) Reprobare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. réprobation, lat. reprobatio, -onis.

DOOM

reprobațiúne (rar) (re-pro-, -ți-u-) s. f., g.-d. art. reprobațiúnii; pl. reprobațiúni

reprobațiunea
REPROBAȚIÚNE, reprobațiuni, s. f. (Rar) Reprobare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. réprobation, lat. reprobatio, -onis.

DOOM

reprobațiúne (rar) (re-pro-, -ți-u-) s. f., g.-d. art. reprobațiúnii; pl. reprobațiúni

reprobațiuni
REPROBAȚIÚNE, reprobațiuni, s. f. (Rar) Reprobare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. réprobation, lat. reprobatio, -onis.

DOOM

reprobațiúne (rar) (re-pro-, -ți-u-) s. f., g.-d. art. reprobațiúnii; pl. reprobațiúni

reprobațiunii
REPROBAȚIÚNE, reprobațiuni, s. f. (Rar) Reprobare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. réprobation, lat. reprobatio, -onis.

DOOM

reprobațiúne (rar) (re-pro-, -ți-u-) s. f., g.-d. art. reprobațiúnii; pl. reprobațiúni

reprobațiunile
REPROBAȚIÚNE, reprobațiuni, s. f. (Rar) Reprobare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. réprobation, lat. reprobatio, -onis.

DOOM

reprobațiúne (rar) (re-pro-, -ți-u-) s. f., g.-d. art. reprobațiúnii; pl. reprobațiúni

reprobațiunilor
REPROBAȚIÚNE, reprobațiuni, s. f. (Rar) Reprobare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. réprobation, lat. reprobatio, -onis.

DOOM

reprobațiúne (rar) (re-pro-, -ți-u-) s. f., g.-d. art. reprobațiúnii; pl. reprobațiúni

reprobări
REPROBÁRE, reprobări, s. f. Acțiunea de a reproba; reprobațiune. – V. reproba.

DOOM

reprobáre (re-pro-) s. f., g.-d. art. reprobắrii; pl. reprobắri

reprobării
REPROBÁRE, reprobări, s. f. Acțiunea de a reproba; reprobațiune. – V. reproba.

DOOM

reprobáre (re-pro-) s. f., g.-d. art. reprobắrii; pl. reprobắri

reprobările
REPROBÁRE, reprobări, s. f. Acțiunea de a reproba; reprobațiune. – V. reproba.

DOOM

reprobáre (re-pro-) s. f., g.-d. art. reprobắrii; pl. reprobắri

reprobărilor
REPROBÁRE, reprobări, s. f. Acțiunea de a reproba; reprobațiune. – V. reproba.

DOOM

reprobáre (re-pro-) s. f., g.-d. art. reprobắrii; pl. reprobắri

reprodu
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reproduc
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reproduce
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reproducea
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reproduceai
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reproduceam
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reproduceau
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reproduceați
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reproducem
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reproducere
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reproducere
REPRODUCÉRE, reproduceri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) reproduce și rezultatul ei. 2. (Concr.) Copie după o lucrare de artă originală (desen, pictură, sculptură etc.) 3. (Psih.) Proces al memoriei prin care se evocă, se reactualizează mintal imagini, idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare, în lipsa obiectelor, textelor etc. respective. 4. (Biol.) Fenomen biologic fundamental al' cărui rezultat este nașterea dintr-un organ specializat al părintelui (sau părinților) a unui urmaș asemănător. – V. reproduce.

DOOM

reprodúcere (re-pro-) s. f., g.-d. art. reprodúcerii; pl. reprodúceri

reproducerea
REPRODUCÉRE, reproduceri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) reproduce și rezultatul ei. 2. (Concr.) Copie după o lucrare de artă originală (desen, pictură, sculptură etc.) 3. (Psih.) Proces al memoriei prin care se evocă, se reactualizează mintal imagini, idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare, în lipsa obiectelor, textelor etc. respective. 4. (Biol.) Fenomen biologic fundamental al' cărui rezultat este nașterea dintr-un organ specializat al părintelui (sau părinților) a unui urmaș asemănător. – V. reproduce.

DOOM

reprodúcere (re-pro-) s. f., g.-d. art. reprodúcerii; pl. reprodúceri

reproduceri
REPRODUCÉRE, reproduceri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) reproduce și rezultatul ei. 2. (Concr.) Copie după o lucrare de artă originală (desen, pictură, sculptură etc.) 3. (Psih.) Proces al memoriei prin care se evocă, se reactualizează mintal imagini, idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare, în lipsa obiectelor, textelor etc. respective. 4. (Biol.) Fenomen biologic fundamental al' cărui rezultat este nașterea dintr-un organ specializat al părintelui (sau părinților) a unui urmaș asemănător. – V. reproduce.

DOOM

reprodúcere (re-pro-) s. f., g.-d. art. reprodúcerii; pl. reprodúceri

reproducerii
REPRODUCÉRE, reproduceri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) reproduce și rezultatul ei. 2. (Concr.) Copie după o lucrare de artă originală (desen, pictură, sculptură etc.) 3. (Psih.) Proces al memoriei prin care se evocă, se reactualizează mintal imagini, idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare, în lipsa obiectelor, textelor etc. respective. 4. (Biol.) Fenomen biologic fundamental al' cărui rezultat este nașterea dintr-un organ specializat al părintelui (sau părinților) a unui urmaș asemănător. – V. reproduce.

DOOM

reprodúcere (re-pro-) s. f., g.-d. art. reprodúcerii; pl. reprodúceri

reproducerile
REPRODUCÉRE, reproduceri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) reproduce și rezultatul ei. 2. (Concr.) Copie după o lucrare de artă originală (desen, pictură, sculptură etc.) 3. (Psih.) Proces al memoriei prin care se evocă, se reactualizează mintal imagini, idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare, în lipsa obiectelor, textelor etc. respective. 4. (Biol.) Fenomen biologic fundamental al' cărui rezultat este nașterea dintr-un organ specializat al părintelui (sau părinților) a unui urmaș asemănător. – V. reproduce.

DOOM

reprodúcere (re-pro-) s. f., g.-d. art. reprodúcerii; pl. reprodúceri

reproducerilor
REPRODUCÉRE, reproduceri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) reproduce și rezultatul ei. 2. (Concr.) Copie după o lucrare de artă originală (desen, pictură, sculptură etc.) 3. (Psih.) Proces al memoriei prin care se evocă, se reactualizează mintal imagini, idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare, în lipsa obiectelor, textelor etc. respective. 4. (Biol.) Fenomen biologic fundamental al' cărui rezultat este nașterea dintr-un organ specializat al părintelui (sau părinților) a unui urmaș asemănător. – V. reproduce.

DOOM

reprodúcere (re-pro-) s. f., g.-d. art. reprodúcerii; pl. reprodúceri

reproduceți
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reproduci
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reproductibil
REPRODUCTÍBIL, -Ă, reproductibili, -e, adj. Care poate fi reprodus. – Din fr. reproductible.

DOOM

reproductíbil (re-pro-) adj. m., pl. reproductíbili; f. reproductíbilă, pl. reproductíbile

reproductibila
REPRODUCTÍBIL, -Ă, reproductibili, -e, adj. Care poate fi reprodus. – Din fr. reproductible.

DOOM

reproductíbil (re-pro-) adj. m., pl. reproductíbili; f. reproductíbilă, pl. reproductíbile

reproductibile
REPRODUCTÍBIL, -Ă, reproductibili, -e, adj. Care poate fi reprodus. – Din fr. reproductible.

DOOM

reproductíbil (re-pro-) adj. m., pl. reproductíbili; f. reproductíbilă, pl. reproductíbile

reproductibilei
REPRODUCTÍBIL, -Ă, reproductibili, -e, adj. Care poate fi reprodus. – Din fr. reproductible.

DOOM

reproductíbil (re-pro-) adj. m., pl. reproductíbili; f. reproductíbilă, pl. reproductíbile

reproductibilele
REPRODUCTÍBIL, -Ă, reproductibili, -e, adj. Care poate fi reprodus. – Din fr. reproductible.

DOOM

reproductíbil (re-pro-) adj. m., pl. reproductíbili; f. reproductíbilă, pl. reproductíbile

reproductibilelor
REPRODUCTÍBIL, -Ă, reproductibili, -e, adj. Care poate fi reprodus. – Din fr. reproductible.

DOOM

reproductíbil (re-pro-) adj. m., pl. reproductíbili; f. reproductíbilă, pl. reproductíbile

reproductibili
REPRODUCTÍBIL, -Ă, reproductibili, -e, adj. Care poate fi reprodus. – Din fr. reproductible.

DOOM

reproductíbil (re-pro-) adj. m., pl. reproductíbili; f. reproductíbilă, pl. reproductíbile

reproductibilii
REPRODUCTÍBIL, -Ă, reproductibili, -e, adj. Care poate fi reprodus. – Din fr. reproductible.

DOOM

reproductíbil (re-pro-) adj. m., pl. reproductíbili; f. reproductíbilă, pl. reproductíbile

reproductibililor
REPRODUCTÍBIL, -Ă, reproductibili, -e, adj. Care poate fi reprodus. – Din fr. reproductible.

DOOM

reproductíbil (re-pro-) adj. m., pl. reproductíbili; f. reproductíbilă, pl. reproductíbile

reproductibilul
REPRODUCTÍBIL, -Ă, reproductibili, -e, adj. Care poate fi reprodus. – Din fr. reproductible.

DOOM

reproductíbil (re-pro-) adj. m., pl. reproductíbili; f. reproductíbilă, pl. reproductíbile

reproductibilului
REPRODUCTÍBIL, -Ă, reproductibili, -e, adj. Care poate fi reprodus. – Din fr. reproductible.

DOOM

reproductíbil (re-pro-) adj. m., pl. reproductíbili; f. reproductíbilă, pl. reproductíbile

reproductiv
REPRODUCTÍV, -Ă, reproductivi, -e, adj. 1. Care reproduce (1). ♦ Care reprezintă o reproducere. 2. Care favorizează o nouă producție. – Din fr. reproductif.

DOOM

*reproductív (re-pro-) adj. m., pl. reproductívi; f. reproductívă, pl. reproductíve

reproductiva
REPRODUCTÍV, -Ă, reproductivi, -e, adj. 1. Care reproduce (1). ♦ Care reprezintă o reproducere. 2. Care favorizează o nouă producție. – Din fr. reproductif.

DOOM

*reproductív (re-pro-) adj. m., pl. reproductívi; f. reproductívă, pl. reproductíve

reproductive
REPRODUCTÍV, -Ă, reproductivi, -e, adj. 1. Care reproduce (1). ♦ Care reprezintă o reproducere. 2. Care favorizează o nouă producție. – Din fr. reproductif.

DOOM

*reproductív (re-pro-) adj. m., pl. reproductívi; f. reproductívă, pl. reproductíve

reproductivei
REPRODUCTÍV, -Ă, reproductivi, -e, adj. 1. Care reproduce (1). ♦ Care reprezintă o reproducere. 2. Care favorizează o nouă producție. – Din fr. reproductif.

DOOM

*reproductív (re-pro-) adj. m., pl. reproductívi; f. reproductívă, pl. reproductíve

reproductivele
REPRODUCTÍV, -Ă, reproductivi, -e, adj. 1. Care reproduce (1). ♦ Care reprezintă o reproducere. 2. Care favorizează o nouă producție. – Din fr. reproductif.

DOOM

*reproductív (re-pro-) adj. m., pl. reproductívi; f. reproductívă, pl. reproductíve

reproductivelor
REPRODUCTÍV, -Ă, reproductivi, -e, adj. 1. Care reproduce (1). ♦ Care reprezintă o reproducere. 2. Care favorizează o nouă producție. – Din fr. reproductif.

DOOM

*reproductív (re-pro-) adj. m., pl. reproductívi; f. reproductívă, pl. reproductíve

reproductivi
REPRODUCTÍV, -Ă, reproductivi, -e, adj. 1. Care reproduce (1). ♦ Care reprezintă o reproducere. 2. Care favorizează o nouă producție. – Din fr. reproductif.

DOOM

*reproductív (re-pro-) adj. m., pl. reproductívi; f. reproductívă, pl. reproductíve

reproductivii
REPRODUCTÍV, -Ă, reproductivi, -e, adj. 1. Care reproduce (1). ♦ Care reprezintă o reproducere. 2. Care favorizează o nouă producție. – Din fr. reproductif.

DOOM

*reproductív (re-pro-) adj. m., pl. reproductívi; f. reproductívă, pl. reproductíve

reproductivilor
REPRODUCTÍV, -Ă, reproductivi, -e, adj. 1. Care reproduce (1). ♦ Care reprezintă o reproducere. 2. Care favorizează o nouă producție. – Din fr. reproductif.

DOOM

*reproductív (re-pro-) adj. m., pl. reproductívi; f. reproductívă, pl. reproductíve

reproductivitate
REPRODUCTIVITÁTE s. f. (Livr.) Capacitatea de a (se) reproduce. – Din fr. reproductivité.

reproductivitatea
REPRODUCTIVITÁTE s. f. (Livr.) Capacitatea de a (se) reproduce. – Din fr. reproductivité.

reproductivități
REPRODUCTIVITÁTE s. f. (Livr.) Capacitatea de a (se) reproduce. – Din fr. reproductivité.

reproductivității
REPRODUCTIVITÁTE s. f. (Livr.) Capacitatea de a (se) reproduce. – Din fr. reproductivité.

reproductivul
REPRODUCTÍV, -Ă, reproductivi, -e, adj. 1. Care reproduce (1). ♦ Care reprezintă o reproducere. 2. Care favorizează o nouă producție. – Din fr. reproductif.

DOOM

*reproductív (re-pro-) adj. m., pl. reproductívi; f. reproductívă, pl. reproductíve

reproductivului
REPRODUCTÍV, -Ă, reproductivi, -e, adj. 1. Care reproduce (1). ♦ Care reprezintă o reproducere. 2. Care favorizează o nouă producție. – Din fr. reproductif.

DOOM

*reproductív (re-pro-) adj. m., pl. reproductívi; f. reproductívă, pl. reproductíve

reproducând
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reproducînd
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reproducă
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reproducătoare
REPRODUCĂTÓR, -OÁRE, reproducători, -oare, adj. Care se reproduce (6), se înmulțește (ușor). ♦ (Substantivat, m.) Animal domestic selecționat după criterii biologice și productive în vederea reproducției (2). – Reproduce + suf. -ător. Cf. fr. reproducteur.

DOOM

reproducătór² (re-pro-) s. m., pl. reproducătóri

reproducătoare
REPRODUCĂTÓR, -OÁRE, reproducători, -oare, adj. Care se reproduce (6), se înmulțește (ușor). ♦ (Substantivat, m.) Animal domestic selecționat după criterii biologice și productive în vederea reproducției (2). – Reproduce + suf. -ător. Cf. fr. reproducteur.

DOOM

reproducătór² (re-pro-) s. m., pl. reproducătóri

reproducătoarea
REPRODUCĂTÓR, -OÁRE, reproducători, -oare, adj. Care se reproduce (6), se înmulțește (ușor). ♦ (Substantivat, m.) Animal domestic selecționat după criterii biologice și productive în vederea reproducției (2). – Reproduce + suf. -ător. Cf. fr. reproducteur.

DOOM

reproducătór² (re-pro-) s. m., pl. reproducătóri

reproducătoarea
REPRODUCĂTÓR, -OÁRE, reproducători, -oare, adj. Care se reproduce (6), se înmulțește (ușor). ♦ (Substantivat, m.) Animal domestic selecționat după criterii biologice și productive în vederea reproducției (2). – Reproduce + suf. -ător. Cf. fr. reproducteur.

DOOM

reproducătór² (re-pro-) s. m., pl. reproducătóri

reproducătoarei
REPRODUCĂTÓR, -OÁRE, reproducători, -oare, adj. Care se reproduce (6), se înmulțește (ușor). ♦ (Substantivat, m.) Animal domestic selecționat după criterii biologice și productive în vederea reproducției (2). – Reproduce + suf. -ător. Cf. fr. reproducteur.

DOOM

reproducătór² (re-pro-) s. m., pl. reproducătóri

reproducătoarei
REPRODUCĂTÓR, -OÁRE, reproducători, -oare, adj. Care se reproduce (6), se înmulțește (ușor). ♦ (Substantivat, m.) Animal domestic selecționat după criterii biologice și productive în vederea reproducției (2). – Reproduce + suf. -ător. Cf. fr. reproducteur.

DOOM

reproducătór² (re-pro-) s. m., pl. reproducătóri

reproducătoarele
REPRODUCĂTÓR, -OÁRE, reproducători, -oare, adj. Care se reproduce (6), se înmulțește (ușor). ♦ (Substantivat, m.) Animal domestic selecționat după criterii biologice și productive în vederea reproducției (2). – Reproduce + suf. -ător. Cf. fr. reproducteur.

DOOM

reproducătór² (re-pro-) s. m., pl. reproducătóri

reproducătoarele
REPRODUCĂTÓR, -OÁRE, reproducători, -oare, adj. Care se reproduce (6), se înmulțește (ușor). ♦ (Substantivat, m.) Animal domestic selecționat după criterii biologice și productive în vederea reproducției (2). – Reproduce + suf. -ător. Cf. fr. reproducteur.

DOOM

reproducătór² (re-pro-) s. m., pl. reproducătóri

reproducătoarelor
REPRODUCĂTÓR, -OÁRE, reproducători, -oare, adj. Care se reproduce (6), se înmulțește (ușor). ♦ (Substantivat, m.) Animal domestic selecționat după criterii biologice și productive în vederea reproducției (2). – Reproduce + suf. -ător. Cf. fr. reproducteur.

DOOM

reproducătór² (re-pro-) s. m., pl. reproducătóri

reproducătoarelor
REPRODUCĂTÓR, -OÁRE, reproducători, -oare, adj. Care se reproduce (6), se înmulțește (ușor). ♦ (Substantivat, m.) Animal domestic selecționat după criterii biologice și productive în vederea reproducției (2). – Reproduce + suf. -ător. Cf. fr. reproducteur.

DOOM

reproducătór² (re-pro-) s. m., pl. reproducătóri

reproducător
REPRODUCĂTÓR, -OÁRE, reproducători, -oare, adj. Care se reproduce (6), se înmulțește (ușor). ♦ (Substantivat, m.) Animal domestic selecționat după criterii biologice și productive în vederea reproducției (2). – Reproduce + suf. -ător. Cf. fr. reproducteur.

DOOM

reproducătór² (re-pro-) s. m., pl. reproducătóri

reproducător
REPRODUCĂTÓR, -OÁRE, reproducători, -oare, adj. Care se reproduce (6), se înmulțește (ușor). ♦ (Substantivat, m.) Animal domestic selecționat după criterii biologice și productive în vederea reproducției (2). – Reproduce + suf. -ător. Cf. fr. reproducteur.

DOOM

reproducătór² (re-pro-) s. m., pl. reproducătóri

reproducători
REPRODUCĂTÓR, -OÁRE, reproducători, -oare, adj. Care se reproduce (6), se înmulțește (ușor). ♦ (Substantivat, m.) Animal domestic selecționat după criterii biologice și productive în vederea reproducției (2). – Reproduce + suf. -ător. Cf. fr. reproducteur.

DOOM

reproducătór² (re-pro-) s. m., pl. reproducătóri

reproducători
REPRODUCĂTÓR, -OÁRE, reproducători, -oare, adj. Care se reproduce (6), se înmulțește (ușor). ♦ (Substantivat, m.) Animal domestic selecționat după criterii biologice și productive în vederea reproducției (2). – Reproduce + suf. -ător. Cf. fr. reproducteur.

DOOM

reproducătór² (re-pro-) s. m., pl. reproducătóri

reproducătorii
REPRODUCĂTÓR, -OÁRE, reproducători, -oare, adj. Care se reproduce (6), se înmulțește (ușor). ♦ (Substantivat, m.) Animal domestic selecționat după criterii biologice și productive în vederea reproducției (2). – Reproduce + suf. -ător. Cf. fr. reproducteur.

DOOM

reproducătór² (re-pro-) s. m., pl. reproducătóri

reproducătorii
REPRODUCĂTÓR, -OÁRE, reproducători, -oare, adj. Care se reproduce (6), se înmulțește (ușor). ♦ (Substantivat, m.) Animal domestic selecționat după criterii biologice și productive în vederea reproducției (2). – Reproduce + suf. -ător. Cf. fr. reproducteur.

DOOM

reproducătór² (re-pro-) s. m., pl. reproducătóri

reproducătorilor
REPRODUCĂTÓR, -OÁRE, reproducători, -oare, adj. Care se reproduce (6), se înmulțește (ușor). ♦ (Substantivat, m.) Animal domestic selecționat după criterii biologice și productive în vederea reproducției (2). – Reproduce + suf. -ător. Cf. fr. reproducteur.

DOOM

reproducătór² (re-pro-) s. m., pl. reproducătóri

reproducătorilor
REPRODUCĂTÓR, -OÁRE, reproducători, -oare, adj. Care se reproduce (6), se înmulțește (ușor). ♦ (Substantivat, m.) Animal domestic selecționat după criterii biologice și productive în vederea reproducției (2). – Reproduce + suf. -ător. Cf. fr. reproducteur.

DOOM

reproducătór² (re-pro-) s. m., pl. reproducătóri

reproducătorul
REPRODUCĂTÓR, -OÁRE, reproducători, -oare, adj. Care se reproduce (6), se înmulțește (ușor). ♦ (Substantivat, m.) Animal domestic selecționat după criterii biologice și productive în vederea reproducției (2). – Reproduce + suf. -ător. Cf. fr. reproducteur.

DOOM

reproducătór² (re-pro-) s. m., pl. reproducătóri

reproducătorul
REPRODUCĂTÓR, -OÁRE, reproducători, -oare, adj. Care se reproduce (6), se înmulțește (ușor). ♦ (Substantivat, m.) Animal domestic selecționat după criterii biologice și productive în vederea reproducției (2). – Reproduce + suf. -ător. Cf. fr. reproducteur.

DOOM

reproducătór² (re-pro-) s. m., pl. reproducătóri

reproducătorului
REPRODUCĂTÓR, -OÁRE, reproducători, -oare, adj. Care se reproduce (6), se înmulțește (ușor). ♦ (Substantivat, m.) Animal domestic selecționat după criterii biologice și productive în vederea reproducției (2). – Reproduce + suf. -ător. Cf. fr. reproducteur.

DOOM

reproducătór² (re-pro-) s. m., pl. reproducătóri

reproducătorului
REPRODUCĂTÓR, -OÁRE, reproducători, -oare, adj. Care se reproduce (6), se înmulțește (ușor). ♦ (Substantivat, m.) Animal domestic selecționat după criterii biologice și productive în vederea reproducției (2). – Reproduce + suf. -ător. Cf. fr. reproducteur.

DOOM

reproducătór² (re-pro-) s. m., pl. reproducătóri

reproducția
REPRODÚCȚIE, reproducții, s. f. 1. Reînnoire, reluare a producției economice. 2. (Biol.) Reproducere (4). – Din fr. reproduction.

DOOM

reprodúcție (re-pro-, -ți-e) s. f., art. reprodúcția (-ți-a), g.-d. art. reprodúcției; pl. reprodúcții, art. reprodúcțiile (-ți-i-)

reproducție
REPRODÚCȚIE, reproducții, s. f. 1. Reînnoire, reluare a producției economice. 2. (Biol.) Reproducere (4). – Din fr. reproduction.

DOOM

reprodúcție (re-pro-, -ți-e) s. f., art. reprodúcția (-ți-a), g.-d. art. reprodúcției; pl. reprodúcții, art. reprodúcțiile (-ți-i-)

reproducției
REPRODÚCȚIE, reproducții, s. f. 1. Reînnoire, reluare a producției economice. 2. (Biol.) Reproducere (4). – Din fr. reproduction.

DOOM

reprodúcție (re-pro-, -ți-e) s. f., art. reprodúcția (-ți-a), g.-d. art. reprodúcției; pl. reprodúcții, art. reprodúcțiile (-ți-i-)

reproducții
REPRODÚCȚIE, reproducții, s. f. 1. Reînnoire, reluare a producției economice. 2. (Biol.) Reproducere (4). – Din fr. reproduction.

DOOM

reprodúcție (re-pro-, -ți-e) s. f., art. reprodúcția (-ți-a), g.-d. art. reprodúcției; pl. reprodúcții, art. reprodúcțiile (-ți-i-)

reproducțiile
REPRODÚCȚIE, reproducții, s. f. 1. Reînnoire, reluare a producției economice. 2. (Biol.) Reproducere (4). – Din fr. reproduction.

DOOM

reprodúcție (re-pro-, -ți-e) s. f., art. reprodúcția (-ți-a), g.-d. art. reprodúcției; pl. reprodúcții, art. reprodúcțiile (-ți-i-)

reproducțiilor
REPRODÚCȚIE, reproducții, s. f. 1. Reînnoire, reluare a producției economice. 2. (Biol.) Reproducere (4). – Din fr. reproduction.

DOOM

reprodúcție (re-pro-, -ți-e) s. f., art. reprodúcția (-ți-a), g.-d. art. reprodúcției; pl. reprodúcții, art. reprodúcțiile (-ți-i-)

reproducțiune
REPRODUCȚIÚNE s.f. v. reproducție.

reprodus
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reprodus
REPRODÚS, -Ă, reproduși, -se, adj. Care este rezultatul unei reproducții. – V. reproduce.

reprodusa
REPRODÚS, -Ă, reproduși, -se, adj. Care este rezultatul unei reproducții. – V. reproduce.

reproduse
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reproduse
REPRODÚS, -Ă, reproduși, -se, adj. Care este rezultatul unei reproducții. – V. reproduce.

reprodusei
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reprodusei
REPRODÚS, -Ă, reproduși, -se, adj. Care este rezultatul unei reproducții. – V. reproduce.

reprodusele
REPRODÚS, -Ă, reproduși, -se, adj. Care este rezultatul unei reproducții. – V. reproduce.

reproduselor
REPRODÚS, -Ă, reproduși, -se, adj. Care este rezultatul unei reproducții. – V. reproduce.

reproduseră
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reproduserăm
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reproduserăți
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reprodusese
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reprodusesem
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reproduseseră
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reproduseserăm
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reproduseserăți
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reproduseseși
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reproduseseți
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reproduseși
REPRODÚCE, reproduc, vb. III. 1. Tranz. A reda cu exactitate ceea ce este scris, ceea ce a spus sau a făcut cineva. ♦ A imita felul de a fi, gesturile, mimica cuiva. 2. Refl. A reactualiza în memorie idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare. 3. Refl. A se produce, a se arăta din nou; a se repeta. 4. Tranz. (Ec. pol.) A relua în mod continuu procesul de producție; a produce din nou. 5. Tranz. A produce în serie; a multiplica. 6. Refl. (Biol.) A se perpetua prin generare; a se înmulți. – Re¹- + produce (după fr. reproduire).

DOOM

reprodúce (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprodúc, 1 pl. reprodúcem, 2 pl. reprodúceți; imper. 2 sg. reprodú, neg. nu reprodúce; ger. reproducấnd; part. reprodús

reprodusul
REPRODÚS, -Ă, reproduși, -se, adj. Care este rezultatul unei reproducții. – V. reproduce.

reprodusului
REPRODÚS, -Ă, reproduși, -se, adj. Care este rezultatul unei reproducții. – V. reproduce.

reproduși
REPRODÚS, -Ă, reproduși, -se, adj. Care este rezultatul unei reproducții. – V. reproduce.

reprodușii
REPRODÚS, -Ă, reproduși, -se, adj. Care este rezultatul unei reproducții. – V. reproduce.

reprodușilor
REPRODÚS, -Ă, reproduși, -se, adj. Care este rezultatul unei reproducții. – V. reproduce.

reprofila
REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituții etc.; a reorganiza. – Pref. re- + profila.

DOOM

reprofilá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reprofileáză

reprofilai
REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituții etc.; a reorganiza. – Pref. re- + profila.

DOOM

reprofilá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reprofileáză

reprofilam
REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituții etc.; a reorganiza. – Pref. re- + profila.

DOOM

reprofilá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reprofileáză

reprofilare
REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituții etc.; a reorganiza. – Pref. re- + profila.

DOOM

reprofilá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reprofileáză

reprofilare
REPROFILÁRE, reprofilări, s. f. Acțiunea de a reprofila și rezultatul ei. – V. reprofila.

DOOM

reprofiláre (re-pro-) s. f., g.-d. art. reprofilắrii; pl. reprofilắri

reprofilarea
REPROFILÁRE, reprofilări, s. f. Acțiunea de a reprofila și rezultatul ei. – V. reprofila.

DOOM

reprofiláre (re-pro-) s. f., g.-d. art. reprofilắrii; pl. reprofilắri

reprofilară
REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituții etc.; a reorganiza. – Pref. re- + profila.

DOOM

reprofilá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reprofileáză

reprofilarăm
REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituții etc.; a reorganiza. – Pref. re- + profila.

DOOM

reprofilá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reprofileáză

reprofilarăți
REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituții etc.; a reorganiza. – Pref. re- + profila.

DOOM

reprofilá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reprofileáză

reprofilase
REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituții etc.; a reorganiza. – Pref. re- + profila.

DOOM

reprofilá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reprofileáză

reprofilasem
REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituții etc.; a reorganiza. – Pref. re- + profila.

DOOM

reprofilá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reprofileáză

reprofilaseră
REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituții etc.; a reorganiza. – Pref. re- + profila.

DOOM

reprofilá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reprofileáză

reprofilaserăm
REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituții etc.; a reorganiza. – Pref. re- + profila.

DOOM

reprofilá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reprofileáză

reprofilaserăți
REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituții etc.; a reorganiza. – Pref. re- + profila.

DOOM

reprofilá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reprofileáză

reprofilaseși
REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituții etc.; a reorganiza. – Pref. re- + profila.

DOOM

reprofilá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reprofileáză

reprofilaseți
REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituții etc.; a reorganiza. – Pref. re- + profila.

DOOM

reprofilá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reprofileáză

reprofilat
REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituții etc.; a reorganiza. – Pref. re- + profila.

DOOM

reprofilá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reprofileáză

reprofilat
REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituții etc.; a reorganiza. – Re²- + profila.

reprofilau
REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituții etc.; a reorganiza. – Pref. re- + profila.

DOOM

reprofilá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reprofileáză

reprofilași
REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituții etc.; a reorganiza. – Pref. re- + profila.

DOOM

reprofilá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reprofileáză

reprofilați
REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituții etc.; a reorganiza. – Pref. re- + profila.

DOOM

reprofilá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reprofileáză

reprofilează
REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituții etc.; a reorganiza. – Pref. re- + profila.

DOOM

reprofilá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reprofileáză

reprofilez
REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituții etc.; a reorganiza. – Pref. re- + profila.

DOOM

reprofilá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reprofileáză

reprofileze
REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituții etc.; a reorganiza. – Pref. re- + profila.

DOOM

reprofilá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reprofileáză

reprofilezi
REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituții etc.; a reorganiza. – Pref. re- + profila.

DOOM

reprofilá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reprofileáză

reprofilând
REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituții etc.; a reorganiza. – Pref. re- + profila.

DOOM

reprofilá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reprofileáză

reprofilînd
REPROFILÁ, reprofilez, vb. I. Tranz. A schimba profilul unei întreprinderi, al unei instituții etc.; a reorganiza. – Pref. re- + profila.

DOOM

reprofilá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reprofileáză

reprofilări
REPROFILÁRE, reprofilări, s. f. Acțiunea de a reprofila și rezultatul ei. – V. reprofila.

DOOM

reprofiláre (re-pro-) s. f., g.-d. art. reprofilắrii; pl. reprofilắri

reprofilării
REPROFILÁRE, reprofilări, s. f. Acțiunea de a reprofila și rezultatul ei. – V. reprofila.

DOOM

reprofiláre (re-pro-) s. f., g.-d. art. reprofilắrii; pl. reprofilắri

reprofilările
REPROFILÁRE, reprofilări, s. f. Acțiunea de a reprofila și rezultatul ei. – V. reprofila.

DOOM

reprofiláre (re-pro-) s. f., g.-d. art. reprofilắrii; pl. reprofilắri

reprofilărilor
REPROFILÁRE, reprofilări, s. f. Acțiunea de a reprofila și rezultatul ei. – V. reprofila.

DOOM

reprofiláre (re-pro-) s. f., g.-d. art. reprofilắrii; pl. reprofilắri

reprografia
REPROGRAFÍE s. f. Nume generic pentru procedeele tehnice de multiplicare a textelor. – Din fr. reprographie.

reprografie
REPROGRAFÍE s. f. Nume generic pentru procedeele tehnice de multiplicare a textelor. – Din fr. reprographie.

reprografiei
REPROGRAFÍE s. f. Nume generic pentru procedeele tehnice de multiplicare a textelor. – Din fr. reprographie.

reprografii
REPROGRAFÍE s. f. Nume generic pentru procedeele tehnice de multiplicare a textelor. – Din fr. reprographie.

reprografiile
REPROGRAFÍE s. f. Nume generic pentru procedeele tehnice de multiplicare a textelor. – Din fr. reprographie.

reprografiilor
REPROGRAFÍE s. f. Nume generic pentru procedeele tehnice de multiplicare a textelor. – Din fr. reprographie.

reprograma
REPROGRAMÁ, reprogramez, vb. I. Tranz. A programa din nou. – Pref. re- + programa.

reprogramabil
REPROGRAMÁBIL, -Ă, reprogramabili, -e, adj. Care poate fi reprogramat. – Reprograma + suf. -bil.

reprogramabila
REPROGRAMÁBIL, -Ă, reprogramabili, -e, adj. Care poate fi reprogramat. – Reprograma + suf. -bil.

reprogramabile
REPROGRAMÁBIL, -Ă, reprogramabili, -e, adj. Care poate fi reprogramat. – Reprograma + suf. -bil.

reprogramabilei
REPROGRAMÁBIL, -Ă, reprogramabili, -e, adj. Care poate fi reprogramat. – Reprograma + suf. -bil.

reprogramabilele
REPROGRAMÁBIL, -Ă, reprogramabili, -e, adj. Care poate fi reprogramat. – Reprograma + suf. -bil.

reprogramabilelor
REPROGRAMÁBIL, -Ă, reprogramabili, -e, adj. Care poate fi reprogramat. – Reprograma + suf. -bil.

reprogramabili
REPROGRAMÁBIL, -Ă, reprogramabili, -e, adj. Care poate fi reprogramat. – Reprograma + suf. -bil.

reprogramabilii
REPROGRAMÁBIL, -Ă, reprogramabili, -e, adj. Care poate fi reprogramat. – Reprograma + suf. -bil.

reprogramabililor
REPROGRAMÁBIL, -Ă, reprogramabili, -e, adj. Care poate fi reprogramat. – Reprograma + suf. -bil.

reprogramabilul
REPROGRAMÁBIL, -Ă, reprogramabili, -e, adj. Care poate fi reprogramat. – Reprograma + suf. -bil.

reprogramabilului
REPROGRAMÁBIL, -Ă, reprogramabili, -e, adj. Care poate fi reprogramat. – Reprograma + suf. -bil.

reprogramai
REPROGRAMÁ, reprogramez, vb. I. Tranz. A programa din nou. – Pref. re- + programa.

reprogramam
REPROGRAMÁ, reprogramez, vb. I. Tranz. A programa din nou. – Pref. re- + programa.

reprogramare
REPROGRAMÁ, reprogramez, vb. I. Tranz. A programa din nou. – Pref. re- + programa.

reprogramare
REPROGRAMÁRE, reprogramări, s. f. Acțiunea de a reprograma. – V. reprograma.

reprogramarea
REPROGRAMÁRE, reprogramări, s. f. Acțiunea de a reprograma. – V. reprograma.

reprogramară
REPROGRAMÁ, reprogramez, vb. I. Tranz. A programa din nou. – Pref. re- + programa.

reprogramarăm
REPROGRAMÁ, reprogramez, vb. I. Tranz. A programa din nou. – Pref. re- + programa.

reprogramarăți
REPROGRAMÁ, reprogramez, vb. I. Tranz. A programa din nou. – Pref. re- + programa.

reprogramase
REPROGRAMÁ, reprogramez, vb. I. Tranz. A programa din nou. – Pref. re- + programa.

reprogramasem
REPROGRAMÁ, reprogramez, vb. I. Tranz. A programa din nou. – Pref. re- + programa.

reprogramaseră
REPROGRAMÁ, reprogramez, vb. I. Tranz. A programa din nou. – Pref. re- + programa.

reprogramaserăm
REPROGRAMÁ, reprogramez, vb. I. Tranz. A programa din nou. – Pref. re- + programa.

reprogramaserăți
REPROGRAMÁ, reprogramez, vb. I. Tranz. A programa din nou. – Pref. re- + programa.

reprogramaseși
REPROGRAMÁ, reprogramez, vb. I. Tranz. A programa din nou. – Pref. re- + programa.

reprogramaseți
REPROGRAMÁ, reprogramez, vb. I. Tranz. A programa din nou. – Pref. re- + programa.

reprogramat
REPROGRAMÁ, reprogramez, vb. I. Tranz. A programa din nou. – Pref. re- + programa.

reprogramat
REPROGRAMÁT, -Ă, reprogramați, -te, adj. Care a fost programat din nou. – V. reprograma.

reprogramata
REPROGRAMÁT, -Ă, reprogramați, -te, adj. Care a fost programat din nou. – V. reprograma.

reprogramate
REPROGRAMÁT, -Ă, reprogramați, -te, adj. Care a fost programat din nou. – V. reprograma.

reprogramatei
REPROGRAMÁT, -Ă, reprogramați, -te, adj. Care a fost programat din nou. – V. reprograma.

reprogramatele
REPROGRAMÁT, -Ă, reprogramați, -te, adj. Care a fost programat din nou. – V. reprograma.

reprogramatelor
REPROGRAMÁT, -Ă, reprogramați, -te, adj. Care a fost programat din nou. – V. reprograma.

reprogramatul
REPROGRAMÁT, -Ă, reprogramați, -te, adj. Care a fost programat din nou. – V. reprograma.

reprogramatului
REPROGRAMÁT, -Ă, reprogramați, -te, adj. Care a fost programat din nou. – V. reprograma.

reprogramau
REPROGRAMÁ, reprogramez, vb. I. Tranz. A programa din nou. – Pref. re- + programa.

reprogramași
REPROGRAMÁ, reprogramez, vb. I. Tranz. A programa din nou. – Pref. re- + programa.

reprogramați
REPROGRAMÁ, reprogramez, vb. I. Tranz. A programa din nou. – Pref. re- + programa.

reprogramați
REPROGRAMÁT, -Ă, reprogramați, -te, adj. Care a fost programat din nou. – V. reprograma.

reprogramații
REPROGRAMÁT, -Ă, reprogramați, -te, adj. Care a fost programat din nou. – V. reprograma.

reprogramaților
REPROGRAMÁT, -Ă, reprogramați, -te, adj. Care a fost programat din nou. – V. reprograma.

reprogramează
REPROGRAMÁ, reprogramez, vb. I. Tranz. A programa din nou. – Pref. re- + programa.

reprogramez
REPROGRAMÁ, reprogramez, vb. I. Tranz. A programa din nou. – Pref. re- + programa.

reprogrameze
REPROGRAMÁ, reprogramez, vb. I. Tranz. A programa din nou. – Pref. re- + programa.

reprogramezi
REPROGRAMÁ, reprogramez, vb. I. Tranz. A programa din nou. – Pref. re- + programa.

reprogramând
REPROGRAMÁ, reprogramez, vb. I. Tranz. A programa din nou. – Pref. re- + programa.

reprogramînd
REPROGRAMÁ, reprogramez, vb. I. Tranz. A programa din nou. – Pref. re- + programa.

reprogramări
REPROGRAMÁRE, reprogramări, s. f. Acțiunea de a reprograma. – V. reprograma.

reprogramării
REPROGRAMÁRE, reprogramări, s. f. Acțiunea de a reprograma. – V. reprograma.

reprogramările
REPROGRAMÁRE, reprogramări, s. f. Acțiunea de a reprograma. – V. reprograma.

reprogramărilor
REPROGRAMÁRE, reprogramări, s. f. Acțiunea de a reprograma. – V. reprograma.

reproș
REPRÓȘ, reproșuri, s. n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche.

DOOM

repróș (re-proș) s. n., pl. repróșuri

reproșa
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din fr. reprocher.

DOOM

reproșá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reproșeáză, 1 pl. reproșắm; conj. prez. 3 să reproșéze; ger. reproșấnd

reproșabil
REPROȘÁBIL, -Ă, reproșabili, -e, adj. Care merită reproșuri, de reproșat. – Din fr. reprochable.

DOOM

reproșábil (re-pro-) adj. m., pl. reproșábili; f. reproșábilă, pl. reproșábile

reproșabila
REPROȘÁBIL, -Ă, reproșabili, -e, adj. Care merită reproșuri, de reproșat. – Din fr. reprochable.

DOOM

reproșábil (re-pro-) adj. m., pl. reproșábili; f. reproșábilă, pl. reproșábile

reproșabile
REPROȘÁBIL, -Ă, reproșabili, -e, adj. Care merită reproșuri, de reproșat. – Din fr. reprochable.

DOOM

reproșábil (re-pro-) adj. m., pl. reproșábili; f. reproșábilă, pl. reproșábile

reproșabilei
REPROȘÁBIL, -Ă, reproșabili, -e, adj. Care merită reproșuri, de reproșat. – Din fr. reprochable.

DOOM

reproșábil (re-pro-) adj. m., pl. reproșábili; f. reproșábilă, pl. reproșábile

reproșabilele
REPROȘÁBIL, -Ă, reproșabili, -e, adj. Care merită reproșuri, de reproșat. – Din fr. reprochable.

DOOM

reproșábil (re-pro-) adj. m., pl. reproșábili; f. reproșábilă, pl. reproșábile

reproșabilelor
REPROȘÁBIL, -Ă, reproșabili, -e, adj. Care merită reproșuri, de reproșat. – Din fr. reprochable.

DOOM

reproșábil (re-pro-) adj. m., pl. reproșábili; f. reproșábilă, pl. reproșábile

reproșabili
REPROȘÁBIL, -Ă, reproșabili, -e, adj. Care merită reproșuri, de reproșat. – Din fr. reprochable.

DOOM

reproșábil (re-pro-) adj. m., pl. reproșábili; f. reproșábilă, pl. reproșábile

reproșabilii
REPROȘÁBIL, -Ă, reproșabili, -e, adj. Care merită reproșuri, de reproșat. – Din fr. reprochable.

DOOM

reproșábil (re-pro-) adj. m., pl. reproșábili; f. reproșábilă, pl. reproșábile

reproșabililor
REPROȘÁBIL, -Ă, reproșabili, -e, adj. Care merită reproșuri, de reproșat. – Din fr. reprochable.

DOOM

reproșábil (re-pro-) adj. m., pl. reproșábili; f. reproșábilă, pl. reproșábile

reproșabilul
REPROȘÁBIL, -Ă, reproșabili, -e, adj. Care merită reproșuri, de reproșat. – Din fr. reprochable.

DOOM

reproșábil (re-pro-) adj. m., pl. reproșábili; f. reproșábilă, pl. reproșábile

reproșabilului
REPROȘÁBIL, -Ă, reproșabili, -e, adj. Care merită reproșuri, de reproșat. – Din fr. reprochable.

DOOM

reproșábil (re-pro-) adj. m., pl. reproșábili; f. reproșábilă, pl. reproșábile

reproșai
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din fr. reprocher.

DOOM

reproșá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reproșeáză, 1 pl. reproșắm; conj. prez. 3 să reproșéze; ger. reproșấnd

reproșam
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din fr. reprocher.

DOOM

reproșá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reproșeáză, 1 pl. reproșắm; conj. prez. 3 să reproșéze; ger. reproșấnd

reproșare
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din fr. reprocher.

DOOM

reproșá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reproșeáză, 1 pl. reproșắm; conj. prez. 3 să reproșéze; ger. reproșấnd

reproșare
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A mustra, a învinui, a(-și) face reproșuri, a(-și) imputa. – Din fr. reprocher.

reproșară
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din fr. reprocher.

DOOM

reproșá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reproșeáză, 1 pl. reproșắm; conj. prez. 3 să reproșéze; ger. reproșấnd

reproșarăm
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din fr. reprocher.

DOOM

reproșá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reproșeáză, 1 pl. reproșắm; conj. prez. 3 să reproșéze; ger. reproșấnd

reproșarăți
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din fr. reprocher.

DOOM

reproșá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reproșeáză, 1 pl. reproșắm; conj. prez. 3 să reproșéze; ger. reproșấnd

reproșase
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din fr. reprocher.

DOOM

reproșá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reproșeáză, 1 pl. reproșắm; conj. prez. 3 să reproșéze; ger. reproșấnd

reproșasem
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din fr. reprocher.

DOOM

reproșá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reproșeáză, 1 pl. reproșắm; conj. prez. 3 să reproșéze; ger. reproșấnd

reproșaseră
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din fr. reprocher.

DOOM

reproșá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reproșeáză, 1 pl. reproșắm; conj. prez. 3 să reproșéze; ger. reproșấnd

reproșaserăm
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din fr. reprocher.

DOOM

reproșá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reproșeáză, 1 pl. reproșắm; conj. prez. 3 să reproșéze; ger. reproșấnd

reproșaserăți
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din fr. reprocher.

DOOM

reproșá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reproșeáză, 1 pl. reproșắm; conj. prez. 3 să reproșéze; ger. reproșấnd

reproșaseși
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din fr. reprocher.

DOOM

reproșá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reproșeáză, 1 pl. reproșắm; conj. prez. 3 să reproșéze; ger. reproșấnd

reproșaseți
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din fr. reprocher.

DOOM

reproșá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reproșeáză, 1 pl. reproșắm; conj. prez. 3 să reproșéze; ger. reproșấnd

reproșat
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din fr. reprocher.

DOOM

reproșá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reproșeáză, 1 pl. reproșắm; conj. prez. 3 să reproșéze; ger. reproșấnd

reproșat
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A mustra, a învinui, a(-și) face reproșuri, a(-și) imputa. – Din fr. reprocher.

reproșau
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din fr. reprocher.

DOOM

reproșá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reproșeáză, 1 pl. reproșắm; conj. prez. 3 să reproșéze; ger. reproșấnd

reproșași
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din fr. reprocher.

DOOM

reproșá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reproșeáză, 1 pl. reproșắm; conj. prez. 3 să reproșéze; ger. reproșấnd

reproșați
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din fr. reprocher.

DOOM

reproșá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reproșeáză, 1 pl. reproșắm; conj. prez. 3 să reproșéze; ger. reproșấnd

reproșează
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din fr. reprocher.

DOOM

reproșá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reproșeáză, 1 pl. reproșắm; conj. prez. 3 să reproșéze; ger. reproșấnd

reproșez
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din fr. reprocher.

DOOM

reproșá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reproșeáză, 1 pl. reproșắm; conj. prez. 3 să reproșéze; ger. reproșấnd

reproșeze
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din fr. reprocher.

DOOM

reproșá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reproșeáză, 1 pl. reproșắm; conj. prez. 3 să reproșéze; ger. reproșấnd

reproșezi
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din fr. reprocher.

DOOM

reproșá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reproșeáză, 1 pl. reproșắm; conj. prez. 3 să reproșéze; ger. reproșấnd

reproșul
REPRÓȘ, reproșuri, s. n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche.

DOOM

repróș (re-proș) s. n., pl. repróșuri

reproșului
REPRÓȘ, reproșuri, s. n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche.

DOOM

repróș (re-proș) s. n., pl. repróșuri

reproșuri
REPRÓȘ, reproșuri, s. n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche.

DOOM

repróș (re-proș) s. n., pl. repróșuri

reproșurile
REPRÓȘ, reproșuri, s. n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche.

DOOM

repróș (re-proș) s. n., pl. repróșuri

reproșurilor
REPRÓȘ, reproșuri, s. n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche.

DOOM

repróș (re-proș) s. n., pl. repróșuri

reproșând
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din fr. reprocher.

DOOM

reproșá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reproșeáză, 1 pl. reproșắm; conj. prez. 3 să reproșéze; ger. reproșấnd

reproșînd
REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din fr. reprocher.

DOOM

reproșá (a ~) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reproșeáză, 1 pl. reproșắm; conj. prez. 3 să reproșéze; ger. reproșấnd

reps
reps (-suri), s. n. – Țesătură de mobilă. – Var. rips. Fr. reps, var. din germ. Rips. – Der. ripsat, adj. (cu aspect de reps).

reptans
VINERÍȚĂ, vinerițe, s. f. Plantă erbacee cu frunzele de la bază așezate în formă de rozetă, cu flori albastre, roșii sau albe, dispuse în spic în vârful tulpinii, care se întrebuințează ca plantă medicinală; vinețică (Ajuga reptans). – Vineri + suf. -iță.

reptația
REPTÁȚIE s.f. v. reptațiune.

reptație
REPTÁȚIE s.f. v. reptațiune.

reptației
REPTÁȚIE s.f. v. reptațiune.

reptații
REPTÁȚIE s.f. v. reptațiune.

reptațiile
REPTÁȚIE s.f. v. reptațiune.

reptațiilor
REPTÁȚIE s.f. v. reptațiune.

reptațiune
REPTAȚIÚNE s.f. (Liv.) Târâre. ♦ Deplasarea lentă a zăpezii pe terenurile înclinate. [Pron. -ți-u-, var. reptație s.f. / < fr. reptation, cf. lat. reptatio < repere – a se târî].

reptila
REPTÍLĂ, reptile, s. f. (La pl.) Clasă de vertebrate (șerpi, șopârle, broaște țestoase, crocodili) ovipare, de obicei terestre, târâtoare, cu temperatura corpului variabilă, cu corpul acoperit de o piele groasă, solzoasă, fără picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, și cu inima formată din două auricule și un ventricul (Reptilia); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. – Din fr. reptile, germ. Reptile.

DOOM

reptílă s. f., g.-d. art. reptílei; pl. reptíle

reptile
REPTÍLĂ, reptile, s. f. (La pl.) Clasă de vertebrate (șerpi, șopârle, broaște țestoase, crocodili) ovipare, de obicei terestre, târâtoare, cu temperatura corpului variabilă, cu corpul acoperit de o piele groasă, solzoasă, fără picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, și cu inima formată din două auricule și un ventricul (Reptilia); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. – Din fr. reptile, germ. Reptile.

DOOM

reptílă s. f., g.-d. art. reptílei; pl. reptíle

reptilei
REPTÍLĂ, reptile, s. f. (La pl.) Clasă de vertebrate (șerpi, șopârle, broaște țestoase, crocodili) ovipare, de obicei terestre, târâtoare, cu temperatura corpului variabilă, cu corpul acoperit de o piele groasă, solzoasă, fără picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, și cu inima formată din două auricule și un ventricul (Reptilia); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. – Din fr. reptile, germ. Reptile.

DOOM

reptílă s. f., g.-d. art. reptílei; pl. reptíle

reptilele
REPTÍLĂ, reptile, s. f. (La pl.) Clasă de vertebrate (șerpi, șopârle, broaște țestoase, crocodili) ovipare, de obicei terestre, târâtoare, cu temperatura corpului variabilă, cu corpul acoperit de o piele groasă, solzoasă, fără picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, și cu inima formată din două auricule și un ventricul (Reptilia); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. – Din fr. reptile, germ. Reptile.

DOOM

reptílă s. f., g.-d. art. reptílei; pl. reptíle

reptilelor
REPTÍLĂ, reptile, s. f. (La pl.) Clasă de vertebrate (șerpi, șopârle, broaște țestoase, crocodili) ovipare, de obicei terestre, târâtoare, cu temperatura corpului variabilă, cu corpul acoperit de o piele groasă, solzoasă, fără picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, și cu inima formată din două auricule și un ventricul (Reptilia); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. – Din fr. reptile, germ. Reptile.

DOOM

reptílă s. f., g.-d. art. reptílei; pl. reptíle

reptilian
REPTILIÁN, -Ă, reptilieni, -e, adj. Care este specific reptilei, de reptilă. [Pr.: -li-an] – Din fr. reptilien.

reptiliana
REPTILIÁN, -Ă, reptilieni, -e, adj. Care este specific reptilei, de reptilă. [Pr.: -li-an] – Din fr. reptilien.

reptilianul
REPTILIÁN, -Ă, reptilieni, -e, adj. Care este specific reptilei, de reptilă. [Pr.: -li-an] – Din fr. reptilien.

reptilianului
REPTILIÁN, -Ă, reptilieni, -e, adj. Care este specific reptilei, de reptilă. [Pr.: -li-an] – Din fr. reptilien.

reptiliene
REPTILIÁN, -Ă, reptilieni, -e, adj. Care este specific reptilei, de reptilă. [Pr.: -li-an] – Din fr. reptilien.

reptilienei
REPTILIÁN, -Ă, reptilieni, -e, adj. Care este specific reptilei, de reptilă. [Pr.: -li-an] – Din fr. reptilien.

reptilienele
REPTILIÁN, -Ă, reptilieni, -e, adj. Care este specific reptilei, de reptilă. [Pr.: -li-an] – Din fr. reptilien.

reptilienelor
REPTILIÁN, -Ă, reptilieni, -e, adj. Care este specific reptilei, de reptilă. [Pr.: -li-an] – Din fr. reptilien.

reptilieni
REPTILIÁN, -Ă, reptilieni, -e, adj. Care este specific reptilei, de reptilă. [Pr.: -li-an] – Din fr. reptilien.

reptilienii
REPTILIÁN, -Ă, reptilieni, -e, adj. Care este specific reptilei, de reptilă. [Pr.: -li-an] – Din fr. reptilien.

reptilienilor
REPTILIÁN, -Ă, reptilieni, -e, adj. Care este specific reptilei, de reptilă. [Pr.: -li-an] – Din fr. reptilien.

reptilin
REPTILÍN, -Ă adj. Reptilian (1) [în DN]. [Cf. lat.t. reptilinus].

republic
REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.

DOOM

republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică

republica
REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.

DOOM

republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică

republica
REPÚBLICĂ, republici, s. f. Formă de guvernământ în care conducerea este exercitată de un organ suprem al puterii de stat sau de un președinte ales ori numit; țară, stat care are o astfel de formă de guvernământ. ♦ (Rar) Populația unei astfel de țări. – Din it. republica, fr. république.

DOOM

repúblică (-pu-bli-) s. f., g.-d. art. repúblicii; pl. repúblici

republicabil
REPUBLICÁBIL, -Ă, republicabili, -e, adj. Care poate fi republicat. – Pref. re- + publicabil.

republicabila
REPUBLICÁBIL, -Ă, republicabili, -e, adj. Care poate fi republicat. – Pref. re- + publicabil.

republicabile
REPUBLICÁBIL, -Ă, republicabili, -e, adj. Care poate fi republicat. – Pref. re- + publicabil.

republicabilei
REPUBLICÁBIL, -Ă, republicabili, -e, adj. Care poate fi republicat. – Pref. re- + publicabil.

republicabilele
REPUBLICÁBIL, -Ă, republicabili, -e, adj. Care poate fi republicat. – Pref. re- + publicabil.

republicabilelor
REPUBLICÁBIL, -Ă, republicabili, -e, adj. Care poate fi republicat. – Pref. re- + publicabil.

republicabili
REPUBLICÁBIL, -Ă, republicabili, -e, adj. Care poate fi republicat. – Pref. re- + publicabil.

republicabilii
REPUBLICÁBIL, -Ă, republicabili, -e, adj. Care poate fi republicat. – Pref. re- + publicabil.

republicabililor
REPUBLICÁBIL, -Ă, republicabili, -e, adj. Care poate fi republicat. – Pref. re- + publicabil.

republicabilul
REPUBLICÁBIL, -Ă, republicabili, -e, adj. Care poate fi republicat. – Pref. re- + publicabil.

republicabilului
REPUBLICÁBIL, -Ă, republicabili, -e, adj. Care poate fi republicat. – Pref. re- + publicabil.

republicai
REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.

DOOM

republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică

republicam
REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.

DOOM

republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică

republican
REPUBLICÁN, -Ă, republicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține republicii, privitor la republică. 2. S. m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. – Din it. republicano, fr. républicain.

DOOM

republicán (-pu-bli-) adj. m., s. m., pl. republicáni; adj. f., s. f. republicánă, pl. republicáne

republican
REPUBLICÁN, -Ă, republicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține republicii, privitor la republică. 2. S. m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. – Din it. republicano, fr. républicain.

DOOM

republicán (-pu-bli-) adj. m., s. m., pl. republicáni; adj. f., s. f. republicánă, pl. republicáne

republicana
REPUBLICÁN, -Ă, republicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține republicii, privitor la republică. 2. S. m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. – Din it. republicano, fr. républicain.

DOOM

republicán (-pu-bli-) adj. m., s. m., pl. republicáni; adj. f., s. f. republicánă, pl. republicáne

republicana
REPUBLICÁN, -Ă, republicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține republicii, privitor la republică. 2. S. m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. – Din it. republicano, fr. républicain.

DOOM

republicán (-pu-bli-) adj. m., s. m., pl. republicáni; adj. f., s. f. republicánă, pl. republicáne

republicane
REPUBLICÁN, -Ă, republicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține republicii, privitor la republică. 2. S. m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. – Din it. republicano, fr. républicain.

DOOM

republicán (-pu-bli-) adj. m., s. m., pl. republicáni; adj. f., s. f. republicánă, pl. republicáne

republicane
REPUBLICÁN, -Ă, republicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține republicii, privitor la republică. 2. S. m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. – Din it. republicano, fr. républicain.

DOOM

republicán (-pu-bli-) adj. m., s. m., pl. republicáni; adj. f., s. f. republicánă, pl. republicáne

republicanei
REPUBLICÁN, -Ă, republicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține republicii, privitor la republică. 2. S. m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. – Din it. republicano, fr. républicain.

DOOM

republicán (-pu-bli-) adj. m., s. m., pl. republicáni; adj. f., s. f. republicánă, pl. republicáne

republicanei
REPUBLICÁN, -Ă, republicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține republicii, privitor la republică. 2. S. m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. – Din it. republicano, fr. républicain.

DOOM

republicán (-pu-bli-) adj. m., s. m., pl. republicáni; adj. f., s. f. republicánă, pl. republicáne

republicanele
REPUBLICÁN, -Ă, republicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține republicii, privitor la republică. 2. S. m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. – Din it. republicano, fr. républicain.

DOOM

republicán (-pu-bli-) adj. m., s. m., pl. republicáni; adj. f., s. f. republicánă, pl. republicáne

republicanele
REPUBLICÁN, -Ă, republicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține republicii, privitor la republică. 2. S. m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. – Din it. republicano, fr. républicain.

DOOM

republicán (-pu-bli-) adj. m., s. m., pl. republicáni; adj. f., s. f. republicánă, pl. republicáne

republicanelor
REPUBLICÁN, -Ă, republicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține republicii, privitor la republică. 2. S. m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. – Din it. republicano, fr. républicain.

DOOM

republicán (-pu-bli-) adj. m., s. m., pl. republicáni; adj. f., s. f. republicánă, pl. republicáne

republicanelor
REPUBLICÁN, -Ă, republicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține republicii, privitor la republică. 2. S. m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. – Din it. republicano, fr. républicain.

DOOM

republicán (-pu-bli-) adj. m., s. m., pl. republicáni; adj. f., s. f. republicánă, pl. republicáne

republicani
REPUBLICÁN, -Ă, republicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține republicii, privitor la republică. 2. S. m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. – Din it. republicano, fr. républicain.

DOOM

republicán (-pu-bli-) adj. m., s. m., pl. republicáni; adj. f., s. f. republicánă, pl. republicáne

republicani
REPUBLICÁN, -Ă, republicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține republicii, privitor la republică. 2. S. m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. – Din it. republicano, fr. républicain.

DOOM

republicán (-pu-bli-) adj. m., s. m., pl. republicáni; adj. f., s. f. republicánă, pl. republicáne

republicanii
REPUBLICÁN, -Ă, republicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține republicii, privitor la republică. 2. S. m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. – Din it. republicano, fr. républicain.

DOOM

republicán (-pu-bli-) adj. m., s. m., pl. republicáni; adj. f., s. f. republicánă, pl. republicáne

republicanii
REPUBLICÁN, -Ă, republicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține republicii, privitor la republică. 2. S. m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. – Din it. republicano, fr. républicain.

DOOM

republicán (-pu-bli-) adj. m., s. m., pl. republicáni; adj. f., s. f. republicánă, pl. republicáne

republicanilor
REPUBLICÁN, -Ă, republicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține republicii, privitor la republică. 2. S. m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. – Din it. republicano, fr. républicain.

DOOM

republicán (-pu-bli-) adj. m., s. m., pl. republicáni; adj. f., s. f. republicánă, pl. republicáne

republicanilor
REPUBLICÁN, -Ă, republicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține republicii, privitor la republică. 2. S. m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. – Din it. republicano, fr. républicain.

DOOM

republicán (-pu-bli-) adj. m., s. m., pl. republicáni; adj. f., s. f. republicánă, pl. republicáne

republicanism
REPUBLICANÍSM s. n. (Rar) Concepție care susține republica drept formă de guvernământ; atitudine, activitate în favoarea republicii. – Din fr. républicanisme.

DOOM

republicanísm (rar) (-pu-bli-) s. n.

republicanismul
REPUBLICANÍSM s. n. (Rar) Concepție care susține republica drept formă de guvernământ; atitudine, activitate în favoarea republicii. – Din fr. républicanisme.

DOOM

republicanísm (rar) (-pu-bli-) s. n.

republicanismului
REPUBLICANÍSM s. n. (Rar) Concepție care susține republica drept formă de guvernământ; atitudine, activitate în favoarea republicii. – Din fr. républicanisme.

DOOM

republicanísm (rar) (-pu-bli-) s. n.

republicanul
REPUBLICÁN, -Ă, republicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține republicii, privitor la republică. 2. S. m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. – Din it. republicano, fr. républicain.

DOOM

republicán (-pu-bli-) adj. m., s. m., pl. republicáni; adj. f., s. f. republicánă, pl. republicáne

republicanul
REPUBLICÁN, -Ă, republicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține republicii, privitor la republică. 2. S. m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. – Din it. republicano, fr. républicain.

DOOM

republicán (-pu-bli-) adj. m., s. m., pl. republicáni; adj. f., s. f. republicánă, pl. republicáne

republicanului
REPUBLICÁN, -Ă, republicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține republicii, privitor la republică. 2. S. m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. – Din it. republicano, fr. républicain.

DOOM

republicán (-pu-bli-) adj. m., s. m., pl. republicáni; adj. f., s. f. republicánă, pl. republicáne

republicanului
REPUBLICÁN, -Ă, republicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține republicii, privitor la republică. 2. S. m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. – Din it. republicano, fr. républicain.

DOOM

republicán (-pu-bli-) adj. m., s. m., pl. republicáni; adj. f., s. f. republicánă, pl. republicáne

republicare
REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.

DOOM

republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică

republicare
REPUBLICÁRE, republicări, s. f. Acțiunea de a republica și rezultatul ei. – V. republica.

DOOM

*republicáre (-pu-bli-) s. f., g.-d. art. republicắrii; pl. republicắri

republicarea
REPUBLICÁRE, republicări, s. f. Acțiunea de a republica și rezultatul ei. – V. republica.

DOOM

*republicáre (-pu-bli-) s. f., g.-d. art. republicắrii; pl. republicắri

republicară
REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.

DOOM

republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică

republicarăm
REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.

DOOM

republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică

republicarăți
REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.

DOOM

republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică

republicase
REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.

DOOM

republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică

republicasem
REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.

DOOM

republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică

republicaseră
REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.

DOOM

republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică

republicaserăm
REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.

DOOM

republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică

republicaserăți
REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.

DOOM

republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică

republicaseși
REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.

DOOM

republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică

republicaseți
REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.

DOOM

republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică

republicat
REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.

DOOM

republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică

republicat
REPUBLICÁT, -Ă, republicați, -te, adj. Care a fost publicat din nou. – V. republica.

republicata
REPUBLICÁT, -Ă, republicați, -te, adj. Care a fost publicat din nou. – V. republica.

republicate
REPUBLICÁT, -Ă, republicați, -te, adj. Care a fost publicat din nou. – V. republica.

republicatei
REPUBLICÁT, -Ă, republicați, -te, adj. Care a fost publicat din nou. – V. republica.

republicatele
REPUBLICÁT, -Ă, republicați, -te, adj. Care a fost publicat din nou. – V. republica.

republicatelor
REPUBLICÁT, -Ă, republicați, -te, adj. Care a fost publicat din nou. – V. republica.

republicatul
REPUBLICÁT, -Ă, republicați, -te, adj. Care a fost publicat din nou. – V. republica.

republicatului
REPUBLICÁT, -Ă, republicați, -te, adj. Care a fost publicat din nou. – V. republica.

republicau
REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.

DOOM

republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică

republicași
REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.

DOOM

republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică

republicați
REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.

DOOM

republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică

republicați
REPUBLICÁT, -Ă, republicați, -te, adj. Care a fost publicat din nou. – V. republica.

republicații
REPUBLICÁT, -Ă, republicați, -te, adj. Care a fost publicat din nou. – V. republica.

republicaților
REPUBLICÁT, -Ă, republicați, -te, adj. Care a fost publicat din nou. – V. republica.

republice
REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.

DOOM

republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică

republici
REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.

DOOM

republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică

republici
REPÚBLICĂ, republici, s. f. Formă de guvernământ în care conducerea este exercitată de un organ suprem al puterii de stat sau de un președinte ales ori numit; țară, stat care are o astfel de formă de guvernământ. ♦ (Rar) Populația unei astfel de țări. – Din it. republica, fr. république.

DOOM

repúblică (-pu-bli-) s. f., g.-d. art. repúblicii; pl. repúblici

republicii
REPÚBLICĂ, republici, s. f. Formă de guvernământ în care conducerea este exercitată de un organ suprem al puterii de stat sau de un președinte ales ori numit; țară, stat care are o astfel de formă de guvernământ. ♦ (Rar) Populația unei astfel de țări. – Din it. republica, fr. république.

DOOM

repúblică (-pu-bli-) s. f., g.-d. art. repúblicii; pl. repúblici

republicile
REPÚBLICĂ, republici, s. f. Formă de guvernământ în care conducerea este exercitată de un organ suprem al puterii de stat sau de un președinte ales ori numit; țară, stat care are o astfel de formă de guvernământ. ♦ (Rar) Populația unei astfel de țări. – Din it. republica, fr. république.

DOOM

repúblică (-pu-bli-) s. f., g.-d. art. repúblicii; pl. repúblici

republicilor
REPÚBLICĂ, republici, s. f. Formă de guvernământ în care conducerea este exercitată de un organ suprem al puterii de stat sau de un președinte ales ori numit; țară, stat care are o astfel de formă de guvernământ. ♦ (Rar) Populația unei astfel de țări. – Din it. republica, fr. république.

DOOM

repúblică (-pu-bli-) s. f., g.-d. art. repúblicii; pl. repúblici

republicând
REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.

DOOM

republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică

republicînd
REPUBLICÁ, repúblic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.

DOOM

republicá (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 repúblică

republicări
REPUBLICÁRE, republicări, s. f. Acțiunea de a republica și rezultatul ei. – V. republica.

DOOM

*republicáre (-pu-bli-) s. f., g.-d. art. republicắrii; pl. republicắri

republicării
REPUBLICÁRE, republicări, s. f. Acțiunea de a republica și rezultatul ei. – V. republica.

DOOM

*republicáre (-pu-bli-) s. f., g.-d. art. republicắrii; pl. republicắri

republicările
REPUBLICÁRE, republicări, s. f. Acțiunea de a republica și rezultatul ei. – V. republica.

DOOM

*republicáre (-pu-bli-) s. f., g.-d. art. republicắrii; pl. republicắri

republicărilor
REPUBLICÁRE, republicări, s. f. Acțiunea de a republica și rezultatul ei. – V. republica.

DOOM

*republicáre (-pu-bli-) s. f., g.-d. art. republicắrii; pl. republicắri

repudia
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

DOOM

repudiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiáză, 1 pl. repudiém (-di-em); conj. prez. 3 să repudiéze; ger. repudiínd (-di-ind)

repudiai
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

DOOM

repudiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiáză, 1 pl. repudiém (-di-em); conj. prez. 3 să repudiéze; ger. repudiínd (-di-ind)

repudiam
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

DOOM

repudiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiáză, 1 pl. repudiém (-di-em); conj. prez. 3 să repudiéze; ger. repudiínd (-di-ind)

repudiară
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

DOOM

repudiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiáză, 1 pl. repudiém (-di-em); conj. prez. 3 să repudiéze; ger. repudiínd (-di-ind)

repudiarăm
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

DOOM

repudiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiáză, 1 pl. repudiém (-di-em); conj. prez. 3 să repudiéze; ger. repudiínd (-di-ind)

repudiarăți
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

DOOM

repudiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiáză, 1 pl. repudiém (-di-em); conj. prez. 3 să repudiéze; ger. repudiínd (-di-ind)

repudiase
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

DOOM

repudiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiáză, 1 pl. repudiém (-di-em); conj. prez. 3 să repudiéze; ger. repudiínd (-di-ind)

repudiasem
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

DOOM

repudiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiáză, 1 pl. repudiém (-di-em); conj. prez. 3 să repudiéze; ger. repudiínd (-di-ind)

repudiaseră
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

DOOM

repudiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiáză, 1 pl. repudiém (-di-em); conj. prez. 3 să repudiéze; ger. repudiínd (-di-ind)

repudiaserăm
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

DOOM

repudiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiáză, 1 pl. repudiém (-di-em); conj. prez. 3 să repudiéze; ger. repudiínd (-di-ind)

repudiaserăți
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

DOOM

repudiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiáză, 1 pl. repudiém (-di-em); conj. prez. 3 să repudiéze; ger. repudiínd (-di-ind)

repudiaseși
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

DOOM

repudiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiáză, 1 pl. repudiém (-di-em); conj. prez. 3 să repudiéze; ger. repudiínd (-di-ind)

repudiaseți
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

DOOM

repudiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiáză, 1 pl. repudiém (-di-em); conj. prez. 3 să repudiéze; ger. repudiínd (-di-ind)

repudiat
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

DOOM

repudiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiáză, 1 pl. repudiém (-di-em); conj. prez. 3 să repudiéze; ger. repudiínd (-di-ind)

repudiat
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

repudiata
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

repudiate
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

repudiatei
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

repudiatele
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

repudiatelor
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

repudiatul
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

repudiatului
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

repudiau
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

DOOM

repudiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiáză, 1 pl. repudiém (-di-em); conj. prez. 3 să repudiéze; ger. repudiínd (-di-ind)

repudiază
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

DOOM

repudiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiáză, 1 pl. repudiém (-di-em); conj. prez. 3 să repudiéze; ger. repudiínd (-di-ind)

repudiași
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

DOOM

repudiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiáză, 1 pl. repudiém (-di-em); conj. prez. 3 să repudiéze; ger. repudiínd (-di-ind)

repudiați
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

DOOM

repudiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiáză, 1 pl. repudiém (-di-em); conj. prez. 3 să repudiéze; ger. repudiínd (-di-ind)

repudiați
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

repudiații
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

repudiaților
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

repudie
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

DOOM

repudiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiáză, 1 pl. repudiém (-di-em); conj. prez. 3 să repudiéze; ger. repudiínd (-di-ind)

repudiem
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

DOOM

repudiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiáză, 1 pl. repudiém (-di-em); conj. prez. 3 să repudiéze; ger. repudiínd (-di-ind)

repudiere
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

DOOM

repudiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiáză, 1 pl. repudiém (-di-em); conj. prez. 3 să repudiéze; ger. repudiínd (-di-ind)

repudiere
REPUDIÉRE, repudieri, s. f. Acțiunea de a repudia și rezultatul ei; respingere, renegare. ◊ Repudierea unei moșteniri sau a unui legat = renunțare a unei persoane la drepturile sale de moștenire legale sau la un legat. [Pr.: -di-e-] – V. repudia.

DOOM

repudiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. repudiérii; pl. repudiéri

repudierea
REPUDIÉRE, repudieri, s. f. Acțiunea de a repudia și rezultatul ei; respingere, renegare. ◊ Repudierea unei moșteniri sau a unui legat = renunțare a unei persoane la drepturile sale de moștenire legale sau la un legat. [Pr.: -di-e-] – V. repudia.

DOOM

repudiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. repudiérii; pl. repudiéri

repudieri
REPUDIÉRE, repudieri, s. f. Acțiunea de a repudia și rezultatul ei; respingere, renegare. ◊ Repudierea unei moșteniri sau a unui legat = renunțare a unei persoane la drepturile sale de moștenire legale sau la un legat. [Pr.: -di-e-] – V. repudia.

DOOM

repudiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. repudiérii; pl. repudiéri

repudierii
REPUDIÉRE, repudieri, s. f. Acțiunea de a repudia și rezultatul ei; respingere, renegare. ◊ Repudierea unei moșteniri sau a unui legat = renunțare a unei persoane la drepturile sale de moștenire legale sau la un legat. [Pr.: -di-e-] – V. repudia.

DOOM

repudiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. repudiérii; pl. repudiéri

repudierile
REPUDIÉRE, repudieri, s. f. Acțiunea de a repudia și rezultatul ei; respingere, renegare. ◊ Repudierea unei moșteniri sau a unui legat = renunțare a unei persoane la drepturile sale de moștenire legale sau la un legat. [Pr.: -di-e-] – V. repudia.

DOOM

repudiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. repudiérii; pl. repudiéri

repudierilor
REPUDIÉRE, repudieri, s. f. Acțiunea de a repudia și rezultatul ei; respingere, renegare. ◊ Repudierea unei moșteniri sau a unui legat = renunțare a unei persoane la drepturile sale de moștenire legale sau la un legat. [Pr.: -di-e-] – V. repudia.

DOOM

repudiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. repudiérii; pl. repudiéri

repudiez
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

DOOM

repudiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiáză, 1 pl. repudiém (-di-em); conj. prez. 3 să repudiéze; ger. repudiínd (-di-ind)

repudieze
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

DOOM

repudiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiáză, 1 pl. repudiém (-di-em); conj. prez. 3 să repudiéze; ger. repudiínd (-di-ind)

repudiezi
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

DOOM

repudiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiáză, 1 pl. repudiém (-di-em); conj. prez. 3 să repudiéze; ger. repudiínd (-di-ind)

repudiind
REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

DOOM

repudiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiáză, 1 pl. repudiém (-di-em); conj. prez. 3 să repudiéze; ger. repudiínd (-di-ind)

repugna
REPUGNÁ, pers. 3 repúgnă, vb. I. Intranz. (Livr.) A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. – Din fr. répugner, lat. repugnare.

DOOM

repugná (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 repúgnă

repugnant
REPUGNÁNT, -Ă, repugnanți, -te, adj. (Livr.) Care inspiră repulsie, care provoacă silă; respingător. – Din fr. répugnant.

DOOM

repugnánt (livr.) adj. m., pl. repugnánți; f. repugnántă, pl. repugnánte

repugnanta
REPUGNÁNT, -Ă, repugnanți, -te, adj. (Livr.) Care inspiră repulsie, care provoacă silă; respingător. – Din fr. répugnant.

DOOM

repugnánt (livr.) adj. m., pl. repugnánți; f. repugnántă, pl. repugnánte

repugnante
REPUGNÁNT, -Ă, repugnanți, -te, adj. (Livr.) Care inspiră repulsie, care provoacă silă; respingător. – Din fr. répugnant.

DOOM

repugnánt (livr.) adj. m., pl. repugnánți; f. repugnántă, pl. repugnánte

repugnantei
REPUGNÁNT, -Ă, repugnanți, -te, adj. (Livr.) Care inspiră repulsie, care provoacă silă; respingător. – Din fr. répugnant.

DOOM

repugnánt (livr.) adj. m., pl. repugnánți; f. repugnántă, pl. repugnánte

repugnantele
REPUGNÁNT, -Ă, repugnanți, -te, adj. (Livr.) Care inspiră repulsie, care provoacă silă; respingător. – Din fr. répugnant.

DOOM

repugnánt (livr.) adj. m., pl. repugnánți; f. repugnántă, pl. repugnánte

repugnantelor
REPUGNÁNT, -Ă, repugnanți, -te, adj. (Livr.) Care inspiră repulsie, care provoacă silă; respingător. – Din fr. répugnant.

DOOM

repugnánt (livr.) adj. m., pl. repugnánți; f. repugnántă, pl. repugnánte

repugnantul
REPUGNÁNT, -Ă, repugnanți, -te, adj. (Livr.) Care inspiră repulsie, care provoacă silă; respingător. – Din fr. répugnant.

DOOM

repugnánt (livr.) adj. m., pl. repugnánți; f. repugnántă, pl. repugnánte

repugnantului
REPUGNÁNT, -Ă, repugnanți, -te, adj. (Livr.) Care inspiră repulsie, care provoacă silă; respingător. – Din fr. répugnant.

DOOM

repugnánt (livr.) adj. m., pl. repugnánți; f. repugnántă, pl. repugnánte

repugnanța
REPUGNÁNȚĂ s. f. (Livr.) Dezgust, repulsie, aversiune. – Din fr. répugnance, lat. repugnantia.

DOOM

repugnánță (livr.) s. f., g.-d. art. repugnánței

repugnanțe
REPUGNÁNȚĂ s. f. (Livr.) Dezgust, repulsie, aversiune. – Din fr. répugnance, lat. repugnantia.

DOOM

repugnánță (livr.) s. f., g.-d. art. repugnánței

repugnanței
REPUGNÁNȚĂ s. f. (Livr.) Dezgust, repulsie, aversiune. – Din fr. répugnance, lat. repugnantia.

DOOM

repugnánță (livr.) s. f., g.-d. art. repugnánței

repugnanți
REPUGNÁNT, -Ă, repugnanți, -te, adj. (Livr.) Care inspiră repulsie, care provoacă silă; respingător. – Din fr. répugnant.

DOOM

repugnánt (livr.) adj. m., pl. repugnánți; f. repugnántă, pl. repugnánte

repugnanții
REPUGNÁNT, -Ă, repugnanți, -te, adj. (Livr.) Care inspiră repulsie, care provoacă silă; respingător. – Din fr. répugnant.

DOOM

repugnánt (livr.) adj. m., pl. repugnánți; f. repugnántă, pl. repugnánte

repugnanților
REPUGNÁNT, -Ă, repugnanți, -te, adj. (Livr.) Care inspiră repulsie, care provoacă silă; respingător. – Din fr. répugnant.

DOOM

repugnánt (livr.) adj. m., pl. repugnánți; f. repugnántă, pl. repugnánte

repugnare
REPUGNÁ, pers. 3 repúgnă, vb. I. Intranz. (Livr.) A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. – Din fr. répugner, lat. repugnare.

DOOM

repugná (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 repúgnă

repugnare
REPUGNÁ, pers. 3 repúgnă, vb. I. Intranz. (Livr.) A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. – Din fr. répugner, lat. repugnare.

repugnară
REPUGNÁ, pers. 3 repúgnă, vb. I. Intranz. (Livr.) A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. – Din fr. répugner, lat. repugnare.

DOOM

repugná (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 repúgnă

repugnase
REPUGNÁ, pers. 3 repúgnă, vb. I. Intranz. (Livr.) A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. – Din fr. répugner, lat. repugnare.

DOOM

repugná (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 repúgnă

repugnaseră
REPUGNÁ, pers. 3 repúgnă, vb. I. Intranz. (Livr.) A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. – Din fr. répugner, lat. repugnare.

DOOM

repugná (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 repúgnă

repugnat
REPUGNÁ, pers. 3 repúgnă, vb. I. Intranz. (Livr.) A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. – Din fr. répugner, lat. repugnare.

DOOM

repugná (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 repúgnă

repugnau
REPUGNÁ, pers. 3 repúgnă, vb. I. Intranz. (Livr.) A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. – Din fr. répugner, lat. repugnare.

DOOM

repugná (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 repúgnă

repugne
REPUGNÁ, pers. 3 repúgnă, vb. I. Intranz. (Livr.) A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. – Din fr. répugner, lat. repugnare.

DOOM

repugná (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 repúgnă

repugnând
REPUGNÁ, pers. 3 repúgnă, vb. I. Intranz. (Livr.) A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. – Din fr. répugner, lat. repugnare.

DOOM

repugná (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 repúgnă

repugnînd
REPUGNÁ, pers. 3 repúgnă, vb. I. Intranz. (Livr.) A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. – Din fr. répugner, lat. repugnare.

DOOM

repugná (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 repúgnă

repui
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repuie
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repuind
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repulsia
REPÚLSIE, repulsii, s. f. 1. Aversiune instinctivă; oroare, dezgust, resentiment. 2. (Fiz.) Respingere (2). [Var.: repulsiúne s. f.] – Din fr. répulsion, lat. repulsio, -onis.

DOOM

repúlsie (-si-e) s. f., art. repúlsia (-si-a), g.-d. art. repúlsiei; pl. repúlsii, art. repúlsiile (-si-i-)

repulsie
REPÚLSIE, repulsii, s. f. 1. Aversiune instinctivă; oroare, dezgust, resentiment. 2. (Fiz.) Respingere (2). [Var.: repulsiúne s. f.] – Din fr. répulsion, lat. repulsio, -onis.

DOOM

repúlsie (-si-e) s. f., art. repúlsia (-si-a), g.-d. art. repúlsiei; pl. repúlsii, art. repúlsiile (-si-i-)

repulsiei
REPÚLSIE, repulsii, s. f. 1. Aversiune instinctivă; oroare, dezgust, resentiment. 2. (Fiz.) Respingere (2). [Var.: repulsiúne s. f.] – Din fr. répulsion, lat. repulsio, -onis.

DOOM

repúlsie (-si-e) s. f., art. repúlsia (-si-a), g.-d. art. repúlsiei; pl. repúlsii, art. repúlsiile (-si-i-)

repulsii
REPÚLSIE, repulsii, s. f. 1. Aversiune instinctivă; oroare, dezgust, resentiment. 2. (Fiz.) Respingere (2). [Var.: repulsiúne s. f.] – Din fr. répulsion, lat. repulsio, -onis.

DOOM

repúlsie (-si-e) s. f., art. repúlsia (-si-a), g.-d. art. repúlsiei; pl. repúlsii, art. repúlsiile (-si-i-)

repulsiile
REPÚLSIE, repulsii, s. f. 1. Aversiune instinctivă; oroare, dezgust, resentiment. 2. (Fiz.) Respingere (2). [Var.: repulsiúne s. f.] – Din fr. répulsion, lat. repulsio, -onis.

DOOM

repúlsie (-si-e) s. f., art. repúlsia (-si-a), g.-d. art. repúlsiei; pl. repúlsii, art. repúlsiile (-si-i-)

repulsiilor
REPÚLSIE, repulsii, s. f. 1. Aversiune instinctivă; oroare, dezgust, resentiment. 2. (Fiz.) Respingere (2). [Var.: repulsiúne s. f.] – Din fr. répulsion, lat. repulsio, -onis.

DOOM

repúlsie (-si-e) s. f., art. repúlsia (-si-a), g.-d. art. repúlsiei; pl. repúlsii, art. repúlsiile (-si-i-)

repulsiune
REPÚLSIE, repulsii, s. f. 1. Aversiune instinctivă; oroare, dezgust, resentiment. 2. (Fiz.) Respingere (2). [Var.: repulsiúne s. f.] – Din fr. répulsion, lat. repulsio, -onis.

DOOM

repúlsie (-si-e) s. f., art. repúlsia (-si-a), g.-d. art. repúlsiei; pl. repúlsii, art. repúlsiile (-si-i-)

repulsiv
REPULSÍV, -Ă, repulsivi, -e, adj. (Rar) Care inspiră repulsie; respingător. – Din fr. répulsif.

DOOM

repulsív (rar) adj. m., pl. repulsívi; f. repulsívă, pl. repulsíve

repulsiva
REPULSÍV, -Ă, repulsivi, -e, adj. (Rar) Care inspiră repulsie; respingător. – Din fr. répulsif.

DOOM

repulsív (rar) adj. m., pl. repulsívi; f. repulsívă, pl. repulsíve

repulsive
REPULSÍV, -Ă, repulsivi, -e, adj. (Rar) Care inspiră repulsie; respingător. – Din fr. répulsif.

DOOM

repulsív (rar) adj. m., pl. repulsívi; f. repulsívă, pl. repulsíve

repulsivei
REPULSÍV, -Ă, repulsivi, -e, adj. (Rar) Care inspiră repulsie; respingător. – Din fr. répulsif.

DOOM

repulsív (rar) adj. m., pl. repulsívi; f. repulsívă, pl. repulsíve

repulsivele
REPULSÍV, -Ă, repulsivi, -e, adj. (Rar) Care inspiră repulsie; respingător. – Din fr. répulsif.

DOOM

repulsív (rar) adj. m., pl. repulsívi; f. repulsívă, pl. repulsíve

repulsivelor
REPULSÍV, -Ă, repulsivi, -e, adj. (Rar) Care inspiră repulsie; respingător. – Din fr. répulsif.

DOOM

repulsív (rar) adj. m., pl. repulsívi; f. repulsívă, pl. repulsíve

repulsivi
REPULSÍV, -Ă, repulsivi, -e, adj. (Rar) Care inspiră repulsie; respingător. – Din fr. répulsif.

DOOM

repulsív (rar) adj. m., pl. repulsívi; f. repulsívă, pl. repulsíve

repulsivii
REPULSÍV, -Ă, repulsivi, -e, adj. (Rar) Care inspiră repulsie; respingător. – Din fr. répulsif.

DOOM

repulsív (rar) adj. m., pl. repulsívi; f. repulsívă, pl. repulsíve

repulsivilor
REPULSÍV, -Ă, repulsivi, -e, adj. (Rar) Care inspiră repulsie; respingător. – Din fr. répulsif.

DOOM

repulsív (rar) adj. m., pl. repulsívi; f. repulsívă, pl. repulsíve

repulsivul
REPULSÍV, -Ă, repulsivi, -e, adj. (Rar) Care inspiră repulsie; respingător. – Din fr. répulsif.

DOOM

repulsív (rar) adj. m., pl. repulsívi; f. repulsívă, pl. repulsíve

repulsivului
REPULSÍV, -Ă, repulsivi, -e, adj. (Rar) Care inspiră repulsie; respingător. – Din fr. répulsif.

DOOM

repulsív (rar) adj. m., pl. repulsívi; f. repulsívă, pl. repulsíve

repun
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repune
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repunea
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repuneai
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repuneam
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repuneau
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repuneați
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repunem
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repunere
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repunere
REPÚNERE, repuneri, s. f. Acțiunea de a repune și rezultatul ei. – V. repune.

DOOM

*repúnere s. f., g.-d art. repúnerii; pl. repúneri

repunerea
REPÚNERE, repuneri, s. f. Acțiunea de a repune și rezultatul ei. – V. repune.

DOOM

*repúnere s. f., g.-d art. repúnerii; pl. repúneri

repuneri
REPÚNERE, repuneri, s. f. Acțiunea de a repune și rezultatul ei. – V. repune.

DOOM

*repúnere s. f., g.-d art. repúnerii; pl. repúneri

repunerii
REPÚNERE, repuneri, s. f. Acțiunea de a repune și rezultatul ei. – V. repune.

DOOM

*repúnere s. f., g.-d art. repúnerii; pl. repúneri

repunerile
REPÚNERE, repuneri, s. f. Acțiunea de a repune și rezultatul ei. – V. repune.

DOOM

*repúnere s. f., g.-d art. repúnerii; pl. repúneri

repunerilor
REPÚNERE, repuneri, s. f. Acțiunea de a repune și rezultatul ei. – V. repune.

DOOM

*repúnere s. f., g.-d art. repúnerii; pl. repúneri

repuneți
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repunând
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repunînd
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repună
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repurta
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

DOOM

repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repurta
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

DOOM

repurtá² (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repurtai
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

DOOM

repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repurtai
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

DOOM

repurtá² (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repurtam
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

DOOM

repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repurtam
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

DOOM

repurtá² (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repurtare
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

DOOM

repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repurtare
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

DOOM

repurtá² (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repurtară
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

DOOM

repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repurtară
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

DOOM

repurtá² (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repurtarăm
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

DOOM

repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repurtarăm
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

DOOM

repurtá² (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repurtarăți
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

DOOM

repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repurtarăți
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

DOOM

repurtá² (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repurtase
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

DOOM

repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repurtase
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

DOOM

repurtá² (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repurtasem
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

DOOM

repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repurtasem
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

DOOM

repurtá² (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repurtaseră
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

DOOM

repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repurtaseră
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

DOOM

repurtá² (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repurtaserăm
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

DOOM

repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repurtaserăm
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

DOOM

repurtá² (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repurtaserăți
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

DOOM

repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repurtaserăți
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

DOOM

repurtá² (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repurtaseși
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

DOOM

repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repurtaseși
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

DOOM

repurtá² (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repurtaseți
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

DOOM

repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repurtaseți
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

DOOM

repurtá² (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repurtat
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

DOOM

repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repurtat
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

DOOM

repurtá² (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repurtat
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

repurtau
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

DOOM

repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repurtau
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

DOOM

repurtá² (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repurtași
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

DOOM

repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repurtași
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

DOOM

repurtá² (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repurtați
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

DOOM

repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repurtați
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

DOOM

repurtá² (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repurtează
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

DOOM

repurtá² (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repurtez
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

DOOM

repurtá² (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repurteze
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

DOOM

repurtá² (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repurtezi
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

DOOM

repurtá² (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repurtând
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

DOOM

repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repurtând
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

DOOM

repurtá² (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repurtînd
REPURTÁ¹, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

DOOM

repurtá¹ (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repurtînd
REPURTÁ², repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

DOOM

repurtá² (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repus
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repus
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Re¹- + pune.

repusa
REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

repusai
REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

repusaj
REPUSÁJ s.n. Repusare. [< fr. repoussage].

repusaje
REPUSÁJ s.n. Repusare. [< fr. repoussage].

repusajele
REPUSÁJ s.n. Repusare. [< fr. repoussage].

repusajelor
REPUSÁJ s.n. Repusare. [< fr. repoussage].

repusajul
REPUSÁJ s.n. Repusare. [< fr. repoussage].

repusajului
REPUSÁJ s.n. Repusare. [< fr. repoussage].

repusam
REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

repusare
REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

repusare
REPUSÁRE s.f. Acțiunea de a repusa și rezultatul ei. ♦ (Metal.) Modelare la rece a metalelor în foi. [< repusa].

repusarea
REPUSÁRE s.f. Acțiunea de a repusa și rezultatul ei. ♦ (Metal.) Modelare la rece a metalelor în foi. [< repusa].

repusară
REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

repusarăm
REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

repusarăți
REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

repusase
REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

repusasem
REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

repusaseră
REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

repusaserăm
REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

repusaserăți
REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

repusaseși
REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

repusaseți
REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

repusat
REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

repusat
REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

repusau
REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

repusași
REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

repusați
REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

repuse
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repusează
REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

repusei
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repuseră
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repuserăm
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repuserăți
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repusese
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repusesem
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repuseseră
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repuseserăm
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repuseserăți
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repuseseși
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repuseseți
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repusez
REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

repuseze
REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

repusezi
REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

repuseși
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Pref. re- + pune.

DOOM

repúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repún, 2 sg. repúi, 1 pl. repúnem, perf. s. 1 sg. repuséi, 1 pl. repúserăm; conj. prez. 3 să repúnă; ger. repunấnd; part. repús

repusând
REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

repusînd
REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

repusări
REPUSÁRE s.f. Acțiunea de a repusa și rezultatul ei. ♦ (Metal.) Modelare la rece a metalelor în foi. [< repusa].

repusării
REPUSÁRE s.f. Acțiunea de a repusa și rezultatul ei. ♦ (Metal.) Modelare la rece a metalelor în foi. [< repusa].

repusările
REPUSÁRE s.f. Acțiunea de a repusa și rezultatul ei. ♦ (Metal.) Modelare la rece a metalelor în foi. [< repusa].

repusărilor
REPUSÁRE s.f. Acțiunea de a repusa și rezultatul ei. ♦ (Metal.) Modelare la rece a metalelor în foi. [< repusa].

reputat
REPUTÁT, -Ă, reputați, -te, adj. Care se bucură de o reputație bună. ♦ Renumit, faimos, cunoscut, prețuit. – Din fr. réputé.

reputata
REPUTÁT, -Ă, reputați, -te, adj. Care se bucură de o reputație bună. ♦ Renumit, faimos, cunoscut, prețuit. – Din fr. réputé.

reputate
REPUTÁT, -Ă, reputați, -te, adj. Care se bucură de o reputație bună. ♦ Renumit, faimos, cunoscut, prețuit. – Din fr. réputé.

reputatei
REPUTÁT, -Ă, reputați, -te, adj. Care se bucură de o reputație bună. ♦ Renumit, faimos, cunoscut, prețuit. – Din fr. réputé.

reputatele
REPUTÁT, -Ă, reputați, -te, adj. Care se bucură de o reputație bună. ♦ Renumit, faimos, cunoscut, prețuit. – Din fr. réputé.

reputatelor
REPUTÁT, -Ă, reputați, -te, adj. Care se bucură de o reputație bună. ♦ Renumit, faimos, cunoscut, prețuit. – Din fr. réputé.

reputatul
REPUTÁT, -Ă, reputați, -te, adj. Care se bucură de o reputație bună. ♦ Renumit, faimos, cunoscut, prețuit. – Din fr. réputé.

reputatului
REPUTÁT, -Ă, reputați, -te, adj. Care se bucură de o reputație bună. ♦ Renumit, faimos, cunoscut, prețuit. – Din fr. réputé.

reputați
REPUTÁT, -Ă, reputați, -te, adj. Care se bucură de o reputație bună. ♦ Renumit, faimos, cunoscut, prețuit. – Din fr. réputé.

reputația
REPUTÁȚIE, reputații, s. f. Părere publică, favorabilă sau defavorabilă, despre cineva sau ceva; felul în care cineva este cunoscut sau apreciat. ♦ Renume, faimă, celebritate. [Var.: (înv.) reputațiúne s. f.] – Din fr. réputation, lat. reputatio, -onis.

DOOM

reputáție (-ți-e) s. f., art. reputáția (-ți-a), g.-d. art. reputáției; pl. reputáții, art. reputáțiile (-ți-i-)

reputație
REPUTÁȚIE, reputații, s. f. Părere publică, favorabilă sau defavorabilă, despre cineva sau ceva; felul în care cineva este cunoscut sau apreciat. ♦ Renume, faimă, celebritate. [Var.: (înv.) reputațiúne s. f.] – Din fr. réputation, lat. reputatio, -onis.

DOOM

reputáție (-ți-e) s. f., art. reputáția (-ți-a), g.-d. art. reputáției; pl. reputáții, art. reputáțiile (-ți-i-)

reputației
REPUTÁȚIE, reputații, s. f. Părere publică, favorabilă sau defavorabilă, despre cineva sau ceva; felul în care cineva este cunoscut sau apreciat. ♦ Renume, faimă, celebritate. [Var.: (înv.) reputațiúne s. f.] – Din fr. réputation, lat. reputatio, -onis.

DOOM

reputáție (-ți-e) s. f., art. reputáția (-ți-a), g.-d. art. reputáției; pl. reputáții, art. reputáțiile (-ți-i-)

reputații
REPUTÁT, -Ă, reputați, -te, adj. Care se bucură de o reputație bună. ♦ Renumit, faimos, cunoscut, prețuit. – Din fr. réputé.

reputații
REPUTÁȚIE, reputații, s. f. Părere publică, favorabilă sau defavorabilă, despre cineva sau ceva; felul în care cineva este cunoscut sau apreciat. ♦ Renume, faimă, celebritate. [Var.: (înv.) reputațiúne s. f.] – Din fr. réputation, lat. reputatio, -onis.

DOOM

reputáție (-ți-e) s. f., art. reputáția (-ți-a), g.-d. art. reputáției; pl. reputáții, art. reputáțiile (-ți-i-)

reputațiile
REPUTÁȚIE, reputații, s. f. Părere publică, favorabilă sau defavorabilă, despre cineva sau ceva; felul în care cineva este cunoscut sau apreciat. ♦ Renume, faimă, celebritate. [Var.: (înv.) reputațiúne s. f.] – Din fr. réputation, lat. reputatio, -onis.

DOOM

reputáție (-ți-e) s. f., art. reputáția (-ți-a), g.-d. art. reputáției; pl. reputáții, art. reputáțiile (-ți-i-)

reputațiilor
REPUTÁȚIE, reputații, s. f. Părere publică, favorabilă sau defavorabilă, despre cineva sau ceva; felul în care cineva este cunoscut sau apreciat. ♦ Renume, faimă, celebritate. [Var.: (înv.) reputațiúne s. f.] – Din fr. réputation, lat. reputatio, -onis.

DOOM

reputáție (-ți-e) s. f., art. reputáția (-ți-a), g.-d. art. reputáției; pl. reputáții, art. reputáțiile (-ți-i-)

reputaților
REPUTÁT, -Ă, reputați, -te, adj. Care se bucură de o reputație bună. ♦ Renumit, faimos, cunoscut, prețuit. – Din fr. réputé.

reputațiune
REPUTÁȚIE, reputații, s. f. Părere publică, favorabilă sau defavorabilă, despre cineva sau ceva; felul în care cineva este cunoscut sau apreciat. ♦ Renume, faimă, celebritate. [Var.: (înv.) reputațiúne s. f.] – Din fr. réputation, lat. reputatio, -onis.

DOOM

reputáție (-ți-e) s. f., art. reputáția (-ți-a), g.-d. art. reputáției; pl. reputáții, art. reputáțiile (-ți-i-)

repărțire
REPĂRȚÍRE, repărțiri, s. f. (Învechit) Repartiție, distribuție, împărțeală. O repărțire cît se poate mai largă și mai egală a sarcinelor și a răspunderilor în stat. ODOBESCU, S. III 340.

DOOM

repărțíre (înv.) s. f., g.-d. art. repărțírii; pl. repărțíri

repărțirea
REPĂRȚÍRE, repărțiri, s. f. (Învechit) Repartiție, distribuție, împărțeală. O repărțire cît se poate mai largă și mai egală a sarcinelor și a răspunderilor în stat. ODOBESCU, S. III 340.

DOOM

repărțíre (înv.) s. f., g.-d. art. repărțírii; pl. repărțíri

repărțiri
REPĂRȚÍRE, repărțiri, s. f. (Învechit) Repartiție, distribuție, împărțeală. O repărțire cît se poate mai largă și mai egală a sarcinelor și a răspunderilor în stat. ODOBESCU, S. III 340.

DOOM

repărțíre (înv.) s. f., g.-d. art. repărțírii; pl. repărțíri

repărțirii
REPĂRȚÍRE, repărțiri, s. f. (Învechit) Repartiție, distribuție, împărțeală. O repărțire cît se poate mai largă și mai egală a sarcinelor și a răspunderilor în stat. ODOBESCU, S. III 340.

DOOM

repărțíre (înv.) s. f., g.-d. art. repărțírii; pl. repărțíri

repărțirile
REPĂRȚÍRE, repărțiri, s. f. (Învechit) Repartiție, distribuție, împărțeală. O repărțire cît se poate mai largă și mai egală a sarcinelor și a răspunderilor în stat. ODOBESCU, S. III 340.

DOOM

repărțíre (înv.) s. f., g.-d. art. repărțírii; pl. repărțíri

repărțirilor
REPĂRȚÍRE, repărțiri, s. f. (Învechit) Repartiție, distribuție, împărțeală. O repărțire cît se poate mai largă și mai egală a sarcinelor și a răspunderilor în stat. ODOBESCU, S. III 340.

DOOM

repărțíre (înv.) s. f., g.-d. art. repărțírii; pl. repărțíri

requiem
RECVIÉM, recviemuri, s. n. (În Biserica romano-catolică) Slujbă religioasă pentru pomenirea unei persoane decedate; muzică corală compusă pentru această slujbă. ♦ Compoziție corală cu orchestră, alcătuită din mai multe părți, scrisă pe textul liturgic al misei funebre. [Scris și: requiem. – Pr.: -vi-em] – Din lat. requiem [aeternam dona eis], fr. requiem.

reromanizare
REROMANIZÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a romaniza din nou. [< re- + romanizare].

reromanizarea
REROMANIZÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a romaniza din nou. [< re- + romanizare].

reromanizări
REROMANIZÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a romaniza din nou. [< re- + romanizare].

reromanizării
REROMANIZÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a romaniza din nou. [< re- + romanizare].

reromanizările
REROMANIZÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a romaniza din nou. [< re- + romanizare].

reromanizărilor
REROMANIZÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a romaniza din nou. [< re- + romanizare].

res
Res = Rhesus.

resabota
RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Pref. re- + sabota.

resabotai
RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Pref. re- + sabota.

resabotam
RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Pref. re- + sabota.

resabotare
RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Pref. re- + sabota.

resabotare
RESABOTÁRE, resabotări, s. f. Acțiunea de a resabota. – V. resabota.

resabotarea
RESABOTÁRE, resabotări, s. f. Acțiunea de a resabota. – V. resabota.

resabotară
RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Pref. re- + sabota.

resabotarăm
RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Pref. re- + sabota.

resabotarăți
RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Pref. re- + sabota.

resabotase
RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Pref. re- + sabota.

resabotasem
RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Pref. re- + sabota.

resabotaseră
RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Pref. re- + sabota.

resabotaserăm
RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Pref. re- + sabota.

resabotaserăți
RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Pref. re- + sabota.

resabotaseși
RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Pref. re- + sabota.

resabotaseți
RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Pref. re- + sabota.

resabotat
RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Pref. re- + sabota.

resabotat
RESABOTÁT, -Ă, resabotați, -te, adj. (Despre șine) A cărei înclinare a fost rectificată. – V. resabota.

resabotau
RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Pref. re- + sabota.

resabotași
RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Pref. re- + sabota.

resabotați
RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Pref. re- + sabota.

resabotează
RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Pref. re- + sabota.

resabotez
RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Pref. re- + sabota.

resaboteze
RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Pref. re- + sabota.

resabotezi
RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Pref. re- + sabota.

resabotând
RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Pref. re- + sabota.

resabotînd
RESABOTÁ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica înclinarea șinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). – Pref. re- + sabota.

resabotări
RESABOTÁRE, resabotări, s. f. Acțiunea de a resabota. – V. resabota.

resabotării
RESABOTÁRE, resabotări, s. f. Acțiunea de a resabota. – V. resabota.

resabotările
RESABOTÁRE, resabotări, s. f. Acțiunea de a resabota. – V. resabota.

resabotărilor
RESABOTÁRE, resabotări, s. f. Acțiunea de a resabota. – V. resabota.

resac
RESÁC, resacuri, s. n. Val marin sau oceanic de interferență, care, izbindu-se de un obstacol, se combină continuu cu valul direct, prezentând aspectul unei explozii. – Din fr. ressac.

DOOM

resác s. n., pl. resácuri

resacul
RESÁC, resacuri, s. n. Val marin sau oceanic de interferență, care, izbindu-se de un obstacol, se combină continuu cu valul direct, prezentând aspectul unei explozii. – Din fr. ressac.

DOOM

resác s. n., pl. resácuri

resacului
RESÁC, resacuri, s. n. Val marin sau oceanic de interferență, care, izbindu-se de un obstacol, se combină continuu cu valul direct, prezentând aspectul unei explozii. – Din fr. ressac.

DOOM

resác s. n., pl. resácuri

resacuri
RESÁC, resacuri, s. n. Val marin sau oceanic de interferență, care, izbindu-se de un obstacol, se combină continuu cu valul direct, prezentând aspectul unei explozii. – Din fr. ressac.

DOOM

resác s. n., pl. resácuri

resacurile
RESÁC, resacuri, s. n. Val marin sau oceanic de interferență, care, izbindu-se de un obstacol, se combină continuu cu valul direct, prezentând aspectul unei explozii. – Din fr. ressac.

DOOM

resác s. n., pl. resácuri

resacurilor
RESÁC, resacuri, s. n. Val marin sau oceanic de interferență, care, izbindu-se de un obstacol, se combină continuu cu valul direct, prezentând aspectul unei explozii. – Din fr. ressac.

DOOM

resác s. n., pl. resácuri

rescizie
RESCÍZIE s.f. v. resciziune.

resciziune
RESCIZIÚNE, resciziuni, s. f. (Jur.) Anulare a unui act din cauza unui viciu radical. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. rescision, lat. rescissio, -onis.

DOOM

!resciziúne (res-ci-zi-u-/re-sci-) s. f., g.-d. art. resciziúnii; pl. resciziúni

resciziunea
RESCIZIÚNE, resciziuni, s. f. (Jur.) Anulare a unui act din cauza unui viciu radical. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. rescision, lat. rescissio, -onis.

DOOM

!resciziúne (res-ci-zi-u-/re-sci-) s. f., g.-d. art. resciziúnii; pl. resciziúni

resciziuni
RESCIZIÚNE, resciziuni, s. f. (Jur.) Anulare a unui act din cauza unui viciu radical. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. rescision, lat. rescissio, -onis.

DOOM

!resciziúne (res-ci-zi-u-/re-sci-) s. f., g.-d. art. resciziúnii; pl. resciziúni

resciziunii
RESCIZIÚNE, resciziuni, s. f. (Jur.) Anulare a unui act din cauza unui viciu radical. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. rescision, lat. rescissio, -onis.

DOOM

!resciziúne (res-ci-zi-u-/re-sci-) s. f., g.-d. art. resciziúnii; pl. resciziúni

resciziunile
RESCIZIÚNE, resciziuni, s. f. (Jur.) Anulare a unui act din cauza unui viciu radical. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. rescision, lat. rescissio, -onis.

DOOM

!resciziúne (res-ci-zi-u-/re-sci-) s. f., g.-d. art. resciziúnii; pl. resciziúni

resciziunilor
RESCIZIÚNE, resciziuni, s. f. (Jur.) Anulare a unui act din cauza unui viciu radical. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. rescision, lat. rescissio, -onis.

DOOM

!resciziúne (res-ci-zi-u-/re-sci-) s. f., g.-d. art. resciziúnii; pl. resciziúni

rescizoria
RESCIZÓRIU, -IE, rescizorii, adj. (Jur.) Care provoacă o resciziune. – Din lat. rescissorius, -a, -um, fr. rescisoire.

rescizorie
RESCIZÓRIU, -IE, rescizorii, adj. (Jur.) Care provoacă o resciziune. – Din lat. rescissorius, -a, -um, fr. rescisoire.

rescizoriei
RESCIZÓRIU, -IE, rescizorii, adj. (Jur.) Care provoacă o resciziune. – Din lat. rescissorius, -a, -um, fr. rescisoire.

rescizorii
RESCIZÓRIU, -IE, rescizorii, adj. (Jur.) Care provoacă o resciziune. – Din lat. rescissorius, -a, -um, fr. rescisoire.

rescizoriii
RESCIZÓRIU, -IE, rescizorii, adj. (Jur.) Care provoacă o resciziune. – Din lat. rescissorius, -a, -um, fr. rescisoire.

rescizoriile
RESCIZÓRIU, -IE, rescizorii, adj. (Jur.) Care provoacă o resciziune. – Din lat. rescissorius, -a, -um, fr. rescisoire.

rescizoriilor
RESCIZÓRIU, -IE, rescizorii, adj. (Jur.) Care provoacă o resciziune. – Din lat. rescissorius, -a, -um, fr. rescisoire.

rescizoriu
RESCIZÓRIU, -IE, rescizorii, adj. (Jur.) Care provoacă o resciziune. – Din lat. rescissorius, -a, -um, fr. rescisoire.

rescizoriul
RESCIZÓRIU, -IE, rescizorii, adj. (Jur.) Care provoacă o resciziune. – Din lat. rescissorius, -a, -um, fr. rescisoire.

rescizoriului
RESCIZÓRIU, -IE, rescizorii, adj. (Jur.) Care provoacă o resciziune. – Din lat. rescissorius, -a, -um, fr. rescisoire.

rescrie
RESCRÍE, rescríu, vb. III. Tranz. 1. A copia. 2. A transpune în alt limbaj artistic, în altă formă artistică. – Pref. re- + scrie (după fr. récrire).

DOOM

*rescríe (a ~) (res-cri-/re-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rescríu, 2 sg. rescríi, 1 pl. rescríem, 2 pl. rescríeți, perf. s. 1 sg. rescriséi, 1 pl. rescríserăm; conj. prez. 3 să rescríe; imper. 2 pl. rescríeți; ger. rescriínd (-scri-ind); part. rescrís

rescriere
RESCRIÉRE, rescrieri, s. f. Acțiunea de a rescrie și rezultatul ei. – V. rescrie.

rescript
RESCRÍPT, rescripte, s. n. Răspuns dat de împărații romani la chestiunile de drept și administrative asupra cărora erau consultați de către magistrații sau de către guvernatorii provinciilor; p. ext. ordin care emană de la un suveran într-o afacere particulară. – Din lat. rescriptum, germ. Reskript.

DOOM

!rescrípt (res-cript/re-script) s. n., pl. rescrípte

rescript
RESCRÍPT s.n. 1. Răspuns al împăraților romani la chestiunile de drept puse de magistrații sau de guvernatorii provinciilor. ♦ Hotărâre care emană de la un suveran. 2. Hotărâre a papei ca răspuns la o chestiune teologică. [Pl. -te, -turi. / < lat. rescriptum, cf. fr. rescrit].

rescripte
RESCRÍPT, rescripte, s. n. Răspuns dat de împărații romani la chestiunile de drept și administrative asupra cărora erau consultați de către magistrații sau de către guvernatorii provinciilor; p. ext. ordin care emană de la un suveran într-o afacere particulară. – Din lat. rescriptum, germ. Reskript.

DOOM

!rescrípt (res-cript/re-script) s. n., pl. rescrípte

rescriptele
RESCRÍPT, rescripte, s. n. Răspuns dat de împărații romani la chestiunile de drept și administrative asupra cărora erau consultați de către magistrații sau de către guvernatorii provinciilor; p. ext. ordin care emană de la un suveran într-o afacere particulară. – Din lat. rescriptum, germ. Reskript.

DOOM

!rescrípt (res-cript/re-script) s. n., pl. rescrípte

rescriptelor
RESCRÍPT, rescripte, s. n. Răspuns dat de împărații romani la chestiunile de drept și administrative asupra cărora erau consultați de către magistrații sau de către guvernatorii provinciilor; p. ext. ordin care emană de la un suveran într-o afacere particulară. – Din lat. rescriptum, germ. Reskript.

DOOM

!rescrípt (res-cript/re-script) s. n., pl. rescrípte

rescriptul
RESCRÍPT, rescripte, s. n. Răspuns dat de împărații romani la chestiunile de drept și administrative asupra cărora erau consultați de către magistrații sau de către guvernatorii provinciilor; p. ext. ordin care emană de la un suveran într-o afacere particulară. – Din lat. rescriptum, germ. Reskript.

DOOM

!rescrípt (res-cript/re-script) s. n., pl. rescrípte

rescriptului
RESCRÍPT, rescripte, s. n. Răspuns dat de împărații romani la chestiunile de drept și administrative asupra cărora erau consultați de către magistrații sau de către guvernatorii provinciilor; p. ext. ordin care emană de la un suveran într-o afacere particulară. – Din lat. rescriptum, germ. Reskript.

DOOM

!rescrípt (res-cript/re-script) s. n., pl. rescrípte

rescris
RESCRÍS, -Ă, rescriși, -se, adj. 1. Care a fost copiat. 2. Care a fost scris din nou, în altă formă. – V. rescrie.

rescrisa
RESCRÍS, -Ă, rescriși, -se, adj. 1. Care a fost copiat. 2. Care a fost scris din nou, în altă formă. – V. rescrie.

rescrise
RESCRÍS, -Ă, rescriși, -se, adj. 1. Care a fost copiat. 2. Care a fost scris din nou, în altă formă. – V. rescrie.

rescrisei
RESCRÍS, -Ă, rescriși, -se, adj. 1. Care a fost copiat. 2. Care a fost scris din nou, în altă formă. – V. rescrie.

rescrisele
RESCRÍS, -Ă, rescriși, -se, adj. 1. Care a fost copiat. 2. Care a fost scris din nou, în altă formă. – V. rescrie.

rescriselor
RESCRÍS, -Ă, rescriși, -se, adj. 1. Care a fost copiat. 2. Care a fost scris din nou, în altă formă. – V. rescrie.

rescrisul
RESCRÍS, -Ă, rescriși, -se, adj. 1. Care a fost copiat. 2. Care a fost scris din nou, în altă formă. – V. rescrie.

rescrisului
RESCRÍS, -Ă, rescriși, -se, adj. 1. Care a fost copiat. 2. Care a fost scris din nou, în altă formă. – V. rescrie.

rescriși
RESCRÍS, -Ă, rescriși, -se, adj. 1. Care a fost copiat. 2. Care a fost scris din nou, în altă formă. – V. rescrie.

rescrișii
RESCRÍS, -Ă, rescriși, -se, adj. 1. Care a fost copiat. 2. Care a fost scris din nou, în altă formă. – V. rescrie.

rescrișilor
RESCRÍS, -Ă, rescriși, -se, adj. 1. Care a fost copiat. 2. Care a fost scris din nou, în altă formă. – V. rescrie.

reseda
REZÉDĂ, rezede, s. f. Plantă decorativă erbacee, cu tulpina ramificată, cu frunze întregi alungite și cu flori mici, galbene-aurii, cu miros plăcut; rozetă (Reseda odorata). – Din fr. réséda, germ. Resede.

resemna
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resemnai
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resemnam
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resemnare
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resemnare
RESIGNÁRE s. f. v. resemnare.

DOOM

resemnáre s. f., g.-d. art. resemnắrii; pl. resemnắri

resemnarea
RESIGNÁRE s. f. v. resemnare.

DOOM

resemnáre s. f., g.-d. art. resemnắrii; pl. resemnắri

resemnară
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resemnarăm
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resemnarăți
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resemnase
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resemnasem
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resemnaseră
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resemnaserăm
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resemnaserăți
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resemnaseși
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resemnaseți
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resemnat
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resemnat
RESEMNÁT, -Ă, resemnați, -te, adj. Care se împacă cu o situație grea, care suportă ceva fără împotrivire. ♦ Care exprimă resemnare. [Var.: (înv.) resignát, -ă adj.] – V. resemna.

resemnata
RESEMNÁT, -Ă, resemnați, -te, adj. Care se împacă cu o situație grea, care suportă ceva fără împotrivire. ♦ Care exprimă resemnare. [Var.: (înv.) resignát, -ă adj.] – V. resemna.

resemnate
RESEMNÁT, -Ă, resemnați, -te, adj. Care se împacă cu o situație grea, care suportă ceva fără împotrivire. ♦ Care exprimă resemnare. [Var.: (înv.) resignát, -ă adj.] – V. resemna.

resemnatei
RESEMNÁT, -Ă, resemnați, -te, adj. Care se împacă cu o situație grea, care suportă ceva fără împotrivire. ♦ Care exprimă resemnare. [Var.: (înv.) resignát, -ă adj.] – V. resemna.

resemnatele
RESEMNÁT, -Ă, resemnați, -te, adj. Care se împacă cu o situație grea, care suportă ceva fără împotrivire. ♦ Care exprimă resemnare. [Var.: (înv.) resignát, -ă adj.] – V. resemna.

resemnatelor
RESEMNÁT, -Ă, resemnați, -te, adj. Care se împacă cu o situație grea, care suportă ceva fără împotrivire. ♦ Care exprimă resemnare. [Var.: (înv.) resignát, -ă adj.] – V. resemna.

resemnatul
RESEMNÁT, -Ă, resemnați, -te, adj. Care se împacă cu o situație grea, care suportă ceva fără împotrivire. ♦ Care exprimă resemnare. [Var.: (înv.) resignát, -ă adj.] – V. resemna.

resemnatului
RESEMNÁT, -Ă, resemnați, -te, adj. Care se împacă cu o situație grea, care suportă ceva fără împotrivire. ♦ Care exprimă resemnare. [Var.: (înv.) resignát, -ă adj.] – V. resemna.

resemnau
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resemnași
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resemnați
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resemnați
RESEMNÁT, -Ă, resemnați, -te, adj. Care se împacă cu o situație grea, care suportă ceva fără împotrivire. ♦ Care exprimă resemnare. [Var.: (înv.) resignát, -ă adj.] – V. resemna.

resemnații
RESEMNÁT, -Ă, resemnați, -te, adj. Care se împacă cu o situație grea, care suportă ceva fără împotrivire. ♦ Care exprimă resemnare. [Var.: (înv.) resignát, -ă adj.] – V. resemna.

resemnaților
RESEMNÁT, -Ă, resemnați, -te, adj. Care se împacă cu o situație grea, care suportă ceva fără împotrivire. ♦ Care exprimă resemnare. [Var.: (înv.) resignát, -ă adj.] – V. resemna.

resemnează
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resemnez
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resemneze
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resemnezi
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resemnând
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resemnînd
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resemnări
RESIGNÁRE s. f. v. resemnare.

DOOM

resemnáre s. f., g.-d. art. resemnắrii; pl. resemnắri

resemnării
RESIGNÁRE s. f. v. resemnare.

DOOM

resemnáre s. f., g.-d. art. resemnắrii; pl. resemnắri

resemnările
RESIGNÁRE s. f. v. resemnare.

DOOM

resemnáre s. f., g.-d. art. resemnắrii; pl. resemnắri

resemnărilor
RESIGNÁRE s. f. v. resemnare.

DOOM

resemnáre s. f., g.-d. art. resemnắrii; pl. resemnắri

resentiment
RESENTIMÉNT, resentimente, s. n. Sentiment ostil față de cineva, provocat de o nemulțumire mai veche; dușmănie, ură, pică, antipatie, resimțământ – Din fr. ressentiment.

DOOM

resentimént s. n., pl. resentiménte

resentimentar
RESENTIMENTÁR, -Ă, resentimentari, -e, adj. Care ține de resentiment, care are caracter de resentiment. ♦ (Despre oameni) Care nu poate depăși amintirile neplăcute din trecut. – Resentiment + suf. -ar (după fr. resentimental).

DOOM

*resentimentár adj. m., pl. resentimentári; f. resentimentáră, pl. resentimentáre

resentimentara
RESENTIMENTÁR, -Ă, resentimentari, -e, adj. Care ține de resentiment, care are caracter de resentiment. ♦ (Despre oameni) Care nu poate depăși amintirile neplăcute din trecut. – Resentiment + suf. -ar (după fr. resentimental).

DOOM

*resentimentár adj. m., pl. resentimentári; f. resentimentáră, pl. resentimentáre

resentimentare
RESENTIMENTÁR, -Ă, resentimentari, -e, adj. Care ține de resentiment, care are caracter de resentiment. ♦ (Despre oameni) Care nu poate depăși amintirile neplăcute din trecut. – Resentiment + suf. -ar (după fr. resentimental).

DOOM

*resentimentár adj. m., pl. resentimentári; f. resentimentáră, pl. resentimentáre

resentimentarei
RESENTIMENTÁR, -Ă, resentimentari, -e, adj. Care ține de resentiment, care are caracter de resentiment. ♦ (Despre oameni) Care nu poate depăși amintirile neplăcute din trecut. – Resentiment + suf. -ar (după fr. resentimental).

DOOM

*resentimentár adj. m., pl. resentimentári; f. resentimentáră, pl. resentimentáre

resentimentarele
RESENTIMENTÁR, -Ă, resentimentari, -e, adj. Care ține de resentiment, care are caracter de resentiment. ♦ (Despre oameni) Care nu poate depăși amintirile neplăcute din trecut. – Resentiment + suf. -ar (după fr. resentimental).

DOOM

*resentimentár adj. m., pl. resentimentári; f. resentimentáră, pl. resentimentáre

resentimentarelor
RESENTIMENTÁR, -Ă, resentimentari, -e, adj. Care ține de resentiment, care are caracter de resentiment. ♦ (Despre oameni) Care nu poate depăși amintirile neplăcute din trecut. – Resentiment + suf. -ar (după fr. resentimental).

DOOM

*resentimentár adj. m., pl. resentimentári; f. resentimentáră, pl. resentimentáre

resentimentari
RESENTIMENTÁR, -Ă, resentimentari, -e, adj. Care ține de resentiment, care are caracter de resentiment. ♦ (Despre oameni) Care nu poate depăși amintirile neplăcute din trecut. – Resentiment + suf. -ar (după fr. resentimental).

DOOM

*resentimentár adj. m., pl. resentimentári; f. resentimentáră, pl. resentimentáre

resentimentarii
RESENTIMENTÁR, -Ă, resentimentari, -e, adj. Care ține de resentiment, care are caracter de resentiment. ♦ (Despre oameni) Care nu poate depăși amintirile neplăcute din trecut. – Resentiment + suf. -ar (după fr. resentimental).

DOOM

*resentimentár adj. m., pl. resentimentári; f. resentimentáră, pl. resentimentáre

resentimentarilor
RESENTIMENTÁR, -Ă, resentimentari, -e, adj. Care ține de resentiment, care are caracter de resentiment. ♦ (Despre oameni) Care nu poate depăși amintirile neplăcute din trecut. – Resentiment + suf. -ar (după fr. resentimental).

DOOM

*resentimentár adj. m., pl. resentimentári; f. resentimentáră, pl. resentimentáre

resentimentarul
RESENTIMENTÁR, -Ă, resentimentari, -e, adj. Care ține de resentiment, care are caracter de resentiment. ♦ (Despre oameni) Care nu poate depăși amintirile neplăcute din trecut. – Resentiment + suf. -ar (după fr. resentimental).

DOOM

*resentimentár adj. m., pl. resentimentári; f. resentimentáră, pl. resentimentáre

resentimentarului
RESENTIMENTÁR, -Ă, resentimentari, -e, adj. Care ține de resentiment, care are caracter de resentiment. ♦ (Despre oameni) Care nu poate depăși amintirile neplăcute din trecut. – Resentiment + suf. -ar (după fr. resentimental).

DOOM

*resentimentár adj. m., pl. resentimentári; f. resentimentáră, pl. resentimentáre

resentimente
RESENTIMÉNT, resentimente, s. n. Sentiment ostil față de cineva, provocat de o nemulțumire mai veche; dușmănie, ură, pică, antipatie, resimțământ – Din fr. ressentiment.

DOOM

resentimént s. n., pl. resentiménte

resentimentele
RESENTIMÉNT, resentimente, s. n. Sentiment ostil față de cineva, provocat de o nemulțumire mai veche; dușmănie, ură, pică, antipatie, resimțământ – Din fr. ressentiment.

DOOM

resentimént s. n., pl. resentiménte

resentimentelor
RESENTIMÉNT, resentimente, s. n. Sentiment ostil față de cineva, provocat de o nemulțumire mai veche; dușmănie, ură, pică, antipatie, resimțământ – Din fr. ressentiment.

DOOM

resentimént s. n., pl. resentiménte

resentimentul
RESENTIMÉNT, resentimente, s. n. Sentiment ostil față de cineva, provocat de o nemulțumire mai veche; dușmănie, ură, pică, antipatie, resimțământ – Din fr. ressentiment.

DOOM

resentimént s. n., pl. resentiménte

resentimentului
RESENTIMÉNT, resentimente, s. n. Sentiment ostil față de cineva, provocat de o nemulțumire mai veche; dușmănie, ură, pică, antipatie, resimțământ – Din fr. ressentiment.

DOOM

resentimént s. n., pl. resentiménte

reseta
RESETÁ, resetez, vb. I. A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. – Din engl. reset.

DOOM

resetá (a ~) vb., ind. prez. 3 reseteáză

resetai
RESETÁ, resetez, vb. I. A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. – Din engl. reset.

DOOM

resetá (a ~) vb., ind. prez. 3 reseteáză

resetam
RESETÁ, resetez, vb. I. A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. – Din engl. reset.

DOOM

resetá (a ~) vb., ind. prez. 3 reseteáză

resetare
RESETÁ, resetez, vb. I. A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. – Din engl. reset.

DOOM

resetá (a ~) vb., ind. prez. 3 reseteáză

resetară
RESETÁ, resetez, vb. I. A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. – Din engl. reset.

DOOM

resetá (a ~) vb., ind. prez. 3 reseteáză

resetarăm
RESETÁ, resetez, vb. I. A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. – Din engl. reset.

DOOM

resetá (a ~) vb., ind. prez. 3 reseteáză

resetarăți
RESETÁ, resetez, vb. I. A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. – Din engl. reset.

DOOM

resetá (a ~) vb., ind. prez. 3 reseteáză

resetase
RESETÁ, resetez, vb. I. A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. – Din engl. reset.

DOOM

resetá (a ~) vb., ind. prez. 3 reseteáză

resetasem
RESETÁ, resetez, vb. I. A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. – Din engl. reset.

DOOM

resetá (a ~) vb., ind. prez. 3 reseteáză

resetaseră
RESETÁ, resetez, vb. I. A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. – Din engl. reset.

DOOM

resetá (a ~) vb., ind. prez. 3 reseteáză

resetaserăm
RESETÁ, resetez, vb. I. A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. – Din engl. reset.

DOOM

resetá (a ~) vb., ind. prez. 3 reseteáză

resetaserăți
RESETÁ, resetez, vb. I. A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. – Din engl. reset.

DOOM

resetá (a ~) vb., ind. prez. 3 reseteáză

resetaseși
RESETÁ, resetez, vb. I. A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. – Din engl. reset.

DOOM

resetá (a ~) vb., ind. prez. 3 reseteáză

resetaseți
RESETÁ, resetez, vb. I. A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. – Din engl. reset.

DOOM

resetá (a ~) vb., ind. prez. 3 reseteáză

resetat
RESETÁ, resetez, vb. I. A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. – Din engl. reset.

DOOM

resetá (a ~) vb., ind. prez. 3 reseteáză

resetat
RESETÁ, resetez, vb. I. A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. – Din engl. reset.

DOOM

resetát adj. v. reseta. [DOOM 2]

resetau
RESETÁ, resetez, vb. I. A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. – Din engl. reset.

DOOM

resetá (a ~) vb., ind. prez. 3 reseteáză

resetași
RESETÁ, resetez, vb. I. A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. – Din engl. reset.

DOOM

resetá (a ~) vb., ind. prez. 3 reseteáză

resetați
RESETÁ, resetez, vb. I. A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. – Din engl. reset.

DOOM

resetá (a ~) vb., ind. prez. 3 reseteáză

resetează
RESETÁ, resetez, vb. I. A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. – Din engl. reset.

DOOM

resetá (a ~) vb., ind. prez. 3 reseteáză

resetez
RESETÁ, resetez, vb. I. A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. – Din engl. reset.

DOOM

resetá (a ~) vb., ind. prez. 3 reseteáză

reseteze
RESETÁ, resetez, vb. I. A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. – Din engl. reset.

DOOM

resetá (a ~) vb., ind. prez. 3 reseteáză

resetezi
RESETÁ, resetez, vb. I. A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. – Din engl. reset.

DOOM

resetá (a ~) vb., ind. prez. 3 reseteáză

resetând
RESETÁ, resetez, vb. I. A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. – Din engl. reset.

DOOM

resetá (a ~) vb., ind. prez. 3 reseteáză

resetînd
RESETÁ, resetez, vb. I. A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator. – Din engl. reset.

DOOM

resetá (a ~) vb., ind. prez. 3 reseteáză

resfira
RĂSFIRÁ, răsfír, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) desface fir cu fir, a (se) separa, a (se) depărta între ele (firele părului, ale bărbii etc.) fără a strica întregul. 2. Refl. și tranz. A (se) împrăștia, a (se) întinde în diferite direcții; a (se) răzleți. 3. Tranz. A risipi, a împrăștia, a presăra. [Var.: resfirá vb. I] – Pref. răs- + fir.

DOOM

răsfirá (a ~) vb., ind. prez. 3 răsfíră

resfirare
RESFIRÁRE s. f. v. răsfirare.

DOOM

răsfiráre s. f., g.-d. art. răsfirắrii; pl. răsfirắri

resfirat
RĂSFIRÁT, -Ă, răsfirați, -te, adj. 1. (Despre păr, barbă etc.) Cu firele depărtate unele de altele (fără să fie încâlcite); rărit. 2. (Despre părți care compun un întreg) Depărtat unul de altul, așezat la distanță; (despre un întreg) ale cărui elemente componente sunt depărtate unul de altul; întins pe o suprafață mare. 3. Lipsit de consistență, împrăștiat, risipit, difuz. ♦ Fig. Nestatornic. [Var.: resfirát, -ă adj.] – V. răsfira.

resigna
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resignai
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resignam
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resignare
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resignare
RESIGNÁRE s. f. v. resemnare.

DOOM

resemnáre s. f., g.-d. art. resemnắrii; pl. resemnắri

resignară
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resignarăm
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resignarăți
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resignase
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resignasem
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resignaseră
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resignaserăm
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resignaserăți
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resignaseși
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resignaseți
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resignat
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resignat
RESEMNÁT, -Ă, resemnați, -te, adj. Care se împacă cu o situație grea, care suportă ceva fără împotrivire. ♦ Care exprimă resemnare. [Var.: (înv.) resignát, -ă adj.] – V. resemna.

resignau
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resignași
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resignați
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resignația
RESIGNÁȚIE, resignații, s. f. (Rar) Resemnare. – Din fr. résignation, lat. resignatio, -onis.

DOOM

resignáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. resignáția (-ți-a), g.-d. art. resignáției; pl. resignáții, art. resignáțiile (-ți-i-)

resignație
RESIGNÁȚIE, resignații, s. f. (Rar) Resemnare. – Din fr. résignation, lat. resignatio, -onis.

DOOM

resignáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. resignáția (-ți-a), g.-d. art. resignáției; pl. resignáții, art. resignáțiile (-ți-i-)

resignației
RESIGNÁȚIE, resignații, s. f. (Rar) Resemnare. – Din fr. résignation, lat. resignatio, -onis.

DOOM

resignáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. resignáția (-ți-a), g.-d. art. resignáției; pl. resignáții, art. resignáțiile (-ți-i-)

resignații
RESIGNÁȚIE, resignații, s. f. (Rar) Resemnare. – Din fr. résignation, lat. resignatio, -onis.

DOOM

resignáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. resignáția (-ți-a), g.-d. art. resignáției; pl. resignáții, art. resignáțiile (-ți-i-)

resignațiile
RESIGNÁȚIE, resignații, s. f. (Rar) Resemnare. – Din fr. résignation, lat. resignatio, -onis.

DOOM

resignáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. resignáția (-ți-a), g.-d. art. resignáției; pl. resignáții, art. resignáțiile (-ți-i-)

resignațiilor
RESIGNÁȚIE, resignații, s. f. (Rar) Resemnare. – Din fr. résignation, lat. resignatio, -onis.

DOOM

resignáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. resignáția (-ți-a), g.-d. art. resignáției; pl. resignáții, art. resignáțiile (-ți-i-)

resignațiune
RESIGNAȚIÚNE s.f. v. resignație.

resignează
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resignez
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resigneze
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resignezi
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resignând
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resignînd
RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

DOOM

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resimt
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimte
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimtă
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimțea
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimțeai
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimțeam
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimțeau
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimțeați
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimți
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimții
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimțim
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimțimânt
RESIMȚIMÎ́NT s. n. v. resimțămînt.

resimțind
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimțire
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimțire
RESIMȚÍRE, resimțiri, s. f. Faptul de a (se) resimți. – V. resimți.

resimțirea
RESIMȚÍRE, resimțiri, s. f. Faptul de a (se) resimți. – V. resimți.

resimțiri
RESIMȚÍRE, resimțiri, s. f. Faptul de a (se) resimți. – V. resimți.

resimțirii
RESIMȚÍRE, resimțiri, s. f. Faptul de a (se) resimți. – V. resimți.

resimțirile
RESIMȚÍRE, resimțiri, s. f. Faptul de a (se) resimți. – V. resimți.

resimțirilor
RESIMȚÍRE, resimțiri, s. f. Faptul de a (se) resimți. – V. resimți.

resimțiră
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimțirăm
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimțirăți
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimțise
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimțisem
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimțiseră
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimțiserăm
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimțiserăți
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimțiseși
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimțiseți
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimțit
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimțit
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

resimțiși
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimțiți
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).

DOOM

resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă

resimțăminte
RESIMȚĂMẤNT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. – Resimți + suf. -ământ (după fr. ressentiment).

DOOM

resimțămấnt (înv.) s. n., pl. resimțămínte

resimțămintele
RESIMȚĂMẤNT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. – Resimți + suf. -ământ (după fr. ressentiment).

DOOM

resimțămấnt (înv.) s. n., pl. resimțămínte

resimțămintelor
RESIMȚĂMẤNT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. – Resimți + suf. -ământ (după fr. ressentiment).

DOOM

resimțămấnt (înv.) s. n., pl. resimțămínte

resimțământ
RESIMȚĂMẤNT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. – Resimți + suf. -ământ (după fr. ressentiment).

DOOM

resimțămấnt (înv.) s. n., pl. resimțămínte

resimțământul
RESIMȚĂMẤNT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. – Resimți + suf. -ământ (după fr. ressentiment).

DOOM

resimțămấnt (înv.) s. n., pl. resimțămínte

resimțământului
RESIMȚĂMẤNT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. – Resimți + suf. -ământ (după fr. ressentiment).

DOOM

resimțămấnt (înv.) s. n., pl. resimțămínte

resimțămînt
RESIMȚĂMẤNT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. – Resimți + suf. -ământ (după fr. ressentiment).

DOOM

resimțămấnt (înv.) s. n., pl. resimțămínte

resimțămîntul
RESIMȚĂMẤNT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. – Resimți + suf. -ământ (după fr. ressentiment).

DOOM

resimțămấnt (înv.) s. n., pl. resimțămínte

resimțămîntului
RESIMȚĂMẤNT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. – Resimți + suf. -ământ (după fr. ressentiment).

DOOM

resimțămấnt (înv.) s. n., pl. resimțămínte

resintetiza
RESINTETIZÁ vb. I. tr. A sintetiza din nou. [Cf. fr. resynthétiser].

resintetizai
RESINTETIZÁ vb. I. tr. A sintetiza din nou. [Cf. fr. resynthétiser].

resintetizam
RESINTETIZÁ vb. I. tr. A sintetiza din nou. [Cf. fr. resynthétiser].

resintetizare
RESINTETIZÁ vb. I. tr. A sintetiza din nou. [Cf. fr. resynthétiser].

resintetizare
RESINTETIZÁRE s.f. Acțiunea de a resintetiza și rezultatul ei. [< resintetiza].

resintetizarea
RESINTETIZÁRE s.f. Acțiunea de a resintetiza și rezultatul ei. [< resintetiza].

resintetizară
RESINTETIZÁ vb. I. tr. A sintetiza din nou. [Cf. fr. resynthétiser].

resintetizarăm
RESINTETIZÁ vb. I. tr. A sintetiza din nou. [Cf. fr. resynthétiser].

resintetizarăți
RESINTETIZÁ vb. I. tr. A sintetiza din nou. [Cf. fr. resynthétiser].

resintetizase
RESINTETIZÁ vb. I. tr. A sintetiza din nou. [Cf. fr. resynthétiser].

resintetizasem
RESINTETIZÁ vb. I. tr. A sintetiza din nou. [Cf. fr. resynthétiser].

resintetizaseră
RESINTETIZÁ vb. I. tr. A sintetiza din nou. [Cf. fr. resynthétiser].

resintetizaserăm
RESINTETIZÁ vb. I. tr. A sintetiza din nou. [Cf. fr. resynthétiser].

resintetizaserăți
RESINTETIZÁ vb. I. tr. A sintetiza din nou. [Cf. fr. resynthétiser].

resintetizaseși
RESINTETIZÁ vb. I. tr. A sintetiza din nou. [Cf. fr. resynthétiser].

resintetizaseți
RESINTETIZÁ vb. I. tr. A sintetiza din nou. [Cf. fr. resynthétiser].

resintetizat
RESINTETIZÁ vb. I. tr. A sintetiza din nou. [Cf. fr. resynthétiser].

resintetizau
RESINTETIZÁ vb. I. tr. A sintetiza din nou. [Cf. fr. resynthétiser].

resintetizași
RESINTETIZÁ vb. I. tr. A sintetiza din nou. [Cf. fr. resynthétiser].

resintetizați
RESINTETIZÁ vb. I. tr. A sintetiza din nou. [Cf. fr. resynthétiser].

resintetizează
RESINTETIZÁ vb. I. tr. A sintetiza din nou. [Cf. fr. resynthétiser].

resintetizez
RESINTETIZÁ vb. I. tr. A sintetiza din nou. [Cf. fr. resynthétiser].

resintetizeze
RESINTETIZÁ vb. I. tr. A sintetiza din nou. [Cf. fr. resynthétiser].

resintetizezi
RESINTETIZÁ vb. I. tr. A sintetiza din nou. [Cf. fr. resynthétiser].

resintetizând
RESINTETIZÁ vb. I. tr. A sintetiza din nou. [Cf. fr. resynthétiser].

resintetizînd
RESINTETIZÁ vb. I. tr. A sintetiza din nou. [Cf. fr. resynthétiser].

resintetizări
RESINTETIZÁRE s.f. Acțiunea de a resintetiza și rezultatul ei. [< resintetiza].

resintetizării
RESINTETIZÁRE s.f. Acțiunea de a resintetiza și rezultatul ei. [< resintetiza].

resintetizările
RESINTETIZÁRE s.f. Acțiunea de a resintetiza și rezultatul ei. [< resintetiza].

resintetizărilor
RESINTETIZÁRE s.f. Acțiunea de a resintetiza și rezultatul ei. [< resintetiza].

resit
RESÍT s.n. Materie plastică dură, transparentă, rezultată din condensarea bachelitei. [< fr. résite].

resit
RESÍT s.n. Materie plastică dură, transparentă, rezultată din condensarea bachelitei. [< fr. résite].

resm
resm (-muri), s. n. – Ceremonial, etichetă. – Var. rezm. Tc. resm (Tiktin). Sec. XIX, înv.

resoarbe
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

DOOM

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resoarbă
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

DOOM

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resoarte
RESÓRT¹, resoarte, s. n. Sector, domeniu de activitate; p. ext. persoanele care îl reprezintă. ◊ Autoritate de resort = autoritate sub a cărei jurisdicție intră o problemă și care are competența de a o rezolva. ◊ Expr. A fi de resortul cuiva = a fi, a ține de competența, de specialitatea cuiva; a intra în atribuțiile cuiva. [Pl. și: resorturi] – Din fr. ressort.

DOOM

resórt² (sector) s. n., pl. resoárte

resoartele
RESÓRT¹, resoarte, s. n. Sector, domeniu de activitate; p. ext. persoanele care îl reprezintă. ◊ Autoritate de resort = autoritate sub a cărei jurisdicție intră o problemă și care are competența de a o rezolva. ◊ Expr. A fi de resortul cuiva = a fi, a ține de competența, de specialitatea cuiva; a intra în atribuțiile cuiva. [Pl. și: resorturi] – Din fr. ressort.

DOOM

resórt² (sector) s. n., pl. resoárte

resoartelor
RESÓRT¹, resoarte, s. n. Sector, domeniu de activitate; p. ext. persoanele care îl reprezintă. ◊ Autoritate de resort = autoritate sub a cărei jurisdicție intră o problemă și care are competența de a o rezolva. ◊ Expr. A fi de resortul cuiva = a fi, a ține de competența, de specialitatea cuiva; a intra în atribuțiile cuiva. [Pl. și: resorturi] – Din fr. ressort.

DOOM

resórt² (sector) s. n., pl. resoárte

resol
RESÓL s.n. Produs reprezentând prima fază de condensare în procesul de obținere a bachelitei. [< fr. résol].

resolubil
RESOLÚBIL, -Ă adj. (Astr.; despre nebuloase) Căreia i se pot distinge, cu ajutorul aparatelor, stelele componente. [Cf. fr. résoluble, lat. resolubilis].

resolubila
RESOLÚBIL, -Ă adj. (Astr.; despre nebuloase) Căreia i se pot distinge, cu ajutorul aparatelor, stelele componente. [Cf. fr. résoluble, lat. resolubilis].

resolubile
RESOLÚBIL, -Ă adj. (Astr.; despre nebuloase) Căreia i se pot distinge, cu ajutorul aparatelor, stelele componente. [Cf. fr. résoluble, lat. resolubilis].

resolubilei
RESOLÚBIL, -Ă adj. (Astr.; despre nebuloase) Căreia i se pot distinge, cu ajutorul aparatelor, stelele componente. [Cf. fr. résoluble, lat. resolubilis].

resolubilele
RESOLÚBIL, -Ă adj. (Astr.; despre nebuloase) Căreia i se pot distinge, cu ajutorul aparatelor, stelele componente. [Cf. fr. résoluble, lat. resolubilis].

resolubilelor
RESOLÚBIL, -Ă adj. (Astr.; despre nebuloase) Căreia i se pot distinge, cu ajutorul aparatelor, stelele componente. [Cf. fr. résoluble, lat. resolubilis].

resolubili
RESOLÚBIL, -Ă adj. (Astr.; despre nebuloase) Căreia i se pot distinge, cu ajutorul aparatelor, stelele componente. [Cf. fr. résoluble, lat. resolubilis].

resolubilii
RESOLÚBIL, -Ă adj. (Astr.; despre nebuloase) Căreia i se pot distinge, cu ajutorul aparatelor, stelele componente. [Cf. fr. résoluble, lat. resolubilis].

resolubililor
RESOLÚBIL, -Ă adj. (Astr.; despre nebuloase) Căreia i se pot distinge, cu ajutorul aparatelor, stelele componente. [Cf. fr. résoluble, lat. resolubilis].

resolubilul
RESOLÚBIL, -Ă adj. (Astr.; despre nebuloase) Căreia i se pot distinge, cu ajutorul aparatelor, stelele componente. [Cf. fr. résoluble, lat. resolubilis].

resolubilului
RESOLÚBIL, -Ă adj. (Astr.; despre nebuloase) Căreia i se pot distinge, cu ajutorul aparatelor, stelele componente. [Cf. fr. résoluble, lat. resolubilis].

resorb
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

DOOM

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resorbea
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

DOOM

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resorbeai
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

DOOM

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resorbeam
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

DOOM

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resorbeau
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

DOOM

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resorbeați
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

DOOM

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resorbi
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

DOOM

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resorbii
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

DOOM

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resorbim
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

DOOM

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resorbind
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

DOOM

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resorbire
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

DOOM

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resorbire
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

resorbiră
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

DOOM

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resorbirăm
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

DOOM

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resorbirăți
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

DOOM

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resorbise
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

DOOM

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resorbisem
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

DOOM

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resorbiseră
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

DOOM

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resorbiserăm
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

DOOM

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resorbiserăți
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

DOOM

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resorbiseși
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

DOOM

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resorbiseți
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

DOOM

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resorbit
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

DOOM

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resorbiși
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

DOOM

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resorbiți
RESORBÍ, pers. 3 resoárbe, vb. IV. Refl. (Med.) A dispărea prin resorbție. – Din fr. résorber, lat. resorbere (după sorbi).

DOOM

resorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resórb, 3 sg. resoárbe, imperf. 3 sg. resorbeá; conj. prez. 3 să resoárbă

resorbția
RESÓRBȚIE, resorbții, s. f. 1. (Med.) Proces de dispariție lentă, prin absorbție treptată, a unui țesut sau organ, de obicei străin organismului. ♦ Proces de atrofiere a unui țesut sau a unui organ, de obicei datorită fagocitozei. ♦ Proces prin care un lichid sau un gaz trece dintr-o cavitate a organismului, dintr-un vas sau din țesutul interstițial în circulație. 2. (Fiz.) Absorbție sau adsorbție a gazelor sau a vaporilor proveniți din corpul absorbantului sau adsorbantului. – Din fr. résorption.

DOOM

!resórbție (-sorb-ți-e) s. f., art. resórbția (-ți-a), g.-d. art. resórbției; pl. resórbții, art. resórbțiile (-ți-i-)

resorbție
RESÓRBȚIE, resorbții, s. f. 1. (Med.) Proces de dispariție lentă, prin absorbție treptată, a unui țesut sau organ, de obicei străin organismului. ♦ Proces de atrofiere a unui țesut sau a unui organ, de obicei datorită fagocitozei. ♦ Proces prin care un lichid sau un gaz trece dintr-o cavitate a organismului, dintr-un vas sau din țesutul interstițial în circulație. 2. (Fiz.) Absorbție sau adsorbție a gazelor sau a vaporilor proveniți din corpul absorbantului sau adsorbantului. – Din fr. résorption.

DOOM

!resórbție (-sorb-ți-e) s. f., art. resórbția (-ți-a), g.-d. art. resórbției; pl. resórbții, art. resórbțiile (-ți-i-)

resorbției
RESÓRBȚIE, resorbții, s. f. 1. (Med.) Proces de dispariție lentă, prin absorbție treptată, a unui țesut sau organ, de obicei străin organismului. ♦ Proces de atrofiere a unui țesut sau a unui organ, de obicei datorită fagocitozei. ♦ Proces prin care un lichid sau un gaz trece dintr-o cavitate a organismului, dintr-un vas sau din țesutul interstițial în circulație. 2. (Fiz.) Absorbție sau adsorbție a gazelor sau a vaporilor proveniți din corpul absorbantului sau adsorbantului. – Din fr. résorption.

DOOM

!resórbție (-sorb-ți-e) s. f., art. resórbția (-ți-a), g.-d. art. resórbției; pl. resórbții, art. resórbțiile (-ți-i-)

resorbții
RESÓRBȚIE, resorbții, s. f. 1. (Med.) Proces de dispariție lentă, prin absorbție treptată, a unui țesut sau organ, de obicei străin organismului. ♦ Proces de atrofiere a unui țesut sau a unui organ, de obicei datorită fagocitozei. ♦ Proces prin care un lichid sau un gaz trece dintr-o cavitate a organismului, dintr-un vas sau din țesutul interstițial în circulație. 2. (Fiz.) Absorbție sau adsorbție a gazelor sau a vaporilor proveniți din corpul absorbantului sau adsorbantului. – Din fr. résorption.

DOOM

!resórbție (-sorb-ți-e) s. f., art. resórbția (-ți-a), g.-d. art. resórbției; pl. resórbții, art. resórbțiile (-ți-i-)

resorbțiile
RESÓRBȚIE, resorbții, s. f. 1. (Med.) Proces de dispariție lentă, prin absorbție treptată, a unui țesut sau organ, de obicei străin organismului. ♦ Proces de atrofiere a unui țesut sau a unui organ, de obicei datorită fagocitozei. ♦ Proces prin care un lichid sau un gaz trece dintr-o cavitate a organismului, dintr-un vas sau din țesutul interstițial în circulație. 2. (Fiz.) Absorbție sau adsorbție a gazelor sau a vaporilor proveniți din corpul absorbantului sau adsorbantului. – Din fr. résorption.

DOOM

!resórbție (-sorb-ți-e) s. f., art. resórbția (-ți-a), g.-d. art. resórbției; pl. resórbții, art. resórbțiile (-ți-i-)

resorbțiilor
RESÓRBȚIE, resorbții, s. f. 1. (Med.) Proces de dispariție lentă, prin absorbție treptată, a unui țesut sau organ, de obicei străin organismului. ♦ Proces de atrofiere a unui țesut sau a unui organ, de obicei datorită fagocitozei. ♦ Proces prin care un lichid sau un gaz trece dintr-o cavitate a organismului, dintr-un vas sau din țesutul interstițial în circulație. 2. (Fiz.) Absorbție sau adsorbție a gazelor sau a vaporilor proveniți din corpul absorbantului sau adsorbantului. – Din fr. résorption.

DOOM

!resórbție (-sorb-ți-e) s. f., art. resórbția (-ți-a), g.-d. art. resórbției; pl. resórbții, art. resórbțiile (-ți-i-)

resorbțiune
RESORBȚIÚNE s.f. v. resorbție.

resorcină
RESORCÍNĂ s. f. Substanță chimică extrasă din anumite rășini, întrebuințată în medicină și în industria materiilor colorante. – Din fr. résorcine.

resorcină
REZORCÍNĂ s. f. Substanță organică solidă, cristalizată, incoloră, solubilă în apă și alcool, cu slabă acțiune reducătoare, folosită ca revelator fotografic, ca materie primă în industria chimică și farmaceutică. [Scris și: resorcină] – Din fr. résorcine.

DOOM

rezorcínă s. f., g.-d. art. rezorcínei

resort
RESÓRT¹, resoarte, s. n. Sector, domeniu de activitate; p. ext. persoanele care îl reprezintă. ◊ Autoritate de resort = autoritate sub a cărei jurisdicție intră o problemă și care are competența de a o rezolva. ◊ Expr. A fi de resortul cuiva = a fi, a ține de competența, de specialitatea cuiva; a intra în atribuțiile cuiva. [Pl. și: resorturi] – Din fr. ressort.

DOOM

resórt² (sector) s. n., pl. resoárte

resort
RESÓRT², resorturi, s. n. Organ al unui mecanism executat dintr-un material cu proprietăți elastice mari și care, sub acțiunea unei forțe exterioare, se deformează, revenind la forma inițială când acțiunea exterioară încetează; (sens curent) arc. ♦ Fig. Sursă, izvor de energie fizică sau morală; suport moral, imbold. – Din fr. ressort.

resorta
RESORTÁ vb. I. tr. A sorta din nou. [< re- + sorta].

resortare
RESORTÁRE s.f. Acțiunea de a resorta și rezultatul ei. [< resorta].

resortat
RESORTÁ vb. I. tr. A sorta din nou. [< re- + sorta].

resortisant
RESORTISÁNT, resortisanți, s. m. Persoană fizică sau juridică aparținând unui stat, aflată sub protecția altui stat. – Din fr. ressortissant.

DOOM

resortisánt s. m., pl. resortisánți

resortisantul
RESORTISÁNT, resortisanți, s. m. Persoană fizică sau juridică aparținând unui stat, aflată sub protecția altui stat. – Din fr. ressortissant.

DOOM

resortisánt s. m., pl. resortisánți

resortisantului
RESORTISÁNT, resortisanți, s. m. Persoană fizică sau juridică aparținând unui stat, aflată sub protecția altui stat. – Din fr. ressortissant.

DOOM

resortisánt s. m., pl. resortisánți

resortisanți
RESORTISÁNT, resortisanți, s. m. Persoană fizică sau juridică aparținând unui stat, aflată sub protecția altui stat. – Din fr. ressortissant.

DOOM

resortisánt s. m., pl. resortisánți

resortisanții
RESORTISÁNT, resortisanți, s. m. Persoană fizică sau juridică aparținând unui stat, aflată sub protecția altui stat. – Din fr. ressortissant.

DOOM

resortisánt s. m., pl. resortisánți

resortisanților
RESORTISÁNT, resortisanți, s. m. Persoană fizică sau juridică aparținând unui stat, aflată sub protecția altui stat. – Din fr. ressortissant.

DOOM

resortisánt s. m., pl. resortisánți

resortul
RESÓRT¹, resoarte, s. n. Sector, domeniu de activitate; p. ext. persoanele care îl reprezintă. ◊ Autoritate de resort = autoritate sub a cărei jurisdicție intră o problemă și care are competența de a o rezolva. ◊ Expr. A fi de resortul cuiva = a fi, a ține de competența, de specialitatea cuiva; a intra în atribuțiile cuiva. [Pl. și: resorturi] – Din fr. ressort.

DOOM

resórt² (sector) s. n., pl. resoárte

resortul
RESÓRT², resorturi, s. n. Organ al unui mecanism executat dintr-un material cu proprietăți elastice mari și care, sub acțiunea unei forțe exterioare, se deformează, revenind la forma inițială când acțiunea exterioară încetează; (sens curent) arc. ♦ Fig. Sursă, izvor de energie fizică sau morală; suport moral, imbold. – Din fr. ressort.

resortului
RESÓRT¹, resoarte, s. n. Sector, domeniu de activitate; p. ext. persoanele care îl reprezintă. ◊ Autoritate de resort = autoritate sub a cărei jurisdicție intră o problemă și care are competența de a o rezolva. ◊ Expr. A fi de resortul cuiva = a fi, a ține de competența, de specialitatea cuiva; a intra în atribuțiile cuiva. [Pl. și: resorturi] – Din fr. ressort.

DOOM

resórt² (sector) s. n., pl. resoárte

resortului
RESÓRT², resorturi, s. n. Organ al unui mecanism executat dintr-un material cu proprietăți elastice mari și care, sub acțiunea unei forțe exterioare, se deformează, revenind la forma inițială când acțiunea exterioară încetează; (sens curent) arc. ♦ Fig. Sursă, izvor de energie fizică sau morală; suport moral, imbold. – Din fr. ressort.

resorturi
RESÓRT², resorturi, s. n. Organ al unui mecanism executat dintr-un material cu proprietăți elastice mari și care, sub acțiunea unei forțe exterioare, se deformează, revenind la forma inițială când acțiunea exterioară încetează; (sens curent) arc. ♦ Fig. Sursă, izvor de energie fizică sau morală; suport moral, imbold. – Din fr. ressort.

resorturile
RESÓRT², resorturi, s. n. Organ al unui mecanism executat dintr-un material cu proprietăți elastice mari și care, sub acțiunea unei forțe exterioare, se deformează, revenind la forma inițială când acțiunea exterioară încetează; (sens curent) arc. ♦ Fig. Sursă, izvor de energie fizică sau morală; suport moral, imbold. – Din fr. ressort.

resorturilor
RESÓRT², resorturi, s. n. Organ al unui mecanism executat dintr-un material cu proprietăți elastice mari și care, sub acțiunea unei forțe exterioare, se deformează, revenind la forma inițială când acțiunea exterioară încetează; (sens curent) arc. ♦ Fig. Sursă, izvor de energie fizică sau morală; suport moral, imbold. – Din fr. ressort.

respect
RESPÉCT s. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la (sau în) respect = a ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să devină prea familiar. A pune (pe cineva) la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasă. Respectele mele, formulă respectuoasă de salut. – Din fr. respect, lat. respectus.

DOOM

respéct s. n., pl. respécte (în expr. respectele mele)

respect
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

DOOM

respectá (a ~) vb., ind. prez. 3 respéctă

respecta
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

DOOM

respectá (a ~) vb., ind. prez. 3 respéctă

respectabil
RESPECTÁBIL, -Ă, respectabili, -e, adj. 1. Care merită să fie respectat, demn de respect; care impune respect. 2. (Fam.) Impresionant, impozant; considerabil, mare. – Din fr. respectable.

DOOM

respectábil adj. m., pl. respectábili; f. respectábilă, pl. respectábile

respectabila
RESPECTÁBIL, -Ă, respectabili, -e, adj. 1. Care merită să fie respectat, demn de respect; care impune respect. 2. (Fam.) Impresionant, impozant; considerabil, mare. – Din fr. respectable.

DOOM

respectábil adj. m., pl. respectábili; f. respectábilă, pl. respectábile

respectabile
RESPECTÁBIL, -Ă, respectabili, -e, adj. 1. Care merită să fie respectat, demn de respect; care impune respect. 2. (Fam.) Impresionant, impozant; considerabil, mare. – Din fr. respectable.

DOOM

respectábil adj. m., pl. respectábili; f. respectábilă, pl. respectábile

respectabilei
RESPECTÁBIL, -Ă, respectabili, -e, adj. 1. Care merită să fie respectat, demn de respect; care impune respect. 2. (Fam.) Impresionant, impozant; considerabil, mare. – Din fr. respectable.

DOOM

respectábil adj. m., pl. respectábili; f. respectábilă, pl. respectábile

respectabilele
RESPECTÁBIL, -Ă, respectabili, -e, adj. 1. Care merită să fie respectat, demn de respect; care impune respect. 2. (Fam.) Impresionant, impozant; considerabil, mare. – Din fr. respectable.

DOOM

respectábil adj. m., pl. respectábili; f. respectábilă, pl. respectábile

respectabilelor
RESPECTÁBIL, -Ă, respectabili, -e, adj. 1. Care merită să fie respectat, demn de respect; care impune respect. 2. (Fam.) Impresionant, impozant; considerabil, mare. – Din fr. respectable.

DOOM

respectábil adj. m., pl. respectábili; f. respectábilă, pl. respectábile

respectabili
RESPECTÁBIL, -Ă, respectabili, -e, adj. 1. Care merită să fie respectat, demn de respect; care impune respect. 2. (Fam.) Impresionant, impozant; considerabil, mare. – Din fr. respectable.

DOOM

respectábil adj. m., pl. respectábili; f. respectábilă, pl. respectábile

respectabilii
RESPECTÁBIL, -Ă, respectabili, -e, adj. 1. Care merită să fie respectat, demn de respect; care impune respect. 2. (Fam.) Impresionant, impozant; considerabil, mare. – Din fr. respectable.

DOOM

respectábil adj. m., pl. respectábili; f. respectábilă, pl. respectábile

respectabililor
RESPECTÁBIL, -Ă, respectabili, -e, adj. 1. Care merită să fie respectat, demn de respect; care impune respect. 2. (Fam.) Impresionant, impozant; considerabil, mare. – Din fr. respectable.

DOOM

respectábil adj. m., pl. respectábili; f. respectábilă, pl. respectábile

respectabilitate
RESPECTABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi respectabil; onorabilitate. – Din fr. respectablité.

DOOM

respectabilitáte s. f., g.-d. art. respectabilitắții

respectabilitatea
RESPECTABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi respectabil; onorabilitate. – Din fr. respectablité.

DOOM

respectabilitáte s. f., g.-d. art. respectabilitắții

respectabilități
RESPECTABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi respectabil; onorabilitate. – Din fr. respectablité.

DOOM

respectabilitáte s. f., g.-d. art. respectabilitắții

respectabilității
RESPECTABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi respectabil; onorabilitate. – Din fr. respectablité.

DOOM

respectabilitáte s. f., g.-d. art. respectabilitắții

respectabilul
RESPECTÁBIL, -Ă, respectabili, -e, adj. 1. Care merită să fie respectat, demn de respect; care impune respect. 2. (Fam.) Impresionant, impozant; considerabil, mare. – Din fr. respectable.

DOOM

respectábil adj. m., pl. respectábili; f. respectábilă, pl. respectábile

respectabilului
RESPECTÁBIL, -Ă, respectabili, -e, adj. 1. Care merită să fie respectat, demn de respect; care impune respect. 2. (Fam.) Impresionant, impozant; considerabil, mare. – Din fr. respectable.

DOOM

respectábil adj. m., pl. respectábili; f. respectábilă, pl. respectábile

respectai
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

DOOM

respectá (a ~) vb., ind. prez. 3 respéctă

respectam
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

DOOM

respectá (a ~) vb., ind. prez. 3 respéctă

respectare
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

DOOM

respectá (a ~) vb., ind. prez. 3 respéctă

respectare
RESPECTÁRE, respectări, s. f. Faptul de a (se) respecta. – V. respecta.

DOOM

respectáre s. f., g.-d. art. respectắrii; pl. respectắri

respectarea
RESPECTÁRE, respectări, s. f. Faptul de a (se) respecta. – V. respecta.

DOOM

respectáre s. f., g.-d. art. respectắrii; pl. respectắri

respectară
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

DOOM

respectá (a ~) vb., ind. prez. 3 respéctă

respectarăm
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

DOOM

respectá (a ~) vb., ind. prez. 3 respéctă

respectarăți
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

DOOM

respectá (a ~) vb., ind. prez. 3 respéctă

respectase
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

DOOM

respectá (a ~) vb., ind. prez. 3 respéctă

respectasem
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

DOOM

respectá (a ~) vb., ind. prez. 3 respéctă

respectaseră
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

DOOM

respectá (a ~) vb., ind. prez. 3 respéctă

respectaserăm
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

DOOM

respectá (a ~) vb., ind. prez. 3 respéctă

respectaserăți
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

DOOM

respectá (a ~) vb., ind. prez. 3 respéctă

respectaseși
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

DOOM

respectá (a ~) vb., ind. prez. 3 respéctă

respectaseți
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

DOOM

respectá (a ~) vb., ind. prez. 3 respéctă

respectat
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

DOOM

respectá (a ~) vb., ind. prez. 3 respéctă

respectat
RESPECTÁT, -Ă, respectați, -te, adj. Care se bucură de respect. – V. respecta.

respectata
RESPECTÁT, -Ă, respectați, -te, adj. Care se bucură de respect. – V. respecta.

respectate
RESPECTÁT, -Ă, respectați, -te, adj. Care se bucură de respect. – V. respecta.

respectatei
RESPECTÁT, -Ă, respectați, -te, adj. Care se bucură de respect. – V. respecta.

respectatele
RESPECTÁT, -Ă, respectați, -te, adj. Care se bucură de respect. – V. respecta.

respectatelor
RESPECTÁT, -Ă, respectați, -te, adj. Care se bucură de respect. – V. respecta.

respectatul
RESPECTÁT, -Ă, respectați, -te, adj. Care se bucură de respect. – V. respecta.

respectatului
RESPECTÁT, -Ă, respectați, -te, adj. Care se bucură de respect. – V. respecta.

respectau
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

DOOM

respectá (a ~) vb., ind. prez. 3 respéctă

respectași
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

DOOM

respectá (a ~) vb., ind. prez. 3 respéctă

respectați
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

DOOM

respectá (a ~) vb., ind. prez. 3 respéctă

respectați
RESPECTÁT, -Ă, respectați, -te, adj. Care se bucură de respect. – V. respecta.

respectații
RESPECTÁT, -Ă, respectați, -te, adj. Care se bucură de respect. – V. respecta.

respectaților
RESPECTÁT, -Ă, respectați, -te, adj. Care se bucură de respect. – V. respecta.

respecte
RESPÉCT s. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la (sau în) respect = a ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să devină prea familiar. A pune (pe cineva) la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasă. Respectele mele, formulă respectuoasă de salut. – Din fr. respect, lat. respectus.

DOOM

respéct s. n., pl. respécte (în expr. respectele mele)

respecte
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

DOOM

respectá (a ~) vb., ind. prez. 3 respéctă

respectele
RESPÉCT s. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la (sau în) respect = a ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să devină prea familiar. A pune (pe cineva) la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasă. Respectele mele, formulă respectuoasă de salut. – Din fr. respect, lat. respectus.

DOOM

respéct s. n., pl. respécte (în expr. respectele mele)

respectelor
RESPÉCT s. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la (sau în) respect = a ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să devină prea familiar. A pune (pe cineva) la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasă. Respectele mele, formulă respectuoasă de salut. – Din fr. respect, lat. respectus.

DOOM

respéct s. n., pl. respécte (în expr. respectele mele)

respectiv
RESPECTÍV, -Ă, respectivi, -e, adj. Care privește împrejurarea, persoana sau obiectul despre care este vorba; care se raportează la fiecare în particular, care privește fiecare dintre părțile interesate. ♦ (Substantivat, art., fam.) Soțul sau iubitul cuiva (în raport cu această persoană); soția sau iubita cuiva (în raport cu aceasta). – Din fr. respectif.

DOOM

respectív adj. m., pl. respectívi; f. respectívă, pl. respectíve

respectiva
RESPECTÍV, -Ă, respectivi, -e, adj. Care privește împrejurarea, persoana sau obiectul despre care este vorba; care se raportează la fiecare în particular, care privește fiecare dintre părțile interesate. ♦ (Substantivat, art., fam.) Soțul sau iubitul cuiva (în raport cu această persoană); soția sau iubita cuiva (în raport cu aceasta). – Din fr. respectif.

DOOM

respectív adj. m., pl. respectívi; f. respectívă, pl. respectíve

respective
RESPECTÍV, -Ă, respectivi, -e, adj. Care privește împrejurarea, persoana sau obiectul despre care este vorba; care se raportează la fiecare în particular, care privește fiecare dintre părțile interesate. ♦ (Substantivat, art., fam.) Soțul sau iubitul cuiva (în raport cu această persoană); soția sau iubita cuiva (în raport cu aceasta). – Din fr. respectif.

DOOM

respectív adj. m., pl. respectívi; f. respectívă, pl. respectíve

respectivei
RESPECTÍV, -Ă, respectivi, -e, adj. Care privește împrejurarea, persoana sau obiectul despre care este vorba; care se raportează la fiecare în particular, care privește fiecare dintre părțile interesate. ♦ (Substantivat, art., fam.) Soțul sau iubitul cuiva (în raport cu această persoană); soția sau iubita cuiva (în raport cu aceasta). – Din fr. respectif.

DOOM

respectív adj. m., pl. respectívi; f. respectívă, pl. respectíve

respectivele
RESPECTÍV, -Ă, respectivi, -e, adj. Care privește împrejurarea, persoana sau obiectul despre care este vorba; care se raportează la fiecare în particular, care privește fiecare dintre părțile interesate. ♦ (Substantivat, art., fam.) Soțul sau iubitul cuiva (în raport cu această persoană); soția sau iubita cuiva (în raport cu aceasta). – Din fr. respectif.

DOOM

respectív adj. m., pl. respectívi; f. respectívă, pl. respectíve

respectivelor
RESPECTÍV, -Ă, respectivi, -e, adj. Care privește împrejurarea, persoana sau obiectul despre care este vorba; care se raportează la fiecare în particular, care privește fiecare dintre părțile interesate. ♦ (Substantivat, art., fam.) Soțul sau iubitul cuiva (în raport cu această persoană); soția sau iubita cuiva (în raport cu aceasta). – Din fr. respectif.

DOOM

respectív adj. m., pl. respectívi; f. respectívă, pl. respectíve

respectivi
RESPECTÍV, -Ă, respectivi, -e, adj. Care privește împrejurarea, persoana sau obiectul despre care este vorba; care se raportează la fiecare în particular, care privește fiecare dintre părțile interesate. ♦ (Substantivat, art., fam.) Soțul sau iubitul cuiva (în raport cu această persoană); soția sau iubita cuiva (în raport cu aceasta). – Din fr. respectif.

DOOM

respectív adj. m., pl. respectívi; f. respectívă, pl. respectíve

respectivii
RESPECTÍV, -Ă, respectivi, -e, adj. Care privește împrejurarea, persoana sau obiectul despre care este vorba; care se raportează la fiecare în particular, care privește fiecare dintre părțile interesate. ♦ (Substantivat, art., fam.) Soțul sau iubitul cuiva (în raport cu această persoană); soția sau iubita cuiva (în raport cu aceasta). – Din fr. respectif.

DOOM

respectív adj. m., pl. respectívi; f. respectívă, pl. respectíve

respectivilor
RESPECTÍV, -Ă, respectivi, -e, adj. Care privește împrejurarea, persoana sau obiectul despre care este vorba; care se raportează la fiecare în particular, care privește fiecare dintre părțile interesate. ♦ (Substantivat, art., fam.) Soțul sau iubitul cuiva (în raport cu această persoană); soția sau iubita cuiva (în raport cu aceasta). – Din fr. respectif.

DOOM

respectív adj. m., pl. respectívi; f. respectívă, pl. respectíve

respectivul
RESPECTÍV, -Ă, respectivi, -e, adj. Care privește împrejurarea, persoana sau obiectul despre care este vorba; care se raportează la fiecare în particular, care privește fiecare dintre părțile interesate. ♦ (Substantivat, art., fam.) Soțul sau iubitul cuiva (în raport cu această persoană); soția sau iubita cuiva (în raport cu aceasta). – Din fr. respectif.

DOOM

respectív adj. m., pl. respectívi; f. respectívă, pl. respectíve

respectivului
RESPECTÍV, -Ă, respectivi, -e, adj. Care privește împrejurarea, persoana sau obiectul despre care este vorba; care se raportează la fiecare în particular, care privește fiecare dintre părțile interesate. ♦ (Substantivat, art., fam.) Soțul sau iubitul cuiva (în raport cu această persoană); soția sau iubita cuiva (în raport cu aceasta). – Din fr. respectif.

DOOM

respectív adj. m., pl. respectívi; f. respectívă, pl. respectíve

respectos
RESPECTUÓS, -OÁSĂ, respectuoși, -oase, adj. Plin de respect, cu respect; cuviincios. [Pr.: -tu-os. – Var.: respectós, -oásă adj.] – Din fr. respectueux.

DOOM

respectuós (-tu-os) adj. m., pl. respectuóși; f. respectuoásă, pl. respectuoáse

respectul
RESPÉCT s. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la (sau în) respect = a ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să devină prea familiar. A pune (pe cineva) la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasă. Respectele mele, formulă respectuoasă de salut. – Din fr. respect, lat. respectus.

DOOM

respéct s. n., pl. respécte (în expr. respectele mele)

respectului
RESPÉCT s. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la (sau în) respect = a ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să devină prea familiar. A pune (pe cineva) la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasă. Respectele mele, formulă respectuoasă de salut. – Din fr. respect, lat. respectus.

DOOM

respéct s. n., pl. respécte (în expr. respectele mele)

respectuoasa
RESPECTUÓS, -OÁSĂ, respectuoși, -oase, adj. Plin de respect, cu respect; cuviincios. [Pr.: -tu-os. – Var.: respectós, -oásă adj.] – Din fr. respectueux.

DOOM

respectuós (-tu-os) adj. m., pl. respectuóși; f. respectuoásă, pl. respectuoáse

respectuoase
RESPECTUÓS, -OÁSĂ, respectuoși, -oase, adj. Plin de respect, cu respect; cuviincios. [Pr.: -tu-os. – Var.: respectós, -oásă adj.] – Din fr. respectueux.

DOOM

respectuós (-tu-os) adj. m., pl. respectuóși; f. respectuoásă, pl. respectuoáse

respectuoasei
RESPECTUÓS, -OÁSĂ, respectuoși, -oase, adj. Plin de respect, cu respect; cuviincios. [Pr.: -tu-os. – Var.: respectós, -oásă adj.] – Din fr. respectueux.

DOOM

respectuós (-tu-os) adj. m., pl. respectuóși; f. respectuoásă, pl. respectuoáse

respectuoasele
RESPECTUÓS, -OÁSĂ, respectuoși, -oase, adj. Plin de respect, cu respect; cuviincios. [Pr.: -tu-os. – Var.: respectós, -oásă adj.] – Din fr. respectueux.

DOOM

respectuós (-tu-os) adj. m., pl. respectuóși; f. respectuoásă, pl. respectuoáse

respectuoaselor
RESPECTUÓS, -OÁSĂ, respectuoși, -oase, adj. Plin de respect, cu respect; cuviincios. [Pr.: -tu-os. – Var.: respectós, -oásă adj.] – Din fr. respectueux.

DOOM

respectuós (-tu-os) adj. m., pl. respectuóși; f. respectuoásă, pl. respectuoáse

respectuos
RESPECTUÓS, -OÁSĂ, respectuoși, -oase, adj. Plin de respect, cu respect; cuviincios. [Pr.: -tu-os. – Var.: respectós, -oásă adj.] – Din fr. respectueux.

DOOM

respectuós (-tu-os) adj. m., pl. respectuóși; f. respectuoásă, pl. respectuoáse

respectuosul
RESPECTUÓS, -OÁSĂ, respectuoși, -oase, adj. Plin de respect, cu respect; cuviincios. [Pr.: -tu-os. – Var.: respectós, -oásă adj.] – Din fr. respectueux.

DOOM

respectuós (-tu-os) adj. m., pl. respectuóși; f. respectuoásă, pl. respectuoáse

respectuosului
RESPECTUÓS, -OÁSĂ, respectuoși, -oase, adj. Plin de respect, cu respect; cuviincios. [Pr.: -tu-os. – Var.: respectós, -oásă adj.] – Din fr. respectueux.

DOOM

respectuós (-tu-os) adj. m., pl. respectuóși; f. respectuoásă, pl. respectuoáse

respectuoși
RESPECTUÓS, -OÁSĂ, respectuoși, -oase, adj. Plin de respect, cu respect; cuviincios. [Pr.: -tu-os. – Var.: respectós, -oásă adj.] – Din fr. respectueux.

DOOM

respectuós (-tu-os) adj. m., pl. respectuóși; f. respectuoásă, pl. respectuoáse

respectuoșii
RESPECTUÓS, -OÁSĂ, respectuoși, -oase, adj. Plin de respect, cu respect; cuviincios. [Pr.: -tu-os. – Var.: respectós, -oásă adj.] – Din fr. respectueux.

DOOM

respectuós (-tu-os) adj. m., pl. respectuóși; f. respectuoásă, pl. respectuoáse

respectuoșilor
RESPECTUÓS, -OÁSĂ, respectuoși, -oase, adj. Plin de respect, cu respect; cuviincios. [Pr.: -tu-os. – Var.: respectós, -oásă adj.] – Din fr. respectueux.

DOOM

respectuós (-tu-os) adj. m., pl. respectuóși; f. respectuoásă, pl. respectuoáse

respectând
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

DOOM

respectá (a ~) vb., ind. prez. 3 respéctă

respectînd
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

DOOM

respectá (a ~) vb., ind. prez. 3 respéctă

respectări
RESPECTÁRE, respectări, s. f. Faptul de a (se) respecta. – V. respecta.

DOOM

respectáre s. f., g.-d. art. respectắrii; pl. respectắri

respectării
RESPECTÁRE, respectări, s. f. Faptul de a (se) respecta. – V. respecta.

DOOM

respectáre s. f., g.-d. art. respectắrii; pl. respectắri

respectările
RESPECTÁRE, respectări, s. f. Faptul de a (se) respecta. – V. respecta.

DOOM

respectáre s. f., g.-d. art. respectắrii; pl. respectắri

respectărilor
RESPECTÁRE, respectări, s. f. Faptul de a (se) respecta. – V. respecta.

DOOM

respectáre s. f., g.-d. art. respectắrii; pl. respectắri

respecți
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

DOOM

respectá (a ~) vb., ind. prez. 3 respéctă

resping
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respinge
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respingea
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respingeai
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respingeam
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respingeau
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respingeați
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respingem
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respingere
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respingere
RESPÍNGERE, respingeri, s. f. 1. Faptul de a respinge. 2. (Fiz.) Exercitare a unei forțe dirijate dinspre corpul care o exercită spre corpul asupra căruia se exercită; repulsie (2). – V. respinge.

DOOM

respíngere s. f., g.-d. art. respíngerii; pl. respíngeri

respingerea
RESPÍNGERE, respingeri, s. f. 1. Faptul de a respinge. 2. (Fiz.) Exercitare a unei forțe dirijate dinspre corpul care o exercită spre corpul asupra căruia se exercită; repulsie (2). – V. respinge.

DOOM

respíngere s. f., g.-d. art. respíngerii; pl. respíngeri

respingeri
RESPÍNGERE, respingeri, s. f. 1. Faptul de a respinge. 2. (Fiz.) Exercitare a unei forțe dirijate dinspre corpul care o exercită spre corpul asupra căruia se exercită; repulsie (2). – V. respinge.

DOOM

respíngere s. f., g.-d. art. respíngerii; pl. respíngeri

respingerii
RESPÍNGERE, respingeri, s. f. 1. Faptul de a respinge. 2. (Fiz.) Exercitare a unei forțe dirijate dinspre corpul care o exercită spre corpul asupra căruia se exercită; repulsie (2). – V. respinge.

DOOM

respíngere s. f., g.-d. art. respíngerii; pl. respíngeri

respingerile
RESPÍNGERE, respingeri, s. f. 1. Faptul de a respinge. 2. (Fiz.) Exercitare a unei forțe dirijate dinspre corpul care o exercită spre corpul asupra căruia se exercită; repulsie (2). – V. respinge.

DOOM

respíngere s. f., g.-d. art. respíngerii; pl. respíngeri

respingerilor
RESPÍNGERE, respingeri, s. f. 1. Faptul de a respinge. 2. (Fiz.) Exercitare a unei forțe dirijate dinspre corpul care o exercită spre corpul asupra căruia se exercită; repulsie (2). – V. respinge.

DOOM

respíngere s. f., g.-d. art. respíngerii; pl. respíngeri

respingeți
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respingi
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respingând
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respingînd
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respingă
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respingătoare
RESPINGĂTÓR, -OÁRE, respingători, -oare, adj. Care respinge; spec. care inspiră dezgust, aversiune, silă. ◊ Pompă aspiratoare-respingătoare = pompă cu piston în care lichidul aspirat în cilindru este pompat la o anumită înălțime prin presiunea exercitată de piston. – Respinge + suf. -ător.

DOOM

respingătór adj. m., pl. respingătóri; f. sg. și pl. respingătoáre

respingătoarea
RESPINGĂTÓR, -OÁRE, respingători, -oare, adj. Care respinge; spec. care inspiră dezgust, aversiune, silă. ◊ Pompă aspiratoare-respingătoare = pompă cu piston în care lichidul aspirat în cilindru este pompat la o anumită înălțime prin presiunea exercitată de piston. – Respinge + suf. -ător.

DOOM

respingătór adj. m., pl. respingătóri; f. sg. și pl. respingătoáre

respingătoarei
RESPINGĂTÓR, -OÁRE, respingători, -oare, adj. Care respinge; spec. care inspiră dezgust, aversiune, silă. ◊ Pompă aspiratoare-respingătoare = pompă cu piston în care lichidul aspirat în cilindru este pompat la o anumită înălțime prin presiunea exercitată de piston. – Respinge + suf. -ător.

DOOM

respingătór adj. m., pl. respingătóri; f. sg. și pl. respingătoáre

respingătoarele
RESPINGĂTÓR, -OÁRE, respingători, -oare, adj. Care respinge; spec. care inspiră dezgust, aversiune, silă. ◊ Pompă aspiratoare-respingătoare = pompă cu piston în care lichidul aspirat în cilindru este pompat la o anumită înălțime prin presiunea exercitată de piston. – Respinge + suf. -ător.

DOOM

respingătór adj. m., pl. respingătóri; f. sg. și pl. respingătoáre

respingătoarelor
RESPINGĂTÓR, -OÁRE, respingători, -oare, adj. Care respinge; spec. care inspiră dezgust, aversiune, silă. ◊ Pompă aspiratoare-respingătoare = pompă cu piston în care lichidul aspirat în cilindru este pompat la o anumită înălțime prin presiunea exercitată de piston. – Respinge + suf. -ător.

DOOM

respingătór adj. m., pl. respingătóri; f. sg. și pl. respingătoáre

respingător
RESPINGĂTÓR, -OÁRE, respingători, -oare, adj. Care respinge; spec. care inspiră dezgust, aversiune, silă. ◊ Pompă aspiratoare-respingătoare = pompă cu piston în care lichidul aspirat în cilindru este pompat la o anumită înălțime prin presiunea exercitată de piston. – Respinge + suf. -ător.

DOOM

respingătór adj. m., pl. respingătóri; f. sg. și pl. respingătoáre

respingători
RESPINGĂTÓR, -OÁRE, respingători, -oare, adj. Care respinge; spec. care inspiră dezgust, aversiune, silă. ◊ Pompă aspiratoare-respingătoare = pompă cu piston în care lichidul aspirat în cilindru este pompat la o anumită înălțime prin presiunea exercitată de piston. – Respinge + suf. -ător.

DOOM

respingătór adj. m., pl. respingătóri; f. sg. și pl. respingătoáre

respingătorii
RESPINGĂTÓR, -OÁRE, respingători, -oare, adj. Care respinge; spec. care inspiră dezgust, aversiune, silă. ◊ Pompă aspiratoare-respingătoare = pompă cu piston în care lichidul aspirat în cilindru este pompat la o anumită înălțime prin presiunea exercitată de piston. – Respinge + suf. -ător.

DOOM

respingătór adj. m., pl. respingătóri; f. sg. și pl. respingătoáre

respingătorilor
RESPINGĂTÓR, -OÁRE, respingători, -oare, adj. Care respinge; spec. care inspiră dezgust, aversiune, silă. ◊ Pompă aspiratoare-respingătoare = pompă cu piston în care lichidul aspirat în cilindru este pompat la o anumită înălțime prin presiunea exercitată de piston. – Respinge + suf. -ător.

DOOM

respingătór adj. m., pl. respingătóri; f. sg. și pl. respingătoáre

respingătorul
RESPINGĂTÓR, -OÁRE, respingători, -oare, adj. Care respinge; spec. care inspiră dezgust, aversiune, silă. ◊ Pompă aspiratoare-respingătoare = pompă cu piston în care lichidul aspirat în cilindru este pompat la o anumită înălțime prin presiunea exercitată de piston. – Respinge + suf. -ător.

DOOM

respingătór adj. m., pl. respingătóri; f. sg. și pl. respingătoáre

respingătorului
RESPINGĂTÓR, -OÁRE, respingători, -oare, adj. Care respinge; spec. care inspiră dezgust, aversiune, silă. ◊ Pompă aspiratoare-respingătoare = pompă cu piston în care lichidul aspirat în cilindru este pompat la o anumită înălțime prin presiunea exercitată de piston. – Respinge + suf. -ător.

DOOM

respingătór adj. m., pl. respingătóri; f. sg. și pl. respingătoáre

respins
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respinse
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respinsei
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respinseră
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respinserăm
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respinserăți
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respinsese
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respinsesem
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respinseseră
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respinseserăm
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respinseserăți
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respinseseși
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respinseseți
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respinseși
RESPÍNGE, respíng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A îndepărta de la sine, a da la o parte. ♦ A arunca înapoi. 3. A ține piept unui atac armat, a sili pe dușman să se retragă. 4. Fig. A înăbuși un sentiment, o pornire. – Din it. respingere.

DOOM

respínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. respíng, 1 pl. respíngem, perf. s. 1 sg. respinséi, 1 pl. respínserăm; part. respíns

respir
RESPÍR s. n. (Rar) Respirație. – Din respira (derivat regresiv).

DOOM

!respír (rar) s. n.

respir
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

DOOM

!respirá (a ~) vb., ind. prez. 3 respíră

respira
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

DOOM

!respirá (a ~) vb., ind. prez. 3 respíră

respirabil
RESPIRÁBIL, -Ă, respirabili, -e, adj. Care poate fi respirat. – Din fr. respirable, lat. respirabilis.

DOOM

!respirábil adj. m., pl. respirábili; f. respirábilă, pl. respirábile

respirabila
RESPIRÁBIL, -Ă, respirabili, -e, adj. Care poate fi respirat. – Din fr. respirable, lat. respirabilis.

DOOM

!respirábil adj. m., pl. respirábili; f. respirábilă, pl. respirábile

respirabile
RESPIRÁBIL, -Ă, respirabili, -e, adj. Care poate fi respirat. – Din fr. respirable, lat. respirabilis.

DOOM

!respirábil adj. m., pl. respirábili; f. respirábilă, pl. respirábile

respirabilei
RESPIRÁBIL, -Ă, respirabili, -e, adj. Care poate fi respirat. – Din fr. respirable, lat. respirabilis.

DOOM

!respirábil adj. m., pl. respirábili; f. respirábilă, pl. respirábile

respirabilele
RESPIRÁBIL, -Ă, respirabili, -e, adj. Care poate fi respirat. – Din fr. respirable, lat. respirabilis.

DOOM

!respirábil adj. m., pl. respirábili; f. respirábilă, pl. respirábile

respirabilelor
RESPIRÁBIL, -Ă, respirabili, -e, adj. Care poate fi respirat. – Din fr. respirable, lat. respirabilis.

DOOM

!respirábil adj. m., pl. respirábili; f. respirábilă, pl. respirábile

respirabili
RESPIRÁBIL, -Ă, respirabili, -e, adj. Care poate fi respirat. – Din fr. respirable, lat. respirabilis.

DOOM

!respirábil adj. m., pl. respirábili; f. respirábilă, pl. respirábile

respirabilii
RESPIRÁBIL, -Ă, respirabili, -e, adj. Care poate fi respirat. – Din fr. respirable, lat. respirabilis.

DOOM

!respirábil adj. m., pl. respirábili; f. respirábilă, pl. respirábile

respirabililor
RESPIRÁBIL, -Ă, respirabili, -e, adj. Care poate fi respirat. – Din fr. respirable, lat. respirabilis.

DOOM

!respirábil adj. m., pl. respirábili; f. respirábilă, pl. respirábile

respirabilul
RESPIRÁBIL, -Ă, respirabili, -e, adj. Care poate fi respirat. – Din fr. respirable, lat. respirabilis.

DOOM

!respirábil adj. m., pl. respirábili; f. respirábilă, pl. respirábile

respirabilului
RESPIRÁBIL, -Ă, respirabili, -e, adj. Care poate fi respirat. – Din fr. respirable, lat. respirabilis.

DOOM

!respirábil adj. m., pl. respirábili; f. respirábilă, pl. respirábile

respirai
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

DOOM

!respirá (a ~) vb., ind. prez. 3 respíră

respiram
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

DOOM

!respirá (a ~) vb., ind. prez. 3 respíră

respirare
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

DOOM

!respirá (a ~) vb., ind. prez. 3 respíră

respirare
RESPIRÁRE, respirări, s. f. (Rar) Respirație. ♦ Aerul respirat; boare, adiere. – V. respira.

DOOM

!respiráre (rar) s. f., g.-d. art. respirắrii; pl. respirắri

respirarea
RESPIRÁRE, respirări, s. f. (Rar) Respirație. ♦ Aerul respirat; boare, adiere. – V. respira.

DOOM

!respiráre (rar) s. f., g.-d. art. respirắrii; pl. respirắri

respirară
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

DOOM

!respirá (a ~) vb., ind. prez. 3 respíră

respirarăm
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

DOOM

!respirá (a ~) vb., ind. prez. 3 respíră

respirarăți
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

DOOM

!respirá (a ~) vb., ind. prez. 3 respíră

respirase
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

DOOM

!respirá (a ~) vb., ind. prez. 3 respíră

respirasem
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

DOOM

!respirá (a ~) vb., ind. prez. 3 respíră

respiraseră
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

DOOM

!respirá (a ~) vb., ind. prez. 3 respíră

respiraserăm
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

DOOM

!respirá (a ~) vb., ind. prez. 3 respíră

respiraserăți
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

DOOM

!respirá (a ~) vb., ind. prez. 3 respíră

respiraseși
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

DOOM

!respirá (a ~) vb., ind. prez. 3 respíră

respiraseți
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

DOOM

!respirá (a ~) vb., ind. prez. 3 respíră

respirat
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

DOOM

!respirá (a ~) vb., ind. prez. 3 respíră

respirat
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, bioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

respiratoare
RESPIRATÓRIU, -IE adj. v. respirator.

DOOM

!respiratórie adj. f., pl. respiratórii

respiratoarea
RESPIRATÓRIU, -IE adj. v. respirator.

DOOM

!respiratórie adj. f., pl. respiratórii

respiratoarei
RESPIRATÓRIU, -IE adj. v. respirator.

DOOM

!respiratórie adj. f., pl. respiratórii

respiratoarele
RESPIRATÓRIU, -IE adj. v. respirator.

DOOM

!respiratórie adj. f., pl. respiratórii

respiratoarelor
RESPIRATÓRIU, -IE adj. v. respirator.

DOOM

!respiratórie adj. f., pl. respiratórii

respirator
RESPIRATÓRIU, -IE adj. v. respirator.

DOOM

!respiratórie adj. f., pl. respiratórii

respiratori
RESPIRATÓRIU, -IE adj. v. respirator.

DOOM

!respiratórie adj. f., pl. respiratórii

respiratorii
RESPIRATÓRIU, -IE adj. v. respirator.

DOOM

!respiratórie adj. f., pl. respiratórii

respiratorilor
RESPIRATÓRIU, -IE adj. v. respirator.

DOOM

!respiratórie adj. f., pl. respiratórii

respiratoriu
RESPIRATÓRIU, -IE adj. v. respirator.

DOOM

!respiratórie adj. f., pl. respiratórii

respiratorul
RESPIRATÓRIU, -IE adj. v. respirator.

DOOM

!respiratórie adj. f., pl. respiratórii

respiratorului
RESPIRATÓRIU, -IE adj. v. respirator.

DOOM

!respiratórie adj. f., pl. respiratórii

respirau
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

DOOM

!respirá (a ~) vb., ind. prez. 3 respíră

respirași
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

DOOM

!respirá (a ~) vb., ind. prez. 3 respíră

respirați
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

DOOM

!respirá (a ~) vb., ind. prez. 3 respíră

respirația
RESPIRÁȚIE, respirații, s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizează schimbul de gaze (absorbirea oxigenului și eliminarea dioxidului de carbon) între organismele vii și mediul înconjurător; acțiune ritmică și mecanică prin care animalele superioare inspiră aerul ambiant conținând oxigenul necesar întreținerii vieții și expiră dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderi; răsuflare. ◊ Respirație artificială = mijloc de reanimare care constă în introducerea și scoaterea alternativă și ritmică a aerului din plămâni, pentru a provoca reluarea mișcărilor respiratorii normale, întrerupte în caz de asfixiere, sincopă etc. Operă (sau studiu, lucrare) de largă respirație = operă (sau studiu, lucrare) de mare amploare, complexă. ♦ Aerul respirat; suflare. – Din fr. respiration, lat. respiratio.

DOOM

!respiráție (-ți-e) s. f., art. respiráția (-ți-a), g.-d. art. respiráției; pl. respiráții, art. respiráțiile (-ți-i-)

respirație
RESPIRÁȚIE, respirații, s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizează schimbul de gaze (absorbirea oxigenului și eliminarea dioxidului de carbon) între organismele vii și mediul înconjurător; acțiune ritmică și mecanică prin care animalele superioare inspiră aerul ambiant conținând oxigenul necesar întreținerii vieții și expiră dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderi; răsuflare. ◊ Respirație artificială = mijloc de reanimare care constă în introducerea și scoaterea alternativă și ritmică a aerului din plămâni, pentru a provoca reluarea mișcărilor respiratorii normale, întrerupte în caz de asfixiere, sincopă etc. Operă (sau studiu, lucrare) de largă respirație = operă (sau studiu, lucrare) de mare amploare, complexă. ♦ Aerul respirat; suflare. – Din fr. respiration, lat. respiratio.

DOOM

!respiráție (-ți-e) s. f., art. respiráția (-ți-a), g.-d. art. respiráției; pl. respiráții, art. respiráțiile (-ți-i-)

respirației
RESPIRÁȚIE, respirații, s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizează schimbul de gaze (absorbirea oxigenului și eliminarea dioxidului de carbon) între organismele vii și mediul înconjurător; acțiune ritmică și mecanică prin care animalele superioare inspiră aerul ambiant conținând oxigenul necesar întreținerii vieții și expiră dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderi; răsuflare. ◊ Respirație artificială = mijloc de reanimare care constă în introducerea și scoaterea alternativă și ritmică a aerului din plămâni, pentru a provoca reluarea mișcărilor respiratorii normale, întrerupte în caz de asfixiere, sincopă etc. Operă (sau studiu, lucrare) de largă respirație = operă (sau studiu, lucrare) de mare amploare, complexă. ♦ Aerul respirat; suflare. – Din fr. respiration, lat. respiratio.

DOOM

!respiráție (-ți-e) s. f., art. respiráția (-ți-a), g.-d. art. respiráției; pl. respiráții, art. respiráțiile (-ți-i-)

respirații
RESPIRÁȚIE, respirații, s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizează schimbul de gaze (absorbirea oxigenului și eliminarea dioxidului de carbon) între organismele vii și mediul înconjurător; acțiune ritmică și mecanică prin care animalele superioare inspiră aerul ambiant conținând oxigenul necesar întreținerii vieții și expiră dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderi; răsuflare. ◊ Respirație artificială = mijloc de reanimare care constă în introducerea și scoaterea alternativă și ritmică a aerului din plămâni, pentru a provoca reluarea mișcărilor respiratorii normale, întrerupte în caz de asfixiere, sincopă etc. Operă (sau studiu, lucrare) de largă respirație = operă (sau studiu, lucrare) de mare amploare, complexă. ♦ Aerul respirat; suflare. – Din fr. respiration, lat. respiratio.

DOOM

!respiráție (-ți-e) s. f., art. respiráția (-ți-a), g.-d. art. respiráției; pl. respiráții, art. respiráțiile (-ți-i-)

respirațiile
RESPIRÁȚIE, respirații, s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizează schimbul de gaze (absorbirea oxigenului și eliminarea dioxidului de carbon) între organismele vii și mediul înconjurător; acțiune ritmică și mecanică prin care animalele superioare inspiră aerul ambiant conținând oxigenul necesar întreținerii vieții și expiră dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderi; răsuflare. ◊ Respirație artificială = mijloc de reanimare care constă în introducerea și scoaterea alternativă și ritmică a aerului din plămâni, pentru a provoca reluarea mișcărilor respiratorii normale, întrerupte în caz de asfixiere, sincopă etc. Operă (sau studiu, lucrare) de largă respirație = operă (sau studiu, lucrare) de mare amploare, complexă. ♦ Aerul respirat; suflare. – Din fr. respiration, lat. respiratio.

DOOM

!respiráție (-ți-e) s. f., art. respiráția (-ți-a), g.-d. art. respiráției; pl. respiráții, art. respiráțiile (-ți-i-)

respirațiilor
RESPIRÁȚIE, respirații, s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizează schimbul de gaze (absorbirea oxigenului și eliminarea dioxidului de carbon) între organismele vii și mediul înconjurător; acțiune ritmică și mecanică prin care animalele superioare inspiră aerul ambiant conținând oxigenul necesar întreținerii vieții și expiră dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderi; răsuflare. ◊ Respirație artificială = mijloc de reanimare care constă în introducerea și scoaterea alternativă și ritmică a aerului din plămâni, pentru a provoca reluarea mișcărilor respiratorii normale, întrerupte în caz de asfixiere, sincopă etc. Operă (sau studiu, lucrare) de largă respirație = operă (sau studiu, lucrare) de mare amploare, complexă. ♦ Aerul respirat; suflare. – Din fr. respiration, lat. respiratio.

DOOM

!respiráție (-ți-e) s. f., art. respiráția (-ți-a), g.-d. art. respiráției; pl. respiráții, art. respiráțiile (-ți-i-)

respirațiune
RESPIRAȚIÚNE s.f. v. respirație.

respire
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

DOOM

!respirá (a ~) vb., ind. prez. 3 respíră

respiri
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

DOOM

!respirá (a ~) vb., ind. prez. 3 respíră

respiro
RESPÍRO s. n. Moment de relaxare, de repaus între două perioade tensionate, agitate. – Din it. respiro.

DOOM

*respíro s. n., art. respíroul

respirometre
RESPIROMÉTRU, respirometre, s. n. (Med.) Aparat care permite modificarea artificială a presiunii atmosferice pentru adaptarea organismului la altitudini mari. – După engl. respirometer.

respirometrele
RESPIROMÉTRU, respirometre, s. n. (Med.) Aparat care permite modificarea artificială a presiunii atmosferice pentru adaptarea organismului la altitudini mari. – După engl. respirometer.

respirometrelor
RESPIROMÉTRU, respirometre, s. n. (Med.) Aparat care permite modificarea artificială a presiunii atmosferice pentru adaptarea organismului la altitudini mari. – După engl. respirometer.

respirometru
RESPIROMÉTRU, respirometre, s. n. (Med.) Aparat care permite modificarea artificială a presiunii atmosferice pentru adaptarea organismului la altitudini mari. – După engl. respirometer.

respirometrul
RESPIROMÉTRU, respirometre, s. n. (Med.) Aparat care permite modificarea artificială a presiunii atmosferice pentru adaptarea organismului la altitudini mari. – După engl. respirometer.

respirometrului
RESPIROMÉTRU, respirometre, s. n. (Med.) Aparat care permite modificarea artificială a presiunii atmosferice pentru adaptarea organismului la altitudini mari. – După engl. respirometer.

respiroul
RESPÍRO s. n. Moment de relaxare, de repaus între două perioade tensionate, agitate. – Din it. respiro.

DOOM

*respíro s. n., art. respíroul

respiroului
RESPÍRO s. n. Moment de relaxare, de repaus între două perioade tensionate, agitate. – Din it. respiro.

DOOM

*respíro s. n., art. respíroul

respirul
RESPÍR s. n. (Rar) Respirație. – Din respira (derivat regresiv).

DOOM

!respír (rar) s. n.

respirului
RESPÍR s. n. (Rar) Respirație. – Din respira (derivat regresiv).

DOOM

!respír (rar) s. n.

respirând
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

DOOM

!respirá (a ~) vb., ind. prez. 3 respíră

respirînd
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

DOOM

!respirá (a ~) vb., ind. prez. 3 respíră

respirări
RESPIRÁRE, respirări, s. f. (Rar) Respirație. ♦ Aerul respirat; boare, adiere. – V. respira.

DOOM

!respiráre (rar) s. f., g.-d. art. respirắrii; pl. respirắri

respirării
RESPIRÁRE, respirări, s. f. (Rar) Respirație. ♦ Aerul respirat; boare, adiere. – V. respira.

DOOM

!respiráre (rar) s. f., g.-d. art. respirắrii; pl. respirắri

respirările
RESPIRÁRE, respirări, s. f. (Rar) Respirație. ♦ Aerul respirat; boare, adiere. – V. respira.

DOOM

!respiráre (rar) s. f., g.-d. art. respirắrii; pl. respirắri

respirărilor
RESPIRÁRE, respirări, s. f. (Rar) Respirație. ♦ Aerul respirat; boare, adiere. – V. respira.

DOOM

!respiráre (rar) s. f., g.-d. art. respirắrii; pl. respirắri

responsabil
RESPONSÁBIL, -Ă, responsabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o persoană) Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. 2. S. m. și f. Persoană care are o funcție de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate; șef. – Din fr. responsable.

DOOM

responsábil adj. m., s. m., pl. responsábili; adj. f., s. f. responsábilă, pl. responsábile

responsabil
RESPONSÁBIL, -Ă, responsabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o persoană) Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. 2. S. m. și f. Persoană care are o funcție de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate; șef. – Din fr. responsable.

DOOM

responsábil adj. m., s. m., pl. responsábili; adj. f., s. f. responsábilă, pl. responsábile

responsabila
RESPONSÁBIL, -Ă, responsabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o persoană) Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. 2. S. m. și f. Persoană care are o funcție de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate; șef. – Din fr. responsable.

DOOM

responsábil adj. m., s. m., pl. responsábili; adj. f., s. f. responsábilă, pl. responsábile

responsabila
RESPONSÁBIL, -Ă, responsabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o persoană) Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. 2. S. m. și f. Persoană care are o funcție de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate; șef. – Din fr. responsable.

DOOM

responsábil adj. m., s. m., pl. responsábili; adj. f., s. f. responsábilă, pl. responsábile

responsabile
RESPONSÁBIL, -Ă, responsabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o persoană) Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. 2. S. m. și f. Persoană care are o funcție de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate; șef. – Din fr. responsable.

DOOM

responsábil adj. m., s. m., pl. responsábili; adj. f., s. f. responsábilă, pl. responsábile

responsabile
RESPONSÁBIL, -Ă, responsabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o persoană) Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. 2. S. m. și f. Persoană care are o funcție de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate; șef. – Din fr. responsable.

DOOM

responsábil adj. m., s. m., pl. responsábili; adj. f., s. f. responsábilă, pl. responsábile

responsabilei
RESPONSÁBIL, -Ă, responsabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o persoană) Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. 2. S. m. și f. Persoană care are o funcție de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate; șef. – Din fr. responsable.

DOOM

responsábil adj. m., s. m., pl. responsábili; adj. f., s. f. responsábilă, pl. responsábile

responsabilei
RESPONSÁBIL, -Ă, responsabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o persoană) Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. 2. S. m. și f. Persoană care are o funcție de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate; șef. – Din fr. responsable.

DOOM

responsábil adj. m., s. m., pl. responsábili; adj. f., s. f. responsábilă, pl. responsábile

responsabilele
RESPONSÁBIL, -Ă, responsabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o persoană) Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. 2. S. m. și f. Persoană care are o funcție de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate; șef. – Din fr. responsable.

DOOM

responsábil adj. m., s. m., pl. responsábili; adj. f., s. f. responsábilă, pl. responsábile

responsabilele
RESPONSÁBIL, -Ă, responsabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o persoană) Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. 2. S. m. și f. Persoană care are o funcție de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate; șef. – Din fr. responsable.

DOOM

responsábil adj. m., s. m., pl. responsábili; adj. f., s. f. responsábilă, pl. responsábile

responsabilelor
RESPONSÁBIL, -Ă, responsabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o persoană) Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. 2. S. m. și f. Persoană care are o funcție de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate; șef. – Din fr. responsable.

DOOM

responsábil adj. m., s. m., pl. responsábili; adj. f., s. f. responsábilă, pl. responsábile

responsabilelor
RESPONSÁBIL, -Ă, responsabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o persoană) Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. 2. S. m. și f. Persoană care are o funcție de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate; șef. – Din fr. responsable.

DOOM

responsábil adj. m., s. m., pl. responsábili; adj. f., s. f. responsábilă, pl. responsábile

responsabili
RESPONSÁBIL, -Ă, responsabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o persoană) Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. 2. S. m. și f. Persoană care are o funcție de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate; șef. – Din fr. responsable.

DOOM

responsábil adj. m., s. m., pl. responsábili; adj. f., s. f. responsábilă, pl. responsábile

responsabili
RESPONSÁBIL, -Ă, responsabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o persoană) Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. 2. S. m. și f. Persoană care are o funcție de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate; șef. – Din fr. responsable.

DOOM

responsábil adj. m., s. m., pl. responsábili; adj. f., s. f. responsábilă, pl. responsábile

responsabilii
RESPONSÁBIL, -Ă, responsabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o persoană) Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. 2. S. m. și f. Persoană care are o funcție de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate; șef. – Din fr. responsable.

DOOM

responsábil adj. m., s. m., pl. responsábili; adj. f., s. f. responsábilă, pl. responsábile

responsabilii
RESPONSÁBIL, -Ă, responsabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o persoană) Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. 2. S. m. și f. Persoană care are o funcție de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate; șef. – Din fr. responsable.

DOOM

responsábil adj. m., s. m., pl. responsábili; adj. f., s. f. responsábilă, pl. responsábile

responsabililor
RESPONSÁBIL, -Ă, responsabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o persoană) Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. 2. S. m. și f. Persoană care are o funcție de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate; șef. – Din fr. responsable.

DOOM

responsábil adj. m., s. m., pl. responsábili; adj. f., s. f. responsábilă, pl. responsábile

responsabililor
RESPONSÁBIL, -Ă, responsabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o persoană) Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. 2. S. m. și f. Persoană care are o funcție de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate; șef. – Din fr. responsable.

DOOM

responsábil adj. m., s. m., pl. responsábili; adj. f., s. f. responsábilă, pl. responsábile

responsabilitate
RESPONSABILITÁTE, responsabilități, s. f. Obligația de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta și suporta consecințele; răspundere. ♦ Funcție, sarcină de răspundere. – Din fr. responsabilité.

DOOM

responsabilitáte s. f., g.-d. art. responsabilitắții; pl. responsabilitắți

responsabilitatea
RESPONSABILITÁTE, responsabilități, s. f. Obligația de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta și suporta consecințele; răspundere. ♦ Funcție, sarcină de răspundere. – Din fr. responsabilité.

DOOM

responsabilitáte s. f., g.-d. art. responsabilitắții; pl. responsabilitắți

responsabilități
RESPONSABILITÁTE, responsabilități, s. f. Obligația de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta și suporta consecințele; răspundere. ♦ Funcție, sarcină de răspundere. – Din fr. responsabilité.

DOOM

responsabilitáte s. f., g.-d. art. responsabilitắții; pl. responsabilitắți

responsabilității
RESPONSABILITÁTE, responsabilități, s. f. Obligația de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta și suporta consecințele; răspundere. ♦ Funcție, sarcină de răspundere. – Din fr. responsabilité.

DOOM

responsabilitáte s. f., g.-d. art. responsabilitắții; pl. responsabilitắți

responsabilitățile
RESPONSABILITÁTE, responsabilități, s. f. Obligația de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta și suporta consecințele; răspundere. ♦ Funcție, sarcină de răspundere. – Din fr. responsabilité.

DOOM

responsabilitáte s. f., g.-d. art. responsabilitắții; pl. responsabilitắți

responsabilităților
RESPONSABILITÁTE, responsabilități, s. f. Obligația de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta și suporta consecințele; răspundere. ♦ Funcție, sarcină de răspundere. – Din fr. responsabilité.

DOOM

responsabilitáte s. f., g.-d. art. responsabilitắții; pl. responsabilitắți

responsabiliza
RESPONSABILIZÁ, responsabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină responsabil. – Din fr. responsabiliser.

DOOM

responsabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 responsabilizeáză

responsabilizai
RESPONSABILIZÁ, responsabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină responsabil. – Din fr. responsabiliser.

DOOM

responsabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 responsabilizeáză

responsabilizam
RESPONSABILIZÁ, responsabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină responsabil. – Din fr. responsabiliser.

DOOM

responsabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 responsabilizeáză

responsabilizare
RESPONSABILIZÁ, responsabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină responsabil. – Din fr. responsabiliser.

DOOM

responsabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 responsabilizeáză

responsabilizară
RESPONSABILIZÁ, responsabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină responsabil. – Din fr. responsabiliser.

DOOM

responsabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 responsabilizeáză

responsabilizarăm
RESPONSABILIZÁ, responsabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină responsabil. – Din fr. responsabiliser.

DOOM

responsabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 responsabilizeáză

responsabilizarăți
RESPONSABILIZÁ, responsabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină responsabil. – Din fr. responsabiliser.

DOOM

responsabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 responsabilizeáză

responsabilizase
RESPONSABILIZÁ, responsabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină responsabil. – Din fr. responsabiliser.

DOOM

responsabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 responsabilizeáză

responsabilizasem
RESPONSABILIZÁ, responsabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină responsabil. – Din fr. responsabiliser.

DOOM

responsabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 responsabilizeáză

responsabilizaseră
RESPONSABILIZÁ, responsabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină responsabil. – Din fr. responsabiliser.

DOOM

responsabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 responsabilizeáză

responsabilizaserăm
RESPONSABILIZÁ, responsabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină responsabil. – Din fr. responsabiliser.

DOOM

responsabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 responsabilizeáză

responsabilizaserăți
RESPONSABILIZÁ, responsabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină responsabil. – Din fr. responsabiliser.

DOOM

responsabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 responsabilizeáză

responsabilizaseși
RESPONSABILIZÁ, responsabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină responsabil. – Din fr. responsabiliser.

DOOM

responsabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 responsabilizeáză

responsabilizaseți
RESPONSABILIZÁ, responsabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină responsabil. – Din fr. responsabiliser.

DOOM

responsabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 responsabilizeáză

responsabilizat
RESPONSABILIZÁ, responsabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină responsabil. – Din fr. responsabiliser.

DOOM

responsabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 responsabilizeáză

responsabilizau
RESPONSABILIZÁ, responsabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină responsabil. – Din fr. responsabiliser.

DOOM

responsabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 responsabilizeáză

responsabilizași
RESPONSABILIZÁ, responsabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină responsabil. – Din fr. responsabiliser.

DOOM

responsabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 responsabilizeáză

responsabilizați
RESPONSABILIZÁ, responsabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină responsabil. – Din fr. responsabiliser.

DOOM

responsabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 responsabilizeáză

responsabilizează
RESPONSABILIZÁ, responsabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină responsabil. – Din fr. responsabiliser.

DOOM

responsabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 responsabilizeáză

responsabilizez
RESPONSABILIZÁ, responsabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină responsabil. – Din fr. responsabiliser.

DOOM

responsabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 responsabilizeáză

responsabilizeze
RESPONSABILIZÁ, responsabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină responsabil. – Din fr. responsabiliser.

DOOM

responsabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 responsabilizeáză

responsabilizezi
RESPONSABILIZÁ, responsabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină responsabil. – Din fr. responsabiliser.

DOOM

responsabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 responsabilizeáză

responsabilizând
RESPONSABILIZÁ, responsabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină responsabil. – Din fr. responsabiliser.

DOOM

responsabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 responsabilizeáză

responsabilizînd
RESPONSABILIZÁ, responsabilizez, vb. I. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină responsabil. – Din fr. responsabiliser.

DOOM

responsabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 responsabilizeáză

responsabilul
RESPONSÁBIL, -Ă, responsabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o persoană) Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. 2. S. m. și f. Persoană care are o funcție de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate; șef. – Din fr. responsable.

DOOM

responsábil adj. m., s. m., pl. responsábili; adj. f., s. f. responsábilă, pl. responsábile

responsabilul
RESPONSÁBIL, -Ă, responsabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o persoană) Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. 2. S. m. și f. Persoană care are o funcție de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate; șef. – Din fr. responsable.

DOOM

responsábil adj. m., s. m., pl. responsábili; adj. f., s. f. responsábilă, pl. responsábile

responsabilului
RESPONSÁBIL, -Ă, responsabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o persoană) Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. 2. S. m. și f. Persoană care are o funcție de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate; șef. – Din fr. responsable.

DOOM

responsábil adj. m., s. m., pl. responsábili; adj. f., s. f. responsábilă, pl. responsábile

responsabilului
RESPONSÁBIL, -Ă, responsabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o persoană) Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. 2. S. m. și f. Persoană care are o funcție de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate; șef. – Din fr. responsable.

DOOM

responsábil adj. m., s. m., pl. responsábili; adj. f., s. f. responsábilă, pl. responsábile

responsorial
RESPONSORIÁL, -Ă adj. 1. (Liv.) Care are ton, caracter de răspuns. 2. (Bis.; despre un vers, frază, cuvânt) Spus sau cântat de public ori de cor ca răspuns sau ca replică la cele spuse de preot. // s.n. Carte care cuprinde răspunsurile și cântecele liturgice ale credincioșilor. [Pron. -ri-al. / cf. it. responsoriale].

responsoriu
RESPONSÓRIU s.n. (Bis.) Răspuns al corului sau al unor soliști dat preotului la liturghie. [Pron. -riu. / cf. it. responsorio, lat. responsorium].

rest
REST, resturi, s. n. 1. Ceea ce rămâne dintr-un tot, dintr-un ansamblu după ce s-a luat cea mai mare parte; rămășiță. 2. Parte dintr-un tot care rămâne în afara celei care interesează. 3. Sumă de bani care se înapoiază celui care face o plată cu bani mai mulți decât suma cuvenită. 4. (Mat.) Număr care reprezintă rezultatul unei scăderi; diferență. ♦ Parte care rămâne nedivizată la o împărțire și care, adăugată produsului dintre împărțitor și cât, ne dă deîmpărțitul. – Din ngr. resto, fr. reste. Cf. it. resto, germ. Rest.

DOOM

rest s. n., (rămășițe) pl. résturi

resta
restează-te! expr. (intl.) ascunde-te!

restabili
RESTABILÍ, restabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A stabili din nou, a readuce în starea de la început (sau în alta mai bună). 2. Tranz. A reconstitui cuvinte, texte, manuscrise etc. în forma (presupusă) originară. 3. Refl. A-și reface sănătatea zdruncinată, a se întrema; a se însănătoși; a se înzdrăveni. – Pref. re- + stabili (după fr. rétabilir).

DOOM

!restabilí (a ~) (res-ta-/re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restabilésc, imperf. 3 sg. restabileá; conj. prez. 3 să restabileáscă

restabilire
RESTABILÍRE, restabiliri, s. f. Acțiunea de a (se) restabili și rezultatul ei. – V. restabili.

DOOM

!restabilíre (res-ta-/re-sta-) s. f., g.-d. art. restabilírii; pl. restabilíri

restabilirea
RESTABILÍRE, restabiliri, s. f. Acțiunea de a (se) restabili și rezultatul ei. – V. restabili.

DOOM

!restabilíre (res-ta-/re-sta-) s. f., g.-d. art. restabilírii; pl. restabilíri

restabiliri
RESTABILÍRE, restabiliri, s. f. Acțiunea de a (se) restabili și rezultatul ei. – V. restabili.

DOOM

!restabilíre (res-ta-/re-sta-) s. f., g.-d. art. restabilírii; pl. restabilíri

restabilirii
RESTABILÍRE, restabiliri, s. f. Acțiunea de a (se) restabili și rezultatul ei. – V. restabili.

DOOM

!restabilíre (res-ta-/re-sta-) s. f., g.-d. art. restabilírii; pl. restabilíri

restabilirile
RESTABILÍRE, restabiliri, s. f. Acțiunea de a (se) restabili și rezultatul ei. – V. restabili.

DOOM

!restabilíre (res-ta-/re-sta-) s. f., g.-d. art. restabilírii; pl. restabilíri

restabilirilor
RESTABILÍRE, restabiliri, s. f. Acțiunea de a (se) restabili și rezultatul ei. – V. restabili.

DOOM

!restabilíre (res-ta-/re-sta-) s. f., g.-d. art. restabilírii; pl. restabilíri

restant
RESTÁNT, -Ă, restanți, -te, adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. – Din fr. restant, germ. restant.

DOOM

restánt adj. m., pl. restánți; f. restántă, pl. restánte

restanta
RESTÁNT, -Ă, restanți, -te, adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. – Din fr. restant, germ. restant.

DOOM

restánt adj. m., pl. restánți; f. restántă, pl. restánte

restante
RESTÁNT, -Ă, restanți, -te, adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. – Din fr. restant, germ. restant.

DOOM

restánt adj. m., pl. restánți; f. restántă, pl. restánte

restantei
RESTÁNT, -Ă, restanți, -te, adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. – Din fr. restant, germ. restant.

DOOM

restánt adj. m., pl. restánți; f. restántă, pl. restánte

restantele
RESTÁNT, -Ă, restanți, -te, adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. – Din fr. restant, germ. restant.

DOOM

restánt adj. m., pl. restánți; f. restántă, pl. restánte

restantelor
RESTÁNT, -Ă, restanți, -te, adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. – Din fr. restant, germ. restant.

DOOM

restánt adj. m., pl. restánți; f. restántă, pl. restánte

restantul
RESTÁNT, -Ă, restanți, -te, adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. – Din fr. restant, germ. restant.

DOOM

restánt adj. m., pl. restánți; f. restántă, pl. restánte

restantului
RESTÁNT, -Ă, restanți, -te, adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. – Din fr. restant, germ. restant.

DOOM

restánt adj. m., pl. restánți; f. restántă, pl. restánte

restanța
RESTÁNȚĂ, restanțe, s. f. 1. Lucrare neefectuată la timp, aflată în întârziere. ♦ Examen care nu a fost promovat la termen. 2. Plată neachitată la termen. – Din it. restanza.

DOOM

restánță s. f., g.-d. art. restánței; pl. restánțe

restanțe
RESTÁNȚĂ, restanțe, s. f. 1. Lucrare neefectuată la timp, aflată în întârziere. ♦ Examen care nu a fost promovat la termen. 2. Plată neachitată la termen. – Din it. restanza.

DOOM

restánță s. f., g.-d. art. restánței; pl. restánțe

restanței
RESTÁNȚĂ, restanțe, s. f. 1. Lucrare neefectuată la timp, aflată în întârziere. ♦ Examen care nu a fost promovat la termen. 2. Plată neachitată la termen. – Din it. restanza.

DOOM

restánță s. f., g.-d. art. restánței; pl. restánțe

restanțele
RESTÁNȚĂ, restanțe, s. f. 1. Lucrare neefectuată la timp, aflată în întârziere. ♦ Examen care nu a fost promovat la termen. 2. Plată neachitată la termen. – Din it. restanza.

DOOM

restánță s. f., g.-d. art. restánței; pl. restánțe

restanțelor
RESTÁNȚĂ, restanțe, s. f. 1. Lucrare neefectuată la timp, aflată în întârziere. ♦ Examen care nu a fost promovat la termen. 2. Plată neachitată la termen. – Din it. restanza.

DOOM

restánță s. f., g.-d. art. restánței; pl. restánțe

restanți
RESTÁNT, -Ă, restanți, -te, adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. – Din fr. restant, germ. restant.

DOOM

restánt adj. m., pl. restánți; f. restántă, pl. restánte

restanțier
RESTANȚIÉR, -Ă, restanțieri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a rămas în urmă cu o lucrare, cu o plată etc. ♦ (Despre studenți) Care nu și-a trecut examenul la termenul fixat. [Pr.:-ți-er] – Restanță + suf. -ier.

DOOM

restanțiér (-ți-er) adj. m., s. m., pl. restanțiéri; adj. f., s. f. restanțiéră, pl. restanțiére

restanțiera
RESTANȚIÉR, -Ă, restanțieri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a rămas în urmă cu o lucrare, cu o plată etc. ♦ (Despre studenți) Care nu și-a trecut examenul la termenul fixat. [Pr.:-ți-er] – Restanță + suf. -ier.

DOOM

restanțiér (-ți-er) adj. m., s. m., pl. restanțiéri; adj. f., s. f. restanțiéră, pl. restanțiére

restanțiere
RESTANȚIÉR, -Ă, restanțieri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a rămas în urmă cu o lucrare, cu o plată etc. ♦ (Despre studenți) Care nu și-a trecut examenul la termenul fixat. [Pr.:-ți-er] – Restanță + suf. -ier.

DOOM

restanțiér (-ți-er) adj. m., s. m., pl. restanțiéri; adj. f., s. f. restanțiéră, pl. restanțiére

restanțierei
RESTANȚIÉR, -Ă, restanțieri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a rămas în urmă cu o lucrare, cu o plată etc. ♦ (Despre studenți) Care nu și-a trecut examenul la termenul fixat. [Pr.:-ți-er] – Restanță + suf. -ier.

DOOM

restanțiér (-ți-er) adj. m., s. m., pl. restanțiéri; adj. f., s. f. restanțiéră, pl. restanțiére

restanțierele
RESTANȚIÉR, -Ă, restanțieri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a rămas în urmă cu o lucrare, cu o plată etc. ♦ (Despre studenți) Care nu și-a trecut examenul la termenul fixat. [Pr.:-ți-er] – Restanță + suf. -ier.

DOOM

restanțiér (-ți-er) adj. m., s. m., pl. restanțiéri; adj. f., s. f. restanțiéră, pl. restanțiére

restanțierelor
RESTANȚIÉR, -Ă, restanțieri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a rămas în urmă cu o lucrare, cu o plată etc. ♦ (Despre studenți) Care nu și-a trecut examenul la termenul fixat. [Pr.:-ți-er] – Restanță + suf. -ier.

DOOM

restanțiér (-ți-er) adj. m., s. m., pl. restanțiéri; adj. f., s. f. restanțiéră, pl. restanțiére

restanțieri
RESTANȚIÉR, -Ă, restanțieri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a rămas în urmă cu o lucrare, cu o plată etc. ♦ (Despre studenți) Care nu și-a trecut examenul la termenul fixat. [Pr.:-ți-er] – Restanță + suf. -ier.

DOOM

restanțiér (-ți-er) adj. m., s. m., pl. restanțiéri; adj. f., s. f. restanțiéră, pl. restanțiére

restanțierii
RESTANȚIÉR, -Ă, restanțieri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a rămas în urmă cu o lucrare, cu o plată etc. ♦ (Despre studenți) Care nu și-a trecut examenul la termenul fixat. [Pr.:-ți-er] – Restanță + suf. -ier.

DOOM

restanțiér (-ți-er) adj. m., s. m., pl. restanțiéri; adj. f., s. f. restanțiéră, pl. restanțiére

restanțierilor
RESTANȚIÉR, -Ă, restanțieri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a rămas în urmă cu o lucrare, cu o plată etc. ♦ (Despre studenți) Care nu și-a trecut examenul la termenul fixat. [Pr.:-ți-er] – Restanță + suf. -ier.

DOOM

restanțiér (-ți-er) adj. m., s. m., pl. restanțiéri; adj. f., s. f. restanțiéră, pl. restanțiére

restanțierul
RESTANȚIÉR, -Ă, restanțieri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a rămas în urmă cu o lucrare, cu o plată etc. ♦ (Despre studenți) Care nu și-a trecut examenul la termenul fixat. [Pr.:-ți-er] – Restanță + suf. -ier.

DOOM

restanțiér (-ți-er) adj. m., s. m., pl. restanțiéri; adj. f., s. f. restanțiéră, pl. restanțiére

restanțierului
RESTANȚIÉR, -Ă, restanțieri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a rămas în urmă cu o lucrare, cu o plată etc. ♦ (Despre studenți) Care nu și-a trecut examenul la termenul fixat. [Pr.:-ți-er] – Restanță + suf. -ier.

DOOM

restanțiér (-ți-er) adj. m., s. m., pl. restanțiéri; adj. f., s. f. restanțiéră, pl. restanțiére

restanții
RESTÁNT, -Ă, restanți, -te, adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. – Din fr. restant, germ. restant.

DOOM

restánt adj. m., pl. restánți; f. restántă, pl. restánte

restanților
RESTÁNT, -Ă, restanți, -te, adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. – Din fr. restant, germ. restant.

DOOM

restánt adj. m., pl. restánți; f. restántă, pl. restánte

restatornicea
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatorniceai
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatorniceam
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatornicească
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatorniceau
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatorniceați
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatornicesc
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatornicește
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatornicești
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatornici
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatornicii
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatornicim
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatornicind
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatornicire
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatornicire
RESTATORNICÍRE, restatorniciri, s. f. Acțiunea de a (se) restatornici și rezultatul ei. – V. restatornici.

DOOM

restatornicíre (res-ta- / re-sta-) s. f., g.-d. art. restatornicírii; pl. restatornicíri

restatornicirea
RESTATORNICÍRE, restatorniciri, s. f. Acțiunea de a (se) restatornici și rezultatul ei. – V. restatornici.

DOOM

restatornicíre (res-ta- / re-sta-) s. f., g.-d. art. restatornicírii; pl. restatornicíri

restatorniciri
RESTATORNICÍRE, restatorniciri, s. f. Acțiunea de a (se) restatornici și rezultatul ei. – V. restatornici.

DOOM

restatornicíre (res-ta- / re-sta-) s. f., g.-d. art. restatornicírii; pl. restatornicíri

restatornicirii
RESTATORNICÍRE, restatorniciri, s. f. Acțiunea de a (se) restatornici și rezultatul ei. – V. restatornici.

DOOM

restatornicíre (res-ta- / re-sta-) s. f., g.-d. art. restatornicírii; pl. restatornicíri

restatornicirile
RESTATORNICÍRE, restatorniciri, s. f. Acțiunea de a (se) restatornici și rezultatul ei. – V. restatornici.

DOOM

restatornicíre (res-ta- / re-sta-) s. f., g.-d. art. restatornicírii; pl. restatornicíri

restatornicirilor
RESTATORNICÍRE, restatorniciri, s. f. Acțiunea de a (se) restatornici și rezultatul ei. – V. restatornici.

DOOM

restatornicíre (res-ta- / re-sta-) s. f., g.-d. art. restatornicírii; pl. restatornicíri

restatorniciră
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatornicirăm
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatornicirăți
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatornicise
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatornicisem
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatorniciseră
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatorniciserăm
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatorniciserăți
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatorniciseși
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatorniciseți
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatornicit
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatornicit
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Re¹- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatorniciși
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatorniciți
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.

DOOM

restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restaura
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

DOOM

restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză

restaurai
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

DOOM

restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză

restauram
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

DOOM

restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză

restaurant
RESTAURÁNT, restaurante, s. n. Unitate de alimentație care prepară în bucătărie proprie mâncăruri și le desface contra cost, împreună cu băuturi, în săli proprii de consumație; local în care se află o astfel de unitate. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurant.

DOOM

restauránt s. n., pl. restauránte

restaurant
RESTAURÁNT s.n. Local unde se consumă mâncăruri și băuturi contra plată. [Pron. -ta-u-, pl. -te, -turi. / < fr. restaurant].

restaurante
RESTAURÁNT, restaurante, s. n. Unitate de alimentație care prepară în bucătărie proprie mâncăruri și le desface contra cost, împreună cu băuturi, în săli proprii de consumație; local în care se află o astfel de unitate. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurant.

DOOM

restauránt s. n., pl. restauránte

restaurantele
RESTAURÁNT, restaurante, s. n. Unitate de alimentație care prepară în bucătărie proprie mâncăruri și le desface contra cost, împreună cu băuturi, în săli proprii de consumație; local în care se află o astfel de unitate. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurant.

DOOM

restauránt s. n., pl. restauránte

restaurantelor
RESTAURÁNT, restaurante, s. n. Unitate de alimentație care prepară în bucătărie proprie mâncăruri și le desface contra cost, împreună cu băuturi, în săli proprii de consumație; local în care se află o astfel de unitate. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurant.

DOOM

restauránt s. n., pl. restauránte

restaurantul
RESTAURÁNT, restaurante, s. n. Unitate de alimentație care prepară în bucătărie proprie mâncăruri și le desface contra cost, împreună cu băuturi, în săli proprii de consumație; local în care se află o astfel de unitate. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurant.

DOOM

restauránt s. n., pl. restauránte

restaurantului
RESTAURÁNT, restaurante, s. n. Unitate de alimentație care prepară în bucătărie proprie mâncăruri și le desface contra cost, împreună cu băuturi, în săli proprii de consumație; local în care se află o astfel de unitate. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurant.

DOOM

restauránt s. n., pl. restauránte

restaurare
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

DOOM

restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză

restaurare
RESTAURÁRE, restaurări, s. f. Acțiunea de a restaura și rezultatul ei. [Pr.: -sta-u-] – V. restaura.

DOOM

restauráre (-ta-u-) s. f., g.-d. art. restaurắrii; pl. restaurắri

restaurarea
RESTAURÁRE, restaurări, s. f. Acțiunea de a restaura și rezultatul ei. [Pr.: -sta-u-] – V. restaura.

DOOM

restauráre (-ta-u-) s. f., g.-d. art. restaurắrii; pl. restaurắri

restaurară
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

DOOM

restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză

restaurarăm
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

DOOM

restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză

restaurarăți
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

DOOM

restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză

restaurase
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

DOOM

restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză

restaurasem
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

DOOM

restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză

restauraseră
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

DOOM

restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză

restauraserăm
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

DOOM

restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză

restauraserăți
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

DOOM

restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză

restauraseși
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

DOOM

restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză

restauraseți
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

DOOM

restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză

restaurat
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

DOOM

restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză

restauratoare
RESTAURATÓR, -OÁRE, restauratori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană specializată în a restaura lucrări de artă sau de arhitectură. 2. (Rar) Proprietar sau administrator de restaurant. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurateur, lat. restaurator, -oris.

DOOM

restauratór (-ta-u) s. m., pl. restauratóri

restauratoarea
RESTAURATÓR, -OÁRE, restauratori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană specializată în a restaura lucrări de artă sau de arhitectură. 2. (Rar) Proprietar sau administrator de restaurant. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurateur, lat. restaurator, -oris.

DOOM

restauratór (-ta-u) s. m., pl. restauratóri

restauratoarei
RESTAURATÓR, -OÁRE, restauratori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană specializată în a restaura lucrări de artă sau de arhitectură. 2. (Rar) Proprietar sau administrator de restaurant. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurateur, lat. restaurator, -oris.

DOOM

restauratór (-ta-u) s. m., pl. restauratóri

restauratoarele
RESTAURATÓR, -OÁRE, restauratori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană specializată în a restaura lucrări de artă sau de arhitectură. 2. (Rar) Proprietar sau administrator de restaurant. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurateur, lat. restaurator, -oris.

DOOM

restauratór (-ta-u) s. m., pl. restauratóri

restauratoarelor
RESTAURATÓR, -OÁRE, restauratori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană specializată în a restaura lucrări de artă sau de arhitectură. 2. (Rar) Proprietar sau administrator de restaurant. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurateur, lat. restaurator, -oris.

DOOM

restauratór (-ta-u) s. m., pl. restauratóri

restaurator
RESTAURATÓR, -OÁRE, restauratori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană specializată în a restaura lucrări de artă sau de arhitectură. 2. (Rar) Proprietar sau administrator de restaurant. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurateur, lat. restaurator, -oris.

DOOM

restauratór (-ta-u) s. m., pl. restauratóri

restauratori
RESTAURATÓR, -OÁRE, restauratori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană specializată în a restaura lucrări de artă sau de arhitectură. 2. (Rar) Proprietar sau administrator de restaurant. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurateur, lat. restaurator, -oris.

DOOM

restauratór (-ta-u) s. m., pl. restauratóri

restauratorii
RESTAURATÓR, -OÁRE, restauratori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană specializată în a restaura lucrări de artă sau de arhitectură. 2. (Rar) Proprietar sau administrator de restaurant. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurateur, lat. restaurator, -oris.

DOOM

restauratór (-ta-u) s. m., pl. restauratóri

restauratorilor
RESTAURATÓR, -OÁRE, restauratori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană specializată în a restaura lucrări de artă sau de arhitectură. 2. (Rar) Proprietar sau administrator de restaurant. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurateur, lat. restaurator, -oris.

DOOM

restauratór (-ta-u) s. m., pl. restauratóri

restauratorul
RESTAURATÓR, -OÁRE, restauratori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană specializată în a restaura lucrări de artă sau de arhitectură. 2. (Rar) Proprietar sau administrator de restaurant. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurateur, lat. restaurator, -oris.

DOOM

restauratór (-ta-u) s. m., pl. restauratóri

restauratorului
RESTAURATÓR, -OÁRE, restauratori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană specializată în a restaura lucrări de artă sau de arhitectură. 2. (Rar) Proprietar sau administrator de restaurant. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurateur, lat. restaurator, -oris.

DOOM

restauratór (-ta-u) s. m., pl. restauratóri

restaurau
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

DOOM

restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză

restaurași
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

DOOM

restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză

restaurați
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

DOOM

restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză

restaurația
RESTAURÁȚIE, restaurații, s. f. 1. Restaurare; spec. perioadă din istoria unor state, caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc. 2. Stil din arta franceză, caracterizat prin linii ușor curbate, forme rotunjite, ornamente grațioase. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restauration, lat. restauratio.

DOOM

restauráție (-ta-u, -ți-e) s. f., art. restauráția (-ți-a), g.-d. art. restauráției; pl. restauráții, art. restauráțiile (-ți-i)

restaurație
RESTAURÁȚIE, restaurații, s. f. 1. Restaurare; spec. perioadă din istoria unor state, caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc. 2. Stil din arta franceză, caracterizat prin linii ușor curbate, forme rotunjite, ornamente grațioase. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restauration, lat. restauratio.

DOOM

restauráție (-ta-u, -ți-e) s. f., art. restauráția (-ți-a), g.-d. art. restauráției; pl. restauráții, art. restauráțiile (-ți-i)

restaurației
RESTAURÁȚIE, restaurații, s. f. 1. Restaurare; spec. perioadă din istoria unor state, caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc. 2. Stil din arta franceză, caracterizat prin linii ușor curbate, forme rotunjite, ornamente grațioase. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restauration, lat. restauratio.

DOOM

restauráție (-ta-u, -ți-e) s. f., art. restauráția (-ți-a), g.-d. art. restauráției; pl. restauráții, art. restauráțiile (-ți-i)

restaurații
RESTAURÁȚIE, restaurații, s. f. 1. Restaurare; spec. perioadă din istoria unor state, caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc. 2. Stil din arta franceză, caracterizat prin linii ușor curbate, forme rotunjite, ornamente grațioase. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restauration, lat. restauratio.

DOOM

restauráție (-ta-u, -ți-e) s. f., art. restauráția (-ți-a), g.-d. art. restauráției; pl. restauráții, art. restauráțiile (-ți-i)

restaurațiile
RESTAURÁȚIE, restaurații, s. f. 1. Restaurare; spec. perioadă din istoria unor state, caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc. 2. Stil din arta franceză, caracterizat prin linii ușor curbate, forme rotunjite, ornamente grațioase. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restauration, lat. restauratio.

DOOM

restauráție (-ta-u, -ți-e) s. f., art. restauráția (-ți-a), g.-d. art. restauráției; pl. restauráții, art. restauráțiile (-ți-i)

restaurațiilor
RESTAURÁȚIE, restaurații, s. f. 1. Restaurare; spec. perioadă din istoria unor state, caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc. 2. Stil din arta franceză, caracterizat prin linii ușor curbate, forme rotunjite, ornamente grațioase. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restauration, lat. restauratio.

DOOM

restauráție (-ta-u, -ți-e) s. f., art. restauráția (-ți-a), g.-d. art. restauráției; pl. restauráții, art. restauráțiile (-ți-i)

restaurează
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

DOOM

restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză

restaurez
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

DOOM

restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză

restaureze
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

DOOM

restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză

restaurezi
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

DOOM

restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză

restaurând
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

DOOM

restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză

restaurînd
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

DOOM

restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză

restaurări
RESTAURÁRE, restaurări, s. f. Acțiunea de a restaura și rezultatul ei. [Pr.: -sta-u-] – V. restaura.

DOOM

restauráre (-ta-u-) s. f., g.-d. art. restaurắrii; pl. restaurắri

restaurării
RESTAURÁRE, restaurări, s. f. Acțiunea de a restaura și rezultatul ei. [Pr.: -sta-u-] – V. restaura.

DOOM

restauráre (-ta-u-) s. f., g.-d. art. restaurắrii; pl. restaurắri

restaurările
RESTAURÁRE, restaurări, s. f. Acțiunea de a restaura și rezultatul ei. [Pr.: -sta-u-] – V. restaura.

DOOM

restauráre (-ta-u-) s. f., g.-d. art. restaurắrii; pl. restaurắri

restaurărilor
RESTAURÁRE, restaurări, s. f. Acțiunea de a restaura și rezultatul ei. [Pr.: -sta-u-] – V. restaura.

DOOM

restauráre (-ta-u-) s. f., g.-d. art. restaurắrii; pl. restaurắri

restei
RESTÉU, resteie, s. n. Fiecare dintre cele două bare în formă de cui, făcute din fier sau din lemn, care se introduc vertical în partea exterioară a jugului pentru a reține gâtul animalului. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva). [Var.: (reg.) răstéu, restéi s. n.] – Et. nec.

DOOM

restéu s. n., art. restéul; pl. restéie

resteie
RESTÉU, resteie, s. n. Fiecare dintre cele două bare în formă de cui, făcute din fier sau din lemn, care se introduc vertical în partea exterioară a jugului pentru a reține gâtul animalului. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva). [Var.: (reg.) răstéu, restéi s. n.] – Et. nec.

DOOM

restéu s. n., art. restéul; pl. restéie

resteiele
RESTÉU, resteie, s. n. Fiecare dintre cele două bare în formă de cui, făcute din fier sau din lemn, care se introduc vertical în partea exterioară a jugului pentru a reține gâtul animalului. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva). [Var.: (reg.) răstéu, restéi s. n.] – Et. nec.

DOOM

restéu s. n., art. restéul; pl. restéie

resteielor
RESTÉU, resteie, s. n. Fiecare dintre cele două bare în formă de cui, făcute din fier sau din lemn, care se introduc vertical în partea exterioară a jugului pentru a reține gâtul animalului. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva). [Var.: (reg.) răstéu, restéi s. n.] – Et. nec.

DOOM

restéu s. n., art. restéul; pl. restéie

resteu
RESTÉU, resteie, s. n. Fiecare dintre cele două bare în formă de cui, făcute din fier sau din lemn, care se introduc vertical în partea exterioară a jugului pentru a reține gâtul animalului. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva). [Var.: (reg.) răstéu, restéi s. n.] – Et. nec.

DOOM

restéu s. n., art. restéul; pl. restéie

resteul
RESTÉU, resteie, s. n. Fiecare dintre cele două bare în formă de cui, făcute din fier sau din lemn, care se introduc vertical în partea exterioară a jugului pentru a reține gâtul animalului. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva). [Var.: (reg.) răstéu, restéi s. n.] – Et. nec.

DOOM

restéu s. n., art. restéul; pl. restéie

resteului
RESTÉU, resteie, s. n. Fiecare dintre cele două bare în formă de cui, făcute din fier sau din lemn, care se introduc vertical în partea exterioară a jugului pentru a reține gâtul animalului. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva). [Var.: (reg.) răstéu, restéi s. n.] – Et. nec.

DOOM

restéu s. n., art. restéul; pl. restéie

restitui
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

DOOM

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restituia
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

DOOM

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restituiai
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

DOOM

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restituiam
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

DOOM

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restituiau
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

DOOM

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restituiați
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

DOOM

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restituibil
RESTITUÍBIL, -Ă, restituibili, -e, adj. (Despre împrumuturi) Care trebuie restituit. – Restitui + suf. -bil (după fr. restituable).

restituibila
RESTITUÍBIL, -Ă, restituibili, -e, adj. (Despre împrumuturi) Care trebuie restituit. – Restitui + suf. -bil (după fr. restituable).

restituibile
RESTITUÍBIL, -Ă, restituibili, -e, adj. (Despre împrumuturi) Care trebuie restituit. – Restitui + suf. -bil (după fr. restituable).

restituibilei
RESTITUÍBIL, -Ă, restituibili, -e, adj. (Despre împrumuturi) Care trebuie restituit. – Restitui + suf. -bil (după fr. restituable).

restituibilele
RESTITUÍBIL, -Ă, restituibili, -e, adj. (Despre împrumuturi) Care trebuie restituit. – Restitui + suf. -bil (după fr. restituable).

restituibilelor
RESTITUÍBIL, -Ă, restituibili, -e, adj. (Despre împrumuturi) Care trebuie restituit. – Restitui + suf. -bil (după fr. restituable).

restituibili
RESTITUÍBIL, -Ă, restituibili, -e, adj. (Despre împrumuturi) Care trebuie restituit. – Restitui + suf. -bil (după fr. restituable).

restituibilii
RESTITUÍBIL, -Ă, restituibili, -e, adj. (Despre împrumuturi) Care trebuie restituit. – Restitui + suf. -bil (după fr. restituable).

restituibililor
RESTITUÍBIL, -Ă, restituibili, -e, adj. (Despre împrumuturi) Care trebuie restituit. – Restitui + suf. -bil (după fr. restituable).

restituibilul
RESTITUÍBIL, -Ă, restituibili, -e, adj. (Despre împrumuturi) Care trebuie restituit. – Restitui + suf. -bil (după fr. restituable).

restituibilului
RESTITUÍBIL, -Ă, restituibili, -e, adj. (Despre împrumuturi) Care trebuie restituit. – Restitui + suf. -bil (după fr. restituable).

restituie
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

DOOM

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restituii
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

DOOM

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restituim
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

DOOM

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restituind
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

DOOM

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restituire
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

DOOM

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restituire
RESTITUÍRE, restituiri, s. f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere, restituție. – V. restitui.

DOOM

restituíre s. f., g.-d. art. restituírii; pl. restituíri

restituirea
RESTITUÍRE, restituiri, s. f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere, restituție. – V. restitui.

DOOM

restituíre s. f., g.-d. art. restituírii; pl. restituíri

restituiri
RESTITUÍRE, restituiri, s. f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere, restituție. – V. restitui.

DOOM

restituíre s. f., g.-d. art. restituírii; pl. restituíri

restituirii
RESTITUÍRE, restituiri, s. f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere, restituție. – V. restitui.

DOOM

restituíre s. f., g.-d. art. restituírii; pl. restituíri

restituirile
RESTITUÍRE, restituiri, s. f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere, restituție. – V. restitui.

DOOM

restituíre s. f., g.-d. art. restituírii; pl. restituíri

restituirilor
RESTITUÍRE, restituiri, s. f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere, restituție. – V. restitui.

DOOM

restituíre s. f., g.-d. art. restituírii; pl. restituíri

restituiră
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

DOOM

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restituirăm
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

DOOM

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restituirăți
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

DOOM

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restituise
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

DOOM

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restituisem
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

DOOM

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restituiseră
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

DOOM

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restituiserăm
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

DOOM

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restituiserăți
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

DOOM

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restituiseși
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

DOOM

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restituiseți
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

DOOM

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restituit
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

DOOM

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restituit
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

DOOM

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restituiși
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

DOOM

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restituiți
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.

DOOM

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie

restitutio
RESTITUTIO IN INTEGRUM loc. s. f. 1. (Jur.) Formulă juridică prin care o persoană e repusă în totalitatea drepturilor. 2. Reparare totală a unor prejudicii materiale sau morale aduse cuiva. [Pr.: -ti-o-] – Loc. lat.

DOOM

restitútio in íntegrum (lat.) [ti pron. ți] (-ti-o, -te-grum) loc. s. f.

restitutoare
RESTITUTÓR, -OÁRE, restitutori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dă înapoi ceva. – Din it. restitutore.

DOOM

restitutór (rar) s. m., pl. restitutóri

restitutoarea
RESTITUTÓR, -OÁRE, restitutori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dă înapoi ceva. – Din it. restitutore.

DOOM

restitutór (rar) s. m., pl. restitutóri

restitutoarei
RESTITUTÓR, -OÁRE, restitutori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dă înapoi ceva. – Din it. restitutore.

DOOM

restitutór (rar) s. m., pl. restitutóri

restitutoarele
RESTITUTÓR, -OÁRE, restitutori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dă înapoi ceva. – Din it. restitutore.

DOOM

restitutór (rar) s. m., pl. restitutóri

restitutoarelor
RESTITUTÓR, -OÁRE, restitutori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dă înapoi ceva. – Din it. restitutore.

DOOM

restitutór (rar) s. m., pl. restitutóri

restitutor
RESTITUTÓR, -OÁRE, restitutori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dă înapoi ceva. – Din it. restitutore.

DOOM

restitutór (rar) s. m., pl. restitutóri

restitutori
RESTITUTÓR, -OÁRE, restitutori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dă înapoi ceva. – Din it. restitutore.

DOOM

restitutór (rar) s. m., pl. restitutóri

restitutoria
RESTITUTÓRIU, -IE, restitutorii, adj. (Jur.) Prin care se cere o restituire. – Din lat. restitutorius.

DOOM

restitutóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. restitutórie (-ri-e); pl. m. și f. restitutórii

restitutorie
RESTITUTÓRIU, -IE, restitutorii, adj. (Jur.) Prin care se cere o restituire. – Din lat. restitutorius.

DOOM

restitutóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. restitutórie (-ri-e); pl. m. și f. restitutórii

restitutoriei
RESTITUTÓRIU, -IE, restitutorii, adj. (Jur.) Prin care se cere o restituire. – Din lat. restitutorius.

DOOM

restitutóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. restitutórie (-ri-e); pl. m. și f. restitutórii

restitutorii
RESTITUTÓR, -OÁRE, restitutori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dă înapoi ceva. – Din it. restitutore.

DOOM

restitutór (rar) s. m., pl. restitutóri

restitutorii
RESTITUTÓRIU, -IE, restitutorii, adj. (Jur.) Prin care se cere o restituire. – Din lat. restitutorius.

DOOM

restitutóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. restitutórie (-ri-e); pl. m. și f. restitutórii

restitutoriii
RESTITUTÓRIU, -IE, restitutorii, adj. (Jur.) Prin care se cere o restituire. – Din lat. restitutorius.

DOOM

restitutóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. restitutórie (-ri-e); pl. m. și f. restitutórii

restitutoriile
RESTITUTÓRIU, -IE, restitutorii, adj. (Jur.) Prin care se cere o restituire. – Din lat. restitutorius.

DOOM

restitutóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. restitutórie (-ri-e); pl. m. și f. restitutórii

restitutoriilor
RESTITUTÓRIU, -IE, restitutorii, adj. (Jur.) Prin care se cere o restituire. – Din lat. restitutorius.

DOOM

restitutóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. restitutórie (-ri-e); pl. m. și f. restitutórii

restitutorilor
RESTITUTÓR, -OÁRE, restitutori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dă înapoi ceva. – Din it. restitutore.

DOOM

restitutór (rar) s. m., pl. restitutóri

restitutoriu
RESTITUTÓRIU, -IE, restitutorii, adj. (Jur.) Prin care se cere o restituire. – Din lat. restitutorius.

DOOM

restitutóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. restitutórie (-ri-e); pl. m. și f. restitutórii

restitutoriul
RESTITUTÓRIU, -IE, restitutorii, adj. (Jur.) Prin care se cere o restituire. – Din lat. restitutorius.

DOOM

restitutóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. restitutórie (-ri-e); pl. m. și f. restitutórii

restitutoriului
RESTITUTÓRIU, -IE, restitutorii, adj. (Jur.) Prin care se cere o restituire. – Din lat. restitutorius.

DOOM

restitutóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. restitutórie (-ri-e); pl. m. și f. restitutórii

restitutorul
RESTITUTÓR, -OÁRE, restitutori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dă înapoi ceva. – Din it. restitutore.

DOOM

restitutór (rar) s. m., pl. restitutóri

restitutorului
RESTITUTÓR, -OÁRE, restitutori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dă înapoi ceva. – Din it. restitutore.

DOOM

restitutór (rar) s. m., pl. restitutóri

restituția
RESTITÚȚIE, restituții, s. f. Restituire. ♦ Spec. Restituire de către un stat beligerant către alt stat beligerant a unor bunuri aparținând acestuia din urmă, pe care primul stat și le-a însușit și le-a transportat fără drept pe teritoriul său. – Din fr. restitution.

DOOM

restitúție (-ți-e) s. f., art. restitúția (-ți-a), g.-d. art. restitúției; pl. restitúții, art. restitúțiile (-ți-i-)

restituție
RESTITÚȚIE, restituții, s. f. Restituire. ♦ Spec. Restituire de către un stat beligerant către alt stat beligerant a unor bunuri aparținând acestuia din urmă, pe care primul stat și le-a însușit și le-a transportat fără drept pe teritoriul său. – Din fr. restitution.

DOOM

restitúție (-ți-e) s. f., art. restitúția (-ți-a), g.-d. art. restitúției; pl. restitúții, art. restitúțiile (-ți-i-)

restituției
RESTITÚȚIE, restituții, s. f. Restituire. ♦ Spec. Restituire de către un stat beligerant către alt stat beligerant a unor bunuri aparținând acestuia din urmă, pe care primul stat și le-a însușit și le-a transportat fără drept pe teritoriul său. – Din fr. restitution.

DOOM

restitúție (-ți-e) s. f., art. restitúția (-ți-a), g.-d. art. restitúției; pl. restitúții, art. restitúțiile (-ți-i-)

restituții
RESTITÚȚIE, restituții, s. f. Restituire. ♦ Spec. Restituire de către un stat beligerant către alt stat beligerant a unor bunuri aparținând acestuia din urmă, pe care primul stat și le-a însușit și le-a transportat fără drept pe teritoriul său. – Din fr. restitution.

DOOM

restitúție (-ți-e) s. f., art. restitúția (-ți-a), g.-d. art. restitúției; pl. restitúții, art. restitúțiile (-ți-i-)

restituțiile
RESTITÚȚIE, restituții, s. f. Restituire. ♦ Spec. Restituire de către un stat beligerant către alt stat beligerant a unor bunuri aparținând acestuia din urmă, pe care primul stat și le-a însușit și le-a transportat fără drept pe teritoriul său. – Din fr. restitution.

DOOM

restitúție (-ți-e) s. f., art. restitúția (-ți-a), g.-d. art. restitúției; pl. restitúții, art. restitúțiile (-ți-i-)

restituțiilor
RESTITÚȚIE, restituții, s. f. Restituire. ♦ Spec. Restituire de către un stat beligerant către alt stat beligerant a unor bunuri aparținând acestuia din urmă, pe care primul stat și le-a însușit și le-a transportat fără drept pe teritoriul său. – Din fr. restitution.

DOOM

restitúție (-ți-e) s. f., art. restitúția (-ți-a), g.-d. art. restitúției; pl. restitúții, art. restitúțiile (-ți-i-)

restituțiune
RESTITUȚIÚNE s.f. v. restituție.

restrictiv
RESTRICTÍV, -Ă, restrictivi, -e, adj. Care creează restricții. – Din fr. restrictif.

DOOM

restrictív adj. m., pl. restrictívi; f. restrictívă, pl. restrictíve

restrictiva
RESTRICTÍV, -Ă, restrictivi, -e, adj. Care creează restricții. – Din fr. restrictif.

DOOM

restrictív adj. m., pl. restrictívi; f. restrictívă, pl. restrictíve

restrictive
RESTRICTÍV, -Ă, restrictivi, -e, adj. Care creează restricții. – Din fr. restrictif.

DOOM

restrictív adj. m., pl. restrictívi; f. restrictívă, pl. restrictíve

restrictivei
RESTRICTÍV, -Ă, restrictivi, -e, adj. Care creează restricții. – Din fr. restrictif.

DOOM

restrictív adj. m., pl. restrictívi; f. restrictívă, pl. restrictíve

restrictivele
RESTRICTÍV, -Ă, restrictivi, -e, adj. Care creează restricții. – Din fr. restrictif.

DOOM

restrictív adj. m., pl. restrictívi; f. restrictívă, pl. restrictíve

restrictivelor
RESTRICTÍV, -Ă, restrictivi, -e, adj. Care creează restricții. – Din fr. restrictif.

DOOM

restrictív adj. m., pl. restrictívi; f. restrictívă, pl. restrictíve

restrictivi
RESTRICTÍV, -Ă, restrictivi, -e, adj. Care creează restricții. – Din fr. restrictif.

DOOM

restrictív adj. m., pl. restrictívi; f. restrictívă, pl. restrictíve

restrictivii
RESTRICTÍV, -Ă, restrictivi, -e, adj. Care creează restricții. – Din fr. restrictif.

DOOM

restrictív adj. m., pl. restrictívi; f. restrictívă, pl. restrictíve

restrictivilor
RESTRICTÍV, -Ă, restrictivi, -e, adj. Care creează restricții. – Din fr. restrictif.

DOOM

restrictív adj. m., pl. restrictívi; f. restrictívă, pl. restrictíve

restrictivul
RESTRICTÍV, -Ă, restrictivi, -e, adj. Care creează restricții. – Din fr. restrictif.

DOOM

restrictív adj. m., pl. restrictívi; f. restrictívă, pl. restrictíve

restrictivului
RESTRICTÍV, -Ă, restrictivi, -e, adj. Care creează restricții. – Din fr. restrictif.

DOOM

restrictív adj. m., pl. restrictívi; f. restrictívă, pl. restrictíve

restricția
RESTRICȚIÚNE s. f. v. restricție.

DOOM

restrícție (-ți-e) s. f., g.-d. art. restrícția (-ți-a), g.-d. art. restrícției; pl. restrícții, art. restrícțiile (-ți-i)

restricție
RESTRICȚIÚNE s. f. v. restricție.

DOOM

restrícție (-ți-e) s. f., g.-d. art. restrícția (-ți-a), g.-d. art. restrícției; pl. restrícții, art. restrícțiile (-ți-i)

restricției
RESTRICȚIÚNE s. f. v. restricție.

DOOM

restrícție (-ți-e) s. f., g.-d. art. restrícția (-ți-a), g.-d. art. restrícției; pl. restrícții, art. restrícțiile (-ți-i)

restricții
RESTRICȚIÚNE s. f. v. restricție.

DOOM

restrícție (-ți-e) s. f., g.-d. art. restrícția (-ți-a), g.-d. art. restrícției; pl. restrícții, art. restrícțiile (-ți-i)

restricțiile
RESTRICȚIÚNE s. f. v. restricție.

DOOM

restrícție (-ți-e) s. f., g.-d. art. restrícția (-ți-a), g.-d. art. restrícției; pl. restrícții, art. restrícțiile (-ți-i)

restricțiilor
RESTRICȚIÚNE s. f. v. restricție.

DOOM

restrícție (-ți-e) s. f., g.-d. art. restrícția (-ți-a), g.-d. art. restrícției; pl. restrícții, art. restrícțiile (-ți-i)

restricțiune
RESTRICȚIÚNE s. f. v. restricție.

DOOM

restrícție (-ți-e) s. f., g.-d. art. restrícția (-ți-a), g.-d. art. restrícției; pl. restrícții, art. restrícțiile (-ți-i)

restringent
RESTRINGÉNT, -Ă, restringenți, -te, adj., s. n. (Substanță) care restrânge țesuturile animale. – Din fr. restringent.

DOOM

restringént² s. n.

restringenta
RESTRINGÉNT, -Ă, restringenți, -te, adj., s. n. (Substanță) care restrânge țesuturile animale. – Din fr. restringent.

DOOM

restringént² s. n.

restringente
RESTRINGÉNT, -Ă, restringenți, -te, adj., s. n. (Substanță) care restrânge țesuturile animale. – Din fr. restringent.

DOOM

restringént² s. n.

restringentei
RESTRINGÉNT, -Ă, restringenți, -te, adj., s. n. (Substanță) care restrânge țesuturile animale. – Din fr. restringent.

DOOM

restringént² s. n.

restringentele
RESTRINGÉNT, -Ă, restringenți, -te, adj., s. n. (Substanță) care restrânge țesuturile animale. – Din fr. restringent.

DOOM

restringént² s. n.

restringentelor
RESTRINGÉNT, -Ă, restringenți, -te, adj., s. n. (Substanță) care restrânge țesuturile animale. – Din fr. restringent.

DOOM

restringént² s. n.

restringentul
RESTRINGÉNT, -Ă, restringenți, -te, adj., s. n. (Substanță) care restrânge țesuturile animale. – Din fr. restringent.

DOOM

restringént² s. n.

restringentului
RESTRINGÉNT, -Ă, restringenți, -te, adj., s. n. (Substanță) care restrânge țesuturile animale. – Din fr. restringent.

DOOM

restringént² s. n.

restringenți
RESTRINGÉNT, -Ă, restringenți, -te, adj., s. n. (Substanță) care restrânge țesuturile animale. – Din fr. restringent.

DOOM

restringént² s. n.

restringenții
RESTRINGÉNT, -Ă, restringenți, -te, adj., s. n. (Substanță) care restrânge țesuturile animale. – Din fr. restringent.

DOOM

restringént² s. n.

restringenților
RESTRINGÉNT, -Ă, restringenți, -te, adj., s. n. (Substanță) care restrânge țesuturile animale. – Din fr. restringent.

DOOM

restringént² s. n.

restriște
RESTRÍȘTE, (rar) restriști, s. f. (Pop.) Situație grea, primejdie, nenorocire care se abate asupra cuiva. – Pref. răs- + triște.

DOOM

restríște (pop.) s. f., g.-d. art. restríștii; pl. restríști

restriștea
RESTRÍȘTE, (rar) restriști, s. f. (Pop.) Situație grea, primejdie, nenorocire care se abate asupra cuiva. – Pref. răs- + triște.

DOOM

restríște (pop.) s. f., g.-d. art. restríștii; pl. restríști

restriști
RESTRÍȘTE, (rar) restriști, s. f. (Pop.) Situație grea, primejdie, nenorocire care se abate asupra cuiva. – Pref. răs- + triște.

DOOM

restríște (pop.) s. f., g.-d. art. restríștii; pl. restríști

restriștii
RESTRÍȘTE, (rar) restriști, s. f. (Pop.) Situație grea, primejdie, nenorocire care se abate asupra cuiva. – Pref. răs- + triște.

DOOM

restríște (pop.) s. f., g.-d. art. restríștii; pl. restríști

restriștile
RESTRÍȘTE, (rar) restriști, s. f. (Pop.) Situație grea, primejdie, nenorocire care se abate asupra cuiva. – Pref. răs- + triște.

DOOM

restríște (pop.) s. f., g.-d. art. restríștii; pl. restríști

restriștilor
RESTRÍȘTE, (rar) restriști, s. f. (Pop.) Situație grea, primejdie, nenorocire care se abate asupra cuiva. – Pref. răs- + triște.

DOOM

restríște (pop.) s. f., g.-d. art. restríștii; pl. restríști

restructura
RESTRUCTURÁ, restructurez, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Pref. re- + structura.

DOOM

restructurá (a ~) (res-truc- / re-struc-) vb., ind. prez. 3 restructureáză

restructurai
RESTRUCTURÁ, restructurez, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Pref. re- + structura.

DOOM

restructurá (a ~) (res-truc- / re-struc-) vb., ind. prez. 3 restructureáză

restructuram
RESTRUCTURÁ, restructurez, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Pref. re- + structura.

DOOM

restructurá (a ~) (res-truc- / re-struc-) vb., ind. prez. 3 restructureáză

restructurare
RESTRUCTURÁ, restructurez, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Pref. re- + structura.

DOOM

restructurá (a ~) (res-truc- / re-struc-) vb., ind. prez. 3 restructureáză

restructurare
RESTRUCTURÁRE, restructurări, s. f. Acțiunea de a restructura și rezultatul ei. – V. restructura.

DOOM

restructuráre (res-truc- / re-struc-) s. f., g.-d. art. restructurắrii; pl. restructurắri

restructurarea
RESTRUCTURÁRE, restructurări, s. f. Acțiunea de a restructura și rezultatul ei. – V. restructura.

DOOM

restructuráre (res-truc- / re-struc-) s. f., g.-d. art. restructurắrii; pl. restructurắri

restructurară
RESTRUCTURÁ, restructurez, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Pref. re- + structura.

DOOM

restructurá (a ~) (res-truc- / re-struc-) vb., ind. prez. 3 restructureáză

restructurarăm
RESTRUCTURÁ, restructurez, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Pref. re- + structura.

DOOM

restructurá (a ~) (res-truc- / re-struc-) vb., ind. prez. 3 restructureáză

restructurarăți
RESTRUCTURÁ, restructurez, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Pref. re- + structura.

DOOM

restructurá (a ~) (res-truc- / re-struc-) vb., ind. prez. 3 restructureáză

restructurase
RESTRUCTURÁ, restructurez, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Pref. re- + structura.

DOOM

restructurá (a ~) (res-truc- / re-struc-) vb., ind. prez. 3 restructureáză

restructurasem
RESTRUCTURÁ, restructurez, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Pref. re- + structura.

DOOM

restructurá (a ~) (res-truc- / re-struc-) vb., ind. prez. 3 restructureáză

restructuraseră
RESTRUCTURÁ, restructurez, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Pref. re- + structura.

DOOM

restructurá (a ~) (res-truc- / re-struc-) vb., ind. prez. 3 restructureáză

restructuraserăm
RESTRUCTURÁ, restructurez, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Pref. re- + structura.

DOOM

restructurá (a ~) (res-truc- / re-struc-) vb., ind. prez. 3 restructureáză

restructuraserăți
RESTRUCTURÁ, restructurez, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Pref. re- + structura.

DOOM

restructurá (a ~) (res-truc- / re-struc-) vb., ind. prez. 3 restructureáză

restructuraseși
RESTRUCTURÁ, restructurez, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Pref. re- + structura.

DOOM

restructurá (a ~) (res-truc- / re-struc-) vb., ind. prez. 3 restructureáză

restructuraseți
RESTRUCTURÁ, restructurez, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Pref. re- + structura.

DOOM

restructurá (a ~) (res-truc- / re-struc-) vb., ind. prez. 3 restructureáză

restructurat
RESTRUCTURÁ, restructurez, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Pref. re- + structura.

DOOM

restructurá (a ~) (res-truc- / re-struc-) vb., ind. prez. 3 restructureáză

restructurat
RESTRUCTURÁ, restructurez, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Re¹- + structura.

DOOM

restructurá (a ~) (res-truc- / re-struc-) vb., ind. prez. 3 restructureáză

restructurau
RESTRUCTURÁ, restructurez, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Pref. re- + structura.

DOOM

restructurá (a ~) (res-truc- / re-struc-) vb., ind. prez. 3 restructureáză

restructurași
RESTRUCTURÁ, restructurez, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Pref. re- + structura.

DOOM

restructurá (a ~) (res-truc- / re-struc-) vb., ind. prez. 3 restructureáză

restructurați
RESTRUCTURÁ, restructurez, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Pref. re- + structura.

DOOM

restructurá (a ~) (res-truc- / re-struc-) vb., ind. prez. 3 restructureáză

restructurează
RESTRUCTURÁ, restructurez, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Pref. re- + structura.

DOOM

restructurá (a ~) (res-truc- / re-struc-) vb., ind. prez. 3 restructureáză

restructurez
RESTRUCTURÁ, restructurez, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Pref. re- + structura.

DOOM

restructurá (a ~) (res-truc- / re-struc-) vb., ind. prez. 3 restructureáză

restructureze
RESTRUCTURÁ, restructurez, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Pref. re- + structura.

DOOM

restructurá (a ~) (res-truc- / re-struc-) vb., ind. prez. 3 restructureáză

restructurezi
RESTRUCTURÁ, restructurez, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Pref. re- + structura.

DOOM

restructurá (a ~) (res-truc- / re-struc-) vb., ind. prez. 3 restructureáză

restructurând
RESTRUCTURÁ, restructurez, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Pref. re- + structura.

DOOM

restructurá (a ~) (res-truc- / re-struc-) vb., ind. prez. 3 restructureáză

restructurînd
RESTRUCTURÁ, restructurez, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Pref. re- + structura.

DOOM

restructurá (a ~) (res-truc- / re-struc-) vb., ind. prez. 3 restructureáză

restructurări
RESTRUCTURÁRE, restructurări, s. f. Acțiunea de a restructura și rezultatul ei. – V. restructura.

DOOM

restructuráre (res-truc- / re-struc-) s. f., g.-d. art. restructurắrii; pl. restructurắri

restructurării
RESTRUCTURÁRE, restructurări, s. f. Acțiunea de a restructura și rezultatul ei. – V. restructura.

DOOM

restructuráre (res-truc- / re-struc-) s. f., g.-d. art. restructurắrii; pl. restructurắri

restructurările
RESTRUCTURÁRE, restructurări, s. f. Acțiunea de a restructura și rezultatul ei. – V. restructura.

DOOM

restructuráre (res-truc- / re-struc-) s. f., g.-d. art. restructurắrii; pl. restructurắri

restructurărilor
RESTRUCTURÁRE, restructurări, s. f. Acțiunea de a restructura și rezultatul ei. – V. restructura.

DOOM

restructuráre (res-truc- / re-struc-) s. f., g.-d. art. restructurắrii; pl. restructurắri

restrânge
RESTRẤNGE, restrấng, vb. III. Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. ♦ Refl. (Fam.) A-și limita, a-și reduce cheltuielile pentru trai, a trăi mai modest. – Pref. re- + strânge (după fr. restreindre).

DOOM

restrấnge (a ~) (res-trân- / re-strân-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restrấng, perf. s. 1 sg. restrânséi, 1 pl. restrấnserăm; part. restrấns

restrângere
RESTRẤNGERE, restrângeri, s. f. Acțiunea de a (se) restrânge și rezultatul ei. – V. restrânge.

DOOM

restrấngere (res-trân- / re-strân-) s. f., g.-d. art. restrấngerii; pl. restrấngeri

restrângerea
RESTRẤNGERE, restrângeri, s. f. Acțiunea de a (se) restrânge și rezultatul ei. – V. restrânge.

DOOM

restrấngere (res-trân- / re-strân-) s. f., g.-d. art. restrấngerii; pl. restrấngeri

restrângeri
RESTRẤNGERE, restrângeri, s. f. Acțiunea de a (se) restrânge și rezultatul ei. – V. restrânge.

DOOM

restrấngere (res-trân- / re-strân-) s. f., g.-d. art. restrấngerii; pl. restrấngeri

restrângerii
RESTRẤNGERE, restrângeri, s. f. Acțiunea de a (se) restrânge și rezultatul ei. – V. restrânge.

DOOM

restrấngere (res-trân- / re-strân-) s. f., g.-d. art. restrấngerii; pl. restrấngeri

restrângerile
RESTRẤNGERE, restrângeri, s. f. Acțiunea de a (se) restrânge și rezultatul ei. – V. restrânge.

DOOM

restrấngere (res-trân- / re-strân-) s. f., g.-d. art. restrấngerii; pl. restrấngeri

restrângerilor
RESTRẤNGERE, restrângeri, s. f. Acțiunea de a (se) restrânge și rezultatul ei. – V. restrânge.

DOOM

restrấngere (res-trân- / re-strân-) s. f., g.-d. art. restrấngerii; pl. restrấngeri

restrâns
RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.

restrânsa
RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.

restrânse
RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.

restrânsei
RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.

restrânsele
RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.

restrânselor
RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.

restrânsul
RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.

restrânsului
RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.

restrânși
RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.

restrânșii
RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.

restrânșilor
RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.

restrîngere
RESTRẤNGERE, restrângeri, s. f. Acțiunea de a (se) restrânge și rezultatul ei. – V. restrânge.

DOOM

restrấngere (res-trân- / re-strân-) s. f., g.-d. art. restrấngerii; pl. restrấngeri

restrîngerea
RESTRẤNGERE, restrângeri, s. f. Acțiunea de a (se) restrânge și rezultatul ei. – V. restrânge.

DOOM

restrấngere (res-trân- / re-strân-) s. f., g.-d. art. restrấngerii; pl. restrấngeri

restrîngeri
RESTRẤNGERE, restrângeri, s. f. Acțiunea de a (se) restrânge și rezultatul ei. – V. restrânge.

DOOM

restrấngere (res-trân- / re-strân-) s. f., g.-d. art. restrấngerii; pl. restrấngeri

restrîngerii
RESTRẤNGERE, restrângeri, s. f. Acțiunea de a (se) restrânge și rezultatul ei. – V. restrânge.

DOOM

restrấngere (res-trân- / re-strân-) s. f., g.-d. art. restrấngerii; pl. restrấngeri

restrîngerile
RESTRẤNGERE, restrângeri, s. f. Acțiunea de a (se) restrânge și rezultatul ei. – V. restrânge.

DOOM

restrấngere (res-trân- / re-strân-) s. f., g.-d. art. restrấngerii; pl. restrấngeri

restrîngerilor
RESTRẤNGERE, restrângeri, s. f. Acțiunea de a (se) restrânge și rezultatul ei. – V. restrânge.

DOOM

restrấngere (res-trân- / re-strân-) s. f., g.-d. art. restrấngerii; pl. restrấngeri

restrîns
RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.

restrînsa
RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.

restrînse
RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.

restrînsei
RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.

restrînsele
RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.

restrînselor
RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.

restrînsul
RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.

restrînsului
RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.

restrînși
RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.

restrînșii
RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.

restrînșilor
RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.

restul
REST, resturi, s. n. 1. Ceea ce rămâne dintr-un tot, dintr-un ansamblu după ce s-a luat cea mai mare parte; rămășiță. 2. Parte dintr-un tot care rămâne în afara celei care interesează. 3. Sumă de bani care se înapoiază celui care face o plată cu bani mai mulți decât suma cuvenită. 4. (Mat.) Număr care reprezintă rezultatul unei scăderi; diferență. ♦ Parte care rămâne nedivizată la o împărțire și care, adăugată produsului dintre împărțitor și cât, ne dă deîmpărțitul. – Din ngr. resto, fr. reste. Cf. it. resto, germ. Rest.

DOOM

rest s. n., (rămășițe) pl. résturi

restului
REST, resturi, s. n. 1. Ceea ce rămâne dintr-un tot, dintr-un ansamblu după ce s-a luat cea mai mare parte; rămășiță. 2. Parte dintr-un tot care rămâne în afara celei care interesează. 3. Sumă de bani care se înapoiază celui care face o plată cu bani mai mulți decât suma cuvenită. 4. (Mat.) Număr care reprezintă rezultatul unei scăderi; diferență. ♦ Parte care rămâne nedivizată la o împărțire și care, adăugată produsului dintre împărțitor și cât, ne dă deîmpărțitul. – Din ngr. resto, fr. reste. Cf. it. resto, germ. Rest.

DOOM

rest s. n., (rămășițe) pl. résturi

resturi
REST, resturi, s. n. 1. Ceea ce rămâne dintr-un tot, dintr-un ansamblu după ce s-a luat cea mai mare parte; rămășiță. 2. Parte dintr-un tot care rămâne în afara celei care interesează. 3. Sumă de bani care se înapoiază celui care face o plată cu bani mai mulți decât suma cuvenită. 4. (Mat.) Număr care reprezintă rezultatul unei scăderi; diferență. ♦ Parte care rămâne nedivizată la o împărțire și care, adăugată produsului dintre împărțitor și cât, ne dă deîmpărțitul. – Din ngr. resto, fr. reste. Cf. it. resto, germ. Rest.

DOOM

rest s. n., (rămășițe) pl. résturi

resturile
REST, resturi, s. n. 1. Ceea ce rămâne dintr-un tot, dintr-un ansamblu după ce s-a luat cea mai mare parte; rămășiță. 2. Parte dintr-un tot care rămâne în afara celei care interesează. 3. Sumă de bani care se înapoiază celui care face o plată cu bani mai mulți decât suma cuvenită. 4. (Mat.) Număr care reprezintă rezultatul unei scăderi; diferență. ♦ Parte care rămâne nedivizată la o împărțire și care, adăugată produsului dintre împărțitor și cât, ne dă deîmpărțitul. – Din ngr. resto, fr. reste. Cf. it. resto, germ. Rest.

DOOM

rest s. n., (rămășițe) pl. résturi

resturilor
REST, resturi, s. n. 1. Ceea ce rămâne dintr-un tot, dintr-un ansamblu după ce s-a luat cea mai mare parte; rămășiță. 2. Parte dintr-un tot care rămâne în afara celei care interesează. 3. Sumă de bani care se înapoiază celui care face o plată cu bani mai mulți decât suma cuvenită. 4. (Mat.) Număr care reprezintă rezultatul unei scăderi; diferență. ♦ Parte care rămâne nedivizată la o împărțire și care, adăugată produsului dintre împărțitor și cât, ne dă deîmpărțitul. – Din ngr. resto, fr. reste. Cf. it. resto, germ. Rest.

DOOM

rest s. n., (rămășițe) pl. résturi

resurect
RESURÉCT, -Ă adj. (Liv.) Referitor la resurecție. [Et. incertă].

resurecta
RESURÉCT, -Ă adj. (Liv.) Referitor la resurecție. [Et. incertă].

resurecte
RESURÉCT, -Ă adj. (Liv.) Referitor la resurecție. [Et. incertă].

resurectei
RESURÉCT, -Ă adj. (Liv.) Referitor la resurecție. [Et. incertă].

resurectele
RESURÉCT, -Ă adj. (Liv.) Referitor la resurecție. [Et. incertă].

resurectelor
RESURÉCT, -Ă adj. (Liv.) Referitor la resurecție. [Et. incertă].

resurectul
RESURÉCT, -Ă adj. (Liv.) Referitor la resurecție. [Et. incertă].

resurectului
RESURÉCT, -Ă adj. (Liv.) Referitor la resurecție. [Et. incertă].

resurecți
RESURÉCT, -Ă adj. (Liv.) Referitor la resurecție. [Et. incertă].

resurecția
RESURÉCȚIE, resurecții, s. f. (Livr.) Reînviere; trezire, deșteptare. – Din fr. résurrection, lat. resurrectio.

DOOM

resurécție (-ți-e) s. f., art. resurécția (-ți-a), g.-d. art. resurécției; pl. resurécții, art. resurécțiile (-ți-i-)

resurecție
RESURÉCȚIE, resurecții, s. f. (Livr.) Reînviere; trezire, deșteptare. – Din fr. résurrection, lat. resurrectio.

DOOM

resurécție (-ți-e) s. f., art. resurécția (-ți-a), g.-d. art. resurécției; pl. resurécții, art. resurécțiile (-ți-i-)

resurecției
RESURÉCȚIE, resurecții, s. f. (Livr.) Reînviere; trezire, deșteptare. – Din fr. résurrection, lat. resurrectio.

DOOM

resurécție (-ți-e) s. f., art. resurécția (-ți-a), g.-d. art. resurécției; pl. resurécții, art. resurécțiile (-ți-i-)

resurecții
RESURÉCT, -Ă adj. (Liv.) Referitor la resurecție. [Et. incertă].

resurecții
RESURÉCȚIE, resurecții, s. f. (Livr.) Reînviere; trezire, deșteptare. – Din fr. résurrection, lat. resurrectio.

DOOM

resurécție (-ți-e) s. f., art. resurécția (-ți-a), g.-d. art. resurécției; pl. resurécții, art. resurécțiile (-ți-i-)

resurecțiile
RESURÉCȚIE, resurecții, s. f. (Livr.) Reînviere; trezire, deșteptare. – Din fr. résurrection, lat. resurrectio.

DOOM

resurécție (-ți-e) s. f., art. resurécția (-ți-a), g.-d. art. resurécției; pl. resurécții, art. resurécțiile (-ți-i-)

resurecțiilor
RESURÉCȚIE, resurecții, s. f. (Livr.) Reînviere; trezire, deșteptare. – Din fr. résurrection, lat. resurrectio.

DOOM

resurécție (-ți-e) s. f., art. resurécția (-ți-a), g.-d. art. resurécției; pl. resurécții, art. resurécțiile (-ți-i-)

resurecților
RESURÉCT, -Ă adj. (Liv.) Referitor la resurecție. [Et. incertă].

resurecțiune
RESURECȚIÚNE s.f. v. resurecție.

resurgența
RESURGÉNȚĂ, resurgențe, s. f. (Geol.) Izvor carstic intermitent; izbuc. – Din fr. résurgence.

resurgențe
RESURGÉNȚĂ, resurgențe, s. f. (Geol.) Izvor carstic intermitent; izbuc. – Din fr. résurgence.

resurgenței
RESURGÉNȚĂ, resurgențe, s. f. (Geol.) Izvor carstic intermitent; izbuc. – Din fr. résurgence.

resurgențele
RESURGÉNȚĂ, resurgențe, s. f. (Geol.) Izvor carstic intermitent; izbuc. – Din fr. résurgence.

resurgențelor
RESURGÉNȚĂ, resurgențe, s. f. (Geol.) Izvor carstic intermitent; izbuc. – Din fr. résurgence.

resursa
RESÚRSĂ, resurse, s. f. 1. Rezervă sau sursă de mijloace susceptibile de a fi valorificate la un moment dat. ◊ Resurse naturale = totalitatea zăcămintelor de minerale și de minereuri, a terenurilor cultivabile și utilizabile, a apelor și a pădurilor de care dispune o țară. Resurse de (forțe de) muncă = totalitatea persoanelor care au vârsta și sunt capabile de muncă, precum și a persoanelor în vârstă apte de muncă, lucrează. 2. Durată de timp în ore de zbor admisă pentru utilizarea normală a unui avion între două reparații generale sau între două revizii. – Din fr. ressource.

DOOM

resúrsă s. f., g.-d. art. resúrsei; pl. resúrse

resurse
RESÚRSĂ, resurse, s. f. 1. Rezervă sau sursă de mijloace susceptibile de a fi valorificate la un moment dat. ◊ Resurse naturale = totalitatea zăcămintelor de minerale și de minereuri, a terenurilor cultivabile și utilizabile, a apelor și a pădurilor de care dispune o țară. Resurse de (forțe de) muncă = totalitatea persoanelor care au vârsta și sunt capabile de muncă, precum și a persoanelor în vârstă apte de muncă, lucrează. 2. Durată de timp în ore de zbor admisă pentru utilizarea normală a unui avion între două reparații generale sau între două revizii. – Din fr. ressource.

DOOM

resúrsă s. f., g.-d. art. resúrsei; pl. resúrse

resursei
RESÚRSĂ, resurse, s. f. 1. Rezervă sau sursă de mijloace susceptibile de a fi valorificate la un moment dat. ◊ Resurse naturale = totalitatea zăcămintelor de minerale și de minereuri, a terenurilor cultivabile și utilizabile, a apelor și a pădurilor de care dispune o țară. Resurse de (forțe de) muncă = totalitatea persoanelor care au vârsta și sunt capabile de muncă, precum și a persoanelor în vârstă apte de muncă, lucrează. 2. Durată de timp în ore de zbor admisă pentru utilizarea normală a unui avion între două reparații generale sau între două revizii. – Din fr. ressource.

DOOM

resúrsă s. f., g.-d. art. resúrsei; pl. resúrse

resursele
RESÚRSĂ, resurse, s. f. 1. Rezervă sau sursă de mijloace susceptibile de a fi valorificate la un moment dat. ◊ Resurse naturale = totalitatea zăcămintelor de minerale și de minereuri, a terenurilor cultivabile și utilizabile, a apelor și a pădurilor de care dispune o țară. Resurse de (forțe de) muncă = totalitatea persoanelor care au vârsta și sunt capabile de muncă, precum și a persoanelor în vârstă apte de muncă, lucrează. 2. Durată de timp în ore de zbor admisă pentru utilizarea normală a unui avion între două reparații generale sau între două revizii. – Din fr. ressource.

DOOM

resúrsă s. f., g.-d. art. resúrsei; pl. resúrse

resurselor
RESÚRSĂ, resurse, s. f. 1. Rezervă sau sursă de mijloace susceptibile de a fi valorificate la un moment dat. ◊ Resurse naturale = totalitatea zăcămintelor de minerale și de minereuri, a terenurilor cultivabile și utilizabile, a apelor și a pădurilor de care dispune o țară. Resurse de (forțe de) muncă = totalitatea persoanelor care au vârsta și sunt capabile de muncă, precum și a persoanelor în vârstă apte de muncă, lucrează. 2. Durată de timp în ore de zbor admisă pentru utilizarea normală a unui avion între două reparații generale sau între două revizii. – Din fr. ressource.

DOOM

resúrsă s. f., g.-d. art. resúrsei; pl. resúrse

resuscita
RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.

DOOM

resuscitá (a ~) vb., ind. prez. 3 resusciteáză

resuscita
RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.

resuscitai
RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.

resuscitam
RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.

resuscitare
RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.

resuscitare
RESUSCITÁRE, resuscitări, s. f. Acțiunea de a resuscita și rezultatul ei. – V. resuscita.

DOOM

resuscitáre s. f., g.-d. art. resuscitắrii; pl. resuscitắri

resuscitarea
RESUSCITÁRE, resuscitări, s. f. Acțiunea de a resuscita și rezultatul ei. – V. resuscita.

DOOM

resuscitáre s. f., g.-d. art. resuscitắrii; pl. resuscitắri

resuscitară
RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.

resuscitarăm
RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.

resuscitarăți
RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.

resuscitase
RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.

resuscitasem
RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.

resuscitaseră
RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.

resuscitaserăm
RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.

resuscitaserăți
RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.

resuscitaseși
RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.

resuscitaseți
RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.

resuscitat
RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.

resuscitau
RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.

resuscitași
RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.

resuscitați
RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.

resuscitează
RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.

resuscitez
RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.

resusciteze
RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.

resuscitezi
RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.

resuscitând
RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.

resuscitînd
RESUSCITÁ, resuscitez, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Prez. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.

resuscitări
RESUSCITÁRE, resuscitări, s. f. Acțiunea de a resuscita și rezultatul ei. – V. resuscita.

DOOM

resuscitáre s. f., g.-d. art. resuscitắrii; pl. resuscitắri

resuscitării
RESUSCITÁRE, resuscitări, s. f. Acțiunea de a resuscita și rezultatul ei. – V. resuscita.

DOOM

resuscitáre s. f., g.-d. art. resuscitắrii; pl. resuscitắri

resuscitările
RESUSCITÁRE, resuscitări, s. f. Acțiunea de a resuscita și rezultatul ei. – V. resuscita.

DOOM

resuscitáre s. f., g.-d. art. resuscitắrii; pl. resuscitắri

resuscitărilor
RESUSCITÁRE, resuscitări, s. f. Acțiunea de a resuscita și rezultatul ei. – V. resuscita.

DOOM

resuscitáre s. f., g.-d. art. resuscitắrii; pl. resuscitắri

resuvenire
RESUVENÍRE, resuveniri, s. f. (Franțuzism neobișnuit) Aducere-aminte, reamintire. În asemenea resuveniri, în care el se juca cu imagina-i, prezența ei aievea îi era chiar supărătoare. EMINESCU, N. 119.

ret
Ret = Rhoetus.

retablu
RETÁBLU s.n. (Arhit.; în bisericile catolice) Panou vertical sculptat și pictat, așezat în spatele altarului. [< fr. retable, cf. sp. retablo].

retard
RETÁRD adj. invar., s. n. 1. Adj. (Despre medicamente) A cărui acțiune este prelungită prin adăugarea unor substanțe care se resorb lent în organism. 2. S. n. întârziere. – Din fr. rétard.

DOOM

retárd² s. n.

retarda
RETÁRD adj. invar., s. n. 1. Adj. (Despre medicamente) A cărui acțiune este prelungită prin adăugarea unor substanțe care se resorb lent în organism. 2. S. n. întârziere. – Din fr. rétard.

DOOM

retárd² s. n.

retarda
RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.

retardai
RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.

retardam
RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.

retardare
RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.

retardare
RETARDÁRE s.f. (Franțuzism) Faptul de a retarda; întârziere. ♦ (Fiz.) Încetinire a mișcării. [< retarda].

retardarea
RETARDÁRE s.f. (Franțuzism) Faptul de a retarda; întârziere. ♦ (Fiz.) Încetinire a mișcării. [< retarda].

retardară
RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.

retardarăm
RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.

retardarăți
RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.

retardase
RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.

retardasem
RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.

retardaseră
RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.

retardaserăm
RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.

retardaserăți
RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.

retardaseși
RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.

retardaseți
RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.

retardat
RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.

retardat
RETARDÁT, -Ă, retardați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a rămas în urmă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu s-a dezvoltat normal din punct de vedere intelectual; înapoiat mintal. – V. retarda.

DOOM

*retardát adj. m., s. m., pl. retardáți; adj. f., s. f. retardátă, pl. retardáte

retardat
RETARDÁT, -Ă, retardați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a rămas în urmă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu s-a dezvoltat normal din punct de vedere intelectual; înapoiat mintal. – V. retarda.

DOOM

*retardát adj. m., s. m., pl. retardáți; adj. f., s. f. retardátă, pl. retardáte

retardata
RETARDÁT, -Ă, retardați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a rămas în urmă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu s-a dezvoltat normal din punct de vedere intelectual; înapoiat mintal. – V. retarda.

DOOM

*retardát adj. m., s. m., pl. retardáți; adj. f., s. f. retardátă, pl. retardáte

retardata
RETARDÁT, -Ă, retardați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a rămas în urmă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu s-a dezvoltat normal din punct de vedere intelectual; înapoiat mintal. – V. retarda.

DOOM

*retardát adj. m., s. m., pl. retardáți; adj. f., s. f. retardátă, pl. retardáte

retardatar
RETARDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. Retardat, întârziat; înapoiat, care întârzie, este în întârziere. [Cf. fr. retardataire].

retardatar
RETARDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. Retardat, întârziat; înapoiat, care întârzie, este în întârziere. [Cf. fr. retardataire].

retardatara
RETARDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. Retardat, întârziat; înapoiat, care întârzie, este în întârziere. [Cf. fr. retardataire].

retardatara
RETARDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. Retardat, întârziat; înapoiat, care întârzie, este în întârziere. [Cf. fr. retardataire].

retardatare
RETARDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. Retardat, întârziat; înapoiat, care întârzie, este în întârziere. [Cf. fr. retardataire].

retardatare
RETARDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. Retardat, întârziat; înapoiat, care întârzie, este în întârziere. [Cf. fr. retardataire].

retardatarei
RETARDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. Retardat, întârziat; înapoiat, care întârzie, este în întârziere. [Cf. fr. retardataire].

retardatarei
RETARDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. Retardat, întârziat; înapoiat, care întârzie, este în întârziere. [Cf. fr. retardataire].

retardatarele
RETARDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. Retardat, întârziat; înapoiat, care întârzie, este în întârziere. [Cf. fr. retardataire].

retardatarele
RETARDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. Retardat, întârziat; înapoiat, care întârzie, este în întârziere. [Cf. fr. retardataire].

retardatarelor
RETARDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. Retardat, întârziat; înapoiat, care întârzie, este în întârziere. [Cf. fr. retardataire].

retardatarelor
RETARDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. Retardat, întârziat; înapoiat, care întârzie, este în întârziere. [Cf. fr. retardataire].

retardatari
RETARDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. Retardat, întârziat; înapoiat, care întârzie, este în întârziere. [Cf. fr. retardataire].

retardatari
RETARDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. Retardat, întârziat; înapoiat, care întârzie, este în întârziere. [Cf. fr. retardataire].

retardatarii
RETARDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. Retardat, întârziat; înapoiat, care întârzie, este în întârziere. [Cf. fr. retardataire].

retardatarii
RETARDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. Retardat, întârziat; înapoiat, care întârzie, este în întârziere. [Cf. fr. retardataire].

retardatarilor
RETARDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. Retardat, întârziat; înapoiat, care întârzie, este în întârziere. [Cf. fr. retardataire].

retardatarilor
RETARDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. Retardat, întârziat; înapoiat, care întârzie, este în întârziere. [Cf. fr. retardataire].

retardatarul
RETARDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. Retardat, întârziat; înapoiat, care întârzie, este în întârziere. [Cf. fr. retardataire].

retardatarul
RETARDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. Retardat, întârziat; înapoiat, care întârzie, este în întârziere. [Cf. fr. retardataire].

retardatarului
RETARDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. Retardat, întârziat; înapoiat, care întârzie, este în întârziere. [Cf. fr. retardataire].

retardatarului
RETARDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. Retardat, întârziat; înapoiat, care întârzie, este în întârziere. [Cf. fr. retardataire].

retardate
RETARDÁT, -Ă, retardați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a rămas în urmă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu s-a dezvoltat normal din punct de vedere intelectual; înapoiat mintal. – V. retarda.

DOOM

*retardát adj. m., s. m., pl. retardáți; adj. f., s. f. retardátă, pl. retardáte

retardate
RETARDÁT, -Ă, retardați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a rămas în urmă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu s-a dezvoltat normal din punct de vedere intelectual; înapoiat mintal. – V. retarda.

DOOM

*retardát adj. m., s. m., pl. retardáți; adj. f., s. f. retardátă, pl. retardáte

retardatei
RETARDÁT, -Ă, retardați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a rămas în urmă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu s-a dezvoltat normal din punct de vedere intelectual; înapoiat mintal. – V. retarda.

DOOM

*retardát adj. m., s. m., pl. retardáți; adj. f., s. f. retardátă, pl. retardáte

retardatei
RETARDÁT, -Ă, retardați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a rămas în urmă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu s-a dezvoltat normal din punct de vedere intelectual; înapoiat mintal. – V. retarda.

DOOM

*retardát adj. m., s. m., pl. retardáți; adj. f., s. f. retardátă, pl. retardáte

retardatele
RETARDÁT, -Ă, retardați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a rămas în urmă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu s-a dezvoltat normal din punct de vedere intelectual; înapoiat mintal. – V. retarda.

DOOM

*retardát adj. m., s. m., pl. retardáți; adj. f., s. f. retardátă, pl. retardáte

retardatele
RETARDÁT, -Ă, retardați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a rămas în urmă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu s-a dezvoltat normal din punct de vedere intelectual; înapoiat mintal. – V. retarda.

DOOM

*retardát adj. m., s. m., pl. retardáți; adj. f., s. f. retardátă, pl. retardáte

retardatelor
RETARDÁT, -Ă, retardați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a rămas în urmă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu s-a dezvoltat normal din punct de vedere intelectual; înapoiat mintal. – V. retarda.

DOOM

*retardát adj. m., s. m., pl. retardáți; adj. f., s. f. retardátă, pl. retardáte

retardatelor
RETARDÁT, -Ă, retardați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a rămas în urmă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu s-a dezvoltat normal din punct de vedere intelectual; înapoiat mintal. – V. retarda.

DOOM

*retardát adj. m., s. m., pl. retardáți; adj. f., s. f. retardátă, pl. retardáte

retardatul
RETARDÁT, -Ă, retardați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a rămas în urmă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu s-a dezvoltat normal din punct de vedere intelectual; înapoiat mintal. – V. retarda.

DOOM

*retardát adj. m., s. m., pl. retardáți; adj. f., s. f. retardátă, pl. retardáte

retardatul
RETARDÁT, -Ă, retardați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a rămas în urmă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu s-a dezvoltat normal din punct de vedere intelectual; înapoiat mintal. – V. retarda.

DOOM

*retardát adj. m., s. m., pl. retardáți; adj. f., s. f. retardátă, pl. retardáte

retardatului
RETARDÁT, -Ă, retardați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a rămas în urmă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu s-a dezvoltat normal din punct de vedere intelectual; înapoiat mintal. – V. retarda.

DOOM

*retardát adj. m., s. m., pl. retardáți; adj. f., s. f. retardátă, pl. retardáte

retardatului
RETARDÁT, -Ă, retardați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a rămas în urmă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu s-a dezvoltat normal din punct de vedere intelectual; înapoiat mintal. – V. retarda.

DOOM

*retardát adj. m., s. m., pl. retardáți; adj. f., s. f. retardátă, pl. retardáte

retardau
RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.

retardași
RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.

retardați
RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.

retardați
RETARDÁT, -Ă, retardați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a rămas în urmă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu s-a dezvoltat normal din punct de vedere intelectual; înapoiat mintal. – V. retarda.

DOOM

*retardát adj. m., s. m., pl. retardáți; adj. f., s. f. retardátă, pl. retardáte

retardați
RETARDÁT, -Ă, retardați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a rămas în urmă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu s-a dezvoltat normal din punct de vedere intelectual; înapoiat mintal. – V. retarda.

DOOM

*retardát adj. m., s. m., pl. retardáți; adj. f., s. f. retardátă, pl. retardáte

retardația
RETARDÁȚIE s.f. (Astr.) Mișcare a Lunii pe sfera cerească în sens direct (de la vest la est), precum și a planetelor, în anumite situații, având ca efect întârzierea în fiecare zi a trecerii astrului la meridianul locului. [< fr. retardation].

retardație
RETARDÁȚIE s.f. (Astr.) Mișcare a Lunii pe sfera cerească în sens direct (de la vest la est), precum și a planetelor, în anumite situații, având ca efect întârzierea în fiecare zi a trecerii astrului la meridianul locului. [< fr. retardation].

retardației
RETARDÁȚIE s.f. (Astr.) Mișcare a Lunii pe sfera cerească în sens direct (de la vest la est), precum și a planetelor, în anumite situații, având ca efect întârzierea în fiecare zi a trecerii astrului la meridianul locului. [< fr. retardation].

retardații
RETARDÁT, -Ă, retardați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a rămas în urmă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu s-a dezvoltat normal din punct de vedere intelectual; înapoiat mintal. – V. retarda.

DOOM

*retardát adj. m., s. m., pl. retardáți; adj. f., s. f. retardátă, pl. retardáte

retardații
RETARDÁT, -Ă, retardați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a rămas în urmă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu s-a dezvoltat normal din punct de vedere intelectual; înapoiat mintal. – V. retarda.

DOOM

*retardát adj. m., s. m., pl. retardáți; adj. f., s. f. retardátă, pl. retardáte

retardații
RETARDÁȚIE s.f. (Astr.) Mișcare a Lunii pe sfera cerească în sens direct (de la vest la est), precum și a planetelor, în anumite situații, având ca efect întârzierea în fiecare zi a trecerii astrului la meridianul locului. [< fr. retardation].

retardaților
RETARDÁT, -Ă, retardați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a rămas în urmă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu s-a dezvoltat normal din punct de vedere intelectual; înapoiat mintal. – V. retarda.

DOOM

*retardát adj. m., s. m., pl. retardáți; adj. f., s. f. retardátă, pl. retardáte

retardaților
RETARDÁT, -Ă, retardați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a rămas în urmă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu s-a dezvoltat normal din punct de vedere intelectual; înapoiat mintal. – V. retarda.

DOOM

*retardát adj. m., s. m., pl. retardáți; adj. f., s. f. retardátă, pl. retardáte

retarde
RETÁRD adj. invar., s. n. 1. Adj. (Despre medicamente) A cărui acțiune este prelungită prin adăugarea unor substanțe care se resorb lent în organism. 2. S. n. întârziere. – Din fr. rétard.

DOOM

retárd² s. n.

retardează
RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.

retardei
RETÁRD adj. invar., s. n. 1. Adj. (Despre medicamente) A cărui acțiune este prelungită prin adăugarea unor substanțe care se resorb lent în organism. 2. S. n. întârziere. – Din fr. rétard.

DOOM

retárd² s. n.

retardele
RETÁRD adj. invar., s. n. 1. Adj. (Despre medicamente) A cărui acțiune este prelungită prin adăugarea unor substanțe care se resorb lent în organism. 2. S. n. întârziere. – Din fr. rétard.

DOOM

retárd² s. n.

retardelor
RETÁRD adj. invar., s. n. 1. Adj. (Despre medicamente) A cărui acțiune este prelungită prin adăugarea unor substanțe care se resorb lent în organism. 2. S. n. întârziere. – Din fr. rétard.

DOOM

retárd² s. n.

retardez
RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.

retardeze
RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.

retardezi
RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.

retardul
RETÁRD adj. invar., s. n. 1. Adj. (Despre medicamente) A cărui acțiune este prelungită prin adăugarea unor substanțe care se resorb lent în organism. 2. S. n. întârziere. – Din fr. rétard.

DOOM

retárd² s. n.

retardului
RETÁRD adj. invar., s. n. 1. Adj. (Despre medicamente) A cărui acțiune este prelungită prin adăugarea unor substanțe care se resorb lent în organism. 2. S. n. întârziere. – Din fr. rétard.

DOOM

retárd² s. n.

retardând
RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.

retardînd
RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.

retardări
RETARDÁRE s.f. (Franțuzism) Faptul de a retarda; întârziere. ♦ (Fiz.) Încetinire a mișcării. [< retarda].

retardării
RETARDÁRE s.f. (Franțuzism) Faptul de a retarda; întârziere. ♦ (Fiz.) Încetinire a mișcării. [< retarda].

retardările
RETARDÁRE s.f. (Franțuzism) Faptul de a retarda; întârziere. ♦ (Fiz.) Încetinire a mișcării. [< retarda].

retardărilor
RETARDÁRE s.f. (Franțuzism) Faptul de a retarda; întârziere. ♦ (Fiz.) Încetinire a mișcării. [< retarda].

retarzi
RETÁRD adj. invar., s. n. 1. Adj. (Despre medicamente) A cărui acțiune este prelungită prin adăugarea unor substanțe care se resorb lent în organism. 2. S. n. întârziere. – Din fr. rétard.

DOOM

retárd² s. n.

retarzii
RETÁRD adj. invar., s. n. 1. Adj. (Despre medicamente) A cărui acțiune este prelungită prin adăugarea unor substanțe care se resorb lent în organism. 2. S. n. întârziere. – Din fr. rétard.

DOOM

retárd² s. n.

retarzilor
RETÁRD adj. invar., s. n. 1. Adj. (Despre medicamente) A cărui acțiune este prelungită prin adăugarea unor substanțe care se resorb lent în organism. 2. S. n. întârziere. – Din fr. rétard.

DOOM

retárd² s. n.

retasura
RETASÚRĂ, retasuri, s. f. Defect al pieselor sau al lingourilor de metal turnate, constând din goluri formate în partea lor superioară în urma contracției metalului în timpul solidificării. – Din fr. retassure.

DOOM

retasúră s. f., g.-d. art. retasúrii; pl. retasúri

retasuri
RETASÚRĂ, retasuri, s. f. Defect al pieselor sau al lingourilor de metal turnate, constând din goluri formate în partea lor superioară în urma contracției metalului în timpul solidificării. – Din fr. retassure.

DOOM

retasúră s. f., g.-d. art. retasúrii; pl. retasúri

retasurii
RETASÚRĂ, retasuri, s. f. Defect al pieselor sau al lingourilor de metal turnate, constând din goluri formate în partea lor superioară în urma contracției metalului în timpul solidificării. – Din fr. retassure.

DOOM

retasúră s. f., g.-d. art. retasúrii; pl. retasúri

retasurile
RETASÚRĂ, retasuri, s. f. Defect al pieselor sau al lingourilor de metal turnate, constând din goluri formate în partea lor superioară în urma contracției metalului în timpul solidificării. – Din fr. retassure.

DOOM

retasúră s. f., g.-d. art. retasúrii; pl. retasúri

retasurilor
RETASÚRĂ, retasuri, s. f. Defect al pieselor sau al lingourilor de metal turnate, constând din goluri formate în partea lor superioară în urma contracției metalului în timpul solidificării. – Din fr. retassure.

DOOM

retasúră s. f., g.-d. art. retasúrii; pl. retasúri

retează
RETEZÁ, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect, o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

DOOM

retezá (a ~) vb., ind. prez. 3 reteáză

reteganul
ODOVĂÍ, odovăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional, despre haine, încălțăminte) A strica, a uza. Făcutu-mi-am opinci de fier... și umblat-am pînă le-am odovăit. RETEGANUL, la CADE.

retentiv
RETENTÍV, -Ă, retentivi, -e, adj. (Rar) De retenție. – Din fr. rétentif.

retentiva
RETENTÍV, -Ă, retentivi, -e, adj. (Rar) De retenție. – Din fr. rétentif.

retentive
RETENTÍV, -Ă, retentivi, -e, adj. (Rar) De retenție. – Din fr. rétentif.

retentivei
RETENTÍV, -Ă, retentivi, -e, adj. (Rar) De retenție. – Din fr. rétentif.

retentivele
RETENTÍV, -Ă, retentivi, -e, adj. (Rar) De retenție. – Din fr. rétentif.

retentivelor
RETENTÍV, -Ă, retentivi, -e, adj. (Rar) De retenție. – Din fr. rétentif.

retentivi
RETENTÍV, -Ă, retentivi, -e, adj. (Rar) De retenție. – Din fr. rétentif.

retentivii
RETENTÍV, -Ă, retentivi, -e, adj. (Rar) De retenție. – Din fr. rétentif.

retentivilor
RETENTÍV, -Ă, retentivi, -e, adj. (Rar) De retenție. – Din fr. rétentif.

retentivul
RETENTÍV, -Ă, retentivi, -e, adj. (Rar) De retenție. – Din fr. rétentif.

retentivului
RETENTÍV, -Ă, retentivi, -e, adj. (Rar) De retenție. – Din fr. rétentif.

retenție
RETÉNȚIE, retenții, s. f. 1. Oprire, reținere. (Jur.) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un gaj până la achitarea completă a datoriei de către debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apă, în bazine special amenajate. 3. Reținere în cavitățile organismului sau în țesutul interstițial al lichidelor ori gazelor care în mod obișnuit sunt eliminate. 4. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Var.: retențiúne s. f.] – Din fr. rétention, lat. retentio, -onis.

DOOM

reténție (-ți-e) s. f., art. reténția (-ți-a), g.-d. art. reténției; pl. reténții, art. reténțiile (-ți-i-)

retențiune
RETÉNȚIE, retenții, s. f. 1. Oprire, reținere. (Jur.) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un gaj până la achitarea completă a datoriei de către debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apă, în bazine special amenajate. 3. Reținere în cavitățile organismului sau în țesutul interstițial al lichidelor ori gazelor care în mod obișnuit sunt eliminate. 4. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Var.: retențiúne s. f.] – Din fr. rétention, lat. retentio, -onis.

DOOM

reténție (-ți-e) s. f., art. reténția (-ți-a), g.-d. art. reténției; pl. reténții, art. reténțiile (-ți-i-)

retevei
RETEVÉI, reteveie, s. n. (Pop.) Bucată scurtă de lemn; scurtătură. – Et. nec.

DOOM

retevéi (pop.) s. n., pl. retevéie

reteveiat
RETEVEIÁT, -Ă, reteveiați, -te, adj. (Rar) În formă de retevei, tare ca reteveiul. [Pr.: -ve-iat] – Retevei + suf. -at.

DOOM

reteveiát (rar) adj. m., pl. reteveiáți; f. reteveiátă, pl. reteveiáte

reteveiata
RETEVEIÁT, -Ă, reteveiați, -te, adj. (Rar) În formă de retevei, tare ca reteveiul. [Pr.: -ve-iat] – Retevei + suf. -at.

DOOM

reteveiát (rar) adj. m., pl. reteveiáți; f. reteveiátă, pl. reteveiáte

reteveiate
RETEVEIÁT, -Ă, reteveiați, -te, adj. (Rar) În formă de retevei, tare ca reteveiul. [Pr.: -ve-iat] – Retevei + suf. -at.

DOOM

reteveiát (rar) adj. m., pl. reteveiáți; f. reteveiátă, pl. reteveiáte

reteveiatei
RETEVEIÁT, -Ă, reteveiați, -te, adj. (Rar) În formă de retevei, tare ca reteveiul. [Pr.: -ve-iat] – Retevei + suf. -at.

DOOM

reteveiát (rar) adj. m., pl. reteveiáți; f. reteveiátă, pl. reteveiáte

reteveiatele
RETEVEIÁT, -Ă, reteveiați, -te, adj. (Rar) În formă de retevei, tare ca reteveiul. [Pr.: -ve-iat] – Retevei + suf. -at.

DOOM

reteveiát (rar) adj. m., pl. reteveiáți; f. reteveiátă, pl. reteveiáte

reteveiatelor
RETEVEIÁT, -Ă, reteveiați, -te, adj. (Rar) În formă de retevei, tare ca reteveiul. [Pr.: -ve-iat] – Retevei + suf. -at.

DOOM

reteveiát (rar) adj. m., pl. reteveiáți; f. reteveiátă, pl. reteveiáte

reteveiatul
RETEVEIÁT, -Ă, reteveiați, -te, adj. (Rar) În formă de retevei, tare ca reteveiul. [Pr.: -ve-iat] – Retevei + suf. -at.

DOOM

reteveiát (rar) adj. m., pl. reteveiáți; f. reteveiátă, pl. reteveiáte

reteveiatului
RETEVEIÁT, -Ă, reteveiați, -te, adj. (Rar) În formă de retevei, tare ca reteveiul. [Pr.: -ve-iat] – Retevei + suf. -at.

DOOM

reteveiát (rar) adj. m., pl. reteveiáți; f. reteveiátă, pl. reteveiáte

reteveiați
RETEVEIÁT, -Ă, reteveiați, -te, adj. (Rar) În formă de retevei, tare ca reteveiul. [Pr.: -ve-iat] – Retevei + suf. -at.

DOOM

reteveiát (rar) adj. m., pl. reteveiáți; f. reteveiátă, pl. reteveiáte

reteveiații
RETEVEIÁT, -Ă, reteveiați, -te, adj. (Rar) În formă de retevei, tare ca reteveiul. [Pr.: -ve-iat] – Retevei + suf. -at.

DOOM

reteveiát (rar) adj. m., pl. reteveiáți; f. reteveiátă, pl. reteveiáte

reteveiaților
RETEVEIÁT, -Ă, reteveiați, -te, adj. (Rar) În formă de retevei, tare ca reteveiul. [Pr.: -ve-iat] – Retevei + suf. -at.

DOOM

reteveiát (rar) adj. m., pl. reteveiáți; f. reteveiátă, pl. reteveiáte

reteveie
RETEVÉI, reteveie, s. n. (Pop.) Bucată scurtă de lemn; scurtătură. – Et. nec.

DOOM

retevéi (pop.) s. n., pl. retevéie

reteveiele
RETEVÉI, reteveie, s. n. (Pop.) Bucată scurtă de lemn; scurtătură. – Et. nec.

DOOM

retevéi (pop.) s. n., pl. retevéie

reteveielor
RETEVÉI, reteveie, s. n. (Pop.) Bucată scurtă de lemn; scurtătură. – Et. nec.

DOOM

retevéi (pop.) s. n., pl. retevéie

reteveiul
RETEVÉI, reteveie, s. n. (Pop.) Bucată scurtă de lemn; scurtătură. – Et. nec.

DOOM

retevéi (pop.) s. n., pl. retevéie

reteveiului
RETEVÉI, reteveie, s. n. (Pop.) Bucată scurtă de lemn; scurtătură. – Et. nec.

DOOM

retevéi (pop.) s. n., pl. retevéie

retez
RETÉZ, reteze, s. n. 1. (Pop.; în expr.) La retezul părului = în locul unde se retează părul; la ceafă. 2. (Înv.) Diametru. – Din reteza (derivat regresiv).

DOOM

retéz (pop.) s. n., pl. retéze

retez
retéz (-zuri), s. n. – 1. Închizătoare primitivă de lemn. – 2. Titirez la moară. – Var. rătez. Sl. retęzĭ „lanț” (Cihac, II, 312; Byhan 240), cf. slov., rut. retjaz, pol. rzeciądz, mag. retesz. În Mold.

retez
RETEZÁ, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect, o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

DOOM

retezá (a ~) vb., ind. prez. 3 reteáză

reteza
RETEZÁ, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect, o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

DOOM

retezá (a ~) vb., ind. prez. 3 reteáză

retezai
RETEZÁ, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect, o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

DOOM

retezá (a ~) vb., ind. prez. 3 reteáză

retezam
RETEZÁ, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect, o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

DOOM

retezá (a ~) vb., ind. prez. 3 reteáză

retezare
RETEZÁ, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect, o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

DOOM

retezá (a ~) vb., ind. prez. 3 reteáză

retezare
RETEZÁRE, retezări, s. f. Acțiunea de a reteza și rezultatul ei; retezat¹. – V. reteza.

DOOM

retezáre s. f., g.-d. art. retezắrii; pl. retezắri

retezarea
RETEZÁRE, retezări, s. f. Acțiunea de a reteza și rezultatul ei; retezat¹. – V. reteza.

DOOM

retezáre s. f., g.-d. art. retezắrii; pl. retezắri

retezară
RETEZÁ, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect, o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

DOOM

retezá (a ~) vb., ind. prez. 3 reteáză

retezarăm
RETEZÁ, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect, o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

DOOM

retezá (a ~) vb., ind. prez. 3 reteáză

retezarăți
RETEZÁ, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect, o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

DOOM

retezá (a ~) vb., ind. prez. 3 reteáză

retezase
RETEZÁ, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect, o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

DOOM

retezá (a ~) vb., ind. prez. 3 reteáză

retezasem
RETEZÁ, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect, o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

DOOM

retezá (a ~) vb., ind. prez. 3 reteáză

retezaseră
RETEZÁ, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect, o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

DOOM

retezá (a ~) vb., ind. prez. 3 reteáză

retezaserăm
RETEZÁ, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect, o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

DOOM

retezá (a ~) vb., ind. prez. 3 reteáză

retezaserăți
RETEZÁ, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect, o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

DOOM

retezá (a ~) vb., ind. prez. 3 reteáză

retezaseși
RETEZÁ, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect, o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

DOOM

retezá (a ~) vb., ind. prez. 3 reteáză

retezaseți
RETEZÁ, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect, o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

DOOM

retezá (a ~) vb., ind. prez. 3 reteáză

retezat
RETEZÁ, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect, o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

DOOM

retezá (a ~) vb., ind. prez. 3 reteáză

retezat
RETEZÁT², -Ă, retezați, -te, adj. Tăiat, scurtat. ♦ (Despre stupi) Din care (prin tăiere) s-au scos fagurii pentru a se recolta mierea. – V. reteza.

retezat
RETEZÁT¹ s. n. Retezare. – V. reteza.

DOOM

retezát s. n.

retezata
RETEZÁT², -Ă, retezați, -te, adj. Tăiat, scurtat. ♦ (Despre stupi) Din care (prin tăiere) s-au scos fagurii pentru a se recolta mierea. – V. reteza.

retezate
RETEZÁT², -Ă, retezați, -te, adj. Tăiat, scurtat. ♦ (Despre stupi) Din care (prin tăiere) s-au scos fagurii pentru a se recolta mierea. – V. reteza.

retezatei
RETEZÁT², -Ă, retezați, -te, adj. Tăiat, scurtat. ♦ (Despre stupi) Din care (prin tăiere) s-au scos fagurii pentru a se recolta mierea. – V. reteza.

retezatele
RETEZÁT², -Ă, retezați, -te, adj. Tăiat, scurtat. ♦ (Despre stupi) Din care (prin tăiere) s-au scos fagurii pentru a se recolta mierea. – V. reteza.

retezatelor
RETEZÁT², -Ă, retezați, -te, adj. Tăiat, scurtat. ♦ (Despre stupi) Din care (prin tăiere) s-au scos fagurii pentru a se recolta mierea. – V. reteza.

retezatul
RETEZÁT², -Ă, retezați, -te, adj. Tăiat, scurtat. ♦ (Despre stupi) Din care (prin tăiere) s-au scos fagurii pentru a se recolta mierea. – V. reteza.

retezatului
RETEZÁT², -Ă, retezați, -te, adj. Tăiat, scurtat. ♦ (Despre stupi) Din care (prin tăiere) s-au scos fagurii pentru a se recolta mierea. – V. reteza.

retezau
RETEZÁ, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect, o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

DOOM

retezá (a ~) vb., ind. prez. 3 reteáză

retezași
RETEZÁ, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect, o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

DOOM

retezá (a ~) vb., ind. prez. 3 reteáză

retezați
RETEZÁ, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect, o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

DOOM

retezá (a ~) vb., ind. prez. 3 reteáză

retezați
RETEZÁT², -Ă, retezați, -te, adj. Tăiat, scurtat. ♦ (Despre stupi) Din care (prin tăiere) s-au scos fagurii pentru a se recolta mierea. – V. reteza.

retezații
RETEZÁT², -Ă, retezați, -te, adj. Tăiat, scurtat. ♦ (Despre stupi) Din care (prin tăiere) s-au scos fagurii pentru a se recolta mierea. – V. reteza.

retezaților
RETEZÁT², -Ă, retezați, -te, adj. Tăiat, scurtat. ♦ (Despre stupi) Din care (prin tăiere) s-au scos fagurii pentru a se recolta mierea. – V. reteza.

reteze
RETÉZ, reteze, s. n. 1. (Pop.; în expr.) La retezul părului = în locul unde se retează părul; la ceafă. 2. (Înv.) Diametru. – Din reteza (derivat regresiv).

DOOM

retéz (pop.) s. n., pl. retéze

reteze
RETEZÁ, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect, o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

DOOM

retezá (a ~) vb., ind. prez. 3 reteáză

retezele
RETÉZ, reteze, s. n. 1. (Pop.; în expr.) La retezul părului = în locul unde se retează părul; la ceafă. 2. (Înv.) Diametru. – Din reteza (derivat regresiv).

DOOM

retéz (pop.) s. n., pl. retéze

retezelor
RETÉZ, reteze, s. n. 1. (Pop.; în expr.) La retezul părului = în locul unde se retează părul; la ceafă. 2. (Înv.) Diametru. – Din reteza (derivat regresiv).

DOOM

retéz (pop.) s. n., pl. retéze

retezi
RETEZÁ, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect, o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

DOOM

retezá (a ~) vb., ind. prez. 3 reteáză

retezul
RETÉZ, reteze, s. n. 1. (Pop.; în expr.) La retezul părului = în locul unde se retează părul; la ceafă. 2. (Înv.) Diametru. – Din reteza (derivat regresiv).

DOOM

retéz (pop.) s. n., pl. retéze

retezului
RETÉZ, reteze, s. n. 1. (Pop.; în expr.) La retezul părului = în locul unde se retează părul; la ceafă. 2. (Înv.) Diametru. – Din reteza (derivat regresiv).

DOOM

retéz (pop.) s. n., pl. retéze

retezând
RETEZÁ, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect, o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

DOOM

retezá (a ~) vb., ind. prez. 3 reteáză

retezînd
RETEZÁ, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect, o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

DOOM

retezá (a ~) vb., ind. prez. 3 reteáză

retezări
RETEZÁRE, retezări, s. f. Acțiunea de a reteza și rezultatul ei; retezat¹. – V. reteza.

DOOM

retezáre s. f., g.-d. art. retezắrii; pl. retezắri

retezării
RETEZÁRE, retezări, s. f. Acțiunea de a reteza și rezultatul ei; retezat¹. – V. reteza.

DOOM

retezáre s. f., g.-d. art. retezắrii; pl. retezắri

retezările
RETEZÁRE, retezări, s. f. Acțiunea de a reteza și rezultatul ei; retezat¹. – V. reteza.

DOOM

retezáre s. f., g.-d. art. retezắrii; pl. retezắri

retezărilor
RETEZÁRE, retezări, s. f. Acțiunea de a reteza și rezultatul ei; retezat¹. – V. reteza.

DOOM

retezáre s. f., g.-d. art. retezắrii; pl. retezắri

retezătura
RETEZĂTÚRĂ, retezături, s. f. Retezare, tăiere; locul unde a fost retezat ceva. ♦ Partea care se taie dintr-un lucru; bucata tăiată (prin retezare) din ceva. – Reteza + suf. -ătură.

DOOM

retezătúră (rar) s. f., g.-d. art. retezătúrii; pl. retezătúri

retezături
RETEZĂTÚRĂ, retezături, s. f. Retezare, tăiere; locul unde a fost retezat ceva. ♦ Partea care se taie dintr-un lucru; bucata tăiată (prin retezare) din ceva. – Reteza + suf. -ătură.

DOOM

retezătúră (rar) s. f., g.-d. art. retezătúrii; pl. retezătúri

retezăturii
RETEZĂTÚRĂ, retezături, s. f. Retezare, tăiere; locul unde a fost retezat ceva. ♦ Partea care se taie dintr-un lucru; bucata tăiată (prin retezare) din ceva. – Reteza + suf. -ătură.

DOOM

retezătúră (rar) s. f., g.-d. art. retezătúrii; pl. retezătúri

retezăturile
RETEZĂTÚRĂ, retezături, s. f. Retezare, tăiere; locul unde a fost retezat ceva. ♦ Partea care se taie dintr-un lucru; bucata tăiată (prin retezare) din ceva. – Reteza + suf. -ătură.

DOOM

retezătúră (rar) s. f., g.-d. art. retezătúrii; pl. retezătúri

retezăturilor
RETEZĂTÚRĂ, retezături, s. f. Retezare, tăiere; locul unde a fost retezat ceva. ♦ Partea care se taie dintr-un lucru; bucata tăiată (prin retezare) din ceva. – Reteza + suf. -ătură.

DOOM

retezătúră (rar) s. f., g.-d. art. retezătúrii; pl. retezătúri

retiar
RETIÁR, retiari, s. m. Gladiator roman înarmat cu un trident, un pumnal și o plasă în care încerca să-l prindă pe adversarul său. [Pr.: -ti-ar] – Din lat. retiarius, fr. rétiaire.

retiari
RETIÁR, retiari, s. m. Gladiator roman înarmat cu un trident, un pumnal și o plasă în care încerca să-l prindă pe adversarul său. [Pr.: -ti-ar] – Din lat. retiarius, fr. rétiaire.

retiarii
RETIÁR, retiari, s. m. Gladiator roman înarmat cu un trident, un pumnal și o plasă în care încerca să-l prindă pe adversarul său. [Pr.: -ti-ar] – Din lat. retiarius, fr. rétiaire.

retiarilor
RETIÁR, retiari, s. m. Gladiator roman înarmat cu un trident, un pumnal și o plasă în care încerca să-l prindă pe adversarul său. [Pr.: -ti-ar] – Din lat. retiarius, fr. rétiaire.

retiarul
RETIÁR, retiari, s. m. Gladiator roman înarmat cu un trident, un pumnal și o plasă în care încerca să-l prindă pe adversarul său. [Pr.: -ti-ar] – Din lat. retiarius, fr. rétiaire.

retiarului
RETIÁR, retiari, s. m. Gladiator roman înarmat cu un trident, un pumnal și o plasă în care încerca să-l prindă pe adversarul său. [Pr.: -ti-ar] – Din lat. retiarius, fr. rétiaire.

reticent
RETICÉNT, -Ă, reticenți, -te, adj. (Despre oameni și despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticență, reținere. – Din fr. réticent.

DOOM

reticént adj. m., pl. reticénți; f. reticéntă, pl. reticénte

reticenta
RETICÉNT, -Ă, reticenți, -te, adj. (Despre oameni și despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticență, reținere. – Din fr. réticent.

DOOM

reticént adj. m., pl. reticénți; f. reticéntă, pl. reticénte

reticente
RETICÉNT, -Ă, reticenți, -te, adj. (Despre oameni și despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticență, reținere. – Din fr. réticent.

DOOM

reticént adj. m., pl. reticénți; f. reticéntă, pl. reticénte

reticentei
RETICÉNT, -Ă, reticenți, -te, adj. (Despre oameni și despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticență, reținere. – Din fr. réticent.

DOOM

reticént adj. m., pl. reticénți; f. reticéntă, pl. reticénte

reticentele
RETICÉNT, -Ă, reticenți, -te, adj. (Despre oameni și despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticență, reținere. – Din fr. réticent.

DOOM

reticént adj. m., pl. reticénți; f. reticéntă, pl. reticénte

reticentelor
RETICÉNT, -Ă, reticenți, -te, adj. (Despre oameni și despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticență, reținere. – Din fr. réticent.

DOOM

reticént adj. m., pl. reticénți; f. reticéntă, pl. reticénte

reticentul
RETICÉNT, -Ă, reticenți, -te, adj. (Despre oameni și despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticență, reținere. – Din fr. réticent.

DOOM

reticént adj. m., pl. reticénți; f. reticéntă, pl. reticénte

reticentului
RETICÉNT, -Ă, reticenți, -te, adj. (Despre oameni și despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticență, reținere. – Din fr. réticent.

DOOM

reticént adj. m., pl. reticénți; f. reticéntă, pl. reticénte

reticența
RETICÉNȚĂ, reticențe, s. f. Omisiune voită, trecere sub tăcere a unui lucru care trebuie spus; reținere, rezervă într-o anumită chestiune. ♦ Figură retorică prin care vorbitorul, întrerupându-și brusc expunerea, lasă totuși să se înțeleagă lucrurile trecute sub tăcere. – Din fr. réticence, lat. reticentia.

DOOM

reticénță s. f., g.-d. art. reticénței; pl. reticénțe

reticențe
RETICÉNȚĂ, reticențe, s. f. Omisiune voită, trecere sub tăcere a unui lucru care trebuie spus; reținere, rezervă într-o anumită chestiune. ♦ Figură retorică prin care vorbitorul, întrerupându-și brusc expunerea, lasă totuși să se înțeleagă lucrurile trecute sub tăcere. – Din fr. réticence, lat. reticentia.

DOOM

reticénță s. f., g.-d. art. reticénței; pl. reticénțe

reticenței
RETICÉNȚĂ, reticențe, s. f. Omisiune voită, trecere sub tăcere a unui lucru care trebuie spus; reținere, rezervă într-o anumită chestiune. ♦ Figură retorică prin care vorbitorul, întrerupându-și brusc expunerea, lasă totuși să se înțeleagă lucrurile trecute sub tăcere. – Din fr. réticence, lat. reticentia.

DOOM

reticénță s. f., g.-d. art. reticénței; pl. reticénțe

reticențele
RETICÉNȚĂ, reticențe, s. f. Omisiune voită, trecere sub tăcere a unui lucru care trebuie spus; reținere, rezervă într-o anumită chestiune. ♦ Figură retorică prin care vorbitorul, întrerupându-și brusc expunerea, lasă totuși să se înțeleagă lucrurile trecute sub tăcere. – Din fr. réticence, lat. reticentia.

DOOM

reticénță s. f., g.-d. art. reticénței; pl. reticénțe

reticențelor
RETICÉNȚĂ, reticențe, s. f. Omisiune voită, trecere sub tăcere a unui lucru care trebuie spus; reținere, rezervă într-o anumită chestiune. ♦ Figură retorică prin care vorbitorul, întrerupându-și brusc expunerea, lasă totuși să se înțeleagă lucrurile trecute sub tăcere. – Din fr. réticence, lat. reticentia.

DOOM

reticénță s. f., g.-d. art. reticénței; pl. reticénțe

reticenți
RETICÉNT, -Ă, reticenți, -te, adj. (Despre oameni și despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticență, reținere. – Din fr. réticent.

DOOM

reticént adj. m., pl. reticénți; f. reticéntă, pl. reticénte

reticenții
RETICÉNT, -Ă, reticenți, -te, adj. (Despre oameni și despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticență, reținere. – Din fr. réticent.

DOOM

reticént adj. m., pl. reticénți; f. reticéntă, pl. reticénte

reticenților
RETICÉNT, -Ă, reticenți, -te, adj. (Despre oameni și despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticență, reținere. – Din fr. réticent.

DOOM

reticént adj. m., pl. reticénți; f. reticéntă, pl. reticénte

reticul
RETÍCUL, reticule, s. n. (Fiz.) Ansamblu de linii încrucișate, de scări gradate sau de alte semne, care intră în construcția unor instrumente optice și are rolul de a permite vizarea direcțiilor, efectuarea de măsurători etc. – Din fr. réticule, lat. reticulum.

DOOM

retícul s. n., pl. retícule

reticular
RETICULÁR, -Ă, reticulari, -e, adj. Care se întretaie în formă de rețea, de puncte sau de linii, care se aseamănă cu o rețea. ♦ Care aparține unui reticul. – Din fr. réticulaire.

DOOM

reticulár adj. m., pl. reticulári; f. reticuláră, pl. reticuláre

reticulat
RETICULÁT, -Ă, reticulați, -te, adj. Reticular. – Din fr. réticulé, lat. reticulatus.

DOOM

reticulát adj. m., pl. reticuláți; f. reticulátă, pl. reticuláte

reticulata
RETICULÁT, -Ă, reticulați, -te, adj. Reticular. – Din fr. réticulé, lat. reticulatus.

DOOM

reticulát adj. m., pl. reticuláți; f. reticulátă, pl. reticuláte

reticulate
RETICULÁT, -Ă, reticulați, -te, adj. Reticular. – Din fr. réticulé, lat. reticulatus.

DOOM

reticulát adj. m., pl. reticuláți; f. reticulátă, pl. reticuláte

reticulatei
RETICULÁT, -Ă, reticulați, -te, adj. Reticular. – Din fr. réticulé, lat. reticulatus.

DOOM

reticulát adj. m., pl. reticuláți; f. reticulátă, pl. reticuláte

reticulatele
RETICULÁT, -Ă, reticulați, -te, adj. Reticular. – Din fr. réticulé, lat. reticulatus.

DOOM

reticulát adj. m., pl. reticuláți; f. reticulátă, pl. reticuláte

reticulatelor
RETICULÁT, -Ă, reticulați, -te, adj. Reticular. – Din fr. réticulé, lat. reticulatus.

DOOM

reticulát adj. m., pl. reticuláți; f. reticulátă, pl. reticuláte

reticulatul
RETICULÁT, -Ă, reticulați, -te, adj. Reticular. – Din fr. réticulé, lat. reticulatus.

DOOM

reticulát adj. m., pl. reticuláți; f. reticulátă, pl. reticuláte

reticulatului
RETICULÁT, -Ă, reticulați, -te, adj. Reticular. – Din fr. réticulé, lat. reticulatus.

DOOM

reticulát adj. m., pl. reticuláți; f. reticulátă, pl. reticuláte

reticulatus
BRÂNDÚȘĂ, brândușe, s. f. 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus heuffelianus). 2. (În sintagma) Brândușă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene-aurii, ocrotită de lege (Crocus moesiacus). 3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii, care înflorește toamna și care este folosită în medicină (Colchicum autumnale); floarea-brumei. – Cf. bg. brenduška, scr. brnduša.

reticulați
RETICULÁT, -Ă, reticulați, -te, adj. Reticular. – Din fr. réticulé, lat. reticulatus.

DOOM

reticulát adj. m., pl. reticuláți; f. reticulátă, pl. reticuláte

reticulație
RETICULÁȚIE s.f. Defect iremediabil în fotografie, constând din crăpături foarte fine care apar pe suprafața negativului datorită diferenței de temperatură dintre două băi succesive. [Gen. -iei. / < fr. réticulation].

reticulații
RETICULÁT, -Ă, reticulați, -te, adj. Reticular. – Din fr. réticulé, lat. reticulatus.

DOOM

reticulát adj. m., pl. reticuláți; f. reticulátă, pl. reticuláte

reticulaților
RETICULÁT, -Ă, reticulați, -te, adj. Reticular. – Din fr. réticulé, lat. reticulatus.

DOOM

reticulát adj. m., pl. reticuláți; f. reticulátă, pl. reticuláte

reticule
RETÍCUL, reticule, s. n. (Fiz.) Ansamblu de linii încrucișate, de scări gradate sau de alte semne, care intră în construcția unor instrumente optice și are rolul de a permite vizarea direcțiilor, efectuarea de măsurători etc. – Din fr. réticule, lat. reticulum.

DOOM

retícul s. n., pl. retícule

reticulele
RETÍCUL, reticule, s. n. (Fiz.) Ansamblu de linii încrucișate, de scări gradate sau de alte semne, care intră în construcția unor instrumente optice și are rolul de a permite vizarea direcțiilor, efectuarea de măsurători etc. – Din fr. réticule, lat. reticulum.

DOOM

retícul s. n., pl. retícule

reticulelor
RETÍCUL, reticule, s. n. (Fiz.) Ansamblu de linii încrucișate, de scări gradate sau de alte semne, care intră în construcția unor instrumente optice și are rolul de a permite vizarea direcțiilor, efectuarea de măsurători etc. – Din fr. réticule, lat. reticulum.

DOOM

retícul s. n., pl. retícule

reticulina
RETICULÍNĂ s. f. Substanță organică stimulantă, de natură proteică, prezentă în organele cu țesut reticular. – Din fr. réticuline.

DOOM

reticulínă s. f., g.-d. art. reticulínei

reticuline
RETICULÍNĂ s. f. Substanță organică stimulantă, de natură proteică, prezentă în organele cu țesut reticular. – Din fr. réticuline.

DOOM

reticulínă s. f., g.-d. art. reticulínei

reticulinei
RETICULÍNĂ s. f. Substanță organică stimulantă, de natură proteică, prezentă în organele cu țesut reticular. – Din fr. réticuline.

DOOM

reticulínă s. f., g.-d. art. reticulínei

reticulita
RETICULÍTĂ, reticulite, s. f. (Med.) Inflamație a țesutului reticular. – Din fr. réticulite.

reticulite
RETICULÍTĂ, reticulite, s. f. (Med.) Inflamație a țesutului reticular. – Din fr. réticulite.

reticulitei
RETICULÍTĂ, reticulite, s. f. (Med.) Inflamație a țesutului reticular. – Din fr. réticulite.

reticulitele
RETICULÍTĂ, reticulite, s. f. (Med.) Inflamație a țesutului reticular. – Din fr. réticulite.

reticulitelor
RETICULÍTĂ, reticulite, s. f. (Med.) Inflamație a țesutului reticular. – Din fr. réticulite.

reticulo
RETICULO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) rețea”, „reticular”. [Var. reticul-. / < fr. réticulo-, cf. lat. reticulum].

reticulocit
RETICULOCÍT, reticulocite, s. n. (Biol.) Globulă roșie tânără, fără nucleu. – Din fr. réticulocyte.

reticulocite
RETICULOCÍT, reticulocite, s. n. (Biol.) Globulă roșie tânără, fără nucleu. – Din fr. réticulocyte.

reticulocitele
RETICULOCÍT, reticulocite, s. n. (Biol.) Globulă roșie tânără, fără nucleu. – Din fr. réticulocyte.

reticulocitelor
RETICULOCÍT, reticulocite, s. n. (Biol.) Globulă roșie tânără, fără nucleu. – Din fr. réticulocyte.

reticulocitoză
RETICULOCITÓZĂ s.f. Creștere a numărului de reticulocite din sânge în timpul regenerării măduvei. [< fr. réticulocytose].

reticulocitul
RETICULOCÍT, reticulocite, s. n. (Biol.) Globulă roșie tânără, fără nucleu. – Din fr. réticulocyte.

reticulocitului
RETICULOCÍT, reticulocite, s. n. (Biol.) Globulă roșie tânără, fără nucleu. – Din fr. réticulocyte.

reticuloendotelial
RETICULOENDOTELIÁL, -Ă adj. Țesut reticuloendotelial = țesut conjunctiv format din mai multe feluri de celule. [< fr. réticulo-endothélial].

reticulopatia
RETICULOPATÍE, reticulopatii, s. f. (Med.) Reticuloză. – Din fr. réticulopathie.

reticulopatie
RETICULOPATÍE, reticulopatii, s. f. (Med.) Reticuloză. – Din fr. réticulopathie.

reticulopatiei
RETICULOPATÍE, reticulopatii, s. f. (Med.) Reticuloză. – Din fr. réticulopathie.

reticulopatii
RETICULOPATÍE, reticulopatii, s. f. (Med.) Reticuloză. – Din fr. réticulopathie.

reticulopatiile
RETICULOPATÍE, reticulopatii, s. f. (Med.) Reticuloză. – Din fr. réticulopathie.

reticulopatiilor
RETICULOPATÍE, reticulopatii, s. f. (Med.) Reticuloză. – Din fr. réticulopathie.

reticuloza
RETICULÓZĂ, reticuloze, s. f. (Med.) Nume generic pentru o serie de afecțiuni, caracterizate prin proliferarea reticulocitelor din sânge; reticulopatie, – Din fr. réticulose.

reticuloze
RETICULÓZĂ, reticuloze, s. f. (Med.) Nume generic pentru o serie de afecțiuni, caracterizate prin proliferarea reticulocitelor din sânge; reticulopatie, – Din fr. réticulose.

reticulozei
RETICULÓZĂ, reticuloze, s. f. (Med.) Nume generic pentru o serie de afecțiuni, caracterizate prin proliferarea reticulocitelor din sânge; reticulopatie, – Din fr. réticulose.

reticulozele
RETICULÓZĂ, reticuloze, s. f. (Med.) Nume generic pentru o serie de afecțiuni, caracterizate prin proliferarea reticulocitelor din sânge; reticulopatie, – Din fr. réticulose.

reticulozelor
RETICULÓZĂ, reticuloze, s. f. (Med.) Nume generic pentru o serie de afecțiuni, caracterizate prin proliferarea reticulocitelor din sânge; reticulopatie, – Din fr. réticulose.

reticulul
RETÍCUL, reticule, s. n. (Fiz.) Ansamblu de linii încrucișate, de scări gradate sau de alte semne, care intră în construcția unor instrumente optice și are rolul de a permite vizarea direcțiilor, efectuarea de măsurători etc. – Din fr. réticule, lat. reticulum.

DOOM

retícul s. n., pl. retícule

reticulului
RETÍCUL, reticule, s. n. (Fiz.) Ansamblu de linii încrucișate, de scări gradate sau de alte semne, care intră în construcția unor instrumente optice și are rolul de a permite vizarea direcțiilor, efectuarea de măsurători etc. – Din fr. réticule, lat. reticulum.

DOOM

retícul s. n., pl. retícule

retina
RETÍNĂ, retine, s. f. Membrană internă, nervoasă, a globului ocular, sensibilă la lumină, alcătuită din mai multe straturi de celule, pe care se formează imaginea vizuală. – Din fr. rétine.

DOOM

retínă s. f., g.-d. art. retínei; pl. retíne

retine
RETÍNĂ, retine, s. f. Membrană internă, nervoasă, a globului ocular, sensibilă la lumină, alcătuită din mai multe straturi de celule, pe care se formează imaginea vizuală. – Din fr. rétine.

DOOM

retínă s. f., g.-d. art. retínei; pl. retíne

retinei
RETÍNĂ, retine, s. f. Membrană internă, nervoasă, a globului ocular, sensibilă la lumină, alcătuită din mai multe straturi de celule, pe care se formează imaginea vizuală. – Din fr. rétine.

DOOM

retínă s. f., g.-d. art. retínei; pl. retíne

retinele
RETÍNĂ, retine, s. f. Membrană internă, nervoasă, a globului ocular, sensibilă la lumină, alcătuită din mai multe straturi de celule, pe care se formează imaginea vizuală. – Din fr. rétine.

DOOM

retínă s. f., g.-d. art. retínei; pl. retíne

retinelor
RETÍNĂ, retine, s. f. Membrană internă, nervoasă, a globului ocular, sensibilă la lumină, alcătuită din mai multe straturi de celule, pe care se formează imaginea vizuală. – Din fr. rétine.

DOOM

retínă s. f., g.-d. art. retínei; pl. retíne

retinian
RETINIÁN, -Ă, retinieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la retină, al retinei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. rétinien.

retiniana
RETINIÁN, -Ă, retinieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la retină, al retinei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. rétinien.

retinianul
RETINIÁN, -Ă, retinieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la retină, al retinei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. rétinien.

retinianului
RETINIÁN, -Ă, retinieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la retină, al retinei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. rétinien.

retiniene
RETINIÁN, -Ă, retinieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la retină, al retinei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. rétinien.

retinienei
RETINIÁN, -Ă, retinieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la retină, al retinei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. rétinien.

retinienele
RETINIÁN, -Ă, retinieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la retină, al retinei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. rétinien.

retinienelor
RETINIÁN, -Ă, retinieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la retină, al retinei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. rétinien.

retinieni
RETINIÁN, -Ă, retinieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la retină, al retinei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. rétinien.

retinienii
RETINIÁN, -Ă, retinieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la retină, al retinei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. rétinien.

retinienilor
RETINIÁN, -Ă, retinieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la retină, al retinei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. rétinien.

retinita
RETINÍTĂ, retinite, s. f. Inflamație a retinei care determină scăderea progresivă a vederii, mergând până la pierderea ei. – Din fr. rétinite.

DOOM

retinítă s. f., g.-d. art. retinítei; pl. retiníte

retinite
RETINÍTĂ, retinite, s. f. Inflamație a retinei care determină scăderea progresivă a vederii, mergând până la pierderea ei. – Din fr. rétinite.

DOOM

retinítă s. f., g.-d. art. retinítei; pl. retiníte

retinitei
RETINÍTĂ, retinite, s. f. Inflamație a retinei care determină scăderea progresivă a vederii, mergând până la pierderea ei. – Din fr. rétinite.

DOOM

retinítă s. f., g.-d. art. retinítei; pl. retiníte

retinitele
RETINÍTĂ, retinite, s. f. Inflamație a retinei care determină scăderea progresivă a vederii, mergând până la pierderea ei. – Din fr. rétinite.

DOOM

retinítă s. f., g.-d. art. retinítei; pl. retiníte

retinitelor
RETINÍTĂ, retinite, s. f. Inflamație a retinei care determină scăderea progresivă a vederii, mergând până la pierderea ei. – Din fr. rétinite.

DOOM

retinítă s. f., g.-d. art. retinítei; pl. retiníte

retinopatia
RETINOPATÍE, retinopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru bolile retinei. – Din fr. rétinopathie.

DOOM

*retinopatíe s. f., art. retinopatía, g.-d. art. retinopatíei; pl. retinopatíi, art. retinopatíile

retinopatie
RETINOPATÍE, retinopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru bolile retinei. – Din fr. rétinopathie.

DOOM

*retinopatíe s. f., art. retinopatía, g.-d. art. retinopatíei; pl. retinopatíi, art. retinopatíile

retinopatiei
RETINOPATÍE, retinopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru bolile retinei. – Din fr. rétinopathie.

DOOM

*retinopatíe s. f., art. retinopatía, g.-d. art. retinopatíei; pl. retinopatíi, art. retinopatíile

retinopatii
RETINOPATÍE, retinopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru bolile retinei. – Din fr. rétinopathie.

DOOM

*retinopatíe s. f., art. retinopatía, g.-d. art. retinopatíei; pl. retinopatíi, art. retinopatíile

retinopatiile
RETINOPATÍE, retinopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru bolile retinei. – Din fr. rétinopathie.

DOOM

*retinopatíe s. f., art. retinopatía, g.-d. art. retinopatíei; pl. retinopatíi, art. retinopatíile

retinopatiilor
RETINOPATÍE, retinopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru bolile retinei. – Din fr. rétinopathie.

DOOM

*retinopatíe s. f., art. retinopatía, g.-d. art. retinopatíei; pl. retinopatíi, art. retinopatíile

retinoscop
RETINOSCÓP s.n. Schiascop. [Pl. -scoape. / < fr. rétinoscope].

retinoscopie
RETINOSCOPÍE s.f. Schiascopie. [Gen. -iei. / < fr. rétinoscopie, cf. fr. retine – retină, gr. skopein – a privi].

retipărea
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipăreai
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipăream
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipărească
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipăreau
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipăreați
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipăresc
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipărește
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipărești
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipări
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipării
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipărim
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipărind
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipărire
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipărire
RETIPĂRÍRE, retipăriri, s. f. Acțiunea de a retipări și rezultatul ei. – V. retipări.

DOOM

retipăríre s. f., g.-d. art. retipărírii; pl. retipăríri

retipărirea
RETIPĂRÍRE, retipăriri, s. f. Acțiunea de a retipări și rezultatul ei. – V. retipări.

DOOM

retipăríre s. f., g.-d. art. retipărírii; pl. retipăríri

retipăriri
RETIPĂRÍRE, retipăriri, s. f. Acțiunea de a retipări și rezultatul ei. – V. retipări.

DOOM

retipăríre s. f., g.-d. art. retipărírii; pl. retipăríri

retipăririi
RETIPĂRÍRE, retipăriri, s. f. Acțiunea de a retipări și rezultatul ei. – V. retipări.

DOOM

retipăríre s. f., g.-d. art. retipărírii; pl. retipăríri

retipăririle
RETIPĂRÍRE, retipăriri, s. f. Acțiunea de a retipări și rezultatul ei. – V. retipări.

DOOM

retipăríre s. f., g.-d. art. retipărírii; pl. retipăríri

retipăririlor
RETIPĂRÍRE, retipăriri, s. f. Acțiunea de a retipări și rezultatul ei. – V. retipări.

DOOM

retipăríre s. f., g.-d. art. retipărírii; pl. retipăríri

retipăriră
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipărirăm
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipărirăți
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipărise
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipărisem
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipăriseră
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipăriserăm
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipăriserăți
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipăriseși
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipăriseți
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipărit
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipărit
RETIPĂRÍT, -Ă, retipăriți, -te, adj. Tipărit din nou; reeditat. – V. retipări.

retipărita
RETIPĂRÍT, -Ă, retipăriți, -te, adj. Tipărit din nou; reeditat. – V. retipări.

retipărite
RETIPĂRÍT, -Ă, retipăriți, -te, adj. Tipărit din nou; reeditat. – V. retipări.

retipăritei
RETIPĂRÍT, -Ă, retipăriți, -te, adj. Tipărit din nou; reeditat. – V. retipări.

retipăritele
RETIPĂRÍT, -Ă, retipăriți, -te, adj. Tipărit din nou; reeditat. – V. retipări.

retipăritelor
RETIPĂRÍT, -Ă, retipăriți, -te, adj. Tipărit din nou; reeditat. – V. retipări.

retipăritul
RETIPĂRÍT, -Ă, retipăriți, -te, adj. Tipărit din nou; reeditat. – V. retipări.

retipăritului
RETIPĂRÍT, -Ă, retipăriți, -te, adj. Tipărit din nou; reeditat. – V. retipări.

retipăriși
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipăriți
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.

DOOM

retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă

retipăriți
RETIPĂRÍT, -Ă, retipăriți, -te, adj. Tipărit din nou; reeditat. – V. retipări.

retipăriții
RETIPĂRÍT, -Ă, retipăriți, -te, adj. Tipărit din nou; reeditat. – V. retipări.

retipăriților
RETIPĂRÍT, -Ă, retipăriți, -te, adj. Tipărit din nou; reeditat. – V. retipări.

retiradă
RETIRÁDĂ s.f. Closet, latrină. [< fr. retirade, germ. Retirade, it. retirata].

retirat
RETIRÁT, -Ă, retirați, -te, adj. (Franțuzism învechit) Retras. Un șoarece de neam și anume Raton, Petrecea retirat într-un vechi parmazan. ALEXANDRESCU, M. 313.

retiv
RETÍV, -Ă adj. (Liv.) Îndărătnic; dificil, greu de stăpânit; (despre un animal) care nu vrea să înainteze. [< fr. rétif].

retiva
RETÍV, -Ă adj. (Liv.) Îndărătnic; dificil, greu de stăpânit; (despre un animal) care nu vrea să înainteze. [< fr. rétif].

retive
RETÍV, -Ă adj. (Liv.) Îndărătnic; dificil, greu de stăpânit; (despre un animal) care nu vrea să înainteze. [< fr. rétif].

retivei
RETÍV, -Ă adj. (Liv.) Îndărătnic; dificil, greu de stăpânit; (despre un animal) care nu vrea să înainteze. [< fr. rétif].

retivele
RETÍV, -Ă adj. (Liv.) Îndărătnic; dificil, greu de stăpânit; (despre un animal) care nu vrea să înainteze. [< fr. rétif].

retivelor
RETÍV, -Ă adj. (Liv.) Îndărătnic; dificil, greu de stăpânit; (despre un animal) care nu vrea să înainteze. [< fr. rétif].

retivi
RETÍV, -Ă adj. (Liv.) Îndărătnic; dificil, greu de stăpânit; (despre un animal) care nu vrea să înainteze. [< fr. rétif].

retivii
RETÍV, -Ă adj. (Liv.) Îndărătnic; dificil, greu de stăpânit; (despre un animal) care nu vrea să înainteze. [< fr. rétif].

retivilor
RETÍV, -Ă adj. (Liv.) Îndărătnic; dificil, greu de stăpânit; (despre un animal) care nu vrea să înainteze. [< fr. rétif].

retivitate
RETIVITÁTE s.f. (Liv.) Îndărătnicie. ♦ (Med.) Parapsihoză caracterizată prin refuzul executării comenzilor. [Cf. fr. rétivité].

retivitatea
RETIVITÁTE s.f. (Liv.) Îndărătnicie. ♦ (Med.) Parapsihoză caracterizată prin refuzul executării comenzilor. [Cf. fr. rétivité].

retivități
RETIVITÁTE s.f. (Liv.) Îndărătnicie. ♦ (Med.) Parapsihoză caracterizată prin refuzul executării comenzilor. [Cf. fr. rétivité].

retivității
RETIVITÁTE s.f. (Liv.) Îndărătnicie. ♦ (Med.) Parapsihoză caracterizată prin refuzul executării comenzilor. [Cf. fr. rétivité].

retivul
RETÍV, -Ă adj. (Liv.) Îndărătnic; dificil, greu de stăpânit; (despre un animal) care nu vrea să înainteze. [< fr. rétif].

retivului
RETÍV, -Ă adj. (Liv.) Îndărătnic; dificil, greu de stăpânit; (despre un animal) care nu vrea să înainteze. [< fr. rétif].

retoarne
RETURNÁ¹, retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Pref. re- + turna¹.

DOOM

*returná¹ (a ~) (a turna din nou o formă, un lichid) vb., ind. prez. 3 retoárnă

retoarnă
RETURNÁ¹, retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Pref. re- + turna¹.

DOOM

*returná¹ (a ~) (a turna din nou o formă, un lichid) vb., ind. prez. 3 retoárnă

retopea
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopeai
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopeam
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopească
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopeau
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopeați
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopesc
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopește
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopești
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopi
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopii
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopim
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopind
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopire
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopire
RETOPÍRE, retopiri, s. f. Acțiunea de a retopi și rezultatul ei. – V. retopi.

DOOM

retopíre s. f., g.-d. art. retopírii; pl. retopíri

retopirea
RETOPÍRE, retopiri, s. f. Acțiunea de a retopi și rezultatul ei. – V. retopi.

DOOM

retopíre s. f., g.-d. art. retopírii; pl. retopíri

retopiri
RETOPÍRE, retopiri, s. f. Acțiunea de a retopi și rezultatul ei. – V. retopi.

DOOM

retopíre s. f., g.-d. art. retopírii; pl. retopíri

retopirii
RETOPÍRE, retopiri, s. f. Acțiunea de a retopi și rezultatul ei. – V. retopi.

DOOM

retopíre s. f., g.-d. art. retopírii; pl. retopíri

retopirile
RETOPÍRE, retopiri, s. f. Acțiunea de a retopi și rezultatul ei. – V. retopi.

DOOM

retopíre s. f., g.-d. art. retopírii; pl. retopíri

retopirilor
RETOPÍRE, retopiri, s. f. Acțiunea de a retopi și rezultatul ei. – V. retopi.

DOOM

retopíre s. f., g.-d. art. retopírii; pl. retopíri

retopiră
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopirăm
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopirăți
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopise
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopisem
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopiseră
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopiserăm
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopiserăți
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopiseși
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopiseți
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopit
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopit
RETOPÍT, -Ă, retopiți, -te, adj. Topit din nou. – V. retopi.

retopita
RETOPÍT, -Ă, retopiți, -te, adj. Topit din nou. – V. retopi.

retopite
RETOPÍT, -Ă, retopiți, -te, adj. Topit din nou. – V. retopi.

retopitei
RETOPÍT, -Ă, retopiți, -te, adj. Topit din nou. – V. retopi.

retopitele
RETOPÍT, -Ă, retopiți, -te, adj. Topit din nou. – V. retopi.

retopitelor
RETOPÍT, -Ă, retopiți, -te, adj. Topit din nou. – V. retopi.

retopitul
RETOPÍT, -Ă, retopiți, -te, adj. Topit din nou. – V. retopi.

retopitului
RETOPÍT, -Ă, retopiți, -te, adj. Topit din nou. – V. retopi.

retopiși
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopiți
RETOPÍ, retopesc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Pref. re- + topi.

DOOM

retopí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retopésc, imperf. 3 sg. retopeá; conj. prez. 3 să retopeáscă

retopiți
RETOPÍT, -Ă, retopiți, -te, adj. Topit din nou. – V. retopi.

retopiții
RETOPÍT, -Ă, retopiți, -te, adj. Topit din nou. – V. retopi.

retopiților
RETOPÍT, -Ă, retopiți, -te, adj. Topit din nou. – V. retopi.

retor
RÍTOR s. m. v. retor.

DOOM

rétor s. m., pl. rétori

retori
RÍTOR s. m. v. retor.

DOOM

rétor s. m., pl. rétori

retoric
RETÓRIC, -Ă, retorici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu prin măiestria argumentației, frumusețea stilului și a limbii etc.; ansamblul regulilor care ajută la însușirea acestei arte. ◊ Figură retorică = formă expresivă a vorbirii, care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă vigoare și caracter sugestiv. ♦ (Peior.) Declamație emfatică, elocvență amplă și afectată. 2. Adj. Care aparține retoricii (1), privitor la retorică. ♦ (Peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat. [Var.: (înv.) ritórică s. f.] – Din (1) ngr. ritóriki, lat. rhetorica, it. retorica, fr. rhétorique, (2) lat. rhetoricus, it. retorico, fr. rhétorique, gr. ritorikós.

DOOM

retóric adj. m., pl. retórici; f. retórică, pl. retórice

retorica
RETÓRIC, -Ă, retorici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu prin măiestria argumentației, frumusețea stilului și a limbii etc.; ansamblul regulilor care ajută la însușirea acestei arte. ◊ Figură retorică = formă expresivă a vorbirii, care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă vigoare și caracter sugestiv. ♦ (Peior.) Declamație emfatică, elocvență amplă și afectată. 2. Adj. Care aparține retoricii (1), privitor la retorică. ♦ (Peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat. [Var.: (înv.) ritórică s. f.] – Din (1) ngr. ritóriki, lat. rhetorica, it. retorica, fr. rhétorique, (2) lat. rhetoricus, it. retorico, fr. rhétorique, gr. ritorikós.

DOOM

retóric adj. m., pl. retórici; f. retórică, pl. retórice

retorica
RETÓRIC, -Ă, retorici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu prin măiestria argumentației, frumusețea stilului și a limbii etc.; ansamblul regulilor care ajută la însușirea acestei arte. ◊ Figură retorică = formă expresivă a vorbirii, care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă vigoare și caracter sugestiv. ♦ (Peior.) Declamație emfatică, elocvență amplă și afectată. 2. Adj. Care aparține retoricii (1), privitor la retorică. ♦ (Peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat. [Var.: (înv.) ritórică s. f.] – Din (1) ngr. ritóriki, lat. rhetorica, it. retorica, fr. rhétorique, (2) lat. rhetoricus, it. retorico, fr. rhétorique, gr. ritorikós.

DOOM

retórică s. f., g.-d. art. retóricii

retorice
RETÓRIC, -Ă, retorici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu prin măiestria argumentației, frumusețea stilului și a limbii etc.; ansamblul regulilor care ajută la însușirea acestei arte. ◊ Figură retorică = formă expresivă a vorbirii, care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă vigoare și caracter sugestiv. ♦ (Peior.) Declamație emfatică, elocvență amplă și afectată. 2. Adj. Care aparține retoricii (1), privitor la retorică. ♦ (Peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat. [Var.: (înv.) ritórică s. f.] – Din (1) ngr. ritóriki, lat. rhetorica, it. retorica, fr. rhétorique, (2) lat. rhetoricus, it. retorico, fr. rhétorique, gr. ritorikós.

DOOM

retóric adj. m., pl. retórici; f. retórică, pl. retórice

retoricei
RETÓRIC, -Ă, retorici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu prin măiestria argumentației, frumusețea stilului și a limbii etc.; ansamblul regulilor care ajută la însușirea acestei arte. ◊ Figură retorică = formă expresivă a vorbirii, care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă vigoare și caracter sugestiv. ♦ (Peior.) Declamație emfatică, elocvență amplă și afectată. 2. Adj. Care aparține retoricii (1), privitor la retorică. ♦ (Peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat. [Var.: (înv.) ritórică s. f.] – Din (1) ngr. ritóriki, lat. rhetorica, it. retorica, fr. rhétorique, (2) lat. rhetoricus, it. retorico, fr. rhétorique, gr. ritorikós.

DOOM

retóric adj. m., pl. retórici; f. retórică, pl. retórice

retoricele
RETÓRIC, -Ă, retorici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu prin măiestria argumentației, frumusețea stilului și a limbii etc.; ansamblul regulilor care ajută la însușirea acestei arte. ◊ Figură retorică = formă expresivă a vorbirii, care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă vigoare și caracter sugestiv. ♦ (Peior.) Declamație emfatică, elocvență amplă și afectată. 2. Adj. Care aparține retoricii (1), privitor la retorică. ♦ (Peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat. [Var.: (înv.) ritórică s. f.] – Din (1) ngr. ritóriki, lat. rhetorica, it. retorica, fr. rhétorique, (2) lat. rhetoricus, it. retorico, fr. rhétorique, gr. ritorikós.

DOOM

retóric adj. m., pl. retórici; f. retórică, pl. retórice

retoricelor
RETÓRIC, -Ă, retorici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu prin măiestria argumentației, frumusețea stilului și a limbii etc.; ansamblul regulilor care ajută la însușirea acestei arte. ◊ Figură retorică = formă expresivă a vorbirii, care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă vigoare și caracter sugestiv. ♦ (Peior.) Declamație emfatică, elocvență amplă și afectată. 2. Adj. Care aparține retoricii (1), privitor la retorică. ♦ (Peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat. [Var.: (înv.) ritórică s. f.] – Din (1) ngr. ritóriki, lat. rhetorica, it. retorica, fr. rhétorique, (2) lat. rhetoricus, it. retorico, fr. rhétorique, gr. ritorikós.

DOOM

retóric adj. m., pl. retórici; f. retórică, pl. retórice

retorici
RETÓRIC, -Ă, retorici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu prin măiestria argumentației, frumusețea stilului și a limbii etc.; ansamblul regulilor care ajută la însușirea acestei arte. ◊ Figură retorică = formă expresivă a vorbirii, care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă vigoare și caracter sugestiv. ♦ (Peior.) Declamație emfatică, elocvență amplă și afectată. 2. Adj. Care aparține retoricii (1), privitor la retorică. ♦ (Peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat. [Var.: (înv.) ritórică s. f.] – Din (1) ngr. ritóriki, lat. rhetorica, it. retorica, fr. rhétorique, (2) lat. rhetoricus, it. retorico, fr. rhétorique, gr. ritorikós.

DOOM

retóric adj. m., pl. retórici; f. retórică, pl. retórice

retorici
RETÓRIC, -Ă, retorici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu prin măiestria argumentației, frumusețea stilului și a limbii etc.; ansamblul regulilor care ajută la însușirea acestei arte. ◊ Figură retorică = formă expresivă a vorbirii, care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă vigoare și caracter sugestiv. ♦ (Peior.) Declamație emfatică, elocvență amplă și afectată. 2. Adj. Care aparține retoricii (1), privitor la retorică. ♦ (Peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat. [Var.: (înv.) ritórică s. f.] – Din (1) ngr. ritóriki, lat. rhetorica, it. retorica, fr. rhétorique, (2) lat. rhetoricus, it. retorico, fr. rhétorique, gr. ritorikós.

DOOM

retórică s. f., g.-d. art. retóricii

retorician
RETORICIÁN, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă cu retorica; retor. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. rhétoricien].

retoriciana
RETORICIÁN, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă cu retorica; retor. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. rhétoricien].

retoricianul
RETORICIÁN, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă cu retorica; retor. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. rhétoricien].

retoricianului
RETORICIÁN, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă cu retorica; retor. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. rhétoricien].

retoriciene
RETORICIÁN, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă cu retorica; retor. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. rhétoricien].

retoricienei
RETORICIÁN, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă cu retorica; retor. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. rhétoricien].

retoricienele
RETORICIÁN, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă cu retorica; retor. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. rhétoricien].

retoricienelor
RETORICIÁN, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă cu retorica; retor. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. rhétoricien].

retoricieni
RETORICIÁN, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă cu retorica; retor. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. rhétoricien].

retoricienii
RETORICIÁN, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă cu retorica; retor. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. rhétoricien].

retoricienilor
RETORICIÁN, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă cu retorica; retor. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. rhétoricien].

retoricii
RETÓRIC, -Ă, retorici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu prin măiestria argumentației, frumusețea stilului și a limbii etc.; ansamblul regulilor care ajută la însușirea acestei arte. ◊ Figură retorică = formă expresivă a vorbirii, care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă vigoare și caracter sugestiv. ♦ (Peior.) Declamație emfatică, elocvență amplă și afectată. 2. Adj. Care aparține retoricii (1), privitor la retorică. ♦ (Peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat. [Var.: (înv.) ritórică s. f.] – Din (1) ngr. ritóriki, lat. rhetorica, it. retorica, fr. rhétorique, (2) lat. rhetoricus, it. retorico, fr. rhétorique, gr. ritorikós.

DOOM

retóric adj. m., pl. retórici; f. retórică, pl. retórice

retoricii
RETÓRIC, -Ă, retorici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu prin măiestria argumentației, frumusețea stilului și a limbii etc.; ansamblul regulilor care ajută la însușirea acestei arte. ◊ Figură retorică = formă expresivă a vorbirii, care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă vigoare și caracter sugestiv. ♦ (Peior.) Declamație emfatică, elocvență amplă și afectată. 2. Adj. Care aparține retoricii (1), privitor la retorică. ♦ (Peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat. [Var.: (înv.) ritórică s. f.] – Din (1) ngr. ritóriki, lat. rhetorica, it. retorica, fr. rhétorique, (2) lat. rhetoricus, it. retorico, fr. rhétorique, gr. ritorikós.

DOOM

retórică s. f., g.-d. art. retóricii

retoricile
RETÓRIC, -Ă, retorici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu prin măiestria argumentației, frumusețea stilului și a limbii etc.; ansamblul regulilor care ajută la însușirea acestei arte. ◊ Figură retorică = formă expresivă a vorbirii, care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă vigoare și caracter sugestiv. ♦ (Peior.) Declamație emfatică, elocvență amplă și afectată. 2. Adj. Care aparține retoricii (1), privitor la retorică. ♦ (Peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat. [Var.: (înv.) ritórică s. f.] – Din (1) ngr. ritóriki, lat. rhetorica, it. retorica, fr. rhétorique, (2) lat. rhetoricus, it. retorico, fr. rhétorique, gr. ritorikós.

DOOM

retórică s. f., g.-d. art. retóricii

retoricilor
RETÓRIC, -Ă, retorici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu prin măiestria argumentației, frumusețea stilului și a limbii etc.; ansamblul regulilor care ajută la însușirea acestei arte. ◊ Figură retorică = formă expresivă a vorbirii, care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă vigoare și caracter sugestiv. ♦ (Peior.) Declamație emfatică, elocvență amplă și afectată. 2. Adj. Care aparține retoricii (1), privitor la retorică. ♦ (Peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat. [Var.: (înv.) ritórică s. f.] – Din (1) ngr. ritóriki, lat. rhetorica, it. retorica, fr. rhétorique, (2) lat. rhetoricus, it. retorico, fr. rhétorique, gr. ritorikós.

DOOM

retóric adj. m., pl. retórici; f. retórică, pl. retórice

retoricilor
RETÓRIC, -Ă, retorici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu prin măiestria argumentației, frumusețea stilului și a limbii etc.; ansamblul regulilor care ajută la însușirea acestei arte. ◊ Figură retorică = formă expresivă a vorbirii, care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă vigoare și caracter sugestiv. ♦ (Peior.) Declamație emfatică, elocvență amplă și afectată. 2. Adj. Care aparține retoricii (1), privitor la retorică. ♦ (Peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat. [Var.: (înv.) ritórică s. f.] – Din (1) ngr. ritóriki, lat. rhetorica, it. retorica, fr. rhétorique, (2) lat. rhetoricus, it. retorico, fr. rhétorique, gr. ritorikós.

DOOM

retórică s. f., g.-d. art. retóricii

retoricul
RETÓRIC, -Ă, retorici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu prin măiestria argumentației, frumusețea stilului și a limbii etc.; ansamblul regulilor care ajută la însușirea acestei arte. ◊ Figură retorică = formă expresivă a vorbirii, care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă vigoare și caracter sugestiv. ♦ (Peior.) Declamație emfatică, elocvență amplă și afectată. 2. Adj. Care aparține retoricii (1), privitor la retorică. ♦ (Peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat. [Var.: (înv.) ritórică s. f.] – Din (1) ngr. ritóriki, lat. rhetorica, it. retorica, fr. rhétorique, (2) lat. rhetoricus, it. retorico, fr. rhétorique, gr. ritorikós.

DOOM

retóric adj. m., pl. retórici; f. retórică, pl. retórice

retoricului
RETÓRIC, -Ă, retorici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu prin măiestria argumentației, frumusețea stilului și a limbii etc.; ansamblul regulilor care ajută la însușirea acestei arte. ◊ Figură retorică = formă expresivă a vorbirii, care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă vigoare și caracter sugestiv. ♦ (Peior.) Declamație emfatică, elocvență amplă și afectată. 2. Adj. Care aparține retoricii (1), privitor la retorică. ♦ (Peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat. [Var.: (înv.) ritórică s. f.] – Din (1) ngr. ritóriki, lat. rhetorica, it. retorica, fr. rhétorique, (2) lat. rhetoricus, it. retorico, fr. rhétorique, gr. ritorikós.

DOOM

retóric adj. m., pl. retórici; f. retórică, pl. retórice

retorii
RÍTOR s. m. v. retor.

DOOM

rétor s. m., pl. rétori

retorilor
RÍTOR s. m. v. retor.

DOOM

rétor s. m., pl. rétori

retorism
RETORÍSM s. n. Abuz de figuri și de elemente retorice, elocvență afectată, prețioasă, artificială. – Din retoric.

DOOM

retorísm s. n.

retorismul
RETORÍSM s. n. Abuz de figuri și de elemente retorice, elocvență afectată, prețioasă, artificială. – Din retoric.

DOOM

retorísm s. n.

retorismului
RETORÍSM s. n. Abuz de figuri și de elemente retorice, elocvență afectată, prețioasă, artificială. – Din retoric.

DOOM

retorísm s. n.

retorn
RETURNÁ¹, retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Pref. re- + turna¹.

DOOM

*returná¹ (a ~) (a turna din nou o formă, un lichid) vb., ind. prez. 3 retoárnă

retorni
RETURNÁ¹, retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Pref. re- + turna¹.

DOOM

*returná¹ (a ~) (a turna din nou o formă, un lichid) vb., ind. prez. 3 retoárnă

retoroman
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.

DOOM

retoromán adj. m., s. m., pl. retorománi; adj. f., s. f. retorománă, pl. retorománe

retoroman
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.

DOOM

retoromán adj. m., s. m., pl. retorománi; adj. f., s. f. retorománă, pl. retorománe

retoromana
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.

DOOM

retoromán adj. m., s. m., pl. retorománi; adj. f., s. f. retorománă, pl. retorománe

retoromana
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, adj. (Despre limbă, dialect etc.) Vorbit de populația romanică care trăiește în unele regiuni ale Elveției orientale, în Tirol și în Friul. Limba retoromană.

DOOM

retorománă (idiom) s. f., g.-d. art. retorománei

retoromana
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.

DOOM

retoromán adj. m., s. m., pl. retorománi; adj. f., s. f. retorománă, pl. retorománe

retoromane
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.

DOOM

retoromán adj. m., s. m., pl. retorománi; adj. f., s. f. retorománă, pl. retorománe

retoromane
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, adj. (Despre limbă, dialect etc.) Vorbit de populația romanică care trăiește în unele regiuni ale Elveției orientale, în Tirol și în Friul. Limba retoromană.

DOOM

retorománă (idiom) s. f., g.-d. art. retorománei

retoromane
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.

DOOM

retoromán adj. m., s. m., pl. retorománi; adj. f., s. f. retorománă, pl. retorománe

retoromanei
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.

DOOM

retoromán adj. m., s. m., pl. retorománi; adj. f., s. f. retorománă, pl. retorománe

retoromanei
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, adj. (Despre limbă, dialect etc.) Vorbit de populația romanică care trăiește în unele regiuni ale Elveției orientale, în Tirol și în Friul. Limba retoromană.

DOOM

retorománă (idiom) s. f., g.-d. art. retorománei

retoromanei
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.

DOOM

retoromán adj. m., s. m., pl. retorománi; adj. f., s. f. retorománă, pl. retorománe

retoromanele
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.

DOOM

retoromán adj. m., s. m., pl. retorománi; adj. f., s. f. retorománă, pl. retorománe

retoromanele
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.

DOOM

retoromán adj. m., s. m., pl. retorománi; adj. f., s. f. retorománă, pl. retorománe

retoromanelor
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.

DOOM

retoromán adj. m., s. m., pl. retorománi; adj. f., s. f. retorománă, pl. retorománe

retoromanelor
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.

DOOM

retoromán adj. m., s. m., pl. retorománi; adj. f., s. f. retorománă, pl. retorománe

retoromani
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.

DOOM

retoromán adj. m., s. m., pl. retorománi; adj. f., s. f. retorománă, pl. retorománe

retoromani
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.

DOOM

retoromán adj. m., s. m., pl. retorománi; adj. f., s. f. retorománă, pl. retorománe

retoromanii
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.

DOOM

retoromán adj. m., s. m., pl. retorománi; adj. f., s. f. retorománă, pl. retorománe

retoromanii
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.

DOOM

retoromán adj. m., s. m., pl. retorománi; adj. f., s. f. retorománă, pl. retorománe

retoromanilor
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.

DOOM

retoromán adj. m., s. m., pl. retorománi; adj. f., s. f. retorománă, pl. retorománe

retoromanilor
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.

DOOM

retoromán adj. m., s. m., pl. retorománi; adj. f., s. f. retorománă, pl. retorománe

retoromanul
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.

DOOM

retoromán adj. m., s. m., pl. retorománi; adj. f., s. f. retorománă, pl. retorománe

retoromanul
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.

DOOM

retoromán adj. m., s. m., pl. retorománi; adj. f., s. f. retorománă, pl. retorománe

retoromanului
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.

DOOM

retoromán adj. m., s. m., pl. retorománi; adj. f., s. f. retorománă, pl. retorománe

retoromanului
RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.

DOOM

retoromán adj. m., s. m., pl. retorománi; adj. f., s. f. retorománă, pl. retorománe

retorsiune
RETORSIÚNE, retorsiuni, s. f. Luarea de către un stat față de altul a unor măsuri coercitive, asemănătoare celor pe care cel din urmă le-a luat împotriva celui dintâi. – Din fr. rétorsion.

DOOM

retorsiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. retorsiúnii; pl. retorsiúni

retorsiunea
RETORSIÚNE, retorsiuni, s. f. Luarea de către un stat față de altul a unor măsuri coercitive, asemănătoare celor pe care cel din urmă le-a luat împotriva celui dintâi. – Din fr. rétorsion.

DOOM

retorsiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. retorsiúnii; pl. retorsiúni

retorsiuni
RETORSIÚNE, retorsiuni, s. f. Luarea de către un stat față de altul a unor măsuri coercitive, asemănătoare celor pe care cel din urmă le-a luat împotriva celui dintâi. – Din fr. rétorsion.

DOOM

retorsiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. retorsiúnii; pl. retorsiúni

retorsiunii
RETORSIÚNE, retorsiuni, s. f. Luarea de către un stat față de altul a unor măsuri coercitive, asemănătoare celor pe care cel din urmă le-a luat împotriva celui dintâi. – Din fr. rétorsion.

DOOM

retorsiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. retorsiúnii; pl. retorsiúni

retorsiunile
RETORSIÚNE, retorsiuni, s. f. Luarea de către un stat față de altul a unor măsuri coercitive, asemănătoare celor pe care cel din urmă le-a luat împotriva celui dintâi. – Din fr. rétorsion.

DOOM

retorsiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. retorsiúnii; pl. retorsiúni

retorsiunilor
RETORSIÚNE, retorsiuni, s. f. Luarea de către un stat față de altul a unor măsuri coercitive, asemănătoare celor pe care cel din urmă le-a luat împotriva celui dintâi. – Din fr. rétorsion.

DOOM

retorsiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. retorsiúnii; pl. retorsiúni

retorta
RETÓRTĂ, retorte, s. f. Vas de sticlă, de pământ, de metal, de obicei în formă de balon, cu gâtul lung și curbat, întrebuințat pentru distilare la temperaturi mai ridicate în laboratoare sau în industrie. ◊ Cărbune de retortă = cărbune dur, bun conducător de electricitate, care se depune pe pereții retortelor în care se distilează cărbunele la fabricarea gazului de iluminat și care are întrebuințări în electrotehnică. – Din fr. retorte, germ. Retorte.

DOOM

retórtă s. f., g.-d. art. retórtei; pl. retórte

retorte
RETÓRTĂ, retorte, s. f. Vas de sticlă, de pământ, de metal, de obicei în formă de balon, cu gâtul lung și curbat, întrebuințat pentru distilare la temperaturi mai ridicate în laboratoare sau în industrie. ◊ Cărbune de retortă = cărbune dur, bun conducător de electricitate, care se depune pe pereții retortelor în care se distilează cărbunele la fabricarea gazului de iluminat și care are întrebuințări în electrotehnică. – Din fr. retorte, germ. Retorte.

DOOM

retórtă s. f., g.-d. art. retórtei; pl. retórte

retortei
RETÓRTĂ, retorte, s. f. Vas de sticlă, de pământ, de metal, de obicei în formă de balon, cu gâtul lung și curbat, întrebuințat pentru distilare la temperaturi mai ridicate în laboratoare sau în industrie. ◊ Cărbune de retortă = cărbune dur, bun conducător de electricitate, care se depune pe pereții retortelor în care se distilează cărbunele la fabricarea gazului de iluminat și care are întrebuințări în electrotehnică. – Din fr. retorte, germ. Retorte.

DOOM

retórtă s. f., g.-d. art. retórtei; pl. retórte

retortele
RETÓRTĂ, retorte, s. f. Vas de sticlă, de pământ, de metal, de obicei în formă de balon, cu gâtul lung și curbat, întrebuințat pentru distilare la temperaturi mai ridicate în laboratoare sau în industrie. ◊ Cărbune de retortă = cărbune dur, bun conducător de electricitate, care se depune pe pereții retortelor în care se distilează cărbunele la fabricarea gazului de iluminat și care are întrebuințări în electrotehnică. – Din fr. retorte, germ. Retorte.

DOOM

retórtă s. f., g.-d. art. retórtei; pl. retórte

retortelor
RETÓRTĂ, retorte, s. f. Vas de sticlă, de pământ, de metal, de obicei în formă de balon, cu gâtul lung și curbat, întrebuințat pentru distilare la temperaturi mai ridicate în laboratoare sau în industrie. ◊ Cărbune de retortă = cărbune dur, bun conducător de electricitate, care se depune pe pereții retortelor în care se distilează cărbunele la fabricarea gazului de iluminat și care are întrebuințări în electrotehnică. – Din fr. retorte, germ. Retorte.

DOOM

retórtă s. f., g.-d. art. retórtei; pl. retórte

retorul
RÍTOR s. m. v. retor.

DOOM

rétor s. m., pl. rétori

retorului
RÍTOR s. m. v. retor.

DOOM

rétor s. m., pl. rétori

retract
RETRÁCT s.n. (Jur.) Luare înapoi a unui bun, a unui drept alienat. [< fr. retrait].

retracta
RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

DOOM

retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză

retractabil
RETRACTÁBIL, -Ă, retractabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi retractat. – Din fr. rétractable.

DOOM

retractábil (rar) (re-trac-) adj. m., pl. retractábili; f. retractábilă, pl. retractábile

retractabila
RETRACTÁBIL, -Ă, retractabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi retractat. – Din fr. rétractable.

DOOM

retractábil (rar) (re-trac-) adj. m., pl. retractábili; f. retractábilă, pl. retractábile

retractabile
RETRACTÁBIL, -Ă, retractabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi retractat. – Din fr. rétractable.

DOOM

retractábil (rar) (re-trac-) adj. m., pl. retractábili; f. retractábilă, pl. retractábile

retractabilei
RETRACTÁBIL, -Ă, retractabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi retractat. – Din fr. rétractable.

DOOM

retractábil (rar) (re-trac-) adj. m., pl. retractábili; f. retractábilă, pl. retractábile

retractabilele
RETRACTÁBIL, -Ă, retractabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi retractat. – Din fr. rétractable.

DOOM

retractábil (rar) (re-trac-) adj. m., pl. retractábili; f. retractábilă, pl. retractábile

retractabilelor
RETRACTÁBIL, -Ă, retractabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi retractat. – Din fr. rétractable.

DOOM

retractábil (rar) (re-trac-) adj. m., pl. retractábili; f. retractábilă, pl. retractábile

retractabili
RETRACTÁBIL, -Ă, retractabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi retractat. – Din fr. rétractable.

DOOM

retractábil (rar) (re-trac-) adj. m., pl. retractábili; f. retractábilă, pl. retractábile

retractabilii
RETRACTÁBIL, -Ă, retractabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi retractat. – Din fr. rétractable.

DOOM

retractábil (rar) (re-trac-) adj. m., pl. retractábili; f. retractábilă, pl. retractábile

retractabililor
RETRACTÁBIL, -Ă, retractabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi retractat. – Din fr. rétractable.

DOOM

retractábil (rar) (re-trac-) adj. m., pl. retractábili; f. retractábilă, pl. retractábile

retractabilul
RETRACTÁBIL, -Ă, retractabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi retractat. – Din fr. rétractable.

DOOM

retractábil (rar) (re-trac-) adj. m., pl. retractábili; f. retractábilă, pl. retractábile

retractabilului
RETRACTÁBIL, -Ă, retractabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi retractat. – Din fr. rétractable.

DOOM

retractábil (rar) (re-trac-) adj. m., pl. retractábili; f. retractábilă, pl. retractábile

retractai
RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

DOOM

retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză

retractam
RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

DOOM

retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză

retractare
RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

DOOM

retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză

retractare
RETRACTÁRE, retractări, s. f. Acțiunea de a (se) retracta și rezultatul ei. – V. retracta.

DOOM

retractáre (re-trac-) s. f., g.-d. art. retractắrii; pl. retractắri

retractarea
RETRACTÁRE, retractări, s. f. Acțiunea de a (se) retracta și rezultatul ei. – V. retracta.

DOOM

retractáre (re-trac-) s. f., g.-d. art. retractắrii; pl. retractắri

retractară
RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

DOOM

retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză

retractarăm
RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

DOOM

retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză

retractarăți
RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

DOOM

retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză

retractase
RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

DOOM

retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză

retractasem
RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

DOOM

retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză

retractaseră
RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

DOOM

retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză

retractaserăm
RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

DOOM

retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză

retractaserăți
RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

DOOM

retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză

retractaseși
RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

DOOM

retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză

retractaseți
RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

DOOM

retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză

retractat
RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

DOOM

retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză

retractau
RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

DOOM

retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză

retractași
RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

DOOM

retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză

retractați
RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

DOOM

retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză

retracte
RETRÁCT s.n. (Jur.) Luare înapoi a unui bun, a unui drept alienat. [< fr. retrait].

retractează
RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

DOOM

retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză

retractele
RETRÁCT s.n. (Jur.) Luare înapoi a unui bun, a unui drept alienat. [< fr. retrait].

retractelor
RETRÁCT s.n. (Jur.) Luare înapoi a unui bun, a unui drept alienat. [< fr. retrait].

retractez
RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

DOOM

retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză

retracteze
RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

DOOM

retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză

retractezi
RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

DOOM

retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză

retractil
RETRACTÍL, -Ă, retractili, -e, adj. (Despre unele organe sau părți ale corpului) Care are însușirea de a se strânge, de a se zgârci, de a se trage înapoi sau în interior. – Din fr. rétractile.

DOOM

retractíl (re-trac-) adj. m., pl. retractíli; f. retractílă, pl. retractíle

retractila
RETRACTÍL, -Ă, retractili, -e, adj. (Despre unele organe sau părți ale corpului) Care are însușirea de a se strânge, de a se zgârci, de a se trage înapoi sau în interior. – Din fr. rétractile.

DOOM

retractíl (re-trac-) adj. m., pl. retractíli; f. retractílă, pl. retractíle

retractile
RETRACTÍL, -Ă, retractili, -e, adj. (Despre unele organe sau părți ale corpului) Care are însușirea de a se strânge, de a se zgârci, de a se trage înapoi sau în interior. – Din fr. rétractile.

DOOM

retractíl (re-trac-) adj. m., pl. retractíli; f. retractílă, pl. retractíle

retractilei
RETRACTÍL, -Ă, retractili, -e, adj. (Despre unele organe sau părți ale corpului) Care are însușirea de a se strânge, de a se zgârci, de a se trage înapoi sau în interior. – Din fr. rétractile.

DOOM

retractíl (re-trac-) adj. m., pl. retractíli; f. retractílă, pl. retractíle

retractilele
RETRACTÍL, -Ă, retractili, -e, adj. (Despre unele organe sau părți ale corpului) Care are însușirea de a se strânge, de a se zgârci, de a se trage înapoi sau în interior. – Din fr. rétractile.

DOOM

retractíl (re-trac-) adj. m., pl. retractíli; f. retractílă, pl. retractíle

retractilelor
RETRACTÍL, -Ă, retractili, -e, adj. (Despre unele organe sau părți ale corpului) Care are însușirea de a se strânge, de a se zgârci, de a se trage înapoi sau în interior. – Din fr. rétractile.

DOOM

retractíl (re-trac-) adj. m., pl. retractíli; f. retractílă, pl. retractíle

retractili
RETRACTÍL, -Ă, retractili, -e, adj. (Despre unele organe sau părți ale corpului) Care are însușirea de a se strânge, de a se zgârci, de a se trage înapoi sau în interior. – Din fr. rétractile.

DOOM

retractíl (re-trac-) adj. m., pl. retractíli; f. retractílă, pl. retractíle

retractilii
RETRACTÍL, -Ă, retractili, -e, adj. (Despre unele organe sau părți ale corpului) Care are însușirea de a se strânge, de a se zgârci, de a se trage înapoi sau în interior. – Din fr. rétractile.

DOOM

retractíl (re-trac-) adj. m., pl. retractíli; f. retractílă, pl. retractíle

retractililor
RETRACTÍL, -Ă, retractili, -e, adj. (Despre unele organe sau părți ale corpului) Care are însușirea de a se strânge, de a se zgârci, de a se trage înapoi sau în interior. – Din fr. rétractile.

DOOM

retractíl (re-trac-) adj. m., pl. retractíli; f. retractílă, pl. retractíle

retractilitate
RETRACTILITÁTE s. f. Însușirea de a fi retractil. – Din fr. rétractilité.

DOOM

retractilitáte (re-trac-) s. f., g.-d. art. retractilitắții

retractilitatea
RETRACTILITÁTE s. f. Însușirea de a fi retractil. – Din fr. rétractilité.

DOOM

retractilitáte (re-trac-) s. f., g.-d. art. retractilitắții

retractilități
RETRACTILITÁTE s. f. Însușirea de a fi retractil. – Din fr. rétractilité.

DOOM

retractilitáte (re-trac-) s. f., g.-d. art. retractilitắții

retractilității
RETRACTILITÁTE s. f. Însușirea de a fi retractil. – Din fr. rétractilité.

DOOM

retractilitáte (re-trac-) s. f., g.-d. art. retractilitắții

retractilul
RETRACTÍL, -Ă, retractili, -e, adj. (Despre unele organe sau părți ale corpului) Care are însușirea de a se strânge, de a se zgârci, de a se trage înapoi sau în interior. – Din fr. rétractile.

DOOM

retractíl (re-trac-) adj. m., pl. retractíli; f. retractílă, pl. retractíle

retractilului
RETRACTÍL, -Ă, retractili, -e, adj. (Despre unele organe sau părți ale corpului) Care are însușirea de a se strânge, de a se zgârci, de a se trage înapoi sau în interior. – Din fr. rétractile.

DOOM

retractíl (re-trac-) adj. m., pl. retractíli; f. retractílă, pl. retractíle

retractiv
RETRACTÍV, -Ă adj. Care provoacă retracție. [< fr. rétractif].

retractiva
RETRACTÍV, -Ă adj. Care provoacă retracție. [< fr. rétractif].

retractive
RETRACTÍV, -Ă adj. Care provoacă retracție. [< fr. rétractif].

retractivei
RETRACTÍV, -Ă adj. Care provoacă retracție. [< fr. rétractif].

retractivele
RETRACTÍV, -Ă adj. Care provoacă retracție. [< fr. rétractif].

retractivelor
RETRACTÍV, -Ă adj. Care provoacă retracție. [< fr. rétractif].

retractivi
RETRACTÍV, -Ă adj. Care provoacă retracție. [< fr. rétractif].

retractivii
RETRACTÍV, -Ă adj. Care provoacă retracție. [< fr. rétractif].

retractivilor
RETRACTÍV, -Ă adj. Care provoacă retracție. [< fr. rétractif].

retractivul
RETRACTÍV, -Ă adj. Care provoacă retracție. [< fr. rétractif].

retractivului
RETRACTÍV, -Ă adj. Care provoacă retracție. [< fr. rétractif].

retractul
RETRÁCT s.n. (Jur.) Luare înapoi a unui bun, a unui drept alienat. [< fr. retrait].

retractului
RETRÁCT s.n. (Jur.) Luare înapoi a unui bun, a unui drept alienat. [< fr. retrait].

retractând
RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

DOOM

retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză

retractînd
RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

DOOM

retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză

retractări
RETRACTÁRE, retractări, s. f. Acțiunea de a (se) retracta și rezultatul ei. – V. retracta.

DOOM

retractáre (re-trac-) s. f., g.-d. art. retractắrii; pl. retractắri

retractării
RETRACTÁRE, retractări, s. f. Acțiunea de a (se) retracta și rezultatul ei. – V. retracta.

DOOM

retractáre (re-trac-) s. f., g.-d. art. retractắrii; pl. retractắri

retractările
RETRACTÁRE, retractări, s. f. Acțiunea de a (se) retracta și rezultatul ei. – V. retracta.

DOOM

retractáre (re-trac-) s. f., g.-d. art. retractắrii; pl. retractắri

retractărilor
RETRACTÁRE, retractări, s. f. Acțiunea de a (se) retracta și rezultatul ei. – V. retracta.

DOOM

retractáre (re-trac-) s. f., g.-d. art. retractắrii; pl. retractắri

retracția
RETRÁCȚIE, retracții, s. f. Însușire a unui țesut sau a unui organ de a se contracta, de a-și reduce dimensiunile din cauza unei excitații, a unei boli. – Din fr. rétraction.

DOOM

retrácție (re-trac-ți-e) s. f., art. retrácția (-ți-a), g.-d. art. retrácției; pl. retrácții, art. retrácțiile (-ți-i-)

retracție
RETRÁCȚIE, retracții, s. f. Însușire a unui țesut sau a unui organ de a se contracta, de a-și reduce dimensiunile din cauza unei excitații, a unei boli. – Din fr. rétraction.

DOOM

retrácție (re-trac-ți-e) s. f., art. retrácția (-ți-a), g.-d. art. retrácției; pl. retrácții, art. retrácțiile (-ți-i-)

retracției
RETRÁCȚIE, retracții, s. f. Însușire a unui țesut sau a unui organ de a se contracta, de a-și reduce dimensiunile din cauza unei excitații, a unei boli. – Din fr. rétraction.

DOOM

retrácție (re-trac-ți-e) s. f., art. retrácția (-ți-a), g.-d. art. retrácției; pl. retrácții, art. retrácțiile (-ți-i-)

retracții
RETRÁCȚIE, retracții, s. f. Însușire a unui țesut sau a unui organ de a se contracta, de a-și reduce dimensiunile din cauza unei excitații, a unei boli. – Din fr. rétraction.

DOOM

retrácție (re-trac-ți-e) s. f., art. retrácția (-ți-a), g.-d. art. retrácției; pl. retrácții, art. retrácțiile (-ți-i-)

retracțiile
RETRÁCȚIE, retracții, s. f. Însușire a unui țesut sau a unui organ de a se contracta, de a-și reduce dimensiunile din cauza unei excitații, a unei boli. – Din fr. rétraction.

DOOM

retrácție (re-trac-ți-e) s. f., art. retrácția (-ți-a), g.-d. art. retrácției; pl. retrácții, art. retrácțiile (-ți-i-)

retracțiilor
RETRÁCȚIE, retracții, s. f. Însușire a unui țesut sau a unui organ de a se contracta, de a-și reduce dimensiunile din cauza unei excitații, a unei boli. – Din fr. rétraction.

DOOM

retrácție (re-trac-ți-e) s. f., art. retrácția (-ți-a), g.-d. art. retrácției; pl. retrácții, art. retrácțiile (-ți-i-)

retracțiune
RETRACȚIÚNE s.f. v. retracție.

retradu
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retraduc
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retraduce
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retraducea
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retraduceai
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retraduceam
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retraduceau
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retraduceați
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retraducem
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retraducere
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retraducere
RETRADÚCERE, retraduceri, s. f. Acțiunea de a retraduce și rezultatul ei. – V. retraduce.

DOOM

retradúcere (re-tra-) s. f., g.-d. art. retradúcerii; pl. retradúceri

retraducerea
RETRADÚCERE, retraduceri, s. f. Acțiunea de a retraduce și rezultatul ei. – V. retraduce.

DOOM

retradúcere (re-tra-) s. f., g.-d. art. retradúcerii; pl. retradúceri

retraduceri
RETRADÚCERE, retraduceri, s. f. Acțiunea de a retraduce și rezultatul ei. – V. retraduce.

DOOM

retradúcere (re-tra-) s. f., g.-d. art. retradúcerii; pl. retradúceri

retraducerii
RETRADÚCERE, retraduceri, s. f. Acțiunea de a retraduce și rezultatul ei. – V. retraduce.

DOOM

retradúcere (re-tra-) s. f., g.-d. art. retradúcerii; pl. retradúceri

retraducerile
RETRADÚCERE, retraduceri, s. f. Acțiunea de a retraduce și rezultatul ei. – V. retraduce.

DOOM

retradúcere (re-tra-) s. f., g.-d. art. retradúcerii; pl. retradúceri

retraducerilor
RETRADÚCERE, retraduceri, s. f. Acțiunea de a retraduce și rezultatul ei. – V. retraduce.

DOOM

retradúcere (re-tra-) s. f., g.-d. art. retradúcerii; pl. retradúceri

retraduceți
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retraduci
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retraducând
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retraducînd
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retraducă
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retradus
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retradus
RETRADÚS, -Ă, retraduși, -se, adj. Tradus din nou, tradus încă o dată. – V. retraduce.

retradusa
RETRADÚS, -Ă, retraduși, -se, adj. Tradus din nou, tradus încă o dată. – V. retraduce.

retraduse
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retraduse
RETRADÚS, -Ă, retraduși, -se, adj. Tradus din nou, tradus încă o dată. – V. retraduce.

retradusei
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retradusei
RETRADÚS, -Ă, retraduși, -se, adj. Tradus din nou, tradus încă o dată. – V. retraduce.

retradusele
RETRADÚS, -Ă, retraduși, -se, adj. Tradus din nou, tradus încă o dată. – V. retraduce.

retraduselor
RETRADÚS, -Ă, retraduși, -se, adj. Tradus din nou, tradus încă o dată. – V. retraduce.

retraduseră
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retraduserăm
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retraduserăți
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retradusese
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retradusesem
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retraduseseră
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retraduseserăm
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retraduseserăți
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retraduseseși
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retraduseseți
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retraduseși
RETRADÚCE, retradúc, vb. III. Tranz. A traduce din nou. – Pref. re- + traduce.

DOOM

retradúce (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retradúc; imper. 2 sg. retradú, neg. nu retradúce; part. retradús

retradusul
RETRADÚS, -Ă, retraduși, -se, adj. Tradus din nou, tradus încă o dată. – V. retraduce.

retradusului
RETRADÚS, -Ă, retraduși, -se, adj. Tradus din nou, tradus încă o dată. – V. retraduce.

retraduși
RETRADÚS, -Ă, retraduși, -se, adj. Tradus din nou, tradus încă o dată. – V. retraduce.

retradușii
RETRADÚS, -Ă, retraduși, -se, adj. Tradus din nou, tradus încă o dată. – V. retraduce.

retradușilor
RETRADÚS, -Ă, retraduși, -se, adj. Tradus din nou, tradus încă o dată. – V. retraduce.

retrag
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retrage
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retragem
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retragere
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retragere
RETRÁGERE, retrageri, s. f. Acțiunea de a (se) retrage și rezultatul ei. ◊ Retragere cu torțe = paradă sau manifestație făcută seara, cu făclii aprinse. ♦ Formă de acțiune de luptă constând în cedarea unei fâșii de teren pentru a scoate trupele proprii dintr-o situație nefavorabilă și în plasarea lor pe o poziție mai avantajoasă. ♦ Locul unde se izolează cineva; refugiu. – V. retrage.

DOOM

retrágere (re-tra-) s. f., g.-d. art. retrágerii; pl. retrágeri

retragerea
RETRÁGERE, retrageri, s. f. Acțiunea de a (se) retrage și rezultatul ei. ◊ Retragere cu torțe = paradă sau manifestație făcută seara, cu făclii aprinse. ♦ Formă de acțiune de luptă constând în cedarea unei fâșii de teren pentru a scoate trupele proprii dintr-o situație nefavorabilă și în plasarea lor pe o poziție mai avantajoasă. ♦ Locul unde se izolează cineva; refugiu. – V. retrage.

DOOM

retrágere (re-tra-) s. f., g.-d. art. retrágerii; pl. retrágeri

retrageri
RETRÁGERE, retrageri, s. f. Acțiunea de a (se) retrage și rezultatul ei. ◊ Retragere cu torțe = paradă sau manifestație făcută seara, cu făclii aprinse. ♦ Formă de acțiune de luptă constând în cedarea unei fâșii de teren pentru a scoate trupele proprii dintr-o situație nefavorabilă și în plasarea lor pe o poziție mai avantajoasă. ♦ Locul unde se izolează cineva; refugiu. – V. retrage.

DOOM

retrágere (re-tra-) s. f., g.-d. art. retrágerii; pl. retrágeri

retragerii
RETRÁGERE, retrageri, s. f. Acțiunea de a (se) retrage și rezultatul ei. ◊ Retragere cu torțe = paradă sau manifestație făcută seara, cu făclii aprinse. ♦ Formă de acțiune de luptă constând în cedarea unei fâșii de teren pentru a scoate trupele proprii dintr-o situație nefavorabilă și în plasarea lor pe o poziție mai avantajoasă. ♦ Locul unde se izolează cineva; refugiu. – V. retrage.

DOOM

retrágere (re-tra-) s. f., g.-d. art. retrágerii; pl. retrágeri

retragerile
RETRÁGERE, retrageri, s. f. Acțiunea de a (se) retrage și rezultatul ei. ◊ Retragere cu torțe = paradă sau manifestație făcută seara, cu făclii aprinse. ♦ Formă de acțiune de luptă constând în cedarea unei fâșii de teren pentru a scoate trupele proprii dintr-o situație nefavorabilă și în plasarea lor pe o poziție mai avantajoasă. ♦ Locul unde se izolează cineva; refugiu. – V. retrage.

DOOM

retrágere (re-tra-) s. f., g.-d. art. retrágerii; pl. retrágeri

retragerilor
RETRÁGERE, retrageri, s. f. Acțiunea de a (se) retrage și rezultatul ei. ◊ Retragere cu torțe = paradă sau manifestație făcută seara, cu făclii aprinse. ♦ Formă de acțiune de luptă constând în cedarea unei fâșii de teren pentru a scoate trupele proprii dintr-o situație nefavorabilă și în plasarea lor pe o poziție mai avantajoasă. ♦ Locul unde se izolează cineva; refugiu. – V. retrage.

DOOM

retrágere (re-tra-) s. f., g.-d. art. retrágerii; pl. retrágeri

retrageți
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retragi
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retragă
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retranscria
RETRANSCRÍE, retranscríu, vb. III. Tranz. A transcrie din nou. – Pref. re- + transcrie.

DOOM

retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís

retranscriai
RETRANSCRÍE, retranscríu, vb. III. Tranz. A transcrie din nou. – Pref. re- + transcrie.

DOOM

retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís

retranscriam
RETRANSCRÍE, retranscríu, vb. III. Tranz. A transcrie din nou. – Pref. re- + transcrie.

DOOM

retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís

retranscriau
RETRANSCRÍE, retranscríu, vb. III. Tranz. A transcrie din nou. – Pref. re- + transcrie.

DOOM

retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís

retranscriați
RETRANSCRÍE, retranscríu, vb. III. Tranz. A transcrie din nou. – Pref. re- + transcrie.

DOOM

retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís

retranscrie
RETRANSCRÍE, retranscríu, vb. III. Tranz. A transcrie din nou. – Pref. re- + transcrie.

DOOM

retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís

retranscriem
RETRANSCRÍE, retranscríu, vb. III. Tranz. A transcrie din nou. – Pref. re- + transcrie.

DOOM

retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís

retranscriere
RETRANSCRÍE, retranscríu, vb. III. Tranz. A transcrie din nou. – Pref. re- + transcrie.

DOOM

retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís

retranscriere
RETRANSCRÍERE, retranscrieri, s. f. Acțiunea de a retranscrie și rezultatul ei. – V. retranscrie.

retranscrierea
RETRANSCRÍERE, retranscrieri, s. f. Acțiunea de a retranscrie și rezultatul ei. – V. retranscrie.

retranscrieri
RETRANSCRÍERE, retranscrieri, s. f. Acțiunea de a retranscrie și rezultatul ei. – V. retranscrie.

retranscrierii
RETRANSCRÍERE, retranscrieri, s. f. Acțiunea de a retranscrie și rezultatul ei. – V. retranscrie.

retranscrierile
RETRANSCRÍERE, retranscrieri, s. f. Acțiunea de a retranscrie și rezultatul ei. – V. retranscrie.

retranscrierilor
RETRANSCRÍERE, retranscrieri, s. f. Acțiunea de a retranscrie și rezultatul ei. – V. retranscrie.

retranscrieți
RETRANSCRÍE, retranscríu, vb. III. Tranz. A transcrie din nou. – Pref. re- + transcrie.

DOOM

retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís

retranscrii
RETRANSCRÍE, retranscríu, vb. III. Tranz. A transcrie din nou. – Pref. re- + transcrie.

DOOM

retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís

retranscriind
RETRANSCRÍE, retranscríu, vb. III. Tranz. A transcrie din nou. – Pref. re- + transcrie.

DOOM

retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís

retranscris
RETRANSCRÍE, retranscríu, vb. III. Tranz. A transcrie din nou. – Pref. re- + transcrie.

DOOM

retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís

retranscris
RETRANSCRÍS, -Ă, retranscriși, -se, adj. Care a fost transcris încă o dată. – V. retranscrie.

retranscrisa
RETRANSCRÍS, -Ă, retranscriși, -se, adj. Care a fost transcris încă o dată. – V. retranscrie.

retranscrise
RETRANSCRÍE, retranscríu, vb. III. Tranz. A transcrie din nou. – Pref. re- + transcrie.

DOOM

retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís

retranscrise
RETRANSCRÍS, -Ă, retranscriși, -se, adj. Care a fost transcris încă o dată. – V. retranscrie.

retranscrisei
RETRANSCRÍE, retranscríu, vb. III. Tranz. A transcrie din nou. – Pref. re- + transcrie.

DOOM

retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís

retranscrisei
RETRANSCRÍS, -Ă, retranscriși, -se, adj. Care a fost transcris încă o dată. – V. retranscrie.

retranscrisele
RETRANSCRÍS, -Ă, retranscriși, -se, adj. Care a fost transcris încă o dată. – V. retranscrie.

retranscriselor
RETRANSCRÍS, -Ă, retranscriși, -se, adj. Care a fost transcris încă o dată. – V. retranscrie.

retranscriseră
RETRANSCRÍE, retranscríu, vb. III. Tranz. A transcrie din nou. – Pref. re- + transcrie.

DOOM

retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís

retranscriserăm
RETRANSCRÍE, retranscríu, vb. III. Tranz. A transcrie din nou. – Pref. re- + transcrie.

DOOM

retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís

retranscriserăți
RETRANSCRÍE, retranscríu, vb. III. Tranz. A transcrie din nou. – Pref. re- + transcrie.

DOOM

retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís

retranscrisese
RETRANSCRÍE, retranscríu, vb. III. Tranz. A transcrie din nou. – Pref. re- + transcrie.

DOOM

retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís

retranscrisesem
RETRANSCRÍE, retranscríu, vb. III. Tranz. A transcrie din nou. – Pref. re- + transcrie.

DOOM

retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís

retranscriseseră
RETRANSCRÍE, retranscríu, vb. III. Tranz. A transcrie din nou. – Pref. re- + transcrie.

DOOM

retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís

retranscriseserăm
RETRANSCRÍE, retranscríu, vb. III. Tranz. A transcrie din nou. – Pref. re- + transcrie.

DOOM

retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís

retranscriseserăți
RETRANSCRÍE, retranscríu, vb. III. Tranz. A transcrie din nou. – Pref. re- + transcrie.

DOOM

retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís

retranscriseseși
RETRANSCRÍE, retranscríu, vb. III. Tranz. A transcrie din nou. – Pref. re- + transcrie.

DOOM

retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís

retranscriseseți
RETRANSCRÍE, retranscríu, vb. III. Tranz. A transcrie din nou. – Pref. re- + transcrie.

DOOM

retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís

retranscriseși
RETRANSCRÍE, retranscríu, vb. III. Tranz. A transcrie din nou. – Pref. re- + transcrie.

DOOM

retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís

retranscrisul
RETRANSCRÍS, -Ă, retranscriși, -se, adj. Care a fost transcris încă o dată. – V. retranscrie.

retranscrisului
RETRANSCRÍS, -Ă, retranscriși, -se, adj. Care a fost transcris încă o dată. – V. retranscrie.

retranscriu
RETRANSCRÍE, retranscríu, vb. III. Tranz. A transcrie din nou. – Pref. re- + transcrie.

DOOM

retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís

retranscriși
RETRANSCRÍS, -Ă, retranscriși, -se, adj. Care a fost transcris încă o dată. – V. retranscrie.

retranscrișii
RETRANSCRÍS, -Ă, retranscriși, -se, adj. Care a fost transcris încă o dată. – V. retranscrie.

retranscrișilor
RETRANSCRÍS, -Ă, retranscriși, -se, adj. Care a fost transcris încă o dată. – V. retranscrie.

retransmis
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, o emisiune radiofonică ori de televiziune primită de la alt post; a realiza o retransmisie. – Re¹- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmis
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmise
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmisei
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmiseră
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmiserăm
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmiserăți
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmisese
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmisesem
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmiseseră
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmiseserăm
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmiseserăți
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmiseseși
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmiseseți
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmiseși
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmisia
RETRANSMÍSIE, retransmisii, s. f. Recepție și transmitere concomitentă a unor semnale de telecomunicații, a unui program de radiodifuziune sau de televiziune. [Var.: retransmisiúne s. f.] – Din fr. rétransmission.

DOOM

retransmísie (re-tran-smi-si-e / -trans-mi-) s. f., art. retransmísia (-si-a), g.-d. art. retransmísiei; pl. retransmísii, art. retransmísiile (-si-i)

retransmisie
RETRANSMÍSIE, retransmisii, s. f. Recepție și transmitere concomitentă a unor semnale de telecomunicații, a unui program de radiodifuziune sau de televiziune. [Var.: retransmisiúne s. f.] – Din fr. rétransmission.

DOOM

retransmísie (re-tran-smi-si-e / -trans-mi-) s. f., art. retransmísia (-si-a), g.-d. art. retransmísiei; pl. retransmísii, art. retransmísiile (-si-i)

retransmisiei
RETRANSMÍSIE, retransmisii, s. f. Recepție și transmitere concomitentă a unor semnale de telecomunicații, a unui program de radiodifuziune sau de televiziune. [Var.: retransmisiúne s. f.] – Din fr. rétransmission.

DOOM

retransmísie (re-tran-smi-si-e / -trans-mi-) s. f., art. retransmísia (-si-a), g.-d. art. retransmísiei; pl. retransmísii, art. retransmísiile (-si-i)

retransmisii
RETRANSMÍSIE, retransmisii, s. f. Recepție și transmitere concomitentă a unor semnale de telecomunicații, a unui program de radiodifuziune sau de televiziune. [Var.: retransmisiúne s. f.] – Din fr. rétransmission.

DOOM

retransmísie (re-tran-smi-si-e / -trans-mi-) s. f., art. retransmísia (-si-a), g.-d. art. retransmísiei; pl. retransmísii, art. retransmísiile (-si-i)

retransmisiile
RETRANSMÍSIE, retransmisii, s. f. Recepție și transmitere concomitentă a unor semnale de telecomunicații, a unui program de radiodifuziune sau de televiziune. [Var.: retransmisiúne s. f.] – Din fr. rétransmission.

DOOM

retransmísie (re-tran-smi-si-e / -trans-mi-) s. f., art. retransmísia (-si-a), g.-d. art. retransmísiei; pl. retransmísii, art. retransmísiile (-si-i)

retransmisiilor
RETRANSMÍSIE, retransmisii, s. f. Recepție și transmitere concomitentă a unor semnale de telecomunicații, a unui program de radiodifuziune sau de televiziune. [Var.: retransmisiúne s. f.] – Din fr. rétransmission.

DOOM

retransmísie (re-tran-smi-si-e / -trans-mi-) s. f., art. retransmísia (-si-a), g.-d. art. retransmísiei; pl. retransmísii, art. retransmísiile (-si-i)

retransmisiune
RETRANSMÍSIE, retransmisii, s. f. Recepție și transmitere concomitentă a unor semnale de telecomunicații, a unui program de radiodifuziune sau de televiziune. [Var.: retransmisiúne s. f.] – Din fr. rétransmission.

DOOM

retransmísie (re-tran-smi-si-e / -trans-mi-) s. f., art. retransmísia (-si-a), g.-d. art. retransmísiei; pl. retransmísii, art. retransmísiile (-si-i)

retransmit
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmite
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmitea
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmiteai
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmiteam
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmiteau
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmiteați
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmitem
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmitere
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmitere
RETRANSMÍTERE, retransmiteri, s. f. Acțiunea de a retransmite și rezultatul ei. – V. retransmite.

DOOM

retransmítere (re-tran-smi- / -trans-mi-) s. f., g.-d. art. retransmíterii; pl. retransmíteri

retransmiterea
RETRANSMÍTERE, retransmiteri, s. f. Acțiunea de a retransmite și rezultatul ei. – V. retransmite.

DOOM

retransmítere (re-tran-smi- / -trans-mi-) s. f., g.-d. art. retransmíterii; pl. retransmíteri

retransmiteri
RETRANSMÍTERE, retransmiteri, s. f. Acțiunea de a retransmite și rezultatul ei. – V. retransmite.

DOOM

retransmítere (re-tran-smi- / -trans-mi-) s. f., g.-d. art. retransmíterii; pl. retransmíteri

retransmiterii
RETRANSMÍTERE, retransmiteri, s. f. Acțiunea de a retransmite și rezultatul ei. – V. retransmite.

DOOM

retransmítere (re-tran-smi- / -trans-mi-) s. f., g.-d. art. retransmíterii; pl. retransmíteri

retransmiterile
RETRANSMÍTERE, retransmiteri, s. f. Acțiunea de a retransmite și rezultatul ei. – V. retransmite.

DOOM

retransmítere (re-tran-smi- / -trans-mi-) s. f., g.-d. art. retransmíterii; pl. retransmíteri

retransmiterilor
RETRANSMÍTERE, retransmiteri, s. f. Acțiunea de a retransmite și rezultatul ei. – V. retransmite.

DOOM

retransmítere (re-tran-smi- / -trans-mi-) s. f., g.-d. art. retransmíterii; pl. retransmíteri

retransmiteți
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmită
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmiți
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmițând
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retransmițînd
RETRANSMÍTE, retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, un program de radiodifuziune sau de televiziune; a realiza o retransmisie. – Pref. re- + transmite (după fr. retransmettre).

DOOM

retransmíte (a ~) (re-tran-smi- / trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís

retranșa
RETRANȘÁ, retranșez, vb. I. Refl. A se întări într-o poziție militară, prin tranșee și alte lucrări de fortificație; a se fortifica. Asaltul ce se dă pozițiunilor în cari dușmanul s-a retranșat este hotărîtor. MACEDONSKI, O. III 80. Era o puternică rațiune militară ca ei să nu se retranșeze în pozițiunea lor. HASDEU, I. V. 90.

retranșai
RETRANȘÁ, retranșez, vb. I. Refl. A se întări într-o poziție militară, prin tranșee și alte lucrări de fortificație; a se fortifica. Asaltul ce se dă pozițiunilor în cari dușmanul s-a retranșat este hotărîtor. MACEDONSKI, O. III 80. Era o puternică rațiune militară ca ei să nu se retranșeze în pozițiunea lor. HASDEU, I. V. 90.

retranșam
RETRANȘÁ, retranșez, vb. I. Refl. A se întări într-o poziție militară, prin tranșee și alte lucrări de fortificație; a se fortifica. Asaltul ce se dă pozițiunilor în cari dușmanul s-a retranșat este hotărîtor. MACEDONSKI, O. III 80. Era o puternică rațiune militară ca ei să nu se retranșeze în pozițiunea lor. HASDEU, I. V. 90.

retranșament
RETRANȘAMÉNT, retranșamente, s. n. (Franțuzism) Obstacol natural sau artificial, folosit ca mijloc de apărare împotriva atacurilor inamicului; fortificație. Intraseră în retranșamentul din fața redutei, gonind pe turci. D. ZAMFIRESCU, R. 263.

retranșamente
RETRANȘAMÉNT, retranșamente, s. n. (Franțuzism) Obstacol natural sau artificial, folosit ca mijloc de apărare împotriva atacurilor inamicului; fortificație. Intraseră în retranșamentul din fața redutei, gonind pe turci. D. ZAMFIRESCU, R. 263.

retranșamentele
RETRANȘAMÉNT, retranșamente, s. n. (Franțuzism) Obstacol natural sau artificial, folosit ca mijloc de apărare împotriva atacurilor inamicului; fortificație. Intraseră în retranșamentul din fața redutei, gonind pe turci. D. ZAMFIRESCU, R. 263.

retranșamentelor
RETRANȘAMÉNT, retranșamente, s. n. (Franțuzism) Obstacol natural sau artificial, folosit ca mijloc de apărare împotriva atacurilor inamicului; fortificație. Intraseră în retranșamentul din fața redutei, gonind pe turci. D. ZAMFIRESCU, R. 263.

retranșamentul
RETRANȘAMÉNT, retranșamente, s. n. (Franțuzism) Obstacol natural sau artificial, folosit ca mijloc de apărare împotriva atacurilor inamicului; fortificație. Intraseră în retranșamentul din fața redutei, gonind pe turci. D. ZAMFIRESCU, R. 263.

retranșamentului
RETRANȘAMÉNT, retranșamente, s. n. (Franțuzism) Obstacol natural sau artificial, folosit ca mijloc de apărare împotriva atacurilor inamicului; fortificație. Intraseră în retranșamentul din fața redutei, gonind pe turci. D. ZAMFIRESCU, R. 263.

retranșare
RETRANȘÁ, retranșez, vb. I. Refl. A se întări într-o poziție militară, prin tranșee și alte lucrări de fortificație; a se fortifica. Asaltul ce se dă pozițiunilor în cari dușmanul s-a retranșat este hotărîtor. MACEDONSKI, O. III 80. Era o puternică rațiune militară ca ei să nu se retranșeze în pozițiunea lor. HASDEU, I. V. 90.

retranșare
RETRANȘÁRE, retranșări, s. f. Acțiunea de a se retranșa.

retranșarea
RETRANȘÁRE, retranșări, s. f. Acțiunea de a se retranșa.

retranșară
RETRANȘÁ, retranșez, vb. I. Refl. A se întări într-o poziție militară, prin tranșee și alte lucrări de fortificație; a se fortifica. Asaltul ce se dă pozițiunilor în cari dușmanul s-a retranșat este hotărîtor. MACEDONSKI, O. III 80. Era o puternică rațiune militară ca ei să nu se retranșeze în pozițiunea lor. HASDEU, I. V. 90.

retranșarăm
RETRANȘÁ, retranșez, vb. I. Refl. A se întări într-o poziție militară, prin tranșee și alte lucrări de fortificație; a se fortifica. Asaltul ce se dă pozițiunilor în cari dușmanul s-a retranșat este hotărîtor. MACEDONSKI, O. III 80. Era o puternică rațiune militară ca ei să nu se retranșeze în pozițiunea lor. HASDEU, I. V. 90.

retranșarăți
RETRANȘÁ, retranșez, vb. I. Refl. A se întări într-o poziție militară, prin tranșee și alte lucrări de fortificație; a se fortifica. Asaltul ce se dă pozițiunilor în cari dușmanul s-a retranșat este hotărîtor. MACEDONSKI, O. III 80. Era o puternică rațiune militară ca ei să nu se retranșeze în pozițiunea lor. HASDEU, I. V. 90.

retranșase
RETRANȘÁ, retranșez, vb. I. Refl. A se întări într-o poziție militară, prin tranșee și alte lucrări de fortificație; a se fortifica. Asaltul ce se dă pozițiunilor în cari dușmanul s-a retranșat este hotărîtor. MACEDONSKI, O. III 80. Era o puternică rațiune militară ca ei să nu se retranșeze în pozițiunea lor. HASDEU, I. V. 90.

retranșasem
RETRANȘÁ, retranșez, vb. I. Refl. A se întări într-o poziție militară, prin tranșee și alte lucrări de fortificație; a se fortifica. Asaltul ce se dă pozițiunilor în cari dușmanul s-a retranșat este hotărîtor. MACEDONSKI, O. III 80. Era o puternică rațiune militară ca ei să nu se retranșeze în pozițiunea lor. HASDEU, I. V. 90.

retranșaseră
RETRANȘÁ, retranșez, vb. I. Refl. A se întări într-o poziție militară, prin tranșee și alte lucrări de fortificație; a se fortifica. Asaltul ce se dă pozițiunilor în cari dușmanul s-a retranșat este hotărîtor. MACEDONSKI, O. III 80. Era o puternică rațiune militară ca ei să nu se retranșeze în pozițiunea lor. HASDEU, I. V. 90.

retranșaserăm
RETRANȘÁ, retranșez, vb. I. Refl. A se întări într-o poziție militară, prin tranșee și alte lucrări de fortificație; a se fortifica. Asaltul ce se dă pozițiunilor în cari dușmanul s-a retranșat este hotărîtor. MACEDONSKI, O. III 80. Era o puternică rațiune militară ca ei să nu se retranșeze în pozițiunea lor. HASDEU, I. V. 90.

retranșaserăți
RETRANȘÁ, retranșez, vb. I. Refl. A se întări într-o poziție militară, prin tranșee și alte lucrări de fortificație; a se fortifica. Asaltul ce se dă pozițiunilor în cari dușmanul s-a retranșat este hotărîtor. MACEDONSKI, O. III 80. Era o puternică rațiune militară ca ei să nu se retranșeze în pozițiunea lor. HASDEU, I. V. 90.

retranșaseși
RETRANȘÁ, retranșez, vb. I. Refl. A se întări într-o poziție militară, prin tranșee și alte lucrări de fortificație; a se fortifica. Asaltul ce se dă pozițiunilor în cari dușmanul s-a retranșat este hotărîtor. MACEDONSKI, O. III 80. Era o puternică rațiune militară ca ei să nu se retranșeze în pozițiunea lor. HASDEU, I. V. 90.

retranșaseți
RETRANȘÁ, retranșez, vb. I. Refl. A se întări într-o poziție militară, prin tranșee și alte lucrări de fortificație; a se fortifica. Asaltul ce se dă pozițiunilor în cari dușmanul s-a retranșat este hotărîtor. MACEDONSKI, O. III 80. Era o puternică rațiune militară ca ei să nu se retranșeze în pozițiunea lor. HASDEU, I. V. 90.

retranșat
RETRANȘÁ, retranșez, vb. I. Refl. A se întări într-o poziție militară, prin tranșee și alte lucrări de fortificație; a se fortifica. Asaltul ce se dă pozițiunilor în cari dușmanul s-a retranșat este hotărîtor. MACEDONSKI, O. III 80. Era o puternică rațiune militară ca ei să nu se retranșeze în pozițiunea lor. HASDEU, I. V. 90.

retranșau
RETRANȘÁ, retranșez, vb. I. Refl. A se întări într-o poziție militară, prin tranșee și alte lucrări de fortificație; a se fortifica. Asaltul ce se dă pozițiunilor în cari dușmanul s-a retranșat este hotărîtor. MACEDONSKI, O. III 80. Era o puternică rațiune militară ca ei să nu se retranșeze în pozițiunea lor. HASDEU, I. V. 90.

retranșași
RETRANȘÁ, retranșez, vb. I. Refl. A se întări într-o poziție militară, prin tranșee și alte lucrări de fortificație; a se fortifica. Asaltul ce se dă pozițiunilor în cari dușmanul s-a retranșat este hotărîtor. MACEDONSKI, O. III 80. Era o puternică rațiune militară ca ei să nu se retranșeze în pozițiunea lor. HASDEU, I. V. 90.

retranșați
RETRANȘÁ, retranșez, vb. I. Refl. A se întări într-o poziție militară, prin tranșee și alte lucrări de fortificație; a se fortifica. Asaltul ce se dă pozițiunilor în cari dușmanul s-a retranșat este hotărîtor. MACEDONSKI, O. III 80. Era o puternică rațiune militară ca ei să nu se retranșeze în pozițiunea lor. HASDEU, I. V. 90.

retranșează
RETRANȘÁ, retranșez, vb. I. Refl. A se întări într-o poziție militară, prin tranșee și alte lucrări de fortificație; a se fortifica. Asaltul ce se dă pozițiunilor în cari dușmanul s-a retranșat este hotărîtor. MACEDONSKI, O. III 80. Era o puternică rațiune militară ca ei să nu se retranșeze în pozițiunea lor. HASDEU, I. V. 90.

retranșez
RETRANȘÁ, retranșez, vb. I. Refl. A se întări într-o poziție militară, prin tranșee și alte lucrări de fortificație; a se fortifica. Asaltul ce se dă pozițiunilor în cari dușmanul s-a retranșat este hotărîtor. MACEDONSKI, O. III 80. Era o puternică rațiune militară ca ei să nu se retranșeze în pozițiunea lor. HASDEU, I. V. 90.

retranșeze
RETRANȘÁ, retranșez, vb. I. Refl. A se întări într-o poziție militară, prin tranșee și alte lucrări de fortificație; a se fortifica. Asaltul ce se dă pozițiunilor în cari dușmanul s-a retranșat este hotărîtor. MACEDONSKI, O. III 80. Era o puternică rațiune militară ca ei să nu se retranșeze în pozițiunea lor. HASDEU, I. V. 90.

retranșezi
RETRANȘÁ, retranșez, vb. I. Refl. A se întări într-o poziție militară, prin tranșee și alte lucrări de fortificație; a se fortifica. Asaltul ce se dă pozițiunilor în cari dușmanul s-a retranșat este hotărîtor. MACEDONSKI, O. III 80. Era o puternică rațiune militară ca ei să nu se retranșeze în pozițiunea lor. HASDEU, I. V. 90.

retranșând
RETRANȘÁ, retranșez, vb. I. Refl. A se întări într-o poziție militară, prin tranșee și alte lucrări de fortificație; a se fortifica. Asaltul ce se dă pozițiunilor în cari dușmanul s-a retranșat este hotărîtor. MACEDONSKI, O. III 80. Era o puternică rațiune militară ca ei să nu se retranșeze în pozițiunea lor. HASDEU, I. V. 90.

retranșînd
RETRANȘÁ, retranșez, vb. I. Refl. A se întări într-o poziție militară, prin tranșee și alte lucrări de fortificație; a se fortifica. Asaltul ce se dă pozițiunilor în cari dușmanul s-a retranșat este hotărîtor. MACEDONSKI, O. III 80. Era o puternică rațiune militară ca ei să nu se retranșeze în pozițiunea lor. HASDEU, I. V. 90.

retranșări
RETRANȘÁRE, retranșări, s. f. Acțiunea de a se retranșa.

retranșării
RETRANȘÁRE, retranșări, s. f. Acțiunea de a se retranșa.

retranșările
RETRANȘÁRE, retranșări, s. f. Acțiunea de a se retranșa.

retranșărilor
RETRANȘÁRE, retranșări, s. f. Acțiunea de a se retranșa.

retras
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retras
RETRÁS, -Ă, retrași, -se, adj. (Despre oameni) Izolat, singur, singuratic. ♦ (Despre clădiri, locuri) Plasat mai la o parte; dosnic, lăturalnic, depărtat; solitar, liniștit. – V. retrage.

retrasa
RETRÁS, -Ă, retrași, -se, adj. (Despre oameni) Izolat, singur, singuratic. ♦ (Despre clădiri, locuri) Plasat mai la o parte; dosnic, lăturalnic, depărtat; solitar, liniștit. – V. retrage.

retrase
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retrase
RETRÁS, -Ă, retrași, -se, adj. (Despre oameni) Izolat, singur, singuratic. ♦ (Despre clădiri, locuri) Plasat mai la o parte; dosnic, lăturalnic, depărtat; solitar, liniștit. – V. retrage.

retrasei
RETRÁS, -Ă, retrași, -se, adj. (Despre oameni) Izolat, singur, singuratic. ♦ (Despre clădiri, locuri) Plasat mai la o parte; dosnic, lăturalnic, depărtat; solitar, liniștit. – V. retrage.

retrasele
RETRÁS, -Ă, retrași, -se, adj. (Despre oameni) Izolat, singur, singuratic. ♦ (Despre clădiri, locuri) Plasat mai la o parte; dosnic, lăturalnic, depărtat; solitar, liniștit. – V. retrage.

retraselor
RETRÁS, -Ă, retrași, -se, adj. (Despre oameni) Izolat, singur, singuratic. ♦ (Despre clădiri, locuri) Plasat mai la o parte; dosnic, lăturalnic, depărtat; solitar, liniștit. – V. retrage.

retraseră
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retraserăm
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retraserăți
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retrasul
RETRÁS, -Ă, retrași, -se, adj. (Despre oameni) Izolat, singur, singuratic. ♦ (Despre clădiri, locuri) Plasat mai la o parte; dosnic, lăturalnic, depărtat; solitar, liniștit. – V. retrage.

retrasului
RETRÁS, -Ă, retrași, -se, adj. (Despre oameni) Izolat, singur, singuratic. ♦ (Despre clădiri, locuri) Plasat mai la o parte; dosnic, lăturalnic, depărtat; solitar, liniștit. – V. retrage.

retrata
RETRATÁ, retratez, vb. I. Tranz. A trata din nou. ♦ A trata un material textil cu anumite soluții, pentru a mări rezistența la spălare a culorii. – Pref. re- + trata.

DOOM

retratá (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 3 retrateáză

retratai
RETRATÁ, retratez, vb. I. Tranz. A trata din nou. ♦ A trata un material textil cu anumite soluții, pentru a mări rezistența la spălare a culorii. – Pref. re- + trata.

DOOM

retratá (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 3 retrateáză

retratam
RETRATÁ, retratez, vb. I. Tranz. A trata din nou. ♦ A trata un material textil cu anumite soluții, pentru a mări rezistența la spălare a culorii. – Pref. re- + trata.

DOOM

retratá (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 3 retrateáză

retratare
RETRATÁ, retratez, vb. I. Tranz. A trata din nou. ♦ A trata un material textil cu anumite soluții, pentru a mări rezistența la spălare a culorii. – Pref. re- + trata.

DOOM

retratá (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 3 retrateáză

retratare
RETRATÁRE, retratări, s. f. Acțiunea de a retrata și rezultatul ei. – V. retrata.

DOOM

retratáre (re-tra-) s. f., g.-d. art. retratắrii; pl. retratắri

retratarea
RETRATÁRE, retratări, s. f. Acțiunea de a retrata și rezultatul ei. – V. retrata.

DOOM

retratáre (re-tra-) s. f., g.-d. art. retratắrii; pl. retratắri

retratară
RETRATÁ, retratez, vb. I. Tranz. A trata din nou. ♦ A trata un material textil cu anumite soluții, pentru a mări rezistența la spălare a culorii. – Pref. re- + trata.

DOOM

retratá (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 3 retrateáză

retratarăm
RETRATÁ, retratez, vb. I. Tranz. A trata din nou. ♦ A trata un material textil cu anumite soluții, pentru a mări rezistența la spălare a culorii. – Pref. re- + trata.

DOOM

retratá (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 3 retrateáză

retratarăți
RETRATÁ, retratez, vb. I. Tranz. A trata din nou. ♦ A trata un material textil cu anumite soluții, pentru a mări rezistența la spălare a culorii. – Pref. re- + trata.

DOOM

retratá (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 3 retrateáză

retratase
RETRATÁ, retratez, vb. I. Tranz. A trata din nou. ♦ A trata un material textil cu anumite soluții, pentru a mări rezistența la spălare a culorii. – Pref. re- + trata.

DOOM

retratá (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 3 retrateáză

retratasem
RETRATÁ, retratez, vb. I. Tranz. A trata din nou. ♦ A trata un material textil cu anumite soluții, pentru a mări rezistența la spălare a culorii. – Pref. re- + trata.

DOOM

retratá (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 3 retrateáză

retrataseră
RETRATÁ, retratez, vb. I. Tranz. A trata din nou. ♦ A trata un material textil cu anumite soluții, pentru a mări rezistența la spălare a culorii. – Pref. re- + trata.

DOOM

retratá (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 3 retrateáză

retrataserăm
RETRATÁ, retratez, vb. I. Tranz. A trata din nou. ♦ A trata un material textil cu anumite soluții, pentru a mări rezistența la spălare a culorii. – Pref. re- + trata.

DOOM

retratá (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 3 retrateáză

retrataserăți
RETRATÁ, retratez, vb. I. Tranz. A trata din nou. ♦ A trata un material textil cu anumite soluții, pentru a mări rezistența la spălare a culorii. – Pref. re- + trata.

DOOM

retratá (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 3 retrateáză

retrataseși
RETRATÁ, retratez, vb. I. Tranz. A trata din nou. ♦ A trata un material textil cu anumite soluții, pentru a mări rezistența la spălare a culorii. – Pref. re- + trata.

DOOM

retratá (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 3 retrateáză

retrataseți
RETRATÁ, retratez, vb. I. Tranz. A trata din nou. ♦ A trata un material textil cu anumite soluții, pentru a mări rezistența la spălare a culorii. – Pref. re- + trata.

DOOM

retratá (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 3 retrateáză

retratat
RETRATÁ, retratez, vb. I. Tranz. A trata din nou. ♦ A trata un material textil cu anumite soluții, pentru a mări rezistența la spălare a culorii. – Pref. re- + trata.

DOOM

retratá (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 3 retrateáză

retratat
RETRATÁ, retratez, vb. I. Tranz. A trata din nou. ♦ A trata un material textil cu anumite soluții, pentru a mări rezistența la spălare a culorii cu care materialul a fost vopsit. – Re¹- + trata.

retratau
RETRATÁ, retratez, vb. I. Tranz. A trata din nou. ♦ A trata un material textil cu anumite soluții, pentru a mări rezistența la spălare a culorii. – Pref. re- + trata.

DOOM

retratá (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 3 retrateáză

retratași
RETRATÁ, retratez, vb. I. Tranz. A trata din nou. ♦ A trata un material textil cu anumite soluții, pentru a mări rezistența la spălare a culorii. – Pref. re- + trata.

DOOM

retratá (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 3 retrateáză

retratați
RETRATÁ, retratez, vb. I. Tranz. A trata din nou. ♦ A trata un material textil cu anumite soluții, pentru a mări rezistența la spălare a culorii. – Pref. re- + trata.

DOOM

retratá (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 3 retrateáză

retratează
RETRATÁ, retratez, vb. I. Tranz. A trata din nou. ♦ A trata un material textil cu anumite soluții, pentru a mări rezistența la spălare a culorii. – Pref. re- + trata.

DOOM

retratá (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 3 retrateáză

retratez
RETRATÁ, retratez, vb. I. Tranz. A trata din nou. ♦ A trata un material textil cu anumite soluții, pentru a mări rezistența la spălare a culorii. – Pref. re- + trata.

DOOM

retratá (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 3 retrateáză

retrateze
RETRATÁ, retratez, vb. I. Tranz. A trata din nou. ♦ A trata un material textil cu anumite soluții, pentru a mări rezistența la spălare a culorii. – Pref. re- + trata.

DOOM

retratá (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 3 retrateáză

retratezi
RETRATÁ, retratez, vb. I. Tranz. A trata din nou. ♦ A trata un material textil cu anumite soluții, pentru a mări rezistența la spălare a culorii. – Pref. re- + trata.

DOOM

retratá (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 3 retrateáză

retratând
RETRATÁ, retratez, vb. I. Tranz. A trata din nou. ♦ A trata un material textil cu anumite soluții, pentru a mări rezistența la spălare a culorii. – Pref. re- + trata.

DOOM

retratá (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 3 retrateáză

retratînd
RETRATÁ, retratez, vb. I. Tranz. A trata din nou. ♦ A trata un material textil cu anumite soluții, pentru a mări rezistența la spălare a culorii. – Pref. re- + trata.

DOOM

retratá (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 3 retrateáză

retratări
RETRATÁRE, retratări, s. f. Acțiunea de a retrata și rezultatul ei. – V. retrata.

DOOM

retratáre (re-tra-) s. f., g.-d. art. retratắrii; pl. retratắri

retratării
RETRATÁRE, retratări, s. f. Acțiunea de a retrata și rezultatul ei. – V. retrata.

DOOM

retratáre (re-tra-) s. f., g.-d. art. retratắrii; pl. retratắri

retratările
RETRATÁRE, retratări, s. f. Acțiunea de a retrata și rezultatul ei. – V. retrata.

DOOM

retratáre (re-tra-) s. f., g.-d. art. retratắrii; pl. retratắri

retratărilor
RETRATÁRE, retratări, s. f. Acțiunea de a retrata și rezultatul ei. – V. retrata.

DOOM

retratáre (re-tra-) s. f., g.-d. art. retratắrii; pl. retratắri

retrași
RETRÁS, -Ă, retrași, -se, adj. (Despre oameni) Izolat, singur, singuratic. ♦ (Despre clădiri, locuri) Plasat mai la o parte; dosnic, lăturalnic, depărtat; solitar, liniștit. – V. retrage.

retrașii
RETRÁS, -Ă, retrași, -se, adj. (Despre oameni) Izolat, singur, singuratic. ♦ (Despre clădiri, locuri) Plasat mai la o parte; dosnic, lăturalnic, depărtat; solitar, liniștit. – V. retrage.

retrașilor
RETRÁS, -Ă, retrași, -se, adj. (Despre oameni) Izolat, singur, singuratic. ♦ (Despre clădiri, locuri) Plasat mai la o parte; dosnic, lăturalnic, depărtat; solitar, liniștit. – V. retrage.

retrece
RETRÉCE, retréc, vb. III. Intranz. (În corelație cu trece) A trece din nou, a trece de mai multe ori. Așezată la porțile împărăției și în trecătoarea barbarilor, Dacia noastră mai mult de opt secoli îi văzu trecînd și retrecînd pe pămîntul său. BĂLCESCU, O. II 12. ◊ Tranz. Scurtul pod de bîrne este retrecut. MACEDONSKI, O. I 187.

retrecisa
RETRECISÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A face mai îngust; a îngusta. [Var. retreciza vb. I. / cf. fr. rétrécir].

retrecisare
RETRECISÁRE s.f. (Franțuzism) Retragere; îngustare, strâmtare. ♦ Strângere a unui material. ♦ Intrare la apă a unei țesături. [< retrecisa].

retrecisat
RETRECISÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A face mai îngust; a îngusta. [Var. retreciza vb. I. / cf. fr. rétrécir].

retreciza
RETRECIZÁ vb. I. v. retrecisa.

retrecizare
RETRECIZÁ vb. I. v. retrecisa.

retrecizat
RETRECIZÁ vb. I. v. retrecisa.

retretă
RETRÉTĂ, retrete, s. f. (Franțuzism învechit) Retragere. Te-am slujit cît am fost tînăr cu credință, precum știi, La năvăli și la retrete, în cetăți și pe cîmpii. CONACHI, P. 226.

retribui
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuia
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuiai
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuiam
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuiască
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuiau
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuiați
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuie
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuiesc
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuiește
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuiești
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuii
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuim
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuind
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuire
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuire
RETRIBUÍRE, retribuiri, s. f. Acțiunea de a retribui și rezultatul ei. – V. retribui.

DOOM

retribuíre (re-tri-) s. f., g.-d. art. retribuírii; pl. retribuíri

retribuirea
RETRIBUÍRE, retribuiri, s. f. Acțiunea de a retribui și rezultatul ei. – V. retribui.

DOOM

retribuíre (re-tri-) s. f., g.-d. art. retribuírii; pl. retribuíri

retribuiri
RETRIBUÍRE, retribuiri, s. f. Acțiunea de a retribui și rezultatul ei. – V. retribui.

DOOM

retribuíre (re-tri-) s. f., g.-d. art. retribuírii; pl. retribuíri

retribuirii
RETRIBUÍRE, retribuiri, s. f. Acțiunea de a retribui și rezultatul ei. – V. retribui.

DOOM

retribuíre (re-tri-) s. f., g.-d. art. retribuírii; pl. retribuíri

retribuirile
RETRIBUÍRE, retribuiri, s. f. Acțiunea de a retribui și rezultatul ei. – V. retribui.

DOOM

retribuíre (re-tri-) s. f., g.-d. art. retribuírii; pl. retribuíri

retribuirilor
RETRIBUÍRE, retribuiri, s. f. Acțiunea de a retribui și rezultatul ei. – V. retribui.

DOOM

retribuíre (re-tri-) s. f., g.-d. art. retribuírii; pl. retribuíri

retribuiră
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuirăm
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuirăți
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuise
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuisem
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuiseră
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuiserăm
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuiserăți
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuiseși
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuiseți
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuit
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuit
RETRIBUÍT, -Ă, retribuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care primește o retribuție în schimbul muncii prestate; (despre o muncă prestată) pentru care se primește retribuție. – V. retribui.

retribuita
RETRIBUÍT, -Ă, retribuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care primește o retribuție în schimbul muncii prestate; (despre o muncă prestată) pentru care se primește retribuție. – V. retribui.

retribuite
RETRIBUÍT, -Ă, retribuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care primește o retribuție în schimbul muncii prestate; (despre o muncă prestată) pentru care se primește retribuție. – V. retribui.

retribuitei
RETRIBUÍT, -Ă, retribuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care primește o retribuție în schimbul muncii prestate; (despre o muncă prestată) pentru care se primește retribuție. – V. retribui.

retribuitele
RETRIBUÍT, -Ă, retribuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care primește o retribuție în schimbul muncii prestate; (despre o muncă prestată) pentru care se primește retribuție. – V. retribui.

retribuitelor
RETRIBUÍT, -Ă, retribuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care primește o retribuție în schimbul muncii prestate; (despre o muncă prestată) pentru care se primește retribuție. – V. retribui.

retribuitul
RETRIBUÍT, -Ă, retribuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care primește o retribuție în schimbul muncii prestate; (despre o muncă prestată) pentru care se primește retribuție. – V. retribui.

retribuitului
RETRIBUÍT, -Ă, retribuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care primește o retribuție în schimbul muncii prestate; (despre o muncă prestată) pentru care se primește retribuție. – V. retribui.

retribuiși
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuiți
RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.

DOOM

retribuí (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá; conj. prez. 3 să retríbuie

retribuiți
RETRIBUÍT, -Ă, retribuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care primește o retribuție în schimbul muncii prestate; (despre o muncă prestată) pentru care se primește retribuție. – V. retribui.

retribuiții
RETRIBUÍT, -Ă, retribuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care primește o retribuție în schimbul muncii prestate; (despre o muncă prestată) pentru care se primește retribuție. – V. retribui.

retribuiților
RETRIBUÍT, -Ă, retribuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care primește o retribuție în schimbul muncii prestate; (despre o muncă prestată) pentru care se primește retribuție. – V. retribui.

retribuția
RETRIBÚȚIE, retribuții, s. f. Plată a muncii, remunerație; leafă, salariu. – Din fr. rétribution.

DOOM

retribúție (re-tri-, -ți-e) s. f., art. retribúția (-ți-a), g.-d. art. retribúției; pl. retribúții, art. retribúțiile (-ți-i-)

retribuție
RETRIBÚȚIE, retribuții, s. f. Plată a muncii, remunerație; leafă, salariu. – Din fr. rétribution.

DOOM

retribúție (re-tri-, -ți-e) s. f., art. retribúția (-ți-a), g.-d. art. retribúției; pl. retribúții, art. retribúțiile (-ți-i-)

retribuției
RETRIBÚȚIE, retribuții, s. f. Plată a muncii, remunerație; leafă, salariu. – Din fr. rétribution.

DOOM

retribúție (re-tri-, -ți-e) s. f., art. retribúția (-ți-a), g.-d. art. retribúției; pl. retribúții, art. retribúțiile (-ți-i-)

retribuții
RETRIBÚȚIE, retribuții, s. f. Plată a muncii, remunerație; leafă, salariu. – Din fr. rétribution.

DOOM

retribúție (re-tri-, -ți-e) s. f., art. retribúția (-ți-a), g.-d. art. retribúției; pl. retribúții, art. retribúțiile (-ți-i-)

retribuțiile
RETRIBÚȚIE, retribuții, s. f. Plată a muncii, remunerație; leafă, salariu. – Din fr. rétribution.

DOOM

retribúție (re-tri-, -ți-e) s. f., art. retribúția (-ți-a), g.-d. art. retribúției; pl. retribúții, art. retribúțiile (-ți-i-)

retribuțiilor
RETRIBÚȚIE, retribuții, s. f. Plată a muncii, remunerație; leafă, salariu. – Din fr. rétribution.

DOOM

retribúție (re-tri-, -ți-e) s. f., art. retribúția (-ți-a), g.-d. art. retribúției; pl. retribúții, art. retribúțiile (-ți-i-)

retribuțiune
RETRIBUȚIÚNE s.f. v. retribuție.

retrimis
RETRIMÍTE, retrimít, vb. III. Tranz. A trimite din nou; a trimite înapoi, a restitui. – Re¹- + trimite (după fr. renvoyer).

retrimite
RETRIMÍTE, retrimít, vb. III. Tranz. A trimite din nou; a trimite înapoi, a restitui. – Pref. re- + trimite (după fr. renvoyer).

DOOM

retrimíte (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrimít, perf. s. 1 sg. retrimiséi, 1 pl. retrimíserăm; conj. prez. 3 să retrimítă; ger. retrimițấnd; part. retrimís

retrimitere
RETRIMÍTERE, retrimiteri, s. f. Acțiunea de a retrimite și rezultatul ei. – V. retrimite.

DOOM

retrimítere (re-tri-) s. f., g.-d. art. retrimíterii; pl. retrimíteri

retrimiterea
RETRIMÍTERE, retrimiteri, s. f. Acțiunea de a retrimite și rezultatul ei. – V. retrimite.

DOOM

retrimítere (re-tri-) s. f., g.-d. art. retrimíterii; pl. retrimíteri

retrimiteri
RETRIMÍTERE, retrimiteri, s. f. Acțiunea de a retrimite și rezultatul ei. – V. retrimite.

DOOM

retrimítere (re-tri-) s. f., g.-d. art. retrimíterii; pl. retrimíteri

retrimiterii
RETRIMÍTERE, retrimiteri, s. f. Acțiunea de a retrimite și rezultatul ei. – V. retrimite.

DOOM

retrimítere (re-tri-) s. f., g.-d. art. retrimíterii; pl. retrimíteri

retrimiterile
RETRIMÍTERE, retrimiteri, s. f. Acțiunea de a retrimite și rezultatul ei. – V. retrimite.

DOOM

retrimítere (re-tri-) s. f., g.-d. art. retrimíterii; pl. retrimíteri

retrimiterilor
RETRIMÍTERE, retrimiteri, s. f. Acțiunea de a retrimite și rezultatul ei. – V. retrimite.

DOOM

retrimítere (re-tri-) s. f., g.-d. art. retrimíterii; pl. retrimíteri

retro
RÉTRO adj. invar. (Despre modă, muzică etc.) Care indică o preferință pentru fenomene din trecut; care marchează o întoarcere, reluând sau imitând un stil mai vechi. – Din fr. retro[grade].

DOOM

*rétro (re-tro) adj. invar.

retroactiv
RETROACTÍV, -Ă, retroactivi, -e, adj. Care se aplică unor fapte din trecut. [Pr.: -tro-ac-] – Din fr. rétroactif.

DOOM

retroactív (re-tro-ac-) adj. m., pl. retroactívi; f. retroactívă, pl. retroactíve

retroactiva
RETROACTÍV, -Ă, retroactivi, -e, adj. Care se aplică unor fapte din trecut. [Pr.: -tro-ac-] – Din fr. rétroactif.

DOOM

retroactív (re-tro-ac-) adj. m., pl. retroactívi; f. retroactívă, pl. retroactíve

retroactive
RETROACTÍV, -Ă, retroactivi, -e, adj. Care se aplică unor fapte din trecut. [Pr.: -tro-ac-] – Din fr. rétroactif.

DOOM

retroactív (re-tro-ac-) adj. m., pl. retroactívi; f. retroactívă, pl. retroactíve

retroactivei
RETROACTÍV, -Ă, retroactivi, -e, adj. Care se aplică unor fapte din trecut. [Pr.: -tro-ac-] – Din fr. rétroactif.

DOOM

retroactív (re-tro-ac-) adj. m., pl. retroactívi; f. retroactívă, pl. retroactíve

retroactivele
RETROACTÍV, -Ă, retroactivi, -e, adj. Care se aplică unor fapte din trecut. [Pr.: -tro-ac-] – Din fr. rétroactif.

DOOM

retroactív (re-tro-ac-) adj. m., pl. retroactívi; f. retroactívă, pl. retroactíve

retroactivelor
RETROACTÍV, -Ă, retroactivi, -e, adj. Care se aplică unor fapte din trecut. [Pr.: -tro-ac-] – Din fr. rétroactif.

DOOM

retroactív (re-tro-ac-) adj. m., pl. retroactívi; f. retroactívă, pl. retroactíve

retroactivi
RETROACTÍV, -Ă, retroactivi, -e, adj. Care se aplică unor fapte din trecut. [Pr.: -tro-ac-] – Din fr. rétroactif.

DOOM

retroactív (re-tro-ac-) adj. m., pl. retroactívi; f. retroactívă, pl. retroactíve

retroactivii
RETROACTÍV, -Ă, retroactivi, -e, adj. Care se aplică unor fapte din trecut. [Pr.: -tro-ac-] – Din fr. rétroactif.

DOOM

retroactív (re-tro-ac-) adj. m., pl. retroactívi; f. retroactívă, pl. retroactíve

retroactivilor
RETROACTÍV, -Ă, retroactivi, -e, adj. Care se aplică unor fapte din trecut. [Pr.: -tro-ac-] – Din fr. rétroactif.

DOOM

retroactív (re-tro-ac-) adj. m., pl. retroactívi; f. retroactívă, pl. retroactíve

retroactivitate
RETROACTIVITÁTE, retroactivități, s. f. Acțiune retroactivă. ♦ (Jur.) Principiu în virtutea căruia o lege se aplică și faptelor sau actelor juridice anterioare promulgării sale. [Pr.: -tro-ac-] – Din fr. rétroactivité.

DOOM

retroactivitáte (re-tro-ac-) s. f., g.-d. art. retroactivitắții; pl. retroactivitắți

retroactivitatea
RETROACTIVITÁTE, retroactivități, s. f. Acțiune retroactivă. ♦ (Jur.) Principiu în virtutea căruia o lege se aplică și faptelor sau actelor juridice anterioare promulgării sale. [Pr.: -tro-ac-] – Din fr. rétroactivité.

DOOM

retroactivitáte (re-tro-ac-) s. f., g.-d. art. retroactivitắții; pl. retroactivitắți

retroactivități
RETROACTIVITÁTE, retroactivități, s. f. Acțiune retroactivă. ♦ (Jur.) Principiu în virtutea căruia o lege se aplică și faptelor sau actelor juridice anterioare promulgării sale. [Pr.: -tro-ac-] – Din fr. rétroactivité.

DOOM

retroactivitáte (re-tro-ac-) s. f., g.-d. art. retroactivitắții; pl. retroactivitắți

retroactivității
RETROACTIVITÁTE, retroactivități, s. f. Acțiune retroactivă. ♦ (Jur.) Principiu în virtutea căruia o lege se aplică și faptelor sau actelor juridice anterioare promulgării sale. [Pr.: -tro-ac-] – Din fr. rétroactivité.

DOOM

retroactivitáte (re-tro-ac-) s. f., g.-d. art. retroactivitắții; pl. retroactivitắți

retroactivitățile
RETROACTIVITÁTE, retroactivități, s. f. Acțiune retroactivă. ♦ (Jur.) Principiu în virtutea căruia o lege se aplică și faptelor sau actelor juridice anterioare promulgării sale. [Pr.: -tro-ac-] – Din fr. rétroactivité.

DOOM

retroactivitáte (re-tro-ac-) s. f., g.-d. art. retroactivitắții; pl. retroactivitắți

retroactivităților
RETROACTIVITÁTE, retroactivități, s. f. Acțiune retroactivă. ♦ (Jur.) Principiu în virtutea căruia o lege se aplică și faptelor sau actelor juridice anterioare promulgării sale. [Pr.: -tro-ac-] – Din fr. rétroactivité.

DOOM

retroactivitáte (re-tro-ac-) s. f., g.-d. art. retroactivitắții; pl. retroactivitắți

retroactivul
RETROACTÍV, -Ă, retroactivi, -e, adj. Care se aplică unor fapte din trecut. [Pr.: -tro-ac-] – Din fr. rétroactif.

DOOM

retroactív (re-tro-ac-) adj. m., pl. retroactívi; f. retroactívă, pl. retroactíve

retroactivului
RETROACTÍV, -Ă, retroactivi, -e, adj. Care se aplică unor fapte din trecut. [Pr.: -tro-ac-] – Din fr. rétroactif.

DOOM

retroactív (re-tro-ac-) adj. m., pl. retroactívi; f. retroactívă, pl. retroactíve

retroacțiune
RETROACȚIÚNE s. f. 1. Acțiune de răspuns la o altă acțiune. 2. Efect retroactiv. 3. (Inform.) Feedback. [Pr.: -tro-ac-ți-u-] – Din fr. rétroaction.

retrobulbar
RETROBULBÁR, -Ă adj. (Anat.) Înapoia globului ocular. [Cf. it. retrobulbare, lat. retro – înapoi, bulbus – bulb].

retroceda
RETROCEDÁ, retrocedez, vb. I. Tranz. A da cuiva înapoi un drept, un bun, un teritoriu etc. pe care acesta îl cedase mai înainte; a face o retrocesiune. – Din fr. rétrocéder.

DOOM

retrocedá (a ~) (re-tro-) vb., ind. prez. 3 retrocedeáză

retrocedant
RETROCEDÁNT, -Ă, retrocedanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă ceva înapoi, care retrocedează. – Din fr. rétrocédant.

DOOM

retrocedánt (re-tro-) adj. m., s. m., pl. retrocedánți; adj. f., s. f. retrocedántă, pl. retrocedánte

retrocedant
RETROCEDÁNT, -Ă, retrocedanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă ceva înapoi, care retrocedează. – Din fr. rétrocédant.

DOOM

retrocedánt (re-tro-) adj. m., s. m., pl. retrocedánți; adj. f., s. f. retrocedántă, pl. retrocedánte

retrocedanta
RETROCEDÁNT, -Ă, retrocedanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă ceva înapoi, care retrocedează. – Din fr. rétrocédant.

DOOM

retrocedánt (re-tro-) adj. m., s. m., pl. retrocedánți; adj. f., s. f. retrocedántă, pl. retrocedánte

retrocedanta
RETROCEDÁNT, -Ă, retrocedanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă ceva înapoi, care retrocedează. – Din fr. rétrocédant.

DOOM

retrocedánt (re-tro-) adj. m., s. m., pl. retrocedánți; adj. f., s. f. retrocedántă, pl. retrocedánte

retrocedante
RETROCEDÁNT, -Ă, retrocedanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă ceva înapoi, care retrocedează. – Din fr. rétrocédant.

DOOM

retrocedánt (re-tro-) adj. m., s. m., pl. retrocedánți; adj. f., s. f. retrocedántă, pl. retrocedánte

retrocedante
RETROCEDÁNT, -Ă, retrocedanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă ceva înapoi, care retrocedează. – Din fr. rétrocédant.

DOOM

retrocedánt (re-tro-) adj. m., s. m., pl. retrocedánți; adj. f., s. f. retrocedántă, pl. retrocedánte

retrocedantei
RETROCEDÁNT, -Ă, retrocedanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă ceva înapoi, care retrocedează. – Din fr. rétrocédant.

DOOM

retrocedánt (re-tro-) adj. m., s. m., pl. retrocedánți; adj. f., s. f. retrocedántă, pl. retrocedánte

retrocedantei
RETROCEDÁNT, -Ă, retrocedanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă ceva înapoi, care retrocedează. – Din fr. rétrocédant.

DOOM

retrocedánt (re-tro-) adj. m., s. m., pl. retrocedánți; adj. f., s. f. retrocedántă, pl. retrocedánte

retrocedantele
RETROCEDÁNT, -Ă, retrocedanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă ceva înapoi, care retrocedează. – Din fr. rétrocédant.

DOOM

retrocedánt (re-tro-) adj. m., s. m., pl. retrocedánți; adj. f., s. f. retrocedántă, pl. retrocedánte

retrocedantele
RETROCEDÁNT, -Ă, retrocedanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă ceva înapoi, care retrocedează. – Din fr. rétrocédant.

DOOM

retrocedánt (re-tro-) adj. m., s. m., pl. retrocedánți; adj. f., s. f. retrocedántă, pl. retrocedánte

retrocedantelor
RETROCEDÁNT, -Ă, retrocedanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă ceva înapoi, care retrocedează. – Din fr. rétrocédant.

DOOM

retrocedánt (re-tro-) adj. m., s. m., pl. retrocedánți; adj. f., s. f. retrocedántă, pl. retrocedánte

retrocedantelor
RETROCEDÁNT, -Ă, retrocedanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă ceva înapoi, care retrocedează. – Din fr. rétrocédant.

DOOM

retrocedánt (re-tro-) adj. m., s. m., pl. retrocedánți; adj. f., s. f. retrocedántă, pl. retrocedánte

retrocedantul
RETROCEDÁNT, -Ă, retrocedanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă ceva înapoi, care retrocedează. – Din fr. rétrocédant.

DOOM

retrocedánt (re-tro-) adj. m., s. m., pl. retrocedánți; adj. f., s. f. retrocedántă, pl. retrocedánte

retrocedantul
RETROCEDÁNT, -Ă, retrocedanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă ceva înapoi, care retrocedează. – Din fr. rétrocédant.

DOOM

retrocedánt (re-tro-) adj. m., s. m., pl. retrocedánți; adj. f., s. f. retrocedántă, pl. retrocedánte

retrocedantului
RETROCEDÁNT, -Ă, retrocedanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă ceva înapoi, care retrocedează. – Din fr. rétrocédant.

DOOM

retrocedánt (re-tro-) adj. m., s. m., pl. retrocedánți; adj. f., s. f. retrocedántă, pl. retrocedánte

retrocedantului
RETROCEDÁNT, -Ă, retrocedanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă ceva înapoi, care retrocedează. – Din fr. rétrocédant.

DOOM

retrocedánt (re-tro-) adj. m., s. m., pl. retrocedánți; adj. f., s. f. retrocedántă, pl. retrocedánte

retrocedanți
RETROCEDÁNT, -Ă, retrocedanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă ceva înapoi, care retrocedează. – Din fr. rétrocédant.

DOOM

retrocedánt (re-tro-) adj. m., s. m., pl. retrocedánți; adj. f., s. f. retrocedántă, pl. retrocedánte

retrocedanți
RETROCEDÁNT, -Ă, retrocedanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă ceva înapoi, care retrocedează. – Din fr. rétrocédant.

DOOM

retrocedánt (re-tro-) adj. m., s. m., pl. retrocedánți; adj. f., s. f. retrocedántă, pl. retrocedánte

retrocedanții
RETROCEDÁNT, -Ă, retrocedanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă ceva înapoi, care retrocedează. – Din fr. rétrocédant.

DOOM

retrocedánt (re-tro-) adj. m., s. m., pl. retrocedánți; adj. f., s. f. retrocedántă, pl. retrocedánte

retrocedanții
RETROCEDÁNT, -Ă, retrocedanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă ceva înapoi, care retrocedează. – Din fr. rétrocédant.

DOOM

retrocedánt (re-tro-) adj. m., s. m., pl. retrocedánți; adj. f., s. f. retrocedántă, pl. retrocedánte

retrocedanților
RETROCEDÁNT, -Ă, retrocedanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă ceva înapoi, care retrocedează. – Din fr. rétrocédant.

DOOM

retrocedánt (re-tro-) adj. m., s. m., pl. retrocedánți; adj. f., s. f. retrocedántă, pl. retrocedánte

retrocedanților
RETROCEDÁNT, -Ă, retrocedanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care dă ceva înapoi, care retrocedează. – Din fr. rétrocédant.

DOOM

retrocedánt (re-tro-) adj. m., s. m., pl. retrocedánți; adj. f., s. f. retrocedántă, pl. retrocedánte

retrocedare
RETROCEDÁRE, retrocedări, s. f. Acțiunea de a retroceda și rezultatul ei. – V. retroceda.

DOOM

retrocedáre (re-tro-) s. f., g.-d. art. retrocedắrii; pl. retrocedắri

retrocedarea
RETROCEDÁRE, retrocedări, s. f. Acțiunea de a retroceda și rezultatul ei. – V. retroceda.

DOOM

retrocedáre (re-tro-) s. f., g.-d. art. retrocedắrii; pl. retrocedắri

retrocedat
RETROCEDÁT, -Ă, retrocedați, -te, adj. (Despre bunuri, teritorii, drepturi) Care a fost dat înapoi, care a fost restituit. – V. retroceda.

retrocedata
RETROCEDÁT, -Ă, retrocedați, -te, adj. (Despre bunuri, teritorii, drepturi) Care a fost dat înapoi, care a fost restituit. – V. retroceda.

retrocedate
RETROCEDÁT, -Ă, retrocedați, -te, adj. (Despre bunuri, teritorii, drepturi) Care a fost dat înapoi, care a fost restituit. – V. retroceda.

retrocedatei
RETROCEDÁT, -Ă, retrocedați, -te, adj. (Despre bunuri, teritorii, drepturi) Care a fost dat înapoi, care a fost restituit. – V. retroceda.

retrocedatele
RETROCEDÁT, -Ă, retrocedați, -te, adj. (Despre bunuri, teritorii, drepturi) Care a fost dat înapoi, care a fost restituit. – V. retroceda.

retrocedatelor
RETROCEDÁT, -Ă, retrocedați, -te, adj. (Despre bunuri, teritorii, drepturi) Care a fost dat înapoi, care a fost restituit. – V. retroceda.

retrocedatul
RETROCEDÁT, -Ă, retrocedați, -te, adj. (Despre bunuri, teritorii, drepturi) Care a fost dat înapoi, care a fost restituit. – V. retroceda.

retrocedatului
RETROCEDÁT, -Ă, retrocedați, -te, adj. (Despre bunuri, teritorii, drepturi) Care a fost dat înapoi, care a fost restituit. – V. retroceda.

retrocedați
RETROCEDÁT, -Ă, retrocedați, -te, adj. (Despre bunuri, teritorii, drepturi) Care a fost dat înapoi, care a fost restituit. – V. retroceda.

retrocedații
RETROCEDÁT, -Ă, retrocedați, -te, adj. (Despre bunuri, teritorii, drepturi) Care a fost dat înapoi, care a fost restituit. – V. retroceda.

retrocedaților
RETROCEDÁT, -Ă, retrocedați, -te, adj. (Despre bunuri, teritorii, drepturi) Care a fost dat înapoi, care a fost restituit. – V. retroceda.

retrocedări
RETROCEDÁRE, retrocedări, s. f. Acțiunea de a retroceda și rezultatul ei. – V. retroceda.

DOOM

retrocedáre (re-tro-) s. f., g.-d. art. retrocedắrii; pl. retrocedắri

retrocedării
RETROCEDÁRE, retrocedări, s. f. Acțiunea de a retroceda și rezultatul ei. – V. retroceda.

DOOM

retrocedáre (re-tro-) s. f., g.-d. art. retrocedắrii; pl. retrocedắri

retrocedările
RETROCEDÁRE, retrocedări, s. f. Acțiunea de a retroceda și rezultatul ei. – V. retroceda.

DOOM

retrocedáre (re-tro-) s. f., g.-d. art. retrocedắrii; pl. retrocedắri

retrocedărilor
RETROCEDÁRE, retrocedări, s. f. Acțiunea de a retroceda și rezultatul ei. – V. retroceda.

DOOM

retrocedáre (re-tro-) s. f., g.-d. art. retrocedắrii; pl. retrocedắri

retrocesiune
RETROCESIÚNE, retrocesiuni, s. f. Act prin care se restituie un drept sau un lucru persoanei care l-a cedat anterior. ♦ Restituire a unui teritoriu cedat. [Pr.: -si-u-] – Din fr. rétrocession.

DOOM

retrocesiúne (re-tro-, -si-u-) s. f., g.-d. art. retrocesiúnii; pl. retrocesiúni

retrocesiunea
RETROCESIÚNE, retrocesiuni, s. f. Act prin care se restituie un drept sau un lucru persoanei care l-a cedat anterior. ♦ Restituire a unui teritoriu cedat. [Pr.: -si-u-] – Din fr. rétrocession.

DOOM

retrocesiúne (re-tro-, -si-u-) s. f., g.-d. art. retrocesiúnii; pl. retrocesiúni

retrocesiuni
RETROCESIÚNE, retrocesiuni, s. f. Act prin care se restituie un drept sau un lucru persoanei care l-a cedat anterior. ♦ Restituire a unui teritoriu cedat. [Pr.: -si-u-] – Din fr. rétrocession.

DOOM

retrocesiúne (re-tro-, -si-u-) s. f., g.-d. art. retrocesiúnii; pl. retrocesiúni

retrocesiunii
RETROCESIÚNE, retrocesiuni, s. f. Act prin care se restituie un drept sau un lucru persoanei care l-a cedat anterior. ♦ Restituire a unui teritoriu cedat. [Pr.: -si-u-] – Din fr. rétrocession.

DOOM

retrocesiúne (re-tro-, -si-u-) s. f., g.-d. art. retrocesiúnii; pl. retrocesiúni

retrocesiunile
RETROCESIÚNE, retrocesiuni, s. f. Act prin care se restituie un drept sau un lucru persoanei care l-a cedat anterior. ♦ Restituire a unui teritoriu cedat. [Pr.: -si-u-] – Din fr. rétrocession.

DOOM

retrocesiúne (re-tro-, -si-u-) s. f., g.-d. art. retrocesiúnii; pl. retrocesiúni

retrocesiunilor
RETROCESIÚNE, retrocesiuni, s. f. Act prin care se restituie un drept sau un lucru persoanei care l-a cedat anterior. ♦ Restituire a unui teritoriu cedat. [Pr.: -si-u-] – Din fr. rétrocession.

DOOM

retrocesiúne (re-tro-, -si-u-) s. f., g.-d. art. retrocesiúnii; pl. retrocesiúni

retrocesiv
RETROCESÍV, -Ă, retrocesivi, -e, adj. (Jur.) Care comportă o retrocesiune. – Din fr. rétrocessif.

retrocesiva
RETROCESÍV, -Ă, retrocesivi, -e, adj. (Jur.) Care comportă o retrocesiune. – Din fr. rétrocessif.

retrocesive
RETROCESÍV, -Ă, retrocesivi, -e, adj. (Jur.) Care comportă o retrocesiune. – Din fr. rétrocessif.

retrocesivei
RETROCESÍV, -Ă, retrocesivi, -e, adj. (Jur.) Care comportă o retrocesiune. – Din fr. rétrocessif.

retrocesivele
RETROCESÍV, -Ă, retrocesivi, -e, adj. (Jur.) Care comportă o retrocesiune. – Din fr. rétrocessif.

retrocesivelor
RETROCESÍV, -Ă, retrocesivi, -e, adj. (Jur.) Care comportă o retrocesiune. – Din fr. rétrocessif.

retrocesivi
RETROCESÍV, -Ă, retrocesivi, -e, adj. (Jur.) Care comportă o retrocesiune. – Din fr. rétrocessif.

retrocesivii
RETROCESÍV, -Ă, retrocesivi, -e, adj. (Jur.) Care comportă o retrocesiune. – Din fr. rétrocessif.

retrocesivilor
RETROCESÍV, -Ă, retrocesivi, -e, adj. (Jur.) Care comportă o retrocesiune. – Din fr. rétrocessif.

retrocesivul
RETROCESÍV, -Ă, retrocesivi, -e, adj. (Jur.) Care comportă o retrocesiune. – Din fr. rétrocessif.

retrocesivului
RETROCESÍV, -Ă, retrocesivi, -e, adj. (Jur.) Care comportă o retrocesiune. – Din fr. rétrocessif.

retrocompatibilitate
RETROCOMPATIBILITÁTE s. f. (Tel.) Proprietate a unui sistem de televiziune în culori de a permite ca receptoarele aferente să reproducă în alb-negru imaginile transmise de un sistem alb-negru. – Din fr. rétrocompatibilité.

retrocompatibilitatea
RETROCOMPATIBILITÁTE s. f. (Tel.) Proprietate a unui sistem de televiziune în culori de a permite ca receptoarele aferente să reproducă în alb-negru imaginile transmise de un sistem alb-negru. – Din fr. rétrocompatibilité.

retrocompatibilități
RETROCOMPATIBILITÁTE s. f. (Tel.) Proprietate a unui sistem de televiziune în culori de a permite ca receptoarele aferente să reproducă în alb-negru imaginile transmise de un sistem alb-negru. – Din fr. rétrocompatibilité.

retrocompatibilității
RETROCOMPATIBILITÁTE s. f. (Tel.) Proprietate a unui sistem de televiziune în culori de a permite ca receptoarele aferente să reproducă în alb-negru imaginile transmise de un sistem alb-negru. – Din fr. rétrocompatibilité.

retroflexie
RETROFLÉXIE s.f. v. retroflexiune.

retroflexiune
RETROFLEXIÚNE s.f. (Anat.) Flexiune orientată înapoi. [Pron. -xi-u-, var. retroflexie s.f. / < fr. rétroflexion, cf. lat. retro – înapoi, flexio – îndoire].

retroflexus
ȘTIR s. m. Nume dat la trei plante erbacee, dintre care una cu tulpina ramificată, cu flori verzi dispuse în ghemulețe rotunde și cu frunze comestibile (Amaranthus angustifolius), alta cu tulpina dreaptă, solidă și păroasă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic ca un fel de pămătuf la vârful ramurilor, și care servește ca nutreț pentru porci (Amaranthus retroflexus), iar a treia cu frunzele roșii și florile purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde la subsuoara frunzelor superioare sau în spice lungi și subțiri, folosită ca plantă ornamentală (Amaranthus paniculatus). – Din bg., scr. štir.

retrofuzee
RETROFUZÉE, retrofuzee, s. f. Motor-rachetă al unui vehicul spațial destinat frânării mișcării acestuia. – Din fr. rétrofusée.

DOOM

retrofuzée (re-tro-) s. f., art. retrofuzéea, g.-d. art. retrofuzéei; pl. retrofuzée

retrofuzeea
RETROFUZÉE, retrofuzee, s. f. Motor-rachetă al unui vehicul spațial destinat frânării mișcării acestuia. – Din fr. rétrofusée.

DOOM

retrofuzée (re-tro-) s. f., art. retrofuzéea, g.-d. art. retrofuzéei; pl. retrofuzée

retrofuzeei
RETROFUZÉE, retrofuzee, s. f. Motor-rachetă al unui vehicul spațial destinat frânării mișcării acestuia. – Din fr. rétrofusée.

DOOM

retrofuzée (re-tro-) s. f., art. retrofuzéea, g.-d. art. retrofuzéei; pl. retrofuzée

retrofuzeele
RETROFUZÉE, retrofuzee, s. f. Motor-rachetă al unui vehicul spațial destinat frânării mișcării acestuia. – Din fr. rétrofusée.

DOOM

retrofuzée (re-tro-) s. f., art. retrofuzéea, g.-d. art. retrofuzéei; pl. retrofuzée

retrofuzeelor
RETROFUZÉE, retrofuzee, s. f. Motor-rachetă al unui vehicul spațial destinat frânării mișcării acestuia. – Din fr. rétrofusée.

DOOM

retrofuzée (re-tro-) s. f., art. retrofuzéea, g.-d. art. retrofuzéei; pl. retrofuzée

retrognatism
RETROGNATÍSM s. n. Conformație a feței caracterizată prin poziția posterioară a bărbiei față de planul frontal al craniului, datorată unei insuficiente dezvoltări a mandibulei. – din fr. retrognatisme.

DOOM

!retrognatísm (re-trog-na-/-tro-gna-) s. n.

retrognatismul
RETROGNATÍSM s. n. Conformație a feței caracterizată prin poziția posterioară a bărbiei față de planul frontal al craniului, datorată unei insuficiente dezvoltări a mandibulei. – din fr. retrognatisme.

DOOM

!retrognatísm (re-trog-na-/-tro-gna-) s. n.

retrognatismului
RETROGNATÍSM s. n. Conformație a feței caracterizată prin poziția posterioară a bărbiei față de planul frontal al craniului, datorată unei insuficiente dezvoltări a mandibulei. – din fr. retrognatisme.

DOOM

!retrognatísm (re-trog-na-/-tro-gna-) s. n.

retrograd
RETROGRÁD, -Ă, retrograzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Care se opune progresului, tinzând să readucă stările de lucruri din trecut; reacționar. ♦ (Despre idei, concepții) Contrar progresului, învechit. 2. Care merge în sens invers decât cel inițial, care revine spre punctul de plecare. 3. (Despre mișcarea aparentă a aștrilor) Care merge în. direcția opusă mișcării majorității corpurilor cerești. – Din fr. rétrograde, lat. retrogradus, it. retrogrado.

DOOM

retrográd (re-tro-grad) adj. m., pl. retrográzi; f. retrográdă, pl. retrográde

retrograda
RETROGRÁD, -Ă, retrograzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Care se opune progresului, tinzând să readucă stările de lucruri din trecut; reacționar. ♦ (Despre idei, concepții) Contrar progresului, învechit. 2. Care merge în sens invers decât cel inițial, care revine spre punctul de plecare. 3. (Despre mișcarea aparentă a aștrilor) Care merge în. direcția opusă mișcării majorității corpurilor cerești. – Din fr. rétrograde, lat. retrogradus, it. retrogrado.

DOOM

retrográd (re-tro-grad) adj. m., pl. retrográzi; f. retrográdă, pl. retrográde

retrograda
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.

DOOM

retrogradá (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradeáză

retrogradai
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.

DOOM

retrogradá (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradeáză

retrogradam
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.

DOOM

retrogradá (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradeáză

retrogradare
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.

DOOM

retrogradá (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradeáză

retrogradare
RETROGRADÁRE, retrogradări, s. f. Acțiunea de a retrograda și rezultatul ei. – V. retrograda.

DOOM

retrogradáre (re-tro-gra-) s. f., g.-d. art. retrogradắrii; pl. retrogradắri

retrogradarea
RETROGRADÁRE, retrogradări, s. f. Acțiunea de a retrograda și rezultatul ei. – V. retrograda.

DOOM

retrogradáre (re-tro-gra-) s. f., g.-d. art. retrogradắrii; pl. retrogradắri

retrogradară
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.

DOOM

retrogradá (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradeáză

retrogradarăm
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.

DOOM

retrogradá (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradeáză

retrogradarăți
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.

DOOM

retrogradá (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradeáză

retrogradase
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.

DOOM

retrogradá (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradeáză

retrogradasem
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.

DOOM

retrogradá (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradeáză

retrogradaseră
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.

DOOM

retrogradá (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradeáză

retrogradaserăm
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.

DOOM

retrogradá (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradeáză

retrogradaserăți
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.

DOOM

retrogradá (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradeáză

retrogradaseși
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.

DOOM

retrogradá (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradeáză

retrogradaseți
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.

DOOM

retrogradá (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradeáză

retrogradat
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.

DOOM

retrogradá (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradeáză

retrogradat
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un post inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară în urma rezultatelor nesatisfăcătoare obținute. – Din fr. rétrograder.

retrogradau
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.

DOOM

retrogradá (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradeáză

retrogradași
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.

DOOM

retrogradá (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradeáză

retrogradați
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.

DOOM

retrogradá (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradeáză

retrogradația
RETROGRADÁȚIE, retrogradații, s. f. Mișcarea aparentă a planetelor printre stele, care se face de la răsărit la apus. – Din fr. rétrogradation.

DOOM

retrogradáție (re-tro-gra-, -ți-e) s. f., art. retrogradáția (-ți-a), g.-d. art. retrogradáției; pl. retrogradáții, art. retrogradáțiile (-ți-i-)

retrogradație
RETROGRADÁȚIE, retrogradații, s. f. Mișcarea aparentă a planetelor printre stele, care se face de la răsărit la apus. – Din fr. rétrogradation.

DOOM

retrogradáție (re-tro-gra-, -ți-e) s. f., art. retrogradáția (-ți-a), g.-d. art. retrogradáției; pl. retrogradáții, art. retrogradáțiile (-ți-i-)

retrogradației
RETROGRADÁȚIE, retrogradații, s. f. Mișcarea aparentă a planetelor printre stele, care se face de la răsărit la apus. – Din fr. rétrogradation.

DOOM

retrogradáție (re-tro-gra-, -ți-e) s. f., art. retrogradáția (-ți-a), g.-d. art. retrogradáției; pl. retrogradáții, art. retrogradáțiile (-ți-i-)

retrogradații
RETROGRADÁȚIE, retrogradații, s. f. Mișcarea aparentă a planetelor printre stele, care se face de la răsărit la apus. – Din fr. rétrogradation.

DOOM

retrogradáție (re-tro-gra-, -ți-e) s. f., art. retrogradáția (-ți-a), g.-d. art. retrogradáției; pl. retrogradáții, art. retrogradáțiile (-ți-i-)

retrogradațiile
RETROGRADÁȚIE, retrogradații, s. f. Mișcarea aparentă a planetelor printre stele, care se face de la răsărit la apus. – Din fr. rétrogradation.

DOOM

retrogradáție (re-tro-gra-, -ți-e) s. f., art. retrogradáția (-ți-a), g.-d. art. retrogradáției; pl. retrogradáții, art. retrogradáțiile (-ți-i-)

retrogradațiilor
RETROGRADÁȚIE, retrogradații, s. f. Mișcarea aparentă a planetelor printre stele, care se face de la răsărit la apus. – Din fr. rétrogradation.

DOOM

retrogradáție (re-tro-gra-, -ți-e) s. f., art. retrogradáția (-ți-a), g.-d. art. retrogradáției; pl. retrogradáții, art. retrogradáțiile (-ți-i-)

retrograde
RETROGRÁD, -Ă, retrograzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Care se opune progresului, tinzând să readucă stările de lucruri din trecut; reacționar. ♦ (Despre idei, concepții) Contrar progresului, învechit. 2. Care merge în sens invers decât cel inițial, care revine spre punctul de plecare. 3. (Despre mișcarea aparentă a aștrilor) Care merge în. direcția opusă mișcării majorității corpurilor cerești. – Din fr. rétrograde, lat. retrogradus, it. retrogrado.

DOOM

retrográd (re-tro-grad) adj. m., pl. retrográzi; f. retrográdă, pl. retrográde

retrogradează
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.

DOOM

retrogradá (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradeáză

retrogradei
RETROGRÁD, -Ă, retrograzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Care se opune progresului, tinzând să readucă stările de lucruri din trecut; reacționar. ♦ (Despre idei, concepții) Contrar progresului, învechit. 2. Care merge în sens invers decât cel inițial, care revine spre punctul de plecare. 3. (Despre mișcarea aparentă a aștrilor) Care merge în. direcția opusă mișcării majorității corpurilor cerești. – Din fr. rétrograde, lat. retrogradus, it. retrogrado.

DOOM

retrográd (re-tro-grad) adj. m., pl. retrográzi; f. retrográdă, pl. retrográde

retrogradele
RETROGRÁD, -Ă, retrograzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Care se opune progresului, tinzând să readucă stările de lucruri din trecut; reacționar. ♦ (Despre idei, concepții) Contrar progresului, învechit. 2. Care merge în sens invers decât cel inițial, care revine spre punctul de plecare. 3. (Despre mișcarea aparentă a aștrilor) Care merge în. direcția opusă mișcării majorității corpurilor cerești. – Din fr. rétrograde, lat. retrogradus, it. retrogrado.

DOOM

retrográd (re-tro-grad) adj. m., pl. retrográzi; f. retrográdă, pl. retrográde

retrogradelor
RETROGRÁD, -Ă, retrograzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Care se opune progresului, tinzând să readucă stările de lucruri din trecut; reacționar. ♦ (Despre idei, concepții) Contrar progresului, învechit. 2. Care merge în sens invers decât cel inițial, care revine spre punctul de plecare. 3. (Despre mișcarea aparentă a aștrilor) Care merge în. direcția opusă mișcării majorității corpurilor cerești. – Din fr. rétrograde, lat. retrogradus, it. retrogrado.

DOOM

retrográd (re-tro-grad) adj. m., pl. retrográzi; f. retrográdă, pl. retrográde

retrogradez
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.

DOOM

retrogradá (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradeáză

retrogradeze
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.

DOOM

retrogradá (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradeáză

retrogradezi
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.

DOOM

retrogradá (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradeáză

retrogradul
RETROGRÁD, -Ă, retrograzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Care se opune progresului, tinzând să readucă stările de lucruri din trecut; reacționar. ♦ (Despre idei, concepții) Contrar progresului, învechit. 2. Care merge în sens invers decât cel inițial, care revine spre punctul de plecare. 3. (Despre mișcarea aparentă a aștrilor) Care merge în. direcția opusă mișcării majorității corpurilor cerești. – Din fr. rétrograde, lat. retrogradus, it. retrogrado.

DOOM

retrográd (re-tro-grad) adj. m., pl. retrográzi; f. retrográdă, pl. retrográde

retrogradului
RETROGRÁD, -Ă, retrograzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Care se opune progresului, tinzând să readucă stările de lucruri din trecut; reacționar. ♦ (Despre idei, concepții) Contrar progresului, învechit. 2. Care merge în sens invers decât cel inițial, care revine spre punctul de plecare. 3. (Despre mișcarea aparentă a aștrilor) Care merge în. direcția opusă mișcării majorității corpurilor cerești. – Din fr. rétrograde, lat. retrogradus, it. retrogrado.

DOOM

retrográd (re-tro-grad) adj. m., pl. retrográzi; f. retrográdă, pl. retrográde

retrogradând
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.

DOOM

retrogradá (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradeáză

retrogradînd
RETROGRADÁ, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva într-o funcție sau într-un grad inferior celui avut înainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece într-o categorie inferioară. – Din fr. rétrograder.

DOOM

retrogradá (re-tro-gra-) vb., ind. prez. 3 retrogradeáză

retrogradări
RETROGRADÁRE, retrogradări, s. f. Acțiunea de a retrograda și rezultatul ei. – V. retrograda.

DOOM

retrogradáre (re-tro-gra-) s. f., g.-d. art. retrogradắrii; pl. retrogradắri

retrogradării
RETROGRADÁRE, retrogradări, s. f. Acțiunea de a retrograda și rezultatul ei. – V. retrograda.

DOOM

retrogradáre (re-tro-gra-) s. f., g.-d. art. retrogradắrii; pl. retrogradắri

retrogradările
RETROGRADÁRE, retrogradări, s. f. Acțiunea de a retrograda și rezultatul ei. – V. retrograda.

DOOM

retrogradáre (re-tro-gra-) s. f., g.-d. art. retrogradắrii; pl. retrogradắri

retrogradărilor
RETROGRADÁRE, retrogradări, s. f. Acțiunea de a retrograda și rezultatul ei. – V. retrograda.

DOOM

retrogradáre (re-tro-gra-) s. f., g.-d. art. retrogradắrii; pl. retrogradắri

retrograzi
RETROGRÁD, -Ă, retrograzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Care se opune progresului, tinzând să readucă stările de lucruri din trecut; reacționar. ♦ (Despre idei, concepții) Contrar progresului, învechit. 2. Care merge în sens invers decât cel inițial, care revine spre punctul de plecare. 3. (Despre mișcarea aparentă a aștrilor) Care merge în. direcția opusă mișcării majorității corpurilor cerești. – Din fr. rétrograde, lat. retrogradus, it. retrogrado.

DOOM

retrográd (re-tro-grad) adj. m., pl. retrográzi; f. retrográdă, pl. retrográde

retrograzii
RETROGRÁD, -Ă, retrograzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Care se opune progresului, tinzând să readucă stările de lucruri din trecut; reacționar. ♦ (Despre idei, concepții) Contrar progresului, învechit. 2. Care merge în sens invers decât cel inițial, care revine spre punctul de plecare. 3. (Despre mișcarea aparentă a aștrilor) Care merge în. direcția opusă mișcării majorității corpurilor cerești. – Din fr. rétrograde, lat. retrogradus, it. retrogrado.

DOOM

retrográd (re-tro-grad) adj. m., pl. retrográzi; f. retrográdă, pl. retrográde

retrograzilor
RETROGRÁD, -Ă, retrograzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Care se opune progresului, tinzând să readucă stările de lucruri din trecut; reacționar. ♦ (Despre idei, concepții) Contrar progresului, învechit. 2. Care merge în sens invers decât cel inițial, care revine spre punctul de plecare. 3. (Despre mișcarea aparentă a aștrilor) Care merge în. direcția opusă mișcării majorității corpurilor cerești. – Din fr. rétrograde, lat. retrogradus, it. retrogrado.

DOOM

retrográd (re-tro-grad) adj. m., pl. retrográzi; f. retrográdă, pl. retrográde

retrogresiune
RETROGRESIÚNE s. f. 1. Mișcare în sens invers celui normal șau general. 2. (Psih.) Act de revenire la comportamente și atitudini ce țin de o perioadă depășită a dezvoltării individuale. [Pr.: -si-u-] – Din fr. rétrogression.

retrogresiv
RETROGRESÍV, -Ă, retrogresivi, -e, adj. De retrogresiune. – Din fr. rétrogressif.

retrogresiva
RETROGRESÍV, -Ă, retrogresivi, -e, adj. De retrogresiune. – Din fr. rétrogressif.

retrogresive
RETROGRESÍV, -Ă, retrogresivi, -e, adj. De retrogresiune. – Din fr. rétrogressif.

retrogresivei
RETROGRESÍV, -Ă, retrogresivi, -e, adj. De retrogresiune. – Din fr. rétrogressif.

retrogresivele
RETROGRESÍV, -Ă, retrogresivi, -e, adj. De retrogresiune. – Din fr. rétrogressif.

retrogresivelor
RETROGRESÍV, -Ă, retrogresivi, -e, adj. De retrogresiune. – Din fr. rétrogressif.

retrogresivi
RETROGRESÍV, -Ă, retrogresivi, -e, adj. De retrogresiune. – Din fr. rétrogressif.

retrogresivii
RETROGRESÍV, -Ă, retrogresivi, -e, adj. De retrogresiune. – Din fr. rétrogressif.

retrogresivilor
RETROGRESÍV, -Ă, retrogresivi, -e, adj. De retrogresiune. – Din fr. rétrogressif.

retrogresivul
RETROGRESÍV, -Ă, retrogresivi, -e, adj. De retrogresiune. – Din fr. rétrogressif.

retrogresivului
RETROGRESÍV, -Ă, retrogresivi, -e, adj. De retrogresiune. – Din fr. rétrogressif.

retromorfism
RETROMORFÍSM s. n. Trecerea unor roci cristaline la o stare inferioară de metamorfism.

retromorfoză
RETROMORFÓZĂ s.f. (Biol.) Tip particular de dezvoltare a organismelor animale și vegetale în cursul căreia apar fenomene de degenerare. [< fr. rétromorphose, cf. lat. retro – înapoi, gr. morphosis – formare].

retropoziție
RETROPOZÍȚIE s.f. Plasare a unei formații anatomice înapoia poziției sale anterioare. [Gen. -iei. / < fr. rétroposition, cf. lat. retro – înapoi, positio – poziție].

retroproiectoare
RETROPROIECTÓR, retroproiectoare, s. n. Aparat de proiecție folosit la retroproiecție. – Din fr. rétroprojecteur.

DOOM

*retroproiectór (re-tro-pro-) s. n., pl. retroproiectoáre

retroproiectoarele
RETROPROIECTÓR, retroproiectoare, s. n. Aparat de proiecție folosit la retroproiecție. – Din fr. rétroprojecteur.

DOOM

*retroproiectór (re-tro-pro-) s. n., pl. retroproiectoáre

retroproiectoarelor
RETROPROIECTÓR, retroproiectoare, s. n. Aparat de proiecție folosit la retroproiecție. – Din fr. rétroprojecteur.

DOOM

*retroproiectór (re-tro-pro-) s. n., pl. retroproiectoáre

retroproiector
RETROPROIECTÓR, retroproiectoare, s. n. Aparat de proiecție folosit la retroproiecție. – Din fr. rétroprojecteur.

DOOM

*retroproiectór (re-tro-pro-) s. n., pl. retroproiectoáre

retroproiectorul
RETROPROIECTÓR, retroproiectoare, s. n. Aparat de proiecție folosit la retroproiecție. – Din fr. rétroprojecteur.

DOOM

*retroproiectór (re-tro-pro-) s. n., pl. retroproiectoáre

retroproiectorului
RETROPROIECTÓR, retroproiectoare, s. n. Aparat de proiecție folosit la retroproiecție. – Din fr. rétroprojecteur.

DOOM

*retroproiectór (re-tro-pro-) s. n., pl. retroproiectoáre

retroproiecția
RETROPROIÉCȚIE, retroproiecții, s. f. Proiecție cinematografică la care aparatul de proiecție se află în spatele unui ecran translucid. ♦ Fig. Proiectare înapoi în timp. – Din fr. rétroprojection.

retroproiecție
RETROPROIÉCȚIE, retroproiecții, s. f. Proiecție cinematografică la care aparatul de proiecție se află în spatele unui ecran translucid. ♦ Fig. Proiectare înapoi în timp. – Din fr. rétroprojection.

retroproiecției
RETROPROIÉCȚIE, retroproiecții, s. f. Proiecție cinematografică la care aparatul de proiecție se află în spatele unui ecran translucid. ♦ Fig. Proiectare înapoi în timp. – Din fr. rétroprojection.

retroproiecții
RETROPROIÉCȚIE, retroproiecții, s. f. Proiecție cinematografică la care aparatul de proiecție se află în spatele unui ecran translucid. ♦ Fig. Proiectare înapoi în timp. – Din fr. rétroprojection.

retroproiecțiile
RETROPROIÉCȚIE, retroproiecții, s. f. Proiecție cinematografică la care aparatul de proiecție se află în spatele unui ecran translucid. ♦ Fig. Proiectare înapoi în timp. – Din fr. rétroprojection.

retroproiecțiilor
RETROPROIÉCȚIE, retroproiecții, s. f. Proiecție cinematografică la care aparatul de proiecție se află în spatele unui ecran translucid. ♦ Fig. Proiectare înapoi în timp. – Din fr. rétroprojection.

retropropulsia
RETROPROPÚLSIE s.f. Frânare a unui vehicul spațial cu o fuzee. [Gen. -iei. / < fr. rétropropulsion].

retropropulsie
RETROPROPÚLSIE s.f. Frânare a unui vehicul spațial cu o fuzee. [Gen. -iei. / < fr. rétropropulsion].

retropropulsiei
RETROPROPÚLSIE s.f. Frânare a unui vehicul spațial cu o fuzee. [Gen. -iei. / < fr. rétropropulsion].

retropropulsii
RETROPROPÚLSIE s.f. Frânare a unui vehicul spațial cu o fuzee. [Gen. -iei. / < fr. rétropropulsion].

retrors
RETRÓRS, -OÁRSĂ adj. (Despre unele părți ale plantelor) Îndreptat îndărăt. [Cf. lat. retrorsus].

retrospectiv
RETROSPECTÍV, -Ă, retrospectivi, -e, adj. Care privește în urmă, care se referă la trecut. ◊ Expoziție retrospectivă (și substantivat, f.) = expoziție de artă plastică cuprinzând opere create de un artist de-a lungul carierei sale sau aparținând unui curent, unei școli artistice etc. – Din fr. rétrospectif.

DOOM

!retrospectív (re-tros-pec-/-tro-spec-) adj. m., pl. retrospectívi; f. retrospectívă, pl. retrospectíve

retrospectiva
RETROSPECTÍV, -Ă, retrospectivi, -e, adj. Care privește în urmă, care se referă la trecut. ◊ Expoziție retrospectivă (și substantivat, f.) = expoziție de artă plastică cuprinzând opere create de un artist de-a lungul carierei sale sau aparținând unui curent, unei școli artistice etc. – Din fr. rétrospectif.

DOOM

!retrospectív (re-tros-pec-/-tro-spec-) adj. m., pl. retrospectívi; f. retrospectívă, pl. retrospectíve

retrospective
RETROSPECTÍV, -Ă, retrospectivi, -e, adj. Care privește în urmă, care se referă la trecut. ◊ Expoziție retrospectivă (și substantivat, f.) = expoziție de artă plastică cuprinzând opere create de un artist de-a lungul carierei sale sau aparținând unui curent, unei școli artistice etc. – Din fr. rétrospectif.

DOOM

!retrospectív (re-tros-pec-/-tro-spec-) adj. m., pl. retrospectívi; f. retrospectívă, pl. retrospectíve

retrospectivei
RETROSPECTÍV, -Ă, retrospectivi, -e, adj. Care privește în urmă, care se referă la trecut. ◊ Expoziție retrospectivă (și substantivat, f.) = expoziție de artă plastică cuprinzând opere create de un artist de-a lungul carierei sale sau aparținând unui curent, unei școli artistice etc. – Din fr. rétrospectif.

DOOM

!retrospectív (re-tros-pec-/-tro-spec-) adj. m., pl. retrospectívi; f. retrospectívă, pl. retrospectíve

retrospectivele
RETROSPECTÍV, -Ă, retrospectivi, -e, adj. Care privește în urmă, care se referă la trecut. ◊ Expoziție retrospectivă (și substantivat, f.) = expoziție de artă plastică cuprinzând opere create de un artist de-a lungul carierei sale sau aparținând unui curent, unei școli artistice etc. – Din fr. rétrospectif.

DOOM

!retrospectív (re-tros-pec-/-tro-spec-) adj. m., pl. retrospectívi; f. retrospectívă, pl. retrospectíve

retrospectivelor
RETROSPECTÍV, -Ă, retrospectivi, -e, adj. Care privește în urmă, care se referă la trecut. ◊ Expoziție retrospectivă (și substantivat, f.) = expoziție de artă plastică cuprinzând opere create de un artist de-a lungul carierei sale sau aparținând unui curent, unei școli artistice etc. – Din fr. rétrospectif.

DOOM

!retrospectív (re-tros-pec-/-tro-spec-) adj. m., pl. retrospectívi; f. retrospectívă, pl. retrospectíve

retrospectivi
RETROSPECTÍV, -Ă, retrospectivi, -e, adj. Care privește în urmă, care se referă la trecut. ◊ Expoziție retrospectivă (și substantivat, f.) = expoziție de artă plastică cuprinzând opere create de un artist de-a lungul carierei sale sau aparținând unui curent, unei școli artistice etc. – Din fr. rétrospectif.

DOOM

!retrospectív (re-tros-pec-/-tro-spec-) adj. m., pl. retrospectívi; f. retrospectívă, pl. retrospectíve

retrospectivii
RETROSPECTÍV, -Ă, retrospectivi, -e, adj. Care privește în urmă, care se referă la trecut. ◊ Expoziție retrospectivă (și substantivat, f.) = expoziție de artă plastică cuprinzând opere create de un artist de-a lungul carierei sale sau aparținând unui curent, unei școli artistice etc. – Din fr. rétrospectif.

DOOM

!retrospectív (re-tros-pec-/-tro-spec-) adj. m., pl. retrospectívi; f. retrospectívă, pl. retrospectíve

retrospectivilor
RETROSPECTÍV, -Ă, retrospectivi, -e, adj. Care privește în urmă, care se referă la trecut. ◊ Expoziție retrospectivă (și substantivat, f.) = expoziție de artă plastică cuprinzând opere create de un artist de-a lungul carierei sale sau aparținând unui curent, unei școli artistice etc. – Din fr. rétrospectif.

DOOM

!retrospectív (re-tros-pec-/-tro-spec-) adj. m., pl. retrospectívi; f. retrospectívă, pl. retrospectíve

retrospectivul
RETROSPECTÍV, -Ă, retrospectivi, -e, adj. Care privește în urmă, care se referă la trecut. ◊ Expoziție retrospectivă (și substantivat, f.) = expoziție de artă plastică cuprinzând opere create de un artist de-a lungul carierei sale sau aparținând unui curent, unei școli artistice etc. – Din fr. rétrospectif.

DOOM

!retrospectív (re-tros-pec-/-tro-spec-) adj. m., pl. retrospectívi; f. retrospectívă, pl. retrospectíve

retrospectivului
RETROSPECTÍV, -Ă, retrospectivi, -e, adj. Care privește în urmă, care se referă la trecut. ◊ Expoziție retrospectivă (și substantivat, f.) = expoziție de artă plastică cuprinzând opere create de un artist de-a lungul carierei sale sau aparținând unui curent, unei școli artistice etc. – Din fr. rétrospectif.

DOOM

!retrospectív (re-tros-pec-/-tro-spec-) adj. m., pl. retrospectívi; f. retrospectívă, pl. retrospectíve

retrospecție
RETROSPECȚIÚNE s. f. v. retrospecție.

DOOM

!retrospécție (re-tros-pec-/-tro-spec-) s. f., art. retrospécția (-ți-a), g.-d. art. retrospécției; pl. retrospécții, art. retrospécțiile (-ți-i-)

retrospecțiune
RETROSPECȚIÚNE s. f. v. retrospecție.

DOOM

!retrospécție (re-tros-pec-/-tro-spec-) s. f., art. retrospécția (-ți-a), g.-d. art. retrospécției; pl. retrospécții, art. retrospécțiile (-ți-i-)

retrospecțiunea
RETROSPECȚIÚNE s. f. v. retrospecție.

DOOM

!retrospécție (re-tros-pec-/-tro-spec-) s. f., art. retrospécția (-ți-a), g.-d. art. retrospécției; pl. retrospécții, art. retrospécțiile (-ți-i-)

retrospecțiuni
RETROSPECȚIÚNE s. f. v. retrospecție.

DOOM

!retrospécție (re-tros-pec-/-tro-spec-) s. f., art. retrospécția (-ți-a), g.-d. art. retrospécției; pl. retrospécții, art. retrospécțiile (-ți-i-)

retrospecțiunii
RETROSPECȚIÚNE s. f. v. retrospecție.

DOOM

!retrospécție (re-tros-pec-/-tro-spec-) s. f., art. retrospécția (-ți-a), g.-d. art. retrospécției; pl. retrospécții, art. retrospécțiile (-ți-i-)

retrospecțiunile
RETROSPECȚIÚNE s. f. v. retrospecție.

DOOM

!retrospécție (re-tros-pec-/-tro-spec-) s. f., art. retrospécția (-ți-a), g.-d. art. retrospécției; pl. retrospécții, art. retrospécțiile (-ți-i-)

retrospecțiunilor
RETROSPECȚIÚNE s. f. v. retrospecție.

DOOM

!retrospécție (re-tros-pec-/-tro-spec-) s. f., art. retrospécția (-ți-a), g.-d. art. retrospécției; pl. retrospécții, art. retrospécțiile (-ți-i-)

retrosternal
RETROSTERNÁL, -Ă, retrosternali, -e, adj. Care se află în spatele sternului. – Din fr. rétrosternal.

DOOM

!retrosternál (re-tros-ter-/-tro-ster-) adj. m., pl. retrosternáli; f. retrosternálă, pl. retrosternále

retrosternala
RETROSTERNÁL, -Ă, retrosternali, -e, adj. Care se află în spatele sternului. – Din fr. rétrosternal.

DOOM

!retrosternál (re-tros-ter-/-tro-ster-) adj. m., pl. retrosternáli; f. retrosternálă, pl. retrosternále

retrosternale
RETROSTERNÁL, -Ă, retrosternali, -e, adj. Care se află în spatele sternului. – Din fr. rétrosternal.

DOOM

!retrosternál (re-tros-ter-/-tro-ster-) adj. m., pl. retrosternáli; f. retrosternálă, pl. retrosternále

retrosternalei
RETROSTERNÁL, -Ă, retrosternali, -e, adj. Care se află în spatele sternului. – Din fr. rétrosternal.

DOOM

!retrosternál (re-tros-ter-/-tro-ster-) adj. m., pl. retrosternáli; f. retrosternálă, pl. retrosternále

retrosternalele
RETROSTERNÁL, -Ă, retrosternali, -e, adj. Care se află în spatele sternului. – Din fr. rétrosternal.

DOOM

!retrosternál (re-tros-ter-/-tro-ster-) adj. m., pl. retrosternáli; f. retrosternálă, pl. retrosternále

retrosternalelor
RETROSTERNÁL, -Ă, retrosternali, -e, adj. Care se află în spatele sternului. – Din fr. rétrosternal.

DOOM

!retrosternál (re-tros-ter-/-tro-ster-) adj. m., pl. retrosternáli; f. retrosternálă, pl. retrosternále

retrosternali
RETROSTERNÁL, -Ă, retrosternali, -e, adj. Care se află în spatele sternului. – Din fr. rétrosternal.

DOOM

!retrosternál (re-tros-ter-/-tro-ster-) adj. m., pl. retrosternáli; f. retrosternálă, pl. retrosternále

retrosternalii
RETROSTERNÁL, -Ă, retrosternali, -e, adj. Care se află în spatele sternului. – Din fr. rétrosternal.

DOOM

!retrosternál (re-tros-ter-/-tro-ster-) adj. m., pl. retrosternáli; f. retrosternálă, pl. retrosternále

retrosternalilor
RETROSTERNÁL, -Ă, retrosternali, -e, adj. Care se află în spatele sternului. – Din fr. rétrosternal.

DOOM

!retrosternál (re-tros-ter-/-tro-ster-) adj. m., pl. retrosternáli; f. retrosternálă, pl. retrosternále

retrosternalul
RETROSTERNÁL, -Ă, retrosternali, -e, adj. Care se află în spatele sternului. – Din fr. rétrosternal.

DOOM

!retrosternál (re-tros-ter-/-tro-ster-) adj. m., pl. retrosternáli; f. retrosternálă, pl. retrosternále

retrosternalului
RETROSTERNÁL, -Ă, retrosternali, -e, adj. Care se află în spatele sternului. – Din fr. rétrosternal.

DOOM

!retrosternál (re-tros-ter-/-tro-ster-) adj. m., pl. retrosternáli; f. retrosternálă, pl. retrosternále

retrovers
RETROVÉRS, retroverse, adj. (În sintagma uter retrovers) Care este înclinat către sacru. – Din fr. rétroversé.

DOOM

retrovérs (uter retrovers) adj. m.; pl. f. retrovérse

retroversia
RETROVERSIÚNE² s. f. v. retroversie.

retroversie
RETROVERSIÚNE² s. f. v. retroversie.

retroversiei
RETROVERSIÚNE² s. f. v. retroversie.

retroversii
RETROVERSIÚNE² s. f. v. retroversie.

retroversiile
RETROVERSIÚNE² s. f. v. retroversie.

retroversiilor
RETROVERSIÚNE² s. f. v. retroversie.

retroversiune
RETROVERSIÚNE² s. f. v. retroversie.

retroversiune
RETROVERSIÚNE¹, retroversiuni, s. f. Traducere din nou a unui text în limba din care a fost tradus. ♦ Traducere a unui text din limba natală într-o limbă străină. [Pr.: -si-u-] – Din germ. Retroversion.

DOOM

retroversiúne (re-tro-, -si-u-) s. f., g.-d. art. retroversiúnii; pl. retroversiúni

retroversiunea
RETROVERSIÚNE² s. f. v. retroversie.

retroversiunea
RETROVERSIÚNE¹, retroversiuni, s. f. Traducere din nou a unui text în limba din care a fost tradus. ♦ Traducere a unui text din limba natală într-o limbă străină. [Pr.: -si-u-] – Din germ. Retroversion.

DOOM

retroversiúne (re-tro-, -si-u-) s. f., g.-d. art. retroversiúnii; pl. retroversiúni

retroversiuni
RETROVERSIÚNE² s. f. v. retroversie.

retroversiuni
RETROVERSIÚNE¹, retroversiuni, s. f. Traducere din nou a unui text în limba din care a fost tradus. ♦ Traducere a unui text din limba natală într-o limbă străină. [Pr.: -si-u-] – Din germ. Retroversion.

DOOM

retroversiúne (re-tro-, -si-u-) s. f., g.-d. art. retroversiúnii; pl. retroversiúni

retroversiunii
RETROVERSIÚNE² s. f. v. retroversie.

retroversiunii
RETROVERSIÚNE¹, retroversiuni, s. f. Traducere din nou a unui text în limba din care a fost tradus. ♦ Traducere a unui text din limba natală într-o limbă străină. [Pr.: -si-u-] – Din germ. Retroversion.

DOOM

retroversiúne (re-tro-, -si-u-) s. f., g.-d. art. retroversiúnii; pl. retroversiúni

retroversiunile
RETROVERSIÚNE² s. f. v. retroversie.

retroversiunile
RETROVERSIÚNE¹, retroversiuni, s. f. Traducere din nou a unui text în limba din care a fost tradus. ♦ Traducere a unui text din limba natală într-o limbă străină. [Pr.: -si-u-] – Din germ. Retroversion.

DOOM

retroversiúne (re-tro-, -si-u-) s. f., g.-d. art. retroversiúnii; pl. retroversiúni

retroversiunilor
RETROVERSIÚNE² s. f. v. retroversie.

retroversiunilor
RETROVERSIÚNE¹, retroversiuni, s. f. Traducere din nou a unui text în limba din care a fost tradus. ♦ Traducere a unui text din limba natală într-o limbă străină. [Pr.: -si-u-] – Din germ. Retroversion.

DOOM

retroversiúne (re-tro-, -si-u-) s. f., g.-d. art. retroversiúnii; pl. retroversiúni

retrovirus
RETROVÍRUS, retrovirusuri, s. n. (Genet.) Virus cu material genetic ARN, care se poate integra în ADN-ul celulei-gazdă. [Pl. și: retroviruși] – Din engl. retrovirus.

retrovizoare
RETROVIZÓR, retrovizoare, s. n. Oglindă mobilă fixată la autovehicule care permite conducătorului auto să vadă ce se petrece în spatele vehiculului. – Din fr. rétroviseur.

DOOM

retrovizór (re-tro-) s. n., pl. retrovizoáre

retrovizoarele
RETROVIZÓR, retrovizoare, s. n. Oglindă mobilă fixată la autovehicule care permite conducătorului auto să vadă ce se petrece în spatele vehiculului. – Din fr. rétroviseur.

DOOM

retrovizór (re-tro-) s. n., pl. retrovizoáre

retrovizoarelor
RETROVIZÓR, retrovizoare, s. n. Oglindă mobilă fixată la autovehicule care permite conducătorului auto să vadă ce se petrece în spatele vehiculului. – Din fr. rétroviseur.

DOOM

retrovizór (re-tro-) s. n., pl. retrovizoáre

retrovizor
RETROVIZÓR, retrovizoare, s. n. Oglindă mobilă fixată la autovehicule care permite conducătorului auto să vadă ce se petrece în spatele vehiculului. – Din fr. rétroviseur.

DOOM

retrovizór (re-tro-) s. n., pl. retrovizoáre

retrovizorul
RETROVIZÓR, retrovizoare, s. n. Oglindă mobilă fixată la autovehicule care permite conducătorului auto să vadă ce se petrece în spatele vehiculului. – Din fr. rétroviseur.

DOOM

retrovizór (re-tro-) s. n., pl. retrovizoáre

retrovizorului
RETROVIZÓR, retrovizoare, s. n. Oglindă mobilă fixată la autovehicule care permite conducătorului auto să vadă ce se petrece în spatele vehiculului. – Din fr. rétroviseur.

DOOM

retrovizór (re-tro-) s. n., pl. retrovizoáre

retrusare
RETRUSÁRE s.f. (Liv.) Ridicare în sus. ◊ (Geol.) Retrusarea stratelor = ridicarea în sus, răsturnarea unor strate. [Cf. fr. retroussement].

retrăgea
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retrăgeai
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retrăgeam
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retrăgeau
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retrăgeați
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retrăgând
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retrăgînd
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retrăi
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăia
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăiai
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăiam
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăiască
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăiau
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăiați
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăiesc
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăiește
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăiești
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăii
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăim
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăind
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăire
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăire
RETRĂÍRE, retrăiri, s. f. Faptul de a retrăi. – V. retrăi.

DOOM

retrăíre (re-tră-) s. f., g.-d. art. retrăírii; pl. retrăíri

retrăirea
RETRĂÍRE, retrăiri, s. f. Faptul de a retrăi. – V. retrăi.

DOOM

retrăíre (re-tră-) s. f., g.-d. art. retrăírii; pl. retrăíri

retrăiri
RETRĂÍRE, retrăiri, s. f. Faptul de a retrăi. – V. retrăi.

DOOM

retrăíre (re-tră-) s. f., g.-d. art. retrăírii; pl. retrăíri

retrăirii
RETRĂÍRE, retrăiri, s. f. Faptul de a retrăi. – V. retrăi.

DOOM

retrăíre (re-tră-) s. f., g.-d. art. retrăírii; pl. retrăíri

retrăirile
RETRĂÍRE, retrăiri, s. f. Faptul de a retrăi. – V. retrăi.

DOOM

retrăíre (re-tră-) s. f., g.-d. art. retrăírii; pl. retrăíri

retrăirilor
RETRĂÍRE, retrăiri, s. f. Faptul de a retrăi. – V. retrăi.

DOOM

retrăíre (re-tră-) s. f., g.-d. art. retrăírii; pl. retrăíri

retrăiră
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăirăm
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăirăți
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăise
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăisem
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăiseră
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăiserăm
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăiserăți
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăiseși
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăiseți
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăit
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăit
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altul, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altul. – Re¹- + trăi.

retrăiși
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăiți
RETRĂÍ, retrăiesc, vb. IV. Tranz. A simți intens ceea ce a mai simțit o dată; a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a mai trecut o dată. ♦ A simți intens ceea ce a simțit altcineva, a avea impresia că trece prin aceleași întâmplări prin care a trecut și altcineva. – Pref. re- + trăi.

DOOM

retrăí (a ~) (re-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrăiésc, imperf. 3 sg. retrăiá; conj. prez. 3 să retrăiáscă

retrăsei
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retrăsese
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retrăsesem
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retrăseseră
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retrăseserăm
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retrăseserăți
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retrăseseși
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retrăseseți
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retrăseși
RETRÁGE, retrág, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

DOOM

retráge (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrág, imperf. 3 sg. retrăgeá, perf. s. 1 sg. retrăséi, 1 pl. retráserăm; part. retrás

retur
RETÚR, retururi, s. n. 1. Întoarcere, revenire (în punctul de plecare). ♦ Indicație pentru serviciul poștal pe un plic sau pe un colet, arătând că obiectul trebuie înapoiat expeditorului. 2. (Sport) A doua parte a unei competiții în care echipele se întâlnesc încă o dată, în revanșă. ♦ Întâlnire sportivă revanșă între două echipe, cu caracter eliminatoriu sau cu punctaj adițional. 3. (Tehn.) Conductă de întoarcere a agentului calorifer sau frigorifer dintr-o instalație de încălzire, respectiv de răcire, după ce acesta a trecut prin instalație și a cedat sau a preluat-căldura. – Din fr. retour.

DOOM

retúr s. n., pl. retúruri

returna
RETURNÁ², returnez, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Pref. re- + turna².

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returna
RETURNÁ³, returnez, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returna
RETURNÁ¹, retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Pref. re- + turna¹.

DOOM

*returná¹ (a ~) (a turna din nou o formă, un lichid) vb., ind. prez. 3 retoárnă

returnai
RETURNÁ², returnez, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Pref. re- + turna².

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnai
RETURNÁ³, returnez, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnai
RETURNÁ¹, retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Pref. re- + turna¹.

DOOM

*returná¹ (a ~) (a turna din nou o formă, un lichid) vb., ind. prez. 3 retoárnă

returnam
RETURNÁ², returnez, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Pref. re- + turna².

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnam
RETURNÁ³, returnez, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnam
RETURNÁ¹, retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Pref. re- + turna¹.

DOOM

*returná¹ (a ~) (a turna din nou o formă, un lichid) vb., ind. prez. 3 retoárnă

returnare
RETURNÁ², returnez, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Pref. re- + turna².

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnare
RETURNÁ³, returnez, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnare
RETURNÁ¹, retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Pref. re- + turna¹.

DOOM

*returná¹ (a ~) (a turna din nou o formă, un lichid) vb., ind. prez. 3 retoárnă

returnare
RETURNÁRE², returnări, s. f. Acțiunea de a returna². – V. returna².

returnare
RETURNÁRE³, returnări, s. f. Acțiunea de a returna³; înapoiere. – V. returna³.

returnare
RETURNÁRE¹, returnări, s. f. Acțiunea de a returna¹ și rezultatul ei. – V. returna¹.

returnarea
RETURNÁRE², returnări, s. f. Acțiunea de a returna². – V. returna².

returnarea
RETURNÁRE³, returnări, s. f. Acțiunea de a returna³; înapoiere. – V. returna³.

returnarea
RETURNÁRE¹, returnări, s. f. Acțiunea de a returna¹ și rezultatul ei. – V. returna¹.

returnară
RETURNÁ², returnez, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Pref. re- + turna².

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnară
RETURNÁ³, returnez, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnară
RETURNÁ¹, retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Pref. re- + turna¹.

DOOM

*returná¹ (a ~) (a turna din nou o formă, un lichid) vb., ind. prez. 3 retoárnă

returnarăm
RETURNÁ², returnez, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Pref. re- + turna².

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnarăm
RETURNÁ³, returnez, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnarăm
RETURNÁ¹, retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Pref. re- + turna¹.

DOOM

*returná¹ (a ~) (a turna din nou o formă, un lichid) vb., ind. prez. 3 retoárnă

returnarăți
RETURNÁ², returnez, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Pref. re- + turna².

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnarăți
RETURNÁ³, returnez, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnarăți
RETURNÁ¹, retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Pref. re- + turna¹.

DOOM

*returná¹ (a ~) (a turna din nou o formă, un lichid) vb., ind. prez. 3 retoárnă

returnase
RETURNÁ², returnez, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Pref. re- + turna².

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnase
RETURNÁ³, returnez, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnase
RETURNÁ¹, retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Pref. re- + turna¹.

DOOM

*returná¹ (a ~) (a turna din nou o formă, un lichid) vb., ind. prez. 3 retoárnă

returnasem
RETURNÁ², returnez, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Pref. re- + turna².

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnasem
RETURNÁ³, returnez, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnasem
RETURNÁ¹, retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Pref. re- + turna¹.

DOOM

*returná¹ (a ~) (a turna din nou o formă, un lichid) vb., ind. prez. 3 retoárnă

returnaseră
RETURNÁ², returnez, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Pref. re- + turna².

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnaseră
RETURNÁ³, returnez, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnaseră
RETURNÁ¹, retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Pref. re- + turna¹.

DOOM

*returná¹ (a ~) (a turna din nou o formă, un lichid) vb., ind. prez. 3 retoárnă

returnaserăm
RETURNÁ², returnez, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Pref. re- + turna².

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnaserăm
RETURNÁ³, returnez, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnaserăm
RETURNÁ¹, retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Pref. re- + turna¹.

DOOM

*returná¹ (a ~) (a turna din nou o formă, un lichid) vb., ind. prez. 3 retoárnă

returnaserăți
RETURNÁ², returnez, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Pref. re- + turna².

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnaserăți
RETURNÁ³, returnez, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnaserăți
RETURNÁ¹, retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Pref. re- + turna¹.

DOOM

*returná¹ (a ~) (a turna din nou o formă, un lichid) vb., ind. prez. 3 retoárnă

returnaseși
RETURNÁ², returnez, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Pref. re- + turna².

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnaseși
RETURNÁ³, returnez, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnaseși
RETURNÁ¹, retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Pref. re- + turna¹.

DOOM

*returná¹ (a ~) (a turna din nou o formă, un lichid) vb., ind. prez. 3 retoárnă

returnaseți
RETURNÁ², returnez, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Pref. re- + turna².

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnaseți
RETURNÁ³, returnez, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnaseți
RETURNÁ¹, retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Pref. re- + turna¹.

DOOM

*returná¹ (a ~) (a turna din nou o formă, un lichid) vb., ind. prez. 3 retoárnă

returnat
RETURNÁ², returnez, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Pref. re- + turna².

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnat
RETURNÁ³, returnez, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnat
RETURNÁ¹, retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Pref. re- + turna¹.

DOOM

*returná¹ (a ~) (a turna din nou o formă, un lichid) vb., ind. prez. 3 retoárnă

returnat
RETURNÁT², -Ă, returnați, -te, adj. (Despre filme) Care a fost turnat din nou. – V. returna².

returnat
RETURNÁT³, -Ă, returnați, -te, adj. Care a fost trimis înapoi. – V. returna³.

returnat
RETURNÁT¹, -Ă, returnați, -te, adj. (Despre piese) Care a fost turnat din nou. – V. returna¹.

returnata
RETURNÁT², -Ă, returnați, -te, adj. (Despre filme) Care a fost turnat din nou. – V. returna².

returnata
RETURNÁT³, -Ă, returnați, -te, adj. Care a fost trimis înapoi. – V. returna³.

returnata
RETURNÁT¹, -Ă, returnați, -te, adj. (Despre piese) Care a fost turnat din nou. – V. returna¹.

returnate
RETURNÁT², -Ă, returnați, -te, adj. (Despre filme) Care a fost turnat din nou. – V. returna².

returnate
RETURNÁT³, -Ă, returnați, -te, adj. Care a fost trimis înapoi. – V. returna³.

returnate
RETURNÁT¹, -Ă, returnați, -te, adj. (Despre piese) Care a fost turnat din nou. – V. returna¹.

returnatei
RETURNÁT², -Ă, returnați, -te, adj. (Despre filme) Care a fost turnat din nou. – V. returna².

returnatei
RETURNÁT³, -Ă, returnați, -te, adj. Care a fost trimis înapoi. – V. returna³.

returnatei
RETURNÁT¹, -Ă, returnați, -te, adj. (Despre piese) Care a fost turnat din nou. – V. returna¹.

returnatele
RETURNÁT², -Ă, returnați, -te, adj. (Despre filme) Care a fost turnat din nou. – V. returna².

returnatele
RETURNÁT³, -Ă, returnați, -te, adj. Care a fost trimis înapoi. – V. returna³.

returnatele
RETURNÁT¹, -Ă, returnați, -te, adj. (Despre piese) Care a fost turnat din nou. – V. returna¹.

returnatelor
RETURNÁT², -Ă, returnați, -te, adj. (Despre filme) Care a fost turnat din nou. – V. returna².

returnatelor
RETURNÁT³, -Ă, returnați, -te, adj. Care a fost trimis înapoi. – V. returna³.

returnatelor
RETURNÁT¹, -Ă, returnați, -te, adj. (Despre piese) Care a fost turnat din nou. – V. returna¹.

returnatul
RETURNÁT², -Ă, returnați, -te, adj. (Despre filme) Care a fost turnat din nou. – V. returna².

returnatul
RETURNÁT³, -Ă, returnați, -te, adj. Care a fost trimis înapoi. – V. returna³.

returnatul
RETURNÁT¹, -Ă, returnați, -te, adj. (Despre piese) Care a fost turnat din nou. – V. returna¹.

returnatului
RETURNÁT², -Ă, returnați, -te, adj. (Despre filme) Care a fost turnat din nou. – V. returna².

returnatului
RETURNÁT³, -Ă, returnați, -te, adj. Care a fost trimis înapoi. – V. returna³.

returnatului
RETURNÁT¹, -Ă, returnați, -te, adj. (Despre piese) Care a fost turnat din nou. – V. returna¹.

returnau
RETURNÁ², returnez, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Pref. re- + turna².

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnau
RETURNÁ³, returnez, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnau
RETURNÁ¹, retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Pref. re- + turna¹.

DOOM

*returná¹ (a ~) (a turna din nou o formă, un lichid) vb., ind. prez. 3 retoárnă

returnași
RETURNÁ², returnez, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Pref. re- + turna².

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnași
RETURNÁ³, returnez, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnași
RETURNÁ¹, retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Pref. re- + turna¹.

DOOM

*returná¹ (a ~) (a turna din nou o formă, un lichid) vb., ind. prez. 3 retoárnă

returnați
RETURNÁ², returnez, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Pref. re- + turna².

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnați
RETURNÁ³, returnez, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnați
RETURNÁ¹, retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Pref. re- + turna¹.

DOOM

*returná¹ (a ~) (a turna din nou o formă, un lichid) vb., ind. prez. 3 retoárnă

returnați
RETURNÁT², -Ă, returnați, -te, adj. (Despre filme) Care a fost turnat din nou. – V. returna².

returnați
RETURNÁT³, -Ă, returnați, -te, adj. Care a fost trimis înapoi. – V. returna³.

returnați
RETURNÁT¹, -Ă, returnați, -te, adj. (Despre piese) Care a fost turnat din nou. – V. returna¹.

returnații
RETURNÁT², -Ă, returnați, -te, adj. (Despre filme) Care a fost turnat din nou. – V. returna².

returnații
RETURNÁT³, -Ă, returnați, -te, adj. Care a fost trimis înapoi. – V. returna³.

returnații
RETURNÁT¹, -Ă, returnați, -te, adj. (Despre piese) Care a fost turnat din nou. – V. returna¹.

returnaților
RETURNÁT², -Ă, returnați, -te, adj. (Despre filme) Care a fost turnat din nou. – V. returna².

returnaților
RETURNÁT³, -Ă, returnați, -te, adj. Care a fost trimis înapoi. – V. returna³.

returnaților
RETURNÁT¹, -Ă, returnați, -te, adj. (Despre piese) Care a fost turnat din nou. – V. returna¹.

returnează
RETURNÁ², returnez, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Pref. re- + turna².

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnează
RETURNÁ³, returnez, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnez
RETURNÁ², returnez, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Pref. re- + turna².

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnez
RETURNÁ³, returnez, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returneze
RETURNÁ², returnez, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Pref. re- + turna².

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returneze
RETURNÁ³, returnez, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnezi
RETURNÁ², returnez, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Pref. re- + turna².

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnezi
RETURNÁ³, returnez, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnând
RETURNÁ², returnez, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Pref. re- + turna².

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnând
RETURNÁ³, returnez, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnând
RETURNÁ¹, retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Pref. re- + turna¹.

DOOM

*returná¹ (a ~) (a turna din nou o formă, un lichid) vb., ind. prez. 3 retoárnă

returnînd
RETURNÁ², returnez, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Pref. re- + turna².

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnînd
RETURNÁ³, returnez, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

DOOM

*returná² (a ~) (a trimite înapoi, a turna din nou un film) vb., ind. prez. 3 returneáză

returnînd
RETURNÁ¹, retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Pref. re- + turna¹.

DOOM

*returná¹ (a ~) (a turna din nou o formă, un lichid) vb., ind. prez. 3 retoárnă

returnări
RETURNÁRE², returnări, s. f. Acțiunea de a returna². – V. returna².

returnări
RETURNÁRE³, returnări, s. f. Acțiunea de a returna³; înapoiere. – V. returna³.

returnări
RETURNÁRE¹, returnări, s. f. Acțiunea de a returna¹ și rezultatul ei. – V. returna¹.

returnării
RETURNÁRE², returnări, s. f. Acțiunea de a returna². – V. returna².

returnării
RETURNÁRE³, returnări, s. f. Acțiunea de a returna³; înapoiere. – V. returna³.

returnării
RETURNÁRE¹, returnări, s. f. Acțiunea de a returna¹ și rezultatul ei. – V. returna¹.

returnările
RETURNÁRE², returnări, s. f. Acțiunea de a returna². – V. returna².

returnările
RETURNÁRE³, returnări, s. f. Acțiunea de a returna³; înapoiere. – V. returna³.

returnările
RETURNÁRE¹, returnări, s. f. Acțiunea de a returna¹ și rezultatul ei. – V. returna¹.

returnărilor
RETURNÁRE², returnări, s. f. Acțiunea de a returna². – V. returna².

returnărilor
RETURNÁRE³, returnări, s. f. Acțiunea de a returna³; înapoiere. – V. returna³.

returnărilor
RETURNÁRE¹, returnări, s. f. Acțiunea de a returna¹ și rezultatul ei. – V. returna¹.

returul
RETÚR, retururi, s. n. 1. Întoarcere, revenire (în punctul de plecare). ♦ Indicație pentru serviciul poștal pe un plic sau pe un colet, arătând că obiectul trebuie înapoiat expeditorului. 2. (Sport) A doua parte a unei competiții în care echipele se întâlnesc încă o dată, în revanșă. ♦ Întâlnire sportivă revanșă între două echipe, cu caracter eliminatoriu sau cu punctaj adițional. 3. (Tehn.) Conductă de întoarcere a agentului calorifer sau frigorifer dintr-o instalație de încălzire, respectiv de răcire, după ce acesta a trecut prin instalație și a cedat sau a preluat-căldura. – Din fr. retour.

DOOM

retúr s. n., pl. retúruri

returului
RETÚR, retururi, s. n. 1. Întoarcere, revenire (în punctul de plecare). ♦ Indicație pentru serviciul poștal pe un plic sau pe un colet, arătând că obiectul trebuie înapoiat expeditorului. 2. (Sport) A doua parte a unei competiții în care echipele se întâlnesc încă o dată, în revanșă. ♦ Întâlnire sportivă revanșă între două echipe, cu caracter eliminatoriu sau cu punctaj adițional. 3. (Tehn.) Conductă de întoarcere a agentului calorifer sau frigorifer dintr-o instalație de încălzire, respectiv de răcire, după ce acesta a trecut prin instalație și a cedat sau a preluat-căldura. – Din fr. retour.

DOOM

retúr s. n., pl. retúruri

retururi
RETÚR, retururi, s. n. 1. Întoarcere, revenire (în punctul de plecare). ♦ Indicație pentru serviciul poștal pe un plic sau pe un colet, arătând că obiectul trebuie înapoiat expeditorului. 2. (Sport) A doua parte a unei competiții în care echipele se întâlnesc încă o dată, în revanșă. ♦ Întâlnire sportivă revanșă între două echipe, cu caracter eliminatoriu sau cu punctaj adițional. 3. (Tehn.) Conductă de întoarcere a agentului calorifer sau frigorifer dintr-o instalație de încălzire, respectiv de răcire, după ce acesta a trecut prin instalație și a cedat sau a preluat-căldura. – Din fr. retour.

DOOM

retúr s. n., pl. retúruri

retururile
RETÚR, retururi, s. n. 1. Întoarcere, revenire (în punctul de plecare). ♦ Indicație pentru serviciul poștal pe un plic sau pe un colet, arătând că obiectul trebuie înapoiat expeditorului. 2. (Sport) A doua parte a unei competiții în care echipele se întâlnesc încă o dată, în revanșă. ♦ Întâlnire sportivă revanșă între două echipe, cu caracter eliminatoriu sau cu punctaj adițional. 3. (Tehn.) Conductă de întoarcere a agentului calorifer sau frigorifer dintr-o instalație de încălzire, respectiv de răcire, după ce acesta a trecut prin instalație și a cedat sau a preluat-căldura. – Din fr. retour.

DOOM

retúr s. n., pl. retúruri

retururilor
RETÚR, retururi, s. n. 1. Întoarcere, revenire (în punctul de plecare). ♦ Indicație pentru serviciul poștal pe un plic sau pe un colet, arătând că obiectul trebuie înapoiat expeditorului. 2. (Sport) A doua parte a unei competiții în care echipele se întâlnesc încă o dată, în revanșă. ♦ Întâlnire sportivă revanșă între două echipe, cu caracter eliminatoriu sau cu punctaj adițional. 3. (Tehn.) Conductă de întoarcere a agentului calorifer sau frigorifer dintr-o instalație de încălzire, respectiv de răcire, după ce acesta a trecut prin instalație și a cedat sau a preluat-căldura. – Din fr. retour.

DOOM

retúr s. n., pl. retúruri

retuș
RETÚȘ, retușuri, s. n. Îndreptare, corectare (executată de obicei manual) a unui tablou, a unei fotografii, a unui desen, a unei piese tehnice, a unui obiect de îmbrăcăminte etc.; retușare. – Din fr. retouche.

DOOM

retúș s. n., pl. retúșuri

retușa
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

DOOM

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușai
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

DOOM

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușam
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

DOOM

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușare
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

DOOM

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușare
RETUȘÁRE, retușări, s. f. Acțiunea de a retușa și rezultatul ei. – V. retușa.

DOOM

retușáre s. f., g.-d. art. retușắrii; pl. retușắri

retușarea
RETUȘÁRE, retușări, s. f. Acțiunea de a retușa și rezultatul ei. – V. retușa.

DOOM

retușáre s. f., g.-d. art. retușắrii; pl. retușắri

retușară
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

DOOM

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușarăm
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

DOOM

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușarăți
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

DOOM

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușase
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

DOOM

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușasem
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

DOOM

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușaseră
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

DOOM

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușaserăm
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

DOOM

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușaserăți
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

DOOM

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușaseși
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

DOOM

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușaseți
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

DOOM

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușat
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

DOOM

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușat
RETUȘÁT, -Ă, retușați, -te, adj. (Despre fotografii, desene, piese tehnice etc.) Care este corectat, îndreptat (de obicei manual). – V. retușa.

retușata
RETUȘÁT, -Ă, retușați, -te, adj. (Despre fotografii, desene, piese tehnice etc.) Care este corectat, îndreptat (de obicei manual). – V. retușa.

retușate
RETUȘÁT, -Ă, retușați, -te, adj. (Despre fotografii, desene, piese tehnice etc.) Care este corectat, îndreptat (de obicei manual). – V. retușa.

retușatei
RETUȘÁT, -Ă, retușați, -te, adj. (Despre fotografii, desene, piese tehnice etc.) Care este corectat, îndreptat (de obicei manual). – V. retușa.

retușatele
RETUȘÁT, -Ă, retușați, -te, adj. (Despre fotografii, desene, piese tehnice etc.) Care este corectat, îndreptat (de obicei manual). – V. retușa.

retușatelor
RETUȘÁT, -Ă, retușați, -te, adj. (Despre fotografii, desene, piese tehnice etc.) Care este corectat, îndreptat (de obicei manual). – V. retușa.

retușatul
RETUȘÁT, -Ă, retușați, -te, adj. (Despre fotografii, desene, piese tehnice etc.) Care este corectat, îndreptat (de obicei manual). – V. retușa.

retușatului
RETUȘÁT, -Ă, retușați, -te, adj. (Despre fotografii, desene, piese tehnice etc.) Care este corectat, îndreptat (de obicei manual). – V. retușa.

retușau
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

DOOM

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușași
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

DOOM

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușați
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

DOOM

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușați
RETUȘÁT, -Ă, retușați, -te, adj. (Despre fotografii, desene, piese tehnice etc.) Care este corectat, îndreptat (de obicei manual). – V. retușa.

retușații
RETUȘÁT, -Ă, retușați, -te, adj. (Despre fotografii, desene, piese tehnice etc.) Care este corectat, îndreptat (de obicei manual). – V. retușa.

retușaților
RETUȘÁT, -Ă, retușați, -te, adj. (Despre fotografii, desene, piese tehnice etc.) Care este corectat, îndreptat (de obicei manual). – V. retușa.

retușează
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

DOOM

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușez
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

DOOM

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușeze
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

DOOM

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușezi
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

DOOM

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușoare
RETUȘÓR, -OÁRE, retușori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care retușează clișeele într-un atelier fotografic. 2. Persoană care face retușuri la confecții. – Din fr. retoucher.

DOOM

*retușór s. m., pl. retușóri

retușoarea
RETUȘÓR, -OÁRE, retușori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care retușează clișeele într-un atelier fotografic. 2. Persoană care face retușuri la confecții. – Din fr. retoucher.

DOOM

*retușór s. m., pl. retușóri

retușoarei
RETUȘÓR, -OÁRE, retușori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care retușează clișeele într-un atelier fotografic. 2. Persoană care face retușuri la confecții. – Din fr. retoucher.

DOOM

*retușór s. m., pl. retușóri

retușoarele
RETUȘÓR, -OÁRE, retușori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care retușează clișeele într-un atelier fotografic. 2. Persoană care face retușuri la confecții. – Din fr. retoucher.

DOOM

*retușór s. m., pl. retușóri

retușoarelor
RETUȘÓR, -OÁRE, retușori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care retușează clișeele într-un atelier fotografic. 2. Persoană care face retușuri la confecții. – Din fr. retoucher.

DOOM

*retușór s. m., pl. retușóri

retușor
RETUȘÓR, -OÁRE, retușori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care retușează clișeele într-un atelier fotografic. 2. Persoană care face retușuri la confecții. – Din fr. retoucher.

DOOM

*retușór s. m., pl. retușóri

retușori
RETUȘÓR, -OÁRE, retușori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care retușează clișeele într-un atelier fotografic. 2. Persoană care face retușuri la confecții. – Din fr. retoucher.

DOOM

*retușór s. m., pl. retușóri

retușorii
RETUȘÓR, -OÁRE, retușori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care retușează clișeele într-un atelier fotografic. 2. Persoană care face retușuri la confecții. – Din fr. retoucher.

DOOM

*retușór s. m., pl. retușóri

retușorilor
RETUȘÓR, -OÁRE, retușori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care retușează clișeele într-un atelier fotografic. 2. Persoană care face retușuri la confecții. – Din fr. retoucher.

DOOM

*retușór s. m., pl. retușóri

retușorul
RETUȘÓR, -OÁRE, retușori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care retușează clișeele într-un atelier fotografic. 2. Persoană care face retușuri la confecții. – Din fr. retoucher.

DOOM

*retușór s. m., pl. retușóri

retușorului
RETUȘÓR, -OÁRE, retușori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care retușează clișeele într-un atelier fotografic. 2. Persoană care face retușuri la confecții. – Din fr. retoucher.

DOOM

*retușór s. m., pl. retușóri

retușul
RETÚȘ, retușuri, s. n. Îndreptare, corectare (executată de obicei manual) a unui tablou, a unei fotografii, a unui desen, a unei piese tehnice, a unui obiect de îmbrăcăminte etc.; retușare. – Din fr. retouche.

DOOM

retúș s. n., pl. retúșuri

retușului
RETÚȘ, retușuri, s. n. Îndreptare, corectare (executată de obicei manual) a unui tablou, a unei fotografii, a unui desen, a unei piese tehnice, a unui obiect de îmbrăcăminte etc.; retușare. – Din fr. retouche.

DOOM

retúș s. n., pl. retúșuri

retușuri
RETÚȘ, retușuri, s. n. Îndreptare, corectare (executată de obicei manual) a unui tablou, a unei fotografii, a unui desen, a unei piese tehnice, a unui obiect de îmbrăcăminte etc.; retușare. – Din fr. retouche.

DOOM

retúș s. n., pl. retúșuri

retușurile
RETÚȘ, retușuri, s. n. Îndreptare, corectare (executată de obicei manual) a unui tablou, a unei fotografii, a unui desen, a unei piese tehnice, a unui obiect de îmbrăcăminte etc.; retușare. – Din fr. retouche.

DOOM

retúș s. n., pl. retúșuri

retușurilor
RETÚȘ, retușuri, s. n. Îndreptare, corectare (executată de obicei manual) a unui tablou, a unei fotografii, a unui desen, a unei piese tehnice, a unui obiect de îmbrăcăminte etc.; retușare. – Din fr. retouche.

DOOM

retúș s. n., pl. retúșuri

retușând
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

DOOM

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușînd
RETUȘÁ, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

DOOM

retușá (a ~) vb., ind. prez. 3 retușeáză, 1 pl. retușắm; conj. prez. 3 să retușéze; ger. retușấnd

retușări
RETUȘÁRE, retușări, s. f. Acțiunea de a retușa și rezultatul ei. – V. retușa.

DOOM

retușáre s. f., g.-d. art. retușắrii; pl. retușắri

retușării
RETUȘÁRE, retușări, s. f. Acțiunea de a retușa și rezultatul ei. – V. retușa.

DOOM

retușáre s. f., g.-d. art. retușắrii; pl. retușắri

retușările
RETUȘÁRE, retușări, s. f. Acțiunea de a retușa și rezultatul ei. – V. retușa.

DOOM

retușáre s. f., g.-d. art. retușắrii; pl. retușắri

retușărilor
RETUȘÁRE, retușări, s. f. Acțiunea de a retușa și rezultatul ei. – V. retușa.

DOOM

retușáre s. f., g.-d. art. retușắrii; pl. retușắri

retăbăcire
RETĂBĂCÍRE, retăbăciri, s. f. Operație care se efectuează după tăbăcirea propriu-zisă, mai ales la pieile de talpă, și care constă în tensionarea pieilor în soluții concentrate de tananți pentru umplerea spațiilor goale dintre fibre. – Pref. re- + tăbăcire.

DOOM

retăbăcíre s. f., g.-d. art. retăbăcírii; pl. retăbăcíri

retăbăcirea
RETĂBĂCÍRE, retăbăciri, s. f. Operație care se efectuează după tăbăcirea propriu-zisă, mai ales la pieile de talpă, și care constă în tensionarea pieilor în soluții concentrate de tananți pentru umplerea spațiilor goale dintre fibre. – Pref. re- + tăbăcire.

DOOM

retăbăcíre s. f., g.-d. art. retăbăcírii; pl. retăbăcíri

retăbăciri
RETĂBĂCÍRE, retăbăciri, s. f. Operație care se efectuează după tăbăcirea propriu-zisă, mai ales la pieile de talpă, și care constă în tensionarea pieilor în soluții concentrate de tananți pentru umplerea spațiilor goale dintre fibre. – Pref. re- + tăbăcire.

DOOM

retăbăcíre s. f., g.-d. art. retăbăcírii; pl. retăbăcíri

retăbăcirii
RETĂBĂCÍRE, retăbăciri, s. f. Operație care se efectuează după tăbăcirea propriu-zisă, mai ales la pieile de talpă, și care constă în tensionarea pieilor în soluții concentrate de tananți pentru umplerea spațiilor goale dintre fibre. – Pref. re- + tăbăcire.

DOOM

retăbăcíre s. f., g.-d. art. retăbăcírii; pl. retăbăcíri

retăbăcirile
RETĂBĂCÍRE, retăbăciri, s. f. Operație care se efectuează după tăbăcirea propriu-zisă, mai ales la pieile de talpă, și care constă în tensionarea pieilor în soluții concentrate de tananți pentru umplerea spațiilor goale dintre fibre. – Pref. re- + tăbăcire.

DOOM

retăbăcíre s. f., g.-d. art. retăbăcírii; pl. retăbăcíri

retăbăcirilor
RETĂBĂCÍRE, retăbăciri, s. f. Operație care se efectuează după tăbăcirea propriu-zisă, mai ales la pieile de talpă, și care constă în tensionarea pieilor în soluții concentrate de tananți pentru umplerea spațiilor goale dintre fibre. – Pref. re- + tăbăcire.

DOOM

retăbăcíre s. f., g.-d. art. retăbăcírii; pl. retăbăcíri

retălmăcea
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăceai
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăceam
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăcească
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăceau
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăceați
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăcesc
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăcește
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăcești
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăci
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăcii
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăcim
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăcind
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăcire
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăcire
RETĂLMĂCÍRE, retălmăciri, s. f. Acțiunea de a retălmăci. – V. retălmăci.

retălmăcirea
RETĂLMĂCÍRE, retălmăciri, s. f. Acțiunea de a retălmăci. – V. retălmăci.

retălmăciri
RETĂLMĂCÍRE, retălmăciri, s. f. Acțiunea de a retălmăci. – V. retălmăci.

retălmăcirii
RETĂLMĂCÍRE, retălmăciri, s. f. Acțiunea de a retălmăci. – V. retălmăci.

retălmăcirile
RETĂLMĂCÍRE, retălmăciri, s. f. Acțiunea de a retălmăci. – V. retălmăci.

retălmăcirilor
RETĂLMĂCÍRE, retălmăciri, s. f. Acțiunea de a retălmăci. – V. retălmăci.

retălmăciră
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăcirăm
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăcirăți
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăcise
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăcisem
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăciseră
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăciserăm
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăciserăți
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăciseși
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăciseți
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăcit
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăcit
RETĂLMĂCÍT, -Ă, retălmăciți, -te, adj. Care a fost tălmăcit din nou. ♦ Răstălmăcit. – V. retălmăci.

retălmăcita
RETĂLMĂCÍT, -Ă, retălmăciți, -te, adj. Care a fost tălmăcit din nou. ♦ Răstălmăcit. – V. retălmăci.

retălmăcite
RETĂLMĂCÍT, -Ă, retălmăciți, -te, adj. Care a fost tălmăcit din nou. ♦ Răstălmăcit. – V. retălmăci.

retălmăcitei
RETĂLMĂCÍT, -Ă, retălmăciți, -te, adj. Care a fost tălmăcit din nou. ♦ Răstălmăcit. – V. retălmăci.

retălmăcitele
RETĂLMĂCÍT, -Ă, retălmăciți, -te, adj. Care a fost tălmăcit din nou. ♦ Răstălmăcit. – V. retălmăci.

retălmăcitelor
RETĂLMĂCÍT, -Ă, retălmăciți, -te, adj. Care a fost tălmăcit din nou. ♦ Răstălmăcit. – V. retălmăci.

retălmăcitul
RETĂLMĂCÍT, -Ă, retălmăciți, -te, adj. Care a fost tălmăcit din nou. ♦ Răstălmăcit. – V. retălmăci.

retălmăcitului
RETĂLMĂCÍT, -Ă, retălmăciți, -te, adj. Care a fost tălmăcit din nou. ♦ Răstălmăcit. – V. retălmăci.

retălmăciși
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăciți
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.

retălmăciți
RETĂLMĂCÍT, -Ă, retălmăciți, -te, adj. Care a fost tălmăcit din nou. ♦ Răstălmăcit. – V. retălmăci.

retălmăciții
RETĂLMĂCÍT, -Ă, retălmăciți, -te, adj. Care a fost tălmăcit din nou. ♦ Răstălmăcit. – V. retălmăci.

retălmăciților
RETĂLMĂCÍT, -Ă, retălmăciți, -te, adj. Care a fost tălmăcit din nou. ♦ Răstălmăcit. – V. retălmăci.

reuma
RÉUMĂ s. f. (Rar) Reumatism [Acc. și: reúmă] – Din germ. Rheuma, magh. reuma, lat. rheuma.

reumatic
REUMÁTIC, -Ă, reumatici, -ce, adj. Provocat, cauzat de reumatism. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de reumatism; bolnav de reumatism. [Pr.: re-u-] – Din lat. rheumaticus, it. reumatico, germ. rheumatisch.

DOOM

reumátic (re-u-) adj. m., pl. reumátici; f. reumátică, pl. reumátice

reumatica
REUMÁTIC, -Ă, reumatici, -ce, adj. Provocat, cauzat de reumatism. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de reumatism; bolnav de reumatism. [Pr.: re-u-] – Din lat. rheumaticus, it. reumatico, germ. rheumatisch.

DOOM

reumátic (re-u-) adj. m., pl. reumátici; f. reumátică, pl. reumátice

reumatice
REUMÁTIC, -Ă, reumatici, -ce, adj. Provocat, cauzat de reumatism. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de reumatism; bolnav de reumatism. [Pr.: re-u-] – Din lat. rheumaticus, it. reumatico, germ. rheumatisch.

DOOM

reumátic (re-u-) adj. m., pl. reumátici; f. reumátică, pl. reumátice

reumaticei
REUMÁTIC, -Ă, reumatici, -ce, adj. Provocat, cauzat de reumatism. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de reumatism; bolnav de reumatism. [Pr.: re-u-] – Din lat. rheumaticus, it. reumatico, germ. rheumatisch.

DOOM

reumátic (re-u-) adj. m., pl. reumátici; f. reumátică, pl. reumátice

reumaticele
REUMÁTIC, -Ă, reumatici, -ce, adj. Provocat, cauzat de reumatism. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de reumatism; bolnav de reumatism. [Pr.: re-u-] – Din lat. rheumaticus, it. reumatico, germ. rheumatisch.

DOOM

reumátic (re-u-) adj. m., pl. reumátici; f. reumátică, pl. reumátice

reumaticelor
REUMÁTIC, -Ă, reumatici, -ce, adj. Provocat, cauzat de reumatism. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de reumatism; bolnav de reumatism. [Pr.: re-u-] – Din lat. rheumaticus, it. reumatico, germ. rheumatisch.

DOOM

reumátic (re-u-) adj. m., pl. reumátici; f. reumátică, pl. reumátice

reumatici
REUMÁTIC, -Ă, reumatici, -ce, adj. Provocat, cauzat de reumatism. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de reumatism; bolnav de reumatism. [Pr.: re-u-] – Din lat. rheumaticus, it. reumatico, germ. rheumatisch.

DOOM

reumátic (re-u-) adj. m., pl. reumátici; f. reumátică, pl. reumátice

reumaticii
REUMÁTIC, -Ă, reumatici, -ce, adj. Provocat, cauzat de reumatism. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de reumatism; bolnav de reumatism. [Pr.: re-u-] – Din lat. rheumaticus, it. reumatico, germ. rheumatisch.

DOOM

reumátic (re-u-) adj. m., pl. reumátici; f. reumátică, pl. reumátice

reumaticilor
REUMÁTIC, -Ă, reumatici, -ce, adj. Provocat, cauzat de reumatism. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de reumatism; bolnav de reumatism. [Pr.: re-u-] – Din lat. rheumaticus, it. reumatico, germ. rheumatisch.

DOOM

reumátic (re-u-) adj. m., pl. reumátici; f. reumátică, pl. reumátice

reumaticul
REUMÁTIC, -Ă, reumatici, -ce, adj. Provocat, cauzat de reumatism. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de reumatism; bolnav de reumatism. [Pr.: re-u-] – Din lat. rheumaticus, it. reumatico, germ. rheumatisch.

DOOM

reumátic (re-u-) adj. m., pl. reumátici; f. reumátică, pl. reumátice

reumaticului
REUMÁTIC, -Ă, reumatici, -ce, adj. Provocat, cauzat de reumatism. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de reumatism; bolnav de reumatism. [Pr.: re-u-] – Din lat. rheumaticus, it. reumatico, germ. rheumatisch.

DOOM

reumátic (re-u-) adj. m., pl. reumátici; f. reumátică, pl. reumátice

reumatism
REUMATÍSM, (2) reumatisme, s. n. 1. Denumire generică pentru o serie de afecțiuni ale organelor aparatului locomotor, în special ale articulațiilor și ale țesuturilor înconjurătoare, manifestate prin dureri și tulburări diverse, influențate de factorii climatici; reumă. 2. Durere reumatică. [Pr.: re-u-] – Din lat rheumatismus, it. reumatismo, germ. Rheumatismus.

DOOM

reumatísm (re-u-) s. n., pl. reumatísme

reumatismal
REUMATISMÁL, -Ă, reumatismali, -e, adj. De natură reumatică. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatismal (după reumatism).

DOOM

reumatismál (re-u-) adj. m., pl. reumatismáli; f. reumatismálă, pl. reumatismále

reumatismala
REUMATISMÁL, -Ă, reumatismali, -e, adj. De natură reumatică. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatismal (după reumatism).

DOOM

reumatismál (re-u-) adj. m., pl. reumatismáli; f. reumatismálă, pl. reumatismále

reumatismale
REUMATISMÁL, -Ă, reumatismali, -e, adj. De natură reumatică. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatismal (după reumatism).

DOOM

reumatismál (re-u-) adj. m., pl. reumatismáli; f. reumatismálă, pl. reumatismále

reumatismalei
REUMATISMÁL, -Ă, reumatismali, -e, adj. De natură reumatică. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatismal (după reumatism).

DOOM

reumatismál (re-u-) adj. m., pl. reumatismáli; f. reumatismálă, pl. reumatismále

reumatismalele
REUMATISMÁL, -Ă, reumatismali, -e, adj. De natură reumatică. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatismal (după reumatism).

DOOM

reumatismál (re-u-) adj. m., pl. reumatismáli; f. reumatismálă, pl. reumatismále

reumatismalelor
REUMATISMÁL, -Ă, reumatismali, -e, adj. De natură reumatică. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatismal (după reumatism).

DOOM

reumatismál (re-u-) adj. m., pl. reumatismáli; f. reumatismálă, pl. reumatismále

reumatismali
REUMATISMÁL, -Ă, reumatismali, -e, adj. De natură reumatică. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatismal (după reumatism).

DOOM

reumatismál (re-u-) adj. m., pl. reumatismáli; f. reumatismálă, pl. reumatismále

reumatismalii
REUMATISMÁL, -Ă, reumatismali, -e, adj. De natură reumatică. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatismal (după reumatism).

DOOM

reumatismál (re-u-) adj. m., pl. reumatismáli; f. reumatismálă, pl. reumatismále

reumatismalilor
REUMATISMÁL, -Ă, reumatismali, -e, adj. De natură reumatică. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatismal (după reumatism).

DOOM

reumatismál (re-u-) adj. m., pl. reumatismáli; f. reumatismálă, pl. reumatismále

reumatismalul
REUMATISMÁL, -Ă, reumatismali, -e, adj. De natură reumatică. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatismal (după reumatism).

DOOM

reumatismál (re-u-) adj. m., pl. reumatismáli; f. reumatismálă, pl. reumatismále

reumatismalului
REUMATISMÁL, -Ă, reumatismali, -e, adj. De natură reumatică. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatismal (după reumatism).

DOOM

reumatismál (re-u-) adj. m., pl. reumatismáli; f. reumatismálă, pl. reumatismále

reumatisme
REUMATÍSM, (2) reumatisme, s. n. 1. Denumire generică pentru o serie de afecțiuni ale organelor aparatului locomotor, în special ale articulațiilor și ale țesuturilor înconjurătoare, manifestate prin dureri și tulburări diverse, influențate de factorii climatici; reumă. 2. Durere reumatică. [Pr.: re-u-] – Din lat rheumatismus, it. reumatismo, germ. Rheumatismus.

DOOM

reumatísm (re-u-) s. n., pl. reumatísme

reumatismele
REUMATÍSM, (2) reumatisme, s. n. 1. Denumire generică pentru o serie de afecțiuni ale organelor aparatului locomotor, în special ale articulațiilor și ale țesuturilor înconjurătoare, manifestate prin dureri și tulburări diverse, influențate de factorii climatici; reumă. 2. Durere reumatică. [Pr.: re-u-] – Din lat rheumatismus, it. reumatismo, germ. Rheumatismus.

DOOM

reumatísm (re-u-) s. n., pl. reumatísme

reumatismelor
REUMATÍSM, (2) reumatisme, s. n. 1. Denumire generică pentru o serie de afecțiuni ale organelor aparatului locomotor, în special ale articulațiilor și ale țesuturilor înconjurătoare, manifestate prin dureri și tulburări diverse, influențate de factorii climatici; reumă. 2. Durere reumatică. [Pr.: re-u-] – Din lat rheumatismus, it. reumatismo, germ. Rheumatismus.

DOOM

reumatísm (re-u-) s. n., pl. reumatísme

reumatismul
REUMATÍSM, (2) reumatisme, s. n. 1. Denumire generică pentru o serie de afecțiuni ale organelor aparatului locomotor, în special ale articulațiilor și ale țesuturilor înconjurătoare, manifestate prin dureri și tulburări diverse, influențate de factorii climatici; reumă. 2. Durere reumatică. [Pr.: re-u-] – Din lat rheumatismus, it. reumatismo, germ. Rheumatismus.

DOOM

reumatísm (re-u-) s. n., pl. reumatísme

reumatismului
REUMATÍSM, (2) reumatisme, s. n. 1. Denumire generică pentru o serie de afecțiuni ale organelor aparatului locomotor, în special ale articulațiilor și ale țesuturilor înconjurătoare, manifestate prin dureri și tulburări diverse, influențate de factorii climatici; reumă. 2. Durere reumatică. [Pr.: re-u-] – Din lat rheumatismus, it. reumatismo, germ. Rheumatismus.

DOOM

reumatísm (re-u-) s. n., pl. reumatísme

reumatolog
REUMATOLÓG, -Ă, reumatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în reumatologie. [Pr.: re-u-] – Din reumatologie (derivat regresiv).

DOOM

reumatológă (rar) (re-u-) s. f., g.-d. art. reumatológei; pl. reumatológe

reumatologa
REUMATOLÓG, -Ă, reumatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în reumatologie. [Pr.: re-u-] – Din reumatologie (derivat regresiv).

DOOM

reumatológă (rar) (re-u-) s. f., g.-d. art. reumatológei; pl. reumatológe

reumatologe
REUMATOLÓG, -Ă, reumatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în reumatologie. [Pr.: re-u-] – Din reumatologie (derivat regresiv).

DOOM

reumatológă (rar) (re-u-) s. f., g.-d. art. reumatológei; pl. reumatológe

reumatologei
REUMATOLÓG, -Ă, reumatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în reumatologie. [Pr.: re-u-] – Din reumatologie (derivat regresiv).

DOOM

reumatológă (rar) (re-u-) s. f., g.-d. art. reumatológei; pl. reumatológe

reumatologele
REUMATOLÓG, -Ă, reumatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în reumatologie. [Pr.: re-u-] – Din reumatologie (derivat regresiv).

DOOM

reumatológă (rar) (re-u-) s. f., g.-d. art. reumatológei; pl. reumatológe

reumatologelor
REUMATOLÓG, -Ă, reumatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în reumatologie. [Pr.: re-u-] – Din reumatologie (derivat regresiv).

DOOM

reumatológă (rar) (re-u-) s. f., g.-d. art. reumatológei; pl. reumatológe

reumatologi
REUMATOLÓG, -Ă, reumatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în reumatologie. [Pr.: re-u-] – Din reumatologie (derivat regresiv).

DOOM

reumatológă (rar) (re-u-) s. f., g.-d. art. reumatológei; pl. reumatológe

reumatologia
REUMATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază afecțiunile reumatice. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatologie (după reumatic, reumatism).

DOOM

reumatologíe (re-u-) s. f., art. reumatología, g.-d. reumatologíi, art. reumatologíei

reumatologic
REUMATOLÓGIC, -Ă, reumatologici, -ce, adj. De reumatologie. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatologique (după reumatologie).

DOOM

*reumatológic (re-u-) adj. m., pl. reumatológici; f. reumatológică, pl. reumatológice

reumatologica
REUMATOLÓGIC, -Ă, reumatologici, -ce, adj. De reumatologie. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatologique (după reumatologie).

DOOM

*reumatológic (re-u-) adj. m., pl. reumatológici; f. reumatológică, pl. reumatológice

reumatologice
REUMATOLÓGIC, -Ă, reumatologici, -ce, adj. De reumatologie. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatologique (după reumatologie).

DOOM

*reumatológic (re-u-) adj. m., pl. reumatológici; f. reumatológică, pl. reumatológice

reumatologicei
REUMATOLÓGIC, -Ă, reumatologici, -ce, adj. De reumatologie. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatologique (după reumatologie).

DOOM

*reumatológic (re-u-) adj. m., pl. reumatológici; f. reumatológică, pl. reumatológice

reumatologicele
REUMATOLÓGIC, -Ă, reumatologici, -ce, adj. De reumatologie. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatologique (după reumatologie).

DOOM

*reumatológic (re-u-) adj. m., pl. reumatológici; f. reumatológică, pl. reumatológice

reumatologicelor
REUMATOLÓGIC, -Ă, reumatologici, -ce, adj. De reumatologie. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatologique (după reumatologie).

DOOM

*reumatológic (re-u-) adj. m., pl. reumatológici; f. reumatológică, pl. reumatológice

reumatologici
REUMATOLÓGIC, -Ă, reumatologici, -ce, adj. De reumatologie. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatologique (după reumatologie).

DOOM

*reumatológic (re-u-) adj. m., pl. reumatológici; f. reumatológică, pl. reumatológice

reumatologicii
REUMATOLÓGIC, -Ă, reumatologici, -ce, adj. De reumatologie. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatologique (după reumatologie).

DOOM

*reumatológic (re-u-) adj. m., pl. reumatológici; f. reumatológică, pl. reumatológice

reumatologicilor
REUMATOLÓGIC, -Ă, reumatologici, -ce, adj. De reumatologie. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatologique (după reumatologie).

DOOM

*reumatológic (re-u-) adj. m., pl. reumatológici; f. reumatológică, pl. reumatológice

reumatologicul
REUMATOLÓGIC, -Ă, reumatologici, -ce, adj. De reumatologie. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatologique (după reumatologie).

DOOM

*reumatológic (re-u-) adj. m., pl. reumatológici; f. reumatológică, pl. reumatológice

reumatologicului
REUMATOLÓGIC, -Ă, reumatologici, -ce, adj. De reumatologie. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatologique (după reumatologie).

DOOM

*reumatológic (re-u-) adj. m., pl. reumatológici; f. reumatológică, pl. reumatológice

reumatologie
REUMATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază afecțiunile reumatice. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatologie (după reumatic, reumatism).

DOOM

reumatologíe (re-u-) s. f., art. reumatología, g.-d. reumatologíi, art. reumatologíei

reumatologiei
REUMATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază afecțiunile reumatice. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatologie (după reumatic, reumatism).

DOOM

reumatologíe (re-u-) s. f., art. reumatología, g.-d. reumatologíi, art. reumatologíei

reumatologii
REUMATOLÓG, -Ă, reumatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în reumatologie. [Pr.: re-u-] – Din reumatologie (derivat regresiv).

DOOM

reumatológă (rar) (re-u-) s. f., g.-d. art. reumatológei; pl. reumatológe

reumatologii
REUMATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază afecțiunile reumatice. [Pr.: re-u-] – Din fr. rhumatologie (după reumatic, reumatism).

DOOM

reumatologíe (re-u-) s. f., art. reumatología, g.-d. reumatologíi, art. reumatologíei

reumatologilor
REUMATOLÓG, -Ă, reumatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în reumatologie. [Pr.: re-u-] – Din reumatologie (derivat regresiv).

DOOM

reumatológă (rar) (re-u-) s. f., g.-d. art. reumatológei; pl. reumatológe

reumatologul
REUMATOLÓG, -Ă, reumatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în reumatologie. [Pr.: re-u-] – Din reumatologie (derivat regresiv).

DOOM

reumatológă (rar) (re-u-) s. f., g.-d. art. reumatológei; pl. reumatológe

reumatologului
REUMATOLÓG, -Ă, reumatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în reumatologie. [Pr.: re-u-] – Din reumatologie (derivat regresiv).

DOOM

reumatológă (rar) (re-u-) s. f., g.-d. art. reumatológei; pl. reumatológe

reume
RÉUMĂ s. f. (Rar) Reumatism [Acc. și: reúmă] – Din germ. Rheuma, magh. reuma, lat. rheuma.

reumei
RÉUMĂ s. f. (Rar) Reumatism [Acc. și: reúmă] – Din germ. Rheuma, magh. reuma, lat. rheuma.

reumele
RÉUMĂ s. f. (Rar) Reumatism [Acc. și: reúmă] – Din germ. Rheuma, magh. reuma, lat. rheuma.

reumelor
RÉUMĂ s. f. (Rar) Reumatism [Acc. și: reúmă] – Din germ. Rheuma, magh. reuma, lat. rheuma.

reumple
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reumplea
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reumpleai
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reumpleam
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reumpleau
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reumpleați
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reumplem
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reumplere
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reumplere
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. – Re¹- + umple (după fr. remplir).

reumpleți
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reumpli
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reumplu
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reumplui
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reumplură
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reumplurăm
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reumplurăți
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reumpluse
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reumplusem
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reumpluseră
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reumpluserăm
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reumpluserăți
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reumpluseși
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reumpluseți
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reumplut
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reumplut
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. – Re¹- + umple (după fr. remplir).

reumpluși
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reumplând
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reumplînd
REÚMPLE, reúmplu, vb. III. Tranz. și refl. A (se) umple din nou. [Pr.: re-um-] – Pref. re- + umple (după fr. remplir).

DOOM

reúmple (a ~) (re-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reúmplu, 2 sg. reúmpli, 1 pl. reúmplem, 2 pl. reúmpleți; part. reumplút

reumă
REÚMĂ s. f. (Rar) Reumatism. – Din germ. Rheuma, magh. reuma, lat. rheuma.

DOOM

!réumă/reúmă (reg.) s. f., g.-d. art. réumei/reúmei

reunea
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reuneai
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reuneam
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reunească
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reuneau
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reuneați
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reunesc
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reunește
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reunești
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reuni
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reunific
REUNIFICÁ, reunífic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + unifica (după fr. réunifier).

DOOM

*reunificá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reunífică

reunifica
REUNIFICÁ, reunífic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + unifica (după fr. réunifier).

DOOM

*reunificá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reunífică

reunificai
REUNIFICÁ, reunífic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + unifica (după fr. réunifier).

DOOM

*reunificá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reunífică

reunificam
REUNIFICÁ, reunífic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + unifica (după fr. réunifier).

DOOM

*reunificá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reunífică

reunificare
REUNIFICÁ, reunífic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + unifica (după fr. réunifier).

DOOM

*reunificá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reunífică

reunificare
REUNIFICÁRE, reunificări, s. f. Acțiunea de a reunifica și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reunifica.

reunificarea
REUNIFICÁRE, reunificări, s. f. Acțiunea de a reunifica și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reunifica.

reunificară
REUNIFICÁ, reunífic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + unifica (după fr. réunifier).

DOOM

*reunificá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reunífică

reunificarăm
REUNIFICÁ, reunífic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + unifica (după fr. réunifier).

DOOM

*reunificá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reunífică

reunificarăți
REUNIFICÁ, reunífic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + unifica (după fr. réunifier).

DOOM

*reunificá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reunífică

reunificase
REUNIFICÁ, reunífic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + unifica (după fr. réunifier).

DOOM

*reunificá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reunífică

reunificasem
REUNIFICÁ, reunífic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + unifica (după fr. réunifier).

DOOM

*reunificá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reunífică

reunificaseră
REUNIFICÁ, reunífic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + unifica (după fr. réunifier).

DOOM

*reunificá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reunífică

reunificaserăm
REUNIFICÁ, reunífic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + unifica (după fr. réunifier).

DOOM

*reunificá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reunífică

reunificaserăți
REUNIFICÁ, reunífic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + unifica (după fr. réunifier).

DOOM

*reunificá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reunífică

reunificaseși
REUNIFICÁ, reunífic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + unifica (după fr. réunifier).

DOOM

*reunificá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reunífică

reunificaseți
REUNIFICÁ, reunífic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + unifica (după fr. réunifier).

DOOM

*reunificá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reunífică

reunificat
REUNIFICÁ, reunífic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + unifica (după fr. réunifier).

DOOM

*reunificá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reunífică

reunificat
REUNIFICÁT, -Ă, reunificați, -te, adj. Care a fost unificat din nou. [Pr.: re-u-] – V. reunifica.

reunificata
REUNIFICÁT, -Ă, reunificați, -te, adj. Care a fost unificat din nou. [Pr.: re-u-] – V. reunifica.

reunificate
REUNIFICÁT, -Ă, reunificați, -te, adj. Care a fost unificat din nou. [Pr.: re-u-] – V. reunifica.

reunificatei
REUNIFICÁT, -Ă, reunificați, -te, adj. Care a fost unificat din nou. [Pr.: re-u-] – V. reunifica.

reunificatele
REUNIFICÁT, -Ă, reunificați, -te, adj. Care a fost unificat din nou. [Pr.: re-u-] – V. reunifica.

reunificatelor
REUNIFICÁT, -Ă, reunificați, -te, adj. Care a fost unificat din nou. [Pr.: re-u-] – V. reunifica.

reunificatul
REUNIFICÁT, -Ă, reunificați, -te, adj. Care a fost unificat din nou. [Pr.: re-u-] – V. reunifica.

reunificatului
REUNIFICÁT, -Ă, reunificați, -te, adj. Care a fost unificat din nou. [Pr.: re-u-] – V. reunifica.

reunificau
REUNIFICÁ, reunífic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + unifica (după fr. réunifier).

DOOM

*reunificá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reunífică

reunificași
REUNIFICÁ, reunífic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + unifica (după fr. réunifier).

DOOM

*reunificá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reunífică

reunificați
REUNIFICÁ, reunífic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + unifica (după fr. réunifier).

DOOM

*reunificá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reunífică

reunificați
REUNIFICÁT, -Ă, reunificați, -te, adj. Care a fost unificat din nou. [Pr.: re-u-] – V. reunifica.

reunificații
REUNIFICÁT, -Ă, reunificați, -te, adj. Care a fost unificat din nou. [Pr.: re-u-] – V. reunifica.

reunificaților
REUNIFICÁT, -Ă, reunificați, -te, adj. Care a fost unificat din nou. [Pr.: re-u-] – V. reunifica.

reunifice
REUNIFICÁ, reunífic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + unifica (după fr. réunifier).

DOOM

*reunificá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reunífică

reunifici
REUNIFICÁ, reunífic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + unifica (după fr. réunifier).

DOOM

*reunificá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reunífică

reunificând
REUNIFICÁ, reunífic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + unifica (după fr. réunifier).

DOOM

*reunificá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reunífică

reunificînd
REUNIFICÁ, reunífic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + unifica (după fr. réunifier).

DOOM

*reunificá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reunífică

reunificări
REUNIFICÁRE, reunificări, s. f. Acțiunea de a reunifica și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reunifica.

reunificării
REUNIFICÁRE, reunificări, s. f. Acțiunea de a reunifica și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reunifica.

reunificările
REUNIFICÁRE, reunificări, s. f. Acțiunea de a reunifica și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reunifica.

reunificărilor
REUNIFICÁRE, reunificări, s. f. Acțiunea de a reunifica și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reunifica.

reunii
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reunim
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reunind
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reunire
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reunire
REUNÍRE, reuniri, s. f. Acțiunea de a (se) reuni și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reuni.

DOOM

reuníre (re-u-) s. f., g.-d. art. reunírii; pl. reuníri

reunirea
REUNÍRE, reuniri, s. f. Acțiunea de a (se) reuni și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reuni.

DOOM

reuníre (re-u-) s. f., g.-d. art. reunírii; pl. reuníri

reuniri
REUNÍRE, reuniri, s. f. Acțiunea de a (se) reuni și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reuni.

DOOM

reuníre (re-u-) s. f., g.-d. art. reunírii; pl. reuníri

reunirii
REUNÍRE, reuniri, s. f. Acțiunea de a (se) reuni și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reuni.

DOOM

reuníre (re-u-) s. f., g.-d. art. reunírii; pl. reuníri

reunirile
REUNÍRE, reuniri, s. f. Acțiunea de a (se) reuni și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reuni.

DOOM

reuníre (re-u-) s. f., g.-d. art. reunírii; pl. reuníri

reunirilor
REUNÍRE, reuniri, s. f. Acțiunea de a (se) reuni și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reuni.

DOOM

reuníre (re-u-) s. f., g.-d. art. reunírii; pl. reuníri

reuniră
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reunirăm
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reunirăți
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reunise
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reunisem
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reuniseră
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reuniserăm
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reuniserăți
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reuniseși
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reuniseți
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reunit
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reuniune
REUNIÚNE, reuniuni, s. f. 1. Întâlnire a unui grup de persoane, întrunire, adunare. ♦ Reprezentație sportivă amicală sau oficială; întrecere, competiție. 2. (Înv.) Asociație, societate. [Pr.: re-u-ni-u-] – Din fr. réunion.

DOOM

reuniúne (re-u-ni-u-) s. f., g.-d. art. reuniúnii; pl. reuniúni

reuniunea
REUNIÚNE, reuniuni, s. f. 1. Întâlnire a unui grup de persoane, întrunire, adunare. ♦ Reprezentație sportivă amicală sau oficială; întrecere, competiție. 2. (Înv.) Asociație, societate. [Pr.: re-u-ni-u-] – Din fr. réunion.

DOOM

reuniúne (re-u-ni-u-) s. f., g.-d. art. reuniúnii; pl. reuniúni

reuniuni
REUNIÚNE, reuniuni, s. f. 1. Întâlnire a unui grup de persoane, întrunire, adunare. ♦ Reprezentație sportivă amicală sau oficială; întrecere, competiție. 2. (Înv.) Asociație, societate. [Pr.: re-u-ni-u-] – Din fr. réunion.

DOOM

reuniúne (re-u-ni-u-) s. f., g.-d. art. reuniúnii; pl. reuniúni

reuniunii
REUNIÚNE, reuniuni, s. f. 1. Întâlnire a unui grup de persoane, întrunire, adunare. ♦ Reprezentație sportivă amicală sau oficială; întrecere, competiție. 2. (Înv.) Asociație, societate. [Pr.: re-u-ni-u-] – Din fr. réunion.

DOOM

reuniúne (re-u-ni-u-) s. f., g.-d. art. reuniúnii; pl. reuniúni

reuniunile
REUNIÚNE, reuniuni, s. f. 1. Întâlnire a unui grup de persoane, întrunire, adunare. ♦ Reprezentație sportivă amicală sau oficială; întrecere, competiție. 2. (Înv.) Asociație, societate. [Pr.: re-u-ni-u-] – Din fr. réunion.

DOOM

reuniúne (re-u-ni-u-) s. f., g.-d. art. reuniúnii; pl. reuniúni

reuniunilor
REUNIÚNE, reuniuni, s. f. 1. Întâlnire a unui grup de persoane, întrunire, adunare. ♦ Reprezentație sportivă amicală sau oficială; întrecere, competiție. 2. (Înv.) Asociație, societate. [Pr.: re-u-ni-u-] – Din fr. réunion.

DOOM

reuniúne (re-u-ni-u-) s. f., g.-d. art. reuniúnii; pl. reuniúni

reuniși
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reuniți
REUNÍ, reunesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) aduna, a (se) strânge laolaltă, a (se) întruni. [Pr.: re-u-] – Din fr. réunir.

DOOM

reuní (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reunésc, imperf. 3 sg. reuneá; conj. prez. 3 să reuneáscă

reurca
REURCÁ, reúrc, vb. I. Intranz. și refl. (Rar) A se urca din nou. Efebul din Novara cu ochii de mister, Reurcă din adîncuri, lumină sidefată, Ca luna oglindită de mare și de cer. MACEDONSKI, O. I 174.

reurcare
REURCÁRE, reurcări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) reurca și rezultatul ei. Reurcarea pe tron a lui Bathori, ca și abdicația lui, trebui să fie fatală unui om ce-l slujise cu atîta credință. BĂLCESCU, O. II 198.

reutila
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + utila.

DOOM

reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutilai
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + utila.

DOOM

reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutilam
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + utila.

DOOM

reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutilare
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + utila.

DOOM

reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutilare
REUTILÁRE, reutilări, s. f. Acțiunea de a reutila și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reutila.

DOOM

*reutiláre (re-u-) s. f., g.-d. art. reutilắrii; pl. reutilắri

reutilarea
REUTILÁRE, reutilări, s. f. Acțiunea de a reutila și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reutila.

DOOM

*reutiláre (re-u-) s. f., g.-d. art. reutilắrii; pl. reutilắri

reutilară
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + utila.

DOOM

reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutilarăm
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + utila.

DOOM

reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutilarăți
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + utila.

DOOM

reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutilase
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + utila.

DOOM

reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutilasem
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + utila.

DOOM

reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutilaseră
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + utila.

DOOM

reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutilaserăm
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + utila.

DOOM

reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutilaserăți
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + utila.

DOOM

reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutilaseși
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + utila.

DOOM

reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutilaseți
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + utila.

DOOM

reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutilat
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + utila.

DOOM

reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutilat
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Re¹- + utila.

reutilau
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + utila.

DOOM

reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutilași
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + utila.

DOOM

reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutilați
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + utila.

DOOM

reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutilează
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + utila.

DOOM

reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutilez
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + utila.

DOOM

reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutileze
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + utila.

DOOM

reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutilezi
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + utila.

DOOM

reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutilând
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + utila.

DOOM

reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutilînd
REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + utila.

DOOM

reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutilări
REUTILÁRE, reutilări, s. f. Acțiunea de a reutila și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reutila.

DOOM

*reutiláre (re-u-) s. f., g.-d. art. reutilắrii; pl. reutilắri

reutilării
REUTILÁRE, reutilări, s. f. Acțiunea de a reutila și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reutila.

DOOM

*reutiláre (re-u-) s. f., g.-d. art. reutilắrii; pl. reutilắri

reutilările
REUTILÁRE, reutilări, s. f. Acțiunea de a reutila și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reutila.

DOOM

*reutiláre (re-u-) s. f., g.-d. art. reutilắrii; pl. reutilắri

reutilărilor
REUTILÁRE, reutilări, s. f. Acțiunea de a reutila și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reutila.

DOOM

*reutiláre (re-u-) s. f., g.-d. art. reutilắrii; pl. reutilắri

reușea
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reușeai
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reușeam
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reușească
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reușeau
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reușeați
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reușesc
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reușește
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reușești
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reuși
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reușii
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reușim
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reușind
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reușire
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reușire
REUȘÍRE, reușiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a reuși și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reuși.

DOOM

reușíre (rar) (re-u-) s. f., g.-d. art. reușírii; pl. reușíri

reușirea
REUȘÍRE, reușiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a reuși și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reuși.

DOOM

reușíre (rar) (re-u-) s. f., g.-d. art. reușírii; pl. reușíri

reușiri
REUȘÍRE, reușiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a reuși și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reuși.

DOOM

reușíre (rar) (re-u-) s. f., g.-d. art. reușírii; pl. reușíri

reușirii
REUȘÍRE, reușiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a reuși și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reuși.

DOOM

reușíre (rar) (re-u-) s. f., g.-d. art. reușírii; pl. reușíri

reușirile
REUȘÍRE, reușiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a reuși și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reuși.

DOOM

reușíre (rar) (re-u-) s. f., g.-d. art. reușírii; pl. reușíri

reușirilor
REUȘÍRE, reușiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a reuși și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reuși.

DOOM

reușíre (rar) (re-u-) s. f., g.-d. art. reușírii; pl. reușíri

reușiră
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reușirăm
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reușirăți
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reușise
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reușisem
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reușiseră
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reușiserăm
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reușiserăți
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reușiseși
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reușiseți
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reușit
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reușit
REUȘÍT, -Ă, reușiți, -te, adj. Bine realizat, izbutit. ♦ (Despre oameni și părți ale corpului lor) Frumos, drăguț. [Pr.: re-u-] – V. reuși.

reușita
REUȘÍT, -Ă, reușiți, -te, adj. Bine realizat, izbutit. ♦ (Despre oameni și părți ale corpului lor) Frumos, drăguț. [Pr.: re-u-] – V. reuși.

reușita
REUȘÍTĂ, reușite, s. f. Izbândă, succes, realizare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscita, fr. réussite.

DOOM

reușítă (re-u-) s. f., g.-d. art. reușítei; pl. reușíte

reușite
REUȘÍT, -Ă, reușiți, -te, adj. Bine realizat, izbutit. ♦ (Despre oameni și părți ale corpului lor) Frumos, drăguț. [Pr.: re-u-] – V. reuși.

reușite
REUȘÍTĂ, reușite, s. f. Izbândă, succes, realizare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscita, fr. réussite.

DOOM

reușítă (re-u-) s. f., g.-d. art. reușítei; pl. reușíte

reușitei
REUȘÍT, -Ă, reușiți, -te, adj. Bine realizat, izbutit. ♦ (Despre oameni și părți ale corpului lor) Frumos, drăguț. [Pr.: re-u-] – V. reuși.

reușitei
REUȘÍTĂ, reușite, s. f. Izbândă, succes, realizare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscita, fr. réussite.

DOOM

reușítă (re-u-) s. f., g.-d. art. reușítei; pl. reușíte

reușitele
REUȘÍT, -Ă, reușiți, -te, adj. Bine realizat, izbutit. ♦ (Despre oameni și părți ale corpului lor) Frumos, drăguț. [Pr.: re-u-] – V. reuși.

reușitele
REUȘÍTĂ, reușite, s. f. Izbândă, succes, realizare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscita, fr. réussite.

DOOM

reușítă (re-u-) s. f., g.-d. art. reușítei; pl. reușíte

reușitelor
REUȘÍT, -Ă, reușiți, -te, adj. Bine realizat, izbutit. ♦ (Despre oameni și părți ale corpului lor) Frumos, drăguț. [Pr.: re-u-] – V. reuși.

reușitelor
REUȘÍTĂ, reușite, s. f. Izbândă, succes, realizare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscita, fr. réussite.

DOOM

reușítă (re-u-) s. f., g.-d. art. reușítei; pl. reușíte

reușitul
REUȘÍT, -Ă, reușiți, -te, adj. Bine realizat, izbutit. ♦ (Despre oameni și părți ale corpului lor) Frumos, drăguț. [Pr.: re-u-] – V. reuși.

reușitului
REUȘÍT, -Ă, reușiți, -te, adj. Bine realizat, izbutit. ♦ (Despre oameni și părți ale corpului lor) Frumos, drăguț. [Pr.: re-u-] – V. reuși.

reușiși
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reușiți
REUȘÍ, reușesc, vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

DOOM

reușí (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reușésc, imperf. 3 sg. reușeá; conj. prez. 3 să reușeáscă; ger. reușínd

reușiți
REUȘÍT, -Ă, reușiți, -te, adj. Bine realizat, izbutit. ♦ (Despre oameni și părți ale corpului lor) Frumos, drăguț. [Pr.: re-u-] – V. reuși.

reușiții
REUȘÍT, -Ă, reușiți, -te, adj. Bine realizat, izbutit. ♦ (Despre oameni și părți ale corpului lor) Frumos, drăguț. [Pr.: re-u-] – V. reuși.

reușiților
REUȘÍT, -Ă, reușiți, -te, adj. Bine realizat, izbutit. ♦ (Despre oameni și părți ale corpului lor) Frumos, drăguț. [Pr.: re-u-] – V. reuși.

revaccina
REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

DOOM

revacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 revaccineáză

revaccinai
REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

DOOM

revacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 revaccineáză

revaccinam
REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

DOOM

revacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 revaccineáză

revaccinare
REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

DOOM

revacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 revaccineáză

revaccinare
REVACCINÁRE, revaccinări, s. f. Acțiunea de a revaccina și rezultatul ei. – V. revaccina.

DOOM

revaccináre s. f., g.-d. art. revaccinắrii; pl. revaccinắri

revaccinarea
REVACCINÁRE, revaccinări, s. f. Acțiunea de a revaccina și rezultatul ei. – V. revaccina.

DOOM

revaccináre s. f., g.-d. art. revaccinắrii; pl. revaccinắri

revaccinară
REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

DOOM

revacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 revaccineáză

revaccinarăm
REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

DOOM

revacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 revaccineáză

revaccinarăți
REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

DOOM

revacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 revaccineáză

revaccinase
REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

DOOM

revacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 revaccineáză

revaccinasem
REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

DOOM

revacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 revaccineáză

revaccinaseră
REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

DOOM

revacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 revaccineáză

revaccinaserăm
REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

DOOM

revacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 revaccineáză

revaccinaserăți
REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

DOOM

revacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 revaccineáză

revaccinaseși
REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

DOOM

revacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 revaccineáză

revaccinaseți
REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

DOOM

revacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 revaccineáză

revaccinat
REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

DOOM

revacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 revaccineáză

revaccinat
REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

revaccinau
REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

DOOM

revacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 revaccineáză

revaccinași
REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

DOOM

revacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 revaccineáză

revaccinați
REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

DOOM

revacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 revaccineáză

revaccinează
REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

DOOM

revacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 revaccineáză

revaccinez
REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

DOOM

revacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 revaccineáză

revaccineze
REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

DOOM

revacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 revaccineáză

revaccinezi
REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

DOOM

revacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 revaccineáză

revaccinând
REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

DOOM

revacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 revaccineáză

revaccinînd
REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

DOOM

revacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 revaccineáză

revaccinări
REVACCINÁRE, revaccinări, s. f. Acțiunea de a revaccina și rezultatul ei. – V. revaccina.

DOOM

revaccináre s. f., g.-d. art. revaccinắrii; pl. revaccinắri

revaccinării
REVACCINÁRE, revaccinări, s. f. Acțiunea de a revaccina și rezultatul ei. – V. revaccina.

DOOM

revaccináre s. f., g.-d. art. revaccinắrii; pl. revaccinắri

revaccinările
REVACCINÁRE, revaccinări, s. f. Acțiunea de a revaccina și rezultatul ei. – V. revaccina.

DOOM

revaccináre s. f., g.-d. art. revaccinắrii; pl. revaccinắri

revaccinărilor
REVACCINÁRE, revaccinări, s. f. Acțiunea de a revaccina și rezultatul ei. – V. revaccina.

DOOM

revaccináre s. f., g.-d. art. revaccinắrii; pl. revaccinắri

revadă
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revalida
REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider.

DOOM

revalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalideáză

revalidai
REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider.

DOOM

revalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalideáză

revalidam
REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider.

DOOM

revalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalideáză

revalidare
REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider.

DOOM

revalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalideáză

revalidare
REVALIDÁRE, revalidări, s. f. Acțiunea de a revalida și rezultatul ei. – V. revalida.

revalidarea
REVALIDÁRE, revalidări, s. f. Acțiunea de a revalida și rezultatul ei. – V. revalida.

revalidară
REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider.

DOOM

revalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalideáză

revalidarăm
REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider.

DOOM

revalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalideáză

revalidarăți
REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider.

DOOM

revalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalideáză

revalidase
REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider.

DOOM

revalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalideáză

revalidasem
REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider.

DOOM

revalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalideáză

revalidaseră
REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider.

DOOM

revalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalideáză

revalidaserăm
REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider.

DOOM

revalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalideáză

revalidaserăți
REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider.

DOOM

revalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalideáză

revalidaseși
REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider.

DOOM

revalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalideáză

revalidaseți
REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider.

DOOM

revalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalideáză

revalidat
REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider.

DOOM

revalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalideáză

revalidat
REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider.

revalidau
REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider.

DOOM

revalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalideáză

revalidași
REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider.

DOOM

revalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalideáză

revalidați
REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider.

DOOM

revalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalideáză

revalidează
REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider.

DOOM

revalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalideáză

revalidez
REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider.

DOOM

revalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalideáză

revalideze
REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider.

DOOM

revalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalideáză

revalidezi
REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider.

DOOM

revalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalideáză

revalidând
REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider.

DOOM

revalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalideáză

revalidînd
REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider.

DOOM

revalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalideáză

revalidări
REVALIDÁRE, revalidări, s. f. Acțiunea de a revalida și rezultatul ei. – V. revalida.

revalidării
REVALIDÁRE, revalidări, s. f. Acțiunea de a revalida și rezultatul ei. – V. revalida.

revalidările
REVALIDÁRE, revalidări, s. f. Acțiunea de a revalida și rezultatul ei. – V. revalida.

revalidărilor
REVALIDÁRE, revalidări, s. f. Acțiunea de a revalida și rezultatul ei. – V. revalida.

revalorific
REVALORIFICÁ, revalorific, vb. I. Tranz. A valorifica din nou, a repune în valoare. ♦ (Tehn.) A aduce o piesă uzată în starea de a putea fi folosită din nou; a readuce în stare de folosire resturi de materiale, deșeuri, rebuturi, piese și organe de mașini uzate (prin fabricarea din ele a unor produse). – Pref. re- + valorifica.

DOOM

revalorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorífică

revalorifica
REVALORIFICÁ, revalorific, vb. I. Tranz. A valorifica din nou, a repune în valoare. ♦ (Tehn.) A aduce o piesă uzată în starea de a putea fi folosită din nou; a readuce în stare de folosire resturi de materiale, deșeuri, rebuturi, piese și organe de mașini uzate (prin fabricarea din ele a unor produse). – Pref. re- + valorifica.

DOOM

revalorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorífică

revalorificai
REVALORIFICÁ, revalorific, vb. I. Tranz. A valorifica din nou, a repune în valoare. ♦ (Tehn.) A aduce o piesă uzată în starea de a putea fi folosită din nou; a readuce în stare de folosire resturi de materiale, deșeuri, rebuturi, piese și organe de mașini uzate (prin fabricarea din ele a unor produse). – Pref. re- + valorifica.

DOOM

revalorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorífică

revalorificam
REVALORIFICÁ, revalorific, vb. I. Tranz. A valorifica din nou, a repune în valoare. ♦ (Tehn.) A aduce o piesă uzată în starea de a putea fi folosită din nou; a readuce în stare de folosire resturi de materiale, deșeuri, rebuturi, piese și organe de mașini uzate (prin fabricarea din ele a unor produse). – Pref. re- + valorifica.

DOOM

revalorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorífică

revalorificare
REVALORIFICÁ, revalorific, vb. I. Tranz. A valorifica din nou, a repune în valoare. ♦ (Tehn.) A aduce o piesă uzată în starea de a putea fi folosită din nou; a readuce în stare de folosire resturi de materiale, deșeuri, rebuturi, piese și organe de mașini uzate (prin fabricarea din ele a unor produse). – Pref. re- + valorifica.

DOOM

revalorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorífică

revalorificare
REVALORIFICÁRE, revalorificări, s. f. Acțiunea de a revalorifica și rezultatul ei. – V. revalorifica.

DOOM

revalorificáre s. f., g.-d. art. revalorificắrii; pl. revalorificắri

revalorificarea
REVALORIFICÁRE, revalorificări, s. f. Acțiunea de a revalorifica și rezultatul ei. – V. revalorifica.

DOOM

revalorificáre s. f., g.-d. art. revalorificắrii; pl. revalorificắri

revalorificară
REVALORIFICÁ, revalorific, vb. I. Tranz. A valorifica din nou, a repune în valoare. ♦ (Tehn.) A aduce o piesă uzată în starea de a putea fi folosită din nou; a readuce în stare de folosire resturi de materiale, deșeuri, rebuturi, piese și organe de mașini uzate (prin fabricarea din ele a unor produse). – Pref. re- + valorifica.

DOOM

revalorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorífică

revalorificarăm
REVALORIFICÁ, revalorific, vb. I. Tranz. A valorifica din nou, a repune în valoare. ♦ (Tehn.) A aduce o piesă uzată în starea de a putea fi folosită din nou; a readuce în stare de folosire resturi de materiale, deșeuri, rebuturi, piese și organe de mașini uzate (prin fabricarea din ele a unor produse). – Pref. re- + valorifica.

DOOM

revalorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorífică

revalorificarăți
REVALORIFICÁ, revalorific, vb. I. Tranz. A valorifica din nou, a repune în valoare. ♦ (Tehn.) A aduce o piesă uzată în starea de a putea fi folosită din nou; a readuce în stare de folosire resturi de materiale, deșeuri, rebuturi, piese și organe de mașini uzate (prin fabricarea din ele a unor produse). – Pref. re- + valorifica.

DOOM

revalorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorífică

revalorificase
REVALORIFICÁ, revalorific, vb. I. Tranz. A valorifica din nou, a repune în valoare. ♦ (Tehn.) A aduce o piesă uzată în starea de a putea fi folosită din nou; a readuce în stare de folosire resturi de materiale, deșeuri, rebuturi, piese și organe de mașini uzate (prin fabricarea din ele a unor produse). – Pref. re- + valorifica.

DOOM

revalorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorífică

revalorificasem
REVALORIFICÁ, revalorific, vb. I. Tranz. A valorifica din nou, a repune în valoare. ♦ (Tehn.) A aduce o piesă uzată în starea de a putea fi folosită din nou; a readuce în stare de folosire resturi de materiale, deșeuri, rebuturi, piese și organe de mașini uzate (prin fabricarea din ele a unor produse). – Pref. re- + valorifica.

DOOM

revalorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorífică

revalorificaseră
REVALORIFICÁ, revalorific, vb. I. Tranz. A valorifica din nou, a repune în valoare. ♦ (Tehn.) A aduce o piesă uzată în starea de a putea fi folosită din nou; a readuce în stare de folosire resturi de materiale, deșeuri, rebuturi, piese și organe de mașini uzate (prin fabricarea din ele a unor produse). – Pref. re- + valorifica.

DOOM

revalorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorífică

revalorificaserăm
REVALORIFICÁ, revalorific, vb. I. Tranz. A valorifica din nou, a repune în valoare. ♦ (Tehn.) A aduce o piesă uzată în starea de a putea fi folosită din nou; a readuce în stare de folosire resturi de materiale, deșeuri, rebuturi, piese și organe de mașini uzate (prin fabricarea din ele a unor produse). – Pref. re- + valorifica.

DOOM

revalorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorífică

revalorificaserăți
REVALORIFICÁ, revalorific, vb. I. Tranz. A valorifica din nou, a repune în valoare. ♦ (Tehn.) A aduce o piesă uzată în starea de a putea fi folosită din nou; a readuce în stare de folosire resturi de materiale, deșeuri, rebuturi, piese și organe de mașini uzate (prin fabricarea din ele a unor produse). – Pref. re- + valorifica.

DOOM

revalorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorífică

revalorificaseși
REVALORIFICÁ, revalorific, vb. I. Tranz. A valorifica din nou, a repune în valoare. ♦ (Tehn.) A aduce o piesă uzată în starea de a putea fi folosită din nou; a readuce în stare de folosire resturi de materiale, deșeuri, rebuturi, piese și organe de mașini uzate (prin fabricarea din ele a unor produse). – Pref. re- + valorifica.

DOOM

revalorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorífică

revalorificaseți
REVALORIFICÁ, revalorific, vb. I. Tranz. A valorifica din nou, a repune în valoare. ♦ (Tehn.) A aduce o piesă uzată în starea de a putea fi folosită din nou; a readuce în stare de folosire resturi de materiale, deșeuri, rebuturi, piese și organe de mașini uzate (prin fabricarea din ele a unor produse). – Pref. re- + valorifica.

DOOM

revalorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorífică

revalorificat
REVALORIFICÁ, revalorific, vb. I. Tranz. A valorifica din nou, a repune în valoare. ♦ (Tehn.) A aduce o piesă uzată în starea de a putea fi folosită din nou; a readuce în stare de folosire resturi de materiale, deșeuri, rebuturi, piese și organe de mașini uzate (prin fabricarea din ele a unor produse). – Pref. re- + valorifica.

DOOM

revalorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorífică

revalorificat
REVALORIFICÁ, revalorífic, vb. I. Tranz. A valorifica din nou, a repune în valoare. ♦ (Tehn.) A aduce o piesă uzată în starea de a putea fi folosită din nou; a readuce în stare de folosire resturi de materiale, deșeuri, rebuturi, piese și organe de mașini uzate (prin fabricarea din ele a unor produse). – Re¹- + valorifica.

revalorificau
REVALORIFICÁ, revalorific, vb. I. Tranz. A valorifica din nou, a repune în valoare. ♦ (Tehn.) A aduce o piesă uzată în starea de a putea fi folosită din nou; a readuce în stare de folosire resturi de materiale, deșeuri, rebuturi, piese și organe de mașini uzate (prin fabricarea din ele a unor produse). – Pref. re- + valorifica.

DOOM

revalorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorífică

revalorificași
REVALORIFICÁ, revalorific, vb. I. Tranz. A valorifica din nou, a repune în valoare. ♦ (Tehn.) A aduce o piesă uzată în starea de a putea fi folosită din nou; a readuce în stare de folosire resturi de materiale, deșeuri, rebuturi, piese și organe de mașini uzate (prin fabricarea din ele a unor produse). – Pref. re- + valorifica.

DOOM

revalorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorífică

revalorificați
REVALORIFICÁ, revalorific, vb. I. Tranz. A valorifica din nou, a repune în valoare. ♦ (Tehn.) A aduce o piesă uzată în starea de a putea fi folosită din nou; a readuce în stare de folosire resturi de materiale, deșeuri, rebuturi, piese și organe de mașini uzate (prin fabricarea din ele a unor produse). – Pref. re- + valorifica.

DOOM

revalorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorífică

revalorifice
REVALORIFICÁ, revalorific, vb. I. Tranz. A valorifica din nou, a repune în valoare. ♦ (Tehn.) A aduce o piesă uzată în starea de a putea fi folosită din nou; a readuce în stare de folosire resturi de materiale, deșeuri, rebuturi, piese și organe de mașini uzate (prin fabricarea din ele a unor produse). – Pref. re- + valorifica.

DOOM

revalorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorífică

revalorifici
REVALORIFICÁ, revalorific, vb. I. Tranz. A valorifica din nou, a repune în valoare. ♦ (Tehn.) A aduce o piesă uzată în starea de a putea fi folosită din nou; a readuce în stare de folosire resturi de materiale, deșeuri, rebuturi, piese și organe de mașini uzate (prin fabricarea din ele a unor produse). – Pref. re- + valorifica.

DOOM

revalorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorífică

revalorificând
REVALORIFICÁ, revalorific, vb. I. Tranz. A valorifica din nou, a repune în valoare. ♦ (Tehn.) A aduce o piesă uzată în starea de a putea fi folosită din nou; a readuce în stare de folosire resturi de materiale, deșeuri, rebuturi, piese și organe de mașini uzate (prin fabricarea din ele a unor produse). – Pref. re- + valorifica.

DOOM

revalorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorífică

revalorificînd
REVALORIFICÁ, revalorific, vb. I. Tranz. A valorifica din nou, a repune în valoare. ♦ (Tehn.) A aduce o piesă uzată în starea de a putea fi folosită din nou; a readuce în stare de folosire resturi de materiale, deșeuri, rebuturi, piese și organe de mașini uzate (prin fabricarea din ele a unor produse). – Pref. re- + valorifica.

DOOM

revalorificá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorífică

revalorificări
REVALORIFICÁRE, revalorificări, s. f. Acțiunea de a revalorifica și rezultatul ei. – V. revalorifica.

DOOM

revalorificáre s. f., g.-d. art. revalorificắrii; pl. revalorificắri

revalorificării
REVALORIFICÁRE, revalorificări, s. f. Acțiunea de a revalorifica și rezultatul ei. – V. revalorifica.

DOOM

revalorificáre s. f., g.-d. art. revalorificắrii; pl. revalorificắri

revalorificările
REVALORIFICÁRE, revalorificări, s. f. Acțiunea de a revalorifica și rezultatul ei. – V. revalorifica.

DOOM

revalorificáre s. f., g.-d. art. revalorificắrii; pl. revalorificắri

revalorificărilor
REVALORIFICÁRE, revalorificări, s. f. Acțiunea de a revalorifica și rezultatul ei. – V. revalorifica.

DOOM

revalorificáre s. f., g.-d. art. revalorificắrii; pl. revalorificắri

revaloriza
REVALORIZÁ, revalorizez, vb. I. Tranz. A aduce la valoarea inițială. ♦ A ridica cursul oficial al valutei naționale în raport cu aurul și cu valutele străine. – Din fr. revaloriser.

DOOM

revalorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorizeáză

revalorizai
REVALORIZÁ, revalorizez, vb. I. Tranz. A aduce la valoarea inițială. ♦ A ridica cursul oficial al valutei naționale în raport cu aurul și cu valutele străine. – Din fr. revaloriser.

DOOM

revalorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorizeáză

revalorizam
REVALORIZÁ, revalorizez, vb. I. Tranz. A aduce la valoarea inițială. ♦ A ridica cursul oficial al valutei naționale în raport cu aurul și cu valutele străine. – Din fr. revaloriser.

DOOM

revalorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorizeáză

revalorizare
REVALORIZÁ, revalorizez, vb. I. Tranz. A aduce la valoarea inițială. ♦ A ridica cursul oficial al valutei naționale în raport cu aurul și cu valutele străine. – Din fr. revaloriser.

DOOM

revalorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorizeáză

revalorizare
REVALORIZÁRE, revalorizări, s. f. Acțiunea de a revaloriza și rezultatul ei. – V. revaloriza.

DOOM

revalorizáre s. f., g.-d. art. revalorizắrii; pl. revalorizắri

revalorizarea
REVALORIZÁRE, revalorizări, s. f. Acțiunea de a revaloriza și rezultatul ei. – V. revaloriza.

DOOM

revalorizáre s. f., g.-d. art. revalorizắrii; pl. revalorizắri

revalorizară
REVALORIZÁ, revalorizez, vb. I. Tranz. A aduce la valoarea inițială. ♦ A ridica cursul oficial al valutei naționale în raport cu aurul și cu valutele străine. – Din fr. revaloriser.

DOOM

revalorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorizeáză

revalorizarăm
REVALORIZÁ, revalorizez, vb. I. Tranz. A aduce la valoarea inițială. ♦ A ridica cursul oficial al valutei naționale în raport cu aurul și cu valutele străine. – Din fr. revaloriser.

DOOM

revalorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorizeáză

revalorizarăți
REVALORIZÁ, revalorizez, vb. I. Tranz. A aduce la valoarea inițială. ♦ A ridica cursul oficial al valutei naționale în raport cu aurul și cu valutele străine. – Din fr. revaloriser.

DOOM

revalorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorizeáză

revalorizase
REVALORIZÁ, revalorizez, vb. I. Tranz. A aduce la valoarea inițială. ♦ A ridica cursul oficial al valutei naționale în raport cu aurul și cu valutele străine. – Din fr. revaloriser.

DOOM

revalorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorizeáză

revalorizasem
REVALORIZÁ, revalorizez, vb. I. Tranz. A aduce la valoarea inițială. ♦ A ridica cursul oficial al valutei naționale în raport cu aurul și cu valutele străine. – Din fr. revaloriser.

DOOM

revalorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorizeáză

revalorizaseră
REVALORIZÁ, revalorizez, vb. I. Tranz. A aduce la valoarea inițială. ♦ A ridica cursul oficial al valutei naționale în raport cu aurul și cu valutele străine. – Din fr. revaloriser.

DOOM

revalorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorizeáză

revalorizaserăm
REVALORIZÁ, revalorizez, vb. I. Tranz. A aduce la valoarea inițială. ♦ A ridica cursul oficial al valutei naționale în raport cu aurul și cu valutele străine. – Din fr. revaloriser.

DOOM

revalorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorizeáză

revalorizaserăți
REVALORIZÁ, revalorizez, vb. I. Tranz. A aduce la valoarea inițială. ♦ A ridica cursul oficial al valutei naționale în raport cu aurul și cu valutele străine. – Din fr. revaloriser.

DOOM

revalorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorizeáză

revalorizaseși
REVALORIZÁ, revalorizez, vb. I. Tranz. A aduce la valoarea inițială. ♦ A ridica cursul oficial al valutei naționale în raport cu aurul și cu valutele străine. – Din fr. revaloriser.

DOOM

revalorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorizeáză

revalorizaseți
REVALORIZÁ, revalorizez, vb. I. Tranz. A aduce la valoarea inițială. ♦ A ridica cursul oficial al valutei naționale în raport cu aurul și cu valutele străine. – Din fr. revaloriser.

DOOM

revalorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorizeáză

revalorizat
REVALORIZÁ, revalorizez, vb. I. Tranz. A aduce la valoarea inițială. ♦ A ridica cursul oficial al valutei naționale în raport cu aurul și cu valutele străine. – Din fr. revaloriser.

DOOM

revalorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorizeáză

revalorizat
REVALORIZÁ, revalorizez, vb. I. Tranz. A aduce la valoarea inițială; a ridica cursul oficial al valutei naționale în raport cu aurul și cu valutele străine. – Din fr. revaloriser.

revalorizau
REVALORIZÁ, revalorizez, vb. I. Tranz. A aduce la valoarea inițială. ♦ A ridica cursul oficial al valutei naționale în raport cu aurul și cu valutele străine. – Din fr. revaloriser.

DOOM

revalorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorizeáză

revalorizași
REVALORIZÁ, revalorizez, vb. I. Tranz. A aduce la valoarea inițială. ♦ A ridica cursul oficial al valutei naționale în raport cu aurul și cu valutele străine. – Din fr. revaloriser.

DOOM

revalorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorizeáză

revalorizați
REVALORIZÁ, revalorizez, vb. I. Tranz. A aduce la valoarea inițială. ♦ A ridica cursul oficial al valutei naționale în raport cu aurul și cu valutele străine. – Din fr. revaloriser.

DOOM

revalorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorizeáză

revalorizează
REVALORIZÁ, revalorizez, vb. I. Tranz. A aduce la valoarea inițială. ♦ A ridica cursul oficial al valutei naționale în raport cu aurul și cu valutele străine. – Din fr. revaloriser.

DOOM

revalorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorizeáză

revalorizez
REVALORIZÁ, revalorizez, vb. I. Tranz. A aduce la valoarea inițială. ♦ A ridica cursul oficial al valutei naționale în raport cu aurul și cu valutele străine. – Din fr. revaloriser.

DOOM

revalorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorizeáză

revalorizeze
REVALORIZÁ, revalorizez, vb. I. Tranz. A aduce la valoarea inițială. ♦ A ridica cursul oficial al valutei naționale în raport cu aurul și cu valutele străine. – Din fr. revaloriser.

DOOM

revalorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorizeáză

revalorizezi
REVALORIZÁ, revalorizez, vb. I. Tranz. A aduce la valoarea inițială. ♦ A ridica cursul oficial al valutei naționale în raport cu aurul și cu valutele străine. – Din fr. revaloriser.

DOOM

revalorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorizeáză

revalorizând
REVALORIZÁ, revalorizez, vb. I. Tranz. A aduce la valoarea inițială. ♦ A ridica cursul oficial al valutei naționale în raport cu aurul și cu valutele străine. – Din fr. revaloriser.

DOOM

revalorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorizeáză

revalorizînd
REVALORIZÁ, revalorizez, vb. I. Tranz. A aduce la valoarea inițială. ♦ A ridica cursul oficial al valutei naționale în raport cu aurul și cu valutele străine. – Din fr. revaloriser.

DOOM

revalorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revalorizeáză

revalorizări
REVALORIZÁRE, revalorizări, s. f. Acțiunea de a revaloriza și rezultatul ei. – V. revaloriza.

DOOM

revalorizáre s. f., g.-d. art. revalorizắrii; pl. revalorizắri

revalorizării
REVALORIZÁRE, revalorizări, s. f. Acțiunea de a revaloriza și rezultatul ei. – V. revaloriza.

DOOM

revalorizáre s. f., g.-d. art. revalorizắrii; pl. revalorizắri

revalorizările
REVALORIZÁRE, revalorizări, s. f. Acțiunea de a revaloriza și rezultatul ei. – V. revaloriza.

DOOM

revalorizáre s. f., g.-d. art. revalorizắrii; pl. revalorizắri

revalorizărilor
REVALORIZÁRE, revalorizări, s. f. Acțiunea de a revaloriza și rezultatul ei. – V. revaloriza.

DOOM

revalorizáre s. f., g.-d. art. revalorizắrii; pl. revalorizắri

revandica
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama un drept sau un bun ce ni se cuvine sau ne aparține și care se află în posesia altei persoane. Adunați sub un steag romînesc, ca toate națiunile care revendicau dreptul la o viață națională. GHICA, A. 178. ♦ A cere, a pretinde. Între Grigore și Dumescu se încinse o controversă asupra notei, fiecare revendicînd pentru sine obligația de plată. REBREANU, R. I 42. – Variantă: (învechit) revandicá (RUSSO, S. 65) vb. I.

revanșa
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

DOOM

!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-se

revanșa
REVÁNȘĂ, revanșe, s. f. Acțiune prin care cineva se revanșează; răzbunare pentru un rău suferit de cineva sau răsplată pentru un serviciu făcut. ◊ Spirit de revanșă = dorință de răzbunare; revanșism. ♦ (Sport) Partidă prin care un jucător sau o echipă învinsă anterior încearcă să obțină victoria în fața aceluiași adversar. – Din fr. revanche.

DOOM

revánșă s. f., g.-d. art. revánșei; pl. revánșe

revanșai
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

DOOM

!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-se

revanșam
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

DOOM

!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-se

revanșard
REVANȘÁRD, -Ă, revanșarzi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care încearcă să-și ia revanșa, care vrea să se răzbune; (om) caracterizat prin dorința de răzbunare, răzbunător. 2. Adj. Care duce sau sprijină o politică de revanșă pentru o pierdere suferită. – Din fr. revanchard.

DOOM

revanșárd adj. m., s. m., pl. revanșárzi; adj. f., s. f. revanșárdă, pl. revanșárde

revanșard
REVANȘÁRD, -Ă, revanșarzi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care încearcă să-și ia revanșa, care vrea să se răzbune; (om) caracterizat prin dorința de răzbunare, răzbunător. 2. Adj. Care duce sau sprijină o politică de revanșă pentru o pierdere suferită. – Din fr. revanchard.

DOOM

revanșárd adj. m., s. m., pl. revanșárzi; adj. f., s. f. revanșárdă, pl. revanșárde

revanșarda
REVANȘÁRD, -Ă, revanșarzi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care încearcă să-și ia revanșa, care vrea să se răzbune; (om) caracterizat prin dorința de răzbunare, răzbunător. 2. Adj. Care duce sau sprijină o politică de revanșă pentru o pierdere suferită. – Din fr. revanchard.

DOOM

revanșárd adj. m., s. m., pl. revanșárzi; adj. f., s. f. revanșárdă, pl. revanșárde

revanșarda
REVANȘÁRD, -Ă, revanșarzi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care încearcă să-și ia revanșa, care vrea să se răzbune; (om) caracterizat prin dorința de răzbunare, răzbunător. 2. Adj. Care duce sau sprijină o politică de revanșă pentru o pierdere suferită. – Din fr. revanchard.

DOOM

revanșárd adj. m., s. m., pl. revanșárzi; adj. f., s. f. revanșárdă, pl. revanșárde

revanșarde
REVANȘÁRD, -Ă, revanșarzi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care încearcă să-și ia revanșa, care vrea să se răzbune; (om) caracterizat prin dorința de răzbunare, răzbunător. 2. Adj. Care duce sau sprijină o politică de revanșă pentru o pierdere suferită. – Din fr. revanchard.

DOOM

revanșárd adj. m., s. m., pl. revanșárzi; adj. f., s. f. revanșárdă, pl. revanșárde

revanșarde
REVANȘÁRD, -Ă, revanșarzi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care încearcă să-și ia revanșa, care vrea să se răzbune; (om) caracterizat prin dorința de răzbunare, răzbunător. 2. Adj. Care duce sau sprijină o politică de revanșă pentru o pierdere suferită. – Din fr. revanchard.

DOOM

revanșárd adj. m., s. m., pl. revanșárzi; adj. f., s. f. revanșárdă, pl. revanșárde

revanșardei
REVANȘÁRD, -Ă, revanșarzi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care încearcă să-și ia revanșa, care vrea să se răzbune; (om) caracterizat prin dorința de răzbunare, răzbunător. 2. Adj. Care duce sau sprijină o politică de revanșă pentru o pierdere suferită. – Din fr. revanchard.

DOOM

revanșárd adj. m., s. m., pl. revanșárzi; adj. f., s. f. revanșárdă, pl. revanșárde

revanșardei
REVANȘÁRD, -Ă, revanșarzi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care încearcă să-și ia revanșa, care vrea să se răzbune; (om) caracterizat prin dorința de răzbunare, răzbunător. 2. Adj. Care duce sau sprijină o politică de revanșă pentru o pierdere suferită. – Din fr. revanchard.

DOOM

revanșárd adj. m., s. m., pl. revanșárzi; adj. f., s. f. revanșárdă, pl. revanșárde

revanșardele
REVANȘÁRD, -Ă, revanșarzi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care încearcă să-și ia revanșa, care vrea să se răzbune; (om) caracterizat prin dorința de răzbunare, răzbunător. 2. Adj. Care duce sau sprijină o politică de revanșă pentru o pierdere suferită. – Din fr. revanchard.

DOOM

revanșárd adj. m., s. m., pl. revanșárzi; adj. f., s. f. revanșárdă, pl. revanșárde

revanșardele
REVANȘÁRD, -Ă, revanșarzi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care încearcă să-și ia revanșa, care vrea să se răzbune; (om) caracterizat prin dorința de răzbunare, răzbunător. 2. Adj. Care duce sau sprijină o politică de revanșă pentru o pierdere suferită. – Din fr. revanchard.

DOOM

revanșárd adj. m., s. m., pl. revanșárzi; adj. f., s. f. revanșárdă, pl. revanșárde

revanșardelor
REVANȘÁRD, -Ă, revanșarzi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care încearcă să-și ia revanșa, care vrea să se răzbune; (om) caracterizat prin dorința de răzbunare, răzbunător. 2. Adj. Care duce sau sprijină o politică de revanșă pentru o pierdere suferită. – Din fr. revanchard.

DOOM

revanșárd adj. m., s. m., pl. revanșárzi; adj. f., s. f. revanșárdă, pl. revanșárde

revanșardelor
REVANȘÁRD, -Ă, revanșarzi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care încearcă să-și ia revanșa, care vrea să se răzbune; (om) caracterizat prin dorința de răzbunare, răzbunător. 2. Adj. Care duce sau sprijină o politică de revanșă pentru o pierdere suferită. – Din fr. revanchard.

DOOM

revanșárd adj. m., s. m., pl. revanșárzi; adj. f., s. f. revanșárdă, pl. revanșárde

revanșardul
REVANȘÁRD, -Ă, revanșarzi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care încearcă să-și ia revanșa, care vrea să se răzbune; (om) caracterizat prin dorința de răzbunare, răzbunător. 2. Adj. Care duce sau sprijină o politică de revanșă pentru o pierdere suferită. – Din fr. revanchard.

DOOM

revanșárd adj. m., s. m., pl. revanșárzi; adj. f., s. f. revanșárdă, pl. revanșárde

revanșardul
REVANȘÁRD, -Ă, revanșarzi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care încearcă să-și ia revanșa, care vrea să se răzbune; (om) caracterizat prin dorința de răzbunare, răzbunător. 2. Adj. Care duce sau sprijină o politică de revanșă pentru o pierdere suferită. – Din fr. revanchard.

DOOM

revanșárd adj. m., s. m., pl. revanșárzi; adj. f., s. f. revanșárdă, pl. revanșárde

revanșardului
REVANȘÁRD, -Ă, revanșarzi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care încearcă să-și ia revanșa, care vrea să se răzbune; (om) caracterizat prin dorința de răzbunare, răzbunător. 2. Adj. Care duce sau sprijină o politică de revanșă pentru o pierdere suferită. – Din fr. revanchard.

DOOM

revanșárd adj. m., s. m., pl. revanșárzi; adj. f., s. f. revanșárdă, pl. revanșárde

revanșardului
REVANȘÁRD, -Ă, revanșarzi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care încearcă să-și ia revanșa, care vrea să se răzbune; (om) caracterizat prin dorința de răzbunare, răzbunător. 2. Adj. Care duce sau sprijină o politică de revanșă pentru o pierdere suferită. – Din fr. revanchard.

DOOM

revanșárd adj. m., s. m., pl. revanșárzi; adj. f., s. f. revanșárdă, pl. revanșárde

revanșare
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

DOOM

!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-se

revanșare
REVANȘÁRE, revanșări, s. f. (Rar) Acțiunea de a se revanșa. – V. revanșa.

revanșarea
REVANȘÁRE, revanșări, s. f. (Rar) Acțiunea de a se revanșa. – V. revanșa.

revanșarzi
REVANȘÁRD, -Ă, revanșarzi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care încearcă să-și ia revanșa, care vrea să se răzbune; (om) caracterizat prin dorința de răzbunare, răzbunător. 2. Adj. Care duce sau sprijină o politică de revanșă pentru o pierdere suferită. – Din fr. revanchard.

DOOM

revanșárd adj. m., s. m., pl. revanșárzi; adj. f., s. f. revanșárdă, pl. revanșárde

revanșarzi
REVANȘÁRD, -Ă, revanșarzi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care încearcă să-și ia revanșa, care vrea să se răzbune; (om) caracterizat prin dorința de răzbunare, răzbunător. 2. Adj. Care duce sau sprijină o politică de revanșă pentru o pierdere suferită. – Din fr. revanchard.

DOOM

revanșárd adj. m., s. m., pl. revanșárzi; adj. f., s. f. revanșárdă, pl. revanșárde

revanșarzii
REVANȘÁRD, -Ă, revanșarzi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care încearcă să-și ia revanșa, care vrea să se răzbune; (om) caracterizat prin dorința de răzbunare, răzbunător. 2. Adj. Care duce sau sprijină o politică de revanșă pentru o pierdere suferită. – Din fr. revanchard.

DOOM

revanșárd adj. m., s. m., pl. revanșárzi; adj. f., s. f. revanșárdă, pl. revanșárde

revanșarzii
REVANȘÁRD, -Ă, revanșarzi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care încearcă să-și ia revanșa, care vrea să se răzbune; (om) caracterizat prin dorința de răzbunare, răzbunător. 2. Adj. Care duce sau sprijină o politică de revanșă pentru o pierdere suferită. – Din fr. revanchard.

DOOM

revanșárd adj. m., s. m., pl. revanșárzi; adj. f., s. f. revanșárdă, pl. revanșárde

revanșarzilor
REVANȘÁRD, -Ă, revanșarzi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care încearcă să-și ia revanșa, care vrea să se răzbune; (om) caracterizat prin dorința de răzbunare, răzbunător. 2. Adj. Care duce sau sprijină o politică de revanșă pentru o pierdere suferită. – Din fr. revanchard.

DOOM

revanșárd adj. m., s. m., pl. revanșárzi; adj. f., s. f. revanșárdă, pl. revanșárde

revanșarzilor
REVANȘÁRD, -Ă, revanșarzi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care încearcă să-și ia revanșa, care vrea să se răzbune; (om) caracterizat prin dorința de răzbunare, răzbunător. 2. Adj. Care duce sau sprijină o politică de revanșă pentru o pierdere suferită. – Din fr. revanchard.

DOOM

revanșárd adj. m., s. m., pl. revanșárzi; adj. f., s. f. revanșárdă, pl. revanșárde

revanșară
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

DOOM

!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-se

revanșarăm
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

DOOM

!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-se

revanșarăți
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

DOOM

!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-se

revanșase
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

DOOM

!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-se

revanșasem
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

DOOM

!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-se

revanșaseră
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

DOOM

!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-se

revanșaserăm
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

DOOM

!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-se

revanșaserăți
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

DOOM

!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-se

revanșaseși
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

DOOM

!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-se

revanșaseți
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

DOOM

!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-se

revanșat
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

DOOM

!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-se

revanșau
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

DOOM

!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-se

revanșași
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

DOOM

!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-se

revanșați
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

DOOM

!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-se

revanșe
REVÁNȘĂ, revanșe, s. f. Acțiune prin care cineva se revanșează; răzbunare pentru un rău suferit de cineva sau răsplată pentru un serviciu făcut. ◊ Spirit de revanșă = dorință de răzbunare; revanșism. ♦ (Sport) Partidă prin care un jucător sau o echipă învinsă anterior încearcă să obțină victoria în fața aceluiași adversar. – Din fr. revanche.

DOOM

revánșă s. f., g.-d. art. revánșei; pl. revánșe

revanșează
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

DOOM

!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-se

revanșei
REVÁNȘĂ, revanșe, s. f. Acțiune prin care cineva se revanșează; răzbunare pentru un rău suferit de cineva sau răsplată pentru un serviciu făcut. ◊ Spirit de revanșă = dorință de răzbunare; revanșism. ♦ (Sport) Partidă prin care un jucător sau o echipă învinsă anterior încearcă să obțină victoria în fața aceluiași adversar. – Din fr. revanche.

DOOM

revánșă s. f., g.-d. art. revánșei; pl. revánșe

revanșele
REVÁNȘĂ, revanșe, s. f. Acțiune prin care cineva se revanșează; răzbunare pentru un rău suferit de cineva sau răsplată pentru un serviciu făcut. ◊ Spirit de revanșă = dorință de răzbunare; revanșism. ♦ (Sport) Partidă prin care un jucător sau o echipă învinsă anterior încearcă să obțină victoria în fața aceluiași adversar. – Din fr. revanche.

DOOM

revánșă s. f., g.-d. art. revánșei; pl. revánșe

revanșelor
REVÁNȘĂ, revanșe, s. f. Acțiune prin care cineva se revanșează; răzbunare pentru un rău suferit de cineva sau răsplată pentru un serviciu făcut. ◊ Spirit de revanșă = dorință de răzbunare; revanșism. ♦ (Sport) Partidă prin care un jucător sau o echipă învinsă anterior încearcă să obțină victoria în fața aceluiași adversar. – Din fr. revanche.

DOOM

revánșă s. f., g.-d. art. revánșei; pl. revánșe

revanșez
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

DOOM

!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-se

revanșeze
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

DOOM

!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-se

revanșezi
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

DOOM

!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-se

revanșism
REVANȘÍSM s. n. Spirit de revanșă, dorință de răzbunare; politică revanșardă. – Revanșă + suf. -ism.

DOOM

revanșísm s. n.

revanșismul
REVANȘÍSM s. n. Spirit de revanșă, dorință de răzbunare; politică revanșardă. – Revanșă + suf. -ism.

DOOM

revanșísm s. n.

revanșismului
REVANȘÍSM s. n. Spirit de revanșă, dorință de răzbunare; politică revanșardă. – Revanșă + suf. -ism.

DOOM

revanșísm s. n.

revanșist
REVANȘÍST, -Ă s.m. și f. Partizan al revanșismului. [< germ. Revanchist].

revanșista
REVANȘÍST, -Ă s.m. și f. Partizan al revanșismului. [< germ. Revanchist].

revanșiste
REVANȘÍST, -Ă s.m. și f. Partizan al revanșismului. [< germ. Revanchist].

revanșistei
REVANȘÍST, -Ă s.m. și f. Partizan al revanșismului. [< germ. Revanchist].

revanșistele
REVANȘÍST, -Ă s.m. și f. Partizan al revanșismului. [< germ. Revanchist].

revanșistelor
REVANȘÍST, -Ă s.m. și f. Partizan al revanșismului. [< germ. Revanchist].

revanșistul
REVANȘÍST, -Ă s.m. și f. Partizan al revanșismului. [< germ. Revanchist].

revanșistului
REVANȘÍST, -Ă s.m. și f. Partizan al revanșismului. [< germ. Revanchist].

revanșiști
REVANȘÍST, -Ă s.m. și f. Partizan al revanșismului. [< germ. Revanchist].

revanșiștii
REVANȘÍST, -Ă s.m. și f. Partizan al revanșismului. [< germ. Revanchist].

revanșiștilor
REVANȘÍST, -Ă s.m. și f. Partizan al revanșismului. [< germ. Revanchist].

revanșând
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

DOOM

!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-se

revanșînd
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

DOOM

!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-se

revanșări
REVANȘÁRE, revanșări, s. f. (Rar) Acțiunea de a se revanșa. – V. revanșa.

revanșării
REVANȘÁRE, revanșări, s. f. (Rar) Acțiunea de a se revanșa. – V. revanșa.

revanșările
REVANȘÁRE, revanșări, s. f. (Rar) Acțiunea de a se revanșa. – V. revanșa.

revanșărilor
REVANȘÁRE, revanșări, s. f. (Rar) Acțiunea de a se revanșa. – V. revanșa.

revar
REVÁR s. n. v. răvar.

revarsă
REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi. 3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. – Lat. reversare.

DOOM

revărsá (a ~ ) vb., ind. prez. 3 revársă; conj. prez. 3 să revérse

revază
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revaș
REVÁȘ s. n. v. răvaș.

revede
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revedea
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revedeai
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revedeam
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revedeau
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revedeați
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revedem
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revedere
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revedere
REVEDÉRE, revederi, s. f. Faptul de a (se) revedea. ◊ Expr. La revedere! = formulă de salut la despărțire. – V. revedea.

DOOM

revedére s. f., g.-d. art. revedérii; pl. revedéri

revederea
REVEDÉRE, revederi, s. f. Faptul de a (se) revedea. ◊ Expr. La revedere! = formulă de salut la despărțire. – V. revedea.

DOOM

revedére s. f., g.-d. art. revedérii; pl. revedéri

revederi
REVEDÉRE, revederi, s. f. Faptul de a (se) revedea. ◊ Expr. La revedere! = formulă de salut la despărțire. – V. revedea.

DOOM

revedére s. f., g.-d. art. revedérii; pl. revedéri

revederii
REVEDÉRE, revederi, s. f. Faptul de a (se) revedea. ◊ Expr. La revedere! = formulă de salut la despărțire. – V. revedea.

DOOM

revedére s. f., g.-d. art. revedérii; pl. revedéri

revederile
REVEDÉRE, revederi, s. f. Faptul de a (se) revedea. ◊ Expr. La revedere! = formulă de salut la despărțire. – V. revedea.

DOOM

revedére s. f., g.-d. art. revedérii; pl. revedéri

revederilor
REVEDÉRE, revederi, s. f. Faptul de a (se) revedea. ◊ Expr. La revedere! = formulă de salut la despărțire. – V. revedea.

DOOM

revedére s. f., g.-d. art. revedérii; pl. revedéri

revedeți
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revedoar
la revedoar expr. (glum.) formulă de salut rezultată din contaminarea românescului „la revedere” cu franțuzescul „au revoir”.

reveion
REVELIÓN, revelioane, s. n. Noaptea dintre 31 decembrie și 1 ianuarie, în care se sărbătorește Anul Nou; petrecere care are loc în această noapte. [Pr.: -li-on. – Var.: reveión s. n.] – Din fr. réveillon.

DOOM

revelión (-li-on) s. n., pl. revelioáne

reveiona
REVEIONÁ vb. I. intr. (Fam.) A sărbători, a petrece revelionul. [Pron. -ve-io-. / < fr. réveillonner].

reveionare
REVEIONÁ vb. I. intr. (Fam.) A sărbători, a petrece revelionul. [Pron. -ve-io-. / < fr. réveillonner].

revela
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

DOOM

revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză

revelai
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

DOOM

revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză

revelam
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

DOOM

revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză

revelare
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

DOOM

revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză

revelare
REVELÁRE, revelări, s. f. Acțiunea de a (se) revela și rezultatul ei. – V. revela.

DOOM

reveláre s. f., g.-d. art. revelắrii; pl. revelắri

revelarea
REVELÁRE, revelări, s. f. Acțiunea de a (se) revela și rezultatul ei. – V. revela.

DOOM

reveláre s. f., g.-d. art. revelắrii; pl. revelắri

revelară
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

DOOM

revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză

revelarăm
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

DOOM

revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză

revelarăți
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

DOOM

revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză

revelase
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

DOOM

revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză

revelasem
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

DOOM

revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză

revelaseră
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

DOOM

revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză

revelaserăm
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

DOOM

revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză

revelaserăți
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

DOOM

revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză

revelaseși
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

DOOM

revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză

revelaseți
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

DOOM

revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză

revelat
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

DOOM

revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză

revelat
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică laterală, a developa un rolfilm. – Din fr. révéler, lat. revelare.

revelata
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică laterală, a developa un rolfilm. – Din fr. révéler, lat. revelare.

revelate
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică laterală, a developa un rolfilm. – Din fr. révéler, lat. revelare.

revelatei
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică laterală, a developa un rolfilm. – Din fr. révéler, lat. revelare.

revelatele
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică laterală, a developa un rolfilm. – Din fr. révéler, lat. revelare.

revelatelor
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică laterală, a developa un rolfilm. – Din fr. révéler, lat. revelare.

revelatoare
REVELATÓR, -OÁRE, revelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unui secret. 2. S. n. Soluție folosită în tehnica fotografierii pentru developare. [Var.: revalatóriu, -ie adj.] – Din fr. révélateur.

DOOM

revelatór² s. n., pl. revelatoáre

revelatoarea
REVELATÓR, -OÁRE, revelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unui secret. 2. S. n. Soluție folosită în tehnica fotografierii pentru developare. [Var.: revalatóriu, -ie adj.] – Din fr. révélateur.

DOOM

revelatór² s. n., pl. revelatoáre

revelatoarei
REVELATÓR, -OÁRE, revelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unui secret. 2. S. n. Soluție folosită în tehnica fotografierii pentru developare. [Var.: revalatóriu, -ie adj.] – Din fr. révélateur.

DOOM

revelatór² s. n., pl. revelatoáre

revelatoarele
REVELATÓR, -OÁRE, revelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unui secret. 2. S. n. Soluție folosită în tehnica fotografierii pentru developare. [Var.: revalatóriu, -ie adj.] – Din fr. révélateur.

DOOM

revelatór² s. n., pl. revelatoáre

revelatoarelor
REVELATÓR, -OÁRE, revelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unui secret. 2. S. n. Soluție folosită în tehnica fotografierii pentru developare. [Var.: revalatóriu, -ie adj.] – Din fr. révélateur.

DOOM

revelatór² s. n., pl. revelatoáre

revelator
REVELATÓR, -OÁRE, revelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unui secret. 2. S. n. Soluție folosită în tehnica fotografierii pentru developare. [Var.: revalatóriu, -ie adj.] – Din fr. révélateur.

DOOM

revelatór² s. n., pl. revelatoáre

revelatori
REVELATÓR, -OÁRE, revelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unui secret. 2. S. n. Soluție folosită în tehnica fotografierii pentru developare. [Var.: revalatóriu, -ie adj.] – Din fr. révélateur.

DOOM

revelatór² s. n., pl. revelatoáre

revelatorii
REVELATÓR, -OÁRE, revelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unui secret. 2. S. n. Soluție folosită în tehnica fotografierii pentru developare. [Var.: revalatóriu, -ie adj.] – Din fr. révélateur.

DOOM

revelatór² s. n., pl. revelatoáre

revelatorilor
REVELATÓR, -OÁRE, revelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unui secret. 2. S. n. Soluție folosită în tehnica fotografierii pentru developare. [Var.: revalatóriu, -ie adj.] – Din fr. révélateur.

DOOM

revelatór² s. n., pl. revelatoáre

revelatoriu
REVELATÓR, -OÁRE, revelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unui secret. 2. S. n. Soluție folosită în tehnica fotografierii pentru developare. [Var.: revalatóriu, -ie adj.] – Din fr. révélateur.

DOOM

revelatór² s. n., pl. revelatoáre

revelatorul
REVELATÓR, -OÁRE, revelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unui secret. 2. S. n. Soluție folosită în tehnica fotografierii pentru developare. [Var.: revalatóriu, -ie adj.] – Din fr. révélateur.

DOOM

revelatór² s. n., pl. revelatoáre

revelatorului
REVELATÓR, -OÁRE, revelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unui secret. 2. S. n. Soluție folosită în tehnica fotografierii pentru developare. [Var.: revalatóriu, -ie adj.] – Din fr. révélateur.

DOOM

revelatór² s. n., pl. revelatoáre

revelatul
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică laterală, a developa un rolfilm. – Din fr. révéler, lat. revelare.

revelatului
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică laterală, a developa un rolfilm. – Din fr. révéler, lat. revelare.

revelau
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

DOOM

revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză

revelași
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

DOOM

revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză

revelați
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

DOOM

revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză

revelați
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică laterală, a developa un rolfilm. – Din fr. révéler, lat. revelare.

revelația
REVELÁȚIE, revelații, s. f. Actul descoperirii a ceva necunoscut sau chiar a ceea ce este descoperit; p. ext. lucru revelat. ◊ Expr. A fi o revelație = a depăși așteptările, a surprinde în chip neașteptat (și plăcut). ♦ (Rel.) Actul prin care se descoperă sau se face cunoscută divinitatea. [Var.: revelațiúne s. f.] – Din fr. révélation, lat. revelatio, -onis.

DOOM

reveláție (descoperire, dezvăluire) (-ți-e) s. f., art. reveláția (-ți-a), g.-d. art. reveláției; pl. reveláții, art. reveláțiile (-ți-i-)

revelație
REVELÁȚIE, revelații, s. f. Actul descoperirii a ceva necunoscut sau chiar a ceea ce este descoperit; p. ext. lucru revelat. ◊ Expr. A fi o revelație = a depăși așteptările, a surprinde în chip neașteptat (și plăcut). ♦ (Rel.) Actul prin care se descoperă sau se face cunoscută divinitatea. [Var.: revelațiúne s. f.] – Din fr. révélation, lat. revelatio, -onis.

DOOM

reveláție (descoperire, dezvăluire) (-ți-e) s. f., art. reveláția (-ți-a), g.-d. art. reveláției; pl. reveláții, art. reveláțiile (-ți-i-)

revelației
REVELÁȚIE, revelații, s. f. Actul descoperirii a ceva necunoscut sau chiar a ceea ce este descoperit; p. ext. lucru revelat. ◊ Expr. A fi o revelație = a depăși așteptările, a surprinde în chip neașteptat (și plăcut). ♦ (Rel.) Actul prin care se descoperă sau se face cunoscută divinitatea. [Var.: revelațiúne s. f.] – Din fr. révélation, lat. revelatio, -onis.

DOOM

reveláție (descoperire, dezvăluire) (-ți-e) s. f., art. reveláția (-ți-a), g.-d. art. reveláției; pl. reveláții, art. reveláțiile (-ți-i-)

revelații
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică laterală, a developa un rolfilm. – Din fr. révéler, lat. revelare.

revelații
REVELÁȚIE, revelații, s. f. Actul descoperirii a ceva necunoscut sau chiar a ceea ce este descoperit; p. ext. lucru revelat. ◊ Expr. A fi o revelație = a depăși așteptările, a surprinde în chip neașteptat (și plăcut). ♦ (Rel.) Actul prin care se descoperă sau se face cunoscută divinitatea. [Var.: revelațiúne s. f.] – Din fr. révélation, lat. revelatio, -onis.

DOOM

reveláție (descoperire, dezvăluire) (-ți-e) s. f., art. reveláția (-ți-a), g.-d. art. reveláției; pl. reveláții, art. reveláțiile (-ți-i-)

revelațiile
REVELÁȚIE, revelații, s. f. Actul descoperirii a ceva necunoscut sau chiar a ceea ce este descoperit; p. ext. lucru revelat. ◊ Expr. A fi o revelație = a depăși așteptările, a surprinde în chip neașteptat (și plăcut). ♦ (Rel.) Actul prin care se descoperă sau se face cunoscută divinitatea. [Var.: revelațiúne s. f.] – Din fr. révélation, lat. revelatio, -onis.

DOOM

reveláție (descoperire, dezvăluire) (-ți-e) s. f., art. reveláția (-ți-a), g.-d. art. reveláției; pl. reveláții, art. reveláțiile (-ți-i-)

revelațiilor
REVELÁȚIE, revelații, s. f. Actul descoperirii a ceva necunoscut sau chiar a ceea ce este descoperit; p. ext. lucru revelat. ◊ Expr. A fi o revelație = a depăși așteptările, a surprinde în chip neașteptat (și plăcut). ♦ (Rel.) Actul prin care se descoperă sau se face cunoscută divinitatea. [Var.: revelațiúne s. f.] – Din fr. révélation, lat. revelatio, -onis.

DOOM

reveláție (descoperire, dezvăluire) (-ți-e) s. f., art. reveláția (-ți-a), g.-d. art. reveláției; pl. reveláții, art. reveláțiile (-ți-i-)

revelaților
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică laterală, a developa un rolfilm. – Din fr. révéler, lat. revelare.

revelațiune
REVELÁȚIE, revelații, s. f. Actul descoperirii a ceva necunoscut sau chiar a ceea ce este descoperit; p. ext. lucru revelat. ◊ Expr. A fi o revelație = a depăși așteptările, a surprinde în chip neașteptat (și plăcut). ♦ (Rel.) Actul prin care se descoperă sau se face cunoscută divinitatea. [Var.: revelațiúne s. f.] – Din fr. révélation, lat. revelatio, -onis.

DOOM

reveláție (descoperire, dezvăluire) (-ți-e) s. f., art. reveláția (-ți-a), g.-d. art. reveláției; pl. reveláții, art. reveláțiile (-ți-i-)

revelează
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

DOOM

revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză

revelez
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

DOOM

revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză

reveleze
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

DOOM

revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză

revelezi
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

DOOM

revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză

revelioane
REVELIÓN, revelioane, s. n. Noaptea dintre 31 decembrie și 1 ianuarie, în care se sărbătorește Anul Nou; petrecere care are loc în această noapte. [Pr.: -li-on. – Var.: reveión s. n.] – Din fr. réveillon.

DOOM

revelión (-li-on) s. n., pl. revelioáne

revelioanele
REVELIÓN, revelioane, s. n. Noaptea dintre 31 decembrie și 1 ianuarie, în care se sărbătorește Anul Nou; petrecere care are loc în această noapte. [Pr.: -li-on. – Var.: reveión s. n.] – Din fr. réveillon.

DOOM

revelión (-li-on) s. n., pl. revelioáne

revelioanelor
REVELIÓN, revelioane, s. n. Noaptea dintre 31 decembrie și 1 ianuarie, în care se sărbătorește Anul Nou; petrecere care are loc în această noapte. [Pr.: -li-on. – Var.: reveión s. n.] – Din fr. réveillon.

DOOM

revelión (-li-on) s. n., pl. revelioáne

revelion
REVELIÓN, revelioane, s. n. Noaptea dintre 31 decembrie și 1 ianuarie, în care se sărbătorește Anul Nou; petrecere care are loc în această noapte. [Pr.: -li-on. – Var.: reveión s. n.] – Din fr. réveillon.

DOOM

revelión (-li-on) s. n., pl. revelioáne

revelionul
REVELIÓN, revelioane, s. n. Noaptea dintre 31 decembrie și 1 ianuarie, în care se sărbătorește Anul Nou; petrecere care are loc în această noapte. [Pr.: -li-on. – Var.: reveión s. n.] – Din fr. réveillon.

DOOM

revelión (-li-on) s. n., pl. revelioáne

revelionului
REVELIÓN, revelioane, s. n. Noaptea dintre 31 decembrie și 1 ianuarie, în care se sărbătorește Anul Nou; petrecere care are loc în această noapte. [Pr.: -li-on. – Var.: reveión s. n.] – Din fr. réveillon.

DOOM

revelión (-li-on) s. n., pl. revelioáne

revelând
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

DOOM

revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză

revelînd
REVELÁ, revelez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut, știut; a (se) dezvălui; a (se) destăinui. ♦ Tranz. A face vizibilă o imagine fotografică latentă prin developare. – Din fr. révéler, lat. revelare.

DOOM

revelá (a ~) (a dezvălui, a developa) vb., ind. prez. 3 reveleáză

revelări
REVELÁRE, revelări, s. f. Acțiunea de a (se) revela și rezultatul ei. – V. revela.

DOOM

reveláre s. f., g.-d. art. revelắrii; pl. revelắri

revelării
REVELÁRE, revelări, s. f. Acțiunea de a (se) revela și rezultatul ei. – V. revela.

DOOM

reveláre s. f., g.-d. art. revelắrii; pl. revelắri

revelările
REVELÁRE, revelări, s. f. Acțiunea de a (se) revela și rezultatul ei. – V. revela.

DOOM

reveláre s. f., g.-d. art. revelắrii; pl. revelắri

revelărilor
REVELÁRE, revelări, s. f. Acțiunea de a (se) revela și rezultatul ei. – V. revela.

DOOM

reveláre s. f., g.-d. art. revelắrii; pl. revelắri

revendic
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.

DOOM

revendicá (a ~) vb., ind. prez. 3 revéndică

revendica
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.

DOOM

revendicá (a ~) vb., ind. prez. 3 revéndică

revendicai
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.

DOOM

revendicá (a ~) vb., ind. prez. 3 revéndică

revendicam
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.

DOOM

revendicá (a ~) vb., ind. prez. 3 revéndică

revendicant
REVENDICÁNT, -Ă, revendicanți, -te, s. m. și f. (Jur.) Persoană care revendică ceva. – V. revendica.

revendicanta
REVENDICÁNT, -Ă, revendicanți, -te, s. m. și f. (Jur.) Persoană care revendică ceva. – V. revendica.

revendicante
REVENDICÁNT, -Ă, revendicanți, -te, s. m. și f. (Jur.) Persoană care revendică ceva. – V. revendica.

revendicantei
REVENDICÁNT, -Ă, revendicanți, -te, s. m. și f. (Jur.) Persoană care revendică ceva. – V. revendica.

revendicantele
REVENDICÁNT, -Ă, revendicanți, -te, s. m. și f. (Jur.) Persoană care revendică ceva. – V. revendica.

revendicantelor
REVENDICÁNT, -Ă, revendicanți, -te, s. m. și f. (Jur.) Persoană care revendică ceva. – V. revendica.

revendicantul
REVENDICÁNT, -Ă, revendicanți, -te, s. m. și f. (Jur.) Persoană care revendică ceva. – V. revendica.

revendicantului
REVENDICÁNT, -Ă, revendicanți, -te, s. m. și f. (Jur.) Persoană care revendică ceva. – V. revendica.

revendicanți
REVENDICÁNT, -Ă, revendicanți, -te, s. m. și f. (Jur.) Persoană care revendică ceva. – V. revendica.

revendicanții
REVENDICÁNT, -Ă, revendicanți, -te, s. m. și f. (Jur.) Persoană care revendică ceva. – V. revendica.

revendicanților
REVENDICÁNT, -Ă, revendicanți, -te, s. m. și f. (Jur.) Persoană care revendică ceva. – V. revendica.

revendicare
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.

DOOM

revendicá (a ~) vb., ind. prez. 3 revéndică

revendicare
REVENDICÁRE, revendicări, s. f. Acțiunea de a revendica și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se revendică; revendicație. – V. revendica.

DOOM

revendicáre s. f., g.-d. art. revendicắrii; pl. revendicắri

revendicarea
REVENDICÁRE, revendicări, s. f. Acțiunea de a revendica și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se revendică; revendicație. – V. revendica.

DOOM

revendicáre s. f., g.-d. art. revendicắrii; pl. revendicắri

revendicară
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.

DOOM

revendicá (a ~) vb., ind. prez. 3 revéndică

revendicarăm
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.

DOOM

revendicá (a ~) vb., ind. prez. 3 revéndică

revendicarăți
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.

DOOM

revendicá (a ~) vb., ind. prez. 3 revéndică

revendicase
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.

DOOM

revendicá (a ~) vb., ind. prez. 3 revéndică

revendicasem
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.

DOOM

revendicá (a ~) vb., ind. prez. 3 revéndică

revendicaseră
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.

DOOM

revendicá (a ~) vb., ind. prez. 3 revéndică

revendicaserăm
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.

DOOM

revendicá (a ~) vb., ind. prez. 3 revéndică

revendicaserăți
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.

DOOM

revendicá (a ~) vb., ind. prez. 3 revéndică

revendicaseși
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.

DOOM

revendicá (a ~) vb., ind. prez. 3 revéndică

revendicaseți
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.

DOOM

revendicá (a ~) vb., ind. prez. 3 revéndică

revendicat
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.

DOOM

revendicá (a ~) vb., ind. prez. 3 revéndică

revendicat
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.

revendicativ
REVENDICATÍV, -Ă, revendicativi, -e, adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit; care face o revendicare, care cuprinde o revendicare. – Din fr. revendicatif.

DOOM

revendicatív adj. m., pl. revendicatívi; f. revendicatívă, pl. revendicatíve

revendicativa
REVENDICATÍV, -Ă, revendicativi, -e, adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit; care face o revendicare, care cuprinde o revendicare. – Din fr. revendicatif.

DOOM

revendicatív adj. m., pl. revendicatívi; f. revendicatívă, pl. revendicatíve

revendicative
REVENDICATÍV, -Ă, revendicativi, -e, adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit; care face o revendicare, care cuprinde o revendicare. – Din fr. revendicatif.

DOOM

revendicatív adj. m., pl. revendicatívi; f. revendicatívă, pl. revendicatíve

revendicativei
REVENDICATÍV, -Ă, revendicativi, -e, adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit; care face o revendicare, care cuprinde o revendicare. – Din fr. revendicatif.

DOOM

revendicatív adj. m., pl. revendicatívi; f. revendicatívă, pl. revendicatíve

revendicativele
REVENDICATÍV, -Ă, revendicativi, -e, adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit; care face o revendicare, care cuprinde o revendicare. – Din fr. revendicatif.

DOOM

revendicatív adj. m., pl. revendicatívi; f. revendicatívă, pl. revendicatíve

revendicativelor
REVENDICATÍV, -Ă, revendicativi, -e, adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit; care face o revendicare, care cuprinde o revendicare. – Din fr. revendicatif.

DOOM

revendicatív adj. m., pl. revendicatívi; f. revendicatívă, pl. revendicatíve

revendicativi
REVENDICATÍV, -Ă, revendicativi, -e, adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit; care face o revendicare, care cuprinde o revendicare. – Din fr. revendicatif.

DOOM

revendicatív adj. m., pl. revendicatívi; f. revendicatívă, pl. revendicatíve

revendicativii
REVENDICATÍV, -Ă, revendicativi, -e, adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit; care face o revendicare, care cuprinde o revendicare. – Din fr. revendicatif.

DOOM

revendicatív adj. m., pl. revendicatívi; f. revendicatívă, pl. revendicatíve

revendicativilor
REVENDICATÍV, -Ă, revendicativi, -e, adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit; care face o revendicare, care cuprinde o revendicare. – Din fr. revendicatif.

DOOM

revendicatív adj. m., pl. revendicatívi; f. revendicatívă, pl. revendicatíve

revendicativul
REVENDICATÍV, -Ă, revendicativi, -e, adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit; care face o revendicare, care cuprinde o revendicare. – Din fr. revendicatif.

DOOM

revendicatív adj. m., pl. revendicatívi; f. revendicatívă, pl. revendicatíve

revendicativului
REVENDICATÍV, -Ă, revendicativi, -e, adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit; care face o revendicare, care cuprinde o revendicare. – Din fr. revendicatif.

DOOM

revendicatív adj. m., pl. revendicatívi; f. revendicatívă, pl. revendicatíve

revendicau
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.

DOOM

revendicá (a ~) vb., ind. prez. 3 revéndică

revendicași
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.

DOOM

revendicá (a ~) vb., ind. prez. 3 revéndică

revendicați
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.

DOOM

revendicá (a ~) vb., ind. prez. 3 revéndică

revendicația
REVENDICÁȚIE, revendicații, s. f. Revendicare. – Din fr. revendication.

DOOM

revendicáție (-ți-e) s. f., art. revendicáția (-ți-a), g.-d. art. revendicáției; pl. revendicáții, art. revendicáțiile (-ți-i-)

revendicație
REVENDICÁȚIE, revendicații, s. f. Revendicare. – Din fr. revendication.

DOOM

revendicáție (-ți-e) s. f., art. revendicáția (-ți-a), g.-d. art. revendicáției; pl. revendicáții, art. revendicáțiile (-ți-i-)

revendicației
REVENDICÁȚIE, revendicații, s. f. Revendicare. – Din fr. revendication.

DOOM

revendicáție (-ți-e) s. f., art. revendicáția (-ți-a), g.-d. art. revendicáției; pl. revendicáții, art. revendicáțiile (-ți-i-)

revendicații
REVENDICÁȚIE, revendicații, s. f. Revendicare. – Din fr. revendication.

DOOM

revendicáție (-ți-e) s. f., art. revendicáția (-ți-a), g.-d. art. revendicáției; pl. revendicáții, art. revendicáțiile (-ți-i-)

revendicațiile
REVENDICÁȚIE, revendicații, s. f. Revendicare. – Din fr. revendication.

DOOM

revendicáție (-ți-e) s. f., art. revendicáția (-ți-a), g.-d. art. revendicáției; pl. revendicáții, art. revendicáțiile (-ți-i-)

revendicațiilor
REVENDICÁȚIE, revendicații, s. f. Revendicare. – Din fr. revendication.

DOOM

revendicáție (-ți-e) s. f., art. revendicáția (-ți-a), g.-d. art. revendicáției; pl. revendicáții, art. revendicáțiile (-ți-i-)

revendicațiune
REVENDICAȚIÚNE s.f. v. revendicație.

revendice
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.

DOOM

revendicá (a ~) vb., ind. prez. 3 revéndică

revendici
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.

DOOM

revendicá (a ~) vb., ind. prez. 3 revéndică

revendicând
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.

DOOM

revendicá (a ~) vb., ind. prez. 3 revéndică

revendicînd
REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer.

DOOM

revendicá (a ~) vb., ind. prez. 3 revéndică

revendicări
REVENDICÁRE, revendicări, s. f. Acțiunea de a revendica și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se revendică; revendicație. – V. revendica.

DOOM

revendicáre s. f., g.-d. art. revendicắrii; pl. revendicắri

revendicării
REVENDICÁRE, revendicări, s. f. Acțiunea de a revendica și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se revendică; revendicație. – V. revendica.

DOOM

revendicáre s. f., g.-d. art. revendicắrii; pl. revendicắri

revendicările
REVENDICÁRE, revendicări, s. f. Acțiunea de a revendica și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se revendică; revendicație. – V. revendica.

DOOM

revendicáre s. f., g.-d. art. revendicắrii; pl. revendicắri

revendicărilor
REVENDICÁRE, revendicări, s. f. Acțiunea de a revendica și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se revendică; revendicație. – V. revendica.

DOOM

revendicáre s. f., g.-d. art. revendicắrii; pl. revendicắri

revene
REÁVĂN, -Ă, reveni, -e, adj. (Despre soluri) Care are suficientă umiditate pentru ca lucrările de cultură să se poată executa în condiții optime; p. ext. umed, jilav. ♦ Răcoros, proaspăt. – Cf. sl. ravĭnŭ „șes”.

DOOM

reávăn adj. m., pl. réveni; f. reávănă, pl. révene

revenea
REVENÍ¹, pers. 3 revenește, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. și refl. (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. Refl. (Despre timp) A se răcori. – Din reavăn.

revenea
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

reveneai
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

reveneala
REVENEÁLĂ, reveneli, s. f. (Reg.) 1. Umezeală, jilăveală din pământ sau din atmosferă. 2. Răcoare, răcoreală. 3. Emanație, miros, mireasmă, aromă. [Var.: răvineálă s. f.] – Reveni¹ + suf. -eală.

DOOM

reveneálă s. f., g.-d. art. revenélii; pl. revenéli

reveneam
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

revenească
REVENÍ¹, pers. 3 revenește, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. și refl. (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. Refl. (Despre timp) A se răcori. – Din reavăn.

reveneau
REVENÍ¹, pers. 3 revenește, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. și refl. (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. Refl. (Despre timp) A se răcori. – Din reavăn.

reveneau
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

reveneați
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

revenei
REÁVĂN, -Ă, reveni, -e, adj. (Despre soluri) Care are suficientă umiditate pentru ca lucrările de cultură să se poată executa în condiții optime; p. ext. umed, jilav. ♦ Răcoros, proaspăt. – Cf. sl. ravĭnŭ „șes”.

DOOM

reávăn adj. m., pl. réveni; f. reávănă, pl. révene

revenele
REÁVĂN, -Ă, reveni, -e, adj. (Despre soluri) Care are suficientă umiditate pentru ca lucrările de cultură să se poată executa în condiții optime; p. ext. umed, jilav. ♦ Răcoros, proaspăt. – Cf. sl. ravĭnŭ „șes”.

DOOM

reávăn adj. m., pl. réveni; f. reávănă, pl. révene

reveneli
REVENEÁLĂ, reveneli, s. f. (Reg.) 1. Umezeală, jilăveală din pământ sau din atmosferă. 2. Răcoare, răcoreală. 3. Emanație, miros, mireasmă, aromă. [Var.: răvineálă s. f.] – Reveni¹ + suf. -eală.

DOOM

reveneálă s. f., g.-d. art. revenélii; pl. revenéli

revenelii
REVENEÁLĂ, reveneli, s. f. (Reg.) 1. Umezeală, jilăveală din pământ sau din atmosferă. 2. Răcoare, răcoreală. 3. Emanație, miros, mireasmă, aromă. [Var.: răvineálă s. f.] – Reveni¹ + suf. -eală.

DOOM

reveneálă s. f., g.-d. art. revenélii; pl. revenéli

revenelile
REVENEÁLĂ, reveneli, s. f. (Reg.) 1. Umezeală, jilăveală din pământ sau din atmosferă. 2. Răcoare, răcoreală. 3. Emanație, miros, mireasmă, aromă. [Var.: răvineálă s. f.] – Reveni¹ + suf. -eală.

DOOM

reveneálă s. f., g.-d. art. revenélii; pl. revenéli

revenelilor
REVENEÁLĂ, reveneli, s. f. (Reg.) 1. Umezeală, jilăveală din pământ sau din atmosferă. 2. Răcoare, răcoreală. 3. Emanație, miros, mireasmă, aromă. [Var.: răvineálă s. f.] – Reveni¹ + suf. -eală.

DOOM

reveneálă s. f., g.-d. art. revenélii; pl. revenéli

revenelor
REÁVĂN, -Ă, reveni, -e, adj. (Despre soluri) Care are suficientă umiditate pentru ca lucrările de cultură să se poată executa în condiții optime; p. ext. umed, jilav. ♦ Răcoros, proaspăt. – Cf. sl. ravĭnŭ „șes”.

DOOM

reávăn adj. m., pl. réveni; f. reávănă, pl. révene

revenesc
REVENÍ¹, pers. 3 revenește, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. și refl. (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. Refl. (Despre timp) A se răcori. – Din reavăn.

revenește
REVENÍ¹, pers. 3 revenește, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. și refl. (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. Refl. (Despre timp) A se răcori. – Din reavăn.

reveni
REÁVĂN, -Ă, reveni, -e, adj. (Despre soluri) Care are suficientă umiditate pentru ca lucrările de cultură să se poată executa în condiții optime; p. ext. umed, jilav. ♦ Răcoros, proaspăt. – Cf. sl. ravĭnŭ „șes”.

DOOM

reávăn adj. m., pl. réveni; f. reávănă, pl. révene

reveni
REVENÍ¹, pers. 3 revenește, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. și refl. (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. Refl. (Despre timp) A se răcori. – Din reavăn.

reveni
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

revenii
REÁVĂN, -Ă, reveni, -e, adj. (Despre soluri) Care are suficientă umiditate pentru ca lucrările de cultură să se poată executa în condiții optime; p. ext. umed, jilav. ♦ Răcoros, proaspăt. – Cf. sl. ravĭnŭ „șes”.

DOOM

reávăn adj. m., pl. réveni; f. reávănă, pl. révene

revenii
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

revenilor
REÁVĂN, -Ă, reveni, -e, adj. (Despre soluri) Care are suficientă umiditate pentru ca lucrările de cultură să se poată executa în condiții optime; p. ext. umed, jilav. ♦ Răcoros, proaspăt. – Cf. sl. ravĭnŭ „șes”.

DOOM

reávăn adj. m., pl. réveni; f. reávănă, pl. révene

revenim
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

revenind
REVENÍ¹, pers. 3 revenește, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. și refl. (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. Refl. (Despre timp) A se răcori. – Din reavăn.

revenind
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

revenire
REVENÍ¹, pers. 3 revenește, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. și refl. (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. Refl. (Despre timp) A se răcori. – Din reavăn.

revenire
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

revenire
REVENÍRE, reveniri, s. f. Acțiunea de a reveni² și rezultatul ei, întoarcere. – V. reveni.

DOOM

reveníre s. f., g.-d. art. revenírii; pl. reveníri

revenirea
REVENÍRE, reveniri, s. f. Acțiunea de a reveni² și rezultatul ei, întoarcere. – V. reveni.

DOOM

reveníre s. f., g.-d. art. revenírii; pl. reveníri

reveniri
REVENÍRE, reveniri, s. f. Acțiunea de a reveni² și rezultatul ei, întoarcere. – V. reveni.

DOOM

reveníre s. f., g.-d. art. revenírii; pl. reveníri

revenirii
REVENÍRE, reveniri, s. f. Acțiunea de a reveni² și rezultatul ei, întoarcere. – V. reveni.

DOOM

reveníre s. f., g.-d. art. revenírii; pl. reveníri

revenirile
REVENÍRE, reveniri, s. f. Acțiunea de a reveni² și rezultatul ei, întoarcere. – V. reveni.

DOOM

reveníre s. f., g.-d. art. revenírii; pl. reveníri

revenirilor
REVENÍRE, reveniri, s. f. Acțiunea de a reveni² și rezultatul ei, întoarcere. – V. reveni.

DOOM

reveníre s. f., g.-d. art. revenírii; pl. reveníri

reveniră
REVENÍ¹, pers. 3 revenește, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. și refl. (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. Refl. (Despre timp) A se răcori. – Din reavăn.

reveniră
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

revenirăm
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

revenirăți
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

revenise
REVENÍ¹, pers. 3 revenește, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. și refl. (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. Refl. (Despre timp) A se răcori. – Din reavăn.

revenise
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

revenisem
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

reveniseră
REVENÍ¹, pers. 3 revenește, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. și refl. (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. Refl. (Despre timp) A se răcori. – Din reavăn.

reveniseră
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

reveniserăm
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

reveniserăți
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

reveniseși
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

reveniseți
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

revenit
REVENÍ¹, pers. 3 revenește, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. și refl. (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. Refl. (Despre timp) A se răcori. – Din reavăn.

revenit
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

reveniși
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

reveniți
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

revent
REVÉNT s. m. Plantă erbacee cu frunze mari (al cărei pețiol este folosit în alimentație) și flori mici, verzui, cu rădăcina și rizomul cu un gust foarte amar, întrebuințate în medicină ca purgativ; rubarbă (Rheum officinale). ♦ Purgativ obținut din rădăcina și rizomul acestei plante. – Din tc. râvend.

DOOM

revént s. m.

reventul
REVÉNT s. m. Plantă erbacee cu frunze mari (al cărei pețiol este folosit în alimentație) și flori mici, verzui, cu rădăcina și rizomul cu un gust foarte amar, întrebuințate în medicină ca purgativ; rubarbă (Rheum officinale). ♦ Purgativ obținut din rădăcina și rizomul acestei plante. – Din tc. râvend.

DOOM

revént s. m.

reventului
REVÉNT s. m. Plantă erbacee cu frunze mari (al cărei pețiol este folosit în alimentație) și flori mici, verzui, cu rădăcina și rizomul cu un gust foarte amar, întrebuințate în medicină ca purgativ; rubarbă (Rheum officinale). ♦ Purgativ obținut din rădăcina și rizomul acestei plante. – Din tc. râvend.

DOOM

revént s. m.

rever
REVÉR, revere, s. n. Parte răsfrântă a unei haine, în prelungirea gulerului, de o parte și de alta a pieptului. ♦ (Sport) Lovitură executată cu partea exterioară a rachetei sau a paletei, la jocul de tenis sau de tenis de masă. – Din fr. revers.

DOOM

revér s. n., pl. revére

rever
REVÉR, revere, s. n. Partea răsfrîntă a unei haine, în prelungirea gulerului, de o parte și de alta a pieptului. Reverele hainei erau pătate de scrumul nenumăratelor țigări fumate. MIHALE, O. 300. Se opri și, îndreptîndu-mi reverul hainei cu un gest familiar, mă privi în ochi alintată. C. PETRESCU, S. 166. – Pl. și: reveruri (GALAN, Z. R. 139, C. PETRESCU, C. V. 354).

reverber
REVERBÉR, reverbere, s. n. Oglindă metalică montată la o lampă, pentru a reflecta razele de lumină într-o anumită direcție. – Din fr. réverbère.

DOOM

reverbér s. n., pl. reverbére

reverbera
REVERBERÁ, pers. 3 reverbereáză, vb. I. Tranz. A produce reverberații. – Din fr. réverbérer.

DOOM

reverberá (a ~) vb., ind. prez. 3 reverbereáză

reverberant
REVERBERÁNT, -Ă, reverberanți, -te, adj. Care reverberează. – Din fr. réverbérant, engl. reverberant.

reverberanta
REVERBERÁNT, -Ă, reverberanți, -te, adj. Care reverberează. – Din fr. réverbérant, engl. reverberant.

reverberante
REVERBERÁNT, -Ă, reverberanți, -te, adj. Care reverberează. – Din fr. réverbérant, engl. reverberant.

reverberantei
REVERBERÁNT, -Ă, reverberanți, -te, adj. Care reverberează. – Din fr. réverbérant, engl. reverberant.

reverberantele
REVERBERÁNT, -Ă, reverberanți, -te, adj. Care reverberează. – Din fr. réverbérant, engl. reverberant.

reverberantelor
REVERBERÁNT, -Ă, reverberanți, -te, adj. Care reverberează. – Din fr. réverbérant, engl. reverberant.

reverberantul
REVERBERÁNT, -Ă, reverberanți, -te, adj. Care reverberează. – Din fr. réverbérant, engl. reverberant.

reverberantului
REVERBERÁNT, -Ă, reverberanți, -te, adj. Care reverberează. – Din fr. réverbérant, engl. reverberant.

reverberanți
REVERBERÁNT, -Ă, reverberanți, -te, adj. Care reverberează. – Din fr. réverbérant, engl. reverberant.

reverberanții
REVERBERÁNT, -Ă, reverberanți, -te, adj. Care reverberează. – Din fr. réverbérant, engl. reverberant.

reverberanților
REVERBERÁNT, -Ă, reverberanți, -te, adj. Care reverberează. – Din fr. réverbérant, engl. reverberant.

reverberare
REVERBERÁRE, reverberări, s. f. Acțiunea de a reverbera. – V. reverbera.

reverberarea
REVERBERÁRE, reverberări, s. f. Acțiunea de a reverbera. – V. reverbera.

reverberat
REVERBERÁT, -Ă, reverberați, -te, adj. Rezultat prin reverberare. – V. reverbera.

reverberata
REVERBERÁT, -Ă, reverberați, -te, adj. Rezultat prin reverberare. – V. reverbera.

reverberate
REVERBERÁT, -Ă, reverberați, -te, adj. Rezultat prin reverberare. – V. reverbera.

reverberatei
REVERBERÁT, -Ă, reverberați, -te, adj. Rezultat prin reverberare. – V. reverbera.

reverberatele
REVERBERÁT, -Ă, reverberați, -te, adj. Rezultat prin reverberare. – V. reverbera.

reverberatelor
REVERBERÁT, -Ă, reverberați, -te, adj. Rezultat prin reverberare. – V. reverbera.

reverberatoare
REVERBERATÓR, reverberatoare, s. n. Aparat care produce o reverberație artificială cu durată variabilă. – Din engl. reverberator.

reverberatoarele
REVERBERATÓR, reverberatoare, s. n. Aparat care produce o reverberație artificială cu durată variabilă. – Din engl. reverberator.

reverberatoarelor
REVERBERATÓR, reverberatoare, s. n. Aparat care produce o reverberație artificială cu durată variabilă. – Din engl. reverberator.

reverberator
REVERBERATÓR, reverberatoare, s. n. Aparat care produce o reverberație artificială cu durată variabilă. – Din engl. reverberator.

reverberatorul
REVERBERATÓR, reverberatoare, s. n. Aparat care produce o reverberație artificială cu durată variabilă. – Din engl. reverberator.

reverberatorului
REVERBERATÓR, reverberatoare, s. n. Aparat care produce o reverberație artificială cu durată variabilă. – Din engl. reverberator.

reverberatul
REVERBERÁT, -Ă, reverberați, -te, adj. Rezultat prin reverberare. – V. reverbera.

reverberatului
REVERBERÁT, -Ă, reverberați, -te, adj. Rezultat prin reverberare. – V. reverbera.

reverberați
REVERBERÁT, -Ă, reverberați, -te, adj. Rezultat prin reverberare. – V. reverbera.

reverberația
REVERBERÁȚIE, reverberații, s. f. 1. Persistență a unui sunet într-o încăpere închisă, datorită reflexiei, după ce sursa sonoră și-a încetat emisia. ◊ Reverberație artificială = prelucrare electroacustică a semnalelor sonore în scopul obținerii unor condiții optime de audiție în sălile de spectacole, în studiouri etc. 2. Reflexie a luminii. 3. Reflexie repetată a căldurii pe pereții unui focar sau ai unui cuptor special. ◊ Cuptor cu reverberație = cuptor de topit, cu acoperișul boltit, căptușit cu cărămidă refractară, în care încălzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere și prin radierea căldurii din acoperiș. – Din fr. réverbération.

DOOM

reverberáție (-ți-e) s. f., art. reverberáția (-ți-a), g.-d. art. reverberáției; pl. reverberáții, art. reverberáțiile (-ți-i-)

reverberație
REVERBERÁȚIE, reverberații, s. f. 1. Persistență a unui sunet într-o încăpere închisă, datorită reflexiei, după ce sursa sonoră și-a încetat emisia. ◊ Reverberație artificială = prelucrare electroacustică a semnalelor sonore în scopul obținerii unor condiții optime de audiție în sălile de spectacole, în studiouri etc. 2. Reflexie a luminii. 3. Reflexie repetată a căldurii pe pereții unui focar sau ai unui cuptor special. ◊ Cuptor cu reverberație = cuptor de topit, cu acoperișul boltit, căptușit cu cărămidă refractară, în care încălzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere și prin radierea căldurii din acoperiș. – Din fr. réverbération.

DOOM

reverberáție (-ți-e) s. f., art. reverberáția (-ți-a), g.-d. art. reverberáției; pl. reverberáții, art. reverberáțiile (-ți-i-)

reverberației
REVERBERÁȚIE, reverberații, s. f. 1. Persistență a unui sunet într-o încăpere închisă, datorită reflexiei, după ce sursa sonoră și-a încetat emisia. ◊ Reverberație artificială = prelucrare electroacustică a semnalelor sonore în scopul obținerii unor condiții optime de audiție în sălile de spectacole, în studiouri etc. 2. Reflexie a luminii. 3. Reflexie repetată a căldurii pe pereții unui focar sau ai unui cuptor special. ◊ Cuptor cu reverberație = cuptor de topit, cu acoperișul boltit, căptușit cu cărămidă refractară, în care încălzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere și prin radierea căldurii din acoperiș. – Din fr. réverbération.

DOOM

reverberáție (-ți-e) s. f., art. reverberáția (-ți-a), g.-d. art. reverberáției; pl. reverberáții, art. reverberáțiile (-ți-i-)

reverberații
REVERBERÁT, -Ă, reverberați, -te, adj. Rezultat prin reverberare. – V. reverbera.

reverberații
REVERBERÁȚIE, reverberații, s. f. 1. Persistență a unui sunet într-o încăpere închisă, datorită reflexiei, după ce sursa sonoră și-a încetat emisia. ◊ Reverberație artificială = prelucrare electroacustică a semnalelor sonore în scopul obținerii unor condiții optime de audiție în sălile de spectacole, în studiouri etc. 2. Reflexie a luminii. 3. Reflexie repetată a căldurii pe pereții unui focar sau ai unui cuptor special. ◊ Cuptor cu reverberație = cuptor de topit, cu acoperișul boltit, căptușit cu cărămidă refractară, în care încălzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere și prin radierea căldurii din acoperiș. – Din fr. réverbération.

DOOM

reverberáție (-ți-e) s. f., art. reverberáția (-ți-a), g.-d. art. reverberáției; pl. reverberáții, art. reverberáțiile (-ți-i-)

reverberațiile
REVERBERÁȚIE, reverberații, s. f. 1. Persistență a unui sunet într-o încăpere închisă, datorită reflexiei, după ce sursa sonoră și-a încetat emisia. ◊ Reverberație artificială = prelucrare electroacustică a semnalelor sonore în scopul obținerii unor condiții optime de audiție în sălile de spectacole, în studiouri etc. 2. Reflexie a luminii. 3. Reflexie repetată a căldurii pe pereții unui focar sau ai unui cuptor special. ◊ Cuptor cu reverberație = cuptor de topit, cu acoperișul boltit, căptușit cu cărămidă refractară, în care încălzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere și prin radierea căldurii din acoperiș. – Din fr. réverbération.

DOOM

reverberáție (-ți-e) s. f., art. reverberáția (-ți-a), g.-d. art. reverberáției; pl. reverberáții, art. reverberáțiile (-ți-i-)

reverberațiilor
REVERBERÁȚIE, reverberații, s. f. 1. Persistență a unui sunet într-o încăpere închisă, datorită reflexiei, după ce sursa sonoră și-a încetat emisia. ◊ Reverberație artificială = prelucrare electroacustică a semnalelor sonore în scopul obținerii unor condiții optime de audiție în sălile de spectacole, în studiouri etc. 2. Reflexie a luminii. 3. Reflexie repetată a căldurii pe pereții unui focar sau ai unui cuptor special. ◊ Cuptor cu reverberație = cuptor de topit, cu acoperișul boltit, căptușit cu cărămidă refractară, în care încălzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere și prin radierea căldurii din acoperiș. – Din fr. réverbération.

DOOM

reverberáție (-ți-e) s. f., art. reverberáția (-ți-a), g.-d. art. reverberáției; pl. reverberáții, art. reverberáțiile (-ți-i-)

reverberaților
REVERBERÁT, -Ă, reverberați, -te, adj. Rezultat prin reverberare. – V. reverbera.

reverberațiune
REVERBERAȚIÚNE s.f. v. reverberație.

reverbere
REVERBÉR, reverbere, s. n. Oglindă metalică montată la o lampă, pentru a reflecta razele de lumină într-o anumită direcție. – Din fr. réverbère.

DOOM

reverbér s. n., pl. reverbére

reverberele
REVERBÉR, reverbere, s. n. Oglindă metalică montată la o lampă, pentru a reflecta razele de lumină într-o anumită direcție. – Din fr. réverbère.

DOOM

reverbér s. n., pl. reverbére

reverberelor
REVERBÉR, reverbere, s. n. Oglindă metalică montată la o lampă, pentru a reflecta razele de lumină într-o anumită direcție. – Din fr. réverbère.

DOOM

reverbér s. n., pl. reverbére

reverberometre
REVERBEROMÉTRU, reverberometre, s. n. Aparat pentru măsurarea timpului de reverberație. – Din engl. reverberometer.

reverberometrele
REVERBEROMÉTRU, reverberometre, s. n. Aparat pentru măsurarea timpului de reverberație. – Din engl. reverberometer.

reverberometrelor
REVERBEROMÉTRU, reverberometre, s. n. Aparat pentru măsurarea timpului de reverberație. – Din engl. reverberometer.

reverberometru
REVERBEROMÉTRU, reverberometre, s. n. Aparat pentru măsurarea timpului de reverberație. – Din engl. reverberometer.

reverberometrul
REVERBEROMÉTRU, reverberometre, s. n. Aparat pentru măsurarea timpului de reverberație. – Din engl. reverberometer.

reverberometrului
REVERBEROMÉTRU, reverberometre, s. n. Aparat pentru măsurarea timpului de reverberație. – Din engl. reverberometer.

reverberul
REVERBÉR, reverbere, s. n. Oglindă metalică montată la o lampă, pentru a reflecta razele de lumină într-o anumită direcție. – Din fr. réverbère.

DOOM

reverbér s. n., pl. reverbére

reverberului
REVERBÉR, reverbere, s. n. Oglindă metalică montată la o lampă, pentru a reflecta razele de lumină într-o anumită direcție. – Din fr. réverbère.

DOOM

reverbér s. n., pl. reverbére

reverberări
REVERBERÁRE, reverberări, s. f. Acțiunea de a reverbera. – V. reverbera.

reverberării
REVERBERÁRE, reverberări, s. f. Acțiunea de a reverbera. – V. reverbera.

reverberările
REVERBERÁRE, reverberări, s. f. Acțiunea de a reverbera. – V. reverbera.

reverberărilor
REVERBERÁRE, reverberări, s. f. Acțiunea de a reverbera. – V. reverbera.

revere
REVÉR, revere, s. n. Parte răsfrântă a unei haine, în prelungirea gulerului, de o parte și de alta a pieptului. ♦ (Sport) Lovitură executată cu partea exterioară a rachetei sau a paletei, la jocul de tenis sau de tenis de masă. – Din fr. revers.

DOOM

revér s. n., pl. revére

reverele
REVÉR, revere, s. n. Parte răsfrântă a unei haine, în prelungirea gulerului, de o parte și de alta a pieptului. ♦ (Sport) Lovitură executată cu partea exterioară a rachetei sau a paletei, la jocul de tenis sau de tenis de masă. – Din fr. revers.

DOOM

revér s. n., pl. revére

reverelor
REVÉR, revere, s. n. Parte răsfrântă a unei haine, în prelungirea gulerului, de o parte și de alta a pieptului. ♦ (Sport) Lovitură executată cu partea exterioară a rachetei sau a paletei, la jocul de tenis sau de tenis de masă. – Din fr. revers.

DOOM

revér s. n., pl. revére

reverend
reverénd (-dă), adj. – Demn de respect. Lat. reverendus (sec. XIX). – Der. reverendă, s. f. (sutană, anteriu; redingotă), din germ. Reverende, cf. pol. rewerenda (Tiktin); reverență, s. f., din fr. révérence.

reverend
REVERÉND, reverenzi, s. m. Titlu dat preoților sau călugărilor catolici ori membrilor unei confesiuni reformate; cuvios. ♦ Spec. Titlu dat pastorilor anglicani; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. révérend, lat. reverendus.

DOOM

reverénd (pastor) s. m., pl. reverénzi

reverenda
REVERÉNDĂ, reverende, s. f. Haină preoțească (catolică) lungă (de culoare neagră); anteriu. – Din lat. reverenda. Cf. pol. rewerenda.

DOOM

reveréndă (haină) s. f., g.-d. art. reveréndei; pl. reverénde

reverende
REVERÉNDĂ, reverende, s. f. Haină preoțească (catolică) lungă (de culoare neagră); anteriu. – Din lat. reverenda. Cf. pol. rewerenda.

DOOM

reveréndă (haină) s. f., g.-d. art. reveréndei; pl. reverénde

reverendei
REVERÉNDĂ, reverende, s. f. Haină preoțească (catolică) lungă (de culoare neagră); anteriu. – Din lat. reverenda. Cf. pol. rewerenda.

DOOM

reveréndă (haină) s. f., g.-d. art. reveréndei; pl. reverénde

reverendele
REVERÉNDĂ, reverende, s. f. Haină preoțească (catolică) lungă (de culoare neagră); anteriu. – Din lat. reverenda. Cf. pol. rewerenda.

DOOM

reveréndă (haină) s. f., g.-d. art. reveréndei; pl. reverénde

reverendelor
REVERÉNDĂ, reverende, s. f. Haină preoțească (catolică) lungă (de culoare neagră); anteriu. – Din lat. reverenda. Cf. pol. rewerenda.

DOOM

reveréndă (haină) s. f., g.-d. art. reveréndei; pl. reverénde

reverendisim
REVERENDÍSIM s.m. Titlu onorific rezervat prelaților. [Voc. reverendisime. / cf. it. reverendissimo, fr. révérendissime].

reverendisimi
REVERENDÍSIM s.m. Titlu onorific rezervat prelaților. [Voc. reverendisime. / cf. it. reverendissimo, fr. révérendissime].

reverendisimii
REVERENDÍSIM s.m. Titlu onorific rezervat prelaților. [Voc. reverendisime. / cf. it. reverendissimo, fr. révérendissime].

reverendisimilor
REVERENDÍSIM s.m. Titlu onorific rezervat prelaților. [Voc. reverendisime. / cf. it. reverendissimo, fr. révérendissime].

reverendisimul
REVERENDÍSIM s.m. Titlu onorific rezervat prelaților. [Voc. reverendisime. / cf. it. reverendissimo, fr. révérendissime].

reverendisimului
REVERENDÍSIM s.m. Titlu onorific rezervat prelaților. [Voc. reverendisime. / cf. it. reverendissimo, fr. révérendissime].

reverendul
REVERÉND, reverenzi, s. m. Titlu dat preoților sau călugărilor catolici ori membrilor unei confesiuni reformate; cuvios. ♦ Spec. Titlu dat pastorilor anglicani; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. révérend, lat. reverendus.

DOOM

reverénd (pastor) s. m., pl. reverénzi

reverendului
REVERÉND, reverenzi, s. m. Titlu dat preoților sau călugărilor catolici ori membrilor unei confesiuni reformate; cuvios. ♦ Spec. Titlu dat pastorilor anglicani; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. révérend, lat. reverendus.

DOOM

reverénd (pastor) s. m., pl. reverénzi

reverenzi
REVERÉND, reverenzi, s. m. Titlu dat preoților sau călugărilor catolici ori membrilor unei confesiuni reformate; cuvios. ♦ Spec. Titlu dat pastorilor anglicani; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. révérend, lat. reverendus.

DOOM

reverénd (pastor) s. m., pl. reverénzi

reverenzii
REVERÉND, reverenzi, s. m. Titlu dat preoților sau călugărilor catolici ori membrilor unei confesiuni reformate; cuvios. ♦ Spec. Titlu dat pastorilor anglicani; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. révérend, lat. reverendus.

DOOM

reverénd (pastor) s. m., pl. reverénzi

reverenzilor
REVERÉND, reverenzi, s. m. Titlu dat preoților sau călugărilor catolici ori membrilor unei confesiuni reformate; cuvios. ♦ Spec. Titlu dat pastorilor anglicani; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. révérend, lat. reverendus.

DOOM

reverénd (pastor) s. m., pl. reverénzi

reverența
REVERÉNȚĂ, reverențe, s. f. 1. Salut ceremonios care se execută prin înclinarea bustului și îndoirea genunchilor, închinăciune; plecăciune în semn de respect, temenea. 2. Respect, venerație, considerație, stimă. ◊ Pronume de reverență = pronume de politețe. – Din fr. révérence, lat. reverentia.

DOOM

reverénță s. f., g.-d. art. reverénței; pl. reverénțe

reverențe
REVERÉNȚĂ, reverențe, s. f. 1. Salut ceremonios care se execută prin înclinarea bustului și îndoirea genunchilor, închinăciune; plecăciune în semn de respect, temenea. 2. Respect, venerație, considerație, stimă. ◊ Pronume de reverență = pronume de politețe. – Din fr. révérence, lat. reverentia.

DOOM

reverénță s. f., g.-d. art. reverénței; pl. reverénțe

reverenței
REVERÉNȚĂ, reverențe, s. f. 1. Salut ceremonios care se execută prin înclinarea bustului și îndoirea genunchilor, închinăciune; plecăciune în semn de respect, temenea. 2. Respect, venerație, considerație, stimă. ◊ Pronume de reverență = pronume de politețe. – Din fr. révérence, lat. reverentia.

DOOM

reverénță s. f., g.-d. art. reverénței; pl. reverénțe

reverențele
REVERÉNȚĂ, reverențe, s. f. 1. Salut ceremonios care se execută prin înclinarea bustului și îndoirea genunchilor, închinăciune; plecăciune în semn de respect, temenea. 2. Respect, venerație, considerație, stimă. ◊ Pronume de reverență = pronume de politețe. – Din fr. révérence, lat. reverentia.

DOOM

reverénță s. f., g.-d. art. reverénței; pl. reverénțe

reverențelor
REVERÉNȚĂ, reverențe, s. f. 1. Salut ceremonios care se execută prin înclinarea bustului și îndoirea genunchilor, închinăciune; plecăciune în semn de respect, temenea. 2. Respect, venerație, considerație, stimă. ◊ Pronume de reverență = pronume de politețe. – Din fr. révérence, lat. reverentia.

DOOM

reverénță s. f., g.-d. art. reverénței; pl. reverénțe

reverențial
REVERENȚIÁL, -Ă adj. (Liv.) Reverențios. [Pron. -ți-al. / cf. fr. révérenciel, it. reverenziale].

reverențioasa
REVERENȚIÓS, -OÁSĂ, reverențioși, -oase, adj. Foarte politicos, deosebit de respectuos; ceremonios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. révérencieux.

DOOM

reverențiós (-ți-os) adj. m., pl. reverențióși; f. reverențioásă, pl. reverențioáse

reverențioase
REVERENȚIÓS, -OÁSĂ, reverențioși, -oase, adj. Foarte politicos, deosebit de respectuos; ceremonios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. révérencieux.

DOOM

reverențiós (-ți-os) adj. m., pl. reverențióși; f. reverențioásă, pl. reverențioáse

reverențioasei
REVERENȚIÓS, -OÁSĂ, reverențioși, -oase, adj. Foarte politicos, deosebit de respectuos; ceremonios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. révérencieux.

DOOM

reverențiós (-ți-os) adj. m., pl. reverențióși; f. reverențioásă, pl. reverențioáse

reverențioasele
REVERENȚIÓS, -OÁSĂ, reverențioși, -oase, adj. Foarte politicos, deosebit de respectuos; ceremonios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. révérencieux.

DOOM

reverențiós (-ți-os) adj. m., pl. reverențióși; f. reverențioásă, pl. reverențioáse

reverențioaselor
REVERENȚIÓS, -OÁSĂ, reverențioși, -oase, adj. Foarte politicos, deosebit de respectuos; ceremonios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. révérencieux.

DOOM

reverențiós (-ți-os) adj. m., pl. reverențióși; f. reverențioásă, pl. reverențioáse

reverențios
REVERENȚIÓS, -OÁSĂ, reverențioși, -oase, adj. Foarte politicos, deosebit de respectuos; ceremonios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. révérencieux.

DOOM

reverențiós (-ți-os) adj. m., pl. reverențióși; f. reverențioásă, pl. reverențioáse

reverențiosul
REVERENȚIÓS, -OÁSĂ, reverențioși, -oase, adj. Foarte politicos, deosebit de respectuos; ceremonios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. révérencieux.

DOOM

reverențiós (-ți-os) adj. m., pl. reverențióși; f. reverențioásă, pl. reverențioáse

reverențiosului
REVERENȚIÓS, -OÁSĂ, reverențioși, -oase, adj. Foarte politicos, deosebit de respectuos; ceremonios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. révérencieux.

DOOM

reverențiós (-ți-os) adj. m., pl. reverențióși; f. reverențioásă, pl. reverențioáse

reverențioși
REVERENȚIÓS, -OÁSĂ, reverențioși, -oase, adj. Foarte politicos, deosebit de respectuos; ceremonios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. révérencieux.

DOOM

reverențiós (-ți-os) adj. m., pl. reverențióși; f. reverențioásă, pl. reverențioáse

reverențioșii
REVERENȚIÓS, -OÁSĂ, reverențioși, -oase, adj. Foarte politicos, deosebit de respectuos; ceremonios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. révérencieux.

DOOM

reverențiós (-ți-os) adj. m., pl. reverențióși; f. reverențioásă, pl. reverențioáse

reverențioșilor
REVERENȚIÓS, -OÁSĂ, reverențioși, -oase, adj. Foarte politicos, deosebit de respectuos; ceremonios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. révérencieux.

DOOM

reverențiós (-ți-os) adj. m., pl. reverențióși; f. reverențioásă, pl. reverențioáse

reveria
REVERÍE, reverii, s. f. Visare. ♦ Piesă vocală sau instrumentală de mici proporții, care predispune la visare. – Din fr. réverie.

DOOM

reveríe s. f., art. revería, g.-d. art. reveríei; pl. reveríi, art. reveríile

reverie
REVERÍE, reverii, s. f. Visare. ♦ Piesă vocală sau instrumentală de mici proporții, care predispune la visare. – Din fr. réverie.

DOOM

reveríe s. f., art. revería, g.-d. art. reveríei; pl. reveríi, art. reveríile

reveriei
REVERÍE, reverii, s. f. Visare. ♦ Piesă vocală sau instrumentală de mici proporții, care predispune la visare. – Din fr. réverie.

DOOM

reveríe s. f., art. revería, g.-d. art. reveríei; pl. reveríi, art. reveríile

reverific
REVERIFICÁ vb. I. tr. A verifica din nou. [< re- + verifica].

reverifica
REVERIFICÁ vb. I. tr. A verifica din nou. [< re- + verifica].

reverificai
REVERIFICÁ vb. I. tr. A verifica din nou. [< re- + verifica].

reverificam
REVERIFICÁ vb. I. tr. A verifica din nou. [< re- + verifica].

reverificare
REVERIFICÁ vb. I. tr. A verifica din nou. [< re- + verifica].

reverificare
REVERIFICÁRE s.f. Acțiunea de a reverifica și rezultatul ei. [< reverifica].

reverificară
REVERIFICÁ vb. I. tr. A verifica din nou. [< re- + verifica].

reverificarăm
REVERIFICÁ vb. I. tr. A verifica din nou. [< re- + verifica].

reverificarăți
REVERIFICÁ vb. I. tr. A verifica din nou. [< re- + verifica].

reverificase
REVERIFICÁ vb. I. tr. A verifica din nou. [< re- + verifica].

reverificasem
REVERIFICÁ vb. I. tr. A verifica din nou. [< re- + verifica].

reverificaseră
REVERIFICÁ vb. I. tr. A verifica din nou. [< re- + verifica].

reverificaserăm
REVERIFICÁ vb. I. tr. A verifica din nou. [< re- + verifica].

reverificaserăți
REVERIFICÁ vb. I. tr. A verifica din nou. [< re- + verifica].

reverificaseși
REVERIFICÁ vb. I. tr. A verifica din nou. [< re- + verifica].

reverificaseți
REVERIFICÁ vb. I. tr. A verifica din nou. [< re- + verifica].

reverificat
REVERIFICÁ vb. I. tr. A verifica din nou. [< re- + verifica].

reverificat
REVERIFICÁ vb. I. tr. A verifica din nou. [< re- + verifica].

reverificau
REVERIFICÁ vb. I. tr. A verifica din nou. [< re- + verifica].

reverificași
REVERIFICÁ vb. I. tr. A verifica din nou. [< re- + verifica].

reverificați
REVERIFICÁ vb. I. tr. A verifica din nou. [< re- + verifica].

reverifice
REVERIFICÁ vb. I. tr. A verifica din nou. [< re- + verifica].

reverifici
REVERIFICÁ vb. I. tr. A verifica din nou. [< re- + verifica].

reverificând
REVERIFICÁ vb. I. tr. A verifica din nou. [< re- + verifica].

reverificînd
REVERIFICÁ vb. I. tr. A verifica din nou. [< re- + verifica].

reverii
REVERÍE, reverii, s. f. Visare. ♦ Piesă vocală sau instrumentală de mici proporții, care predispune la visare. – Din fr. réverie.

DOOM

reveríe s. f., art. revería, g.-d. art. reveríei; pl. reveríi, art. reveríile

reveriile
REVERÍE, reverii, s. f. Visare. ♦ Piesă vocală sau instrumentală de mici proporții, care predispune la visare. – Din fr. réverie.

DOOM

reveríe s. f., art. revería, g.-d. art. reveríei; pl. reveríi, art. reveríile

reveriilor
REVERÍE, reverii, s. f. Visare. ♦ Piesă vocală sau instrumentală de mici proporții, care predispune la visare. – Din fr. réverie.

DOOM

reveríe s. f., art. revería, g.-d. art. reveríei; pl. reveríi, art. reveríile

reverință
REVERÍNȚĂ s. f. v. reverență.

revers
REVÉRS, reversuri, s. n. 1. Dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc. ◊ Expr. Reversul medaliei = partea neplăcută a unei situații sau a unui lucru. 2. Fig. Partea nevăzută, ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unui lucru, al unei situații etc. [Pl. și: reverse] – Din fr. revers, lat. reversus, germ. Revers.

DOOM

revérs s. n., pl. revérsuri

revers
REVÉRS, reversuri, s. n. 1. Dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc. ◊ Expr. Reversul medaliei = partea neplăcută a unei situații sau a unui lucru. 2. Fig. Partea nevăzută, ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unui lucru, al unei situații etc. [Pl. și: reverse] – Din fr. revers, lat. reversus, germ. Revers.

reversare
REVERSÁRE s.f. (Rar) Inversare; reversiune (2) [în DN]. [Cf. engl. reversal, fr. reversion].

reverse
REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi. 3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. – Lat. reversare.

DOOM

revărsá (a ~ ) vb., ind. prez. 3 revársă; conj. prez. 3 să revérse

reversia
REVÉRSIE, reversii, s. f. 1. (Livr.) Întoarcere la o stare anterioară (mai puțin evoluată). 2. (Med.) Atavism. – Din fr. réversion.

reversibil
REVERSÍBIL, -Ă, reversibili, -e, adj. 1. Care poate reveni, care poate fi adus sau întors înapoi. ♦ (Jur.; despre bunuri) Care se întoarce în patrimoniul pesoanei care l-a înstrăinat. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea titularului, poate reveni altei persoane (îndreptățite). 2. (Fiz.; despre unele transformări) Care se poate produce în mod natural atât într-un sens, cât și în sens invers, trecând prin aceleași stări intermediare. ♦ (Chim.; despre reacții) În care compușii rezultați din combinarea unor substanțe pot să se recombine, formând din nou o anumită cantitate din substanțele inițiale. 3. (Mec.) Care poate acționa, care se poate mișca în două sensuri opuse. ◊ Plug reversibil = plug alcătuit din două trupițe simetrice, care poate răsturna brazda, la dus și la întors, în aceeași parte și care servește, în special, la arături pe coaste, pe deal. – Din fr. réversible.

DOOM

reversíbil adj. m., pl. reversíbili; f. reversíbilă, pl. reversíbile

reversibila
REVERSÍBIL, -Ă, reversibili, -e, adj. 1. Care poate reveni, care poate fi adus sau întors înapoi. ♦ (Jur.; despre bunuri) Care se întoarce în patrimoniul pesoanei care l-a înstrăinat. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea titularului, poate reveni altei persoane (îndreptățite). 2. (Fiz.; despre unele transformări) Care se poate produce în mod natural atât într-un sens, cât și în sens invers, trecând prin aceleași stări intermediare. ♦ (Chim.; despre reacții) În care compușii rezultați din combinarea unor substanțe pot să se recombine, formând din nou o anumită cantitate din substanțele inițiale. 3. (Mec.) Care poate acționa, care se poate mișca în două sensuri opuse. ◊ Plug reversibil = plug alcătuit din două trupițe simetrice, care poate răsturna brazda, la dus și la întors, în aceeași parte și care servește, în special, la arături pe coaste, pe deal. – Din fr. réversible.

DOOM

reversíbil adj. m., pl. reversíbili; f. reversíbilă, pl. reversíbile

reversibile
REVERSÍBIL, -Ă, reversibili, -e, adj. 1. Care poate reveni, care poate fi adus sau întors înapoi. ♦ (Jur.; despre bunuri) Care se întoarce în patrimoniul pesoanei care l-a înstrăinat. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea titularului, poate reveni altei persoane (îndreptățite). 2. (Fiz.; despre unele transformări) Care se poate produce în mod natural atât într-un sens, cât și în sens invers, trecând prin aceleași stări intermediare. ♦ (Chim.; despre reacții) În care compușii rezultați din combinarea unor substanțe pot să se recombine, formând din nou o anumită cantitate din substanțele inițiale. 3. (Mec.) Care poate acționa, care se poate mișca în două sensuri opuse. ◊ Plug reversibil = plug alcătuit din două trupițe simetrice, care poate răsturna brazda, la dus și la întors, în aceeași parte și care servește, în special, la arături pe coaste, pe deal. – Din fr. réversible.

DOOM

reversíbil adj. m., pl. reversíbili; f. reversíbilă, pl. reversíbile

reversibilei
REVERSÍBIL, -Ă, reversibili, -e, adj. 1. Care poate reveni, care poate fi adus sau întors înapoi. ♦ (Jur.; despre bunuri) Care se întoarce în patrimoniul pesoanei care l-a înstrăinat. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea titularului, poate reveni altei persoane (îndreptățite). 2. (Fiz.; despre unele transformări) Care se poate produce în mod natural atât într-un sens, cât și în sens invers, trecând prin aceleași stări intermediare. ♦ (Chim.; despre reacții) În care compușii rezultați din combinarea unor substanțe pot să se recombine, formând din nou o anumită cantitate din substanțele inițiale. 3. (Mec.) Care poate acționa, care se poate mișca în două sensuri opuse. ◊ Plug reversibil = plug alcătuit din două trupițe simetrice, care poate răsturna brazda, la dus și la întors, în aceeași parte și care servește, în special, la arături pe coaste, pe deal. – Din fr. réversible.

DOOM

reversíbil adj. m., pl. reversíbili; f. reversíbilă, pl. reversíbile

reversibilele
REVERSÍBIL, -Ă, reversibili, -e, adj. 1. Care poate reveni, care poate fi adus sau întors înapoi. ♦ (Jur.; despre bunuri) Care se întoarce în patrimoniul pesoanei care l-a înstrăinat. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea titularului, poate reveni altei persoane (îndreptățite). 2. (Fiz.; despre unele transformări) Care se poate produce în mod natural atât într-un sens, cât și în sens invers, trecând prin aceleași stări intermediare. ♦ (Chim.; despre reacții) În care compușii rezultați din combinarea unor substanțe pot să se recombine, formând din nou o anumită cantitate din substanțele inițiale. 3. (Mec.) Care poate acționa, care se poate mișca în două sensuri opuse. ◊ Plug reversibil = plug alcătuit din două trupițe simetrice, care poate răsturna brazda, la dus și la întors, în aceeași parte și care servește, în special, la arături pe coaste, pe deal. – Din fr. réversible.

DOOM

reversíbil adj. m., pl. reversíbili; f. reversíbilă, pl. reversíbile

reversibilelor
REVERSÍBIL, -Ă, reversibili, -e, adj. 1. Care poate reveni, care poate fi adus sau întors înapoi. ♦ (Jur.; despre bunuri) Care se întoarce în patrimoniul pesoanei care l-a înstrăinat. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea titularului, poate reveni altei persoane (îndreptățite). 2. (Fiz.; despre unele transformări) Care se poate produce în mod natural atât într-un sens, cât și în sens invers, trecând prin aceleași stări intermediare. ♦ (Chim.; despre reacții) În care compușii rezultați din combinarea unor substanțe pot să se recombine, formând din nou o anumită cantitate din substanțele inițiale. 3. (Mec.) Care poate acționa, care se poate mișca în două sensuri opuse. ◊ Plug reversibil = plug alcătuit din două trupițe simetrice, care poate răsturna brazda, la dus și la întors, în aceeași parte și care servește, în special, la arături pe coaste, pe deal. – Din fr. réversible.

DOOM

reversíbil adj. m., pl. reversíbili; f. reversíbilă, pl. reversíbile

reversibili
REVERSÍBIL, -Ă, reversibili, -e, adj. 1. Care poate reveni, care poate fi adus sau întors înapoi. ♦ (Jur.; despre bunuri) Care se întoarce în patrimoniul pesoanei care l-a înstrăinat. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea titularului, poate reveni altei persoane (îndreptățite). 2. (Fiz.; despre unele transformări) Care se poate produce în mod natural atât într-un sens, cât și în sens invers, trecând prin aceleași stări intermediare. ♦ (Chim.; despre reacții) În care compușii rezultați din combinarea unor substanțe pot să se recombine, formând din nou o anumită cantitate din substanțele inițiale. 3. (Mec.) Care poate acționa, care se poate mișca în două sensuri opuse. ◊ Plug reversibil = plug alcătuit din două trupițe simetrice, care poate răsturna brazda, la dus și la întors, în aceeași parte și care servește, în special, la arături pe coaste, pe deal. – Din fr. réversible.

DOOM

reversíbil adj. m., pl. reversíbili; f. reversíbilă, pl. reversíbile

reversibilii
REVERSÍBIL, -Ă, reversibili, -e, adj. 1. Care poate reveni, care poate fi adus sau întors înapoi. ♦ (Jur.; despre bunuri) Care se întoarce în patrimoniul pesoanei care l-a înstrăinat. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea titularului, poate reveni altei persoane (îndreptățite). 2. (Fiz.; despre unele transformări) Care se poate produce în mod natural atât într-un sens, cât și în sens invers, trecând prin aceleași stări intermediare. ♦ (Chim.; despre reacții) În care compușii rezultați din combinarea unor substanțe pot să se recombine, formând din nou o anumită cantitate din substanțele inițiale. 3. (Mec.) Care poate acționa, care se poate mișca în două sensuri opuse. ◊ Plug reversibil = plug alcătuit din două trupițe simetrice, care poate răsturna brazda, la dus și la întors, în aceeași parte și care servește, în special, la arături pe coaste, pe deal. – Din fr. réversible.

DOOM

reversíbil adj. m., pl. reversíbili; f. reversíbilă, pl. reversíbile

reversibililor
REVERSÍBIL, -Ă, reversibili, -e, adj. 1. Care poate reveni, care poate fi adus sau întors înapoi. ♦ (Jur.; despre bunuri) Care se întoarce în patrimoniul pesoanei care l-a înstrăinat. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea titularului, poate reveni altei persoane (îndreptățite). 2. (Fiz.; despre unele transformări) Care se poate produce în mod natural atât într-un sens, cât și în sens invers, trecând prin aceleași stări intermediare. ♦ (Chim.; despre reacții) În care compușii rezultați din combinarea unor substanțe pot să se recombine, formând din nou o anumită cantitate din substanțele inițiale. 3. (Mec.) Care poate acționa, care se poate mișca în două sensuri opuse. ◊ Plug reversibil = plug alcătuit din două trupițe simetrice, care poate răsturna brazda, la dus și la întors, în aceeași parte și care servește, în special, la arături pe coaste, pe deal. – Din fr. réversible.

DOOM

reversíbil adj. m., pl. reversíbili; f. reversíbilă, pl. reversíbile

reversibilitate
REVERSIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi reversibil, faptul de a fi reversibil. – Din fr. réversibilité.

DOOM

reversibilitáte s. f., g.-d. art. reversibilitắții

reversibilitatea
REVERSIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi reversibil, faptul de a fi reversibil. – Din fr. réversibilité.

DOOM

reversibilitáte s. f., g.-d. art. reversibilitắții

reversibilități
REVERSIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi reversibil, faptul de a fi reversibil. – Din fr. réversibilité.

DOOM

reversibilitáte s. f., g.-d. art. reversibilitắții

reversibilității
REVERSIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi reversibil, faptul de a fi reversibil. – Din fr. réversibilité.

DOOM

reversibilitáte s. f., g.-d. art. reversibilitắții

reversibilitățile
REVERSIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi reversibil, faptul de a fi reversibil. – Din fr. réversibilité.

DOOM

reversibilitáte s. f., g.-d. art. reversibilitắții

reversibilităților
REVERSIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi reversibil, faptul de a fi reversibil. – Din fr. réversibilité.

DOOM

reversibilitáte s. f., g.-d. art. reversibilitắții

reversibilul
REVERSÍBIL, -Ă, reversibili, -e, adj. 1. Care poate reveni, care poate fi adus sau întors înapoi. ♦ (Jur.; despre bunuri) Care se întoarce în patrimoniul pesoanei care l-a înstrăinat. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea titularului, poate reveni altei persoane (îndreptățite). 2. (Fiz.; despre unele transformări) Care se poate produce în mod natural atât într-un sens, cât și în sens invers, trecând prin aceleași stări intermediare. ♦ (Chim.; despre reacții) În care compușii rezultați din combinarea unor substanțe pot să se recombine, formând din nou o anumită cantitate din substanțele inițiale. 3. (Mec.) Care poate acționa, care se poate mișca în două sensuri opuse. ◊ Plug reversibil = plug alcătuit din două trupițe simetrice, care poate răsturna brazda, la dus și la întors, în aceeași parte și care servește, în special, la arături pe coaste, pe deal. – Din fr. réversible.

DOOM

reversíbil adj. m., pl. reversíbili; f. reversíbilă, pl. reversíbile

reversibilului
REVERSÍBIL, -Ă, reversibili, -e, adj. 1. Care poate reveni, care poate fi adus sau întors înapoi. ♦ (Jur.; despre bunuri) Care se întoarce în patrimoniul pesoanei care l-a înstrăinat. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea titularului, poate reveni altei persoane (îndreptățite). 2. (Fiz.; despre unele transformări) Care se poate produce în mod natural atât într-un sens, cât și în sens invers, trecând prin aceleași stări intermediare. ♦ (Chim.; despre reacții) În care compușii rezultați din combinarea unor substanțe pot să se recombine, formând din nou o anumită cantitate din substanțele inițiale. 3. (Mec.) Care poate acționa, care se poate mișca în două sensuri opuse. ◊ Plug reversibil = plug alcătuit din două trupițe simetrice, care poate răsturna brazda, la dus și la întors, în aceeași parte și care servește, în special, la arături pe coaste, pe deal. – Din fr. réversible.

DOOM

reversíbil adj. m., pl. reversíbili; f. reversíbilă, pl. reversíbile

reversie
REVÉRSIE, reversii, s. f. 1. (Livr.) Întoarcere la o stare anterioară (mai puțin evoluată). 2. (Med.) Atavism. – Din fr. réversion.

reversiei
REVÉRSIE, reversii, s. f. 1. (Livr.) Întoarcere la o stare anterioară (mai puțin evoluată). 2. (Med.) Atavism. – Din fr. réversion.

reversii
REVÉRSIE, reversii, s. f. 1. (Livr.) Întoarcere la o stare anterioară (mai puțin evoluată). 2. (Med.) Atavism. – Din fr. réversion.

reversiile
REVÉRSIE, reversii, s. f. 1. (Livr.) Întoarcere la o stare anterioară (mai puțin evoluată). 2. (Med.) Atavism. – Din fr. réversion.

reversiilor
REVÉRSIE, reversii, s. f. 1. (Livr.) Întoarcere la o stare anterioară (mai puțin evoluată). 2. (Med.) Atavism. – Din fr. réversion.

reversiune
REVERSIÚNE, reversiuni, s. f. 1. (Jur.) Revenire a unor bunuri donate la primul proprietar, când persoana căreia i-au fost donate moare fără a avea copii. 2. (Fiz.) Schimbare a succesiunii de stări intermediare prin care trece un sistem în cursul unei transformări. [Pr.: -si-u-] – Din fr. réversion.

DOOM

reversiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. reversiúnii; pl. reversiúni

reversiunea
REVERSIÚNE, reversiuni, s. f. 1. (Jur.) Revenire a unor bunuri donate la primul proprietar, când persoana căreia i-au fost donate moare fără a avea copii. 2. (Fiz.) Schimbare a succesiunii de stări intermediare prin care trece un sistem în cursul unei transformări. [Pr.: -si-u-] – Din fr. réversion.

DOOM

reversiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. reversiúnii; pl. reversiúni

reversiuni
REVERSIÚNE, reversiuni, s. f. 1. (Jur.) Revenire a unor bunuri donate la primul proprietar, când persoana căreia i-au fost donate moare fără a avea copii. 2. (Fiz.) Schimbare a succesiunii de stări intermediare prin care trece un sistem în cursul unei transformări. [Pr.: -si-u-] – Din fr. réversion.

DOOM

reversiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. reversiúnii; pl. reversiúni

reversiunii
REVERSIÚNE, reversiuni, s. f. 1. (Jur.) Revenire a unor bunuri donate la primul proprietar, când persoana căreia i-au fost donate moare fără a avea copii. 2. (Fiz.) Schimbare a succesiunii de stări intermediare prin care trece un sistem în cursul unei transformări. [Pr.: -si-u-] – Din fr. réversion.

DOOM

reversiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. reversiúnii; pl. reversiúni

reversiunile
REVERSIÚNE, reversiuni, s. f. 1. (Jur.) Revenire a unor bunuri donate la primul proprietar, când persoana căreia i-au fost donate moare fără a avea copii. 2. (Fiz.) Schimbare a succesiunii de stări intermediare prin care trece un sistem în cursul unei transformări. [Pr.: -si-u-] – Din fr. réversion.

DOOM

reversiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. reversiúnii; pl. reversiúni

reversiunilor
REVERSIÚNE, reversiuni, s. f. 1. (Jur.) Revenire a unor bunuri donate la primul proprietar, când persoana căreia i-au fost donate moare fără a avea copii. 2. (Fiz.) Schimbare a succesiunii de stări intermediare prin care trece un sistem în cursul unei transformări. [Pr.: -si-u-] – Din fr. réversion.

DOOM

reversiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. reversiúnii; pl. reversiúni

reversiv
REVERSÍV, -Ă, reversivi, -e, adj. Care revine spontan la poziția sau la starea inițială după încetarea fenomenului modificator. – Din fr. réversif.

reversiva
REVERSÍV, -Ă, reversivi, -e, adj. Care revine spontan la poziția sau la starea inițială după încetarea fenomenului modificator. – Din fr. réversif.

reversive
REVERSÍV, -Ă, reversivi, -e, adj. Care revine spontan la poziția sau la starea inițială după încetarea fenomenului modificator. – Din fr. réversif.

reversivei
REVERSÍV, -Ă, reversivi, -e, adj. Care revine spontan la poziția sau la starea inițială după încetarea fenomenului modificator. – Din fr. réversif.

reversivele
REVERSÍV, -Ă, reversivi, -e, adj. Care revine spontan la poziția sau la starea inițială după încetarea fenomenului modificator. – Din fr. réversif.

reversivelor
REVERSÍV, -Ă, reversivi, -e, adj. Care revine spontan la poziția sau la starea inițială după încetarea fenomenului modificator. – Din fr. réversif.

reversivi
REVERSÍV, -Ă, reversivi, -e, adj. Care revine spontan la poziția sau la starea inițială după încetarea fenomenului modificator. – Din fr. réversif.

reversivii
REVERSÍV, -Ă, reversivi, -e, adj. Care revine spontan la poziția sau la starea inițială după încetarea fenomenului modificator. – Din fr. réversif.

reversivilor
REVERSÍV, -Ă, reversivi, -e, adj. Care revine spontan la poziția sau la starea inițială după încetarea fenomenului modificator. – Din fr. réversif.

reversivul
REVERSÍV, -Ă, reversivi, -e, adj. Care revine spontan la poziția sau la starea inițială după încetarea fenomenului modificator. – Din fr. réversif.

reversivului
REVERSÍV, -Ă, reversivi, -e, adj. Care revine spontan la poziția sau la starea inițială după încetarea fenomenului modificator. – Din fr. réversif.

reversoare
REVERSÓR, reversoare, s. n. Dispozitiv (la mașinile de încercat materiale) care efectuează încercări de tracțiune și de compresiune. – După engl. reverser.

reversoarele
REVERSÓR, reversoare, s. n. Dispozitiv (la mașinile de încercat materiale) care efectuează încercări de tracțiune și de compresiune. – După engl. reverser.

reversoarelor
REVERSÓR, reversoare, s. n. Dispozitiv (la mașinile de încercat materiale) care efectuează încercări de tracțiune și de compresiune. – După engl. reverser.

reversor
REVERSÓR, reversoare, s. n. Dispozitiv (la mașinile de încercat materiale) care efectuează încercări de tracțiune și de compresiune. – După engl. reverser.

reversorul
REVERSÓR, reversoare, s. n. Dispozitiv (la mașinile de încercat materiale) care efectuează încercări de tracțiune și de compresiune. – După engl. reverser.

reversorului
REVERSÓR, reversoare, s. n. Dispozitiv (la mașinile de încercat materiale) care efectuează încercări de tracțiune și de compresiune. – După engl. reverser.

reversul
REVÉRS, reversuri, s. n. 1. Dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc. ◊ Expr. Reversul medaliei = partea neplăcută a unei situații sau a unui lucru. 2. Fig. Partea nevăzută, ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unui lucru, al unei situații etc. [Pl. și: reverse] – Din fr. revers, lat. reversus, germ. Revers.

reversului
REVÉRS, reversuri, s. n. 1. Dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc. ◊ Expr. Reversul medaliei = partea neplăcută a unei situații sau a unui lucru. 2. Fig. Partea nevăzută, ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unui lucru, al unei situații etc. [Pl. și: reverse] – Din fr. revers, lat. reversus, germ. Revers.

reversuri
REVÉRS, reversuri, s. n. 1. Dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc. ◊ Expr. Reversul medaliei = partea neplăcută a unei situații sau a unui lucru. 2. Fig. Partea nevăzută, ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unui lucru, al unei situații etc. [Pl. și: reverse] – Din fr. revers, lat. reversus, germ. Revers.

reversurile
REVÉRS, reversuri, s. n. 1. Dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc. ◊ Expr. Reversul medaliei = partea neplăcută a unei situații sau a unui lucru. 2. Fig. Partea nevăzută, ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unui lucru, al unei situații etc. [Pl. și: reverse] – Din fr. revers, lat. reversus, germ. Revers.

reversurilor
REVÉRS, reversuri, s. n. 1. Dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc. ◊ Expr. Reversul medaliei = partea neplăcută a unei situații sau a unui lucru. 2. Fig. Partea nevăzută, ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unui lucru, al unei situații etc. [Pl. și: reverse] – Din fr. revers, lat. reversus, germ. Revers.

reverul
REVÉR, revere, s. n. Parte răsfrântă a unei haine, în prelungirea gulerului, de o parte și de alta a pieptului. ♦ (Sport) Lovitură executată cu partea exterioară a rachetei sau a paletei, la jocul de tenis sau de tenis de masă. – Din fr. revers.

DOOM

revér s. n., pl. revére

reverului
REVÉR, revere, s. n. Parte răsfrântă a unei haine, în prelungirea gulerului, de o parte și de alta a pieptului. ♦ (Sport) Lovitură executată cu partea exterioară a rachetei sau a paletei, la jocul de tenis sau de tenis de masă. – Din fr. revers.

DOOM

revér s. n., pl. revére

reverși
REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi. 3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. – Lat. reversare.

DOOM

revărsá (a ~ ) vb., ind. prez. 3 revársă; conj. prez. 3 să revérse

revezi
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revie
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

revier
REVIÉR s.n. (Mil.) Spațiul unei cazărmi sau al unei tabere militare. [< germ. Revier].

reviere
REVIÉR s.n. (Mil.) Spațiul unei cazărmi sau al unei tabere militare. [< germ. Revier].

revierele
REVIÉR s.n. (Mil.) Spațiul unei cazărmi sau al unei tabere militare. [< germ. Revier].

revierelor
REVIÉR s.n. (Mil.) Spațiul unei cazărmi sau al unei tabere militare. [< germ. Revier].

revierul
REVIÉR s.n. (Mil.) Spațiul unei cazărmi sau al unei tabere militare. [< germ. Revier].

revierului
REVIÉR s.n. (Mil.) Spațiul unei cazărmi sau al unei tabere militare. [< germ. Revier].

revif
REVÍF s.n. (Geol.) Perioadă a mareei cuprinsă între apa liniștită și cea în creștere. [Pl. -uri. / < fr. revif].

revigora
REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.

DOOM

*revigorá (a ~) vb., ind. prez. 3 revigoreáză

revigorai
REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.

DOOM

*revigorá (a ~) vb., ind. prez. 3 revigoreáză

revigoram
REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.

DOOM

*revigorá (a ~) vb., ind. prez. 3 revigoreáză

revigorare
REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.

DOOM

*revigorá (a ~) vb., ind. prez. 3 revigoreáză

revigorare
REVIGORÁRE, revigorări, s. f. Acțiunea de a revigora; înviorare. – V. revigora.

DOOM

*revigoráre s. f., g.-d. art. revigorắrii; pl. revigorắri

revigorarea
REVIGORÁRE, revigorări, s. f. Acțiunea de a revigora; înviorare. – V. revigora.

DOOM

*revigoráre s. f., g.-d. art. revigorắrii; pl. revigorắri

revigorară
REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.

DOOM

*revigorá (a ~) vb., ind. prez. 3 revigoreáză

revigorarăm
REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.

DOOM

*revigorá (a ~) vb., ind. prez. 3 revigoreáză

revigorarăți
REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.

DOOM

*revigorá (a ~) vb., ind. prez. 3 revigoreáză

revigorase
REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.

DOOM

*revigorá (a ~) vb., ind. prez. 3 revigoreáză

revigorasem
REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.

DOOM

*revigorá (a ~) vb., ind. prez. 3 revigoreáză

revigoraseră
REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.

DOOM

*revigorá (a ~) vb., ind. prez. 3 revigoreáză

revigoraserăm
REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.

DOOM

*revigorá (a ~) vb., ind. prez. 3 revigoreáză

revigoraserăți
REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.

DOOM

*revigorá (a ~) vb., ind. prez. 3 revigoreáză

revigoraseși
REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.

DOOM

*revigorá (a ~) vb., ind. prez. 3 revigoreáză

revigoraseți
REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.

DOOM

*revigorá (a ~) vb., ind. prez. 3 revigoreáză

revigorat
REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.

DOOM

*revigorá (a ~) vb., ind. prez. 3 revigoreáză

revigorat
REVIGORÁT, -Ă, revigorați, -te, adj. Care s-a fortificat, care s-a înviorat. – V. revigora.

revigorata
REVIGORÁT, -Ă, revigorați, -te, adj. Care s-a fortificat, care s-a înviorat. – V. revigora.

revigorate
REVIGORÁT, -Ă, revigorați, -te, adj. Care s-a fortificat, care s-a înviorat. – V. revigora.

revigoratei
REVIGORÁT, -Ă, revigorați, -te, adj. Care s-a fortificat, care s-a înviorat. – V. revigora.

revigoratele
REVIGORÁT, -Ă, revigorați, -te, adj. Care s-a fortificat, care s-a înviorat. – V. revigora.

revigoratelor
REVIGORÁT, -Ă, revigorați, -te, adj. Care s-a fortificat, care s-a înviorat. – V. revigora.

revigoratoare
REVIGORATÓR, -OÁRE, revigoratori, -oare, adj. (Franțuzism) Înviorător. – Revigora + suf. -tor.

revigoratoarea
REVIGORATÓR, -OÁRE, revigoratori, -oare, adj. (Franțuzism) Înviorător. – Revigora + suf. -tor.

revigoratoarei
REVIGORATÓR, -OÁRE, revigoratori, -oare, adj. (Franțuzism) Înviorător. – Revigora + suf. -tor.

revigoratoarele
REVIGORATÓR, -OÁRE, revigoratori, -oare, adj. (Franțuzism) Înviorător. – Revigora + suf. -tor.

revigoratoarelor
REVIGORATÓR, -OÁRE, revigoratori, -oare, adj. (Franțuzism) Înviorător. – Revigora + suf. -tor.

revigorator
REVIGORATÓR, -OÁRE, revigoratori, -oare, adj. (Franțuzism) Înviorător. – Revigora + suf. -tor.

revigoratori
REVIGORATÓR, -OÁRE, revigoratori, -oare, adj. (Franțuzism) Înviorător. – Revigora + suf. -tor.

revigoratorii
REVIGORATÓR, -OÁRE, revigoratori, -oare, adj. (Franțuzism) Înviorător. – Revigora + suf. -tor.

revigoratorilor
REVIGORATÓR, -OÁRE, revigoratori, -oare, adj. (Franțuzism) Înviorător. – Revigora + suf. -tor.

revigoratorul
REVIGORATÓR, -OÁRE, revigoratori, -oare, adj. (Franțuzism) Înviorător. – Revigora + suf. -tor.

revigoratorului
REVIGORATÓR, -OÁRE, revigoratori, -oare, adj. (Franțuzism) Înviorător. – Revigora + suf. -tor.

revigoratul
REVIGORÁT, -Ă, revigorați, -te, adj. Care s-a fortificat, care s-a înviorat. – V. revigora.

revigoratului
REVIGORÁT, -Ă, revigorați, -te, adj. Care s-a fortificat, care s-a înviorat. – V. revigora.

revigorau
REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.

DOOM

*revigorá (a ~) vb., ind. prez. 3 revigoreáză

revigorași
REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.

DOOM

*revigorá (a ~) vb., ind. prez. 3 revigoreáză

revigorați
REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.

DOOM

*revigorá (a ~) vb., ind. prez. 3 revigoreáză

revigorați
REVIGORÁT, -Ă, revigorați, -te, adj. Care s-a fortificat, care s-a înviorat. – V. revigora.

revigorații
REVIGORÁT, -Ă, revigorați, -te, adj. Care s-a fortificat, care s-a înviorat. – V. revigora.

revigoraților
REVIGORÁT, -Ă, revigorați, -te, adj. Care s-a fortificat, care s-a înviorat. – V. revigora.

revigorează
REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.

DOOM

*revigorá (a ~) vb., ind. prez. 3 revigoreáză

revigorez
REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.

DOOM

*revigorá (a ~) vb., ind. prez. 3 revigoreáză

revigoreze
REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.

DOOM

*revigorá (a ~) vb., ind. prez. 3 revigoreáză

revigorezi
REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.

DOOM

*revigorá (a ~) vb., ind. prez. 3 revigoreáză

revigorând
REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.

DOOM

*revigorá (a ~) vb., ind. prez. 3 revigoreáză

revigorînd
REVIGORÁ, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.

DOOM

*revigorá (a ~) vb., ind. prez. 3 revigoreáză

revigorări
REVIGORÁRE, revigorări, s. f. Acțiunea de a revigora; înviorare. – V. revigora.

DOOM

*revigoráre s. f., g.-d. art. revigorắrii; pl. revigorắri

revigorării
REVIGORÁRE, revigorări, s. f. Acțiunea de a revigora; înviorare. – V. revigora.

DOOM

*revigoráre s. f., g.-d. art. revigorắrii; pl. revigorắri

revigorările
REVIGORÁRE, revigorări, s. f. Acțiunea de a revigora; înviorare. – V. revigora.

DOOM

*revigoráre s. f., g.-d. art. revigorắrii; pl. revigorắri

revigorărilor
REVIGORÁRE, revigorări, s. f. Acțiunea de a revigora; înviorare. – V. revigora.

DOOM

*revigoráre s. f., g.-d. art. revigorắrii; pl. revigorắri

revii
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

revin
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

revinde
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revindea
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revindeai
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revindeam
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revindeau
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revindeați
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revindem
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revindere
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revindere
REVÍNDERE, revinderi, s. f. Acțiunea de a revinde și rezultatul ei. – V. revinde.

DOOM

revíndere s. f., g.-d. art. revínderii; pl. revínderi

revinderea
REVÍNDERE, revinderi, s. f. Acțiunea de a revinde și rezultatul ei. – V. revinde.

DOOM

revíndere s. f., g.-d. art. revínderii; pl. revínderi

revinderi
REVÍNDERE, revinderi, s. f. Acțiunea de a revinde și rezultatul ei. – V. revinde.

DOOM

revíndere s. f., g.-d. art. revínderii; pl. revínderi

revinderii
REVÍNDERE, revinderi, s. f. Acțiunea de a revinde și rezultatul ei. – V. revinde.

DOOM

revíndere s. f., g.-d. art. revínderii; pl. revínderi

revinderile
REVÍNDERE, revinderi, s. f. Acțiunea de a revinde și rezultatul ei. – V. revinde.

DOOM

revíndere s. f., g.-d. art. revínderii; pl. revínderi

revinderilor
REVÍNDERE, revinderi, s. f. Acțiunea de a revinde și rezultatul ei. – V. revinde.

DOOM

revíndere s. f., g.-d. art. revínderii; pl. revínderi

revindeți
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revine
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

revino
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

revinzi
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revină
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

reviriment
REVIRIMÉNT, revirimente, s. n. Schimbare bruscă în bine; înviorare. ◊ Reviriment de fonduri = mod de a achita o datorie prin transferul unei creanțe echivalente cu suma datorată. – Din fr. revirement.

DOOM

revirimént s. n., pl. reviriménte

reviriment
REVIRIMÉNT s.n. Schimbare în bine, bruscă și totală, a caracterului, a părerilor, a sentimentelor, a atitudinii cuiva etc.; înviorare. ♦ Reviriment de fonduri = mod de a achita o datorie prin transferul unei creanțe echivalente cu suma datorată. [Pl. -te, -turi. / < fr. revirement].

revirimente
REVIRIMÉNT, revirimente, s. n. Schimbare bruscă în bine; înviorare. ◊ Reviriment de fonduri = mod de a achita o datorie prin transferul unei creanțe echivalente cu suma datorată. – Din fr. revirement.

DOOM

revirimént s. n., pl. reviriménte

revirimentele
REVIRIMÉNT, revirimente, s. n. Schimbare bruscă în bine; înviorare. ◊ Reviriment de fonduri = mod de a achita o datorie prin transferul unei creanțe echivalente cu suma datorată. – Din fr. revirement.

DOOM

revirimént s. n., pl. reviriménte

revirimentelor
REVIRIMÉNT, revirimente, s. n. Schimbare bruscă în bine; înviorare. ◊ Reviriment de fonduri = mod de a achita o datorie prin transferul unei creanțe echivalente cu suma datorată. – Din fr. revirement.

DOOM

revirimént s. n., pl. reviriménte

revirimentul
REVIRIMÉNT, revirimente, s. n. Schimbare bruscă în bine; înviorare. ◊ Reviriment de fonduri = mod de a achita o datorie prin transferul unei creanțe echivalente cu suma datorată. – Din fr. revirement.

DOOM

revirimént s. n., pl. reviriménte

revirimentului
REVIRIMÉNT, revirimente, s. n. Schimbare bruscă în bine; înviorare. ◊ Reviriment de fonduri = mod de a achita o datorie prin transferul unei creanțe echivalente cu suma datorată. – Din fr. revirement.

DOOM

revirimént s. n., pl. reviriménte

revista
REVÍSTĂ, reviste, s. f. 1. Publicație periodică ce cuprinde articole, studii, dări de seamă, note din domenii variate sau dintr-o anumită specialitate. 2. (În sintagme și expr.) Trecere în revistă = solemnitate constând în trecerea unui comandant sau a unei persoane oficiale de-a lungul frontului unei subunități sau unități militare, care dă onorul stând pe loc. A trece în revistă = a examina pe rând, a cerceta succesiv elementele unui ansamblu. 3. Spectacol constând într-o succesiune variată de dansuri, cântece, scenete vesele cu subiecte din actualitate; spectacol de varietăți. – Din it. rivista. Cf. fr. revue.

DOOM

revístă s. f., g.-d. art. revístei; pl. revíste

reviste
REVÍSTĂ, reviste, s. f. 1. Publicație periodică ce cuprinde articole, studii, dări de seamă, note din domenii variate sau dintr-o anumită specialitate. 2. (În sintagme și expr.) Trecere în revistă = solemnitate constând în trecerea unui comandant sau a unei persoane oficiale de-a lungul frontului unei subunități sau unități militare, care dă onorul stând pe loc. A trece în revistă = a examina pe rând, a cerceta succesiv elementele unui ansamblu. 3. Spectacol constând într-o succesiune variată de dansuri, cântece, scenete vesele cu subiecte din actualitate; spectacol de varietăți. – Din it. rivista. Cf. fr. revue.

DOOM

revístă s. f., g.-d. art. revístei; pl. revíste

revistei
REVÍSTĂ, reviste, s. f. 1. Publicație periodică ce cuprinde articole, studii, dări de seamă, note din domenii variate sau dintr-o anumită specialitate. 2. (În sintagme și expr.) Trecere în revistă = solemnitate constând în trecerea unui comandant sau a unei persoane oficiale de-a lungul frontului unei subunități sau unități militare, care dă onorul stând pe loc. A trece în revistă = a examina pe rând, a cerceta succesiv elementele unui ansamblu. 3. Spectacol constând într-o succesiune variată de dansuri, cântece, scenete vesele cu subiecte din actualitate; spectacol de varietăți. – Din it. rivista. Cf. fr. revue.

DOOM

revístă s. f., g.-d. art. revístei; pl. revíste

revistele
REVÍSTĂ, reviste, s. f. 1. Publicație periodică ce cuprinde articole, studii, dări de seamă, note din domenii variate sau dintr-o anumită specialitate. 2. (În sintagme și expr.) Trecere în revistă = solemnitate constând în trecerea unui comandant sau a unei persoane oficiale de-a lungul frontului unei subunități sau unități militare, care dă onorul stând pe loc. A trece în revistă = a examina pe rând, a cerceta succesiv elementele unui ansamblu. 3. Spectacol constând într-o succesiune variată de dansuri, cântece, scenete vesele cu subiecte din actualitate; spectacol de varietăți. – Din it. rivista. Cf. fr. revue.

DOOM

revístă s. f., g.-d. art. revístei; pl. revíste

revistelor
REVÍSTĂ, reviste, s. f. 1. Publicație periodică ce cuprinde articole, studii, dări de seamă, note din domenii variate sau dintr-o anumită specialitate. 2. (În sintagme și expr.) Trecere în revistă = solemnitate constând în trecerea unui comandant sau a unei persoane oficiale de-a lungul frontului unei subunități sau unități militare, care dă onorul stând pe loc. A trece în revistă = a examina pe rând, a cerceta succesiv elementele unui ansamblu. 3. Spectacol constând într-o succesiune variată de dansuri, cântece, scenete vesele cu subiecte din actualitate; spectacol de varietăți. – Din it. rivista. Cf. fr. revue.

DOOM

revístă s. f., g.-d. art. revístei; pl. revíste

revitaliza
REVITALIZÁ, revitalizez, vb. I. Tranz. A reda puteri; a revigora. – Din fr. revitaliser.

DOOM

*revitalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revitalizeáză

revitalizai
REVITALIZÁ, revitalizez, vb. I. Tranz. A reda puteri; a revigora. – Din fr. revitaliser.

DOOM

*revitalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revitalizeáză

revitalizam
REVITALIZÁ, revitalizez, vb. I. Tranz. A reda puteri; a revigora. – Din fr. revitaliser.

DOOM

*revitalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revitalizeáză

revitalizare
REVITALIZÁ, revitalizez, vb. I. Tranz. A reda puteri; a revigora. – Din fr. revitaliser.

DOOM

*revitalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revitalizeáză

revitalizare
REVITALIZÁRE, revitalizări, s. f. Acțiunea de a revitaliza și rezultatul ei; revigorare, înviorare. – V. revitaliza.

revitalizarea
REVITALIZÁRE, revitalizări, s. f. Acțiunea de a revitaliza și rezultatul ei; revigorare, înviorare. – V. revitaliza.

revitalizară
REVITALIZÁ, revitalizez, vb. I. Tranz. A reda puteri; a revigora. – Din fr. revitaliser.

DOOM

*revitalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revitalizeáză

revitalizarăm
REVITALIZÁ, revitalizez, vb. I. Tranz. A reda puteri; a revigora. – Din fr. revitaliser.

DOOM

*revitalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revitalizeáză

revitalizarăți
REVITALIZÁ, revitalizez, vb. I. Tranz. A reda puteri; a revigora. – Din fr. revitaliser.

DOOM

*revitalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revitalizeáză

revitalizase
REVITALIZÁ, revitalizez, vb. I. Tranz. A reda puteri; a revigora. – Din fr. revitaliser.

DOOM

*revitalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revitalizeáză

revitalizasem
REVITALIZÁ, revitalizez, vb. I. Tranz. A reda puteri; a revigora. – Din fr. revitaliser.

DOOM

*revitalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revitalizeáză

revitalizaseră
REVITALIZÁ, revitalizez, vb. I. Tranz. A reda puteri; a revigora. – Din fr. revitaliser.

DOOM

*revitalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revitalizeáză

revitalizaserăm
REVITALIZÁ, revitalizez, vb. I. Tranz. A reda puteri; a revigora. – Din fr. revitaliser.

DOOM

*revitalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revitalizeáză

revitalizaserăți
REVITALIZÁ, revitalizez, vb. I. Tranz. A reda puteri; a revigora. – Din fr. revitaliser.

DOOM

*revitalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revitalizeáză

revitalizaseși
REVITALIZÁ, revitalizez, vb. I. Tranz. A reda puteri; a revigora. – Din fr. revitaliser.

DOOM

*revitalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revitalizeáză

revitalizaseți
REVITALIZÁ, revitalizez, vb. I. Tranz. A reda puteri; a revigora. – Din fr. revitaliser.

DOOM

*revitalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revitalizeáză

revitalizat
REVITALIZÁ, revitalizez, vb. I. Tranz. A reda puteri; a revigora. – Din fr. revitaliser.

DOOM

*revitalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revitalizeáză

revitalizat
REVITALIZÁT, -Ă, revitalizați, -te, adj. Care a prins puteri, care s-a fortificat; revigorat. – V. revitaliza.

revitalizata
REVITALIZÁT, -Ă, revitalizați, -te, adj. Care a prins puteri, care s-a fortificat; revigorat. – V. revitaliza.

revitalizate
REVITALIZÁT, -Ă, revitalizați, -te, adj. Care a prins puteri, care s-a fortificat; revigorat. – V. revitaliza.

revitalizatei
REVITALIZÁT, -Ă, revitalizați, -te, adj. Care a prins puteri, care s-a fortificat; revigorat. – V. revitaliza.

revitalizatele
REVITALIZÁT, -Ă, revitalizați, -te, adj. Care a prins puteri, care s-a fortificat; revigorat. – V. revitaliza.

revitalizatelor
REVITALIZÁT, -Ă, revitalizați, -te, adj. Care a prins puteri, care s-a fortificat; revigorat. – V. revitaliza.

revitalizatul
REVITALIZÁT, -Ă, revitalizați, -te, adj. Care a prins puteri, care s-a fortificat; revigorat. – V. revitaliza.

revitalizatului
REVITALIZÁT, -Ă, revitalizați, -te, adj. Care a prins puteri, care s-a fortificat; revigorat. – V. revitaliza.

revitalizau
REVITALIZÁ, revitalizez, vb. I. Tranz. A reda puteri; a revigora. – Din fr. revitaliser.

DOOM

*revitalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revitalizeáză

revitalizași
REVITALIZÁ, revitalizez, vb. I. Tranz. A reda puteri; a revigora. – Din fr. revitaliser.

DOOM

*revitalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revitalizeáză

revitalizați
REVITALIZÁ, revitalizez, vb. I. Tranz. A reda puteri; a revigora. – Din fr. revitaliser.

DOOM

*revitalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revitalizeáză

revitalizați
REVITALIZÁT, -Ă, revitalizați, -te, adj. Care a prins puteri, care s-a fortificat; revigorat. – V. revitaliza.

revitalizații
REVITALIZÁT, -Ă, revitalizați, -te, adj. Care a prins puteri, care s-a fortificat; revigorat. – V. revitaliza.

revitalizaților
REVITALIZÁT, -Ă, revitalizați, -te, adj. Care a prins puteri, care s-a fortificat; revigorat. – V. revitaliza.

revitalizează
REVITALIZÁ, revitalizez, vb. I. Tranz. A reda puteri; a revigora. – Din fr. revitaliser.

DOOM

*revitalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revitalizeáză

revitalizez
REVITALIZÁ, revitalizez, vb. I. Tranz. A reda puteri; a revigora. – Din fr. revitaliser.

DOOM

*revitalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revitalizeáză

revitalizeze
REVITALIZÁ, revitalizez, vb. I. Tranz. A reda puteri; a revigora. – Din fr. revitaliser.

DOOM

*revitalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revitalizeáză

revitalizezi
REVITALIZÁ, revitalizez, vb. I. Tranz. A reda puteri; a revigora. – Din fr. revitaliser.

DOOM

*revitalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revitalizeáză

revitalizând
REVITALIZÁ, revitalizez, vb. I. Tranz. A reda puteri; a revigora. – Din fr. revitaliser.

DOOM

*revitalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revitalizeáză

revitalizînd
REVITALIZÁ, revitalizez, vb. I. Tranz. A reda puteri; a revigora. – Din fr. revitaliser.

DOOM

*revitalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 revitalizeáză

revitalizări
REVITALIZÁRE, revitalizări, s. f. Acțiunea de a revitaliza și rezultatul ei; revigorare, înviorare. – V. revitaliza.

revitalizării
REVITALIZÁRE, revitalizări, s. f. Acțiunea de a revitaliza și rezultatul ei; revigorare, înviorare. – V. revitaliza.

revitalizările
REVITALIZÁRE, revitalizări, s. f. Acțiunea de a revitaliza și rezultatul ei; revigorare, înviorare. – V. revitaliza.

revitalizărilor
REVITALIZÁRE, revitalizări, s. f. Acțiunea de a revitaliza și rezultatul ei; revigorare, înviorare. – V. revitaliza.

reviu
REVENÍ², revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la starea normală, obișnuită; a-și recăpăta echilibrul sufletesc, a se regăsi. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.

DOOM

!revení² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenéște, imperf. 3 sg. se reveneá; conj. prez. 3 să se reveneáscă

revivifia
REVIVIFIÁ vb. I. tr. A revitaliza. [< fr. revivifier].

revivifiat
REVIVIFIÁ vb. I. tr. A revitaliza. [< fr. revivifier].

revivifiere
REVIVIFIÁ vb. I. tr. A revitaliza. [< fr. revivifier].

reviviscent
REVIVISCÉNT, -Ă, reviviscenți, -te, adj. (Rar) Care poate reînvia sau reveni la viață. – Din fr. reviviscent.

DOOM

reviviscént (rar) adj. m., pl. reviviscénți; f. reviviscéntă, pl. reviviscénte

reviviscenta
REVIVISCÉNT, -Ă, reviviscenți, -te, adj. (Rar) Care poate reînvia sau reveni la viață. – Din fr. reviviscent.

DOOM

reviviscént (rar) adj. m., pl. reviviscénți; f. reviviscéntă, pl. reviviscénte

reviviscente
REVIVISCÉNT, -Ă, reviviscenți, -te, adj. (Rar) Care poate reînvia sau reveni la viață. – Din fr. reviviscent.

DOOM

reviviscént (rar) adj. m., pl. reviviscénți; f. reviviscéntă, pl. reviviscénte

reviviscentei
REVIVISCÉNT, -Ă, reviviscenți, -te, adj. (Rar) Care poate reînvia sau reveni la viață. – Din fr. reviviscent.

DOOM

reviviscént (rar) adj. m., pl. reviviscénți; f. reviviscéntă, pl. reviviscénte

reviviscentele
REVIVISCÉNT, -Ă, reviviscenți, -te, adj. (Rar) Care poate reînvia sau reveni la viață. – Din fr. reviviscent.

DOOM

reviviscént (rar) adj. m., pl. reviviscénți; f. reviviscéntă, pl. reviviscénte

reviviscentelor
REVIVISCÉNT, -Ă, reviviscenți, -te, adj. (Rar) Care poate reînvia sau reveni la viață. – Din fr. reviviscent.

DOOM

reviviscént (rar) adj. m., pl. reviviscénți; f. reviviscéntă, pl. reviviscénte

reviviscentul
REVIVISCÉNT, -Ă, reviviscenți, -te, adj. (Rar) Care poate reînvia sau reveni la viață. – Din fr. reviviscent.

DOOM

reviviscént (rar) adj. m., pl. reviviscénți; f. reviviscéntă, pl. reviviscénte

reviviscentului
REVIVISCÉNT, -Ă, reviviscenți, -te, adj. (Rar) Care poate reînvia sau reveni la viață. – Din fr. reviviscent.

DOOM

reviviscént (rar) adj. m., pl. reviviscénți; f. reviviscéntă, pl. reviviscénte

reviviscența
REVIVISCÉNȚĂ s. f. Revenire la viață; înviorare, însuflețire. ♦ (Biol.) Proprietate a unor plante și animale acvatice (inferioare) de a reveni la viață prin umiditate, după ce s-au uscat. ♦ Fig. Reapariție a unor stări de conștiință uitate. – Din fr. reviviscence.

DOOM

reviviscénță s. f., g.-d. art. reviviscénței

reviviscențe
REVIVISCÉNȚĂ s. f. Revenire la viață; înviorare, însuflețire. ♦ (Biol.) Proprietate a unor plante și animale acvatice (inferioare) de a reveni la viață prin umiditate, după ce s-au uscat. ♦ Fig. Reapariție a unor stări de conștiință uitate. – Din fr. reviviscence.

DOOM

reviviscénță s. f., g.-d. art. reviviscénței

reviviscenței
REVIVISCÉNȚĂ s. f. Revenire la viață; înviorare, însuflețire. ♦ (Biol.) Proprietate a unor plante și animale acvatice (inferioare) de a reveni la viață prin umiditate, după ce s-au uscat. ♦ Fig. Reapariție a unor stări de conștiință uitate. – Din fr. reviviscence.

DOOM

reviviscénță s. f., g.-d. art. reviviscénței

reviviscențele
REVIVISCÉNȚĂ s. f. Revenire la viață; înviorare, însuflețire. ♦ (Biol.) Proprietate a unor plante și animale acvatice (inferioare) de a reveni la viață prin umiditate, după ce s-au uscat. ♦ Fig. Reapariție a unor stări de conștiință uitate. – Din fr. reviviscence.

DOOM

reviviscénță s. f., g.-d. art. reviviscénței

reviviscențelor
REVIVISCÉNȚĂ s. f. Revenire la viață; înviorare, însuflețire. ♦ (Biol.) Proprietate a unor plante și animale acvatice (inferioare) de a reveni la viață prin umiditate, după ce s-au uscat. ♦ Fig. Reapariție a unor stări de conștiință uitate. – Din fr. reviviscence.

DOOM

reviviscénță s. f., g.-d. art. reviviscénței

reviviscenți
REVIVISCÉNT, -Ă, reviviscenți, -te, adj. (Rar) Care poate reînvia sau reveni la viață. – Din fr. reviviscent.

DOOM

reviviscént (rar) adj. m., pl. reviviscénți; f. reviviscéntă, pl. reviviscénte

reviviscenții
REVIVISCÉNT, -Ă, reviviscenți, -te, adj. (Rar) Care poate reînvia sau reveni la viață. – Din fr. reviviscent.

DOOM

reviviscént (rar) adj. m., pl. reviviscénți; f. reviviscéntă, pl. reviviscénte

reviviscenților
REVIVISCÉNT, -Ă, reviviscenți, -te, adj. (Rar) Care poate reînvia sau reveni la viață. – Din fr. reviviscent.

DOOM

reviviscént (rar) adj. m., pl. reviviscénți; f. reviviscéntă, pl. reviviscénte

revizia
REVÍZIE, revizii, s. f. Cercetare nouă, control, verificare, revizuire. ♦ Corectură făcută în pagini a unui text ce urmează să fie tipărit. ♦ Inspecție. ♦ Formă de control (întreprinsă de obicei de organe speciale) care constă în revederea sau reverificarea documentelor de evidență privitoare la operații contabile. ♦ Ansamblul operațiilor executate asupra unei instalații, a unei mașini etc., care constă în reglarea pieselor și aparatajelor, în înlăturarea jocurilor survenite prin uzură etc. [Var.: reviziúne s. f.] – Din fr. révision, lat. revisio, -onis.

DOOM

revízie (-zi-e) s. f., art. revízia (-zi-a), g.-d. art. revíziei; pl. revízii, art. revíziile (-zi-i-)

revizie
REVÍZIE, revizii, s. f. Cercetare nouă, control, verificare, revizuire. ♦ Corectură făcută în pagini a unui text ce urmează să fie tipărit. ♦ Inspecție. ♦ Formă de control (întreprinsă de obicei de organe speciale) care constă în revederea sau reverificarea documentelor de evidență privitoare la operații contabile. ♦ Ansamblul operațiilor executate asupra unei instalații, a unei mașini etc., care constă în reglarea pieselor și aparatajelor, în înlăturarea jocurilor survenite prin uzură etc. [Var.: reviziúne s. f.] – Din fr. révision, lat. revisio, -onis.

DOOM

revízie (-zi-e) s. f., art. revízia (-zi-a), g.-d. art. revíziei; pl. revízii, art. revíziile (-zi-i-)

reviziei
REVÍZIE, revizii, s. f. Cercetare nouă, control, verificare, revizuire. ♦ Corectură făcută în pagini a unui text ce urmează să fie tipărit. ♦ Inspecție. ♦ Formă de control (întreprinsă de obicei de organe speciale) care constă în revederea sau reverificarea documentelor de evidență privitoare la operații contabile. ♦ Ansamblul operațiilor executate asupra unei instalații, a unei mașini etc., care constă în reglarea pieselor și aparatajelor, în înlăturarea jocurilor survenite prin uzură etc. [Var.: reviziúne s. f.] – Din fr. révision, lat. revisio, -onis.

DOOM

revízie (-zi-e) s. f., art. revízia (-zi-a), g.-d. art. revíziei; pl. revízii, art. revíziile (-zi-i-)

revizii
REVÍZIE, revizii, s. f. Cercetare nouă, control, verificare, revizuire. ♦ Corectură făcută în pagini a unui text ce urmează să fie tipărit. ♦ Inspecție. ♦ Formă de control (întreprinsă de obicei de organe speciale) care constă în revederea sau reverificarea documentelor de evidență privitoare la operații contabile. ♦ Ansamblul operațiilor executate asupra unei instalații, a unei mașini etc., care constă în reglarea pieselor și aparatajelor, în înlăturarea jocurilor survenite prin uzură etc. [Var.: reviziúne s. f.] – Din fr. révision, lat. revisio, -onis.

DOOM

revízie (-zi-e) s. f., art. revízia (-zi-a), g.-d. art. revíziei; pl. revízii, art. revíziile (-zi-i-)

reviziile
REVÍZIE, revizii, s. f. Cercetare nouă, control, verificare, revizuire. ♦ Corectură făcută în pagini a unui text ce urmează să fie tipărit. ♦ Inspecție. ♦ Formă de control (întreprinsă de obicei de organe speciale) care constă în revederea sau reverificarea documentelor de evidență privitoare la operații contabile. ♦ Ansamblul operațiilor executate asupra unei instalații, a unei mașini etc., care constă în reglarea pieselor și aparatajelor, în înlăturarea jocurilor survenite prin uzură etc. [Var.: reviziúne s. f.] – Din fr. révision, lat. revisio, -onis.

DOOM

revízie (-zi-e) s. f., art. revízia (-zi-a), g.-d. art. revíziei; pl. revízii, art. revíziile (-zi-i-)

reviziilor
REVÍZIE, revizii, s. f. Cercetare nouă, control, verificare, revizuire. ♦ Corectură făcută în pagini a unui text ce urmează să fie tipărit. ♦ Inspecție. ♦ Formă de control (întreprinsă de obicei de organe speciale) care constă în revederea sau reverificarea documentelor de evidență privitoare la operații contabile. ♦ Ansamblul operațiilor executate asupra unei instalații, a unei mașini etc., care constă în reglarea pieselor și aparatajelor, în înlăturarea jocurilor survenite prin uzură etc. [Var.: reviziúne s. f.] – Din fr. révision, lat. revisio, -onis.

DOOM

revízie (-zi-e) s. f., art. revízia (-zi-a), g.-d. art. revíziei; pl. revízii, art. revíziile (-zi-i-)

revizionism
REVIZIONÍSM s. n. Atitudine sau acțiune care urmărește revizuirea și modificarea unei legi, a unui tratat, a unei concepții etc. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. révisionnisme, rus. revizionizm.

DOOM

revizionísm (-zi-o-) s. n.

revizionismul
REVIZIONÍSM s. n. Atitudine sau acțiune care urmărește revizuirea și modificarea unei legi, a unui tratat, a unei concepții etc. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. révisionnisme, rus. revizionizm.

DOOM

revizionísm (-zi-o-) s. n.

revizionismului
REVIZIONÍSM s. n. Atitudine sau acțiune care urmărește revizuirea și modificarea unei legi, a unui tratat, a unei concepții etc. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. révisionnisme, rus. revizionizm.

DOOM

revizionísm (-zi-o-) s. n.

revizionist
REVIZIONÍST, -Ă, revizioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revizionism, care se referă la revizionism; care are ca scop revizuirea unei legi, a unei atitudini etc. 2. S. m. și f. Adept al revizionismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. révisionniste, (2) și din rus. revizionist.

DOOM

revizioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. revizioníști; adj. f., s. f. revizionístă, pl. revizioníste

revizionist
REVIZIONÍST, -Ă, revizioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revizionism, care se referă la revizionism; care are ca scop revizuirea unei legi, a unei atitudini etc. 2. S. m. și f. Adept al revizionismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. révisionniste, (2) și din rus. revizionist.

DOOM

revizioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. revizioníști; adj. f., s. f. revizionístă, pl. revizioníste

revizionista
REVIZIONÍST, -Ă, revizioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revizionism, care se referă la revizionism; care are ca scop revizuirea unei legi, a unei atitudini etc. 2. S. m. și f. Adept al revizionismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. révisionniste, (2) și din rus. revizionist.

DOOM

revizioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. revizioníști; adj. f., s. f. revizionístă, pl. revizioníste

revizionista
REVIZIONÍST, -Ă, revizioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revizionism, care se referă la revizionism; care are ca scop revizuirea unei legi, a unei atitudini etc. 2. S. m. și f. Adept al revizionismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. révisionniste, (2) și din rus. revizionist.

DOOM

revizioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. revizioníști; adj. f., s. f. revizionístă, pl. revizioníste

revizioniste
REVIZIONÍST, -Ă, revizioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revizionism, care se referă la revizionism; care are ca scop revizuirea unei legi, a unei atitudini etc. 2. S. m. și f. Adept al revizionismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. révisionniste, (2) și din rus. revizionist.

DOOM

revizioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. revizioníști; adj. f., s. f. revizionístă, pl. revizioníste

revizioniste
REVIZIONÍST, -Ă, revizioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revizionism, care se referă la revizionism; care are ca scop revizuirea unei legi, a unei atitudini etc. 2. S. m. și f. Adept al revizionismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. révisionniste, (2) și din rus. revizionist.

DOOM

revizioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. revizioníști; adj. f., s. f. revizionístă, pl. revizioníste

revizionistei
REVIZIONÍST, -Ă, revizioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revizionism, care se referă la revizionism; care are ca scop revizuirea unei legi, a unei atitudini etc. 2. S. m. și f. Adept al revizionismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. révisionniste, (2) și din rus. revizionist.

DOOM

revizioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. revizioníști; adj. f., s. f. revizionístă, pl. revizioníste

revizionistei
REVIZIONÍST, -Ă, revizioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revizionism, care se referă la revizionism; care are ca scop revizuirea unei legi, a unei atitudini etc. 2. S. m. și f. Adept al revizionismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. révisionniste, (2) și din rus. revizionist.

DOOM

revizioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. revizioníști; adj. f., s. f. revizionístă, pl. revizioníste

revizionistele
REVIZIONÍST, -Ă, revizioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revizionism, care se referă la revizionism; care are ca scop revizuirea unei legi, a unei atitudini etc. 2. S. m. și f. Adept al revizionismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. révisionniste, (2) și din rus. revizionist.

DOOM

revizioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. revizioníști; adj. f., s. f. revizionístă, pl. revizioníste

revizionistele
REVIZIONÍST, -Ă, revizioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revizionism, care se referă la revizionism; care are ca scop revizuirea unei legi, a unei atitudini etc. 2. S. m. și f. Adept al revizionismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. révisionniste, (2) și din rus. revizionist.

DOOM

revizioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. revizioníști; adj. f., s. f. revizionístă, pl. revizioníste

revizionistelor
REVIZIONÍST, -Ă, revizioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revizionism, care se referă la revizionism; care are ca scop revizuirea unei legi, a unei atitudini etc. 2. S. m. și f. Adept al revizionismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. révisionniste, (2) și din rus. revizionist.

DOOM

revizioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. revizioníști; adj. f., s. f. revizionístă, pl. revizioníste

revizionistelor
REVIZIONÍST, -Ă, revizioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revizionism, care se referă la revizionism; care are ca scop revizuirea unei legi, a unei atitudini etc. 2. S. m. și f. Adept al revizionismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. révisionniste, (2) și din rus. revizionist.

DOOM

revizioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. revizioníști; adj. f., s. f. revizionístă, pl. revizioníste

revizionistul
REVIZIONÍST, -Ă, revizioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revizionism, care se referă la revizionism; care are ca scop revizuirea unei legi, a unei atitudini etc. 2. S. m. și f. Adept al revizionismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. révisionniste, (2) și din rus. revizionist.

DOOM

revizioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. revizioníști; adj. f., s. f. revizionístă, pl. revizioníste

revizionistul
REVIZIONÍST, -Ă, revizioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revizionism, care se referă la revizionism; care are ca scop revizuirea unei legi, a unei atitudini etc. 2. S. m. și f. Adept al revizionismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. révisionniste, (2) și din rus. revizionist.

DOOM

revizioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. revizioníști; adj. f., s. f. revizionístă, pl. revizioníste

revizionistului
REVIZIONÍST, -Ă, revizioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revizionism, care se referă la revizionism; care are ca scop revizuirea unei legi, a unei atitudini etc. 2. S. m. și f. Adept al revizionismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. révisionniste, (2) și din rus. revizionist.

DOOM

revizioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. revizioníști; adj. f., s. f. revizionístă, pl. revizioníste

revizionistului
REVIZIONÍST, -Ă, revizioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revizionism, care se referă la revizionism; care are ca scop revizuirea unei legi, a unei atitudini etc. 2. S. m. și f. Adept al revizionismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. révisionniste, (2) și din rus. revizionist.

DOOM

revizioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. revizioníști; adj. f., s. f. revizionístă, pl. revizioníste

revizioniști
REVIZIONÍST, -Ă, revizioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revizionism, care se referă la revizionism; care are ca scop revizuirea unei legi, a unei atitudini etc. 2. S. m. și f. Adept al revizionismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. révisionniste, (2) și din rus. revizionist.

DOOM

revizioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. revizioníști; adj. f., s. f. revizionístă, pl. revizioníste

revizioniști
REVIZIONÍST, -Ă, revizioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revizionism, care se referă la revizionism; care are ca scop revizuirea unei legi, a unei atitudini etc. 2. S. m. și f. Adept al revizionismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. révisionniste, (2) și din rus. revizionist.

DOOM

revizioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. revizioníști; adj. f., s. f. revizionístă, pl. revizioníste

revizioniștii
REVIZIONÍST, -Ă, revizioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revizionism, care se referă la revizionism; care are ca scop revizuirea unei legi, a unei atitudini etc. 2. S. m. și f. Adept al revizionismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. révisionniste, (2) și din rus. revizionist.

DOOM

revizioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. revizioníști; adj. f., s. f. revizionístă, pl. revizioníste

revizioniștii
REVIZIONÍST, -Ă, revizioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revizionism, care se referă la revizionism; care are ca scop revizuirea unei legi, a unei atitudini etc. 2. S. m. și f. Adept al revizionismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. révisionniste, (2) și din rus. revizionist.

DOOM

revizioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. revizioníști; adj. f., s. f. revizionístă, pl. revizioníste

revizioniștilor
REVIZIONÍST, -Ă, revizioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revizionism, care se referă la revizionism; care are ca scop revizuirea unei legi, a unei atitudini etc. 2. S. m. și f. Adept al revizionismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. révisionniste, (2) și din rus. revizionist.

DOOM

revizioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. revizioníști; adj. f., s. f. revizionístă, pl. revizioníste

revizioniștilor
REVIZIONÍST, -Ă, revizioniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revizionism, care se referă la revizionism; care are ca scop revizuirea unei legi, a unei atitudini etc. 2. S. m. și f. Adept al revizionismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. révisionniste, (2) și din rus. revizionist.

DOOM

revizioníst (-zi-o-) adj. m., s. m., pl. revizioníști; adj. f., s. f. revizionístă, pl. revizioníste

reviziune
REVÍZIE, revizii, s. f. Cercetare nouă, control, verificare, revizuire. ♦ Corectură făcută în pagini a unui text ce urmează să fie tipărit. ♦ Inspecție. ♦ Formă de control (întreprinsă de obicei de organe speciale) care constă în revederea sau reverificarea documentelor de evidență privitoare la operații contabile. ♦ Ansamblul operațiilor executate asupra unei instalații, a unei mașini etc., care constă în reglarea pieselor și aparatajelor, în înlăturarea jocurilor survenite prin uzură etc. [Var.: reviziúne s. f.] – Din fr. révision, lat. revisio, -onis.

DOOM

revízie (-zi-e) s. f., art. revízia (-zi-a), g.-d. art. revíziei; pl. revízii, art. revíziile (-zi-i-)

revizoare
REVIZÓR, -OÁRE, revizori, -oare, s. m. și f. Persoană care revizuiește, care controlează, verifică (pe cineva sau ceva); spec. persoană care are calitatea și funcția de a face revizii contabile. ◊ (Înv.) Revizor școlar = inspector al școlilor primare dintr-un județ. [Acc. și: revízor] – Din fr. réviseur, germ. Revisor.

DOOM

!revízor s. m., pl. revízori

revizoarea
REVIZÓR, -OÁRE, revizori, -oare, s. m. și f. Persoană care revizuiește, care controlează, verifică (pe cineva sau ceva); spec. persoană care are calitatea și funcția de a face revizii contabile. ◊ (Înv.) Revizor școlar = inspector al școlilor primare dintr-un județ. [Acc. și: revízor] – Din fr. réviseur, germ. Revisor.

DOOM

!revízor s. m., pl. revízori

revizoarei
REVIZÓR, -OÁRE, revizori, -oare, s. m. și f. Persoană care revizuiește, care controlează, verifică (pe cineva sau ceva); spec. persoană care are calitatea și funcția de a face revizii contabile. ◊ (Înv.) Revizor școlar = inspector al școlilor primare dintr-un județ. [Acc. și: revízor] – Din fr. réviseur, germ. Revisor.

DOOM

!revízor s. m., pl. revízori

revizoarele
REVIZÓR, -OÁRE, revizori, -oare, s. m. și f. Persoană care revizuiește, care controlează, verifică (pe cineva sau ceva); spec. persoană care are calitatea și funcția de a face revizii contabile. ◊ (Înv.) Revizor școlar = inspector al școlilor primare dintr-un județ. [Acc. și: revízor] – Din fr. réviseur, germ. Revisor.

DOOM

!revízor s. m., pl. revízori

revizoarelor
REVIZÓR, -OÁRE, revizori, -oare, s. m. și f. Persoană care revizuiește, care controlează, verifică (pe cineva sau ceva); spec. persoană care are calitatea și funcția de a face revizii contabile. ◊ (Înv.) Revizor școlar = inspector al școlilor primare dintr-un județ. [Acc. și: revízor] – Din fr. réviseur, germ. Revisor.

DOOM

!revízor s. m., pl. revízori

revizor
REVIZÓR, -OÁRE, revizori, -oare, s. m. și f. Persoană care revizuiește, care controlează, verifică (pe cineva sau ceva); spec. persoană care are calitatea și funcția de a face revizii contabile. ◊ (Înv.) Revizor școlar = inspector al școlilor primare dintr-un județ. [Acc. și: revízor] – Din fr. réviseur, germ. Revisor.

DOOM

!revízor s. m., pl. revízori

revizorat
REVIZORÁT s. n. 1. Funcția de revizor; p. ext. timpul cât ocupă cineva această funcție. 2. (Înv.) Inspectorat școlar județean. – Revizor + suf. -at.

DOOM

revizorát s. n.

revizorat
REVIZORÁT s. n. 1. Funcția de revizor; p. ext. timpul cât ocupă cineva această funcție. 2. (În vechea organizare a învățământului) Inspectorat școlar județean. – Revizor + suf. -at.

revizorate
REVIZORÁT s. n. 1. Funcția de revizor; p. ext. timpul cât ocupă cineva această funcție. 2. (Înv.) Inspectorat școlar județean. – Revizor + suf. -at.

DOOM

revizorát s. n.

revizoratele
REVIZORÁT s. n. 1. Funcția de revizor; p. ext. timpul cât ocupă cineva această funcție. 2. (Înv.) Inspectorat școlar județean. – Revizor + suf. -at.

DOOM

revizorát s. n.

revizoratelor
REVIZORÁT s. n. 1. Funcția de revizor; p. ext. timpul cât ocupă cineva această funcție. 2. (Înv.) Inspectorat școlar județean. – Revizor + suf. -at.

DOOM

revizorát s. n.

revizoratul
REVIZORÁT s. n. 1. Funcția de revizor; p. ext. timpul cât ocupă cineva această funcție. 2. (Înv.) Inspectorat școlar județean. – Revizor + suf. -at.

DOOM

revizorát s. n.

revizoratului
REVIZORÁT s. n. 1. Funcția de revizor; p. ext. timpul cât ocupă cineva această funcție. 2. (Înv.) Inspectorat școlar județean. – Revizor + suf. -at.

DOOM

revizorát s. n.

revizori
REVIZÓR, -OÁRE, revizori, -oare, s. m. și f. Persoană care revizuiește, care controlează, verifică (pe cineva sau ceva); spec. persoană care are calitatea și funcția de a face revizii contabile. ◊ (Înv.) Revizor școlar = inspector al școlilor primare dintr-un județ. [Acc. și: revízor] – Din fr. réviseur, germ. Revisor.

DOOM

!revízor s. m., pl. revízori

revizorii
REVIZÓR, -OÁRE, revizori, -oare, s. m. și f. Persoană care revizuiește, care controlează, verifică (pe cineva sau ceva); spec. persoană care are calitatea și funcția de a face revizii contabile. ◊ (Înv.) Revizor școlar = inspector al școlilor primare dintr-un județ. [Acc. și: revízor] – Din fr. réviseur, germ. Revisor.

DOOM

!revízor s. m., pl. revízori

revizorilor
REVIZÓR, -OÁRE, revizori, -oare, s. m. și f. Persoană care revizuiește, care controlează, verifică (pe cineva sau ceva); spec. persoană care are calitatea și funcția de a face revizii contabile. ◊ (Înv.) Revizor școlar = inspector al școlilor primare dintr-un județ. [Acc. și: revízor] – Din fr. réviseur, germ. Revisor.

DOOM

!revízor s. m., pl. revízori

revizorul
REVIZÓR, -OÁRE, revizori, -oare, s. m. și f. Persoană care revizuiește, care controlează, verifică (pe cineva sau ceva); spec. persoană care are calitatea și funcția de a face revizii contabile. ◊ (Înv.) Revizor școlar = inspector al școlilor primare dintr-un județ. [Acc. și: revízor] – Din fr. réviseur, germ. Revisor.

DOOM

!revízor s. m., pl. revízori

revizorului
REVIZÓR, -OÁRE, revizori, -oare, s. m. și f. Persoană care revizuiește, care controlează, verifică (pe cineva sau ceva); spec. persoană care are calitatea și funcția de a face revizii contabile. ◊ (Înv.) Revizor școlar = inspector al școlilor primare dintr-un județ. [Acc. și: revízor] – Din fr. réviseur, germ. Revisor.

DOOM

!revízor s. m., pl. revízori

revizuent
REVIZUÉNT s.m. (Jur.) Cel care introduce o cerere de revizuire a unui proces. [Pron. -zu-ent. / et. incertă].

revizuentul
REVIZUÉNT s.m. (Jur.) Cel care introduce o cerere de revizuire a unui proces. [Pron. -zu-ent. / et. incertă].

revizuentului
REVIZUÉNT s.m. (Jur.) Cel care introduce o cerere de revizuire a unui proces. [Pron. -zu-ent. / et. incertă].

revizuenți
REVIZUÉNT s.m. (Jur.) Cel care introduce o cerere de revizuire a unui proces. [Pron. -zu-ent. / et. incertă].

revizuenții
REVIZUÉNT s.m. (Jur.) Cel care introduce o cerere de revizuire a unui proces. [Pron. -zu-ent. / et. incertă].

revizuenților
REVIZUÉNT s.m. (Jur.) Cel care introduce o cerere de revizuire a unui proces. [Pron. -zu-ent. / et. incertă].

revizui
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuia
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuiai
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuiam
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuiască
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuiau
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuiați
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuiesc
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuiește
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuiești
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuii
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuim
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuind
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuire
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuire
REVIZUÍRE, revizuiri, s. f. Acțiunea de a revizui și rezultatul ei; revizie. ♦ (Jur.) Cale de atac pentru desființarea unei hotărâri judecătorești definitive, pe baza unor probe descoperite după judecarea pricinii. – V. revizui.

DOOM

revizuíre s. f., g.-d. art. revizuírii; pl. revizuíri

revizuirea
REVIZUÍRE, revizuiri, s. f. Acțiunea de a revizui și rezultatul ei; revizie. ♦ (Jur.) Cale de atac pentru desființarea unei hotărâri judecătorești definitive, pe baza unor probe descoperite după judecarea pricinii. – V. revizui.

DOOM

revizuíre s. f., g.-d. art. revizuírii; pl. revizuíri

revizuiri
REVIZUÍRE, revizuiri, s. f. Acțiunea de a revizui și rezultatul ei; revizie. ♦ (Jur.) Cale de atac pentru desființarea unei hotărâri judecătorești definitive, pe baza unor probe descoperite după judecarea pricinii. – V. revizui.

DOOM

revizuíre s. f., g.-d. art. revizuírii; pl. revizuíri

revizuirii
REVIZUÍRE, revizuiri, s. f. Acțiunea de a revizui și rezultatul ei; revizie. ♦ (Jur.) Cale de atac pentru desființarea unei hotărâri judecătorești definitive, pe baza unor probe descoperite după judecarea pricinii. – V. revizui.

DOOM

revizuíre s. f., g.-d. art. revizuírii; pl. revizuíri

revizuirile
REVIZUÍRE, revizuiri, s. f. Acțiunea de a revizui și rezultatul ei; revizie. ♦ (Jur.) Cale de atac pentru desființarea unei hotărâri judecătorești definitive, pe baza unor probe descoperite după judecarea pricinii. – V. revizui.

DOOM

revizuíre s. f., g.-d. art. revizuírii; pl. revizuíri

revizuirilor
REVIZUÍRE, revizuiri, s. f. Acțiunea de a revizui și rezultatul ei; revizie. ♦ (Jur.) Cale de atac pentru desființarea unei hotărâri judecătorești definitive, pe baza unor probe descoperite după judecarea pricinii. – V. revizui.

DOOM

revizuíre s. f., g.-d. art. revizuírii; pl. revizuíri

revizuiră
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuirăm
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuirăți
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuise
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuisem
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuiseră
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuiserăm
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuiserăți
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuiseși
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuiseți
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuit
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuit
REVIZUÍT, -Ă, revizuiți, -te, adj. Reexaminat, corectat, modificat. – V. revizui.

revizuita
REVIZUÍT, -Ă, revizuiți, -te, adj. Reexaminat, corectat, modificat. – V. revizui.

revizuite
REVIZUÍT, -Ă, revizuiți, -te, adj. Reexaminat, corectat, modificat. – V. revizui.

revizuitei
REVIZUÍT, -Ă, revizuiți, -te, adj. Reexaminat, corectat, modificat. – V. revizui.

revizuitele
REVIZUÍT, -Ă, revizuiți, -te, adj. Reexaminat, corectat, modificat. – V. revizui.

revizuitelor
REVIZUÍT, -Ă, revizuiți, -te, adj. Reexaminat, corectat, modificat. – V. revizui.

revizuitul
REVIZUÍT, -Ă, revizuiți, -te, adj. Reexaminat, corectat, modificat. – V. revizui.

revizuitului
REVIZUÍT, -Ă, revizuiți, -te, adj. Reexaminat, corectat, modificat. – V. revizui.

revizuiși
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuiți
REVIZUÍ, revizuiesc, vb. IV. Tranz. A cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta eventualele lipsuri; a revedea. – Revizie + suf. -ui. Cf. fr. réviser.

DOOM

revizuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revizuiésc, imperf. 3 sg. revizuiá; conj. prez. 3 să revizuiáscă

revizuiți
REVIZUÍT, -Ă, revizuiți, -te, adj. Reexaminat, corectat, modificat. – V. revizui.

revizuiții
REVIZUÍT, -Ă, revizuiți, -te, adj. Reexaminat, corectat, modificat. – V. revizui.

revizuiților
REVIZUÍT, -Ă, revizuiți, -te, adj. Reexaminat, corectat, modificat. – V. revizui.

revoc
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

DOOM

revocá (a ~) vb., ind. prez. 3 revócă

revoca
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

DOOM

revocá (a ~) vb., ind. prez. 3 revócă

revocabil
REVOCÁBIL, -Ă, revocabili, -e, adj. Care poate fi revocat. – Din fr. révocable, lat. revocabilis.

DOOM

revocábil adj. m., pl. revocábili; f. revocábilă, pl. revocábile

revocabila
REVOCÁBIL, -Ă, revocabili, -e, adj. Care poate fi revocat. – Din fr. révocable, lat. revocabilis.

DOOM

revocábil adj. m., pl. revocábili; f. revocábilă, pl. revocábile

revocabile
REVOCÁBIL, -Ă, revocabili, -e, adj. Care poate fi revocat. – Din fr. révocable, lat. revocabilis.

DOOM

revocábil adj. m., pl. revocábili; f. revocábilă, pl. revocábile

revocabilei
REVOCÁBIL, -Ă, revocabili, -e, adj. Care poate fi revocat. – Din fr. révocable, lat. revocabilis.

DOOM

revocábil adj. m., pl. revocábili; f. revocábilă, pl. revocábile

revocabilele
REVOCÁBIL, -Ă, revocabili, -e, adj. Care poate fi revocat. – Din fr. révocable, lat. revocabilis.

DOOM

revocábil adj. m., pl. revocábili; f. revocábilă, pl. revocábile

revocabilelor
REVOCÁBIL, -Ă, revocabili, -e, adj. Care poate fi revocat. – Din fr. révocable, lat. revocabilis.

DOOM

revocábil adj. m., pl. revocábili; f. revocábilă, pl. revocábile

revocabili
REVOCÁBIL, -Ă, revocabili, -e, adj. Care poate fi revocat. – Din fr. révocable, lat. revocabilis.

DOOM

revocábil adj. m., pl. revocábili; f. revocábilă, pl. revocábile

revocabilii
REVOCÁBIL, -Ă, revocabili, -e, adj. Care poate fi revocat. – Din fr. révocable, lat. revocabilis.

DOOM

revocábil adj. m., pl. revocábili; f. revocábilă, pl. revocábile

revocabililor
REVOCÁBIL, -Ă, revocabili, -e, adj. Care poate fi revocat. – Din fr. révocable, lat. revocabilis.

DOOM

revocábil adj. m., pl. revocábili; f. revocábilă, pl. revocábile

revocabilitate
REVOCABILITÁTE s. f. 1. Posibilitate de retragere a mandatului încredințat unei persoane de către cei ce au ales-o. 2. Calitate a anumitor acte de a putea fi retrase, anulate, de către cei ce le-au emis. – Din fr. révocabilité.

revocabilitatea
REVOCABILITÁTE s. f. 1. Posibilitate de retragere a mandatului încredințat unei persoane de către cei ce au ales-o. 2. Calitate a anumitor acte de a putea fi retrase, anulate, de către cei ce le-au emis. – Din fr. révocabilité.

revocabilități
REVOCABILITÁTE s. f. 1. Posibilitate de retragere a mandatului încredințat unei persoane de către cei ce au ales-o. 2. Calitate a anumitor acte de a putea fi retrase, anulate, de către cei ce le-au emis. – Din fr. révocabilité.

revocabilității
REVOCABILITÁTE s. f. 1. Posibilitate de retragere a mandatului încredințat unei persoane de către cei ce au ales-o. 2. Calitate a anumitor acte de a putea fi retrase, anulate, de către cei ce le-au emis. – Din fr. révocabilité.

revocabilul
REVOCÁBIL, -Ă, revocabili, -e, adj. Care poate fi revocat. – Din fr. révocable, lat. revocabilis.

DOOM

revocábil adj. m., pl. revocábili; f. revocábilă, pl. revocábile

revocabilului
REVOCÁBIL, -Ă, revocabili, -e, adj. Care poate fi revocat. – Din fr. révocable, lat. revocabilis.

DOOM

revocábil adj. m., pl. revocábili; f. revocábilă, pl. revocábile

revocai
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

DOOM

revocá (a ~) vb., ind. prez. 3 revócă

revocam
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

DOOM

revocá (a ~) vb., ind. prez. 3 revócă

revocare
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

DOOM

revocá (a ~) vb., ind. prez. 3 revócă

revocare
REVOCÁRE, revocări, s. f. 1. Acțiunea de a revoca și rezultatul ei; revocație. 2. (Jur.) Desfacere unilaterală a unui act prin manifestarea de voință a persoanei care l-a făcut. ♦ Desfacere a unui act juridic în cazurile prevăzute de lege. 3. Act prin care organul de stat competent hotărăște încetarea calității sale de membru într-un organ ales. ♦ Retragere de către alegători a mandatului încredințat unei persoane de a-i reprezenta în organele de conducere ale statului. – V. revoca.

DOOM

revocáre s. f., g.-d. art. revocắrii; pl. revocắri

revocarea
REVOCÁRE, revocări, s. f. 1. Acțiunea de a revoca și rezultatul ei; revocație. 2. (Jur.) Desfacere unilaterală a unui act prin manifestarea de voință a persoanei care l-a făcut. ♦ Desfacere a unui act juridic în cazurile prevăzute de lege. 3. Act prin care organul de stat competent hotărăște încetarea calității sale de membru într-un organ ales. ♦ Retragere de către alegători a mandatului încredințat unei persoane de a-i reprezenta în organele de conducere ale statului. – V. revoca.

DOOM

revocáre s. f., g.-d. art. revocắrii; pl. revocắri

revocară
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

DOOM

revocá (a ~) vb., ind. prez. 3 revócă

revocarăm
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

DOOM

revocá (a ~) vb., ind. prez. 3 revócă

revocarăți
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

DOOM

revocá (a ~) vb., ind. prez. 3 revócă

revocase
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

DOOM

revocá (a ~) vb., ind. prez. 3 revócă

revocasem
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

DOOM

revocá (a ~) vb., ind. prez. 3 revócă

revocaseră
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

DOOM

revocá (a ~) vb., ind. prez. 3 revócă

revocaserăm
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

DOOM

revocá (a ~) vb., ind. prez. 3 revócă

revocaserăți
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

DOOM

revocá (a ~) vb., ind. prez. 3 revócă

revocaseși
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

DOOM

revocá (a ~) vb., ind. prez. 3 revócă

revocaseți
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

DOOM

revocá (a ~) vb., ind. prez. 3 revócă

revocat
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

DOOM

revocá (a ~) vb., ind. prez. 3 revócă

revocat
REVOCÁT, -Ă, revocați, -te, adj. 1. (Despre acte, decrete, ordine) Anulat, abrogat. 2. (Despre funcționari publici) Scos din funcție. – V. revoca.

revocata
REVOCÁT, -Ă, revocați, -te, adj. 1. (Despre acte, decrete, ordine) Anulat, abrogat. 2. (Despre funcționari publici) Scos din funcție. – V. revoca.

revocate
REVOCÁT, -Ă, revocați, -te, adj. 1. (Despre acte, decrete, ordine) Anulat, abrogat. 2. (Despre funcționari publici) Scos din funcție. – V. revoca.

revocatei
REVOCÁT, -Ă, revocați, -te, adj. 1. (Despre acte, decrete, ordine) Anulat, abrogat. 2. (Despre funcționari publici) Scos din funcție. – V. revoca.

revocatele
REVOCÁT, -Ă, revocați, -te, adj. 1. (Despre acte, decrete, ordine) Anulat, abrogat. 2. (Despre funcționari publici) Scos din funcție. – V. revoca.

revocatelor
REVOCÁT, -Ă, revocați, -te, adj. 1. (Despre acte, decrete, ordine) Anulat, abrogat. 2. (Despre funcționari publici) Scos din funcție. – V. revoca.

revocator
REVOCATÓR, -OÁRE adj. v. revocatoriu.

revocatoria
REVOCATÓRIU, -IE adj. Care revocă. [Var. revocator, -oare adj. / cf. fr. révocatoire].

revocatorie
REVOCATÓRIU, -IE adj. Care revocă. [Var. revocator, -oare adj. / cf. fr. révocatoire].

revocatoriei
REVOCATÓRIU, -IE adj. Care revocă. [Var. revocator, -oare adj. / cf. fr. révocatoire].

revocatorii
REVOCATÓRIU, -IE adj. Care revocă. [Var. revocator, -oare adj. / cf. fr. révocatoire].

revocatoriii
REVOCATÓRIU, -IE adj. Care revocă. [Var. revocator, -oare adj. / cf. fr. révocatoire].

revocatoriile
REVOCATÓRIU, -IE adj. Care revocă. [Var. revocator, -oare adj. / cf. fr. révocatoire].

revocatoriilor
REVOCATÓRIU, -IE adj. Care revocă. [Var. revocator, -oare adj. / cf. fr. révocatoire].

revocatoriu
REVOCATÓRIU, -IE adj. Care revocă. [Var. revocator, -oare adj. / cf. fr. révocatoire].

revocatoriul
REVOCATÓRIU, -IE adj. Care revocă. [Var. revocator, -oare adj. / cf. fr. révocatoire].

revocatoriului
REVOCATÓRIU, -IE adj. Care revocă. [Var. revocator, -oare adj. / cf. fr. révocatoire].

revocatul
REVOCÁT, -Ă, revocați, -te, adj. 1. (Despre acte, decrete, ordine) Anulat, abrogat. 2. (Despre funcționari publici) Scos din funcție. – V. revoca.

revocatului
REVOCÁT, -Ă, revocați, -te, adj. 1. (Despre acte, decrete, ordine) Anulat, abrogat. 2. (Despre funcționari publici) Scos din funcție. – V. revoca.

revocau
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

DOOM

revocá (a ~) vb., ind. prez. 3 revócă

revocași
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

DOOM

revocá (a ~) vb., ind. prez. 3 revócă

revocați
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

DOOM

revocá (a ~) vb., ind. prez. 3 revócă

revocați
REVOCÁT, -Ă, revocați, -te, adj. 1. (Despre acte, decrete, ordine) Anulat, abrogat. 2. (Despre funcționari publici) Scos din funcție. – V. revoca.

revocație
REVOCÁȚIE s. f. Revocare. – Din lat. revocatio, fr. révocation.

DOOM

revocáție (-ți-e) s. f., art. revocáția (-ți-a), g.-d. revocáții, art. revocáției

revocații
REVOCÁT, -Ă, revocați, -te, adj. 1. (Despre acte, decrete, ordine) Anulat, abrogat. 2. (Despre funcționari publici) Scos din funcție. – V. revoca.

revocaților
REVOCÁT, -Ă, revocați, -te, adj. 1. (Despre acte, decrete, ordine) Anulat, abrogat. 2. (Despre funcționari publici) Scos din funcție. – V. revoca.

revoce
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

DOOM

revocá (a ~) vb., ind. prez. 3 revócă

revoci
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

DOOM

revocá (a ~) vb., ind. prez. 3 revócă

revocând
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

DOOM

revocá (a ~) vb., ind. prez. 3 revócă

revocînd
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

DOOM

revocá (a ~) vb., ind. prez. 3 revócă

revocări
REVOCÁRE, revocări, s. f. 1. Acțiunea de a revoca și rezultatul ei; revocație. 2. (Jur.) Desfacere unilaterală a unui act prin manifestarea de voință a persoanei care l-a făcut. ♦ Desfacere a unui act juridic în cazurile prevăzute de lege. 3. Act prin care organul de stat competent hotărăște încetarea calității sale de membru într-un organ ales. ♦ Retragere de către alegători a mandatului încredințat unei persoane de a-i reprezenta în organele de conducere ale statului. – V. revoca.

DOOM

revocáre s. f., g.-d. art. revocắrii; pl. revocắri

revocării
REVOCÁRE, revocări, s. f. 1. Acțiunea de a revoca și rezultatul ei; revocație. 2. (Jur.) Desfacere unilaterală a unui act prin manifestarea de voință a persoanei care l-a făcut. ♦ Desfacere a unui act juridic în cazurile prevăzute de lege. 3. Act prin care organul de stat competent hotărăște încetarea calității sale de membru într-un organ ales. ♦ Retragere de către alegători a mandatului încredințat unei persoane de a-i reprezenta în organele de conducere ale statului. – V. revoca.

DOOM

revocáre s. f., g.-d. art. revocắrii; pl. revocắri

revocările
REVOCÁRE, revocări, s. f. 1. Acțiunea de a revoca și rezultatul ei; revocație. 2. (Jur.) Desfacere unilaterală a unui act prin manifestarea de voință a persoanei care l-a făcut. ♦ Desfacere a unui act juridic în cazurile prevăzute de lege. 3. Act prin care organul de stat competent hotărăște încetarea calității sale de membru într-un organ ales. ♦ Retragere de către alegători a mandatului încredințat unei persoane de a-i reprezenta în organele de conducere ale statului. – V. revoca.

DOOM

revocáre s. f., g.-d. art. revocắrii; pl. revocắri

revocărilor
REVOCÁRE, revocări, s. f. 1. Acțiunea de a revoca și rezultatul ei; revocație. 2. (Jur.) Desfacere unilaterală a unui act prin manifestarea de voință a persoanei care l-a făcut. ♦ Desfacere a unui act juridic în cazurile prevăzute de lege. 3. Act prin care organul de stat competent hotărăște încetarea calității sale de membru într-un organ ales. ♦ Retragere de către alegători a mandatului încredințat unei persoane de a-i reprezenta în organele de conducere ale statului. – V. revoca.

DOOM

revocáre s. f., g.-d. art. revocắrii; pl. revocắri

revolin
REVOLÍN s.n. Deviere a vântului, a curentului după ce izbește nava. [< fr. revolin].

revolt
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

DOOM

revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă

revolta
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

DOOM

revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă

revolta
REVÓLTĂ, revolte, s. f. 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acțiune nedemnă; indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire, rebeliune. – Din fr. révolte.

DOOM

revóltă s. f., g.-d. art. revóltei; pl. revólte

revoltai
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

DOOM

revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă

revoltam
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

DOOM

revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă

revoltant
REVOLTÁNT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant.

DOOM

revoltánt (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltánți; adj. f., s. f. revoltántă, pl. revoltánte

revoltant
REVOLTÁNT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant.

DOOM

revoltánt (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltánți; adj. f., s. f. revoltántă, pl. revoltánte

revoltanta
REVOLTÁNT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant.

DOOM

revoltánt (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltánți; adj. f., s. f. revoltántă, pl. revoltánte

revoltanta
REVOLTÁNT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant.

DOOM

revoltánt (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltánți; adj. f., s. f. revoltántă, pl. revoltánte

revoltante
REVOLTÁNT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant.

DOOM

revoltánt (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltánți; adj. f., s. f. revoltántă, pl. revoltánte

revoltante
REVOLTÁNT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant.

DOOM

revoltánt (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltánți; adj. f., s. f. revoltántă, pl. revoltánte

revoltantei
REVOLTÁNT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant.

DOOM

revoltánt (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltánți; adj. f., s. f. revoltántă, pl. revoltánte

revoltantei
REVOLTÁNT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant.

DOOM

revoltánt (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltánți; adj. f., s. f. revoltántă, pl. revoltánte

revoltantele
REVOLTÁNT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant.

DOOM

revoltánt (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltánți; adj. f., s. f. revoltántă, pl. revoltánte

revoltantele
REVOLTÁNT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant.

DOOM

revoltánt (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltánți; adj. f., s. f. revoltántă, pl. revoltánte

revoltantelor
REVOLTÁNT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant.

DOOM

revoltánt (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltánți; adj. f., s. f. revoltántă, pl. revoltánte

revoltantelor
REVOLTÁNT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant.

DOOM

revoltánt (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltánți; adj. f., s. f. revoltántă, pl. revoltánte

revoltantul
REVOLTÁNT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant.

DOOM

revoltánt (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltánți; adj. f., s. f. revoltántă, pl. revoltánte

revoltantul
REVOLTÁNT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant.

DOOM

revoltánt (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltánți; adj. f., s. f. revoltántă, pl. revoltánte

revoltantului
REVOLTÁNT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant.

DOOM

revoltánt (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltánți; adj. f., s. f. revoltántă, pl. revoltánte

revoltantului
REVOLTÁNT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant.

DOOM

revoltánt (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltánți; adj. f., s. f. revoltántă, pl. revoltánte

revoltanți
REVOLTÁNT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant.

DOOM

revoltánt (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltánți; adj. f., s. f. revoltántă, pl. revoltánte

revoltanți
REVOLTÁNT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant.

DOOM

revoltánt (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltánți; adj. f., s. f. revoltántă, pl. revoltánte

revoltanții
REVOLTÁNT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant.

DOOM

revoltánt (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltánți; adj. f., s. f. revoltántă, pl. revoltánte

revoltanții
REVOLTÁNT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant.

DOOM

revoltánt (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltánți; adj. f., s. f. revoltántă, pl. revoltánte

revoltanților
REVOLTÁNT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant.

DOOM

revoltánt (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltánți; adj. f., s. f. revoltántă, pl. revoltánte

revoltanților
REVOLTÁNT, -Ă, revoltanți, -te, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Revoltător. 2. S. m. Răsculat. – Din fr. révoltant.

DOOM

revoltánt (înv.) adj. m., s. m., pl. revoltánți; adj. f., s. f. revoltántă, pl. revoltánte

revoltare
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

DOOM

revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă

revoltare
REVOLTÁRE, revoltări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) revolta. – V. revolta.

revoltarea
REVOLTÁRE, revoltări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) revolta. – V. revolta.

revoltară
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

DOOM

revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă

revoltarăm
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

DOOM

revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă

revoltarăți
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

DOOM

revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă

revoltase
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

DOOM

revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă

revoltasem
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

DOOM

revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă

revoltaseră
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

DOOM

revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă

revoltaserăm
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

DOOM

revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă

revoltaserăți
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

DOOM

revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă

revoltaseși
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

DOOM

revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă

revoltaseți
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

DOOM

revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă

revoltat
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

DOOM

revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă

revoltat
REVOLTÁT, -Ă, revoltați, -te, adj. 1. Indignat. 2. Răsculat, răzvrătit. – V. revolta. Cf. fr. révolté.

revoltata
REVOLTÁT, -Ă, revoltați, -te, adj. 1. Indignat. 2. Răsculat, răzvrătit. – V. revolta. Cf. fr. révolté.

revoltate
REVOLTÁT, -Ă, revoltați, -te, adj. 1. Indignat. 2. Răsculat, răzvrătit. – V. revolta. Cf. fr. révolté.

revoltatei
REVOLTÁT, -Ă, revoltați, -te, adj. 1. Indignat. 2. Răsculat, răzvrătit. – V. revolta. Cf. fr. révolté.

revoltatele
REVOLTÁT, -Ă, revoltați, -te, adj. 1. Indignat. 2. Răsculat, răzvrătit. – V. revolta. Cf. fr. révolté.

revoltatelor
REVOLTÁT, -Ă, revoltați, -te, adj. 1. Indignat. 2. Răsculat, răzvrătit. – V. revolta. Cf. fr. révolté.

revoltatul
REVOLTÁT, -Ă, revoltați, -te, adj. 1. Indignat. 2. Răsculat, răzvrătit. – V. revolta. Cf. fr. révolté.

revoltatului
REVOLTÁT, -Ă, revoltați, -te, adj. 1. Indignat. 2. Răsculat, răzvrătit. – V. revolta. Cf. fr. révolté.

revoltau
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

DOOM

revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă

revoltași
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

DOOM

revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă

revoltați
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

DOOM

revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă

revoltați
REVOLTÁT, -Ă, revoltați, -te, adj. 1. Indignat. 2. Răsculat, răzvrătit. – V. revolta. Cf. fr. révolté.

revoltații
REVOLTÁT, -Ă, revoltați, -te, adj. 1. Indignat. 2. Răsculat, răzvrătit. – V. revolta. Cf. fr. révolté.

revoltaților
REVOLTÁT, -Ă, revoltați, -te, adj. 1. Indignat. 2. Răsculat, răzvrătit. – V. revolta. Cf. fr. révolté.

revolte
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

DOOM

revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă

revolte
REVÓLTĂ, revolte, s. f. 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acțiune nedemnă; indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire, rebeliune. – Din fr. révolte.

DOOM

revóltă s. f., g.-d. art. revóltei; pl. revólte

revoltei
REVÓLTĂ, revolte, s. f. 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acțiune nedemnă; indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire, rebeliune. – Din fr. révolte.

DOOM

revóltă s. f., g.-d. art. revóltei; pl. revólte

revoltele
REVÓLTĂ, revolte, s. f. 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acțiune nedemnă; indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire, rebeliune. – Din fr. révolte.

DOOM

revóltă s. f., g.-d. art. revóltei; pl. revólte

revoltelor
REVÓLTĂ, revolte, s. f. 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acțiune nedemnă; indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire, rebeliune. – Din fr. révolte.

DOOM

revóltă s. f., g.-d. art. revóltei; pl. revólte

revoltând
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

DOOM

revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă

revoltînd
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

DOOM

revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă

revoltări
REVOLTÁRE, revoltări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) revolta. – V. revolta.

revoltării
REVOLTÁRE, revoltări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) revolta. – V. revolta.

revoltările
REVOLTÁRE, revoltări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) revolta. – V. revolta.

revoltărilor
REVOLTÁRE, revoltări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) revolta. – V. revolta.

revoltătoare
REVOLTĂTÓR, -OÁRE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare; nedrept, scandalos. – Revolta + suf. -ător.

DOOM

revoltătór adj. m., pl. revoltătóri; f. sg. și pl. revoltătoáre

revoltătoarea
REVOLTĂTÓR, -OÁRE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare; nedrept, scandalos. – Revolta + suf. -ător.

DOOM

revoltătór adj. m., pl. revoltătóri; f. sg. și pl. revoltătoáre

revoltătoarei
REVOLTĂTÓR, -OÁRE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare; nedrept, scandalos. – Revolta + suf. -ător.

DOOM

revoltătór adj. m., pl. revoltătóri; f. sg. și pl. revoltătoáre

revoltătoarele
REVOLTĂTÓR, -OÁRE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare; nedrept, scandalos. – Revolta + suf. -ător.

DOOM

revoltătór adj. m., pl. revoltătóri; f. sg. și pl. revoltătoáre

revoltătoarelor
REVOLTĂTÓR, -OÁRE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare; nedrept, scandalos. – Revolta + suf. -ător.

DOOM

revoltătór adj. m., pl. revoltătóri; f. sg. și pl. revoltătoáre

revoltător
REVOLTĂTÓR, -OÁRE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare; nedrept, scandalos. – Revolta + suf. -ător.

DOOM

revoltătór adj. m., pl. revoltătóri; f. sg. și pl. revoltătoáre

revoltători
REVOLTĂTÓR, -OÁRE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare; nedrept, scandalos. – Revolta + suf. -ător.

DOOM

revoltătór adj. m., pl. revoltătóri; f. sg. și pl. revoltătoáre

revoltătorii
REVOLTĂTÓR, -OÁRE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare; nedrept, scandalos. – Revolta + suf. -ător.

DOOM

revoltătór adj. m., pl. revoltătóri; f. sg. și pl. revoltătoáre

revoltătorilor
REVOLTĂTÓR, -OÁRE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare; nedrept, scandalos. – Revolta + suf. -ător.

DOOM

revoltătór adj. m., pl. revoltătóri; f. sg. și pl. revoltătoáre

revoltătorul
REVOLTĂTÓR, -OÁRE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare; nedrept, scandalos. – Revolta + suf. -ător.

DOOM

revoltătór adj. m., pl. revoltătóri; f. sg. și pl. revoltătoáre

revoltătorului
REVOLTĂTÓR, -OÁRE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare; nedrept, scandalos. – Revolta + suf. -ător.

DOOM

revoltătór adj. m., pl. revoltătóri; f. sg. și pl. revoltătoáre

revolut
REVOLÚT, -Ă, revoluți, -te, adj. 1. Care și-a încheiat cursul; terminat, împlinit, îndeplinit. 2. (Bot.; despre unele părți ale plantelor) Răsfrânt, întors în afară, în jos. – Din fr. révolu, lat. revolutus. Cf. it. rivoluto.

DOOM

revolút adj. m., pl. revolúți; f. revolútă, pl. revolúte

revoluta
REVOLÚT, -Ă, revoluți, -te, adj. 1. Care și-a încheiat cursul; terminat, împlinit, îndeplinit. 2. (Bot.; despre unele părți ale plantelor) Răsfrânt, întors în afară, în jos. – Din fr. révolu, lat. revolutus. Cf. it. rivoluto.

DOOM

revolút adj. m., pl. revolúți; f. revolútă, pl. revolúte

revolute
REVOLÚT, -Ă, revoluți, -te, adj. 1. Care și-a încheiat cursul; terminat, împlinit, îndeplinit. 2. (Bot.; despre unele părți ale plantelor) Răsfrânt, întors în afară, în jos. – Din fr. révolu, lat. revolutus. Cf. it. rivoluto.

DOOM

revolút adj. m., pl. revolúți; f. revolútă, pl. revolúte

revolutei
REVOLÚT, -Ă, revoluți, -te, adj. 1. Care și-a încheiat cursul; terminat, împlinit, îndeplinit. 2. (Bot.; despre unele părți ale plantelor) Răsfrânt, întors în afară, în jos. – Din fr. révolu, lat. revolutus. Cf. it. rivoluto.

DOOM

revolút adj. m., pl. revolúți; f. revolútă, pl. revolúte

revolutele
REVOLÚT, -Ă, revoluți, -te, adj. 1. Care și-a încheiat cursul; terminat, împlinit, îndeplinit. 2. (Bot.; despre unele părți ale plantelor) Răsfrânt, întors în afară, în jos. – Din fr. révolu, lat. revolutus. Cf. it. rivoluto.

DOOM

revolút adj. m., pl. revolúți; f. revolútă, pl. revolúte

revolutelor
REVOLÚT, -Ă, revoluți, -te, adj. 1. Care și-a încheiat cursul; terminat, împlinit, îndeplinit. 2. (Bot.; despre unele părți ale plantelor) Răsfrânt, întors în afară, în jos. – Din fr. révolu, lat. revolutus. Cf. it. rivoluto.

DOOM

revolút adj. m., pl. revolúți; f. revolútă, pl. revolúte

revolutiv
REVOLUTÍV, -Ă, revolutivi, -e, adj. Care se referă la mișcarea unui astru. – Din fr. révolutif.

DOOM

revolutív adj. m., pl. revolutívi; f. revolutívă, pl. revolutíve

revolutiva
REVOLUTÍV, -Ă, revolutivi, -e, adj. Care se referă la mișcarea unui astru. – Din fr. révolutif.

DOOM

revolutív adj. m., pl. revolutívi; f. revolutívă, pl. revolutíve

revolutive
REVOLUTÍV, -Ă, revolutivi, -e, adj. Care se referă la mișcarea unui astru. – Din fr. révolutif.

DOOM

revolutív adj. m., pl. revolutívi; f. revolutívă, pl. revolutíve

revolutivei
REVOLUTÍV, -Ă, revolutivi, -e, adj. Care se referă la mișcarea unui astru. – Din fr. révolutif.

DOOM

revolutív adj. m., pl. revolutívi; f. revolutívă, pl. revolutíve

revolutivele
REVOLUTÍV, -Ă, revolutivi, -e, adj. Care se referă la mișcarea unui astru. – Din fr. révolutif.

DOOM

revolutív adj. m., pl. revolutívi; f. revolutívă, pl. revolutíve

revolutivelor
REVOLUTÍV, -Ă, revolutivi, -e, adj. Care se referă la mișcarea unui astru. – Din fr. révolutif.

DOOM

revolutív adj. m., pl. revolutívi; f. revolutívă, pl. revolutíve

revolutivi
REVOLUTÍV, -Ă, revolutivi, -e, adj. Care se referă la mișcarea unui astru. – Din fr. révolutif.

DOOM

revolutív adj. m., pl. revolutívi; f. revolutívă, pl. revolutíve

revolutivii
REVOLUTÍV, -Ă, revolutivi, -e, adj. Care se referă la mișcarea unui astru. – Din fr. révolutif.

DOOM

revolutív adj. m., pl. revolutívi; f. revolutívă, pl. revolutíve

revolutivilor
REVOLUTÍV, -Ă, revolutivi, -e, adj. Care se referă la mișcarea unui astru. – Din fr. révolutif.

DOOM

revolutív adj. m., pl. revolutívi; f. revolutívă, pl. revolutíve

revolutivul
REVOLUTÍV, -Ă, revolutivi, -e, adj. Care se referă la mișcarea unui astru. – Din fr. révolutif.

DOOM

revolutív adj. m., pl. revolutívi; f. revolutívă, pl. revolutíve

revolutivului
REVOLUTÍV, -Ă, revolutivi, -e, adj. Care se referă la mișcarea unui astru. – Din fr. révolutif.

DOOM

revolutív adj. m., pl. revolutívi; f. revolutívă, pl. revolutíve

revolutul
REVOLÚT, -Ă, revoluți, -te, adj. 1. Care și-a încheiat cursul; terminat, împlinit, îndeplinit. 2. (Bot.; despre unele părți ale plantelor) Răsfrânt, întors în afară, în jos. – Din fr. révolu, lat. revolutus. Cf. it. rivoluto.

DOOM

revolút adj. m., pl. revolúți; f. revolútă, pl. revolúte

revolutului
REVOLÚT, -Ă, revoluți, -te, adj. 1. Care și-a încheiat cursul; terminat, împlinit, îndeplinit. 2. (Bot.; despre unele părți ale plantelor) Răsfrânt, întors în afară, în jos. – Din fr. révolu, lat. revolutus. Cf. it. rivoluto.

DOOM

revolút adj. m., pl. revolúți; f. revolútă, pl. revolúte

revoluți
REVOLÚT, -Ă, revoluți, -te, adj. 1. Care și-a încheiat cursul; terminat, împlinit, îndeplinit. 2. (Bot.; despre unele părți ale plantelor) Răsfrânt, întors în afară, în jos. – Din fr. révolu, lat. revolutus. Cf. it. rivoluto.

DOOM

revolút adj. m., pl. revolúți; f. revolútă, pl. revolúte

revoluția
REVOLÚȚIE, revoluții, s. f. I. 1. Schimbare fundamentală a valorilor, a instituțiilor politice, a structurii sociale, a conducătorilor și ideologiilor unei societăți. 2. (Pop.) Răscoală, revoltă. 3. Fig. Schimbare, transformare radicală într-un anumit domeniu. ◊ Revoluție industrială = procesul înlocuirii radicale a producției manufacturiere (manuale) cu producția bazată pe mașini. II. 1. Mișcare periodică continuă a unui corp având ca traiectorie o curbă închisă. ◊ Perioadă de revoluție = timpul necesar unui corp (ceresc) pentru a parcurge întreaga sa orbită. 2. (Geom.) Mișcare de rotație a unui corp în jurul unei drepte fixe. ♦ (Mec.) Rotație completă a unei roți în jurul osiei sale. [Var.: (înv.) revoluțiune s. f.] – Din fr. révolution, lat. revolutio, -onis, germ. Revolution.

DOOM

revolúție (-ți-e) s. f., art. revolúția (-ți-a), g.-d. art. revolúției; pl. revolúții, art. revolúțiile (-ți-i-)

revoluție
REVOLÚȚIE, revoluții, s. f. I. 1. Schimbare fundamentală a valorilor, a instituțiilor politice, a structurii sociale, a conducătorilor și ideologiilor unei societăți. 2. (Pop.) Răscoală, revoltă. 3. Fig. Schimbare, transformare radicală într-un anumit domeniu. ◊ Revoluție industrială = procesul înlocuirii radicale a producției manufacturiere (manuale) cu producția bazată pe mașini. II. 1. Mișcare periodică continuă a unui corp având ca traiectorie o curbă închisă. ◊ Perioadă de revoluție = timpul necesar unui corp (ceresc) pentru a parcurge întreaga sa orbită. 2. (Geom.) Mișcare de rotație a unui corp în jurul unei drepte fixe. ♦ (Mec.) Rotație completă a unei roți în jurul osiei sale. [Var.: (înv.) revoluțiune s. f.] – Din fr. révolution, lat. revolutio, -onis, germ. Revolution.

DOOM

revolúție (-ți-e) s. f., art. revolúția (-ți-a), g.-d. art. revolúției; pl. revolúții, art. revolúțiile (-ți-i-)

revoluției
REVOLÚȚIE, revoluții, s. f. I. 1. Schimbare fundamentală a valorilor, a instituțiilor politice, a structurii sociale, a conducătorilor și ideologiilor unei societăți. 2. (Pop.) Răscoală, revoltă. 3. Fig. Schimbare, transformare radicală într-un anumit domeniu. ◊ Revoluție industrială = procesul înlocuirii radicale a producției manufacturiere (manuale) cu producția bazată pe mașini. II. 1. Mișcare periodică continuă a unui corp având ca traiectorie o curbă închisă. ◊ Perioadă de revoluție = timpul necesar unui corp (ceresc) pentru a parcurge întreaga sa orbită. 2. (Geom.) Mișcare de rotație a unui corp în jurul unei drepte fixe. ♦ (Mec.) Rotație completă a unei roți în jurul osiei sale. [Var.: (înv.) revoluțiune s. f.] – Din fr. révolution, lat. revolutio, -onis, germ. Revolution.

DOOM

revolúție (-ți-e) s. f., art. revolúția (-ți-a), g.-d. art. revolúției; pl. revolúții, art. revolúțiile (-ți-i-)

revoluții
REVOLÚT, -Ă, revoluți, -te, adj. 1. Care și-a încheiat cursul; terminat, împlinit, îndeplinit. 2. (Bot.; despre unele părți ale plantelor) Răsfrânt, întors în afară, în jos. – Din fr. révolu, lat. revolutus. Cf. it. rivoluto.

DOOM

revolút adj. m., pl. revolúți; f. revolútă, pl. revolúte

revoluții
REVOLÚȚIE, revoluții, s. f. I. 1. Schimbare fundamentală a valorilor, a instituțiilor politice, a structurii sociale, a conducătorilor și ideologiilor unei societăți. 2. (Pop.) Răscoală, revoltă. 3. Fig. Schimbare, transformare radicală într-un anumit domeniu. ◊ Revoluție industrială = procesul înlocuirii radicale a producției manufacturiere (manuale) cu producția bazată pe mașini. II. 1. Mișcare periodică continuă a unui corp având ca traiectorie o curbă închisă. ◊ Perioadă de revoluție = timpul necesar unui corp (ceresc) pentru a parcurge întreaga sa orbită. 2. (Geom.) Mișcare de rotație a unui corp în jurul unei drepte fixe. ♦ (Mec.) Rotație completă a unei roți în jurul osiei sale. [Var.: (înv.) revoluțiune s. f.] – Din fr. révolution, lat. revolutio, -onis, germ. Revolution.

DOOM

revolúție (-ți-e) s. f., art. revolúția (-ți-a), g.-d. art. revolúției; pl. revolúții, art. revolúțiile (-ți-i-)

revoluțiile
REVOLÚȚIE, revoluții, s. f. I. 1. Schimbare fundamentală a valorilor, a instituțiilor politice, a structurii sociale, a conducătorilor și ideologiilor unei societăți. 2. (Pop.) Răscoală, revoltă. 3. Fig. Schimbare, transformare radicală într-un anumit domeniu. ◊ Revoluție industrială = procesul înlocuirii radicale a producției manufacturiere (manuale) cu producția bazată pe mașini. II. 1. Mișcare periodică continuă a unui corp având ca traiectorie o curbă închisă. ◊ Perioadă de revoluție = timpul necesar unui corp (ceresc) pentru a parcurge întreaga sa orbită. 2. (Geom.) Mișcare de rotație a unui corp în jurul unei drepte fixe. ♦ (Mec.) Rotație completă a unei roți în jurul osiei sale. [Var.: (înv.) revoluțiune s. f.] – Din fr. révolution, lat. revolutio, -onis, germ. Revolution.

DOOM

revolúție (-ți-e) s. f., art. revolúția (-ți-a), g.-d. art. revolúției; pl. revolúții, art. revolúțiile (-ți-i-)

revoluțiilor
REVOLÚȚIE, revoluții, s. f. I. 1. Schimbare fundamentală a valorilor, a instituțiilor politice, a structurii sociale, a conducătorilor și ideologiilor unei societăți. 2. (Pop.) Răscoală, revoltă. 3. Fig. Schimbare, transformare radicală într-un anumit domeniu. ◊ Revoluție industrială = procesul înlocuirii radicale a producției manufacturiere (manuale) cu producția bazată pe mașini. II. 1. Mișcare periodică continuă a unui corp având ca traiectorie o curbă închisă. ◊ Perioadă de revoluție = timpul necesar unui corp (ceresc) pentru a parcurge întreaga sa orbită. 2. (Geom.) Mișcare de rotație a unui corp în jurul unei drepte fixe. ♦ (Mec.) Rotație completă a unei roți în jurul osiei sale. [Var.: (înv.) revoluțiune s. f.] – Din fr. révolution, lat. revolutio, -onis, germ. Revolution.

DOOM

revolúție (-ți-e) s. f., art. revolúția (-ți-a), g.-d. art. revolúției; pl. revolúții, art. revolúțiile (-ți-i-)

revoluților
REVOLÚT, -Ă, revoluți, -te, adj. 1. Care și-a încheiat cursul; terminat, împlinit, îndeplinit. 2. (Bot.; despre unele părți ale plantelor) Răsfrânt, întors în afară, în jos. – Din fr. révolu, lat. revolutus. Cf. it. rivoluto.

DOOM

revolút adj. m., pl. revolúți; f. revolútă, pl. revolúte

revoluționa
REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

DOOM

revoluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționeáză

revoluționai
REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

DOOM

revoluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționeáză

revoluționam
REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

DOOM

revoluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționeáză

revoluționar
REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.

DOOM

revoluționár (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționári; adj. f., s. f. revoluționáră, pl. revoluționáre

revoluționar
REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.

DOOM

revoluționár (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționári; adj. f., s. f. revoluționáră, pl. revoluționáre

revoluționara
REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.

DOOM

revoluționár (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționári; adj. f., s. f. revoluționáră, pl. revoluționáre

revoluționara
REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.

DOOM

revoluționár (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționári; adj. f., s. f. revoluționáră, pl. revoluționáre

revoluționare
REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

DOOM

revoluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționeáză

revoluționare
REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.

DOOM

revoluționár (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționári; adj. f., s. f. revoluționáră, pl. revoluționáre

revoluționare
REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.

DOOM

revoluționár (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționári; adj. f., s. f. revoluționáră, pl. revoluționáre

revoluționare
REVOLUȚIONÁRE, revoluționări, s. f. Acțiunea de a revoluționa. [Pr.: -ți-o-] – V. revoluționa.

DOOM

revoluționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. revoluționắrii; pl. revoluționắri

revoluționarea
REVOLUȚIONÁRE, revoluționări, s. f. Acțiunea de a revoluționa. [Pr.: -ți-o-] – V. revoluționa.

DOOM

revoluționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. revoluționắrii; pl. revoluționắri

revoluționarei
REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.

DOOM

revoluționár (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționári; adj. f., s. f. revoluționáră, pl. revoluționáre

revoluționarei
REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.

DOOM

revoluționár (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționári; adj. f., s. f. revoluționáră, pl. revoluționáre

revoluționarele
REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.

DOOM

revoluționár (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționári; adj. f., s. f. revoluționáră, pl. revoluționáre

revoluționarele
REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.

DOOM

revoluționár (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționári; adj. f., s. f. revoluționáră, pl. revoluționáre

revoluționarelor
REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.

DOOM

revoluționár (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționári; adj. f., s. f. revoluționáră, pl. revoluționáre

revoluționarelor
REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.

DOOM

revoluționár (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționári; adj. f., s. f. revoluționáră, pl. revoluționáre

revoluționari
REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.

DOOM

revoluționár (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționári; adj. f., s. f. revoluționáră, pl. revoluționáre

revoluționari
REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.

DOOM

revoluționár (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționári; adj. f., s. f. revoluționáră, pl. revoluționáre

revoluționarii
REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.

DOOM

revoluționár (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționári; adj. f., s. f. revoluționáră, pl. revoluționáre

revoluționarii
REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.

DOOM

revoluționár (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționári; adj. f., s. f. revoluționáră, pl. revoluționáre

revoluționarilor
REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.

DOOM

revoluționár (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționári; adj. f., s. f. revoluționáră, pl. revoluționáre

revoluționarilor
REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.

DOOM

revoluționár (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționári; adj. f., s. f. revoluționáră, pl. revoluționáre

revoluționarism
REVOLUȚIONARÍSM s. n. Ideologie, atitudine revoluționară, spirit revoluționar. [Pr.: -ți-o-] – Revoluționar + suf. -ism. Cf. germ. Revolutionarismus.

DOOM

revoluționarísm (-ți-o-) s. n.

revoluționarismul
REVOLUȚIONARÍSM s. n. Ideologie, atitudine revoluționară, spirit revoluționar. [Pr.: -ți-o-] – Revoluționar + suf. -ism. Cf. germ. Revolutionarismus.

DOOM

revoluționarísm (-ți-o-) s. n.

revoluționarismului
REVOLUȚIONARÍSM s. n. Ideologie, atitudine revoluționară, spirit revoluționar. [Pr.: -ți-o-] – Revoluționar + suf. -ism. Cf. germ. Revolutionarismus.

DOOM

revoluționarísm (-ți-o-) s. n.

revoluționariza
REVOLUȚIONARIZÁ, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. Fig. A produce o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Cf. rus. revoluționizirovati.

revoluționarizai
REVOLUȚIONARIZÁ, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. Fig. A produce o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Cf. rus. revoluționizirovati.

revoluționarizam
REVOLUȚIONARIZÁ, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. Fig. A produce o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Cf. rus. revoluționizirovati.

revoluționarizare
REVOLUȚIONARIZÁ, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. Fig. A produce o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Cf. rus. revoluționizirovati.

revoluționarizare
REVOLUȚIONARIZÁ, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. Fig. A produce o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Cf. rus. revoluționizirovati.

revoluționarizară
REVOLUȚIONARIZÁ, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. Fig. A produce o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Cf. rus. revoluționizirovati.

revoluționarizarăm
REVOLUȚIONARIZÁ, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. Fig. A produce o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Cf. rus. revoluționizirovati.

revoluționarizarăți
REVOLUȚIONARIZÁ, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. Fig. A produce o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Cf. rus. revoluționizirovati.

revoluționarizase
REVOLUȚIONARIZÁ, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. Fig. A produce o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Cf. rus. revoluționizirovati.

revoluționarizasem
REVOLUȚIONARIZÁ, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. Fig. A produce o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Cf. rus. revoluționizirovati.

revoluționarizaseră
REVOLUȚIONARIZÁ, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. Fig. A produce o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Cf. rus. revoluționizirovati.

revoluționarizaserăm
REVOLUȚIONARIZÁ, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. Fig. A produce o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Cf. rus. revoluționizirovati.

revoluționarizaserăți
REVOLUȚIONARIZÁ, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. Fig. A produce o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Cf. rus. revoluționizirovati.

revoluționarizaseși
REVOLUȚIONARIZÁ, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. Fig. A produce o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Cf. rus. revoluționizirovati.

revoluționarizaseți
REVOLUȚIONARIZÁ, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. Fig. A produce o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Cf. rus. revoluționizirovati.

revoluționarizat
REVOLUȚIONARIZÁ, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. Fig. A produce o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Cf. rus. revoluționizirovati.

revoluționarizat
REVOLUȚIONARIZÁ, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. Fig. A produce o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Cf. rus. revoluționizirovati.

revoluționarizatoare
REVOLUȚIONARIZATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care revoluționează. [< revoluționariza + -tor].

revoluționarizatoarea
REVOLUȚIONARIZATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care revoluționează. [< revoluționariza + -tor].

revoluționarizatoarei
REVOLUȚIONARIZATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care revoluționează. [< revoluționariza + -tor].

revoluționarizatoarele
REVOLUȚIONARIZATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care revoluționează. [< revoluționariza + -tor].

revoluționarizatoarelor
REVOLUȚIONARIZATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care revoluționează. [< revoluționariza + -tor].

revoluționarizator
REVOLUȚIONARIZATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care revoluționează. [< revoluționariza + -tor].

revoluționarizatori
REVOLUȚIONARIZATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care revoluționează. [< revoluționariza + -tor].

revoluționarizatorii
REVOLUȚIONARIZATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care revoluționează. [< revoluționariza + -tor].

revoluționarizatorilor
REVOLUȚIONARIZATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care revoluționează. [< revoluționariza + -tor].

revoluționarizatorul
REVOLUȚIONARIZATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care revoluționează. [< revoluționariza + -tor].

revoluționarizatorului
REVOLUȚIONARIZATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care revoluționează. [< revoluționariza + -tor].

revoluționarizau
REVOLUȚIONARIZÁ, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. Fig. A produce o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Cf. rus. revoluționizirovati.

revoluționarizași
REVOLUȚIONARIZÁ, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. Fig. A produce o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Cf. rus. revoluționizirovati.

revoluționarizați
REVOLUȚIONARIZÁ, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. Fig. A produce o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Cf. rus. revoluționizirovati.

revoluționarizează
REVOLUȚIONARIZÁ, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. Fig. A produce o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Cf. rus. revoluționizirovati.

revoluționarizez
REVOLUȚIONARIZÁ, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. Fig. A produce o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Cf. rus. revoluționizirovati.

revoluționarizeze
REVOLUȚIONARIZÁ, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. Fig. A produce o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Cf. rus. revoluționizirovati.

revoluționarizezi
REVOLUȚIONARIZÁ, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. Fig. A produce o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Cf. rus. revoluționizirovati.

revoluționarizând
REVOLUȚIONARIZÁ, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. Fig. A produce o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Cf. rus. revoluționizirovati.

revoluționarizînd
REVOLUȚIONARIZÁ, revoluționarizez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A insufla sentimente revoluționare. 2. Fig. A produce o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Cf. rus. revoluționizirovati.

revoluționarul
REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.

DOOM

revoluționár (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționári; adj. f., s. f. revoluționáră, pl. revoluționáre

revoluționarul
REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.

DOOM

revoluționár (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționári; adj. f., s. f. revoluționáră, pl. revoluționáre

revoluționarului
REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.

DOOM

revoluționár (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționári; adj. f., s. f. revoluționáră, pl. revoluționáre

revoluționarului
REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției (I); participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire.

DOOM

revoluționár (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. revoluționári; adj. f., s. f. revoluționáră, pl. revoluționáre

revoluționară
REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

DOOM

revoluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționeáză

revoluționarăm
REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

DOOM

revoluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționeáză

revoluționarăți
REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

DOOM

revoluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționeáză

revoluționase
REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

DOOM

revoluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționeáză

revoluționasem
REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

DOOM

revoluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționeáză

revoluționaseră
REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

DOOM

revoluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționeáză

revoluționaserăm
REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

DOOM

revoluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționeáză

revoluționaserăți
REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

DOOM

revoluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționeáză

revoluționaseși
REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

DOOM

revoluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționeáză

revoluționaseți
REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

DOOM

revoluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționeáză

revoluționat
REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

DOOM

revoluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționeáză

revoluționat
REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A schimba radical, a transforma brusc și din temelii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

revoluționau
REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

DOOM

revoluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționeáză

revoluționași
REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

DOOM

revoluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționeáză

revoluționați
REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

DOOM

revoluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționeáză

revoluționează
REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

DOOM

revoluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționeáză

revoluționez
REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

DOOM

revoluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționeáză

revoluționeze
REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

DOOM

revoluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționeáză

revoluționezi
REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

DOOM

revoluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționeáză

revoluționând
REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

DOOM

revoluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționeáză

revoluționînd
REVOLUȚIONÁ, revoluționez, vb. I. Tranz. A transforma radical, a schimba, a preface. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionner.

DOOM

revoluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 revoluționeáză

revoluționări
REVOLUȚIONÁRE, revoluționări, s. f. Acțiunea de a revoluționa. [Pr.: -ți-o-] – V. revoluționa.

DOOM

revoluționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. revoluționắrii; pl. revoluționắri

revoluționării
REVOLUȚIONÁRE, revoluționări, s. f. Acțiunea de a revoluționa. [Pr.: -ți-o-] – V. revoluționa.

DOOM

revoluționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. revoluționắrii; pl. revoluționắri

revoluționările
REVOLUȚIONÁRE, revoluționări, s. f. Acțiunea de a revoluționa. [Pr.: -ți-o-] – V. revoluționa.

DOOM

revoluționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. revoluționắrii; pl. revoluționắri

revoluționărilor
REVOLUȚIONÁRE, revoluționări, s. f. Acțiunea de a revoluționa. [Pr.: -ți-o-] – V. revoluționa.

DOOM

revoluționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. revoluționắrii; pl. revoluționắri

revoluțiune
REVOLÚȚIE, revoluții, s. f. I. 1. Schimbare fundamentală a valorilor, a instituțiilor politice, a structurii sociale, a conducătorilor și ideologiilor unei societăți. 2. (Pop.) Răscoală, revoltă. 3. Fig. Schimbare, transformare radicală într-un anumit domeniu. ◊ Revoluție industrială = procesul înlocuirii radicale a producției manufacturiere (manuale) cu producția bazată pe mașini. II. 1. Mișcare periodică continuă a unui corp având ca traiectorie o curbă închisă. ◊ Perioadă de revoluție = timpul necesar unui corp (ceresc) pentru a parcurge întreaga sa orbită. 2. (Geom.) Mișcare de rotație a unui corp în jurul unei drepte fixe. ♦ (Mec.) Rotație completă a unei roți în jurul osiei sale. [Var.: (înv.) revoluțiune s. f.] – Din fr. révolution, lat. revolutio, -onis, germ. Revolution.

DOOM

revolúție (-ți-e) s. f., art. revolúția (-ți-a), g.-d. art. revolúției; pl. revolúții, art. revolúțiile (-ți-i-)

revolver
REVOLVÉR, revolvere, s. n. 1. Armă de foc cu repetiție, portativă, de dimensiuni mici, care se mânuiește cu o singură mână. 2. (Mec.) Ciocan pneumatic. ◊ Strung-revolver = strung echipat cu mai multe unelte care lucrează succesiv și care servește la prelucrarea în serie a pieselor de formă complicată. – Din fr. revolver, germ. Revolver.

DOOM

revolvér s. n., pl. revolvére

revolvere
REVOLVÉR, revolvere, s. n. 1. Armă de foc cu repetiție, portativă, de dimensiuni mici, care se mânuiește cu o singură mână. 2. (Mec.) Ciocan pneumatic. ◊ Strung-revolver = strung echipat cu mai multe unelte care lucrează succesiv și care servește la prelucrarea în serie a pieselor de formă complicată. – Din fr. revolver, germ. Revolver.

DOOM

revolvér s. n., pl. revolvére

revolverele
REVOLVÉR, revolvere, s. n. 1. Armă de foc cu repetiție, portativă, de dimensiuni mici, care se mânuiește cu o singură mână. 2. (Mec.) Ciocan pneumatic. ◊ Strung-revolver = strung echipat cu mai multe unelte care lucrează succesiv și care servește la prelucrarea în serie a pieselor de formă complicată. – Din fr. revolver, germ. Revolver.

DOOM

revolvér s. n., pl. revolvére

revolverelor
REVOLVÉR, revolvere, s. n. 1. Armă de foc cu repetiție, portativă, de dimensiuni mici, care se mânuiește cu o singură mână. 2. (Mec.) Ciocan pneumatic. ◊ Strung-revolver = strung echipat cu mai multe unelte care lucrează succesiv și care servește la prelucrarea în serie a pieselor de formă complicată. – Din fr. revolver, germ. Revolver.

DOOM

revolvér s. n., pl. revolvére

revolverul
REVOLVÉR, revolvere, s. n. 1. Armă de foc cu repetiție, portativă, de dimensiuni mici, care se mânuiește cu o singură mână. 2. (Mec.) Ciocan pneumatic. ◊ Strung-revolver = strung echipat cu mai multe unelte care lucrează succesiv și care servește la prelucrarea în serie a pieselor de formă complicată. – Din fr. revolver, germ. Revolver.

DOOM

revolvér s. n., pl. revolvére

revolverului
REVOLVÉR, revolvere, s. n. 1. Armă de foc cu repetiție, portativă, de dimensiuni mici, care se mânuiește cu o singură mână. 2. (Mec.) Ciocan pneumatic. ◊ Strung-revolver = strung echipat cu mai multe unelte care lucrează succesiv și care servește la prelucrarea în serie a pieselor de formă complicată. – Din fr. revolver, germ. Revolver.

DOOM

revolvér s. n., pl. revolvére

revolți
REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

DOOM

revoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 revóltă

revopsea
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopseai
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopseam
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopsească
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopseau
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopseați
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopsesc
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopsește
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopsești
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopsi
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopsii
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopsim
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopsind
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopsire
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopsire
REVOPSÍRE s. f. Acțiunea de a revopsi și rezultatul ei. – V. revopsi.

revopsirea
REVOPSÍRE s. f. Acțiunea de a revopsi și rezultatul ei. – V. revopsi.

revopsiri
REVOPSÍRE s. f. Acțiunea de a revopsi și rezultatul ei. – V. revopsi.

revopsirii
REVOPSÍRE s. f. Acțiunea de a revopsi și rezultatul ei. – V. revopsi.

revopsirile
REVOPSÍRE s. f. Acțiunea de a revopsi și rezultatul ei. – V. revopsi.

revopsirilor
REVOPSÍRE s. f. Acțiunea de a revopsi și rezultatul ei. – V. revopsi.

revopsiră
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopsirăm
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopsirăți
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopsise
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopsisem
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopsiseră
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopsiserăm
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopsiserăți
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopsiseși
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopsiseți
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopsit
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopsit
REVOPSÍT, -Ă, revopsiți, -te, adj. Care a fost vopsit din nou. – V. revopsi.

revopsita
REVOPSÍT, -Ă, revopsiți, -te, adj. Care a fost vopsit din nou. – V. revopsi.

revopsite
REVOPSÍT, -Ă, revopsiți, -te, adj. Care a fost vopsit din nou. – V. revopsi.

revopsitei
REVOPSÍT, -Ă, revopsiți, -te, adj. Care a fost vopsit din nou. – V. revopsi.

revopsitele
REVOPSÍT, -Ă, revopsiți, -te, adj. Care a fost vopsit din nou. – V. revopsi.

revopsitelor
REVOPSÍT, -Ă, revopsiți, -te, adj. Care a fost vopsit din nou. – V. revopsi.

revopsitul
REVOPSÍT, -Ă, revopsiți, -te, adj. Care a fost vopsit din nou. – V. revopsi.

revopsitului
REVOPSÍT, -Ă, revopsiți, -te, adj. Care a fost vopsit din nou. – V. revopsi.

revopsiși
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopsiți
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Pref. re- + vopsi.

DOOM

*revopsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revopsésc, imperf. 3 sg. revopseá; conj. prez. 3 să revopseáscă

revopsiți
REVOPSÍT, -Ă, revopsiți, -te, adj. Care a fost vopsit din nou. – V. revopsi.

revopsiții
REVOPSÍT, -Ă, revopsiți, -te, adj. Care a fost vopsit din nou. – V. revopsi.

revopsiților
REVOPSÍT, -Ă, revopsiți, -te, adj. Care a fost vopsit din nou. – V. revopsi.

revuist
REVUÍST, revuiști, s. m. (Rar) Autor de reviste (3). – Din fr. revuiste.

DOOM

revuíst s. m., pl. revuíști

revuistic
REVUÍSTIC, -A, revuistici, -ce, adj. (Rar) Care se referă la un spectacol de revistă. – Revuist + suf. -ic.

DOOM

revuístic adj. m., pl. revuístici; f. revuístică, pl. revuístice

revuistica
REVUÍSTIC, -A, revuistici, -ce, adj. (Rar) Care se referă la un spectacol de revistă. – Revuist + suf. -ic.

DOOM

revuístic adj. m., pl. revuístici; f. revuístică, pl. revuístice

revuistice
REVUÍSTIC, -A, revuistici, -ce, adj. (Rar) Care se referă la un spectacol de revistă. – Revuist + suf. -ic.

DOOM

revuístic adj. m., pl. revuístici; f. revuístică, pl. revuístice

revuisticei
REVUÍSTIC, -A, revuistici, -ce, adj. (Rar) Care se referă la un spectacol de revistă. – Revuist + suf. -ic.

DOOM

revuístic adj. m., pl. revuístici; f. revuístică, pl. revuístice

revuisticele
REVUÍSTIC, -A, revuistici, -ce, adj. (Rar) Care se referă la un spectacol de revistă. – Revuist + suf. -ic.

DOOM

revuístic adj. m., pl. revuístici; f. revuístică, pl. revuístice

revuisticelor
REVUÍSTIC, -A, revuistici, -ce, adj. (Rar) Care se referă la un spectacol de revistă. – Revuist + suf. -ic.

DOOM

revuístic adj. m., pl. revuístici; f. revuístică, pl. revuístice

revuistici
REVUÍSTIC, -A, revuistici, -ce, adj. (Rar) Care se referă la un spectacol de revistă. – Revuist + suf. -ic.

DOOM

revuístic adj. m., pl. revuístici; f. revuístică, pl. revuístice

revuisticii
REVUÍSTIC, -A, revuistici, -ce, adj. (Rar) Care se referă la un spectacol de revistă. – Revuist + suf. -ic.

DOOM

revuístic adj. m., pl. revuístici; f. revuístică, pl. revuístice

revuisticilor
REVUÍSTIC, -A, revuistici, -ce, adj. (Rar) Care se referă la un spectacol de revistă. – Revuist + suf. -ic.

DOOM

revuístic adj. m., pl. revuístici; f. revuístică, pl. revuístice

revuisticul
REVUÍSTIC, -A, revuistici, -ce, adj. (Rar) Care se referă la un spectacol de revistă. – Revuist + suf. -ic.

DOOM

revuístic adj. m., pl. revuístici; f. revuístică, pl. revuístice

revuisticului
REVUÍSTIC, -A, revuistici, -ce, adj. (Rar) Care se referă la un spectacol de revistă. – Revuist + suf. -ic.

DOOM

revuístic adj. m., pl. revuístici; f. revuístică, pl. revuístice

revuistică
REVUÍSTICĂ s.f. Arta scrierii revistelor de teatru. [Pron. -vu-is-. / cf. fr. revuistique].

revuistul
REVUÍST, revuiști, s. m. (Rar) Autor de reviste (3). – Din fr. revuiste.

DOOM

revuíst s. m., pl. revuíști

revuistului
REVUÍST, revuiști, s. m. (Rar) Autor de reviste (3). – Din fr. revuiste.

DOOM

revuíst s. m., pl. revuíști

revuiști
REVUÍST, revuiști, s. m. (Rar) Autor de reviste (3). – Din fr. revuiste.

DOOM

revuíst s. m., pl. revuíști

revuiștii
REVUÍST, revuiști, s. m. (Rar) Autor de reviste (3). – Din fr. revuiste.

DOOM

revuíst s. m., pl. revuíști

revuiștilor
REVUÍST, revuiști, s. m. (Rar) Autor de reviste (3). – Din fr. revuiste.

DOOM

revuíst s. m., pl. revuíști

revulsia
REVÚLSIE, revulsii, s. f. Iritație locală a pielii produsă de aplicarea unor substanțe cu scopul de a dirija sângele stagnat într-un organ sau într-o regiune inflamată a corpului. – Din fr. révulsion.

DOOM

revúlsie (-si-e) s. f., art. revúlsia (-si-a), g.-d. art. revúlsiei; pl. revúlsii, art. revúlsiile (-si-i-)

revulsie
REVÚLSIE, revulsii, s. f. Iritație locală a pielii produsă de aplicarea unor substanțe cu scopul de a dirija sângele stagnat într-un organ sau într-o regiune inflamată a corpului. – Din fr. révulsion.

DOOM

revúlsie (-si-e) s. f., art. revúlsia (-si-a), g.-d. art. revúlsiei; pl. revúlsii, art. revúlsiile (-si-i-)

revulsiei
REVÚLSIE, revulsii, s. f. Iritație locală a pielii produsă de aplicarea unor substanțe cu scopul de a dirija sângele stagnat într-un organ sau într-o regiune inflamată a corpului. – Din fr. révulsion.

DOOM

revúlsie (-si-e) s. f., art. revúlsia (-si-a), g.-d. art. revúlsiei; pl. revúlsii, art. revúlsiile (-si-i-)

revulsii
REVÚLSIE, revulsii, s. f. Iritație locală a pielii produsă de aplicarea unor substanțe cu scopul de a dirija sângele stagnat într-un organ sau într-o regiune inflamată a corpului. – Din fr. révulsion.

DOOM

revúlsie (-si-e) s. f., art. revúlsia (-si-a), g.-d. art. revúlsiei; pl. revúlsii, art. revúlsiile (-si-i-)

revulsiile
REVÚLSIE, revulsii, s. f. Iritație locală a pielii produsă de aplicarea unor substanțe cu scopul de a dirija sângele stagnat într-un organ sau într-o regiune inflamată a corpului. – Din fr. révulsion.

DOOM

revúlsie (-si-e) s. f., art. revúlsia (-si-a), g.-d. art. revúlsiei; pl. revúlsii, art. revúlsiile (-si-i-)

revulsiilor
REVÚLSIE, revulsii, s. f. Iritație locală a pielii produsă de aplicarea unor substanțe cu scopul de a dirija sângele stagnat într-un organ sau într-o regiune inflamată a corpului. – Din fr. révulsion.

DOOM

revúlsie (-si-e) s. f., art. revúlsia (-si-a), g.-d. art. revúlsiei; pl. revúlsii, art. revúlsiile (-si-i-)

revulsiune
REVULSIÚNE s.f. v. revulsie.

revulsiv
REVULSÍV, -Ă, revulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care provoacă revulsie. – Din fr. révulsif.

DOOM

*revulsív² s. n., pl. revulsíve

revulsiva
REVULSÍV, -Ă, revulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care provoacă revulsie. – Din fr. révulsif.

DOOM

*revulsív² s. n., pl. revulsíve

revulsive
REVULSÍV, -Ă, revulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care provoacă revulsie. – Din fr. révulsif.

DOOM

*revulsív² s. n., pl. revulsíve

revulsivei
REVULSÍV, -Ă, revulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care provoacă revulsie. – Din fr. révulsif.

DOOM

*revulsív² s. n., pl. revulsíve

revulsivele
REVULSÍV, -Ă, revulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care provoacă revulsie. – Din fr. révulsif.

DOOM

*revulsív² s. n., pl. revulsíve

revulsivelor
REVULSÍV, -Ă, revulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care provoacă revulsie. – Din fr. révulsif.

DOOM

*revulsív² s. n., pl. revulsíve

revulsivi
REVULSÍV, -Ă, revulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care provoacă revulsie. – Din fr. révulsif.

DOOM

*revulsív² s. n., pl. revulsíve

revulsivii
REVULSÍV, -Ă, revulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care provoacă revulsie. – Din fr. révulsif.

DOOM

*revulsív² s. n., pl. revulsíve

revulsivilor
REVULSÍV, -Ă, revulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care provoacă revulsie. – Din fr. révulsif.

DOOM

*revulsív² s. n., pl. revulsíve

revulsivul
REVULSÍV, -Ă, revulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care provoacă revulsie. – Din fr. révulsif.

DOOM

*revulsív² s. n., pl. revulsíve

revulsivului
REVULSÍV, -Ă, revulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care provoacă revulsie. – Din fr. révulsif.

DOOM

*revulsív² s. n., pl. revulsíve

revând
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revându
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revândui
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revândură
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revândurăm
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revândurăți
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revânduse
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revândusem
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revânduseră
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revânduserăm
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revânduserăți
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revânduseși
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revânduseți
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revândut
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Re¹- + vinde.

revândut
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revânduși
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revândă
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revânz
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revânzând
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revânză
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revînd
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revîndu
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revîndui
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revîndură
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revîndurăm
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revîndurăți
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revînduse
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revîndusem
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revînduseră
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revînduserăm
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revînduserăți
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revînduseși
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revînduseți
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revîndut
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revînduși
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revîndă
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revînz
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revînzînd
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revînză
REVÍNDE, revấnd, vb. III. Tranz. A vinde un obiect cumpărat. – Pref. re- + vinde.

DOOM

revínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revấnd, 2 sg. revínzi; conj. prez. 3 să revấndă; ger. revânzấnd; part. revândút

revăd
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revărs
REVẮRS s. n. (Rar) Revărsat². La revărsul zorilor, Cîntatul cocoșilor, Toți boierii se-mbăta. TEODORESCU, P. P. 504.

revărs
REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi. 3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. – Lat. reversare.

DOOM

revărsá (a ~ ) vb., ind. prez. 3 revársă; conj. prez. 3 să revérse

revărsai
REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi. 3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. – Lat. reversare.

DOOM

revărsá (a ~ ) vb., ind. prez. 3 revársă; conj. prez. 3 să revérse

revărsam
REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi. 3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. – Lat. reversare.

DOOM

revărsá (a ~ ) vb., ind. prez. 3 revársă; conj. prez. 3 să revérse

revărsare
REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi. 3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. – Lat. reversare.

DOOM

revărsá (a ~ ) vb., ind. prez. 3 revársă; conj. prez. 3 să revérse

revărsare
REVĂRSÁRE, revărsări, s. f. Acțiunea de a (se) revărsa și rezultatul ei. – V. revărsa.

DOOM

revărsáre s. f., g.-d. art. revărsắrii; pl. revărsắri

revărsarea
REVĂRSÁRE, revărsări, s. f. Acțiunea de a (se) revărsa și rezultatul ei. – V. revărsa.

DOOM

revărsáre s. f., g.-d. art. revărsắrii; pl. revărsắri

revărsară
REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi. 3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. – Lat. reversare.

DOOM

revărsá (a ~ ) vb., ind. prez. 3 revársă; conj. prez. 3 să revérse

revărsarăm
REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi. 3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. – Lat. reversare.

DOOM

revărsá (a ~ ) vb., ind. prez. 3 revársă; conj. prez. 3 să revérse

revărsarăți
REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi. 3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. – Lat. reversare.

DOOM

revărsá (a ~ ) vb., ind. prez. 3 revársă; conj. prez. 3 să revérse

revărsase
REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi. 3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. – Lat. reversare.

DOOM

revărsá (a ~ ) vb., ind. prez. 3 revársă; conj. prez. 3 să revérse

revărsasem
REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi. 3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. – Lat. reversare.

DOOM

revărsá (a ~ ) vb., ind. prez. 3 revársă; conj. prez. 3 să revérse

revărsaseră
REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi. 3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. – Lat. reversare.

DOOM

revărsá (a ~ ) vb., ind. prez. 3 revársă; conj. prez. 3 să revérse

revărsaserăm
REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi. 3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. – Lat. reversare.

DOOM

revărsá (a ~ ) vb., ind. prez. 3 revársă; conj. prez. 3 să revérse

revărsaserăți
REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi. 3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. – Lat. reversare.

DOOM

revărsá (a ~ ) vb., ind. prez. 3 revársă; conj. prez. 3 să revérse

revărsaseși
REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi. 3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. – Lat. reversare.

DOOM

revărsá (a ~ ) vb., ind. prez. 3 revársă; conj. prez. 3 să revérse

revărsaseți
REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi. 3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. – Lat. reversare.

DOOM

revărsá (a ~ ) vb., ind. prez. 3 revársă; conj. prez. 3 să revérse

revărsat
REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi. 3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. – Lat. reversare.

DOOM

revărsá (a ~ ) vb., ind. prez. 3 revársă; conj. prez. 3 să revérse

revărsat
REVĂRSÁT², -Ă, revărsați, -te, adj. 1. (Despre ape curgătoare) Care s-a revărsat peste maluri, care a ieșit din albie. 2. Răspândit, împrăștiat, risipit. ◊ Expr. (Adverbial) A semăna revărsat = a semăna răsfirat, împrăștiat, rar. A crește revărsat = a crește îmbelșugat, abundent. ♦ Presărat. 3. Întins, lățit. 4. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) Care atârnă de prea multă grăsime. – V. revărsa.

revărsat
REVĂRSÁT¹ s. n. (În sintagma) Revărsatul zorilor (sau zilei) sau revărsat de zori (sau de ziuă) = timpul când se luminează de ziuă, zori de zi. – V. revărsa.

DOOM

revărsát s. n.

revărsata
REVĂRSÁT², -Ă, revărsați, -te, adj. 1. (Despre ape curgătoare) Care s-a revărsat peste maluri, care a ieșit din albie. 2. Răspândit, împrăștiat, risipit. ◊ Expr. (Adverbial) A semăna revărsat = a semăna răsfirat, împrăștiat, rar. A crește revărsat = a crește îmbelșugat, abundent. ♦ Presărat. 3. Întins, lățit. 4. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) Care atârnă de prea multă grăsime. – V. revărsa.

revărsate
REVĂRSÁT², -Ă, revărsați, -te, adj. 1. (Despre ape curgătoare) Care s-a revărsat peste maluri, care a ieșit din albie. 2. Răspândit, împrăștiat, risipit. ◊ Expr. (Adverbial) A semăna revărsat = a semăna răsfirat, împrăștiat, rar. A crește revărsat = a crește îmbelșugat, abundent. ♦ Presărat. 3. Întins, lățit. 4. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) Care atârnă de prea multă grăsime. – V. revărsa.

revărsatei
REVĂRSÁT², -Ă, revărsați, -te, adj. 1. (Despre ape curgătoare) Care s-a revărsat peste maluri, care a ieșit din albie. 2. Răspândit, împrăștiat, risipit. ◊ Expr. (Adverbial) A semăna revărsat = a semăna răsfirat, împrăștiat, rar. A crește revărsat = a crește îmbelșugat, abundent. ♦ Presărat. 3. Întins, lățit. 4. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) Care atârnă de prea multă grăsime. – V. revărsa.

revărsatele
REVĂRSÁT², -Ă, revărsați, -te, adj. 1. (Despre ape curgătoare) Care s-a revărsat peste maluri, care a ieșit din albie. 2. Răspândit, împrăștiat, risipit. ◊ Expr. (Adverbial) A semăna revărsat = a semăna răsfirat, împrăștiat, rar. A crește revărsat = a crește îmbelșugat, abundent. ♦ Presărat. 3. Întins, lățit. 4. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) Care atârnă de prea multă grăsime. – V. revărsa.

revărsatelor
REVĂRSÁT², -Ă, revărsați, -te, adj. 1. (Despre ape curgătoare) Care s-a revărsat peste maluri, care a ieșit din albie. 2. Răspândit, împrăștiat, risipit. ◊ Expr. (Adverbial) A semăna revărsat = a semăna răsfirat, împrăștiat, rar. A crește revărsat = a crește îmbelșugat, abundent. ♦ Presărat. 3. Întins, lățit. 4. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) Care atârnă de prea multă grăsime. – V. revărsa.

revărsatul
REVĂRSÁT², -Ă, revărsați, -te, adj. 1. (Despre ape curgătoare) Care s-a revărsat peste maluri, care a ieșit din albie. 2. Răspândit, împrăștiat, risipit. ◊ Expr. (Adverbial) A semăna revărsat = a semăna răsfirat, împrăștiat, rar. A crește revărsat = a crește îmbelșugat, abundent. ♦ Presărat. 3. Întins, lățit. 4. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) Care atârnă de prea multă grăsime. – V. revărsa.

revărsatului
REVĂRSÁT², -Ă, revărsați, -te, adj. 1. (Despre ape curgătoare) Care s-a revărsat peste maluri, care a ieșit din albie. 2. Răspândit, împrăștiat, risipit. ◊ Expr. (Adverbial) A semăna revărsat = a semăna răsfirat, împrăștiat, rar. A crește revărsat = a crește îmbelșugat, abundent. ♦ Presărat. 3. Întins, lățit. 4. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) Care atârnă de prea multă grăsime. – V. revărsa.

revărsau
REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi. 3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. – Lat. reversare.

DOOM

revărsá (a ~ ) vb., ind. prez. 3 revársă; conj. prez. 3 să revérse

revărsași
REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi. 3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. – Lat. reversare.

DOOM

revărsá (a ~ ) vb., ind. prez. 3 revársă; conj. prez. 3 să revérse

revărsați
REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi. 3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. – Lat. reversare.

DOOM

revărsá (a ~ ) vb., ind. prez. 3 revársă; conj. prez. 3 să revérse

revărsați
REVĂRSÁT², -Ă, revărsați, -te, adj. 1. (Despre ape curgătoare) Care s-a revărsat peste maluri, care a ieșit din albie. 2. Răspândit, împrăștiat, risipit. ◊ Expr. (Adverbial) A semăna revărsat = a semăna răsfirat, împrăștiat, rar. A crește revărsat = a crește îmbelșugat, abundent. ♦ Presărat. 3. Întins, lățit. 4. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) Care atârnă de prea multă grăsime. – V. revărsa.

revărsații
REVĂRSÁT², -Ă, revărsați, -te, adj. 1. (Despre ape curgătoare) Care s-a revărsat peste maluri, care a ieșit din albie. 2. Răspândit, împrăștiat, risipit. ◊ Expr. (Adverbial) A semăna revărsat = a semăna răsfirat, împrăștiat, rar. A crește revărsat = a crește îmbelșugat, abundent. ♦ Presărat. 3. Întins, lățit. 4. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) Care atârnă de prea multă grăsime. – V. revărsa.

revărsaților
REVĂRSÁT², -Ă, revărsați, -te, adj. 1. (Despre ape curgătoare) Care s-a revărsat peste maluri, care a ieșit din albie. 2. Răspândit, împrăștiat, risipit. ◊ Expr. (Adverbial) A semăna revărsat = a semăna răsfirat, împrăștiat, rar. A crește revărsat = a crește îmbelșugat, abundent. ♦ Presărat. 3. Întins, lățit. 4. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) Care atârnă de prea multă grăsime. – V. revărsa.

revărsând
REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi. 3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. – Lat. reversare.

DOOM

revărsá (a ~ ) vb., ind. prez. 3 revársă; conj. prez. 3 să revérse

revărsînd
REVĂRSÁ, revắrs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curgătoare; la pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi. 3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊ Expr. A se revărsa zorile (sau zori de ziuă) sau a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. – Lat. reversare.

DOOM

revărsá (a ~ ) vb., ind. prez. 3 revársă; conj. prez. 3 să revérse

revărsări
REVĂRSÁRE, revărsări, s. f. Acțiunea de a (se) revărsa și rezultatul ei. – V. revărsa.

DOOM

revărsáre s. f., g.-d. art. revărsắrii; pl. revărsắri

revărsării
REVĂRSÁRE, revărsări, s. f. Acțiunea de a (se) revărsa și rezultatul ei. – V. revărsa.

DOOM

revărsáre s. f., g.-d. art. revărsắrii; pl. revărsắri

revărsările
REVĂRSÁRE, revărsări, s. f. Acțiunea de a (se) revărsa și rezultatul ei. – V. revărsa.

DOOM

revărsáre s. f., g.-d. art. revărsắrii; pl. revărsắri

revărsărilor
REVĂRSÁRE, revărsări, s. f. Acțiunea de a (se) revărsa și rezultatul ei. – V. revărsa.

DOOM

revărsáre s. f., g.-d. art. revărsắrii; pl. revărsắri

revărsătură
REVĂRSĂTÚRĂ, revărsături, s. f. (Învechit) Revărsare. (Cu pronunțare regională) Din topirea zăpezii și a gheții să întîmplă și răvărsături de potoape. PISCUPESCU, O. 183.

revăz
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revăzu
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revăzui
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revăzură
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revăzurăm
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revăzurăți
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revăzuse
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revăzusem
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revăzuseră
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revăzuserăm
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revăzuserăți
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revăzuseși
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revăzuseți
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revăzut
REVĂZÚT, -Ă, revăzuți, -te, adj. (Despre texte) Examinat din nou; revizuit. – V. revedea.

revăzut
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revăzuta
REVĂZÚT, -Ă, revăzuți, -te, adj. (Despre texte) Examinat din nou; revizuit. – V. revedea.

revăzute
REVĂZÚT, -Ă, revăzuți, -te, adj. (Despre texte) Examinat din nou; revizuit. – V. revedea.

revăzutei
REVĂZÚT, -Ă, revăzuți, -te, adj. (Despre texte) Examinat din nou; revizuit. – V. revedea.

revăzutele
REVĂZÚT, -Ă, revăzuți, -te, adj. (Despre texte) Examinat din nou; revizuit. – V. revedea.

revăzutelor
REVĂZÚT, -Ă, revăzuți, -te, adj. (Despre texte) Examinat din nou; revizuit. – V. revedea.

revăzutul
REVĂZÚT, -Ă, revăzuți, -te, adj. (Despre texte) Examinat din nou; revizuit. – V. revedea.

revăzutului
REVĂZÚT, -Ă, revăzuți, -te, adj. (Despre texte) Examinat din nou; revizuit. – V. revedea.

revăzuși
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revăzuți
REVĂZÚT, -Ă, revăzuți, -te, adj. (Despre texte) Examinat din nou; revizuit. – V. revedea.

revăzuții
REVĂZÚT, -Ă, revăzuți, -te, adj. (Despre texte) Examinat din nou; revizuit. – V. revedea.

revăzuților
REVĂZÚT, -Ă, revăzuți, -te, adj. (Despre texte) Examinat din nou; revizuit. – V. revedea.

revăzând
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

revăzînd
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după mai multă vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire în starea în care a fost altădată, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text; a revizui. – Pref. re- + vedea (după fr. revoir).

DOOM

revedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revắd, 1 pl. revedém, 2 pl. revedéți; conj. prez. 3 să revádă; ger. revăzấnd; part. revăzút

rezalit
REZALÍT, rezalite, s. n. Porțiune de zid ieșită din linia fațadei pentru a prezenta o anumită structură a planului clădirii, o anumită compoziție. – Din germ. Risalit.

DOOM

rezalít s. n., pl. rezalíte

rezalite
REZALÍT, rezalite, s. n. Porțiune de zid ieșită din linia fațadei pentru a prezenta o anumită structură a planului clădirii, o anumită compoziție. – Din germ. Risalit.

DOOM

rezalít s. n., pl. rezalíte

rezalitele
REZALÍT, rezalite, s. n. Porțiune de zid ieșită din linia fațadei pentru a prezenta o anumită structură a planului clădirii, o anumită compoziție. – Din germ. Risalit.

DOOM

rezalít s. n., pl. rezalíte

rezalitelor
REZALÍT, rezalite, s. n. Porțiune de zid ieșită din linia fațadei pentru a prezenta o anumită structură a planului clădirii, o anumită compoziție. – Din germ. Risalit.

DOOM

rezalít s. n., pl. rezalíte

rezalitul
REZALÍT, rezalite, s. n. Porțiune de zid ieșită din linia fațadei pentru a prezenta o anumită structură a planului clădirii, o anumită compoziție. – Din germ. Risalit.

DOOM

rezalít s. n., pl. rezalíte

rezalitului
REZALÍT, rezalite, s. n. Porțiune de zid ieșită din linia fațadei pentru a prezenta o anumită structură a planului clădirii, o anumită compoziție. – Din germ. Risalit.

DOOM

rezalít s. n., pl. rezalíte

rezaș
REZÁȘ s. m. v. răzeș.

rezbel
REZBÉL s. n. v. răzbel.

rezbelnic
REZBÉLNIC, -Ă, rezbelnici, -ce, adj. (Înv.) De război. – Rezbel + suf. -nic (după războinic).

DOOM

rezbélnic (înv.) adj. m., pl. rezbélnici; f. rezbélnică, pl. rezbélnice

rezbelnica
REZBÉLNIC, -Ă, rezbelnici, -ce, adj. (Înv.) De război. – Rezbel + suf. -nic (după războinic).

DOOM

rezbélnic (înv.) adj. m., pl. rezbélnici; f. rezbélnică, pl. rezbélnice

rezbelnice
REZBÉLNIC, -Ă, rezbelnici, -ce, adj. (Înv.) De război. – Rezbel + suf. -nic (după războinic).

DOOM

rezbélnic (înv.) adj. m., pl. rezbélnici; f. rezbélnică, pl. rezbélnice

rezbelnicei
REZBÉLNIC, -Ă, rezbelnici, -ce, adj. (Înv.) De război. – Rezbel + suf. -nic (după războinic).

DOOM

rezbélnic (înv.) adj. m., pl. rezbélnici; f. rezbélnică, pl. rezbélnice

rezbelnicele
REZBÉLNIC, -Ă, rezbelnici, -ce, adj. (Înv.) De război. – Rezbel + suf. -nic (după războinic).

DOOM

rezbélnic (înv.) adj. m., pl. rezbélnici; f. rezbélnică, pl. rezbélnice

rezbelnicelor
REZBÉLNIC, -Ă, rezbelnici, -ce, adj. (Înv.) De război. – Rezbel + suf. -nic (după războinic).

DOOM

rezbélnic (înv.) adj. m., pl. rezbélnici; f. rezbélnică, pl. rezbélnice

rezbelnici
REZBÉLNIC, -Ă, rezbelnici, -ce, adj. (Înv.) De război. – Rezbel + suf. -nic (după războinic).

DOOM

rezbélnic (înv.) adj. m., pl. rezbélnici; f. rezbélnică, pl. rezbélnice

rezbelnicii
REZBÉLNIC, -Ă, rezbelnici, -ce, adj. (Înv.) De război. – Rezbel + suf. -nic (după războinic).

DOOM

rezbélnic (înv.) adj. m., pl. rezbélnici; f. rezbélnică, pl. rezbélnice

rezbelnicilor
REZBÉLNIC, -Ă, rezbelnici, -ce, adj. (Înv.) De război. – Rezbel + suf. -nic (după războinic).

DOOM

rezbélnic (înv.) adj. m., pl. rezbélnici; f. rezbélnică, pl. rezbélnice

rezbelnicul
REZBÉLNIC, -Ă, rezbelnici, -ce, adj. (Înv.) De război. – Rezbel + suf. -nic (după războinic).

DOOM

rezbélnic (înv.) adj. m., pl. rezbélnici; f. rezbélnică, pl. rezbélnice

rezbelnicului
REZBÉLNIC, -Ă, rezbelnici, -ce, adj. (Înv.) De război. – Rezbel + suf. -nic (după războinic).

DOOM

rezbélnic (înv.) adj. m., pl. rezbélnici; f. rezbélnică, pl. rezbélnice

rezec
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

DOOM

rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă

rezeca
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

DOOM

rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă

rezecai
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

DOOM

rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă

rezecam
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

DOOM

rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă

rezecare
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

DOOM

rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă

rezecare
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

rezecară
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

DOOM

rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă

rezecarăm
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

DOOM

rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă

rezecarăți
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

DOOM

rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă

rezecase
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

DOOM

rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă

rezecasem
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

DOOM

rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă

rezecaseră
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

DOOM

rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă

rezecaserăm
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

DOOM

rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă

rezecaserăți
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

DOOM

rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă

rezecaseși
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

DOOM

rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă

rezecaseți
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

DOOM

rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă

rezecat
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

DOOM

rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă

rezecat
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

rezecau
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

DOOM

rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă

rezecași
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

DOOM

rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă

rezecați
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

DOOM

rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă

rezece
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

DOOM

rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă

rezeci
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

DOOM

rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă

rezecând
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

DOOM

rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă

rezecînd
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

DOOM

rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă

rezecția
REZÉCȚIE, rezecții, s. f. Îndepărtare pe cale chirurgicală a unui țesut sau organ, parțial sau în totalitate. – Din fr. résection, lat. resectio, -onis.

DOOM

rezécție (-ți-e) s. f., art. rezécția (-ți-a), g.-d. art. rezécției; pl. rezécții, art. rezécțiile (-ți-i-)

rezecție
REZÉCȚIE, rezecții, s. f. Îndepărtare pe cale chirurgicală a unui țesut sau organ, parțial sau în totalitate. – Din fr. résection, lat. resectio, -onis.

DOOM

rezécție (-ți-e) s. f., art. rezécția (-ți-a), g.-d. art. rezécției; pl. rezécții, art. rezécțiile (-ți-i-)

rezecției
REZÉCȚIE, rezecții, s. f. Îndepărtare pe cale chirurgicală a unui țesut sau organ, parțial sau în totalitate. – Din fr. résection, lat. resectio, -onis.

DOOM

rezécție (-ți-e) s. f., art. rezécția (-ți-a), g.-d. art. rezécției; pl. rezécții, art. rezécțiile (-ți-i-)

rezecții
REZÉCȚIE, rezecții, s. f. Îndepărtare pe cale chirurgicală a unui țesut sau organ, parțial sau în totalitate. – Din fr. résection, lat. resectio, -onis.

DOOM

rezécție (-ți-e) s. f., art. rezécția (-ți-a), g.-d. art. rezécției; pl. rezécții, art. rezécțiile (-ți-i-)

rezecțiile
REZÉCȚIE, rezecții, s. f. Îndepărtare pe cale chirurgicală a unui țesut sau organ, parțial sau în totalitate. – Din fr. résection, lat. resectio, -onis.

DOOM

rezécție (-ți-e) s. f., art. rezécția (-ți-a), g.-d. art. rezécției; pl. rezécții, art. rezécțiile (-ți-i-)

rezecțiilor
REZÉCȚIE, rezecții, s. f. Îndepărtare pe cale chirurgicală a unui țesut sau organ, parțial sau în totalitate. – Din fr. résection, lat. resectio, -onis.

DOOM

rezécție (-ți-e) s. f., art. rezécția (-ți-a), g.-d. art. rezécției; pl. rezécții, art. rezécțiile (-ți-i-)

rezecționa
REZECȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) Rezeca. [Pron. -ți-o-. / < rezecție + -ona].

rezecționare
REZECȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) Rezeca. [Pron. -ți-o-. / < rezecție + -ona].

rezecționat
REZECȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) Rezeca. [Pron. -ți-o-. / < rezecție + -ona].

rezecțiune
REZECȚIÚNE s.f. v. rezecție.

rezeda
REZÉDĂ, rezede, s. f. Plantă decorativă erbacee, cu tulpina ramificată, cu frunze întregi alungite și cu flori mici, galbene-aurii, cu miros plăcut; rozetă (Reseda odorata). – Din fr. réséda, germ. Resede.

DOOM

rezédă s. f., g.-d. art. rezédei; pl. rezéde

rezede
REZÉDĂ, rezede, s. f. Plantă decorativă erbacee, cu tulpina ramificată, cu frunze întregi alungite și cu flori mici, galbene-aurii, cu miros plăcut; rozetă (Reseda odorata). – Din fr. réséda, germ. Resede.

DOOM

rezédă s. f., g.-d. art. rezédei; pl. rezéde

rezedei
REZÉDĂ, rezede, s. f. Plantă decorativă erbacee, cu tulpina ramificată, cu frunze întregi alungite și cu flori mici, galbene-aurii, cu miros plăcut; rozetă (Reseda odorata). – Din fr. réséda, germ. Resede.

DOOM

rezédă s. f., g.-d. art. rezédei; pl. rezéde

rezedele
REZÉDĂ, rezede, s. f. Plantă decorativă erbacee, cu tulpina ramificată, cu frunze întregi alungite și cu flori mici, galbene-aurii, cu miros plăcut; rozetă (Reseda odorata). – Din fr. réséda, germ. Resede.

DOOM

rezédă s. f., g.-d. art. rezédei; pl. rezéde

rezedelor
REZÉDĂ, rezede, s. f. Plantă decorativă erbacee, cu tulpina ramificată, cu frunze întregi alungite și cu flori mici, galbene-aurii, cu miros plăcut; rozetă (Reseda odorata). – Din fr. réséda, germ. Resede.

DOOM

rezédă s. f., g.-d. art. rezédei; pl. rezéde

rezem
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

rezema
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

rezemai
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

rezemam
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

rezemare
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

rezemare
REZEMÁRE, rezemări, s. f. 1. Faptul de a (se) rezema. 2. Mod în care se realizează legătura între două corpuri solide, în plan sau în spațiu. – V. rezema.

DOOM

rezemáre s. f., g.-d. art. rezemắrii; pl. rezemắri

rezemarea
REZEMÁRE, rezemări, s. f. 1. Faptul de a (se) rezema. 2. Mod în care se realizează legătura între două corpuri solide, în plan sau în spațiu. – V. rezema.

DOOM

rezemáre s. f., g.-d. art. rezemắrii; pl. rezemắri

rezemară
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

rezemarăm
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

rezemarăți
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

rezemase
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

rezemasem
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

rezemaseră
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

rezemaserăm
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

rezemaserăți
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

rezemaseși
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

rezemaseți
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

rezemat
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

rezemat
REZEMÁT, -Ă, rezemați, -te, adj. Sprijinit, proptit. [Var.: (reg.) rezămát, -ă, răzimát, -ă adj.] – V. rezema.

rezemata
REZEMÁT, -Ă, rezemați, -te, adj. Sprijinit, proptit. [Var.: (reg.) rezămát, -ă, răzimát, -ă adj.] – V. rezema.

rezemate
REZEMÁT, -Ă, rezemați, -te, adj. Sprijinit, proptit. [Var.: (reg.) rezămát, -ă, răzimát, -ă adj.] – V. rezema.

rezematei
REZEMÁT, -Ă, rezemați, -te, adj. Sprijinit, proptit. [Var.: (reg.) rezămát, -ă, răzimát, -ă adj.] – V. rezema.

rezematele
REZEMÁT, -Ă, rezemați, -te, adj. Sprijinit, proptit. [Var.: (reg.) rezămát, -ă, răzimát, -ă adj.] – V. rezema.

rezematelor
REZEMÁT, -Ă, rezemați, -te, adj. Sprijinit, proptit. [Var.: (reg.) rezămát, -ă, răzimát, -ă adj.] – V. rezema.

rezematul
REZEMÁT, -Ă, rezemați, -te, adj. Sprijinit, proptit. [Var.: (reg.) rezămát, -ă, răzimát, -ă adj.] – V. rezema.

rezematului
REZEMÁT, -Ă, rezemați, -te, adj. Sprijinit, proptit. [Var.: (reg.) rezămát, -ă, răzimát, -ă adj.] – V. rezema.

rezemau
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

rezemași
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

rezemați
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

rezemați
REZEMÁT, -Ă, rezemați, -te, adj. Sprijinit, proptit. [Var.: (reg.) rezămát, -ă, răzimát, -ă adj.] – V. rezema.

rezemații
REZEMÁT, -Ă, rezemați, -te, adj. Sprijinit, proptit. [Var.: (reg.) rezămát, -ă, răzimát, -ă adj.] – V. rezema.

rezemaților
REZEMÁT, -Ă, rezemați, -te, adj. Sprijinit, proptit. [Var.: (reg.) rezămát, -ă, răzimát, -ă adj.] – V. rezema.

rezeme
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

rezemi
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

rezemând
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

rezemînd
REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

DOOM

rezemá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reázem, 2 sg. rézemi, 3 reázemă; conj. prez. 3 să rézeme; imper. 2 sg. reázemă

rezemări
REZEMÁRE, rezemări, s. f. 1. Faptul de a (se) rezema. 2. Mod în care se realizează legătura între două corpuri solide, în plan sau în spațiu. – V. rezema.

DOOM

rezemáre s. f., g.-d. art. rezemắrii; pl. rezemắri

rezemării
REZEMÁRE, rezemări, s. f. 1. Faptul de a (se) rezema. 2. Mod în care se realizează legătura între două corpuri solide, în plan sau în spațiu. – V. rezema.

DOOM

rezemáre s. f., g.-d. art. rezemắrii; pl. rezemắri

rezemările
REZEMÁRE, rezemări, s. f. 1. Faptul de a (se) rezema. 2. Mod în care se realizează legătura între două corpuri solide, în plan sau în spațiu. – V. rezema.

DOOM

rezemáre s. f., g.-d. art. rezemắrii; pl. rezemắri

rezemărilor
REZEMÁRE, rezemări, s. f. 1. Faptul de a (se) rezema. 2. Mod în care se realizează legătura între două corpuri solide, în plan sau în spațiu. – V. rezema.

DOOM

rezemáre s. f., g.-d. art. rezemắrii; pl. rezemắri

rezemătoare
REZEMĂTOÁRE, rezemători, s. f. 1. Spătar, spetează (de scaun). ♦ Fiecare dintre părțile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se sprijină brațele. 2. Balustradă, parapet, rampă. [Var.: (reg.) răzimătoáre s. f.] – Rezema + suf. -ătoare.

DOOM

rezemătoáre s. f., g.-d. art. rezemătórii; pl. rezemătóri

rezemătoarea
REZEMĂTOÁRE, rezemători, s. f. 1. Spătar, spetează (de scaun). ♦ Fiecare dintre părțile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se sprijină brațele. 2. Balustradă, parapet, rampă. [Var.: (reg.) răzimătoáre s. f.] – Rezema + suf. -ătoare.

DOOM

rezemătoáre s. f., g.-d. art. rezemătórii; pl. rezemătóri

rezemători
REZEMĂTOÁRE, rezemători, s. f. 1. Spătar, spetează (de scaun). ♦ Fiecare dintre părțile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se sprijină brațele. 2. Balustradă, parapet, rampă. [Var.: (reg.) răzimătoáre s. f.] – Rezema + suf. -ătoare.

DOOM

rezemătoáre s. f., g.-d. art. rezemătórii; pl. rezemătóri

rezemătorii
REZEMĂTOÁRE, rezemători, s. f. 1. Spătar, spetează (de scaun). ♦ Fiecare dintre părțile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se sprijină brațele. 2. Balustradă, parapet, rampă. [Var.: (reg.) răzimătoáre s. f.] – Rezema + suf. -ătoare.

DOOM

rezemătoáre s. f., g.-d. art. rezemătórii; pl. rezemătóri

rezemătorile
REZEMĂTOÁRE, rezemători, s. f. 1. Spătar, spetează (de scaun). ♦ Fiecare dintre părțile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se sprijină brațele. 2. Balustradă, parapet, rampă. [Var.: (reg.) răzimătoáre s. f.] – Rezema + suf. -ătoare.

DOOM

rezemătoáre s. f., g.-d. art. rezemătórii; pl. rezemătóri

rezemătorilor
REZEMĂTOÁRE, rezemători, s. f. 1. Spătar, spetează (de scaun). ♦ Fiecare dintre părțile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se sprijină brațele. 2. Balustradă, parapet, rampă. [Var.: (reg.) răzimătoáre s. f.] – Rezema + suf. -ătoare.

DOOM

rezemătoáre s. f., g.-d. art. rezemătórii; pl. rezemătóri

rezerpina
REZERPÍNĂ s.f. Alcaloid extras dintr-o plantă exotică, având acțiune sedativă și hipotensivă. [< fr. réserpine].

DOOM

rezerpínă s. f., g.-d. art. rezerpínei

rezerpine
REZERPÍNĂ s.f. Alcaloid extras dintr-o plantă exotică, având acțiune sedativă și hipotensivă. [< fr. réserpine].

DOOM

rezerpínă s. f., g.-d. art. rezerpínei

rezerpinei
REZERPÍNĂ s.f. Alcaloid extras dintr-o plantă exotică, având acțiune sedativă și hipotensivă. [< fr. réserpine].

DOOM

rezerpínă s. f., g.-d. art. rezerpínei

rezerv
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.

DOOM

rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă

rezerva
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.

DOOM

rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă

rezerva
REZÉRVĂ, rezerve, s. f. 1. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. pusă deoparte și păstrată pentru a fi întrebuințată mai târziu; depozit. ♦ (Ec. pol.) Rezerve de stat = cantitate de bunuri materiale dintre cele mai importante acumulate și centralizate cu scopul de a asigura continuitatea procesului de producție și necesitățile de consum ale populației, în cazul ivirii unor situații neprevăzute. Rezerve interne = posibilități existente într-o întreprindere, a căror descoperire și folosire permit, fără investiții suplimentare mari, să se realizeze cantități sporite de produse. (Fin.) Rezervă-aur = cantitatea de aur pe care o păstrează băncile de emisiune ca garanție pentru biletele de bancă puse în circulație și pentru lichidarea datoriilor către alte țări, în cazul când acestea nu pot fi achitate prin livrări de mărfuri obișnuite. Rezervă lichidă = a) totalitatea mijloacelor bănești, existente sub orice formă, negrevate de nicio sarcină, disponibile la o bancă, la o întreprindere etc.; b) aurul disponibil în monede sau în lingouri, precum și valutele și devizele liber convertibile în aur, destinate operațiilor internaționale. Rezervă bugetară = parte din veniturile unui buget, constituită ca rezervă în scopul acoperirii unor cheltuieli neprevăzute sau în cazul nerealizării integrale a veniturilor. (Jur.) Rezervă succesorală (sau legală) = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervată de drept unor anumiți moștenitori. (Fiziol.) Rezervă alcalină = cantitate de bicarbonat de sodiu din plasmă, exprimată în cm³ de dioxid de carbon care se degajă din 100 ml de plasmă la presiunea parțială a bioxidului de carbon de 40 mm mercur și la temperatura corpului. ♦ Cantitate de substanțe minerale utile pe care le conține un zăcământ. 2. Cameră de spital în care se internează un singur bolnav sau cel mult doi. 3. Parte din armată care nu se află sub arme, formată din persoane care au satisfăcut serviciul militar, și care este solicitată numai în caz de război sau de concentrare; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. ◊ Ofițer de rezervă = ofițer care nu face parte din cadrele active ale armatei. ♦ Persoană, grup de persoane, obiect etc. destinate să ia locul altora în anumite condiții sau împrejurări. ◊ Loc. adj. De rezervă = care poate înlocui, la nevoie, o piesă tehnică, un obiect, o persoană. ♦ Spec. (Sport) Jucător care înlocuiește, la nevoie, pe unul dintre jucătorii titulari angajați în competiție. 4. Obiecție, îndoială, lipsă de încredere. ◊ Loc. adv. Fără rezervă = fără reticențe; cu totul, în întregime. Sub toate rezervele = fără nicio garanție. Cu multă rezervă sau cu toată rezerva = cu îndoială, fără siguranță, fără a-și lua răspunderea pentru autenticitatea, veridicitatea, exactitatea sau oportunitatea unui fapt. ◊ Loc. prep. Sub rezerva... = cu condiția... ♦ (Jur.) Manifestare prin care un stat, devenit parte la un tratat, declară că vrea să excludă sau să limiteze aplicarea anumitor clauze cuprinse în acest tratat, ori să le atribuie un anumit înțeles. ♦ Fig. Prudență, circumspecție; discreție; reticență; p. ext. răceală, indiferență; jenă. – Din fr. réserve.

DOOM

rezérvă s. f., g.-d. art. rezérvei; pl. rezérve

rezervai
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.

DOOM

rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă

rezervam
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.

DOOM

rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă

rezervare
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.

DOOM

rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă

rezervare
REZERVÁRE, rezervări, s. f. Acțiunea de a (se) rezerva și rezultatul ei. – V. rezerva.

DOOM

rezerváre s. f., g.-d. art. rezervắrii; pl. rezervắri

rezervarea
REZERVÁRE, rezervări, s. f. Acțiunea de a (se) rezerva și rezultatul ei. – V. rezerva.

DOOM

rezerváre s. f., g.-d. art. rezervắrii; pl. rezervắri

rezervară
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.

DOOM

rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă

rezervarăm
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.

DOOM

rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă

rezervarăți
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.

DOOM

rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă

rezervase
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.

DOOM

rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă

rezervasem
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.

DOOM

rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă

rezervaseră
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.

DOOM

rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă

rezervaserăm
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.

DOOM

rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă

rezervaserăți
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.

DOOM

rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă

rezervaseși
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.

DOOM

rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă

rezervaseți
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.

DOOM

rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă

rezervat
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.

DOOM

rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă

rezervat
REZERVÁT, -Ă, rezervați, -te, adj. 1. Pus la o parte, reținut, oprit, păstrat pentru cineva. 2. (Despre oameni; p. ext. despre sentimente, atitudini) Care se ține în rezervă; sobru, circumspect, stăpânit, reținut, distant; discret. ♦ (Adverbial) Cu prudență. – V. rezerva. Cf. fr. réservé.

rezervata
REZERVÁT, -Ă, rezervați, -te, adj. 1. Pus la o parte, reținut, oprit, păstrat pentru cineva. 2. (Despre oameni; p. ext. despre sentimente, atitudini) Care se ține în rezervă; sobru, circumspect, stăpânit, reținut, distant; discret. ♦ (Adverbial) Cu prudență. – V. rezerva. Cf. fr. réservé.

rezervatar
REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.

DOOM

rezervatár adj. m., s. m., pl. rezervatári; adj. f., s. f. rezervatáră, pl. rezervatáre

rezervatar
REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.

DOOM

rezervatár adj. m., s. m., pl. rezervatári; adj. f., s. f. rezervatáră, pl. rezervatáre

rezervatara
REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.

DOOM

rezervatár adj. m., s. m., pl. rezervatári; adj. f., s. f. rezervatáră, pl. rezervatáre

rezervatara
REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.

DOOM

rezervatár adj. m., s. m., pl. rezervatári; adj. f., s. f. rezervatáră, pl. rezervatáre

rezervatare
REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.

DOOM

rezervatár adj. m., s. m., pl. rezervatári; adj. f., s. f. rezervatáră, pl. rezervatáre

rezervatare
REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.

DOOM

rezervatár adj. m., s. m., pl. rezervatári; adj. f., s. f. rezervatáră, pl. rezervatáre

rezervatarei
REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.

DOOM

rezervatár adj. m., s. m., pl. rezervatári; adj. f., s. f. rezervatáră, pl. rezervatáre

rezervatarei
REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.

DOOM

rezervatár adj. m., s. m., pl. rezervatári; adj. f., s. f. rezervatáră, pl. rezervatáre

rezervatarele
REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.

DOOM

rezervatár adj. m., s. m., pl. rezervatári; adj. f., s. f. rezervatáră, pl. rezervatáre

rezervatarele
REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.

DOOM

rezervatár adj. m., s. m., pl. rezervatári; adj. f., s. f. rezervatáră, pl. rezervatáre

rezervatarelor
REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.

DOOM

rezervatár adj. m., s. m., pl. rezervatári; adj. f., s. f. rezervatáră, pl. rezervatáre

rezervatarelor
REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.

DOOM

rezervatár adj. m., s. m., pl. rezervatári; adj. f., s. f. rezervatáră, pl. rezervatáre

rezervatari
REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.

DOOM

rezervatár adj. m., s. m., pl. rezervatári; adj. f., s. f. rezervatáră, pl. rezervatáre

rezervatari
REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.

DOOM

rezervatár adj. m., s. m., pl. rezervatári; adj. f., s. f. rezervatáră, pl. rezervatáre

rezervatarii
REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.

DOOM

rezervatár adj. m., s. m., pl. rezervatári; adj. f., s. f. rezervatáră, pl. rezervatáre

rezervatarii
REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.

DOOM

rezervatár adj. m., s. m., pl. rezervatári; adj. f., s. f. rezervatáră, pl. rezervatáre

rezervatarilor
REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.

DOOM

rezervatár adj. m., s. m., pl. rezervatári; adj. f., s. f. rezervatáră, pl. rezervatáre

rezervatarilor
REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.

DOOM

rezervatár adj. m., s. m., pl. rezervatári; adj. f., s. f. rezervatáră, pl. rezervatáre

rezervatarul
REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.

DOOM

rezervatár adj. m., s. m., pl. rezervatári; adj. f., s. f. rezervatáră, pl. rezervatáre

rezervatarul
REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.

DOOM

rezervatár adj. m., s. m., pl. rezervatári; adj. f., s. f. rezervatáră, pl. rezervatáre

rezervatarului
REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.

DOOM

rezervatár adj. m., s. m., pl. rezervatári; adj. f., s. f. rezervatáră, pl. rezervatáre

rezervatarului
REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.

DOOM

rezervatár adj. m., s. m., pl. rezervatári; adj. f., s. f. rezervatáră, pl. rezervatáre

rezervate
REZERVÁT, -Ă, rezervați, -te, adj. 1. Pus la o parte, reținut, oprit, păstrat pentru cineva. 2. (Despre oameni; p. ext. despre sentimente, atitudini) Care se ține în rezervă; sobru, circumspect, stăpânit, reținut, distant; discret. ♦ (Adverbial) Cu prudență. – V. rezerva. Cf. fr. réservé.

rezervatei
REZERVÁT, -Ă, rezervați, -te, adj. 1. Pus la o parte, reținut, oprit, păstrat pentru cineva. 2. (Despre oameni; p. ext. despre sentimente, atitudini) Care se ține în rezervă; sobru, circumspect, stăpânit, reținut, distant; discret. ♦ (Adverbial) Cu prudență. – V. rezerva. Cf. fr. réservé.

rezervatele
REZERVÁT, -Ă, rezervați, -te, adj. 1. Pus la o parte, reținut, oprit, păstrat pentru cineva. 2. (Despre oameni; p. ext. despre sentimente, atitudini) Care se ține în rezervă; sobru, circumspect, stăpânit, reținut, distant; discret. ♦ (Adverbial) Cu prudență. – V. rezerva. Cf. fr. réservé.

rezervatelor
REZERVÁT, -Ă, rezervați, -te, adj. 1. Pus la o parte, reținut, oprit, păstrat pentru cineva. 2. (Despre oameni; p. ext. despre sentimente, atitudini) Care se ține în rezervă; sobru, circumspect, stăpânit, reținut, distant; discret. ♦ (Adverbial) Cu prudență. – V. rezerva. Cf. fr. réservé.

rezervatul
REZERVÁT, -Ă, rezervați, -te, adj. 1. Pus la o parte, reținut, oprit, păstrat pentru cineva. 2. (Despre oameni; p. ext. despre sentimente, atitudini) Care se ține în rezervă; sobru, circumspect, stăpânit, reținut, distant; discret. ♦ (Adverbial) Cu prudență. – V. rezerva. Cf. fr. réservé.

rezervatului
REZERVÁT, -Ă, rezervați, -te, adj. 1. Pus la o parte, reținut, oprit, păstrat pentru cineva. 2. (Despre oameni; p. ext. despre sentimente, atitudini) Care se ține în rezervă; sobru, circumspect, stăpânit, reținut, distant; discret. ♦ (Adverbial) Cu prudență. – V. rezerva. Cf. fr. réservé.

rezervau
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.

DOOM

rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă

rezervași
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.

DOOM

rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă

rezervați
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.

DOOM

rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă

rezervați
REZERVÁT, -Ă, rezervați, -te, adj. 1. Pus la o parte, reținut, oprit, păstrat pentru cineva. 2. (Despre oameni; p. ext. despre sentimente, atitudini) Care se ține în rezervă; sobru, circumspect, stăpânit, reținut, distant; discret. ♦ (Adverbial) Cu prudență. – V. rezerva. Cf. fr. réservé.

rezervația
REZERVÁȚIE, rezervații, s. f. 1. (Adesea urmat de determinarea „naturală”) Arie protejată prin lege pentru conservarea unor ecosisteme, specii de plante sau animale, elemente geografice, speologice etc., importante sub aspect științific sau peisagistic. 2. Întindere redusă din teritoriul unui stat în interiorul căreia au posibilitatea să trăiască anumite grupuri de băștinași, păstrându-și stilul specific de viață. – Din fr. réservation.

DOOM

rezerváție (-ți-e) s. f., art. rezerváția (-ți-a), g.-d. art. rezerváției; pl. rezerváții, art. rezerváțiile (-ți-i-)

rezervație
REZERVÁȚIE, rezervații, s. f. 1. (Adesea urmat de determinarea „naturală”) Arie protejată prin lege pentru conservarea unor ecosisteme, specii de plante sau animale, elemente geografice, speologice etc., importante sub aspect științific sau peisagistic. 2. Întindere redusă din teritoriul unui stat în interiorul căreia au posibilitatea să trăiască anumite grupuri de băștinași, păstrându-și stilul specific de viață. – Din fr. réservation.

DOOM

rezerváție (-ți-e) s. f., art. rezerváția (-ți-a), g.-d. art. rezerváției; pl. rezerváții, art. rezerváțiile (-ți-i-)

rezervației
REZERVÁȚIE, rezervații, s. f. 1. (Adesea urmat de determinarea „naturală”) Arie protejată prin lege pentru conservarea unor ecosisteme, specii de plante sau animale, elemente geografice, speologice etc., importante sub aspect științific sau peisagistic. 2. Întindere redusă din teritoriul unui stat în interiorul căreia au posibilitatea să trăiască anumite grupuri de băștinași, păstrându-și stilul specific de viață. – Din fr. réservation.

DOOM

rezerváție (-ți-e) s. f., art. rezerváția (-ți-a), g.-d. art. rezerváției; pl. rezerváții, art. rezerváțiile (-ți-i-)

rezervații
REZERVÁT, -Ă, rezervați, -te, adj. 1. Pus la o parte, reținut, oprit, păstrat pentru cineva. 2. (Despre oameni; p. ext. despre sentimente, atitudini) Care se ține în rezervă; sobru, circumspect, stăpânit, reținut, distant; discret. ♦ (Adverbial) Cu prudență. – V. rezerva. Cf. fr. réservé.

rezervații
REZERVÁȚIE, rezervații, s. f. 1. (Adesea urmat de determinarea „naturală”) Arie protejată prin lege pentru conservarea unor ecosisteme, specii de plante sau animale, elemente geografice, speologice etc., importante sub aspect științific sau peisagistic. 2. Întindere redusă din teritoriul unui stat în interiorul căreia au posibilitatea să trăiască anumite grupuri de băștinași, păstrându-și stilul specific de viață. – Din fr. réservation.

DOOM

rezerváție (-ți-e) s. f., art. rezerváția (-ți-a), g.-d. art. rezerváției; pl. rezerváții, art. rezerváțiile (-ți-i-)

rezervațiile
REZERVÁȚIE, rezervații, s. f. 1. (Adesea urmat de determinarea „naturală”) Arie protejată prin lege pentru conservarea unor ecosisteme, specii de plante sau animale, elemente geografice, speologice etc., importante sub aspect științific sau peisagistic. 2. Întindere redusă din teritoriul unui stat în interiorul căreia au posibilitatea să trăiască anumite grupuri de băștinași, păstrându-și stilul specific de viață. – Din fr. réservation.

DOOM

rezerváție (-ți-e) s. f., art. rezerváția (-ți-a), g.-d. art. rezerváției; pl. rezerváții, art. rezerváțiile (-ți-i-)

rezervațiilor
REZERVÁȚIE, rezervații, s. f. 1. (Adesea urmat de determinarea „naturală”) Arie protejată prin lege pentru conservarea unor ecosisteme, specii de plante sau animale, elemente geografice, speologice etc., importante sub aspect științific sau peisagistic. 2. Întindere redusă din teritoriul unui stat în interiorul căreia au posibilitatea să trăiască anumite grupuri de băștinași, păstrându-și stilul specific de viață. – Din fr. réservation.

DOOM

rezerváție (-ți-e) s. f., art. rezerváția (-ți-a), g.-d. art. rezerváției; pl. rezerváții, art. rezerváțiile (-ți-i-)

rezervaților
REZERVÁT, -Ă, rezervați, -te, adj. 1. Pus la o parte, reținut, oprit, păstrat pentru cineva. 2. (Despre oameni; p. ext. despre sentimente, atitudini) Care se ține în rezervă; sobru, circumspect, stăpânit, reținut, distant; discret. ♦ (Adverbial) Cu prudență. – V. rezerva. Cf. fr. réservé.

rezervațiune
REZERVAȚIÚNE s.f. v. rezervație.

rezerve
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.

DOOM

rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă

rezerve
REZÉRVĂ, rezerve, s. f. 1. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. pusă deoparte și păstrată pentru a fi întrebuințată mai târziu; depozit. ♦ (Ec. pol.) Rezerve de stat = cantitate de bunuri materiale dintre cele mai importante acumulate și centralizate cu scopul de a asigura continuitatea procesului de producție și necesitățile de consum ale populației, în cazul ivirii unor situații neprevăzute. Rezerve interne = posibilități existente într-o întreprindere, a căror descoperire și folosire permit, fără investiții suplimentare mari, să se realizeze cantități sporite de produse. (Fin.) Rezervă-aur = cantitatea de aur pe care o păstrează băncile de emisiune ca garanție pentru biletele de bancă puse în circulație și pentru lichidarea datoriilor către alte țări, în cazul când acestea nu pot fi achitate prin livrări de mărfuri obișnuite. Rezervă lichidă = a) totalitatea mijloacelor bănești, existente sub orice formă, negrevate de nicio sarcină, disponibile la o bancă, la o întreprindere etc.; b) aurul disponibil în monede sau în lingouri, precum și valutele și devizele liber convertibile în aur, destinate operațiilor internaționale. Rezervă bugetară = parte din veniturile unui buget, constituită ca rezervă în scopul acoperirii unor cheltuieli neprevăzute sau în cazul nerealizării integrale a veniturilor. (Jur.) Rezervă succesorală (sau legală) = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervată de drept unor anumiți moștenitori. (Fiziol.) Rezervă alcalină = cantitate de bicarbonat de sodiu din plasmă, exprimată în cm³ de dioxid de carbon care se degajă din 100 ml de plasmă la presiunea parțială a bioxidului de carbon de 40 mm mercur și la temperatura corpului. ♦ Cantitate de substanțe minerale utile pe care le conține un zăcământ. 2. Cameră de spital în care se internează un singur bolnav sau cel mult doi. 3. Parte din armată care nu se află sub arme, formată din persoane care au satisfăcut serviciul militar, și care este solicitată numai în caz de război sau de concentrare; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. ◊ Ofițer de rezervă = ofițer care nu face parte din cadrele active ale armatei. ♦ Persoană, grup de persoane, obiect etc. destinate să ia locul altora în anumite condiții sau împrejurări. ◊ Loc. adj. De rezervă = care poate înlocui, la nevoie, o piesă tehnică, un obiect, o persoană. ♦ Spec. (Sport) Jucător care înlocuiește, la nevoie, pe unul dintre jucătorii titulari angajați în competiție. 4. Obiecție, îndoială, lipsă de încredere. ◊ Loc. adv. Fără rezervă = fără reticențe; cu totul, în întregime. Sub toate rezervele = fără nicio garanție. Cu multă rezervă sau cu toată rezerva = cu îndoială, fără siguranță, fără a-și lua răspunderea pentru autenticitatea, veridicitatea, exactitatea sau oportunitatea unui fapt. ◊ Loc. prep. Sub rezerva... = cu condiția... ♦ (Jur.) Manifestare prin care un stat, devenit parte la un tratat, declară că vrea să excludă sau să limiteze aplicarea anumitor clauze cuprinse în acest tratat, ori să le atribuie un anumit înțeles. ♦ Fig. Prudență, circumspecție; discreție; reticență; p. ext. răceală, indiferență; jenă. – Din fr. réserve.

DOOM

rezérvă s. f., g.-d. art. rezérvei; pl. rezérve

rezervei
REZÉRVĂ, rezerve, s. f. 1. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. pusă deoparte și păstrată pentru a fi întrebuințată mai târziu; depozit. ♦ (Ec. pol.) Rezerve de stat = cantitate de bunuri materiale dintre cele mai importante acumulate și centralizate cu scopul de a asigura continuitatea procesului de producție și necesitățile de consum ale populației, în cazul ivirii unor situații neprevăzute. Rezerve interne = posibilități existente într-o întreprindere, a căror descoperire și folosire permit, fără investiții suplimentare mari, să se realizeze cantități sporite de produse. (Fin.) Rezervă-aur = cantitatea de aur pe care o păstrează băncile de emisiune ca garanție pentru biletele de bancă puse în circulație și pentru lichidarea datoriilor către alte țări, în cazul când acestea nu pot fi achitate prin livrări de mărfuri obișnuite. Rezervă lichidă = a) totalitatea mijloacelor bănești, existente sub orice formă, negrevate de nicio sarcină, disponibile la o bancă, la o întreprindere etc.; b) aurul disponibil în monede sau în lingouri, precum și valutele și devizele liber convertibile în aur, destinate operațiilor internaționale. Rezervă bugetară = parte din veniturile unui buget, constituită ca rezervă în scopul acoperirii unor cheltuieli neprevăzute sau în cazul nerealizării integrale a veniturilor. (Jur.) Rezervă succesorală (sau legală) = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervată de drept unor anumiți moștenitori. (Fiziol.) Rezervă alcalină = cantitate de bicarbonat de sodiu din plasmă, exprimată în cm³ de dioxid de carbon care se degajă din 100 ml de plasmă la presiunea parțială a bioxidului de carbon de 40 mm mercur și la temperatura corpului. ♦ Cantitate de substanțe minerale utile pe care le conține un zăcământ. 2. Cameră de spital în care se internează un singur bolnav sau cel mult doi. 3. Parte din armată care nu se află sub arme, formată din persoane care au satisfăcut serviciul militar, și care este solicitată numai în caz de război sau de concentrare; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. ◊ Ofițer de rezervă = ofițer care nu face parte din cadrele active ale armatei. ♦ Persoană, grup de persoane, obiect etc. destinate să ia locul altora în anumite condiții sau împrejurări. ◊ Loc. adj. De rezervă = care poate înlocui, la nevoie, o piesă tehnică, un obiect, o persoană. ♦ Spec. (Sport) Jucător care înlocuiește, la nevoie, pe unul dintre jucătorii titulari angajați în competiție. 4. Obiecție, îndoială, lipsă de încredere. ◊ Loc. adv. Fără rezervă = fără reticențe; cu totul, în întregime. Sub toate rezervele = fără nicio garanție. Cu multă rezervă sau cu toată rezerva = cu îndoială, fără siguranță, fără a-și lua răspunderea pentru autenticitatea, veridicitatea, exactitatea sau oportunitatea unui fapt. ◊ Loc. prep. Sub rezerva... = cu condiția... ♦ (Jur.) Manifestare prin care un stat, devenit parte la un tratat, declară că vrea să excludă sau să limiteze aplicarea anumitor clauze cuprinse în acest tratat, ori să le atribuie un anumit înțeles. ♦ Fig. Prudență, circumspecție; discreție; reticență; p. ext. răceală, indiferență; jenă. – Din fr. réserve.

DOOM

rezérvă s. f., g.-d. art. rezérvei; pl. rezérve

rezervele
REZÉRVĂ, rezerve, s. f. 1. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. pusă deoparte și păstrată pentru a fi întrebuințată mai târziu; depozit. ♦ (Ec. pol.) Rezerve de stat = cantitate de bunuri materiale dintre cele mai importante acumulate și centralizate cu scopul de a asigura continuitatea procesului de producție și necesitățile de consum ale populației, în cazul ivirii unor situații neprevăzute. Rezerve interne = posibilități existente într-o întreprindere, a căror descoperire și folosire permit, fără investiții suplimentare mari, să se realizeze cantități sporite de produse. (Fin.) Rezervă-aur = cantitatea de aur pe care o păstrează băncile de emisiune ca garanție pentru biletele de bancă puse în circulație și pentru lichidarea datoriilor către alte țări, în cazul când acestea nu pot fi achitate prin livrări de mărfuri obișnuite. Rezervă lichidă = a) totalitatea mijloacelor bănești, existente sub orice formă, negrevate de nicio sarcină, disponibile la o bancă, la o întreprindere etc.; b) aurul disponibil în monede sau în lingouri, precum și valutele și devizele liber convertibile în aur, destinate operațiilor internaționale. Rezervă bugetară = parte din veniturile unui buget, constituită ca rezervă în scopul acoperirii unor cheltuieli neprevăzute sau în cazul nerealizării integrale a veniturilor. (Jur.) Rezervă succesorală (sau legală) = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervată de drept unor anumiți moștenitori. (Fiziol.) Rezervă alcalină = cantitate de bicarbonat de sodiu din plasmă, exprimată în cm³ de dioxid de carbon care se degajă din 100 ml de plasmă la presiunea parțială a bioxidului de carbon de 40 mm mercur și la temperatura corpului. ♦ Cantitate de substanțe minerale utile pe care le conține un zăcământ. 2. Cameră de spital în care se internează un singur bolnav sau cel mult doi. 3. Parte din armată care nu se află sub arme, formată din persoane care au satisfăcut serviciul militar, și care este solicitată numai în caz de război sau de concentrare; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. ◊ Ofițer de rezervă = ofițer care nu face parte din cadrele active ale armatei. ♦ Persoană, grup de persoane, obiect etc. destinate să ia locul altora în anumite condiții sau împrejurări. ◊ Loc. adj. De rezervă = care poate înlocui, la nevoie, o piesă tehnică, un obiect, o persoană. ♦ Spec. (Sport) Jucător care înlocuiește, la nevoie, pe unul dintre jucătorii titulari angajați în competiție. 4. Obiecție, îndoială, lipsă de încredere. ◊ Loc. adv. Fără rezervă = fără reticențe; cu totul, în întregime. Sub toate rezervele = fără nicio garanție. Cu multă rezervă sau cu toată rezerva = cu îndoială, fără siguranță, fără a-și lua răspunderea pentru autenticitatea, veridicitatea, exactitatea sau oportunitatea unui fapt. ◊ Loc. prep. Sub rezerva... = cu condiția... ♦ (Jur.) Manifestare prin care un stat, devenit parte la un tratat, declară că vrea să excludă sau să limiteze aplicarea anumitor clauze cuprinse în acest tratat, ori să le atribuie un anumit înțeles. ♦ Fig. Prudență, circumspecție; discreție; reticență; p. ext. răceală, indiferență; jenă. – Din fr. réserve.

DOOM

rezérvă s. f., g.-d. art. rezérvei; pl. rezérve

rezervelor
REZÉRVĂ, rezerve, s. f. 1. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. pusă deoparte și păstrată pentru a fi întrebuințată mai târziu; depozit. ♦ (Ec. pol.) Rezerve de stat = cantitate de bunuri materiale dintre cele mai importante acumulate și centralizate cu scopul de a asigura continuitatea procesului de producție și necesitățile de consum ale populației, în cazul ivirii unor situații neprevăzute. Rezerve interne = posibilități existente într-o întreprindere, a căror descoperire și folosire permit, fără investiții suplimentare mari, să se realizeze cantități sporite de produse. (Fin.) Rezervă-aur = cantitatea de aur pe care o păstrează băncile de emisiune ca garanție pentru biletele de bancă puse în circulație și pentru lichidarea datoriilor către alte țări, în cazul când acestea nu pot fi achitate prin livrări de mărfuri obișnuite. Rezervă lichidă = a) totalitatea mijloacelor bănești, existente sub orice formă, negrevate de nicio sarcină, disponibile la o bancă, la o întreprindere etc.; b) aurul disponibil în monede sau în lingouri, precum și valutele și devizele liber convertibile în aur, destinate operațiilor internaționale. Rezervă bugetară = parte din veniturile unui buget, constituită ca rezervă în scopul acoperirii unor cheltuieli neprevăzute sau în cazul nerealizării integrale a veniturilor. (Jur.) Rezervă succesorală (sau legală) = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervată de drept unor anumiți moștenitori. (Fiziol.) Rezervă alcalină = cantitate de bicarbonat de sodiu din plasmă, exprimată în cm³ de dioxid de carbon care se degajă din 100 ml de plasmă la presiunea parțială a bioxidului de carbon de 40 mm mercur și la temperatura corpului. ♦ Cantitate de substanțe minerale utile pe care le conține un zăcământ. 2. Cameră de spital în care se internează un singur bolnav sau cel mult doi. 3. Parte din armată care nu se află sub arme, formată din persoane care au satisfăcut serviciul militar, și care este solicitată numai în caz de război sau de concentrare; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. ◊ Ofițer de rezervă = ofițer care nu face parte din cadrele active ale armatei. ♦ Persoană, grup de persoane, obiect etc. destinate să ia locul altora în anumite condiții sau împrejurări. ◊ Loc. adj. De rezervă = care poate înlocui, la nevoie, o piesă tehnică, un obiect, o persoană. ♦ Spec. (Sport) Jucător care înlocuiește, la nevoie, pe unul dintre jucătorii titulari angajați în competiție. 4. Obiecție, îndoială, lipsă de încredere. ◊ Loc. adv. Fără rezervă = fără reticențe; cu totul, în întregime. Sub toate rezervele = fără nicio garanție. Cu multă rezervă sau cu toată rezerva = cu îndoială, fără siguranță, fără a-și lua răspunderea pentru autenticitatea, veridicitatea, exactitatea sau oportunitatea unui fapt. ◊ Loc. prep. Sub rezerva... = cu condiția... ♦ (Jur.) Manifestare prin care un stat, devenit parte la un tratat, declară că vrea să excludă sau să limiteze aplicarea anumitor clauze cuprinse în acest tratat, ori să le atribuie un anumit înțeles. ♦ Fig. Prudență, circumspecție; discreție; reticență; p. ext. răceală, indiferență; jenă. – Din fr. réserve.

DOOM

rezérvă s. f., g.-d. art. rezérvei; pl. rezérve

rezervi
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.

DOOM

rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă

rezervist
REZERVÍST, rezerviști, s. m. Persoană care, după ce a efectuat serviciul militar, a trecut în rândul cadrelor de rezervă ale armatei. – Din fr. réserviste.

DOOM

rezervíst s. m., pl. rezervíști

rezervistul
REZERVÍST, rezerviști, s. m. Persoană care, după ce a efectuat serviciul militar, a trecut în rândul cadrelor de rezervă ale armatei. – Din fr. réserviste.

DOOM

rezervíst s. m., pl. rezervíști

rezervistului
REZERVÍST, rezerviști, s. m. Persoană care, după ce a efectuat serviciul militar, a trecut în rândul cadrelor de rezervă ale armatei. – Din fr. réserviste.

DOOM

rezervíst s. m., pl. rezervíști

rezerviști
REZERVÍST, rezerviști, s. m. Persoană care, după ce a efectuat serviciul militar, a trecut în rândul cadrelor de rezervă ale armatei. – Din fr. réserviste.

DOOM

rezervíst s. m., pl. rezervíști

rezerviștii
REZERVÍST, rezerviști, s. m. Persoană care, după ce a efectuat serviciul militar, a trecut în rândul cadrelor de rezervă ale armatei. – Din fr. réserviste.

DOOM

rezervíst s. m., pl. rezervíști

rezerviștilor
REZERVÍST, rezerviști, s. m. Persoană care, după ce a efectuat serviciul militar, a trecut în rândul cadrelor de rezervă ale armatei. – Din fr. réserviste.

DOOM

rezervíst s. m., pl. rezervíști

rezervoare
REZERVÓR, rezervoare, s. n. Bazin sau recipient în care se depozitează o cantitate de fluide sau de materiale granulare ori pulverulente. ◊ Toc rezervor = stilou. ♦ Depresiune de teren amenajată spre a colecta apele de pe un anumit teritoriu, pentru a fi folosite în scopuri tehnice. – Din fr. réservoir.

DOOM

rezervór s. n., pl. rezervoáre

rezervoarele
REZERVÓR, rezervoare, s. n. Bazin sau recipient în care se depozitează o cantitate de fluide sau de materiale granulare ori pulverulente. ◊ Toc rezervor = stilou. ♦ Depresiune de teren amenajată spre a colecta apele de pe un anumit teritoriu, pentru a fi folosite în scopuri tehnice. – Din fr. réservoir.

DOOM

rezervór s. n., pl. rezervoáre

rezervoarelor
REZERVÓR, rezervoare, s. n. Bazin sau recipient în care se depozitează o cantitate de fluide sau de materiale granulare ori pulverulente. ◊ Toc rezervor = stilou. ♦ Depresiune de teren amenajată spre a colecta apele de pe un anumit teritoriu, pentru a fi folosite în scopuri tehnice. – Din fr. réservoir.

DOOM

rezervór s. n., pl. rezervoáre

rezervor
REZERVÓR, rezervoare, s. n. Bazin sau recipient în care se depozitează o cantitate de fluide sau de materiale granulare ori pulverulente. ◊ Toc rezervor = stilou. ♦ Depresiune de teren amenajată spre a colecta apele de pe un anumit teritoriu, pentru a fi folosite în scopuri tehnice. – Din fr. réservoir.

DOOM

rezervór s. n., pl. rezervoáre

rezervoriu
REZERVÓR, rezervoare, s. n. Bazin sau recipient în care se depozitează o cantitate de fluide sau de materiale granulare ori pulverulente. ◊ Toc rezervor = stilou. ♦ Depresiune de teren amenajată spre a colecta apele de pe un anumit teritoriu, pentru a fi folosite în scopuri tehnice. – Din fr. réservoir.

DOOM

rezervór s. n., pl. rezervoáre

rezervorul
REZERVÓR, rezervoare, s. n. Bazin sau recipient în care se depozitează o cantitate de fluide sau de materiale granulare ori pulverulente. ◊ Toc rezervor = stilou. ♦ Depresiune de teren amenajată spre a colecta apele de pe un anumit teritoriu, pentru a fi folosite în scopuri tehnice. – Din fr. réservoir.

DOOM

rezervór s. n., pl. rezervoáre

rezervorului
REZERVÓR, rezervoare, s. n. Bazin sau recipient în care se depozitează o cantitate de fluide sau de materiale granulare ori pulverulente. ◊ Toc rezervor = stilou. ♦ Depresiune de teren amenajată spre a colecta apele de pe un anumit teritoriu, pentru a fi folosite în scopuri tehnice. – Din fr. réservoir.

DOOM

rezervór s. n., pl. rezervoáre

rezervând
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.

DOOM

rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă

rezervînd
REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.

DOOM

rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă

rezervări
REZERVÁRE, rezervări, s. f. Acțiunea de a (se) rezerva și rezultatul ei. – V. rezerva.

DOOM

rezerváre s. f., g.-d. art. rezervắrii; pl. rezervắri

rezervării
REZERVÁRE, rezervări, s. f. Acțiunea de a (se) rezerva și rezultatul ei. – V. rezerva.

DOOM

rezerváre s. f., g.-d. art. rezervắrii; pl. rezervắri

rezervările
REZERVÁRE, rezervări, s. f. Acțiunea de a (se) rezerva și rezultatul ei. – V. rezerva.

DOOM

rezerváre s. f., g.-d. art. rezervắrii; pl. rezervắri

rezervărilor
REZERVÁRE, rezervări, s. f. Acțiunea de a (se) rezerva și rezultatul ei. – V. rezerva.

DOOM

rezerváre s. f., g.-d. art. rezervắrii; pl. rezervắri

rezeșie
REZEȘÍE s. f. v. răzeșie.

rezida
REZIDÁ, pers. 3 rezídă, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A se afla, a exista; a consta. – Din fr. résider, lat. residere.

DOOM

rezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezídă

rezidare
REZIDÁ, pers. 3 rezídă, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A se afla, a exista; a consta. – Din fr. résider, lat. residere.

DOOM

rezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezídă

rezidare
REZIDÁ, pers. 3 rezídă, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A se afla, a exista; a consta. – Din fr. résider, lat. residere.

rezidară
REZIDÁ, pers. 3 rezídă, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A se afla, a exista; a consta. – Din fr. résider, lat. residere.

DOOM

rezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezídă

rezidase
REZIDÁ, pers. 3 rezídă, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A se afla, a exista; a consta. – Din fr. résider, lat. residere.

DOOM

rezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezídă

rezidaseră
REZIDÁ, pers. 3 rezídă, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A se afla, a exista; a consta. – Din fr. résider, lat. residere.

DOOM

rezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezídă

rezidat
REZIDÁ, pers. 3 rezídă, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A se afla, a exista; a consta. – Din fr. résider, lat. residere.

DOOM

rezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezídă

rezidau
REZIDÁ, pers. 3 rezídă, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A se afla, a exista; a consta. – Din fr. résider, lat. residere.

DOOM

rezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezídă

rezide
REZIDÁ, pers. 3 rezídă, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A se afla, a exista; a consta. – Din fr. résider, lat. residere.

DOOM

rezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezídă

rezidea
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezideai
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezideam
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezidească
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezideau
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezideați
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezident
REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj., s. m. și f. (Cetățean) stabilit în altă țară decât cea de origine. – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

DOOM

!rezidént adj. m., s. m., pl. rezidénți; adj. f., s. f. rezidéntă, pl. rezidénte

rezident
REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj., s. m. și f. (Cetățean) stabilit în altă țară decât cea de origine. – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

DOOM

!rezidént adj. m., s. m., pl. rezidénți; adj. f., s. f. rezidéntă, pl. rezidénte

rezidenta
REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj., s. m. și f. (Cetățean) stabilit în altă țară decât cea de origine. – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

DOOM

!rezidént adj. m., s. m., pl. rezidénți; adj. f., s. f. rezidéntă, pl. rezidénte

rezidenta
REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj., s. m. și f. (Cetățean) stabilit în altă țară decât cea de origine. – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

DOOM

!rezidént adj. m., s. m., pl. rezidénți; adj. f., s. f. rezidéntă, pl. rezidénte

rezidente
REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj., s. m. și f. (Cetățean) stabilit în altă țară decât cea de origine. – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

DOOM

!rezidént adj. m., s. m., pl. rezidénți; adj. f., s. f. rezidéntă, pl. rezidénte

rezidente
REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj., s. m. și f. (Cetățean) stabilit în altă țară decât cea de origine. – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

DOOM

!rezidént adj. m., s. m., pl. rezidénți; adj. f., s. f. rezidéntă, pl. rezidénte

rezidentei
REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj., s. m. și f. (Cetățean) stabilit în altă țară decât cea de origine. – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

DOOM

!rezidént adj. m., s. m., pl. rezidénți; adj. f., s. f. rezidéntă, pl. rezidénte

rezidentei
REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj., s. m. și f. (Cetățean) stabilit în altă țară decât cea de origine. – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

DOOM

!rezidént adj. m., s. m., pl. rezidénți; adj. f., s. f. rezidéntă, pl. rezidénte

rezidentele
REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj., s. m. și f. (Cetățean) stabilit în altă țară decât cea de origine. – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

DOOM

!rezidént adj. m., s. m., pl. rezidénți; adj. f., s. f. rezidéntă, pl. rezidénte

rezidentele
REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj., s. m. și f. (Cetățean) stabilit în altă țară decât cea de origine. – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

DOOM

!rezidént adj. m., s. m., pl. rezidénți; adj. f., s. f. rezidéntă, pl. rezidénte

rezidentelor
REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj., s. m. și f. (Cetățean) stabilit în altă țară decât cea de origine. – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

DOOM

!rezidént adj. m., s. m., pl. rezidénți; adj. f., s. f. rezidéntă, pl. rezidénte

rezidentelor
REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj., s. m. și f. (Cetățean) stabilit în altă țară decât cea de origine. – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

DOOM

!rezidént adj. m., s. m., pl. rezidénți; adj. f., s. f. rezidéntă, pl. rezidénte

rezidentul
REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj., s. m. și f. (Cetățean) stabilit în altă țară decât cea de origine. – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

DOOM

!rezidént adj. m., s. m., pl. rezidénți; adj. f., s. f. rezidéntă, pl. rezidénte

rezidentul
REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj., s. m. și f. (Cetățean) stabilit în altă țară decât cea de origine. – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

DOOM

!rezidént adj. m., s. m., pl. rezidénți; adj. f., s. f. rezidéntă, pl. rezidénte

rezidentului
REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj., s. m. și f. (Cetățean) stabilit în altă țară decât cea de origine. – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

DOOM

!rezidént adj. m., s. m., pl. rezidénți; adj. f., s. f. rezidéntă, pl. rezidénte

rezidentului
REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj., s. m. și f. (Cetățean) stabilit în altă țară decât cea de origine. – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

DOOM

!rezidént adj. m., s. m., pl. rezidénți; adj. f., s. f. rezidéntă, pl. rezidénte

rezidența
REZIDÉNȚĂ, rezidențe, s. f. 1. Reședință, sediu, domiciliu. 2. Dreptul și starea persoanei care se stabilește într-o țară străină ca rezident (2). – Din it. residenza, fr. résidence, germ. Residenz.

DOOM

rezidénță s. f., g.-d. art. rezidénței; pl. rezidénțe

rezidențe
REZIDÉNȚĂ, rezidențe, s. f. 1. Reședință, sediu, domiciliu. 2. Dreptul și starea persoanei care se stabilește într-o țară străină ca rezident (2). – Din it. residenza, fr. résidence, germ. Residenz.

DOOM

rezidénță s. f., g.-d. art. rezidénței; pl. rezidénțe

rezidenței
REZIDÉNȚĂ, rezidențe, s. f. 1. Reședință, sediu, domiciliu. 2. Dreptul și starea persoanei care se stabilește într-o țară străină ca rezident (2). – Din it. residenza, fr. résidence, germ. Residenz.

DOOM

rezidénță s. f., g.-d. art. rezidénței; pl. rezidénțe

rezidențele
REZIDÉNȚĂ, rezidențe, s. f. 1. Reședință, sediu, domiciliu. 2. Dreptul și starea persoanei care se stabilește într-o țară străină ca rezident (2). – Din it. residenza, fr. résidence, germ. Residenz.

DOOM

rezidénță s. f., g.-d. art. rezidénței; pl. rezidénțe

rezidențelor
REZIDÉNȚĂ, rezidențe, s. f. 1. Reședință, sediu, domiciliu. 2. Dreptul și starea persoanei care se stabilește într-o țară străină ca rezident (2). – Din it. residenza, fr. résidence, germ. Residenz.

DOOM

rezidénță s. f., g.-d. art. rezidénței; pl. rezidénțe

rezidenți
REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj., s. m. și f. (Cetățean) stabilit în altă țară decât cea de origine. – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

DOOM

!rezidént adj. m., s. m., pl. rezidénți; adj. f., s. f. rezidéntă, pl. rezidénte

rezidenți
REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj., s. m. și f. (Cetățean) stabilit în altă țară decât cea de origine. – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

DOOM

!rezidént adj. m., s. m., pl. rezidénți; adj. f., s. f. rezidéntă, pl. rezidénte

rezidențial
REZIDENȚIÁL, -Ă, rezidențiali, -e, adj. Al rezidentului, privitor la rezident. [Pr.: -ți-al] – Din fr. résidentiel, it. residenziale.

DOOM

rezidențiál (-ți-al) adj. m., pl. rezidențiáli; f. rezidențiálă, pl. rezidențiále

rezidențiala
REZIDENȚIÁL, -Ă, rezidențiali, -e, adj. Al rezidentului, privitor la rezident. [Pr.: -ți-al] – Din fr. résidentiel, it. residenziale.

DOOM

rezidențiál (-ți-al) adj. m., pl. rezidențiáli; f. rezidențiálă, pl. rezidențiále

rezidențiale
REZIDENȚIÁL, -Ă, rezidențiali, -e, adj. Al rezidentului, privitor la rezident. [Pr.: -ți-al] – Din fr. résidentiel, it. residenziale.

DOOM

rezidențiál (-ți-al) adj. m., pl. rezidențiáli; f. rezidențiálă, pl. rezidențiále

rezidențialei
REZIDENȚIÁL, -Ă, rezidențiali, -e, adj. Al rezidentului, privitor la rezident. [Pr.: -ți-al] – Din fr. résidentiel, it. residenziale.

DOOM

rezidențiál (-ți-al) adj. m., pl. rezidențiáli; f. rezidențiálă, pl. rezidențiále

rezidențialele
REZIDENȚIÁL, -Ă, rezidențiali, -e, adj. Al rezidentului, privitor la rezident. [Pr.: -ți-al] – Din fr. résidentiel, it. residenziale.

DOOM

rezidențiál (-ți-al) adj. m., pl. rezidențiáli; f. rezidențiálă, pl. rezidențiále

rezidențialelor
REZIDENȚIÁL, -Ă, rezidențiali, -e, adj. Al rezidentului, privitor la rezident. [Pr.: -ți-al] – Din fr. résidentiel, it. residenziale.

DOOM

rezidențiál (-ți-al) adj. m., pl. rezidențiáli; f. rezidențiálă, pl. rezidențiále

rezidențiali
REZIDENȚIÁL, -Ă, rezidențiali, -e, adj. Al rezidentului, privitor la rezident. [Pr.: -ți-al] – Din fr. résidentiel, it. residenziale.

DOOM

rezidențiál (-ți-al) adj. m., pl. rezidențiáli; f. rezidențiálă, pl. rezidențiále

rezidențialii
REZIDENȚIÁL, -Ă, rezidențiali, -e, adj. Al rezidentului, privitor la rezident. [Pr.: -ți-al] – Din fr. résidentiel, it. residenziale.

DOOM

rezidențiál (-ți-al) adj. m., pl. rezidențiáli; f. rezidențiálă, pl. rezidențiále

rezidențialilor
REZIDENȚIÁL, -Ă, rezidențiali, -e, adj. Al rezidentului, privitor la rezident. [Pr.: -ți-al] – Din fr. résidentiel, it. residenziale.

DOOM

rezidențiál (-ți-al) adj. m., pl. rezidențiáli; f. rezidențiálă, pl. rezidențiále

rezidențialul
REZIDENȚIÁL, -Ă, rezidențiali, -e, adj. Al rezidentului, privitor la rezident. [Pr.: -ți-al] – Din fr. résidentiel, it. residenziale.

DOOM

rezidențiál (-ți-al) adj. m., pl. rezidențiáli; f. rezidențiálă, pl. rezidențiále

rezidențialului
REZIDENȚIÁL, -Ă, rezidențiali, -e, adj. Al rezidentului, privitor la rezident. [Pr.: -ți-al] – Din fr. résidentiel, it. residenziale.

DOOM

rezidențiál (-ți-al) adj. m., pl. rezidențiáli; f. rezidențiálă, pl. rezidențiále

rezidențiat
REZIDENȚIÁT s. n. Etapă în pregătirea unui medic, constând într-un stagiu de practică și specializare în spital, imediat după absolvirea facultății; concurs național pentru ocuparea locurilor disponibile în vederea efectuării acestui stagiu; perioadă în care se efectuează acest stagiu. [Pr.: -ți-at] – De la rezident.

DOOM

*rezidențiát (-ți-at) s. n.

rezidenții
REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj., s. m. și f. (Cetățean) stabilit în altă țară decât cea de origine. – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

DOOM

!rezidént adj. m., s. m., pl. rezidénți; adj. f., s. f. rezidéntă, pl. rezidénte

rezidenții
REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj., s. m. și f. (Cetățean) stabilit în altă țară decât cea de origine. – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

DOOM

!rezidént adj. m., s. m., pl. rezidénți; adj. f., s. f. rezidéntă, pl. rezidénte

rezidenților
REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj., s. m. și f. (Cetățean) stabilit în altă țară decât cea de origine. – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

DOOM

!rezidént adj. m., s. m., pl. rezidénți; adj. f., s. f. rezidéntă, pl. rezidénte

rezidenților
REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj., s. m. și f. (Cetățean) stabilit în altă țară decât cea de origine. – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

DOOM

!rezidént adj. m., s. m., pl. rezidénți; adj. f., s. f. rezidéntă, pl. rezidénte

rezidesc
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezidește
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezidești
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezidi
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezidii
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezidim
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezidind
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezidire
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezidire
REZIDÍRE, rezidiri, s. f. Acțiunea de a rezidi și rezultatul ei. – V. rezidi.

DOOM

rezidíre s. f., g.-d. art. rezidírii; pl. rezidíri

rezidirea
REZIDÍRE, rezidiri, s. f. Acțiunea de a rezidi și rezultatul ei. – V. rezidi.

DOOM

rezidíre s. f., g.-d. art. rezidírii; pl. rezidíri

rezidiri
REZIDÍRE, rezidiri, s. f. Acțiunea de a rezidi și rezultatul ei. – V. rezidi.

DOOM

rezidíre s. f., g.-d. art. rezidírii; pl. rezidíri

rezidirii
REZIDÍRE, rezidiri, s. f. Acțiunea de a rezidi și rezultatul ei. – V. rezidi.

DOOM

rezidíre s. f., g.-d. art. rezidírii; pl. rezidíri

rezidirile
REZIDÍRE, rezidiri, s. f. Acțiunea de a rezidi și rezultatul ei. – V. rezidi.

DOOM

rezidíre s. f., g.-d. art. rezidírii; pl. rezidíri

rezidirilor
REZIDÍRE, rezidiri, s. f. Acțiunea de a rezidi și rezultatul ei. – V. rezidi.

DOOM

rezidíre s. f., g.-d. art. rezidírii; pl. rezidíri

rezidiră
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezidirăm
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezidirăți
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezidise
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezidisem
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezidiseră
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezidiserăm
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezidiserăți
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezidiseși
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezidiseți
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezidit
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezidit
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Re¹- + zidi.

rezidita
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Re¹- + zidi.

rezidite
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Re¹- + zidi.

reziditei
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Re¹- + zidi.

reziditele
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Re¹- + zidi.

reziditelor
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Re¹- + zidi.

reziditul
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Re¹- + zidi.

reziditului
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Re¹- + zidi.

rezidiu
REZÍDIU s. n. v. reziduu.

DOOM

rezíduu (-du-u) s. n., art. rezíduul; pl. rezíduuri

rezidiși
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezidiți
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Pref. re- + zidi.

DOOM

rezidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rezidésc, imperf. 3 sg. rezideá; conj. prez. 3 să rezideáscă

rezidiți
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Re¹- + zidi.

rezidiții
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Re¹- + zidi.

rezidiților
REZIDÍ, rezidesc, vb. IV. Tranz. A zidi din nou; a reclădi. – Re¹- + zidi.

rezidual
REZIDUÁL, -Ă, reziduali, -e, adj. Care rămâne (ca reziduu). [Pr.: -du-al] – Din fr. résiduel, it. residuale.

DOOM

reziduál (-du-al) adj. m., pl. reziduáli; f. reziduálă, pl. reziduále

reziduala
REZIDUÁL, -Ă, reziduali, -e, adj. Care rămâne (ca reziduu). [Pr.: -du-al] – Din fr. résiduel, it. residuale.

DOOM

reziduál (-du-al) adj. m., pl. reziduáli; f. reziduálă, pl. reziduále

reziduale
REZIDUÁL, -Ă, reziduali, -e, adj. Care rămâne (ca reziduu). [Pr.: -du-al] – Din fr. résiduel, it. residuale.

DOOM

reziduál (-du-al) adj. m., pl. reziduáli; f. reziduálă, pl. reziduále

rezidualei
REZIDUÁL, -Ă, reziduali, -e, adj. Care rămâne (ca reziduu). [Pr.: -du-al] – Din fr. résiduel, it. residuale.

DOOM

reziduál (-du-al) adj. m., pl. reziduáli; f. reziduálă, pl. reziduále

rezidualele
REZIDUÁL, -Ă, reziduali, -e, adj. Care rămâne (ca reziduu). [Pr.: -du-al] – Din fr. résiduel, it. residuale.

DOOM

reziduál (-du-al) adj. m., pl. reziduáli; f. reziduálă, pl. reziduále

rezidualelor
REZIDUÁL, -Ă, reziduali, -e, adj. Care rămâne (ca reziduu). [Pr.: -du-al] – Din fr. résiduel, it. residuale.

DOOM

reziduál (-du-al) adj. m., pl. reziduáli; f. reziduálă, pl. reziduále

reziduali
REZIDUÁL, -Ă, reziduali, -e, adj. Care rămâne (ca reziduu). [Pr.: -du-al] – Din fr. résiduel, it. residuale.

DOOM

reziduál (-du-al) adj. m., pl. reziduáli; f. reziduálă, pl. reziduále

rezidualii
REZIDUÁL, -Ă, reziduali, -e, adj. Care rămâne (ca reziduu). [Pr.: -du-al] – Din fr. résiduel, it. residuale.

DOOM

reziduál (-du-al) adj. m., pl. reziduáli; f. reziduálă, pl. reziduále

rezidualilor
REZIDUÁL, -Ă, reziduali, -e, adj. Care rămâne (ca reziduu). [Pr.: -du-al] – Din fr. résiduel, it. residuale.

DOOM

reziduál (-du-al) adj. m., pl. reziduáli; f. reziduálă, pl. reziduále

rezidualul
REZIDUÁL, -Ă, reziduali, -e, adj. Care rămâne (ca reziduu). [Pr.: -du-al] – Din fr. résiduel, it. residuale.

DOOM

reziduál (-du-al) adj. m., pl. reziduáli; f. reziduálă, pl. reziduále

rezidualului
REZIDUÁL, -Ă, reziduali, -e, adj. Care rămâne (ca reziduu). [Pr.: -du-al] – Din fr. résiduel, it. residuale.

DOOM

reziduál (-du-al) adj. m., pl. reziduáli; f. reziduálă, pl. reziduále

reziduar
REZIDUÁR, -Ă, reziduari, -e, adj. (Rar) Care formează reziduuri. [Pr.: -du-ar] – Din fr. résiduaire.

reziduara
REZIDUÁR, -Ă, reziduari, -e, adj. (Rar) Care formează reziduuri. [Pr.: -du-ar] – Din fr. résiduaire.

reziduare
REZIDUÁR, -Ă, reziduari, -e, adj. (Rar) Care formează reziduuri. [Pr.: -du-ar] – Din fr. résiduaire.

reziduarei
REZIDUÁR, -Ă, reziduari, -e, adj. (Rar) Care formează reziduuri. [Pr.: -du-ar] – Din fr. résiduaire.

reziduarele
REZIDUÁR, -Ă, reziduari, -e, adj. (Rar) Care formează reziduuri. [Pr.: -du-ar] – Din fr. résiduaire.

reziduarelor
REZIDUÁR, -Ă, reziduari, -e, adj. (Rar) Care formează reziduuri. [Pr.: -du-ar] – Din fr. résiduaire.

reziduari
REZIDUÁR, -Ă, reziduari, -e, adj. (Rar) Care formează reziduuri. [Pr.: -du-ar] – Din fr. résiduaire.

reziduarii
REZIDUÁR, -Ă, reziduari, -e, adj. (Rar) Care formează reziduuri. [Pr.: -du-ar] – Din fr. résiduaire.

reziduarilor
REZIDUÁR, -Ă, reziduari, -e, adj. (Rar) Care formează reziduuri. [Pr.: -du-ar] – Din fr. résiduaire.

reziduarul
REZIDUÁR, -Ă, reziduari, -e, adj. (Rar) Care formează reziduuri. [Pr.: -du-ar] – Din fr. résiduaire.

reziduarului
REZIDUÁR, -Ă, reziduari, -e, adj. (Rar) Care formează reziduuri. [Pr.: -du-ar] – Din fr. résiduaire.

reziduu
REZÍDIU s. n. v. reziduu.

DOOM

rezíduu (-du-u) s. n., art. rezíduul; pl. rezíduuri

reziduul
REZÍDIU s. n. v. reziduu.

DOOM

rezíduu (-du-u) s. n., art. rezíduul; pl. rezíduuri

reziduului
REZÍDIU s. n. v. reziduu.

DOOM

rezíduu (-du-u) s. n., art. rezíduul; pl. rezíduuri

reziduuri
REZÍDIU s. n. v. reziduu.

DOOM

rezíduu (-du-u) s. n., art. rezíduul; pl. rezíduuri

reziduurile
REZÍDIU s. n. v. reziduu.

DOOM

rezíduu (-du-u) s. n., art. rezíduul; pl. rezíduuri

reziduurilor
REZÍDIU s. n. v. reziduu.

DOOM

rezíduu (-du-u) s. n., art. rezíduul; pl. rezíduuri

rezidând
REZIDÁ, pers. 3 rezídă, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A se afla, a exista; a consta. – Din fr. résider, lat. residere.

DOOM

rezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezídă

rezidînd
REZIDÁ, pers. 3 rezídă, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A se afla, a exista; a consta. – Din fr. résider, lat. residere.

DOOM

rezidá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezídă

rezil
REZÍL, rezile, s. n. (Înv.) Fileu. [Var.: rizíl s. n.] – Din fr. résille.

DOOM

rezíl (înv.) s. n., pl. rezíle

rezil
rezíl (-luri), s. n. – Fileu de păr. – Var. rizil. Fr. résille (Candrea).

rezile
REZÍL, rezile, s. n. (Înv.) Fileu. [Var.: rizíl s. n.] – Din fr. résille.

DOOM

rezíl (înv.) s. n., pl. rezíle

rezilele
REZÍL, rezile, s. n. (Înv.) Fileu. [Var.: rizíl s. n.] – Din fr. résille.

DOOM

rezíl (înv.) s. n., pl. rezíle

rezilelor
REZÍL, rezile, s. n. (Înv.) Fileu. [Var.: rizíl s. n.] – Din fr. résille.

DOOM

rezíl (înv.) s. n., pl. rezíle

rezilia
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

DOOM

reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)

reziliabil
REZILIÁBIL, -Ă, reziliabili, -e, adj. Care poate fi reziliat. [Pr.: -li-a-] – Din fr. résiliable.

DOOM

*reziliábil (-li-a-) adj. m., pl. reziliábili; f. reziliábilă, pl. reziliábile

reziliabila
REZILIÁBIL, -Ă, reziliabili, -e, adj. Care poate fi reziliat. [Pr.: -li-a-] – Din fr. résiliable.

DOOM

*reziliábil (-li-a-) adj. m., pl. reziliábili; f. reziliábilă, pl. reziliábile

reziliabile
REZILIÁBIL, -Ă, reziliabili, -e, adj. Care poate fi reziliat. [Pr.: -li-a-] – Din fr. résiliable.

DOOM

*reziliábil (-li-a-) adj. m., pl. reziliábili; f. reziliábilă, pl. reziliábile

reziliabilei
REZILIÁBIL, -Ă, reziliabili, -e, adj. Care poate fi reziliat. [Pr.: -li-a-] – Din fr. résiliable.

DOOM

*reziliábil (-li-a-) adj. m., pl. reziliábili; f. reziliábilă, pl. reziliábile

reziliabilele
REZILIÁBIL, -Ă, reziliabili, -e, adj. Care poate fi reziliat. [Pr.: -li-a-] – Din fr. résiliable.

DOOM

*reziliábil (-li-a-) adj. m., pl. reziliábili; f. reziliábilă, pl. reziliábile

reziliabilelor
REZILIÁBIL, -Ă, reziliabili, -e, adj. Care poate fi reziliat. [Pr.: -li-a-] – Din fr. résiliable.

DOOM

*reziliábil (-li-a-) adj. m., pl. reziliábili; f. reziliábilă, pl. reziliábile

reziliabili
REZILIÁBIL, -Ă, reziliabili, -e, adj. Care poate fi reziliat. [Pr.: -li-a-] – Din fr. résiliable.

DOOM

*reziliábil (-li-a-) adj. m., pl. reziliábili; f. reziliábilă, pl. reziliábile

reziliabilii
REZILIÁBIL, -Ă, reziliabili, -e, adj. Care poate fi reziliat. [Pr.: -li-a-] – Din fr. résiliable.

DOOM

*reziliábil (-li-a-) adj. m., pl. reziliábili; f. reziliábilă, pl. reziliábile

reziliabililor
REZILIÁBIL, -Ă, reziliabili, -e, adj. Care poate fi reziliat. [Pr.: -li-a-] – Din fr. résiliable.

DOOM

*reziliábil (-li-a-) adj. m., pl. reziliábili; f. reziliábilă, pl. reziliábile

reziliabilul
REZILIÁBIL, -Ă, reziliabili, -e, adj. Care poate fi reziliat. [Pr.: -li-a-] – Din fr. résiliable.

DOOM

*reziliábil (-li-a-) adj. m., pl. reziliábili; f. reziliábilă, pl. reziliábile

reziliabilului
REZILIÁBIL, -Ă, reziliabili, -e, adj. Care poate fi reziliat. [Pr.: -li-a-] – Din fr. résiliable.

DOOM

*reziliábil (-li-a-) adj. m., pl. reziliábili; f. reziliábilă, pl. reziliábile

reziliai
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

DOOM

reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)

reziliam
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

DOOM

reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)

reziliare
REZILIÉRE, rezilieri, s. f. Acțiunea de a rezilia și rezultatul ei; desfacere a unor contracte, în cazul în care una dintre obligațiile reciproce nu a fost executată, menținându-se acele efecte ale contractului care s-au produs până la data desfacerii lui. [Pr.: -li-e-. – Var.: (înv.) reziliáre s. f.] – V. rezilia.

DOOM

reziliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. reziliérii; pl. reziliéri

reziliară
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

DOOM

reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)

reziliarăm
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

DOOM

reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)

reziliarăți
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

DOOM

reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)

reziliase
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

DOOM

reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)

reziliasem
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

DOOM

reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)

reziliaseră
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

DOOM

reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)

reziliaserăm
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

DOOM

reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)

reziliaserăți
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

DOOM

reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)

reziliaseși
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

DOOM

reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)

reziliaseți
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

DOOM

reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)

reziliat
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

DOOM

reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)

reziliau
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

DOOM

reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)

reziliază
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

DOOM

reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)

reziliași
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

DOOM

reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)

reziliați
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

DOOM

reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)

rezilie
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

DOOM

reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)

reziliem
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

DOOM

reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)

reziliență
REZILIÉNȚĂ s. f. Mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin șoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic efectuat pentru ruperea la încovoiere, prin șoc, a unei epruvete și valoarea inițială a ariei secțiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă. [Pr.: -li-en-] – Din fr. résilience.

DOOM

reziliénță (-li-en-) s. f., g.-d. art. reziliénței

reziliere
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

DOOM

reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)

reziliere
REZILIÉRE, rezilieri, s. f. Acțiunea de a rezilia și rezultatul ei; desfacere a unor contracte, în cazul în care una dintre obligațiile reciproce nu a fost executată, menținându-se acele efecte ale contractului care s-au produs până la data desfacerii lui. [Pr.: -li-e-. – Var.: (înv.) reziliáre s. f.] – V. rezilia.

DOOM

reziliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. reziliérii; pl. reziliéri

rezilierea
REZILIÉRE, rezilieri, s. f. Acțiunea de a rezilia și rezultatul ei; desfacere a unor contracte, în cazul în care una dintre obligațiile reciproce nu a fost executată, menținându-se acele efecte ale contractului care s-au produs până la data desfacerii lui. [Pr.: -li-e-. – Var.: (înv.) reziliáre s. f.] – V. rezilia.

DOOM

reziliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. reziliérii; pl. reziliéri

rezilieri
REZILIÉRE, rezilieri, s. f. Acțiunea de a rezilia și rezultatul ei; desfacere a unor contracte, în cazul în care una dintre obligațiile reciproce nu a fost executată, menținându-se acele efecte ale contractului care s-au produs până la data desfacerii lui. [Pr.: -li-e-. – Var.: (înv.) reziliáre s. f.] – V. rezilia.

DOOM

reziliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. reziliérii; pl. reziliéri

rezilierii
REZILIÉRE, rezilieri, s. f. Acțiunea de a rezilia și rezultatul ei; desfacere a unor contracte, în cazul în care una dintre obligațiile reciproce nu a fost executată, menținându-se acele efecte ale contractului care s-au produs până la data desfacerii lui. [Pr.: -li-e-. – Var.: (înv.) reziliáre s. f.] – V. rezilia.

DOOM

reziliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. reziliérii; pl. reziliéri

rezilierile
REZILIÉRE, rezilieri, s. f. Acțiunea de a rezilia și rezultatul ei; desfacere a unor contracte, în cazul în care una dintre obligațiile reciproce nu a fost executată, menținându-se acele efecte ale contractului care s-au produs până la data desfacerii lui. [Pr.: -li-e-. – Var.: (înv.) reziliáre s. f.] – V. rezilia.

DOOM

reziliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. reziliérii; pl. reziliéri

rezilierilor
REZILIÉRE, rezilieri, s. f. Acțiunea de a rezilia și rezultatul ei; desfacere a unor contracte, în cazul în care una dintre obligațiile reciproce nu a fost executată, menținându-se acele efecte ale contractului care s-au produs până la data desfacerii lui. [Pr.: -li-e-. – Var.: (înv.) reziliáre s. f.] – V. rezilia.

DOOM

reziliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. reziliérii; pl. reziliéri

reziliez
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

DOOM

reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)

rezilieze
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

DOOM

reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)

reziliezi
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

DOOM

reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)

reziliind
REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier.

DOOM

reziliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reziliáză, 1 pl. reziliém (-li-em); conj. prez. 3 să reziliéze; ger. reziliínd (-li-ind)

rezilul
REZÍL, rezile, s. n. (Înv.) Fileu. [Var.: rizíl s. n.] – Din fr. résille.

DOOM

rezíl (înv.) s. n., pl. rezíle

rezilului
REZÍL, rezile, s. n. (Înv.) Fileu. [Var.: rizíl s. n.] – Din fr. résille.

DOOM

rezíl (înv.) s. n., pl. rezíle

rezina
REZINÁ, rezinez, vb. I. Tranz. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. – Din fr. résiner.

DOOM

reziná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezineáză

rezinai
REZINÁ, rezinez, vb. I. Tranz. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. – Din fr. résiner.

DOOM

reziná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezineáză

rezinaj
REZINÁJ, rezinaje, s. n. Operație de extragere a rășinii din arborii rășinoși; rezinare. – Din fr. résinage.

DOOM

rezináj s. n., pl. rezináje

rezinaje
REZINÁJ, rezinaje, s. n. Operație de extragere a rășinii din arborii rășinoși; rezinare. – Din fr. résinage.

DOOM

rezináj s. n., pl. rezináje

rezinajele
REZINÁJ, rezinaje, s. n. Operație de extragere a rășinii din arborii rășinoși; rezinare. – Din fr. résinage.

DOOM

rezináj s. n., pl. rezináje

rezinajelor
REZINÁJ, rezinaje, s. n. Operație de extragere a rășinii din arborii rășinoși; rezinare. – Din fr. résinage.

DOOM

rezináj s. n., pl. rezináje

rezinajul
REZINÁJ, rezinaje, s. n. Operație de extragere a rășinii din arborii rășinoși; rezinare. – Din fr. résinage.

DOOM

rezináj s. n., pl. rezináje

rezinajului
REZINÁJ, rezinaje, s. n. Operație de extragere a rășinii din arborii rășinoși; rezinare. – Din fr. résinage.

DOOM

rezináj s. n., pl. rezináje

rezinam
REZINÁ, rezinez, vb. I. Tranz. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. – Din fr. résiner.

DOOM

reziná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezineáză

rezinare
REZINÁ, rezinez, vb. I. Tranz. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. – Din fr. résiner.

DOOM

reziná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezineáză

rezinare
REZINÁRE, rezinări, s. f. Acțiunea de a rezina și rezultatul ei; rezinaj. – V. rezina.

DOOM

rezináre s. f., g.-d. art. rezinắrii; pl. rezinắri

rezinarea
REZINÁRE, rezinări, s. f. Acțiunea de a rezina și rezultatul ei; rezinaj. – V. rezina.

DOOM

rezináre s. f., g.-d. art. rezinắrii; pl. rezinắri

rezinară
REZINÁ, rezinez, vb. I. Tranz. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. – Din fr. résiner.

DOOM

reziná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezineáză

rezinarăm
REZINÁ, rezinez, vb. I. Tranz. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. – Din fr. résiner.

DOOM

reziná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezineáză

rezinarăți
REZINÁ, rezinez, vb. I. Tranz. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. – Din fr. résiner.

DOOM

reziná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezineáză

rezinase
REZINÁ, rezinez, vb. I. Tranz. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. – Din fr. résiner.

DOOM

reziná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezineáză

rezinasem
REZINÁ, rezinez, vb. I. Tranz. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. – Din fr. résiner.

DOOM

reziná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezineáză

rezinaseră
REZINÁ, rezinez, vb. I. Tranz. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. – Din fr. résiner.

DOOM

reziná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezineáză

rezinaserăm
REZINÁ, rezinez, vb. I. Tranz. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. – Din fr. résiner.

DOOM

reziná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezineáză

rezinaserăți
REZINÁ, rezinez, vb. I. Tranz. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. – Din fr. résiner.

DOOM

reziná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezineáză

rezinaseși
REZINÁ, rezinez, vb. I. Tranz. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. – Din fr. résiner.

DOOM

reziná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezineáză

rezinaseți
REZINÁ, rezinez, vb. I. Tranz. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. – Din fr. résiner.

DOOM

reziná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezineáză

rezinat
REZINÁ, rezinez, vb. I. Tranz. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. – Din fr. résiner.

DOOM

reziná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezineáză

rezinat
REZINÁT, rezinați, s. m. Substanță solidă, insolubilă în apă, obținută prin combinarea unei rășini cu un metal și întrebuințată în industria lacurilor, a materiilor colorante etc. – Din fr. résinate.

DOOM

rezinát s. m., pl. rezináți

rezinat
REZINÁT, rezinați, s. m. Substanță solidă, insolubilă în apă, obținută prin combinarea unei rășini cu un metal și întrebuințată în industria lacurilor, a materiilor colorante etc. – Din fr. résinate.

DOOM

rezinát s. m., pl. rezináți

rezinata
REZINÁT, rezinați, s. m. Substanță solidă, insolubilă în apă, obținută prin combinarea unei rășini cu un metal și întrebuințată în industria lacurilor, a materiilor colorante etc. – Din fr. résinate.

DOOM

rezinát s. m., pl. rezináți

rezinate
REZINÁT, rezinați, s. m. Substanță solidă, insolubilă în apă, obținută prin combinarea unei rășini cu un metal și întrebuințată în industria lacurilor, a materiilor colorante etc. – Din fr. résinate.

DOOM

rezinát s. m., pl. rezináți

rezinatei
REZINÁT, rezinați, s. m. Substanță solidă, insolubilă în apă, obținută prin combinarea unei rășini cu un metal și întrebuințată în industria lacurilor, a materiilor colorante etc. – Din fr. résinate.

DOOM

rezinát s. m., pl. rezináți

rezinatele
REZINÁT, rezinați, s. m. Substanță solidă, insolubilă în apă, obținută prin combinarea unei rășini cu un metal și întrebuințată în industria lacurilor, a materiilor colorante etc. – Din fr. résinate.

DOOM

rezinát s. m., pl. rezináți

rezinatelor
REZINÁT, rezinați, s. m. Substanță solidă, insolubilă în apă, obținută prin combinarea unei rășini cu un metal și întrebuințată în industria lacurilor, a materiilor colorante etc. – Din fr. résinate.

DOOM

rezinát s. m., pl. rezináți

rezinatul
REZINÁT, rezinați, s. m. Substanță solidă, insolubilă în apă, obținută prin combinarea unei rășini cu un metal și întrebuințată în industria lacurilor, a materiilor colorante etc. – Din fr. résinate.

DOOM

rezinát s. m., pl. rezináți

rezinatul
REZINÁT, rezinați, s. m. Substanță solidă, insolubilă în apă, obținută prin combinarea unei rășini cu un metal și întrebuințată în industria lacurilor, a materiilor colorante etc. – Din fr. résinate.

DOOM

rezinát s. m., pl. rezináți

rezinatului
REZINÁT, rezinați, s. m. Substanță solidă, insolubilă în apă, obținută prin combinarea unei rășini cu un metal și întrebuințată în industria lacurilor, a materiilor colorante etc. – Din fr. résinate.

DOOM

rezinát s. m., pl. rezináți

rezinatului
REZINÁT, rezinați, s. m. Substanță solidă, insolubilă în apă, obținută prin combinarea unei rășini cu un metal și întrebuințată în industria lacurilor, a materiilor colorante etc. – Din fr. résinate.

DOOM

rezinát s. m., pl. rezináți

rezinau
REZINÁ, rezinez, vb. I. Tranz. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. – Din fr. résiner.

DOOM

reziná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezineáză

rezinași
REZINÁ, rezinez, vb. I. Tranz. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. – Din fr. résiner.

DOOM

reziná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezineáză

rezinați
REZINÁ, rezinez, vb. I. Tranz. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. – Din fr. résiner.

DOOM

reziná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezineáză

rezinați
REZINÁT, rezinați, s. m. Substanță solidă, insolubilă în apă, obținută prin combinarea unei rășini cu un metal și întrebuințată în industria lacurilor, a materiilor colorante etc. – Din fr. résinate.

DOOM

rezinát s. m., pl. rezináți

rezinați
REZINÁT, rezinați, s. m. Substanță solidă, insolubilă în apă, obținută prin combinarea unei rășini cu un metal și întrebuințată în industria lacurilor, a materiilor colorante etc. – Din fr. résinate.

DOOM

rezinát s. m., pl. rezináți

rezinații
REZINÁT, rezinați, s. m. Substanță solidă, insolubilă în apă, obținută prin combinarea unei rășini cu un metal și întrebuințată în industria lacurilor, a materiilor colorante etc. – Din fr. résinate.

DOOM

rezinát s. m., pl. rezináți

rezinații
REZINÁT, rezinați, s. m. Substanță solidă, insolubilă în apă, obținută prin combinarea unei rășini cu un metal și întrebuințată în industria lacurilor, a materiilor colorante etc. – Din fr. résinate.

DOOM

rezinát s. m., pl. rezináți

rezinaților
REZINÁT, rezinați, s. m. Substanță solidă, insolubilă în apă, obținută prin combinarea unei rășini cu un metal și întrebuințată în industria lacurilor, a materiilor colorante etc. – Din fr. résinate.

DOOM

rezinát s. m., pl. rezináți

rezinaților
REZINÁT, rezinați, s. m. Substanță solidă, insolubilă în apă, obținută prin combinarea unei rășini cu un metal și întrebuințată în industria lacurilor, a materiilor colorante etc. – Din fr. résinate.

DOOM

rezinát s. m., pl. rezináți

rezinează
REZINÁ, rezinez, vb. I. Tranz. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. – Din fr. résiner.

DOOM

reziná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezineáză

rezinez
REZINÁ, rezinez, vb. I. Tranz. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. – Din fr. résiner.

DOOM

reziná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezineáză

rezineze
REZINÁ, rezinez, vb. I. Tranz. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. – Din fr. résiner.

DOOM

reziná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezineáză

rezinezi
REZINÁ, rezinez, vb. I. Tranz. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. – Din fr. résiner.

DOOM

reziná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezineáză

rezinifer
REZINIFÉR, -Ă adj. Care conține sau produce rășină. [< fr. résinifère].

rezinifera
REZINIFÉR, -Ă adj. Care conține sau produce rășină. [< fr. résinifère].

rezinifere
REZINIFÉR, -Ă adj. Care conține sau produce rășină. [< fr. résinifère].

reziniferei
REZINIFÉR, -Ă adj. Care conține sau produce rășină. [< fr. résinifère].

reziniferele
REZINIFÉR, -Ă adj. Care conține sau produce rășină. [< fr. résinifère].

reziniferelor
REZINIFÉR, -Ă adj. Care conține sau produce rășină. [< fr. résinifère].

reziniferi
REZINIFÉR, -Ă adj. Care conține sau produce rășină. [< fr. résinifère].

reziniferii
REZINIFÉR, -Ă adj. Care conține sau produce rășină. [< fr. résinifère].

reziniferilor
REZINIFÉR, -Ă adj. Care conține sau produce rășină. [< fr. résinifère].

reziniferul
REZINIFÉR, -Ă adj. Care conține sau produce rășină. [< fr. résinifère].

reziniferului
REZINIFÉR, -Ă adj. Care conține sau produce rășină. [< fr. résinifère].

rezinific
REZINIFICÁ, rezinífic, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică organică într-o substanță asemănătoare cu rășina. – După fr. résinifier.

DOOM

rezinificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezinífică

rezinifica
REZINIFICÁ, rezinífic, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică organică într-o substanță asemănătoare cu rășina. – După fr. résinifier.

DOOM

rezinificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezinífică

rezinificai
REZINIFICÁ, rezinífic, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică organică într-o substanță asemănătoare cu rășina. – După fr. résinifier.

DOOM

rezinificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezinífică

rezinificam
REZINIFICÁ, rezinífic, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică organică într-o substanță asemănătoare cu rășina. – După fr. résinifier.

DOOM

rezinificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezinífică

rezinificare
REZINIFICÁ, rezinífic, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică organică într-o substanță asemănătoare cu rășina. – După fr. résinifier.

DOOM

rezinificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezinífică

rezinificare
REZINIFICÁRE, rezinificări, s. f. Acțiunea de a rezinifica și rezultatul ei. – V. rezinifica.

DOOM

rezinificáre s. f., g.-d. art. rezinificắrii; pl. rezinificắri

rezinificarea
REZINIFICÁRE, rezinificări, s. f. Acțiunea de a rezinifica și rezultatul ei. – V. rezinifica.

DOOM

rezinificáre s. f., g.-d. art. rezinificắrii; pl. rezinificắri

rezinificară
REZINIFICÁ, rezinífic, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică organică într-o substanță asemănătoare cu rășina. – După fr. résinifier.

DOOM

rezinificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezinífică

rezinificarăm
REZINIFICÁ, rezinífic, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică organică într-o substanță asemănătoare cu rășina. – După fr. résinifier.

DOOM

rezinificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezinífică

rezinificarăți
REZINIFICÁ, rezinífic, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică organică într-o substanță asemănătoare cu rășina. – După fr. résinifier.

DOOM

rezinificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezinífică

rezinificase
REZINIFICÁ, rezinífic, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică organică într-o substanță asemănătoare cu rășina. – După fr. résinifier.

DOOM

rezinificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezinífică

rezinificasem
REZINIFICÁ, rezinífic, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică organică într-o substanță asemănătoare cu rășina. – După fr. résinifier.

DOOM

rezinificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezinífică

rezinificaseră
REZINIFICÁ, rezinífic, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică organică într-o substanță asemănătoare cu rășina. – După fr. résinifier.

DOOM

rezinificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezinífică

rezinificaserăm
REZINIFICÁ, rezinífic, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică organică într-o substanță asemănătoare cu rășina. – După fr. résinifier.

DOOM

rezinificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezinífică

rezinificaserăți
REZINIFICÁ, rezinífic, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică organică într-o substanță asemănătoare cu rășina. – După fr. résinifier.

DOOM

rezinificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezinífică

rezinificaseși
REZINIFICÁ, rezinífic, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică organică într-o substanță asemănătoare cu rășina. – După fr. résinifier.

DOOM

rezinificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezinífică

rezinificaseți
REZINIFICÁ, rezinífic, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică organică într-o substanță asemănătoare cu rășina. – După fr. résinifier.

DOOM

rezinificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezinífică

rezinificat
REZINIFICÁ, rezinífic, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică organică într-o substanță asemănătoare cu rășina. – După fr. résinifier.

DOOM

rezinificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezinífică

rezinificat
REZINIFICÁ, rezinífic, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică organică într-o substanță asemănătoare cu rășina. – După fr. résinifier.

rezinificau
REZINIFICÁ, rezinífic, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică organică într-o substanță asemănătoare cu rășina. – După fr. résinifier.

DOOM

rezinificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezinífică

rezinificași
REZINIFICÁ, rezinífic, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică organică într-o substanță asemănătoare cu rășina. – După fr. résinifier.

DOOM

rezinificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezinífică

rezinificați
REZINIFICÁ, rezinífic, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică organică într-o substanță asemănătoare cu rășina. – După fr. résinifier.

DOOM

rezinificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezinífică

rezinifice
REZINIFICÁ, rezinífic, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică organică într-o substanță asemănătoare cu rășina. – După fr. résinifier.

DOOM

rezinificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezinífică

rezinifici
REZINIFICÁ, rezinífic, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică organică într-o substanță asemănătoare cu rășina. – După fr. résinifier.

DOOM

rezinificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezinífică

rezinificând
REZINIFICÁ, rezinífic, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică organică într-o substanță asemănătoare cu rășina. – După fr. résinifier.

DOOM

rezinificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezinífică

rezinificînd
REZINIFICÁ, rezinífic, vb. I. Tranz. A transforma o substanță chimică organică într-o substanță asemănătoare cu rășina. – După fr. résinifier.

DOOM

rezinificá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezinífică

rezinificări
REZINIFICÁRE, rezinificări, s. f. Acțiunea de a rezinifica și rezultatul ei. – V. rezinifica.

DOOM

rezinificáre s. f., g.-d. art. rezinificắrii; pl. rezinificắri

rezinificării
REZINIFICÁRE, rezinificări, s. f. Acțiunea de a rezinifica și rezultatul ei. – V. rezinifica.

DOOM

rezinificáre s. f., g.-d. art. rezinificắrii; pl. rezinificắri

rezinificările
REZINIFICÁRE, rezinificări, s. f. Acțiunea de a rezinifica și rezultatul ei. – V. rezinifica.

DOOM

rezinificáre s. f., g.-d. art. rezinificắrii; pl. rezinificắri

rezinificărilor
REZINIFICÁRE, rezinificări, s. f. Acțiunea de a rezinifica și rezultatul ei. – V. rezinifica.

DOOM

rezinificáre s. f., g.-d. art. rezinificắrii; pl. rezinificắri

rezinit
REZINÍT s.m. Constituent al cărbunilor fosili, provenind din rășini, ceară și alte substanțe. [Et. incertă].

rezinol
REZINÓL s.n. Rășină sintetică obținută din petrol. [< germ. Resinol – nume comercial].

rezinolul
REZINÓL s.n. Rășină sintetică obținută din petrol. [< germ. Resinol – nume comercial].

rezinolului
REZINÓL s.n. Rășină sintetică obținută din petrol. [< germ. Resinol – nume comercial].

rezinând
REZINÁ, rezinez, vb. I. Tranz. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. – Din fr. résiner.

DOOM

reziná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezineáză

rezinînd
REZINÁ, rezinez, vb. I. Tranz. A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute special. – Din fr. résiner.

DOOM

reziná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezineáză

rezină
REZÍNĂ, rezini, s. f. (Franțuzism) Rășină.

rezinări
REZINÁRE, rezinări, s. f. Acțiunea de a rezina și rezultatul ei; rezinaj. – V. rezina.

DOOM

rezináre s. f., g.-d. art. rezinắrii; pl. rezinắri

rezinării
REZINÁRE, rezinări, s. f. Acțiunea de a rezina și rezultatul ei; rezinaj. – V. rezina.

DOOM

rezináre s. f., g.-d. art. rezinắrii; pl. rezinắri

rezinările
REZINÁRE, rezinări, s. f. Acțiunea de a rezina și rezultatul ei; rezinaj. – V. rezina.

DOOM

rezináre s. f., g.-d. art. rezinắrii; pl. rezinắri

rezinărilor
REZINÁRE, rezinări, s. f. Acțiunea de a rezina și rezultatul ei; rezinaj. – V. rezina.

DOOM

rezináre s. f., g.-d. art. rezinắrii; pl. rezinắri

rezist
REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.

DOOM

rezistá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezístă

rezista
REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.

DOOM

rezistá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezístă

rezistai
REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.

DOOM

rezistá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezístă

rezistam
REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.

DOOM

rezistá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezístă

rezistare
REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.

DOOM

rezistá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezístă

rezistare
REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.

rezistară
REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.

DOOM

rezistá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezístă

rezistarăm
REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.

DOOM

rezistá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezístă

rezistarăți
REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.

DOOM

rezistá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezístă

rezistase
REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.

DOOM

rezistá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezístă

rezistasem
REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.

DOOM

rezistá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezístă

rezistaseră
REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.

DOOM

rezistá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezístă

rezistaserăm
REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.

DOOM

rezistá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezístă

rezistaserăți
REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.

DOOM

rezistá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezístă

rezistaseși
REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.

DOOM

rezistá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezístă

rezistaseți
REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.

DOOM

rezistá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezístă

rezistat
REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.

DOOM

rezistá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezístă

rezistau
REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.

DOOM

rezistá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezístă

rezistași
REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.

DOOM

rezistá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezístă

rezistați
REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.

DOOM

rezistá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezístă

reziste
REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.

DOOM

rezistá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezístă

rezistent
REZISTÉNT, -Ă, rezistenți, -te, adj. (Despre lucruri) Care rezistă; durabil, trainic. ♦ (Despre materiale) Care nu-și modifică ușor proprietățile sub acțiunea unui agent fizico-chimic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborât, care suportă bine o boală, o oboseală, o supărare etc.; puternic, tare; dârz, neclintit. – Din fr. résistant, it. resistente.

DOOM

rezistént adj. m., pl. rezisténți; f. rezisténtă, pl. rezisténte

rezistenta
REZISTÉNT, -Ă, rezistenți, -te, adj. (Despre lucruri) Care rezistă; durabil, trainic. ♦ (Despre materiale) Care nu-și modifică ușor proprietățile sub acțiunea unui agent fizico-chimic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborât, care suportă bine o boală, o oboseală, o supărare etc.; puternic, tare; dârz, neclintit. – Din fr. résistant, it. resistente.

DOOM

rezistént adj. m., pl. rezisténți; f. rezisténtă, pl. rezisténte

rezistente
REZISTÉNT, -Ă, rezistenți, -te, adj. (Despre lucruri) Care rezistă; durabil, trainic. ♦ (Despre materiale) Care nu-și modifică ușor proprietățile sub acțiunea unui agent fizico-chimic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborât, care suportă bine o boală, o oboseală, o supărare etc.; puternic, tare; dârz, neclintit. – Din fr. résistant, it. resistente.

DOOM

rezistént adj. m., pl. rezisténți; f. rezisténtă, pl. rezisténte

rezistentei
REZISTÉNT, -Ă, rezistenți, -te, adj. (Despre lucruri) Care rezistă; durabil, trainic. ♦ (Despre materiale) Care nu-și modifică ușor proprietățile sub acțiunea unui agent fizico-chimic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborât, care suportă bine o boală, o oboseală, o supărare etc.; puternic, tare; dârz, neclintit. – Din fr. résistant, it. resistente.

DOOM

rezistént adj. m., pl. rezisténți; f. rezisténtă, pl. rezisténte

rezistentele
REZISTÉNT, -Ă, rezistenți, -te, adj. (Despre lucruri) Care rezistă; durabil, trainic. ♦ (Despre materiale) Care nu-și modifică ușor proprietățile sub acțiunea unui agent fizico-chimic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborât, care suportă bine o boală, o oboseală, o supărare etc.; puternic, tare; dârz, neclintit. – Din fr. résistant, it. resistente.

DOOM

rezistént adj. m., pl. rezisténți; f. rezisténtă, pl. rezisténte

rezistentelor
REZISTÉNT, -Ă, rezistenți, -te, adj. (Despre lucruri) Care rezistă; durabil, trainic. ♦ (Despre materiale) Care nu-și modifică ușor proprietățile sub acțiunea unui agent fizico-chimic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborât, care suportă bine o boală, o oboseală, o supărare etc.; puternic, tare; dârz, neclintit. – Din fr. résistant, it. resistente.

DOOM

rezistént adj. m., pl. rezisténți; f. rezisténtă, pl. rezisténte

rezistentul
REZISTÉNT, -Ă, rezistenți, -te, adj. (Despre lucruri) Care rezistă; durabil, trainic. ♦ (Despre materiale) Care nu-și modifică ușor proprietățile sub acțiunea unui agent fizico-chimic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborât, care suportă bine o boală, o oboseală, o supărare etc.; puternic, tare; dârz, neclintit. – Din fr. résistant, it. resistente.

DOOM

rezistént adj. m., pl. rezisténți; f. rezisténtă, pl. rezisténte

rezistentului
REZISTÉNT, -Ă, rezistenți, -te, adj. (Despre lucruri) Care rezistă; durabil, trainic. ♦ (Despre materiale) Care nu-și modifică ușor proprietățile sub acțiunea unui agent fizico-chimic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborât, care suportă bine o boală, o oboseală, o supărare etc.; puternic, tare; dârz, neclintit. – Din fr. résistant, it. resistente.

DOOM

rezistént adj. m., pl. rezisténți; f. rezisténtă, pl. rezisténte

rezistența
REZISTÉNȚĂ, rezistențe, s. f. I. Faptul de a rezista; împotrivire, opoziție, apărare împotriva unui atac. ♦ Respingerea atacurilor repetate ale inamicului și menținerea pozițiilor proprii. ♦ Mișcare populară antifascistă de eliberare, desfășurată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în țările ocupate de trupele germane, italiene și japoneze, precum și în state cu regim fascist. II. 1. Calitatea de a fi rezistent. 2. Putere de a înfrunta boala, oboseala, foamea, lipsurile etc.; calitate a unui organism de a nu contracta o boală contagioasă. 3. Proprietate a unui corp de a suporta, fără modificări în masa lui, acțiunea altui corp sau a unei forțe străine. ◊ Rezistența materialelor = ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul comportării corpurilor deformabile, când se exercită asupra lor forțe din afară, și cu studiul dimensiunilor pe care acestea trebuie să le aibă ca să nu-și modifice forma. ♦ Forța de opunere a unui mediu la realizarea unei acțiuni. 4. Forță pe care un conductor electric o opune trecerii curentului și care depinde de materialul din care este făcut conductorul, de grosimea și de lungimea lui. 5. (Tehn.) Rezistor. – Din fr. résistance, it. resistenza.

DOOM

rezisténță s. f., g.-d. art. rezisténței; pl. rezisténțe

rezistențe
REZISTÉNȚĂ, rezistențe, s. f. I. Faptul de a rezista; împotrivire, opoziție, apărare împotriva unui atac. ♦ Respingerea atacurilor repetate ale inamicului și menținerea pozițiilor proprii. ♦ Mișcare populară antifascistă de eliberare, desfășurată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în țările ocupate de trupele germane, italiene și japoneze, precum și în state cu regim fascist. II. 1. Calitatea de a fi rezistent. 2. Putere de a înfrunta boala, oboseala, foamea, lipsurile etc.; calitate a unui organism de a nu contracta o boală contagioasă. 3. Proprietate a unui corp de a suporta, fără modificări în masa lui, acțiunea altui corp sau a unei forțe străine. ◊ Rezistența materialelor = ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul comportării corpurilor deformabile, când se exercită asupra lor forțe din afară, și cu studiul dimensiunilor pe care acestea trebuie să le aibă ca să nu-și modifice forma. ♦ Forța de opunere a unui mediu la realizarea unei acțiuni. 4. Forță pe care un conductor electric o opune trecerii curentului și care depinde de materialul din care este făcut conductorul, de grosimea și de lungimea lui. 5. (Tehn.) Rezistor. – Din fr. résistance, it. resistenza.

DOOM

rezisténță s. f., g.-d. art. rezisténței; pl. rezisténțe

rezistenței
REZISTÉNȚĂ, rezistențe, s. f. I. Faptul de a rezista; împotrivire, opoziție, apărare împotriva unui atac. ♦ Respingerea atacurilor repetate ale inamicului și menținerea pozițiilor proprii. ♦ Mișcare populară antifascistă de eliberare, desfășurată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în țările ocupate de trupele germane, italiene și japoneze, precum și în state cu regim fascist. II. 1. Calitatea de a fi rezistent. 2. Putere de a înfrunta boala, oboseala, foamea, lipsurile etc.; calitate a unui organism de a nu contracta o boală contagioasă. 3. Proprietate a unui corp de a suporta, fără modificări în masa lui, acțiunea altui corp sau a unei forțe străine. ◊ Rezistența materialelor = ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul comportării corpurilor deformabile, când se exercită asupra lor forțe din afară, și cu studiul dimensiunilor pe care acestea trebuie să le aibă ca să nu-și modifice forma. ♦ Forța de opunere a unui mediu la realizarea unei acțiuni. 4. Forță pe care un conductor electric o opune trecerii curentului și care depinde de materialul din care este făcut conductorul, de grosimea și de lungimea lui. 5. (Tehn.) Rezistor. – Din fr. résistance, it. resistenza.

DOOM

rezisténță s. f., g.-d. art. rezisténței; pl. rezisténțe

rezistențele
REZISTÉNȚĂ, rezistențe, s. f. I. Faptul de a rezista; împotrivire, opoziție, apărare împotriva unui atac. ♦ Respingerea atacurilor repetate ale inamicului și menținerea pozițiilor proprii. ♦ Mișcare populară antifascistă de eliberare, desfășurată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în țările ocupate de trupele germane, italiene și japoneze, precum și în state cu regim fascist. II. 1. Calitatea de a fi rezistent. 2. Putere de a înfrunta boala, oboseala, foamea, lipsurile etc.; calitate a unui organism de a nu contracta o boală contagioasă. 3. Proprietate a unui corp de a suporta, fără modificări în masa lui, acțiunea altui corp sau a unei forțe străine. ◊ Rezistența materialelor = ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul comportării corpurilor deformabile, când se exercită asupra lor forțe din afară, și cu studiul dimensiunilor pe care acestea trebuie să le aibă ca să nu-și modifice forma. ♦ Forța de opunere a unui mediu la realizarea unei acțiuni. 4. Forță pe care un conductor electric o opune trecerii curentului și care depinde de materialul din care este făcut conductorul, de grosimea și de lungimea lui. 5. (Tehn.) Rezistor. – Din fr. résistance, it. resistenza.

DOOM

rezisténță s. f., g.-d. art. rezisténței; pl. rezisténțe

rezistențelor
REZISTÉNȚĂ, rezistențe, s. f. I. Faptul de a rezista; împotrivire, opoziție, apărare împotriva unui atac. ♦ Respingerea atacurilor repetate ale inamicului și menținerea pozițiilor proprii. ♦ Mișcare populară antifascistă de eliberare, desfășurată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în țările ocupate de trupele germane, italiene și japoneze, precum și în state cu regim fascist. II. 1. Calitatea de a fi rezistent. 2. Putere de a înfrunta boala, oboseala, foamea, lipsurile etc.; calitate a unui organism de a nu contracta o boală contagioasă. 3. Proprietate a unui corp de a suporta, fără modificări în masa lui, acțiunea altui corp sau a unei forțe străine. ◊ Rezistența materialelor = ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul comportării corpurilor deformabile, când se exercită asupra lor forțe din afară, și cu studiul dimensiunilor pe care acestea trebuie să le aibă ca să nu-și modifice forma. ♦ Forța de opunere a unui mediu la realizarea unei acțiuni. 4. Forță pe care un conductor electric o opune trecerii curentului și care depinde de materialul din care este făcut conductorul, de grosimea și de lungimea lui. 5. (Tehn.) Rezistor. – Din fr. résistance, it. resistenza.

DOOM

rezisténță s. f., g.-d. art. rezisténței; pl. rezisténțe

rezistenți
REZISTÉNT, -Ă, rezistenți, -te, adj. (Despre lucruri) Care rezistă; durabil, trainic. ♦ (Despre materiale) Care nu-și modifică ușor proprietățile sub acțiunea unui agent fizico-chimic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborât, care suportă bine o boală, o oboseală, o supărare etc.; puternic, tare; dârz, neclintit. – Din fr. résistant, it. resistente.

DOOM

rezistént adj. m., pl. rezisténți; f. rezisténtă, pl. rezisténte

rezistențial
REZISTENȚIÁL, -Ă adj. Referitor la rezistență, de rezistență. [Pron. -ți-al. / cf. it. resistenziale].

rezistențiala
REZISTENȚIÁL, -Ă adj. Referitor la rezistență, de rezistență. [Pron. -ți-al. / cf. it. resistenziale].

rezistențiale
REZISTENȚIÁL, -Ă adj. Referitor la rezistență, de rezistență. [Pron. -ți-al. / cf. it. resistenziale].

rezistențialei
REZISTENȚIÁL, -Ă adj. Referitor la rezistență, de rezistență. [Pron. -ți-al. / cf. it. resistenziale].

rezistențialele
REZISTENȚIÁL, -Ă adj. Referitor la rezistență, de rezistență. [Pron. -ți-al. / cf. it. resistenziale].

rezistențialelor
REZISTENȚIÁL, -Ă adj. Referitor la rezistență, de rezistență. [Pron. -ți-al. / cf. it. resistenziale].

rezistențiali
REZISTENȚIÁL, -Ă adj. Referitor la rezistență, de rezistență. [Pron. -ți-al. / cf. it. resistenziale].

rezistențialii
REZISTENȚIÁL, -Ă adj. Referitor la rezistență, de rezistență. [Pron. -ți-al. / cf. it. resistenziale].

rezistențialilor
REZISTENȚIÁL, -Ă adj. Referitor la rezistență, de rezistență. [Pron. -ți-al. / cf. it. resistenziale].

rezistențialul
REZISTENȚIÁL, -Ă adj. Referitor la rezistență, de rezistență. [Pron. -ți-al. / cf. it. resistenziale].

rezistențialului
REZISTENȚIÁL, -Ă adj. Referitor la rezistență, de rezistență. [Pron. -ți-al. / cf. it. resistenziale].

rezistenții
REZISTÉNT, -Ă, rezistenți, -te, adj. (Despre lucruri) Care rezistă; durabil, trainic. ♦ (Despre materiale) Care nu-și modifică ușor proprietățile sub acțiunea unui agent fizico-chimic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborât, care suportă bine o boală, o oboseală, o supărare etc.; puternic, tare; dârz, neclintit. – Din fr. résistant, it. resistente.

DOOM

rezistént adj. m., pl. rezisténți; f. rezisténtă, pl. rezisténte

rezistenților
REZISTÉNT, -Ă, rezistenți, -te, adj. (Despre lucruri) Care rezistă; durabil, trainic. ♦ (Despre materiale) Care nu-și modifică ușor proprietățile sub acțiunea unui agent fizico-chimic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborât, care suportă bine o boală, o oboseală, o supărare etc.; puternic, tare; dârz, neclintit. – Din fr. résistant, it. resistente.

DOOM

rezistént adj. m., pl. rezisténți; f. rezisténtă, pl. rezisténte

rezistibil
REZISTÍBIL, -Ă, rezistibili, -e, adj. (Rar) Căruia i se poate rezista. – Din fr. résistible.

rezistibila
REZISTÍBIL, -Ă, rezistibili, -e, adj. (Rar) Căruia i se poate rezista. – Din fr. résistible.

rezistibile
REZISTÍBIL, -Ă, rezistibili, -e, adj. (Rar) Căruia i se poate rezista. – Din fr. résistible.

rezistibilei
REZISTÍBIL, -Ă, rezistibili, -e, adj. (Rar) Căruia i se poate rezista. – Din fr. résistible.

rezistibilele
REZISTÍBIL, -Ă, rezistibili, -e, adj. (Rar) Căruia i se poate rezista. – Din fr. résistible.

rezistibilelor
REZISTÍBIL, -Ă, rezistibili, -e, adj. (Rar) Căruia i se poate rezista. – Din fr. résistible.

rezistibili
REZISTÍBIL, -Ă, rezistibili, -e, adj. (Rar) Căruia i se poate rezista. – Din fr. résistible.

rezistibilii
REZISTÍBIL, -Ă, rezistibili, -e, adj. (Rar) Căruia i se poate rezista. – Din fr. résistible.

rezistibililor
REZISTÍBIL, -Ă, rezistibili, -e, adj. (Rar) Căruia i se poate rezista. – Din fr. résistible.

rezistibilitate
REZISTIBILITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi rezistibil. – Rezistibil + suf. -itate.

rezistibilitatea
REZISTIBILITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi rezistibil. – Rezistibil + suf. -itate.

rezistibilități
REZISTIBILITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi rezistibil. – Rezistibil + suf. -itate.

rezistibilității
REZISTIBILITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi rezistibil. – Rezistibil + suf. -itate.

rezistibilul
REZISTÍBIL, -Ă, rezistibili, -e, adj. (Rar) Căruia i se poate rezista. – Din fr. résistible.

rezistibilului
REZISTÍBIL, -Ă, rezistibili, -e, adj. (Rar) Căruia i se poate rezista. – Din fr. résistible.

rezistin
REZISTÍN s.n. Aliaj de cupru, mangan și fier, foarte rezistent la coroziune și cu rezistivitate mare. [< germ. Resistin – nume comercial].

rezistinul
REZISTÍN s.n. Aliaj de cupru, mangan și fier, foarte rezistent la coroziune și cu rezistivitate mare. [< germ. Resistin – nume comercial].

rezistinului
REZISTÍN s.n. Aliaj de cupru, mangan și fier, foarte rezistent la coroziune și cu rezistivitate mare. [< germ. Resistin – nume comercial].

rezistivimetre
REZISTIVIMÉTRU, rezistivimetre, s. n. Instrument pentru măsurarea rezistivității. – Din fr. résistivimètre.

rezistivimetrele
REZISTIVIMÉTRU, rezistivimetre, s. n. Instrument pentru măsurarea rezistivității. – Din fr. résistivimètre.

rezistivimetrelor
REZISTIVIMÉTRU, rezistivimetre, s. n. Instrument pentru măsurarea rezistivității. – Din fr. résistivimètre.

rezistivimetru
REZISTIVIMÉTRU, rezistivimetre, s. n. Instrument pentru măsurarea rezistivității. – Din fr. résistivimètre.

rezistivimetrul
REZISTIVIMÉTRU, rezistivimetre, s. n. Instrument pentru măsurarea rezistivității. – Din fr. résistivimètre.

rezistivimetrului
REZISTIVIMÉTRU, rezistivimetre, s. n. Instrument pentru măsurarea rezistivității. – Din fr. résistivimètre.

rezistivitate
REZISTIVITÁTE, rezistivități, s. f. (Fiz.) Mărime caracteristică fiecărui material, egală cu rezistența electrică a unui cub din materialul respectiv, având muchia egală cu unitatea; rezistență electrică specifică. – Din fr. résistivité.

DOOM

rezistivitáte s. f., g.-d. art. rezistivitắții; pl. rezistivitắți

rezistivitatea
REZISTIVITÁTE, rezistivități, s. f. (Fiz.) Mărime caracteristică fiecărui material, egală cu rezistența electrică a unui cub din materialul respectiv, având muchia egală cu unitatea; rezistență electrică specifică. – Din fr. résistivité.

DOOM

rezistivitáte s. f., g.-d. art. rezistivitắții; pl. rezistivitắți

rezistivități
REZISTIVITÁTE, rezistivități, s. f. (Fiz.) Mărime caracteristică fiecărui material, egală cu rezistența electrică a unui cub din materialul respectiv, având muchia egală cu unitatea; rezistență electrică specifică. – Din fr. résistivité.

DOOM

rezistivitáte s. f., g.-d. art. rezistivitắții; pl. rezistivitắți

rezistivității
REZISTIVITÁTE, rezistivități, s. f. (Fiz.) Mărime caracteristică fiecărui material, egală cu rezistența electrică a unui cub din materialul respectiv, având muchia egală cu unitatea; rezistență electrică specifică. – Din fr. résistivité.

DOOM

rezistivitáte s. f., g.-d. art. rezistivitắții; pl. rezistivitắți

rezistivitățile
REZISTIVITÁTE, rezistivități, s. f. (Fiz.) Mărime caracteristică fiecărui material, egală cu rezistența electrică a unui cub din materialul respectiv, având muchia egală cu unitatea; rezistență electrică specifică. – Din fr. résistivité.

DOOM

rezistivitáte s. f., g.-d. art. rezistivitắții; pl. rezistivitắți

rezistivităților
REZISTIVITÁTE, rezistivități, s. f. (Fiz.) Mărime caracteristică fiecărui material, egală cu rezistența electrică a unui cub din materialul respectiv, având muchia egală cu unitatea; rezistență electrică specifică. – Din fr. résistivité.

DOOM

rezistivitáte s. f., g.-d. art. rezistivitắții; pl. rezistivitắți

rezistoare
REZISTÓR, rezistoare, s. n. Element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistență electrică, poate fi introdus într-un circuit electric și care este folosit la aparatele electrice de încălzit, la reostate etc.; rezistență (II 5). [Pl. și: (m.) rezistori] – Din fr. résisteur, engl. resistor.

rezistoarele
REZISTÓR, rezistoare, s. n. Element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistență electrică, poate fi introdus într-un circuit electric și care este folosit la aparatele electrice de încălzit, la reostate etc.; rezistență (II 5). [Pl. și: (m.) rezistori] – Din fr. résisteur, engl. resistor.

rezistoarelor
REZISTÓR, rezistoare, s. n. Element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistență electrică, poate fi introdus într-un circuit electric și care este folosit la aparatele electrice de încălzit, la reostate etc.; rezistență (II 5). [Pl. și: (m.) rezistori] – Din fr. résisteur, engl. resistor.

rezistor
REZISTÓR s.n. Aparat care prezintă rezistență electrică și care poate fi introdus într-un circuit electric. [Pl. -oare, (s.m.) -ri. / cf. fr. résisteur, engl. resistor].

DOOM

rezistór s. n., pl. rezistoáre

rezistor
REZISTÓR, rezistoare, s. n. Element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistență electrică, poate fi introdus într-un circuit electric și care este folosit la aparatele electrice de încălzit, la reostate etc.; rezistență (II 5). [Pl. și: (m.) rezistori] – Din fr. résisteur, engl. resistor.

rezistorul
REZISTÓR, rezistoare, s. n. Element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistență electrică, poate fi introdus într-un circuit electric și care este folosit la aparatele electrice de încălzit, la reostate etc.; rezistență (II 5). [Pl. și: (m.) rezistori] – Din fr. résisteur, engl. resistor.

rezistorului
REZISTÓR, rezistoare, s. n. Element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistență electrică, poate fi introdus într-un circuit electric și care este folosit la aparatele electrice de încălzit, la reostate etc.; rezistență (II 5). [Pl. și: (m.) rezistori] – Din fr. résisteur, engl. resistor.

rezistând
REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.

DOOM

rezistá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezístă

rezistînd
REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.

DOOM

rezistá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezístă

rezit
REZÍT s.n. v. rezită.

rezita
REZÍTĂ, rezite, s. f. Rășină sintetică obținută ca produs final prin policondensarea formaldehidei cu fenoli, în prezența unui catalizator bazic, și întrebuințată la fabricarea izolatoarelor electrice, a plăcilor de gramofon etc. – Din fr. résite, germ. Resit.

DOOM

rezítă s. f., g.-d. art. rezítei; pl. rezíte

rezite
REZÍTĂ, rezite, s. f. Rășină sintetică obținută ca produs final prin policondensarea formaldehidei cu fenoli, în prezența unui catalizator bazic, și întrebuințată la fabricarea izolatoarelor electrice, a plăcilor de gramofon etc. – Din fr. résite, germ. Resit.

DOOM

rezítă s. f., g.-d. art. rezítei; pl. rezíte

rezitei
REZÍTĂ, rezite, s. f. Rășină sintetică obținută ca produs final prin policondensarea formaldehidei cu fenoli, în prezența unui catalizator bazic, și întrebuințată la fabricarea izolatoarelor electrice, a plăcilor de gramofon etc. – Din fr. résite, germ. Resit.

DOOM

rezítă s. f., g.-d. art. rezítei; pl. rezíte

rezitele
REZÍTĂ, rezite, s. f. Rășină sintetică obținută ca produs final prin policondensarea formaldehidei cu fenoli, în prezența unui catalizator bazic, și întrebuințată la fabricarea izolatoarelor electrice, a plăcilor de gramofon etc. – Din fr. résite, germ. Resit.

DOOM

rezítă s. f., g.-d. art. rezítei; pl. rezíte

rezitelor
REZÍTĂ, rezite, s. f. Rășină sintetică obținută ca produs final prin policondensarea formaldehidei cu fenoli, în prezența unui catalizator bazic, și întrebuințată la fabricarea izolatoarelor electrice, a plăcilor de gramofon etc. – Din fr. résite, germ. Resit.

DOOM

rezítă s. f., g.-d. art. rezítei; pl. rezíte

reziști
REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.

DOOM

rezistá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezístă

rezleți
RĂZLEȚÍ, răzlețesc, vb. IV. Refl. 1. A se desprinde dintr-o comunitate, a se depărta său a se rătăci de alții; a se despărți unul de altul, a pleca (de lîngă... ). Mai la deal ajunseră pe Ana, care se răzlețise și-i aștepta sub un fag bătrîn. VLAHUȚĂ, O. A. 277. Aproape de paști, ne-am răzlețit unii de alții. CREANGĂ, A. 115. Oleoleo ! frate răzleț, Tu, de cînd ne-am răzlețit, Înapoi n-ai mai venit. ȘEZ. I 235. 2. A se răspîndi în direcții diferite, a porni care-ncotro, a se împrăștia, a se risipi. Pentru tine nu mai are zile bune calendarul, Ți s-au răzlețit ortacii. GOGA, C. P. 37. S-au strîns în mușuroaie ori s-au răzlețit în pustiuri. ANGHEL, PR. 74. Apele ei se răzlețesc și se împrăștie ca vițele unei funii despletite. VLAHUȚĂ, R. P. 30. – Variante: rezlețí (CREANGĂ, P. 3), răznețí (ANGHEL, Î. G. 25) vb. IV.

rezmeriță
RẮZMERIȚĂ, răzmerițe, s. f. (Pop.) Răscoală, răzvrătire. [Var.: rắzmiriță, rézmeriță s. f.] – Din bg., sb. razmirica.

DOOM

rắzmeriță (pop.) s. f., g.-d. art. rắzmeriței; pl. rắzmerițe

rezoane
REZÓN, rezoane, s. n. (Înv.) 1. Îndreptățire, justificare, cauză, motiv, temei. 2. Rațiune, judecată dreaptă. ◊ Expr. A pune (pe cineva) la rezon = a învăța minte (pe cineva), a pune la respect; a constrânge să judece mai bine, să se poarte cum trebuie. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ai dreptate! just! da! desigur! – Din fr. raison.

DOOM

rezón (înv.) s. n., pl. rezoáne

rezoanele
REZÓN, rezoane, s. n. (Înv.) 1. Îndreptățire, justificare, cauză, motiv, temei. 2. Rațiune, judecată dreaptă. ◊ Expr. A pune (pe cineva) la rezon = a învăța minte (pe cineva), a pune la respect; a constrânge să judece mai bine, să se poarte cum trebuie. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ai dreptate! just! da! desigur! – Din fr. raison.

DOOM

rezón (înv.) s. n., pl. rezoáne

rezoanelor
REZÓN, rezoane, s. n. (Înv.) 1. Îndreptățire, justificare, cauză, motiv, temei. 2. Rațiune, judecată dreaptă. ◊ Expr. A pune (pe cineva) la rezon = a învăța minte (pe cineva), a pune la respect; a constrânge să judece mai bine, să se poarte cum trebuie. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ai dreptate! just! da! desigur! – Din fr. raison.

DOOM

rezón (înv.) s. n., pl. rezoáne

rezol
REZÓL, rezoli, s. m. Rășină sintetică obținută ca prim stadiu în reacția de policondensare a fenolului cu formaldehida, în prezența unui catalizator bazic. – Din fr. résol, germ. Resol, rus. rezol.

DOOM

rezól s. m., pl. rezóli

rezoli
REZÓL, rezoli, s. m. Rășină sintetică obținută ca prim stadiu în reacția de policondensare a fenolului cu formaldehida, în prezența unui catalizator bazic. – Din fr. résol, germ. Resol, rus. rezol.

DOOM

rezól s. m., pl. rezóli

rezolii
REZÓL, rezoli, s. m. Rășină sintetică obținută ca prim stadiu în reacția de policondensare a fenolului cu formaldehida, în prezența unui catalizator bazic. – Din fr. résol, germ. Resol, rus. rezol.

DOOM

rezól s. m., pl. rezóli

rezolilor
REZÓL, rezoli, s. m. Rășină sintetică obținută ca prim stadiu în reacția de policondensare a fenolului cu formaldehida, în prezența unui catalizator bazic. – Din fr. résol, germ. Resol, rus. rezol.

DOOM

rezól s. m., pl. rezóli

rezolul
REZÓL, rezoli, s. m. Rășină sintetică obținută ca prim stadiu în reacția de policondensare a fenolului cu formaldehida, în prezența unui catalizator bazic. – Din fr. résol, germ. Resol, rus. rezol.

DOOM

rezól s. m., pl. rezóli

rezolului
REZÓL, rezoli, s. m. Rășină sintetică obținută ca prim stadiu în reacția de policondensare a fenolului cu formaldehida, în prezența unui catalizator bazic. – Din fr. résol, germ. Resol, rus. rezol.

DOOM

rezól s. m., pl. rezóli

rezolut
REZOLÚT, -Ă, rezoluți, -te, adj. Hotărât, ferm, îndrăzneț, decis. – Din lat. resolutus, germ. resolut.

DOOM

rezolút adj. m., pl. rezolúți; f. rezolútă, pl. rezolúte

rezoluta
REZOLÚT, -Ă, rezoluți, -te, adj. Hotărât, ferm, îndrăzneț, decis. – Din lat. resolutus, germ. resolut.

DOOM

rezolút adj. m., pl. rezolúți; f. rezolútă, pl. rezolúte

rezolute
REZOLÚT, -Ă, rezoluți, -te, adj. Hotărât, ferm, îndrăzneț, decis. – Din lat. resolutus, germ. resolut.

DOOM

rezolút adj. m., pl. rezolúți; f. rezolútă, pl. rezolúte

rezolutei
REZOLÚT, -Ă, rezoluți, -te, adj. Hotărât, ferm, îndrăzneț, decis. – Din lat. resolutus, germ. resolut.

DOOM

rezolút adj. m., pl. rezolúți; f. rezolútă, pl. rezolúte

rezolutele
REZOLÚT, -Ă, rezoluți, -te, adj. Hotărât, ferm, îndrăzneț, decis. – Din lat. resolutus, germ. resolut.

DOOM

rezolút adj. m., pl. rezolúți; f. rezolútă, pl. rezolúte

rezolutelor
REZOLÚT, -Ă, rezoluți, -te, adj. Hotărât, ferm, îndrăzneț, decis. – Din lat. resolutus, germ. resolut.

DOOM

rezolút adj. m., pl. rezolúți; f. rezolútă, pl. rezolúte

rezolutiv
REZOLUTÍV, -Ă, rezolutivi, -e, adj. (Despre medicamente) Care are proprietatea de a micșora o inflamație, care readuce la starea normală o regiune inflamată a corpului. – Din fr. résolutif.

DOOM

rezolutív adj. m., pl. rezolutívi; f. rezolutívă, pl. rezolutíve

rezolutiva
REZOLUTÍV, -Ă, rezolutivi, -e, adj. (Despre medicamente) Care are proprietatea de a micșora o inflamație, care readuce la starea normală o regiune inflamată a corpului. – Din fr. résolutif.

DOOM

rezolutív adj. m., pl. rezolutívi; f. rezolutívă, pl. rezolutíve

rezolutive
REZOLUTÍV, -Ă, rezolutivi, -e, adj. (Despre medicamente) Care are proprietatea de a micșora o inflamație, care readuce la starea normală o regiune inflamată a corpului. – Din fr. résolutif.

DOOM

rezolutív adj. m., pl. rezolutívi; f. rezolutívă, pl. rezolutíve

rezolutivei
REZOLUTÍV, -Ă, rezolutivi, -e, adj. (Despre medicamente) Care are proprietatea de a micșora o inflamație, care readuce la starea normală o regiune inflamată a corpului. – Din fr. résolutif.

DOOM

rezolutív adj. m., pl. rezolutívi; f. rezolutívă, pl. rezolutíve

rezolutivele
REZOLUTÍV, -Ă, rezolutivi, -e, adj. (Despre medicamente) Care are proprietatea de a micșora o inflamație, care readuce la starea normală o regiune inflamată a corpului. – Din fr. résolutif.

DOOM

rezolutív adj. m., pl. rezolutívi; f. rezolutívă, pl. rezolutíve

rezolutivelor
REZOLUTÍV, -Ă, rezolutivi, -e, adj. (Despre medicamente) Care are proprietatea de a micșora o inflamație, care readuce la starea normală o regiune inflamată a corpului. – Din fr. résolutif.

DOOM

rezolutív adj. m., pl. rezolutívi; f. rezolutívă, pl. rezolutíve

rezolutivi
REZOLUTÍV, -Ă, rezolutivi, -e, adj. (Despre medicamente) Care are proprietatea de a micșora o inflamație, care readuce la starea normală o regiune inflamată a corpului. – Din fr. résolutif.

DOOM

rezolutív adj. m., pl. rezolutívi; f. rezolutívă, pl. rezolutíve

rezolutivii
REZOLUTÍV, -Ă, rezolutivi, -e, adj. (Despre medicamente) Care are proprietatea de a micșora o inflamație, care readuce la starea normală o regiune inflamată a corpului. – Din fr. résolutif.

DOOM

rezolutív adj. m., pl. rezolutívi; f. rezolutívă, pl. rezolutíve

rezolutivilor
REZOLUTÍV, -Ă, rezolutivi, -e, adj. (Despre medicamente) Care are proprietatea de a micșora o inflamație, care readuce la starea normală o regiune inflamată a corpului. – Din fr. résolutif.

DOOM

rezolutív adj. m., pl. rezolutívi; f. rezolutívă, pl. rezolutíve

rezolutivul
REZOLUTÍV, -Ă, rezolutivi, -e, adj. (Despre medicamente) Care are proprietatea de a micșora o inflamație, care readuce la starea normală o regiune inflamată a corpului. – Din fr. résolutif.

DOOM

rezolutív adj. m., pl. rezolutívi; f. rezolutívă, pl. rezolutíve

rezolutivului
REZOLUTÍV, -Ă, rezolutivi, -e, adj. (Despre medicamente) Care are proprietatea de a micșora o inflamație, care readuce la starea normală o regiune inflamată a corpului. – Din fr. résolutif.

DOOM

rezolutív adj. m., pl. rezolutívi; f. rezolutívă, pl. rezolutíve

rezolutoriu
REZOLUTÓRIU, -IE, rezolutorii, adj. (Jur.) Care provoacă anularea unui act, care desființează. ◊ Condiție rezolutorie = condiție a cărei împlinire determină stingerea cu efect retroactiv a efectelor unui act juridic. – Din lat. resolutorius, fr. résolutoire.

DOOM

rezolutóriu [riu pron. riu] adj. m., f. rezolutórie (-ri-e); pl. m. și f. rezolutórii

rezolutul
REZOLÚT, -Ă, rezoluți, -te, adj. Hotărât, ferm, îndrăzneț, decis. – Din lat. resolutus, germ. resolut.

DOOM

rezolút adj. m., pl. rezolúți; f. rezolútă, pl. rezolúte

rezolutului
REZOLÚT, -Ă, rezoluți, -te, adj. Hotărât, ferm, îndrăzneț, decis. – Din lat. resolutus, germ. resolut.

DOOM

rezolút adj. m., pl. rezolúți; f. rezolútă, pl. rezolúte

rezoluți
REZOLÚT, -Ă, rezoluți, -te, adj. Hotărât, ferm, îndrăzneț, decis. – Din lat. resolutus, germ. resolut.

DOOM

rezolút adj. m., pl. rezolúți; f. rezolútă, pl. rezolúte

rezoluția
REZOLÚȚIE, rezoluții, s. f. 1. Hotărâre luată în urma unor dezbateri colective. 2. Rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri, unui act etc. 3. (Med.) Dispariție a semnelor de boală sau a unui proces patologic. 4. (Jur.) Desființare retroactivă a unui contract cu executare imediată pentru neexecutarea uneia dintre obligațiile reciproce ale părților. [Var.: rezoluțiúne s. f.] – Din fr. résolution, lat. resolutio, -onis.

DOOM

rezolúție (-ți-e) s. f., art. rezolúția (-ți-a), g.-d. art. rezolúției; pl. rezolúții, art. rezolúțiile (-ți-i-)

rezoluție
REZOLÚȚIE, rezoluții, s. f. 1. Hotărâre luată în urma unor dezbateri colective. 2. Rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri, unui act etc. 3. (Med.) Dispariție a semnelor de boală sau a unui proces patologic. 4. (Jur.) Desființare retroactivă a unui contract cu executare imediată pentru neexecutarea uneia dintre obligațiile reciproce ale părților. [Var.: rezoluțiúne s. f.] – Din fr. résolution, lat. resolutio, -onis.

DOOM

rezolúție (-ți-e) s. f., art. rezolúția (-ți-a), g.-d. art. rezolúției; pl. rezolúții, art. rezolúțiile (-ți-i-)

rezoluției
REZOLÚȚIE, rezoluții, s. f. 1. Hotărâre luată în urma unor dezbateri colective. 2. Rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri, unui act etc. 3. (Med.) Dispariție a semnelor de boală sau a unui proces patologic. 4. (Jur.) Desființare retroactivă a unui contract cu executare imediată pentru neexecutarea uneia dintre obligațiile reciproce ale părților. [Var.: rezoluțiúne s. f.] – Din fr. résolution, lat. resolutio, -onis.

DOOM

rezolúție (-ți-e) s. f., art. rezolúția (-ți-a), g.-d. art. rezolúției; pl. rezolúții, art. rezolúțiile (-ți-i-)

rezoluții
REZOLÚT, -Ă, rezoluți, -te, adj. Hotărât, ferm, îndrăzneț, decis. – Din lat. resolutus, germ. resolut.

DOOM

rezolút adj. m., pl. rezolúți; f. rezolútă, pl. rezolúte

rezoluții
REZOLÚȚIE, rezoluții, s. f. 1. Hotărâre luată în urma unor dezbateri colective. 2. Rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri, unui act etc. 3. (Med.) Dispariție a semnelor de boală sau a unui proces patologic. 4. (Jur.) Desființare retroactivă a unui contract cu executare imediată pentru neexecutarea uneia dintre obligațiile reciproce ale părților. [Var.: rezoluțiúne s. f.] – Din fr. résolution, lat. resolutio, -onis.

DOOM

rezolúție (-ți-e) s. f., art. rezolúția (-ți-a), g.-d. art. rezolúției; pl. rezolúții, art. rezolúțiile (-ți-i-)

rezoluțiile
REZOLÚȚIE, rezoluții, s. f. 1. Hotărâre luată în urma unor dezbateri colective. 2. Rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri, unui act etc. 3. (Med.) Dispariție a semnelor de boală sau a unui proces patologic. 4. (Jur.) Desființare retroactivă a unui contract cu executare imediată pentru neexecutarea uneia dintre obligațiile reciproce ale părților. [Var.: rezoluțiúne s. f.] – Din fr. résolution, lat. resolutio, -onis.

DOOM

rezolúție (-ți-e) s. f., art. rezolúția (-ți-a), g.-d. art. rezolúției; pl. rezolúții, art. rezolúțiile (-ți-i-)

rezoluțiilor
REZOLÚȚIE, rezoluții, s. f. 1. Hotărâre luată în urma unor dezbateri colective. 2. Rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri, unui act etc. 3. (Med.) Dispariție a semnelor de boală sau a unui proces patologic. 4. (Jur.) Desființare retroactivă a unui contract cu executare imediată pentru neexecutarea uneia dintre obligațiile reciproce ale părților. [Var.: rezoluțiúne s. f.] – Din fr. résolution, lat. resolutio, -onis.

DOOM

rezolúție (-ți-e) s. f., art. rezolúția (-ți-a), g.-d. art. rezolúției; pl. rezolúții, art. rezolúțiile (-ți-i-)

rezoluților
REZOLÚT, -Ă, rezoluți, -te, adj. Hotărât, ferm, îndrăzneț, decis. – Din lat. resolutus, germ. resolut.

DOOM

rezolút adj. m., pl. rezolúți; f. rezolútă, pl. rezolúte

rezoluțiune
REZOLÚȚIE, rezoluții, s. f. 1. Hotărâre luată în urma unor dezbateri colective. 2. Rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri, unui act etc. 3. (Med.) Dispariție a semnelor de boală sau a unui proces patologic. 4. (Jur.) Desființare retroactivă a unui contract cu executare imediată pentru neexecutarea uneia dintre obligațiile reciproce ale părților. [Var.: rezoluțiúne s. f.] – Din fr. résolution, lat. resolutio, -onis.

DOOM

rezolúție (-ți-e) s. f., art. rezolúția (-ți-a), g.-d. art. rezolúției; pl. rezolúții, art. rezolúțiile (-ți-i-)

rezolv
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

DOOM

rezolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezólvă

rezolva
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

DOOM

rezolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezólvă

rezolvabil
REZOLVÁBIL, -Ă, rezolvabili, -e, adj. Care poate fi rezolvat. – Rezolva + suf. -bil.

DOOM

rezolvábil adj. m., pl. rezolvábili; f. rezolvábilă, pl. rezolvábile

rezolvabila
REZOLVÁBIL, -Ă, rezolvabili, -e, adj. Care poate fi rezolvat. – Rezolva + suf. -bil.

DOOM

rezolvábil adj. m., pl. rezolvábili; f. rezolvábilă, pl. rezolvábile

rezolvabile
REZOLVÁBIL, -Ă, rezolvabili, -e, adj. Care poate fi rezolvat. – Rezolva + suf. -bil.

DOOM

rezolvábil adj. m., pl. rezolvábili; f. rezolvábilă, pl. rezolvábile

rezolvabilei
REZOLVÁBIL, -Ă, rezolvabili, -e, adj. Care poate fi rezolvat. – Rezolva + suf. -bil.

DOOM

rezolvábil adj. m., pl. rezolvábili; f. rezolvábilă, pl. rezolvábile

rezolvabilele
REZOLVÁBIL, -Ă, rezolvabili, -e, adj. Care poate fi rezolvat. – Rezolva + suf. -bil.

DOOM

rezolvábil adj. m., pl. rezolvábili; f. rezolvábilă, pl. rezolvábile

rezolvabilelor
REZOLVÁBIL, -Ă, rezolvabili, -e, adj. Care poate fi rezolvat. – Rezolva + suf. -bil.

DOOM

rezolvábil adj. m., pl. rezolvábili; f. rezolvábilă, pl. rezolvábile

rezolvabili
REZOLVÁBIL, -Ă, rezolvabili, -e, adj. Care poate fi rezolvat. – Rezolva + suf. -bil.

DOOM

rezolvábil adj. m., pl. rezolvábili; f. rezolvábilă, pl. rezolvábile

rezolvabilii
REZOLVÁBIL, -Ă, rezolvabili, -e, adj. Care poate fi rezolvat. – Rezolva + suf. -bil.

DOOM

rezolvábil adj. m., pl. rezolvábili; f. rezolvábilă, pl. rezolvábile

rezolvabililor
REZOLVÁBIL, -Ă, rezolvabili, -e, adj. Care poate fi rezolvat. – Rezolva + suf. -bil.

DOOM

rezolvábil adj. m., pl. rezolvábili; f. rezolvábilă, pl. rezolvábile

rezolvabilul
REZOLVÁBIL, -Ă, rezolvabili, -e, adj. Care poate fi rezolvat. – Rezolva + suf. -bil.

DOOM

rezolvábil adj. m., pl. rezolvábili; f. rezolvábilă, pl. rezolvábile

rezolvabilului
REZOLVÁBIL, -Ă, rezolvabili, -e, adj. Care poate fi rezolvat. – Rezolva + suf. -bil.

DOOM

rezolvábil adj. m., pl. rezolvábili; f. rezolvábilă, pl. rezolvábile

rezolvai
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

DOOM

rezolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezólvă

rezolvam
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

DOOM

rezolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezólvă

rezolvanta
REZOLVÁNTĂ, rezolvante, adj. (Mat.; în sintagma) Ecuație rezolvantă (și substantivat, f.) = ecuație formată cu coeficienții altei ecuații, care ajută la găsirea rădăcinilor acesteia. – Din fr. résolvante.

DOOM

!rezolvántă adj. f., s. f., pl. rezolvánte

rezolvante
REZOLVÁNTĂ, rezolvante, adj. (Mat.; în sintagma) Ecuație rezolvantă (și substantivat, f.) = ecuație formată cu coeficienții altei ecuații, care ajută la găsirea rădăcinilor acesteia. – Din fr. résolvante.

DOOM

!rezolvántă adj. f., s. f., pl. rezolvánte

rezolvantei
REZOLVÁNTĂ, rezolvante, adj. (Mat.; în sintagma) Ecuație rezolvantă (și substantivat, f.) = ecuație formată cu coeficienții altei ecuații, care ajută la găsirea rădăcinilor acesteia. – Din fr. résolvante.

DOOM

!rezolvántă adj. f., s. f., pl. rezolvánte

rezolvantele
REZOLVÁNTĂ, rezolvante, adj. (Mat.; în sintagma) Ecuație rezolvantă (și substantivat, f.) = ecuație formată cu coeficienții altei ecuații, care ajută la găsirea rădăcinilor acesteia. – Din fr. résolvante.

DOOM

!rezolvántă adj. f., s. f., pl. rezolvánte

rezolvantelor
REZOLVÁNTĂ, rezolvante, adj. (Mat.; în sintagma) Ecuație rezolvantă (și substantivat, f.) = ecuație formată cu coeficienții altei ecuații, care ajută la găsirea rădăcinilor acesteia. – Din fr. résolvante.

DOOM

!rezolvántă adj. f., s. f., pl. rezolvánte

rezolvare
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

DOOM

rezolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezólvă

rezolvare
REZOLVÁRE, rezolvări, s. f. Acțiunea de a rezolva și rezultatul ei. – V. rezolva.

DOOM

rezolváre s. f., g.-d. art. rezolvắrii; pl. rezolvắri

rezolvarea
REZOLVÁRE, rezolvări, s. f. Acțiunea de a rezolva și rezultatul ei. – V. rezolva.

DOOM

rezolváre s. f., g.-d. art. rezolvắrii; pl. rezolvắri

rezolvară
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

DOOM

rezolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezólvă

rezolvarăm
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

DOOM

rezolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezólvă

rezolvarăți
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

DOOM

rezolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezólvă

rezolvase
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

DOOM

rezolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezólvă

rezolvasem
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

DOOM

rezolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezólvă

rezolvaseră
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

DOOM

rezolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezólvă

rezolvaserăm
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

DOOM

rezolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezólvă

rezolvaserăți
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

DOOM

rezolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezólvă

rezolvaseși
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

DOOM

rezolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezólvă

rezolvaseți
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

DOOM

rezolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezólvă

rezolvat
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

DOOM

rezolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezólvă

rezolvat
REZOLVÁT, -Ă, rezolvați, -te, adj. 1. Pentru care s-a găsit o soluție (convenabilă); soluționat (1). 2. (Despre controverse, litigii, conflicte) Căruia i s-a pus capăt; soluționat (2). – V. rezolva.

rezolvata
REZOLVÁT, -Ă, rezolvați, -te, adj. 1. Pentru care s-a găsit o soluție (convenabilă); soluționat (1). 2. (Despre controverse, litigii, conflicte) Căruia i s-a pus capăt; soluționat (2). – V. rezolva.

rezolvate
REZOLVÁT, -Ă, rezolvați, -te, adj. 1. Pentru care s-a găsit o soluție (convenabilă); soluționat (1). 2. (Despre controverse, litigii, conflicte) Căruia i s-a pus capăt; soluționat (2). – V. rezolva.

rezolvatei
REZOLVÁT, -Ă, rezolvați, -te, adj. 1. Pentru care s-a găsit o soluție (convenabilă); soluționat (1). 2. (Despre controverse, litigii, conflicte) Căruia i s-a pus capăt; soluționat (2). – V. rezolva.

rezolvatele
REZOLVÁT, -Ă, rezolvați, -te, adj. 1. Pentru care s-a găsit o soluție (convenabilă); soluționat (1). 2. (Despre controverse, litigii, conflicte) Căruia i s-a pus capăt; soluționat (2). – V. rezolva.

rezolvatelor
REZOLVÁT, -Ă, rezolvați, -te, adj. 1. Pentru care s-a găsit o soluție (convenabilă); soluționat (1). 2. (Despre controverse, litigii, conflicte) Căruia i s-a pus capăt; soluționat (2). – V. rezolva.

rezolvatul
REZOLVÁT, -Ă, rezolvați, -te, adj. 1. Pentru care s-a găsit o soluție (convenabilă); soluționat (1). 2. (Despre controverse, litigii, conflicte) Căruia i s-a pus capăt; soluționat (2). – V. rezolva.

rezolvatului
REZOLVÁT, -Ă, rezolvați, -te, adj. 1. Pentru care s-a găsit o soluție (convenabilă); soluționat (1). 2. (Despre controverse, litigii, conflicte) Căruia i s-a pus capăt; soluționat (2). – V. rezolva.

rezolvau
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

DOOM

rezolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezólvă

rezolvași
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

DOOM

rezolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezólvă

rezolvați
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

DOOM

rezolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezólvă

rezolvați
REZOLVÁT, -Ă, rezolvați, -te, adj. 1. Pentru care s-a găsit o soluție (convenabilă); soluționat (1). 2. (Despre controverse, litigii, conflicte) Căruia i s-a pus capăt; soluționat (2). – V. rezolva.

rezolvații
REZOLVÁT, -Ă, rezolvați, -te, adj. 1. Pentru care s-a găsit o soluție (convenabilă); soluționat (1). 2. (Despre controverse, litigii, conflicte) Căruia i s-a pus capăt; soluționat (2). – V. rezolva.

rezolvaților
REZOLVÁT, -Ă, rezolvați, -te, adj. 1. Pentru care s-a găsit o soluție (convenabilă); soluționat (1). 2. (Despre controverse, litigii, conflicte) Căruia i s-a pus capăt; soluționat (2). – V. rezolva.

rezolve
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

DOOM

rezolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezólvă

rezolvi
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

DOOM

rezolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezólvă

rezolvând
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

DOOM

rezolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezólvă

rezolvînd
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

DOOM

rezolvá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezólvă

rezolvări
REZOLVÁRE, rezolvări, s. f. Acțiunea de a rezolva și rezultatul ei. – V. rezolva.

DOOM

rezolváre s. f., g.-d. art. rezolvắrii; pl. rezolvắri

rezolvării
REZOLVÁRE, rezolvări, s. f. Acțiunea de a rezolva și rezultatul ei. – V. rezolva.

DOOM

rezolváre s. f., g.-d. art. rezolvắrii; pl. rezolvắri

rezolvările
REZOLVÁRE, rezolvări, s. f. Acțiunea de a rezolva și rezultatul ei. – V. rezolva.

DOOM

rezolváre s. f., g.-d. art. rezolvắrii; pl. rezolvắri

rezolvărilor
REZOLVÁRE, rezolvări, s. f. Acțiunea de a rezolva și rezultatul ei. – V. rezolva.

DOOM

rezolváre s. f., g.-d. art. rezolvắrii; pl. rezolvắri

rezon
REZÓN, rezoane, s. n. (Înv.) 1. Îndreptățire, justificare, cauză, motiv, temei. 2. Rațiune, judecată dreaptă. ◊ Expr. A pune (pe cineva) la rezon = a învăța minte (pe cineva), a pune la respect; a constrânge să judece mai bine, să se poarte cum trebuie. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ai dreptate! just! da! desigur! – Din fr. raison.

DOOM

rezón (înv.) s. n., pl. rezoáne

rezona
REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

DOOM

rezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezoneáză

rezonabil
REZONÁBIL, -Ă, rezonabili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are o judecată sau o comportare rațională; cu judecată; cumpănit, cuminte. ♦ (Despre acțiuni, fapte etc.) Care se menține în limitele normale, obișnuite; care nu are nimic ieșit din comun; fără exagerări; cumpătat. 2. (Despre prețuri) Care este corespunzător cu valoarea lucrului (de) cumpărat; potrivit, acceptabil; p. ext. accesibil. Prețuri rezonabile. – Din fr. raisonnable.

DOOM

rezonábil adj. m., pl. rezonábili; f. rezonábilă, pl. rezonábile

rezonabila
REZONÁBIL, -Ă, rezonabili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are o judecată sau o comportare rațională; cu judecată; cumpănit, cuminte. ♦ (Despre acțiuni, fapte etc.) Care se menține în limitele normale, obișnuite; care nu are nimic ieșit din comun; fără exagerări; cumpătat. 2. (Despre prețuri) Care este corespunzător cu valoarea lucrului (de) cumpărat; potrivit, acceptabil; p. ext. accesibil. Prețuri rezonabile. – Din fr. raisonnable.

DOOM

rezonábil adj. m., pl. rezonábili; f. rezonábilă, pl. rezonábile

rezonabile
REZONÁBIL, -Ă, rezonabili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are o judecată sau o comportare rațională; cu judecată; cumpănit, cuminte. ♦ (Despre acțiuni, fapte etc.) Care se menține în limitele normale, obișnuite; care nu are nimic ieșit din comun; fără exagerări; cumpătat. 2. (Despre prețuri) Care este corespunzător cu valoarea lucrului (de) cumpărat; potrivit, acceptabil; p. ext. accesibil. Prețuri rezonabile. – Din fr. raisonnable.

DOOM

rezonábil adj. m., pl. rezonábili; f. rezonábilă, pl. rezonábile

rezonabilei
REZONÁBIL, -Ă, rezonabili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are o judecată sau o comportare rațională; cu judecată; cumpănit, cuminte. ♦ (Despre acțiuni, fapte etc.) Care se menține în limitele normale, obișnuite; care nu are nimic ieșit din comun; fără exagerări; cumpătat. 2. (Despre prețuri) Care este corespunzător cu valoarea lucrului (de) cumpărat; potrivit, acceptabil; p. ext. accesibil. Prețuri rezonabile. – Din fr. raisonnable.

DOOM

rezonábil adj. m., pl. rezonábili; f. rezonábilă, pl. rezonábile

rezonabilele
REZONÁBIL, -Ă, rezonabili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are o judecată sau o comportare rațională; cu judecată; cumpănit, cuminte. ♦ (Despre acțiuni, fapte etc.) Care se menține în limitele normale, obișnuite; care nu are nimic ieșit din comun; fără exagerări; cumpătat. 2. (Despre prețuri) Care este corespunzător cu valoarea lucrului (de) cumpărat; potrivit, acceptabil; p. ext. accesibil. Prețuri rezonabile. – Din fr. raisonnable.

DOOM

rezonábil adj. m., pl. rezonábili; f. rezonábilă, pl. rezonábile

rezonabilelor
REZONÁBIL, -Ă, rezonabili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are o judecată sau o comportare rațională; cu judecată; cumpănit, cuminte. ♦ (Despre acțiuni, fapte etc.) Care se menține în limitele normale, obișnuite; care nu are nimic ieșit din comun; fără exagerări; cumpătat. 2. (Despre prețuri) Care este corespunzător cu valoarea lucrului (de) cumpărat; potrivit, acceptabil; p. ext. accesibil. Prețuri rezonabile. – Din fr. raisonnable.

DOOM

rezonábil adj. m., pl. rezonábili; f. rezonábilă, pl. rezonábile

rezonabili
REZONÁBIL, -Ă, rezonabili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are o judecată sau o comportare rațională; cu judecată; cumpănit, cuminte. ♦ (Despre acțiuni, fapte etc.) Care se menține în limitele normale, obișnuite; care nu are nimic ieșit din comun; fără exagerări; cumpătat. 2. (Despre prețuri) Care este corespunzător cu valoarea lucrului (de) cumpărat; potrivit, acceptabil; p. ext. accesibil. Prețuri rezonabile. – Din fr. raisonnable.

DOOM

rezonábil adj. m., pl. rezonábili; f. rezonábilă, pl. rezonábile

rezonabilii
REZONÁBIL, -Ă, rezonabili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are o judecată sau o comportare rațională; cu judecată; cumpănit, cuminte. ♦ (Despre acțiuni, fapte etc.) Care se menține în limitele normale, obișnuite; care nu are nimic ieșit din comun; fără exagerări; cumpătat. 2. (Despre prețuri) Care este corespunzător cu valoarea lucrului (de) cumpărat; potrivit, acceptabil; p. ext. accesibil. Prețuri rezonabile. – Din fr. raisonnable.

DOOM

rezonábil adj. m., pl. rezonábili; f. rezonábilă, pl. rezonábile

rezonabililor
REZONÁBIL, -Ă, rezonabili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are o judecată sau o comportare rațională; cu judecată; cumpănit, cuminte. ♦ (Despre acțiuni, fapte etc.) Care se menține în limitele normale, obișnuite; care nu are nimic ieșit din comun; fără exagerări; cumpătat. 2. (Despre prețuri) Care este corespunzător cu valoarea lucrului (de) cumpărat; potrivit, acceptabil; p. ext. accesibil. Prețuri rezonabile. – Din fr. raisonnable.

DOOM

rezonábil adj. m., pl. rezonábili; f. rezonábilă, pl. rezonábile

rezonabilul
REZONÁBIL, -Ă, rezonabili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are o judecată sau o comportare rațională; cu judecată; cumpănit, cuminte. ♦ (Despre acțiuni, fapte etc.) Care se menține în limitele normale, obișnuite; care nu are nimic ieșit din comun; fără exagerări; cumpătat. 2. (Despre prețuri) Care este corespunzător cu valoarea lucrului (de) cumpărat; potrivit, acceptabil; p. ext. accesibil. Prețuri rezonabile. – Din fr. raisonnable.

DOOM

rezonábil adj. m., pl. rezonábili; f. rezonábilă, pl. rezonábile

rezonabilului
REZONÁBIL, -Ă, rezonabili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are o judecată sau o comportare rațională; cu judecată; cumpănit, cuminte. ♦ (Despre acțiuni, fapte etc.) Care se menține în limitele normale, obișnuite; care nu are nimic ieșit din comun; fără exagerări; cumpătat. 2. (Despre prețuri) Care este corespunzător cu valoarea lucrului (de) cumpărat; potrivit, acceptabil; p. ext. accesibil. Prețuri rezonabile. – Din fr. raisonnable.

DOOM

rezonábil adj. m., pl. rezonábili; f. rezonábilă, pl. rezonábile

rezonai
REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

DOOM

rezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezoneáză

rezonam
REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

DOOM

rezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezoneáză

rezonant
REZONÁNT, -Ă, rezonanți, -te, adj. (Despre corpuri sau sisteme fizice) Capabil să intre în rezonanță. – Din fr. résonnant.

DOOM

rezonánt adj. m., pl. rezonánți; f. rezonántă, pl. rezonánte

rezonanta
REZONÁNT, -Ă, rezonanți, -te, adj. (Despre corpuri sau sisteme fizice) Capabil să intre în rezonanță. – Din fr. résonnant.

DOOM

rezonánt adj. m., pl. rezonánți; f. rezonántă, pl. rezonánte

rezonante
REZONÁNT, -Ă, rezonanți, -te, adj. (Despre corpuri sau sisteme fizice) Capabil să intre în rezonanță. – Din fr. résonnant.

DOOM

rezonánt adj. m., pl. rezonánți; f. rezonántă, pl. rezonánte

rezonantei
REZONÁNT, -Ă, rezonanți, -te, adj. (Despre corpuri sau sisteme fizice) Capabil să intre în rezonanță. – Din fr. résonnant.

DOOM

rezonánt adj. m., pl. rezonánți; f. rezonántă, pl. rezonánte

rezonantele
REZONÁNT, -Ă, rezonanți, -te, adj. (Despre corpuri sau sisteme fizice) Capabil să intre în rezonanță. – Din fr. résonnant.

DOOM

rezonánt adj. m., pl. rezonánți; f. rezonántă, pl. rezonánte

rezonantelor
REZONÁNT, -Ă, rezonanți, -te, adj. (Despre corpuri sau sisteme fizice) Capabil să intre în rezonanță. – Din fr. résonnant.

DOOM

rezonánt adj. m., pl. rezonánți; f. rezonántă, pl. rezonánte

rezonantul
REZONÁNT, -Ă, rezonanți, -te, adj. (Despre corpuri sau sisteme fizice) Capabil să intre în rezonanță. – Din fr. résonnant.

DOOM

rezonánt adj. m., pl. rezonánți; f. rezonántă, pl. rezonánte

rezonantului
REZONÁNT, -Ă, rezonanți, -te, adj. (Despre corpuri sau sisteme fizice) Capabil să intre în rezonanță. – Din fr. résonnant.

DOOM

rezonánt adj. m., pl. rezonánți; f. rezonántă, pl. rezonánte

rezonanța
REZONÁNȚĂ, rezonanțe, s. f. 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor încăperi de a intensifica și a prelungi sunetele; răsunet. 2. Stare de vibrație în care se găsește un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acțiune exterioară periodică, cu o frecvență egală ori apropiată cu frecvența proprie vibrației corpului sau a sistemului. ◊ Cutie de rezonanță = cavitate al cărei volum de aer este capabil să oscileze și să amplifice sunetele. 3. (Med.) Tulburare de gândire la schizofrenici, caracterizată prin înlocuirea legăturilor de fond ale acțiunilor prin relații verbale, de obicei făcute după asonanță, rimă sau localizare în timp sau spațiu. – Din fr. résonance.

DOOM

rezonánță s. f., g.-d. art. rezonánței; pl. rezonánțe

rezonanțe
REZONÁNȚĂ, rezonanțe, s. f. 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor încăperi de a intensifica și a prelungi sunetele; răsunet. 2. Stare de vibrație în care se găsește un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acțiune exterioară periodică, cu o frecvență egală ori apropiată cu frecvența proprie vibrației corpului sau a sistemului. ◊ Cutie de rezonanță = cavitate al cărei volum de aer este capabil să oscileze și să amplifice sunetele. 3. (Med.) Tulburare de gândire la schizofrenici, caracterizată prin înlocuirea legăturilor de fond ale acțiunilor prin relații verbale, de obicei făcute după asonanță, rimă sau localizare în timp sau spațiu. – Din fr. résonance.

DOOM

rezonánță s. f., g.-d. art. rezonánței; pl. rezonánțe

rezonanței
REZONÁNȚĂ, rezonanțe, s. f. 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor încăperi de a intensifica și a prelungi sunetele; răsunet. 2. Stare de vibrație în care se găsește un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acțiune exterioară periodică, cu o frecvență egală ori apropiată cu frecvența proprie vibrației corpului sau a sistemului. ◊ Cutie de rezonanță = cavitate al cărei volum de aer este capabil să oscileze și să amplifice sunetele. 3. (Med.) Tulburare de gândire la schizofrenici, caracterizată prin înlocuirea legăturilor de fond ale acțiunilor prin relații verbale, de obicei făcute după asonanță, rimă sau localizare în timp sau spațiu. – Din fr. résonance.

DOOM

rezonánță s. f., g.-d. art. rezonánței; pl. rezonánțe

rezonanțele
REZONÁNȚĂ, rezonanțe, s. f. 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor încăperi de a intensifica și a prelungi sunetele; răsunet. 2. Stare de vibrație în care se găsește un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acțiune exterioară periodică, cu o frecvență egală ori apropiată cu frecvența proprie vibrației corpului sau a sistemului. ◊ Cutie de rezonanță = cavitate al cărei volum de aer este capabil să oscileze și să amplifice sunetele. 3. (Med.) Tulburare de gândire la schizofrenici, caracterizată prin înlocuirea legăturilor de fond ale acțiunilor prin relații verbale, de obicei făcute după asonanță, rimă sau localizare în timp sau spațiu. – Din fr. résonance.

DOOM

rezonánță s. f., g.-d. art. rezonánței; pl. rezonánțe

rezonanțelor
REZONÁNȚĂ, rezonanțe, s. f. 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor încăperi de a intensifica și a prelungi sunetele; răsunet. 2. Stare de vibrație în care se găsește un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acțiune exterioară periodică, cu o frecvență egală ori apropiată cu frecvența proprie vibrației corpului sau a sistemului. ◊ Cutie de rezonanță = cavitate al cărei volum de aer este capabil să oscileze și să amplifice sunetele. 3. (Med.) Tulburare de gândire la schizofrenici, caracterizată prin înlocuirea legăturilor de fond ale acțiunilor prin relații verbale, de obicei făcute după asonanță, rimă sau localizare în timp sau spațiu. – Din fr. résonance.

DOOM

rezonánță s. f., g.-d. art. rezonánței; pl. rezonánțe

rezonanți
REZONÁNT, -Ă, rezonanți, -te, adj. (Despre corpuri sau sisteme fizice) Capabil să intre în rezonanță. – Din fr. résonnant.

DOOM

rezonánt adj. m., pl. rezonánți; f. rezonántă, pl. rezonánte

rezonanții
REZONÁNT, -Ă, rezonanți, -te, adj. (Despre corpuri sau sisteme fizice) Capabil să intre în rezonanță. – Din fr. résonnant.

DOOM

rezonánt adj. m., pl. rezonánți; f. rezonántă, pl. rezonánte

rezonanților
REZONÁNT, -Ă, rezonanți, -te, adj. (Despre corpuri sau sisteme fizice) Capabil să intre în rezonanță. – Din fr. résonnant.

DOOM

rezonánt adj. m., pl. rezonánți; f. rezonántă, pl. rezonánte

rezonare
REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

DOOM

rezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezoneáză

rezonare
REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

rezonară
REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

DOOM

rezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezoneáză

rezonarăm
REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

DOOM

rezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezoneáză

rezonarăți
REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

DOOM

rezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezoneáză

rezonase
REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

DOOM

rezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezoneáză

rezonasem
REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

DOOM

rezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezoneáză

rezonaseră
REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

DOOM

rezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezoneáză

rezonaserăm
REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

DOOM

rezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezoneáză

rezonaserăți
REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

DOOM

rezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezoneáză

rezonaseși
REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

DOOM

rezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezoneáză

rezonaseți
REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

DOOM

rezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezoneáză

rezonat
REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

DOOM

rezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezoneáză

rezonatoare
REZONATÓR, rezonatoare, s. n. Aparat sau sistem fizic capabil să amplifice oscilații mecanice, sonore, electromagnetice etc. prin rezonanță (2). – Din fr. résonateur.

DOOM

rezonatór s. n., pl. rezonatoáre

rezonatoarea
REZONATÓR, rezonatoare, s. n. Aparat sau sistem fizic capabil să amplifice oscilații mecanice, sonore, electromagnetice etc. prin rezonanță (2). – Din fr. résonateur.

DOOM

rezonatór s. n., pl. rezonatoáre

rezonatoarei
REZONATÓR, rezonatoare, s. n. Aparat sau sistem fizic capabil să amplifice oscilații mecanice, sonore, electromagnetice etc. prin rezonanță (2). – Din fr. résonateur.

DOOM

rezonatór s. n., pl. rezonatoáre

rezonatoarele
REZONATÓR, rezonatoare, s. n. Aparat sau sistem fizic capabil să amplifice oscilații mecanice, sonore, electromagnetice etc. prin rezonanță (2). – Din fr. résonateur.

DOOM

rezonatór s. n., pl. rezonatoáre

rezonatoarelor
REZONATÓR, rezonatoare, s. n. Aparat sau sistem fizic capabil să amplifice oscilații mecanice, sonore, electromagnetice etc. prin rezonanță (2). – Din fr. résonateur.

DOOM

rezonatór s. n., pl. rezonatoáre

rezonator
REZONATÓR, rezonatoare, s. n. Aparat sau sistem fizic capabil să amplifice oscilații mecanice, sonore, electromagnetice etc. prin rezonanță (2). – Din fr. résonateur.

DOOM

rezonatór s. n., pl. rezonatoáre

rezonatori
REZONATÓR, rezonatoare, s. n. Aparat sau sistem fizic capabil să amplifice oscilații mecanice, sonore, electromagnetice etc. prin rezonanță (2). – Din fr. résonateur.

DOOM

rezonatór s. n., pl. rezonatoáre

rezonatorii
REZONATÓR, rezonatoare, s. n. Aparat sau sistem fizic capabil să amplifice oscilații mecanice, sonore, electromagnetice etc. prin rezonanță (2). – Din fr. résonateur.

DOOM

rezonatór s. n., pl. rezonatoáre

rezonatorilor
REZONATÓR, rezonatoare, s. n. Aparat sau sistem fizic capabil să amplifice oscilații mecanice, sonore, electromagnetice etc. prin rezonanță (2). – Din fr. résonateur.

DOOM

rezonatór s. n., pl. rezonatoáre

rezonatorul
REZONATÓR, rezonatoare, s. n. Aparat sau sistem fizic capabil să amplifice oscilații mecanice, sonore, electromagnetice etc. prin rezonanță (2). – Din fr. résonateur.

DOOM

rezonatór s. n., pl. rezonatoáre

rezonatorului
REZONATÓR, rezonatoare, s. n. Aparat sau sistem fizic capabil să amplifice oscilații mecanice, sonore, electromagnetice etc. prin rezonanță (2). – Din fr. résonateur.

DOOM

rezonatór s. n., pl. rezonatoáre

rezonau
REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

DOOM

rezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezoneáză

rezonași
REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

DOOM

rezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezoneáză

rezonați
REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

DOOM

rezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezoneáză

rezonează
REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

DOOM

rezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezoneáză

rezoner
REZONÉR s.m. (Liv.) Personaj dintr-o operă literară, în special dintr-o piesă de teatru sau dintr-un film, care reflectează asupra acțiunii și asupra celorlalte personaje. ♦ (P. ext.) Cel care face obiecții în orice împrejurare, care reflectează îndelung, spunându-și gândurile. [Pron. și rezonör, scris și raisonneur. / cf. fr. raisonneur].

rezonez
REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

DOOM

rezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezoneáză

rezoneze
REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

DOOM

rezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezoneáză

rezonezi
REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

DOOM

rezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezoneáză

rezonul
REZÓN, rezoane, s. n. (Înv.) 1. Îndreptățire, justificare, cauză, motiv, temei. 2. Rațiune, judecată dreaptă. ◊ Expr. A pune (pe cineva) la rezon = a învăța minte (pe cineva), a pune la respect; a constrânge să judece mai bine, să se poarte cum trebuie. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ai dreptate! just! da! desigur! – Din fr. raison.

DOOM

rezón (înv.) s. n., pl. rezoáne

rezonului
REZÓN, rezoane, s. n. (Înv.) 1. Îndreptățire, justificare, cauză, motiv, temei. 2. Rațiune, judecată dreaptă. ◊ Expr. A pune (pe cineva) la rezon = a învăța minte (pe cineva), a pune la respect; a constrânge să judece mai bine, să se poarte cum trebuie. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ai dreptate! just! da! desigur! – Din fr. raison.

DOOM

rezón (înv.) s. n., pl. rezoáne

rezonând
REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

DOOM

rezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezoneáză

rezonînd
REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

DOOM

rezoná (a ~) vb., ind. prez. 3 rezoneáză

rezorcina
REZORCÍNĂ s. f. Substanță organică solidă, cristalizată, incoloră, solubilă în apă și alcool, cu slabă acțiune reducătoare, folosită ca revelator fotografic, ca materie primă în industria chimică și farmaceutică. [Scris și: resorcină] – Din fr. résorcine.

DOOM

rezorcínă s. f., g.-d. art. rezorcínei

rezorcine
REZORCÍNĂ s. f. Substanță organică solidă, cristalizată, incoloră, solubilă în apă și alcool, cu slabă acțiune reducătoare, folosită ca revelator fotografic, ca materie primă în industria chimică și farmaceutică. [Scris și: resorcină] – Din fr. résorcine.

DOOM

rezorcínă s. f., g.-d. art. rezorcínei

rezorcinei
REZORCÍNĂ s. f. Substanță organică solidă, cristalizată, incoloră, solubilă în apă și alcool, cu slabă acțiune reducătoare, folosită ca revelator fotografic, ca materie primă în industria chimică și farmaceutică. [Scris și: resorcină] – Din fr. résorcine.

DOOM

rezorcínă s. f., g.-d. art. rezorcínei

rezulta
REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieși, a da. – Din fr. résulter.

DOOM

rezultá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúltă

rezultant
REZULTÁNT, -Ă, rezultanți, -te, adj. Care rezultă. ♦ Referitor la o rezultantă. – Din fr. résultant.

DOOM

*rezultánt adj. m., pl. rezultánți; f. rezultántă, pl. rezultánte

rezultanta
REZULTÁNT, -Ă, rezultanți, -te, adj. Care rezultă. ♦ Referitor la o rezultantă. – Din fr. résultant.

DOOM

*rezultánt adj. m., pl. rezultánți; f. rezultántă, pl. rezultánte

rezultanta
REZULTÁNTĂ, rezultante, s. f. 1. (Mec.) Forță a cărei aplicare este echivalentă din punctul de vedere al efectului cu mai multe forțe date, care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. 2. Fig. Efectul îmbinat al unor cauze multiple. – Din fr. résultante, germ. Resultante.

DOOM

rezultántă s. f., g.-d. art. rezultántei; pl. rezultánte

rezultante
REZULTÁNT, -Ă, rezultanți, -te, adj. Care rezultă. ♦ Referitor la o rezultantă. – Din fr. résultant.

DOOM

*rezultánt adj. m., pl. rezultánți; f. rezultántă, pl. rezultánte

rezultante
REZULTÁNTĂ, rezultante, s. f. 1. (Mec.) Forță a cărei aplicare este echivalentă din punctul de vedere al efectului cu mai multe forțe date, care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. 2. Fig. Efectul îmbinat al unor cauze multiple. – Din fr. résultante, germ. Resultante.

DOOM

rezultántă s. f., g.-d. art. rezultántei; pl. rezultánte

rezultantei
REZULTÁNT, -Ă, rezultanți, -te, adj. Care rezultă. ♦ Referitor la o rezultantă. – Din fr. résultant.

DOOM

*rezultánt adj. m., pl. rezultánți; f. rezultántă, pl. rezultánte

rezultantei
REZULTÁNTĂ, rezultante, s. f. 1. (Mec.) Forță a cărei aplicare este echivalentă din punctul de vedere al efectului cu mai multe forțe date, care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. 2. Fig. Efectul îmbinat al unor cauze multiple. – Din fr. résultante, germ. Resultante.

DOOM

rezultántă s. f., g.-d. art. rezultántei; pl. rezultánte

rezultantele
REZULTÁNT, -Ă, rezultanți, -te, adj. Care rezultă. ♦ Referitor la o rezultantă. – Din fr. résultant.

DOOM

*rezultánt adj. m., pl. rezultánți; f. rezultántă, pl. rezultánte

rezultantele
REZULTÁNTĂ, rezultante, s. f. 1. (Mec.) Forță a cărei aplicare este echivalentă din punctul de vedere al efectului cu mai multe forțe date, care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. 2. Fig. Efectul îmbinat al unor cauze multiple. – Din fr. résultante, germ. Resultante.

DOOM

rezultántă s. f., g.-d. art. rezultántei; pl. rezultánte

rezultantelor
REZULTÁNT, -Ă, rezultanți, -te, adj. Care rezultă. ♦ Referitor la o rezultantă. – Din fr. résultant.

DOOM

*rezultánt adj. m., pl. rezultánți; f. rezultántă, pl. rezultánte

rezultantelor
REZULTÁNTĂ, rezultante, s. f. 1. (Mec.) Forță a cărei aplicare este echivalentă din punctul de vedere al efectului cu mai multe forțe date, care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. 2. Fig. Efectul îmbinat al unor cauze multiple. – Din fr. résultante, germ. Resultante.

DOOM

rezultántă s. f., g.-d. art. rezultántei; pl. rezultánte

rezultantul
REZULTÁNT, -Ă, rezultanți, -te, adj. Care rezultă. ♦ Referitor la o rezultantă. – Din fr. résultant.

DOOM

*rezultánt adj. m., pl. rezultánți; f. rezultántă, pl. rezultánte

rezultantului
REZULTÁNT, -Ă, rezultanți, -te, adj. Care rezultă. ♦ Referitor la o rezultantă. – Din fr. résultant.

DOOM

*rezultánt adj. m., pl. rezultánți; f. rezultántă, pl. rezultánte

rezultanți
REZULTÁNT, -Ă, rezultanți, -te, adj. Care rezultă. ♦ Referitor la o rezultantă. – Din fr. résultant.

DOOM

*rezultánt adj. m., pl. rezultánți; f. rezultántă, pl. rezultánte

rezultanții
REZULTÁNT, -Ă, rezultanți, -te, adj. Care rezultă. ♦ Referitor la o rezultantă. – Din fr. résultant.

DOOM

*rezultánt adj. m., pl. rezultánți; f. rezultántă, pl. rezultánte

rezultanților
REZULTÁNT, -Ă, rezultanți, -te, adj. Care rezultă. ♦ Referitor la o rezultantă. – Din fr. résultant.

DOOM

*rezultánt adj. m., pl. rezultánți; f. rezultántă, pl. rezultánte

rezultare
REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieși, a da. – Din fr. résulter.

DOOM

rezultá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúltă

rezultare
REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieși, a da. – Din fr. résulter.

rezultară
REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieși, a da. – Din fr. résulter.

DOOM

rezultá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúltă

rezultase
REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieși, a da. – Din fr. résulter.

DOOM

rezultá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúltă

rezultaseră
REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieși, a da. – Din fr. résulter.

DOOM

rezultá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúltă

rezultat
REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieși, a da. – Din fr. résulter.

DOOM

rezultá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúltă

rezultat
REZULTÁT, rezultate, s. n. Ceea ce rezultă dintr-o acțiune, dintr-un fapt, dintr-un calcul; consecință, urmare, efect. ◊ Loc. adv. Fără rezultat = fără efect, inutil. ◊ Expr. A da rezultat (sau rezultate) = a produce efectul dorit, a da roade. ♦ Ceea ce se obține printr-un șir de operații aritmetice. – Din fr. résultat, germ. Resultat.

rezultat
REZULTÁT s.n. Efectul unei acțiuni sau al unei cauze; urmare; consecință. ♦ Numărul obținut după efectuarea unei operații aritmetice. [Pl. -te, -turi. / < fr. résultat].

rezultate
REZULTÁT, rezultate, s. n. Ceea ce rezultă dintr-o acțiune, dintr-un fapt, dintr-un calcul; consecință, urmare, efect. ◊ Loc. adv. Fără rezultat = fără efect, inutil. ◊ Expr. A da rezultat (sau rezultate) = a produce efectul dorit, a da roade. ♦ Ceea ce se obține printr-un șir de operații aritmetice. – Din fr. résultat, germ. Resultat.

rezultatele
REZULTÁT, rezultate, s. n. Ceea ce rezultă dintr-o acțiune, dintr-un fapt, dintr-un calcul; consecință, urmare, efect. ◊ Loc. adv. Fără rezultat = fără efect, inutil. ◊ Expr. A da rezultat (sau rezultate) = a produce efectul dorit, a da roade. ♦ Ceea ce se obține printr-un șir de operații aritmetice. – Din fr. résultat, germ. Resultat.

rezultatelor
REZULTÁT, rezultate, s. n. Ceea ce rezultă dintr-o acțiune, dintr-un fapt, dintr-un calcul; consecință, urmare, efect. ◊ Loc. adv. Fără rezultat = fără efect, inutil. ◊ Expr. A da rezultat (sau rezultate) = a produce efectul dorit, a da roade. ♦ Ceea ce se obține printr-un șir de operații aritmetice. – Din fr. résultat, germ. Resultat.

rezultativ
REZULTATÍV, -Ă, rezultativi, -e, adj. Care rezultă. – Din fr. résultatif.

rezultativa
REZULTATÍV, -Ă, rezultativi, -e, adj. Care rezultă. – Din fr. résultatif.

rezultative
REZULTATÍV, -Ă, rezultativi, -e, adj. Care rezultă. – Din fr. résultatif.

rezultativei
REZULTATÍV, -Ă, rezultativi, -e, adj. Care rezultă. – Din fr. résultatif.

rezultativele
REZULTATÍV, -Ă, rezultativi, -e, adj. Care rezultă. – Din fr. résultatif.

rezultativelor
REZULTATÍV, -Ă, rezultativi, -e, adj. Care rezultă. – Din fr. résultatif.

rezultativi
REZULTATÍV, -Ă, rezultativi, -e, adj. Care rezultă. – Din fr. résultatif.

rezultativii
REZULTATÍV, -Ă, rezultativi, -e, adj. Care rezultă. – Din fr. résultatif.

rezultativilor
REZULTATÍV, -Ă, rezultativi, -e, adj. Care rezultă. – Din fr. résultatif.

rezultativul
REZULTATÍV, -Ă, rezultativi, -e, adj. Care rezultă. – Din fr. résultatif.

rezultativului
REZULTATÍV, -Ă, rezultativi, -e, adj. Care rezultă. – Din fr. résultatif.

rezultatul
REZULTÁT, rezultate, s. n. Ceea ce rezultă dintr-o acțiune, dintr-un fapt, dintr-un calcul; consecință, urmare, efect. ◊ Loc. adv. Fără rezultat = fără efect, inutil. ◊ Expr. A da rezultat (sau rezultate) = a produce efectul dorit, a da roade. ♦ Ceea ce se obține printr-un șir de operații aritmetice. – Din fr. résultat, germ. Resultat.

rezultatului
REZULTÁT, rezultate, s. n. Ceea ce rezultă dintr-o acțiune, dintr-un fapt, dintr-un calcul; consecință, urmare, efect. ◊ Loc. adv. Fără rezultat = fără efect, inutil. ◊ Expr. A da rezultat (sau rezultate) = a produce efectul dorit, a da roade. ♦ Ceea ce se obține printr-un șir de operații aritmetice. – Din fr. résultat, germ. Resultat.

rezultau
REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieși, a da. – Din fr. résulter.

DOOM

rezultá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúltă

rezulte
REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieși, a da. – Din fr. résulter.

DOOM

rezultá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúltă

rezultând
REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieși, a da. – Din fr. résulter.

DOOM

rezultá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúltă

rezultînd
REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieși, a da. – Din fr. résulter.

DOOM

rezultá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúltă

rezum
REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

DOOM

rezumá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúmă

rezuma
REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

DOOM

rezumá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúmă

rezumai
REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

DOOM

rezumá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúmă

rezumam
REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

DOOM

rezumá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúmă

rezumare
REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

DOOM

rezumá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúmă

rezumare
REZUMÁRE, rezumări, s. f. Acțiunea de a rezuma și rezultatul ei. – V. rezuma.

DOOM

*rezumáre s. f., g.-d. art. rezumắrii; pl. rezumắri

rezumarea
REZUMÁRE, rezumări, s. f. Acțiunea de a rezuma și rezultatul ei. – V. rezuma.

DOOM

*rezumáre s. f., g.-d. art. rezumắrii; pl. rezumắri

rezumară
REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

DOOM

rezumá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúmă

rezumarăm
REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

DOOM

rezumá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúmă

rezumarăți
REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

DOOM

rezumá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúmă

rezumase
REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

DOOM

rezumá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúmă

rezumasem
REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

DOOM

rezumá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúmă

rezumaseră
REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

DOOM

rezumá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúmă

rezumaserăm
REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

DOOM

rezumá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúmă

rezumaserăți
REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

DOOM

rezumá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúmă

rezumaseși
REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

DOOM

rezumá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúmă

rezumaseți
REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

DOOM

rezumá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúmă

rezumat
REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

DOOM

rezumá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúmă

rezumat
REZUMÁT, rezumate, s. n. Redare, prezentare pe scurt, scrisă sau orală, a ideilor unei lucrări, ale unei expuneri etc.; recapitulare succintă. ◊ Loc. adv. În rezumat = pe scurt, cu alte cuvinte, rezumând. – Din fr. résumé.

DOOM

rezumát s. n., pl. rezumáte

rezumate
REZUMÁT, rezumate, s. n. Redare, prezentare pe scurt, scrisă sau orală, a ideilor unei lucrări, ale unei expuneri etc.; recapitulare succintă. ◊ Loc. adv. În rezumat = pe scurt, cu alte cuvinte, rezumând. – Din fr. résumé.

DOOM

rezumát s. n., pl. rezumáte

rezumatele
REZUMÁT, rezumate, s. n. Redare, prezentare pe scurt, scrisă sau orală, a ideilor unei lucrări, ale unei expuneri etc.; recapitulare succintă. ◊ Loc. adv. În rezumat = pe scurt, cu alte cuvinte, rezumând. – Din fr. résumé.

DOOM

rezumát s. n., pl. rezumáte

rezumatelor
REZUMÁT, rezumate, s. n. Redare, prezentare pe scurt, scrisă sau orală, a ideilor unei lucrări, ale unei expuneri etc.; recapitulare succintă. ◊ Loc. adv. În rezumat = pe scurt, cu alte cuvinte, rezumând. – Din fr. résumé.

DOOM

rezumát s. n., pl. rezumáte

rezumativ
REZUMATÍV, -Ă, rezumativi, -e, adj. În formă de rezumat; succint. – Din rezuma.

DOOM

rezumatív adj. m., pl. rezumatívi; f. rezumatívă, pl. rezumatíve

rezumativa
REZUMATÍV, -Ă, rezumativi, -e, adj. În formă de rezumat; succint. – Din rezuma.

DOOM

rezumatív adj. m., pl. rezumatívi; f. rezumatívă, pl. rezumatíve

rezumative
REZUMATÍV, -Ă, rezumativi, -e, adj. În formă de rezumat; succint. – Din rezuma.

DOOM

rezumatív adj. m., pl. rezumatívi; f. rezumatívă, pl. rezumatíve

rezumativei
REZUMATÍV, -Ă, rezumativi, -e, adj. În formă de rezumat; succint. – Din rezuma.

DOOM

rezumatív adj. m., pl. rezumatívi; f. rezumatívă, pl. rezumatíve

rezumativele
REZUMATÍV, -Ă, rezumativi, -e, adj. În formă de rezumat; succint. – Din rezuma.

DOOM

rezumatív adj. m., pl. rezumatívi; f. rezumatívă, pl. rezumatíve

rezumativelor
REZUMATÍV, -Ă, rezumativi, -e, adj. În formă de rezumat; succint. – Din rezuma.

DOOM

rezumatív adj. m., pl. rezumatívi; f. rezumatívă, pl. rezumatíve

rezumativi
REZUMATÍV, -Ă, rezumativi, -e, adj. În formă de rezumat; succint. – Din rezuma.

DOOM

rezumatív adj. m., pl. rezumatívi; f. rezumatívă, pl. rezumatíve

rezumativii
REZUMATÍV, -Ă, rezumativi, -e, adj. În formă de rezumat; succint. – Din rezuma.

DOOM

rezumatív adj. m., pl. rezumatívi; f. rezumatívă, pl. rezumatíve

rezumativilor
REZUMATÍV, -Ă, rezumativi, -e, adj. În formă de rezumat; succint. – Din rezuma.

DOOM

rezumatív adj. m., pl. rezumatívi; f. rezumatívă, pl. rezumatíve

rezumativul
REZUMATÍV, -Ă, rezumativi, -e, adj. În formă de rezumat; succint. – Din rezuma.

DOOM

rezumatív adj. m., pl. rezumatívi; f. rezumatívă, pl. rezumatíve

rezumativului
REZUMATÍV, -Ă, rezumativi, -e, adj. În formă de rezumat; succint. – Din rezuma.

DOOM

rezumatív adj. m., pl. rezumatívi; f. rezumatívă, pl. rezumatíve

rezumatoare
REZUMATÓR, -OÁRE, rezumatori, -oare, adj. (Rar) Care rezumă, care prezintă un rezumat. (Substantivat) Analele oficiale, despre care ni putem face o slabă idee din expunerea pripită a rezumatorului polon. IORGA, L. II 552.

rezumatoarea
REZUMATÓR, -OÁRE, rezumatori, -oare, adj. (Rar) Care rezumă, care prezintă un rezumat. (Substantivat) Analele oficiale, despre care ni putem face o slabă idee din expunerea pripită a rezumatorului polon. IORGA, L. II 552.

rezumatoarei
REZUMATÓR, -OÁRE, rezumatori, -oare, adj. (Rar) Care rezumă, care prezintă un rezumat. (Substantivat) Analele oficiale, despre care ni putem face o slabă idee din expunerea pripită a rezumatorului polon. IORGA, L. II 552.

rezumatoarele
REZUMATÓR, -OÁRE, rezumatori, -oare, adj. (Rar) Care rezumă, care prezintă un rezumat. (Substantivat) Analele oficiale, despre care ni putem face o slabă idee din expunerea pripită a rezumatorului polon. IORGA, L. II 552.

rezumatoarelor
REZUMATÓR, -OÁRE, rezumatori, -oare, adj. (Rar) Care rezumă, care prezintă un rezumat. (Substantivat) Analele oficiale, despre care ni putem face o slabă idee din expunerea pripită a rezumatorului polon. IORGA, L. II 552.

rezumator
REZUMATÓR, -OÁRE, rezumatori, -oare, adj. (Rar) Care rezumă, care prezintă un rezumat. (Substantivat) Analele oficiale, despre care ni putem face o slabă idee din expunerea pripită a rezumatorului polon. IORGA, L. II 552.

rezumatori
REZUMATÓR, -OÁRE, rezumatori, -oare, adj. (Rar) Care rezumă, care prezintă un rezumat. (Substantivat) Analele oficiale, despre care ni putem face o slabă idee din expunerea pripită a rezumatorului polon. IORGA, L. II 552.

rezumatorii
REZUMATÓR, -OÁRE, rezumatori, -oare, adj. (Rar) Care rezumă, care prezintă un rezumat. (Substantivat) Analele oficiale, despre care ni putem face o slabă idee din expunerea pripită a rezumatorului polon. IORGA, L. II 552.

rezumatorilor
REZUMATÓR, -OÁRE, rezumatori, -oare, adj. (Rar) Care rezumă, care prezintă un rezumat. (Substantivat) Analele oficiale, despre care ni putem face o slabă idee din expunerea pripită a rezumatorului polon. IORGA, L. II 552.

rezumatorul
REZUMATÓR, -OÁRE, rezumatori, -oare, adj. (Rar) Care rezumă, care prezintă un rezumat. (Substantivat) Analele oficiale, despre care ni putem face o slabă idee din expunerea pripită a rezumatorului polon. IORGA, L. II 552.

rezumatorului
REZUMATÓR, -OÁRE, rezumatori, -oare, adj. (Rar) Care rezumă, care prezintă un rezumat. (Substantivat) Analele oficiale, despre care ni putem face o slabă idee din expunerea pripită a rezumatorului polon. IORGA, L. II 552.

rezumatul
REZUMÁT, rezumate, s. n. Redare, prezentare pe scurt, scrisă sau orală, a ideilor unei lucrări, ale unei expuneri etc.; recapitulare succintă. ◊ Loc. adv. În rezumat = pe scurt, cu alte cuvinte, rezumând. – Din fr. résumé.

DOOM

rezumát s. n., pl. rezumáte

rezumatului
REZUMÁT, rezumate, s. n. Redare, prezentare pe scurt, scrisă sau orală, a ideilor unei lucrări, ale unei expuneri etc.; recapitulare succintă. ◊ Loc. adv. În rezumat = pe scurt, cu alte cuvinte, rezumând. – Din fr. résumé.

DOOM

rezumát s. n., pl. rezumáte

rezumau
REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

DOOM

rezumá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúmă

rezumași
REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

DOOM

rezumá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúmă

rezumați
REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

DOOM

rezumá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúmă

rezume
REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

DOOM

rezumá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúmă

rezumi
REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

DOOM

rezumá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúmă

rezumând
REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

DOOM

rezumá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúmă

rezumînd
REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

DOOM

rezumá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezúmă

rezumări
REZUMÁRE, rezumări, s. f. Acțiunea de a rezuma și rezultatul ei. – V. rezuma.

DOOM

*rezumáre s. f., g.-d. art. rezumắrii; pl. rezumắri

rezumării
REZUMÁRE, rezumări, s. f. Acțiunea de a rezuma și rezultatul ei. – V. rezuma.

DOOM

*rezumáre s. f., g.-d. art. rezumắrii; pl. rezumắri

rezumările
REZUMÁRE, rezumări, s. f. Acțiunea de a rezuma și rezultatul ei. – V. rezuma.

DOOM

*rezumáre s. f., g.-d. art. rezumắrii; pl. rezumắri

rezumărilor
REZUMÁRE, rezumări, s. f. Acțiunea de a rezuma și rezultatul ei. – V. rezuma.

DOOM

*rezumáre s. f., g.-d. art. rezumắrii; pl. rezumắri

rezumător
REZUMĂTÓR, -OÁRE, rezumători, -oare, adj. (Rar; și substantivat) Care rezumă (1), care prezintă un rezumat. – Rezuma + suf. -ător.

DOOM

rezumătór (rar) adj. m., pl. rezumătóri; f. sg. și pl. rezumătoáre

rezăma
REZEMÁ, reázem, vb. I. (Și în forma răzima) 1. Tranz. A pune un lucru astfel încît să se sprijine pe un altul; a sprijini, a propti. Cristina apucă scara ș-o răzimă iar la gura podului. SADOVEANU, O. VIII 228. Mai trebuindu-i încă și două furci, ca să razime frigarea, au căutat niște crenguțe. DRĂGHICI, R. 69. ◊ Fig. În zadar te-ai fi silit să-ți razimi ochiul pe lunecarea sclipitoare a undelor. HOGAȘ, M. N. 218. ◊ (Complementul indică o parte a trupului) Rezemă capul de perete. DELAVRANCEA, H. T. 142. Își ridică fruntea rezemîndu-și palmele pe genunchi. CARAGIALE, O. III 70. Cum ea pe coate-și răzima Visînd ale ei tîmple, De dorul lui și inima Și sufletu-i se împle. EMINESCU, O. I 167. ◊ Expr. (Familiar) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte, cu ceilalți, la dans, la joc etc.; a-și pierde vremea, a sta degeaba. Dragile mele de fete Cum razimă cel perete ! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 448. ◊ Refl. Mama Anghelina se rezemase de sobă, cu mîna la gură. SADOVEANU, N. F. 16. Își alese un loc singuratic și depărtat de orice pom și de ziduri, astfel ca să n-aibă de ce se rezema. ISPIRESCU, L. 73. Abu-Hasan, rezemîndu-se pe umărul robului, sui treptele și se așeză în tron. CARAGIALE, O. III 70. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza (pe cineva sau pe ceva). Rezemat pe cunoștințele geografice ale Pisicuții, urcam în pas de voie și fără grijă suișul. HOGAȘ, M. N. 157. Toată nădejdea lui se răzima pe întoarcerea tinerilor. CARAGIALE, O. III 39. – Prez. ind. și: reázim (ODOBESCU, S. III 55), rázim (EMINESCU, O. I 38). – Variante: (Mold.) rezămá, rézăm (NEGRUZZI, S. I 146), răzimá, rázim, vb. I.

rezămat
REZEMÁT, -Ă, rezemați, -te, adj. Sprijinit, proptit. [Var.: (reg.) rezămát, -ă, răzimát, -ă adj.] – V. rezema.

reâmbărbăta
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reâmbărbătai
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reâmbărbătam
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reâmbărbătare
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reâmbărbătare
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Re¹- + îmbărbăta.

reâmbărbătarea
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Re¹- + îmbărbăta.

reâmbărbătară
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reâmbărbătarăm
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reâmbărbătarăți
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reâmbărbătase
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reâmbărbătasem
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reâmbărbătaseră
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reâmbărbătaserăm
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reâmbărbătaserăți
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reâmbărbătaseși
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reâmbărbătaseți
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reâmbărbătat
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reâmbărbătau
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reâmbărbătași
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reâmbărbătați
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reâmbărbătează
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reâmbărbătez
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reâmbărbăteze
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reâmbărbătezi
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reâmbărbătând
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reâmbărbătări
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Re¹- + îmbărbăta.

reâmbărbătării
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Re¹- + îmbărbăta.

reâmbărbătările
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Re¹- + îmbărbăta.

reâmbărbătărilor
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Re¹- + îmbărbăta.

reâmpart
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reâmparte
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reâmpartă
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reâmparți
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reâmprospăta
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reâmprospătai
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reâmprospătam
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reâmprospătare
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reâmprospătară
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reâmprospătarăm
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reâmprospătarăți
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reâmprospătase
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reâmprospătasem
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reâmprospătaseră
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reâmprospătaserăm
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reâmprospătaserăți
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reâmprospătaseși
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reâmprospătaseți
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reâmprospătat
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reâmprospătau
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reâmprospătași
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reâmprospătați
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reâmprospătează
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reâmprospătez
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reâmprospăteze
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reâmprospătezi
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reâmprospătând
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reâmpădurea
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpădureai
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpăduream
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpădurească
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpădureau
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpădureați
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpăduresc
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpădurește
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpădurești
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpăduri
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpădurii
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpădurim
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpădurind
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpădurire
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpădurire
REÎMPĂDURÍRE, reîmpăduriri, s. f. Acțiunea de a reîmpăduri și rezultatul ei. – V. reîmpăduri.

DOOM

reîmpăduríre s. f., g.-d. art. reîmpădurírii; pl. reîmpăduríri

reâmpădurirea
REÎMPĂDURÍRE, reîmpăduriri, s. f. Acțiunea de a reîmpăduri și rezultatul ei. – V. reîmpăduri.

DOOM

reîmpăduríre s. f., g.-d. art. reîmpădurírii; pl. reîmpăduríri

reâmpăduriri
REÎMPĂDURÍRE, reîmpăduriri, s. f. Acțiunea de a reîmpăduri și rezultatul ei. – V. reîmpăduri.

DOOM

reîmpăduríre s. f., g.-d. art. reîmpădurírii; pl. reîmpăduríri

reâmpăduririi
REÎMPĂDURÍRE, reîmpăduriri, s. f. Acțiunea de a reîmpăduri și rezultatul ei. – V. reîmpăduri.

DOOM

reîmpăduríre s. f., g.-d. art. reîmpădurírii; pl. reîmpăduríri

reâmpăduririle
REÎMPĂDURÍRE, reîmpăduriri, s. f. Acțiunea de a reîmpăduri și rezultatul ei. – V. reîmpăduri.

DOOM

reîmpăduríre s. f., g.-d. art. reîmpădurírii; pl. reîmpăduríri

reâmpăduririlor
REÎMPĂDURÍRE, reîmpăduriri, s. f. Acțiunea de a reîmpăduri și rezultatul ei. – V. reîmpăduri.

DOOM

reîmpăduríre s. f., g.-d. art. reîmpădurírii; pl. reîmpăduríri

reâmpăduriră
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpădurirăm
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpădurirăți
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpădurise
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpădurisem
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpăduriseră
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpăduriserăm
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpăduriserăți
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpăduriseși
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpăduriseți
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpădurit
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpădurit
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Re¹- + împăduri.

reâmpădurita
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Re¹- + împăduri.

reâmpădurite
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Re¹- + împăduri.

reâmpăduritei
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Re¹- + împăduri.

reâmpăduritele
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Re¹- + împăduri.

reâmpăduritelor
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Re¹- + împăduri.

reâmpăduritul
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Re¹- + împăduri.

reâmpăduritului
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Re¹- + împăduri.

reâmpăduriși
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpăduriți
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reâmpăduriți
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Re¹- + împăduri.

reâmpăduriții
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Re¹- + împăduri.

reâmpăduriților
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Re¹- + împăduri.

reâmpărțea
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reâmpărțeai
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reâmpărțeam
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reâmpărțeau
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reâmpărțeați
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reâmpărții
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reâmpărțim
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reâmpărțind
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reâmpărțire
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reâmpărțire
REÎMPĂRȚÍRE, reîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a reîmpărți și rezultatul ei. – V. reîmpărți.

DOOM

reîmpărțíre s. f., g.-d. art. reîmpărțírii; pl. reîmpărțíri

reâmpărțirea
REÎMPĂRȚÍRE, reîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a reîmpărți și rezultatul ei. – V. reîmpărți.

DOOM

reîmpărțíre s. f., g.-d. art. reîmpărțírii; pl. reîmpărțíri

reâmpărțiri
REÎMPĂRȚÍRE, reîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a reîmpărți și rezultatul ei. – V. reîmpărți.

DOOM

reîmpărțíre s. f., g.-d. art. reîmpărțírii; pl. reîmpărțíri

reâmpărțirii
REÎMPĂRȚÍRE, reîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a reîmpărți și rezultatul ei. – V. reîmpărți.

DOOM

reîmpărțíre s. f., g.-d. art. reîmpărțírii; pl. reîmpărțíri

reâmpărțirile
REÎMPĂRȚÍRE, reîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a reîmpărți și rezultatul ei. – V. reîmpărți.

DOOM

reîmpărțíre s. f., g.-d. art. reîmpărțírii; pl. reîmpărțíri

reâmpărțirilor
REÎMPĂRȚÍRE, reîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a reîmpărți și rezultatul ei. – V. reîmpărți.

DOOM

reîmpărțíre s. f., g.-d. art. reîmpărțírii; pl. reîmpărțíri

reâmpărțiră
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reâmpărțirăm
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reâmpărțirăți
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reâmpărțise
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reâmpărțisem
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reâmpărțiseră
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reâmpărțiserăm
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reâmpărțiserăți
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reâmpărțiseși
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reâmpărțiseți
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reâmpărțit
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reâmpărțiși
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reâmpărțiți
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reânalț
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reânalțe
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reânalți
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reânalță
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reânarma
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reânarmai
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reânarmam
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reânarmare
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reânarmare
REÎNARMÁRE, reînarmări, s. f. Acțiunea de a (se) reînarma și rezultatul ei. – V. reînarma.

DOOM

!reînarmáre (-î-nar-/-în-ar-) s. f., g.-d. art. reînarmắrii; pl. reînarmắri

reânarmarea
REÎNARMÁRE, reînarmări, s. f. Acțiunea de a (se) reînarma și rezultatul ei. – V. reînarma.

DOOM

!reînarmáre (-î-nar-/-în-ar-) s. f., g.-d. art. reînarmắrii; pl. reînarmắri

reânarmară
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reânarmarăm
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reânarmarăți
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reânarmase
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reânarmasem
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reânarmaseră
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reânarmaserăm
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reânarmaserăți
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reânarmaseși
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reânarmaseți
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reânarmat
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reânarmat
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Re¹- + înarma (după fr. réarmer).

reânarmata
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Re¹- + înarma (după fr. réarmer).

reânarmate
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Re¹- + înarma (după fr. réarmer).

reânarmatei
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Re¹- + înarma (după fr. réarmer).

reânarmatele
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Re¹- + înarma (după fr. réarmer).

reânarmatelor
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Re¹- + înarma (după fr. réarmer).

reânarmatul
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Re¹- + înarma (după fr. réarmer).

reânarmatului
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Re¹- + înarma (după fr. réarmer).

reânarmau
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reânarmași
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reânarmați
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reânarmați
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Re¹- + înarma (după fr. réarmer).

reânarmații
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Re¹- + înarma (după fr. réarmer).

reânarmaților
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Re¹- + înarma (după fr. réarmer).

reânarmează
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reânarmez
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reânarmeze
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reânarmezi
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reânarmând
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reânarmări
REÎNARMÁRE, reînarmări, s. f. Acțiunea de a (se) reînarma și rezultatul ei. – V. reînarma.

DOOM

!reînarmáre (-î-nar-/-în-ar-) s. f., g.-d. art. reînarmắrii; pl. reînarmắri

reânarmării
REÎNARMÁRE, reînarmări, s. f. Acțiunea de a (se) reînarma și rezultatul ei. – V. reînarma.

DOOM

!reînarmáre (-î-nar-/-în-ar-) s. f., g.-d. art. reînarmắrii; pl. reînarmắri

reânarmările
REÎNARMÁRE, reînarmări, s. f. Acțiunea de a (se) reînarma și rezultatul ei. – V. reînarma.

DOOM

!reînarmáre (-î-nar-/-în-ar-) s. f., g.-d. art. reînarmắrii; pl. reînarmắri

reânarmărilor
REÎNARMÁRE, reînarmări, s. f. Acțiunea de a (se) reînarma și rezultatul ei. – V. reînarma.

DOOM

!reînarmáre (-î-nar-/-în-ar-) s. f., g.-d. art. reînarmắrii; pl. reînarmắri

reâncadra
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reâncadrai
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reâncadram
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reâncadrare
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reâncadrare
REÎNCADRÁRE, reîncadrări, s. f. Acțiunea de a reîncadra și rezultatul ei. – V. reîncadra.

DOOM

reîncadráre (-ca-dra-) s. f., g.-d. art. reîncadrắrii; pl. reîncadrắri

reâncadrarea
REÎNCADRÁRE, reîncadrări, s. f. Acțiunea de a reîncadra și rezultatul ei. – V. reîncadra.

DOOM

reîncadráre (-ca-dra-) s. f., g.-d. art. reîncadrắrii; pl. reîncadrắri

reâncadrară
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reâncadrarăm
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reâncadrarăți
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reâncadrase
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reâncadrasem
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reâncadraseră
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reâncadraserăm
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reâncadraserăți
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reâncadraseși
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reâncadraseți
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reâncadrat
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reâncadrau
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reâncadrași
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reâncadrați
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reâncadrează
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reâncadrez
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reâncadreze
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reâncadrezi
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reâncadrând
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reâncadrări
REÎNCADRÁRE, reîncadrări, s. f. Acțiunea de a reîncadra și rezultatul ei. – V. reîncadra.

DOOM

reîncadráre (-ca-dra-) s. f., g.-d. art. reîncadrắrii; pl. reîncadrắri

reâncadrării
REÎNCADRÁRE, reîncadrări, s. f. Acțiunea de a reîncadra și rezultatul ei. – V. reîncadra.

DOOM

reîncadráre (-ca-dra-) s. f., g.-d. art. reîncadrắrii; pl. reîncadrắri

reâncadrările
REÎNCADRÁRE, reîncadrări, s. f. Acțiunea de a reîncadra și rezultatul ei. – V. reîncadra.

DOOM

reîncadráre (-ca-dra-) s. f., g.-d. art. reîncadrắrii; pl. reîncadrắri

reâncadrărilor
REÎNCADRÁRE, reîncadrări, s. f. Acțiunea de a reîncadra și rezultatul ei. – V. reîncadra.

DOOM

reîncadráre (-ca-dra-) s. f., g.-d. art. reîncadrắrii; pl. reîncadrắri

reâncarc
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reâncarcați
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reâncarce
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reâncarci
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reâncarcă
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reâncarcăm
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reânceapă
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reâncep
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reâncepe
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reâncepea
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reâncepeai
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reâncepeam
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reâncepeau
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reâncepeați
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reâncepem
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reâncepere
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reâncepere
REÎNCÉPERE, reînceperi, s. f. Acțiunea de a reîncepe și rezultatul ei. – V. reîncepe.

DOOM

reîncépere s. f., g.-d. art. reîncéperii

reânceperea
REÎNCÉPERE, reînceperi, s. f. Acțiunea de a reîncepe și rezultatul ei. – V. reîncepe.

DOOM

reîncépere s. f., g.-d. art. reîncéperii

reânceperi
REÎNCÉPERE, reînceperi, s. f. Acțiunea de a reîncepe și rezultatul ei. – V. reîncepe.

DOOM

reîncépere s. f., g.-d. art. reîncéperii

reânceperii
REÎNCÉPERE, reînceperi, s. f. Acțiunea de a reîncepe și rezultatul ei. – V. reîncepe.

DOOM

reîncépere s. f., g.-d. art. reîncéperii

reânceperile
REÎNCÉPERE, reînceperi, s. f. Acțiunea de a reîncepe și rezultatul ei. – V. reîncepe.

DOOM

reîncépere s. f., g.-d. art. reîncéperii

reânceperilor
REÎNCÉPERE, reînceperi, s. f. Acțiunea de a reîncepe și rezultatul ei. – V. reîncepe.

DOOM

reîncépere s. f., g.-d. art. reîncéperii

reâncepeți
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reâncepi
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reâncepu
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reâncepui
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reâncepură
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reâncepurăm
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reâncepurăți
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reâncepuse
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reâncepusem
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reâncepuseră
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reâncepuserăm
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reâncepuserăți
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reâncepuseși
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reâncepuseți
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reânceput
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reâncepuși
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reâncepând
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reâncheagă
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reâncheg
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reânchega
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reânchegai
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reânchegam
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reânchegare
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reânchegare
REÎNCHEGÁRE, reînchegări, s. f. Acțiunea de a reînchega și rezultatul ei. – V. reînchega.

DOOM

reînchegáre s. f., g.-d. art. reînchegắrii; pl. reînchegắri

reânchegarea
REÎNCHEGÁRE, reînchegări, s. f. Acțiunea de a reînchega și rezultatul ei. – V. reînchega.

DOOM

reînchegáre s. f., g.-d. art. reînchegắrii; pl. reînchegắri

reânchegară
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reânchegarăm
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reânchegarăți
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reânchegase
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reânchegasem
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reânchegaseră
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reânchegaserăm
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reânchegaserăți
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reânchegaseși
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reânchegaseți
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reânchegat
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reânchegau
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reânchegași
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reânchegați
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reânchege
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reânchegi
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reânchegând
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reânchegări
REÎNCHEGÁRE, reînchegări, s. f. Acțiunea de a reînchega și rezultatul ei. – V. reînchega.

DOOM

reînchegáre s. f., g.-d. art. reînchegắrii; pl. reînchegắri

reânchegării
REÎNCHEGÁRE, reînchegări, s. f. Acțiunea de a reînchega și rezultatul ei. – V. reînchega.

DOOM

reînchegáre s. f., g.-d. art. reînchegắrii; pl. reînchegắri

reânchegările
REÎNCHEGÁRE, reînchegări, s. f. Acțiunea de a reînchega și rezultatul ei. – V. reînchega.

DOOM

reînchegáre s. f., g.-d. art. reînchegắrii; pl. reînchegắri

reânchegărilor
REÎNCHEGÁRE, reînchegări, s. f. Acțiunea de a reînchega și rezultatul ei. – V. reînchega.

DOOM

reînchegáre s. f., g.-d. art. reînchegắrii; pl. reînchegắri

reânchidere
REÎNCHÍDERE, reînchideri, s. f. Acțiunea de a reînchide și rezultatul ei. – V. reînchide.

DOOM

reînchídere s. f., g.-d. art. reînchíderii; pl. reînchíderi

reânchiderea
REÎNCHÍDERE, reînchideri, s. f. Acțiunea de a reînchide și rezultatul ei. – V. reînchide.

DOOM

reînchídere s. f., g.-d. art. reînchíderii; pl. reînchíderi

reânchideri
REÎNCHÍDERE, reînchideri, s. f. Acțiunea de a reînchide și rezultatul ei. – V. reînchide.

DOOM

reînchídere s. f., g.-d. art. reînchíderii; pl. reînchíderi

reânchiderii
REÎNCHÍDERE, reînchideri, s. f. Acțiunea de a reînchide și rezultatul ei. – V. reînchide.

DOOM

reînchídere s. f., g.-d. art. reînchíderii; pl. reînchíderi

reânchiderile
REÎNCHÍDERE, reînchideri, s. f. Acțiunea de a reînchide și rezultatul ei. – V. reînchide.

DOOM

reînchídere s. f., g.-d. art. reînchíderii; pl. reînchíderi

reânchiderilor
REÎNCHÍDERE, reînchideri, s. f. Acțiunea de a reînchide și rezultatul ei. – V. reînchide.

DOOM

reînchídere s. f., g.-d. art. reînchíderii; pl. reînchíderi

reânchiria
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reânchiriai
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reânchiriam
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reânchiriară
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reânchiriarăm
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reânchiriarăți
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reânchiriase
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reânchiriasem
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reânchiriaseră
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reânchiriaserăm
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reânchiriaserăți
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reânchiriaseși
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reânchiriaseți
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reânchiriat
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reânchiriau
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reânchiriază
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reânchiriași
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reânchiriați
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reânchirie
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reânchiriem
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reânchiriere
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reânchiriere
REÎNCHIRIÉRE, reînchirieri, s. f. Acțiunea de a reînchiria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. reînchiria.

DOOM

reînchiriére s. f., g.-d. art reînchiriérii; pl. reînchiriéri

reânchirierea
REÎNCHIRIÉRE, reînchirieri, s. f. Acțiunea de a reînchiria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. reînchiria.

DOOM

reînchiriére s. f., g.-d. art reînchiriérii; pl. reînchiriéri

reânchirieri
REÎNCHIRIÉRE, reînchirieri, s. f. Acțiunea de a reînchiria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. reînchiria.

DOOM

reînchiriére s. f., g.-d. art reînchiriérii; pl. reînchiriéri

reânchirierii
REÎNCHIRIÉRE, reînchirieri, s. f. Acțiunea de a reînchiria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. reînchiria.

DOOM

reînchiriére s. f., g.-d. art reînchiriérii; pl. reînchiriéri

reânchirierile
REÎNCHIRIÉRE, reînchirieri, s. f. Acțiunea de a reînchiria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. reînchiria.

DOOM

reînchiriére s. f., g.-d. art reînchiriérii; pl. reînchiriéri

reânchirierilor
REÎNCHIRIÉRE, reînchirieri, s. f. Acțiunea de a reînchiria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. reînchiria.

DOOM

reînchiriére s. f., g.-d. art reînchiriérii; pl. reînchiriéri

reânchiriez
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reânchirieze
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reânchiriezi
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reânchiriind
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reâncolțea
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.

DOOM

reîncolțí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 să reîncolțeáscă

reâncolțească
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.

DOOM

reîncolțí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 să reîncolțeáscă

reâncolțeau
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.

DOOM

reîncolțí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 să reîncolțeáscă

reâncolțesc
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.

DOOM

reîncolțí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 să reîncolțeáscă

reâncolțește
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.

DOOM

reîncolțí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 să reîncolțeáscă

reâncolți
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.

DOOM

reîncolțí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 să reîncolțeáscă

reâncolțind
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.

DOOM

reîncolțí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 să reîncolțeáscă

reâncolțire
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.

DOOM

reîncolțí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 să reîncolțeáscă

reâncolțire
REÎNCOLȚÍRE, reîncolțiri, s. f. Acțiunea de a reîncolți și rezultatul ei. – V. reîncolți.

DOOM

reîncolțíre s. f., g.-d. art. reîncolțírii; pl. reîncolțíri

reâncolțirea
REÎNCOLȚÍRE, reîncolțiri, s. f. Acțiunea de a reîncolți și rezultatul ei. – V. reîncolți.

DOOM

reîncolțíre s. f., g.-d. art. reîncolțírii; pl. reîncolțíri

reâncolțiri
REÎNCOLȚÍRE, reîncolțiri, s. f. Acțiunea de a reîncolți și rezultatul ei. – V. reîncolți.

DOOM

reîncolțíre s. f., g.-d. art. reîncolțírii; pl. reîncolțíri

reâncolțirii
REÎNCOLȚÍRE, reîncolțiri, s. f. Acțiunea de a reîncolți și rezultatul ei. – V. reîncolți.

DOOM

reîncolțíre s. f., g.-d. art. reîncolțírii; pl. reîncolțíri

reâncolțirile
REÎNCOLȚÍRE, reîncolțiri, s. f. Acțiunea de a reîncolți și rezultatul ei. – V. reîncolți.

DOOM

reîncolțíre s. f., g.-d. art. reîncolțírii; pl. reîncolțíri

reâncolțirilor
REÎNCOLȚÍRE, reîncolțiri, s. f. Acțiunea de a reîncolți și rezultatul ei. – V. reîncolți.

DOOM

reîncolțíre s. f., g.-d. art. reîncolțírii; pl. reîncolțíri

reâncolțiră
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.

DOOM

reîncolțí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 să reîncolțeáscă

reâncolțise
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.

DOOM

reîncolțí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 să reîncolțeáscă

reâncolțiseră
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.

DOOM

reîncolțí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 să reîncolțeáscă

reâncolțit
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.

DOOM

reîncolțí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 să reîncolțeáscă

reâncorpora
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reâncorporai
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reâncorporam
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reâncorporare
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reâncorporare
REÎNCORPORÁRE, reîncorporări, s. f. Acțiunea de a reîncorpora și rezultatul ei. – V. reîncorpora.

DOOM

reîncorporáre s. f., g.-d. art. reîncorporắrii; pl. reîncorporắri

reâncorporarea
REÎNCORPORÁRE, reîncorporări, s. f. Acțiunea de a reîncorpora și rezultatul ei. – V. reîncorpora.

DOOM

reîncorporáre s. f., g.-d. art. reîncorporắrii; pl. reîncorporắri

reâncorporară
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reâncorporarăm
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reâncorporarăți
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reâncorporase
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reâncorporasem
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reâncorporaseră
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reâncorporaserăm
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reâncorporaserăți
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reâncorporaseși
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reâncorporaseți
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reâncorporat
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reâncorporau
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reâncorporași
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reâncorporați
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reâncorporează
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reâncorporez
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reâncorporeze
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reâncorporezi
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reâncorporând
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reâncorporări
REÎNCORPORÁRE, reîncorporări, s. f. Acțiunea de a reîncorpora și rezultatul ei. – V. reîncorpora.

DOOM

reîncorporáre s. f., g.-d. art. reîncorporắrii; pl. reîncorporắri

reâncorporării
REÎNCORPORÁRE, reîncorporări, s. f. Acțiunea de a reîncorpora și rezultatul ei. – V. reîncorpora.

DOOM

reîncorporáre s. f., g.-d. art. reîncorporắrii; pl. reîncorporắri

reâncorporările
REÎNCORPORÁRE, reîncorporări, s. f. Acțiunea de a reîncorpora și rezultatul ei. – V. reîncorpora.

DOOM

reîncorporáre s. f., g.-d. art. reîncorporắrii; pl. reîncorporắri

reâncorporărilor
REÎNCORPORÁRE, reîncorporări, s. f. Acțiunea de a reîncorpora și rezultatul ei. – V. reîncorpora.

DOOM

reîncorporáre s. f., g.-d. art. reîncorporắrii; pl. reîncorporắri

reâncălzea
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălzeai
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălzeam
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălzească
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălzeau
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălzeați
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălzesc
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălzește
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălzești
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălzi
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălzii
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălzim
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălzind
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălzire
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălzire
REÎNCĂLZÍRE, reîncălziri, s. f. Acțiunea de a reîncălzi și rezultatul ei. – V. reîncălzi.

DOOM

reîncălzíre s. f., g.-d. art. reîncălzírii; pl. reîncălzíri

reâncălzirea
REÎNCĂLZÍRE, reîncălziri, s. f. Acțiunea de a reîncălzi și rezultatul ei. – V. reîncălzi.

DOOM

reîncălzíre s. f., g.-d. art. reîncălzírii; pl. reîncălzíri

reâncălziri
REÎNCĂLZÍRE, reîncălziri, s. f. Acțiunea de a reîncălzi și rezultatul ei. – V. reîncălzi.

DOOM

reîncălzíre s. f., g.-d. art. reîncălzírii; pl. reîncălzíri

reâncălzirii
REÎNCĂLZÍRE, reîncălziri, s. f. Acțiunea de a reîncălzi și rezultatul ei. – V. reîncălzi.

DOOM

reîncălzíre s. f., g.-d. art. reîncălzírii; pl. reîncălzíri

reâncălzirile
REÎNCĂLZÍRE, reîncălziri, s. f. Acțiunea de a reîncălzi și rezultatul ei. – V. reîncălzi.

DOOM

reîncălzíre s. f., g.-d. art. reîncălzírii; pl. reîncălzíri

reâncălzirilor
REÎNCĂLZÍRE, reîncălziri, s. f. Acțiunea de a reîncălzi și rezultatul ei. – V. reîncălzi.

DOOM

reîncălzíre s. f., g.-d. art. reîncălzírii; pl. reîncălzíri

reâncălziră
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălzirăm
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălzirăți
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălzise
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălzisem
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălziseră
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălziserăm
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălziserăți
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălziseși
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălziseți
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălzit
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălzit
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Re¹- + încălzi.

reâncălzita
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Re¹- + încălzi.

reâncălzite
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Re¹- + încălzi.

reâncălzitei
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Re¹- + încălzi.

reâncălzitele
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Re¹- + încălzi.

reâncălzitelor
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Re¹- + încălzi.

reâncălzitul
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Re¹- + încălzi.

reâncălzitului
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Re¹- + încălzi.

reâncălziși
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălziți
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reâncălziți
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Re¹- + încălzi.

reâncălziții
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Re¹- + încălzi.

reâncălziților
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Re¹- + încălzi.

reâncărcai
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reâncărcare
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reâncărcare
REÎNCĂRCÁRE, reîncărcări, s. f. Acțiunea de a reîncărca și rezultatul ei. – V. reîncărca.

DOOM

*reîncărcáre s. f., g.-d. art. reîncărcắrii; pl. reîncărcắri

reâncărcarea
REÎNCĂRCÁRE, reîncărcări, s. f. Acțiunea de a reîncărca și rezultatul ei. – V. reîncărca.

DOOM

*reîncărcáre s. f., g.-d. art. reîncărcắrii; pl. reîncărcắri

reâncărcară
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reâncărcarăm
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reâncărcarăți
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reâncărcase
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reâncărcasem
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reâncărcaseră
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reâncărcaserăm
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reâncărcaserăți
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reâncărcaseși
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reâncărcaseți
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reâncărcat
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reâncărcau
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reâncărcași
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reâncărcând
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reâncărcări
REÎNCĂRCÁRE, reîncărcări, s. f. Acțiunea de a reîncărca și rezultatul ei. – V. reîncărca.

DOOM

*reîncărcáre s. f., g.-d. art. reîncărcắrii; pl. reîncărcắri

reâncărcării
REÎNCĂRCÁRE, reîncărcări, s. f. Acțiunea de a reîncărca și rezultatul ei. – V. reîncărca.

DOOM

*reîncărcáre s. f., g.-d. art. reîncărcắrii; pl. reîncărcắri

reâncărcările
REÎNCĂRCÁRE, reîncărcări, s. f. Acțiunea de a reîncărca și rezultatul ei. – V. reîncărca.

DOOM

*reîncărcáre s. f., g.-d. art. reîncărcắrii; pl. reîncărcắri

reâncărcărilor
REÎNCĂRCÁRE, reîncărcări, s. f. Acțiunea de a reîncărca și rezultatul ei. – V. reîncărca.

DOOM

*reîncărcáre s. f., g.-d. art. reîncărcắrii; pl. reîncărcắri

reânființa
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reânființai
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reânființam
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reânființare
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reânființare
REÎNFIINȚÁRE, reînființări, s. f. Acțiunea de a reînființa și rezultatul ei. – V. reînființa.

DOOM

reînființáre (-fi-in-) s. f., g.-d. art. reînființắrii; pl. reînființắri

reânființarea
REÎNFIINȚÁRE, reînființări, s. f. Acțiunea de a reînființa și rezultatul ei. – V. reînființa.

DOOM

reînființáre (-fi-in-) s. f., g.-d. art. reînființắrii; pl. reînființắri

reânființară
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reânființarăm
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reânființarăți
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reânființase
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reânființasem
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reânființaseră
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reânființaserăm
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reânființaserăți
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reânființaseși
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reânființaseți
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reânființat
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reânființau
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reânființași
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reânființați
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reânființează
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reânființez
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reânființeze
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reânființezi
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reânființând
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reânființări
REÎNFIINȚÁRE, reînființări, s. f. Acțiunea de a reînființa și rezultatul ei. – V. reînființa.

DOOM

reînființáre (-fi-in-) s. f., g.-d. art. reînființắrii; pl. reînființắri

reânființării
REÎNFIINȚÁRE, reînființări, s. f. Acțiunea de a reînființa și rezultatul ei. – V. reînființa.

DOOM

reînființáre (-fi-in-) s. f., g.-d. art. reînființắrii; pl. reînființắri

reânființările
REÎNFIINȚÁRE, reînființări, s. f. Acțiunea de a reînființa și rezultatul ei. – V. reînființa.

DOOM

reînființáre (-fi-in-) s. f., g.-d. art. reînființắrii; pl. reînființắri

reânființărilor
REÎNFIINȚÁRE, reînființări, s. f. Acțiunea de a reînființa și rezultatul ei. – V. reînființa.

DOOM

reînființáre (-fi-in-) s. f., g.-d. art. reînființắrii; pl. reînființắri

reânflorea
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânfloreai
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânfloream
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânflorească
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânfloreau
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânfloreați
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânfloresc
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânflorește
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânflorești
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânflori
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânflorii
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânflorim
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânflorind
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânflorire
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânflorire
REÎNFLORÍRE, reînfloriri, s. f. Acțiunea de a reînflori și rezultatul ei. – V. reînflori.

DOOM

reînfloríre s. f., g.-d. art. reînflorírii; pl. reînfloríri

reânflorirea
REÎNFLORÍRE, reînfloriri, s. f. Acțiunea de a reînflori și rezultatul ei. – V. reînflori.

DOOM

reînfloríre s. f., g.-d. art. reînflorírii; pl. reînfloríri

reânfloriri
REÎNFLORÍRE, reînfloriri, s. f. Acțiunea de a reînflori și rezultatul ei. – V. reînflori.

DOOM

reînfloríre s. f., g.-d. art. reînflorírii; pl. reînfloríri

reânfloririi
REÎNFLORÍRE, reînfloriri, s. f. Acțiunea de a reînflori și rezultatul ei. – V. reînflori.

DOOM

reînfloríre s. f., g.-d. art. reînflorírii; pl. reînfloríri

reânfloririle
REÎNFLORÍRE, reînfloriri, s. f. Acțiunea de a reînflori și rezultatul ei. – V. reînflori.

DOOM

reînfloríre s. f., g.-d. art. reînflorírii; pl. reînfloríri

reânfloririlor
REÎNFLORÍRE, reînfloriri, s. f. Acțiunea de a reînflori și rezultatul ei. – V. reînflori.

DOOM

reînfloríre s. f., g.-d. art. reînflorírii; pl. reînfloríri

reânfloriră
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânflorirăm
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânflorirăți
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânflorise
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânflorisem
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânfloriseră
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânfloriserăm
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânfloriserăți
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânfloriseși
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânfloriseți
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânflorit
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânflorit
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Re¹- + înflori.

reânflorita
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Re¹- + înflori.

reânflorite
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Re¹- + înflori.

reânfloritei
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Re¹- + înflori.

reânfloritele
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Re¹- + înflori.

reânfloritelor
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Re¹- + înflori.

reânfloritul
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Re¹- + înflori.

reânfloritului
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Re¹- + înflori.

reânfloriși
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânfloriți
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reânfloriți
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Re¹- + înflori.

reânfloriții
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Re¹- + înflori.

reânfloriților
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Re¹- + înflori.

reânfășoare
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reânfășoară
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reânfășor
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reânfășori
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reânfășura
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reânfășurai
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reânfășuram
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reânfășurare
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reânfășurare
REÎNFĂȘURÁRE, reînfășurări, s. f. Acțiunea de a reînfășura și rezultatul ei. – V. reînfășura.

DOOM

reînfășuráre s. f., g.-d. art. reînfășurắrii; pl. reînfășurắri

reânfășurarea
REÎNFĂȘURÁRE, reînfășurări, s. f. Acțiunea de a reînfășura și rezultatul ei. – V. reînfășura.

DOOM

reînfășuráre s. f., g.-d. art. reînfășurắrii; pl. reînfășurắri

reânfășurară
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reânfășurarăm
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reânfășurarăți
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reânfășurase
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reânfășurasem
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reânfășuraseră
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reânfășuraserăm
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reânfășuraserăți
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reânfășuraseși
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reânfășuraseți
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reânfășurat
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reânfășurau
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reânfășurași
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reânfășurați
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reânfășurând
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reânfășurări
REÎNFĂȘURÁRE, reînfășurări, s. f. Acțiunea de a reînfășura și rezultatul ei. – V. reînfășura.

DOOM

reînfășuráre s. f., g.-d. art. reînfășurắrii; pl. reînfășurắri

reânfășurării
REÎNFĂȘURÁRE, reînfășurări, s. f. Acțiunea de a reînfășura și rezultatul ei. – V. reînfășura.

DOOM

reînfășuráre s. f., g.-d. art. reînfășurắrii; pl. reînfășurắri

reânfășurările
REÎNFĂȘURÁRE, reînfășurări, s. f. Acțiunea de a reînfășura și rezultatul ei. – V. reînfășura.

DOOM

reînfășuráre s. f., g.-d. art. reînfășurắrii; pl. reînfășurắri

reânfășurărilor
REÎNFĂȘURÁRE, reînfășurări, s. f. Acțiunea de a reînfășura și rezultatul ei. – V. reînfășura.

DOOM

reînfășuráre s. f., g.-d. art. reînfășurắrii; pl. reînfășurắri

reânmatricula
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reânmatriculai
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reânmatriculam
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reânmatriculare
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reânmatriculare
REÎNMATRICULÁRE, reînmatriculări, s. f. Acțiunea de a reînmatricula. – V. reînmatricula.

reânmatricularea
REÎNMATRICULÁRE, reînmatriculări, s. f. Acțiunea de a reînmatricula. – V. reînmatricula.

reânmatriculară
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reânmatricularăm
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reânmatricularăți
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reânmatriculase
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reânmatriculasem
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reânmatriculaseră
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reânmatriculaserăm
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reânmatriculaserăți
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reânmatriculaseși
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reânmatriculaseți
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reânmatriculat
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reânmatriculat
REÎNMATRICULÁT, -Ă, reînmatriculați, -te, adj. Care a fost înmatriculat din nou (după o exmatriculare). – V. reînmatricula.

reânmatriculata
REÎNMATRICULÁT, -Ă, reînmatriculați, -te, adj. Care a fost înmatriculat din nou (după o exmatriculare). – V. reînmatricula.

reânmatriculate
REÎNMATRICULÁT, -Ă, reînmatriculați, -te, adj. Care a fost înmatriculat din nou (după o exmatriculare). – V. reînmatricula.

reânmatriculatei
REÎNMATRICULÁT, -Ă, reînmatriculați, -te, adj. Care a fost înmatriculat din nou (după o exmatriculare). – V. reînmatricula.

reânmatriculatele
REÎNMATRICULÁT, -Ă, reînmatriculați, -te, adj. Care a fost înmatriculat din nou (după o exmatriculare). – V. reînmatricula.

reânmatriculatelor
REÎNMATRICULÁT, -Ă, reînmatriculați, -te, adj. Care a fost înmatriculat din nou (după o exmatriculare). – V. reînmatricula.

reânmatriculatul
REÎNMATRICULÁT, -Ă, reînmatriculați, -te, adj. Care a fost înmatriculat din nou (după o exmatriculare). – V. reînmatricula.

reânmatriculatului
REÎNMATRICULÁT, -Ă, reînmatriculați, -te, adj. Care a fost înmatriculat din nou (după o exmatriculare). – V. reînmatricula.

reânmatriculau
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reânmatriculași
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reânmatriculați
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reânmatriculați
REÎNMATRICULÁT, -Ă, reînmatriculați, -te, adj. Care a fost înmatriculat din nou (după o exmatriculare). – V. reînmatricula.

reânmatriculații
REÎNMATRICULÁT, -Ă, reînmatriculați, -te, adj. Care a fost înmatriculat din nou (după o exmatriculare). – V. reînmatricula.

reânmatriculaților
REÎNMATRICULÁT, -Ă, reînmatriculați, -te, adj. Care a fost înmatriculat din nou (după o exmatriculare). – V. reînmatricula.

reânmatriculează
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reânmatriculez
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reânmatriculeze
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reânmatriculezi
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reânmatriculând
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reânmatriculări
REÎNMATRICULÁRE, reînmatriculări, s. f. Acțiunea de a reînmatricula. – V. reînmatricula.

reânmatriculării
REÎNMATRICULÁRE, reînmatriculări, s. f. Acțiunea de a reînmatricula. – V. reînmatricula.

reânmatriculările
REÎNMATRICULÁRE, reînmatriculări, s. f. Acțiunea de a reînmatricula. – V. reînmatricula.

reânmatriculărilor
REÎNMATRICULÁRE, reînmatriculări, s. f. Acțiunea de a reînmatricula. – V. reînmatricula.

reânnoade
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reânnoadă
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reânnod
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reânnoda
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reânnodai
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reânnodam
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reânnodare
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reânnodare
REÎNNODÁRE, reînnodări, s. f. Acțiunea de a reînnoda. – V. reînnoda.

reânnodarea
REÎNNODÁRE, reînnodări, s. f. Acțiunea de a reînnoda. – V. reînnoda.

reânnodară
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reânnodarăm
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reânnodarăți
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reânnodase
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reânnodasem
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reânnodaseră
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reânnodaserăm
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reânnodaserăți
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reânnodaseși
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reânnodaseți
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reânnodat
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reânnodat
REÎNNODÁT, -Ă, reînnodați, -te, adj. 1. Care a fost înnodat din nou (după ce s-a desfăcut nodul). 2. (Fig.; despre relații) Care s-a reluat, care s-a restabilit. – V. reînnoda.

reânnodata
REÎNNODÁT, -Ă, reînnodați, -te, adj. 1. Care a fost înnodat din nou (după ce s-a desfăcut nodul). 2. (Fig.; despre relații) Care s-a reluat, care s-a restabilit. – V. reînnoda.

reânnodate
REÎNNODÁT, -Ă, reînnodați, -te, adj. 1. Care a fost înnodat din nou (după ce s-a desfăcut nodul). 2. (Fig.; despre relații) Care s-a reluat, care s-a restabilit. – V. reînnoda.

reânnodatei
REÎNNODÁT, -Ă, reînnodați, -te, adj. 1. Care a fost înnodat din nou (după ce s-a desfăcut nodul). 2. (Fig.; despre relații) Care s-a reluat, care s-a restabilit. – V. reînnoda.

reânnodatele
REÎNNODÁT, -Ă, reînnodați, -te, adj. 1. Care a fost înnodat din nou (după ce s-a desfăcut nodul). 2. (Fig.; despre relații) Care s-a reluat, care s-a restabilit. – V. reînnoda.

reânnodatelor
REÎNNODÁT, -Ă, reînnodați, -te, adj. 1. Care a fost înnodat din nou (după ce s-a desfăcut nodul). 2. (Fig.; despre relații) Care s-a reluat, care s-a restabilit. – V. reînnoda.

reânnodatul
REÎNNODÁT, -Ă, reînnodați, -te, adj. 1. Care a fost înnodat din nou (după ce s-a desfăcut nodul). 2. (Fig.; despre relații) Care s-a reluat, care s-a restabilit. – V. reînnoda.

reânnodatului
REÎNNODÁT, -Ă, reînnodați, -te, adj. 1. Care a fost înnodat din nou (după ce s-a desfăcut nodul). 2. (Fig.; despre relații) Care s-a reluat, care s-a restabilit. – V. reînnoda.

reânnodau
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reânnodași
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reânnodați
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reânnodați
REÎNNODÁT, -Ă, reînnodați, -te, adj. 1. Care a fost înnodat din nou (după ce s-a desfăcut nodul). 2. (Fig.; despre relații) Care s-a reluat, care s-a restabilit. – V. reînnoda.

reânnodații
REÎNNODÁT, -Ă, reînnodați, -te, adj. 1. Care a fost înnodat din nou (după ce s-a desfăcut nodul). 2. (Fig.; despre relații) Care s-a reluat, care s-a restabilit. – V. reînnoda.

reânnodaților
REÎNNODÁT, -Ă, reînnodați, -te, adj. 1. Care a fost înnodat din nou (după ce s-a desfăcut nodul). 2. (Fig.; despre relații) Care s-a reluat, care s-a restabilit. – V. reînnoda.

reânnodând
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reânnodări
REÎNNODÁRE, reînnodări, s. f. Acțiunea de a reînnoda. – V. reînnoda.

reânnodării
REÎNNODÁRE, reînnodări, s. f. Acțiunea de a reînnoda. – V. reînnoda.

reânnodările
REÎNNODÁRE, reînnodări, s. f. Acțiunea de a reînnoda. – V. reînnoda.

reânnodărilor
REÎNNODÁRE, reînnodări, s. f. Acțiunea de a reînnoda. – V. reînnoda.

reânnoi
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoia
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoiai
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoiam
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoiască
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoiau
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoiați
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoiesc
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoiește
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoiești
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoii
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoim
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoind
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoire
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoire
REÎNNOÍRE, reînnoiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînnoi și rezultatul ei. – V. reînnoi.

DOOM

reînnoíre s. f., g.-d. art. reînnoírii; pl. reînnoíri

reânnoirea
REÎNNOÍRE, reînnoiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînnoi și rezultatul ei. – V. reînnoi.

DOOM

reînnoíre s. f., g.-d. art. reînnoírii; pl. reînnoíri

reânnoiri
REÎNNOÍRE, reînnoiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînnoi și rezultatul ei. – V. reînnoi.

DOOM

reînnoíre s. f., g.-d. art. reînnoírii; pl. reînnoíri

reânnoirii
REÎNNOÍRE, reînnoiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînnoi și rezultatul ei. – V. reînnoi.

DOOM

reînnoíre s. f., g.-d. art. reînnoírii; pl. reînnoíri

reânnoirile
REÎNNOÍRE, reînnoiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînnoi și rezultatul ei. – V. reînnoi.

DOOM

reînnoíre s. f., g.-d. art. reînnoírii; pl. reînnoíri

reânnoirilor
REÎNNOÍRE, reînnoiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînnoi și rezultatul ei. – V. reînnoi.

DOOM

reînnoíre s. f., g.-d. art. reînnoírii; pl. reînnoíri

reânnoiră
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoirăm
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoirăți
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoise
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoisem
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoiseră
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoiserăm
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoiserăți
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoiseși
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoiseți
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoit
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoit
REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiți, -te, adj. Care a fost făcut din nou; refăcut; fig. schimbat, reîmprospătat, primenit. – V. reînnoi.

reânnoita
REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiți, -te, adj. Care a fost făcut din nou; refăcut; fig. schimbat, reîmprospătat, primenit. – V. reînnoi.

reânnoite
REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiți, -te, adj. Care a fost făcut din nou; refăcut; fig. schimbat, reîmprospătat, primenit. – V. reînnoi.

reânnoitei
REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiți, -te, adj. Care a fost făcut din nou; refăcut; fig. schimbat, reîmprospătat, primenit. – V. reînnoi.

reânnoitele
REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiți, -te, adj. Care a fost făcut din nou; refăcut; fig. schimbat, reîmprospătat, primenit. – V. reînnoi.

reânnoitelor
REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiți, -te, adj. Care a fost făcut din nou; refăcut; fig. schimbat, reîmprospătat, primenit. – V. reînnoi.

reânnoitul
REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiți, -te, adj. Care a fost făcut din nou; refăcut; fig. schimbat, reîmprospătat, primenit. – V. reînnoi.

reânnoitului
REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiți, -te, adj. Care a fost făcut din nou; refăcut; fig. schimbat, reîmprospătat, primenit. – V. reînnoi.

reânnoiși
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoiți
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reânnoiți
REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiți, -te, adj. Care a fost făcut din nou; refăcut; fig. schimbat, reîmprospătat, primenit. – V. reînnoi.

reânnoiții
REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiți, -te, adj. Care a fost făcut din nou; refăcut; fig. schimbat, reîmprospătat, primenit. – V. reînnoi.

reânnoiților
REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiți, -te, adj. Care a fost făcut din nou; refăcut; fig. schimbat, reîmprospătat, primenit. – V. reînnoi.

reânnozi
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reânscriere
REÎNSCRÍERE s.f. Acțiunea de a se reînscrie și rezultatul ei. [< reînscrie].

reânscrierea
REÎNSCRÍERE s.f. Acțiunea de a se reînscrie și rezultatul ei. [< reînscrie].

reânscrieri
REÎNSCRÍERE s.f. Acțiunea de a se reînscrie și rezultatul ei. [< reînscrie].

reânscrierii
REÎNSCRÍERE s.f. Acțiunea de a se reînscrie și rezultatul ei. [< reînscrie].

reânscrierile
REÎNSCRÍERE s.f. Acțiunea de a se reînscrie și rezultatul ei. [< reînscrie].

reânscrierilor
REÎNSCRÍERE s.f. Acțiunea de a se reînscrie și rezultatul ei. [< reînscrie].

reânscăuna
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reânscăunai
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reânscăunam
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reânscăunare
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reânscăunare
REÎNSCĂUNÁRE, reînscăunări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) reînscăuna și rezultatul ei. [Pr.: -scă-u-] – V. reînscăuna.

DOOM

reînscăunáre (înv.) (-scă-u-) s. f., g.-d. art. reînscăunắrii; pl. reînscăunắri

reânscăunarea
REÎNSCĂUNÁRE, reînscăunări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) reînscăuna și rezultatul ei. [Pr.: -scă-u-] – V. reînscăuna.

DOOM

reînscăunáre (înv.) (-scă-u-) s. f., g.-d. art. reînscăunắrii; pl. reînscăunắri

reânscăunară
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reânscăunarăm
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reânscăunarăți
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reânscăunase
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reânscăunasem
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reânscăunaseră
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reânscăunaserăm
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reânscăunaserăți
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reânscăunaseși
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reânscăunaseți
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reânscăunat
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reânscăunau
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reânscăunași
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reânscăunați
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reânscăunează
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reânscăunez
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reânscăuneze
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reânscăunezi
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reânscăunând
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reânscăunări
REÎNSCĂUNÁRE, reînscăunări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) reînscăuna și rezultatul ei. [Pr.: -scă-u-] – V. reînscăuna.

DOOM

reînscăunáre (înv.) (-scă-u-) s. f., g.-d. art. reînscăunắrii; pl. reînscăunắri

reânscăunării
REÎNSCĂUNÁRE, reînscăunări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) reînscăuna și rezultatul ei. [Pr.: -scă-u-] – V. reînscăuna.

DOOM

reînscăunáre (înv.) (-scă-u-) s. f., g.-d. art. reînscăunắrii; pl. reînscăunắri

reânscăunările
REÎNSCĂUNÁRE, reînscăunări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) reînscăuna și rezultatul ei. [Pr.: -scă-u-] – V. reînscăuna.

DOOM

reînscăunáre (înv.) (-scă-u-) s. f., g.-d. art. reînscăunắrii; pl. reînscăunắri

reânscăunărilor
REÎNSCĂUNÁRE, reînscăunări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) reînscăuna și rezultatul ei. [Pr.: -scă-u-] – V. reînscăuna.

DOOM

reînscăunáre (înv.) (-scă-u-) s. f., g.-d. art. reînscăunắrii; pl. reînscăunắri

reânsuflețea
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsuflețeai
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsuflețeam
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsuflețească
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsuflețeau
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsuflețeați
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsuflețesc
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsuflețește
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsuflețești
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsufleți
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsufleții
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsuflețim
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsuflețind
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsuflețire
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsuflețire
REÎNSUFLEȚÍRE, reînsuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînsufleți și rezultatul ei. – V. reînsufleți.

DOOM

reînsuflețíre (-su-fle-) s. f., g.-d. art. reînsuflețírii; pl. reînsuflețíri

reânsuflețirea
REÎNSUFLEȚÍRE, reînsuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînsufleți și rezultatul ei. – V. reînsufleți.

DOOM

reînsuflețíre (-su-fle-) s. f., g.-d. art. reînsuflețírii; pl. reînsuflețíri

reânsuflețiri
REÎNSUFLEȚÍRE, reînsuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînsufleți și rezultatul ei. – V. reînsufleți.

DOOM

reînsuflețíre (-su-fle-) s. f., g.-d. art. reînsuflețírii; pl. reînsuflețíri

reânsuflețirii
REÎNSUFLEȚÍRE, reînsuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînsufleți și rezultatul ei. – V. reînsufleți.

DOOM

reînsuflețíre (-su-fle-) s. f., g.-d. art. reînsuflețírii; pl. reînsuflețíri

reânsuflețirile
REÎNSUFLEȚÍRE, reînsuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînsufleți și rezultatul ei. – V. reînsufleți.

DOOM

reînsuflețíre (-su-fle-) s. f., g.-d. art. reînsuflețírii; pl. reînsuflețíri

reânsuflețirilor
REÎNSUFLEȚÍRE, reînsuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînsufleți și rezultatul ei. – V. reînsufleți.

DOOM

reînsuflețíre (-su-fle-) s. f., g.-d. art. reînsuflețírii; pl. reînsuflețíri

reânsuflețiră
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsuflețirăm
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsuflețirăți
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsuflețise
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsuflețisem
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsuflețiseră
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsuflețiserăm
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsuflețiserăți
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsuflețiseși
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsuflețiseți
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsuflețit
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsuflețiși
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsuflețiți
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reânsănătoșea
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reânsănătoșeai
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reânsănătoșeam
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reânsănătoșească
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reânsănătoșeau
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reânsănătoșeați
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reânsănătoșesc
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reânsănătoșește
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reânsănătoșești
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reânsănătoși
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reânsănătoșii
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reânsănătoșim
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reânsănătoșind
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reânsănătoșire
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reânsănătoșire
REÎNSĂNĂTOȘÍRE, reînsănătoșiri, s. f. Faptul de a se reînsănătoși. – V. reînsănătoși.

DOOM

reînsănătoșíre s. f., g.-d. art. reînsănătoșírii; pl. reînsănătoșíri

reânsănătoșirea
REÎNSĂNĂTOȘÍRE, reînsănătoșiri, s. f. Faptul de a se reînsănătoși. – V. reînsănătoși.

DOOM

reînsănătoșíre s. f., g.-d. art. reînsănătoșírii; pl. reînsănătoșíri

reânsănătoșiri
REÎNSĂNĂTOȘÍRE, reînsănătoșiri, s. f. Faptul de a se reînsănătoși. – V. reînsănătoși.

DOOM

reînsănătoșíre s. f., g.-d. art. reînsănătoșírii; pl. reînsănătoșíri

reânsănătoșirii
REÎNSĂNĂTOȘÍRE, reînsănătoșiri, s. f. Faptul de a se reînsănătoși. – V. reînsănătoși.

DOOM

reînsănătoșíre s. f., g.-d. art. reînsănătoșírii; pl. reînsănătoșíri

reânsănătoșirile
REÎNSĂNĂTOȘÍRE, reînsănătoșiri, s. f. Faptul de a se reînsănătoși. – V. reînsănătoși.

DOOM

reînsănătoșíre s. f., g.-d. art. reînsănătoșírii; pl. reînsănătoșíri

reânsănătoșirilor
REÎNSĂNĂTOȘÍRE, reînsănătoșiri, s. f. Faptul de a se reînsănătoși. – V. reînsănătoși.

DOOM

reînsănătoșíre s. f., g.-d. art. reînsănătoșírii; pl. reînsănătoșíri

reânsănătoșiră
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reânsănătoșirăm
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reânsănătoșirăți
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reânsănătoșise
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reânsănătoșisem
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reânsănătoșiseră
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reânsănătoșiserăm
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reânsănătoșiserăți
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reânsănătoșiseși
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reânsănătoșiseți
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reânsănătoșit
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reânsănătoșiși
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reânsănătoșiți
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reântinerea
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântinereai
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântineream
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântinerească
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântinereau
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântinereați
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântineresc
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântinerește
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântinerești
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântineri
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântinerii
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântinerim
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântinerind
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântinerire
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântinerire
REÎNTINERÍRE, reîntineriri, s. f. Faptul de a reîntineri. – V. reîntineri.

DOOM

reîntineríre s. f., g.-d. art. reîntinerírii

reântinerirea
REÎNTINERÍRE, reîntineriri, s. f. Faptul de a reîntineri. – V. reîntineri.

DOOM

reîntineríre s. f., g.-d. art. reîntinerírii

reântineriri
REÎNTINERÍRE, reîntineriri, s. f. Faptul de a reîntineri. – V. reîntineri.

DOOM

reîntineríre s. f., g.-d. art. reîntinerírii

reântineririi
REÎNTINERÍRE, reîntineriri, s. f. Faptul de a reîntineri. – V. reîntineri.

DOOM

reîntineríre s. f., g.-d. art. reîntinerírii

reântineririle
REÎNTINERÍRE, reîntineriri, s. f. Faptul de a reîntineri. – V. reîntineri.

DOOM

reîntineríre s. f., g.-d. art. reîntinerírii

reântineririlor
REÎNTINERÍRE, reîntineriri, s. f. Faptul de a reîntineri. – V. reîntineri.

DOOM

reîntineríre s. f., g.-d. art. reîntinerírii

reântineriră
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântinerirăm
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântinerirăți
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântinerise
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântinerisem
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântineriseră
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântineriserăm
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântineriserăți
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântineriseși
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântineriseți
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântinerit
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântinerit
REÎNTINERÍT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou. – V. reîntineri.

reântinerita
REÎNTINERÍT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou. – V. reîntineri.

reântinerite
REÎNTINERÍT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou. – V. reîntineri.

reântineritei
REÎNTINERÍT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou. – V. reîntineri.

reântineritele
REÎNTINERÍT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou. – V. reîntineri.

reântineritelor
REÎNTINERÍT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou. – V. reîntineri.

reântineritul
REÎNTINERÍT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou. – V. reîntineri.

reântineritului
REÎNTINERÍT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou. – V. reîntineri.

reântineriși
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântineriți
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reântineriți
REÎNTINERÍT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou. – V. reîntineri.

reântineriții
REÎNTINERÍT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou. – V. reîntineri.

reântineriților
REÎNTINERÍT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou. – V. reîntineri.

reântoarce
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântoarcem
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântoarcere
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântoarcere
REÎNTOÁRCERE, reîntoarceri, s. f. Faptul de a se reîntoarce; revenire. – V. reîntoarce.

DOOM

reîntoárcere s. f., g.-d. art. reîntoárcerii; pl. reîntoárceri

reântoarcerea
REÎNTOÁRCERE, reîntoarceri, s. f. Faptul de a se reîntoarce; revenire. – V. reîntoarce.

DOOM

reîntoárcere s. f., g.-d. art. reîntoárcerii; pl. reîntoárceri

reântoarceri
REÎNTOÁRCERE, reîntoarceri, s. f. Faptul de a se reîntoarce; revenire. – V. reîntoarce.

DOOM

reîntoárcere s. f., g.-d. art. reîntoárcerii; pl. reîntoárceri

reântoarcerii
REÎNTOÁRCERE, reîntoarceri, s. f. Faptul de a se reîntoarce; revenire. – V. reîntoarce.

DOOM

reîntoárcere s. f., g.-d. art. reîntoárcerii; pl. reîntoárceri

reântoarcerile
REÎNTOÁRCERE, reîntoarceri, s. f. Faptul de a se reîntoarce; revenire. – V. reîntoarce.

DOOM

reîntoárcere s. f., g.-d. art. reîntoárcerii; pl. reîntoárceri

reântoarcerilor
REÎNTOÁRCERE, reîntoarceri, s. f. Faptul de a se reîntoarce; revenire. – V. reîntoarce.

DOOM

reîntoárcere s. f., g.-d. art. reîntoárcerii; pl. reîntoárceri

reântoarceți
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântoarcă
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântoarne
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reântoarnă
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reântoarse
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântoarseră
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântoarserăm
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântoarserăți
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântorc
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântorcea
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântorceai
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântorceam
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântorceau
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântorceați
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântorci
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântorcând
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântorn
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reântorni
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reântors
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântorsei
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântorsese
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântorsesem
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântorseseră
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântorseserăm
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântorseserăți
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântorseseși
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântorseseți
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântorseși
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reântregea
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregeai
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregeam
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregească
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregeau
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregeați
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregesc
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregește
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregești
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregi
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregii
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregim
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregind
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregire
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregire
REÎNTREGÍRE, reîntregiri, s. f. Acțiunea de a reîntregi și rezultatul ei. – V. reîntregi.

DOOM

reîntregíre s. f., g.-d. art. reîntregírii; pl. reîntregíri

reântregirea
REÎNTREGÍRE, reîntregiri, s. f. Acțiunea de a reîntregi și rezultatul ei. – V. reîntregi.

DOOM

reîntregíre s. f., g.-d. art. reîntregírii; pl. reîntregíri

reântregiri
REÎNTREGÍRE, reîntregiri, s. f. Acțiunea de a reîntregi și rezultatul ei. – V. reîntregi.

DOOM

reîntregíre s. f., g.-d. art. reîntregírii; pl. reîntregíri

reântregirii
REÎNTREGÍRE, reîntregiri, s. f. Acțiunea de a reîntregi și rezultatul ei. – V. reîntregi.

DOOM

reîntregíre s. f., g.-d. art. reîntregírii; pl. reîntregíri

reântregirile
REÎNTREGÍRE, reîntregiri, s. f. Acțiunea de a reîntregi și rezultatul ei. – V. reîntregi.

DOOM

reîntregíre s. f., g.-d. art. reîntregírii; pl. reîntregíri

reântregirilor
REÎNTREGÍRE, reîntregiri, s. f. Acțiunea de a reîntregi și rezultatul ei. – V. reîntregi.

DOOM

reîntregíre s. f., g.-d. art. reîntregírii; pl. reîntregíri

reântregiră
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregirăm
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregirăți
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregise
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregisem
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregiseră
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregiserăm
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregiserăți
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregiseși
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregiseți
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregit
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregit
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Re¹- + întregi.

reântregita
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Re¹- + întregi.

reântregite
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Re¹- + întregi.

reântregitei
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Re¹- + întregi.

reântregitele
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Re¹- + întregi.

reântregitelor
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Re¹- + întregi.

reântregitul
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Re¹- + întregi.

reântregitului
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Re¹- + întregi.

reântregiși
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregiți
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reântregiți
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Re¹- + întregi.

reântregiții
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Re¹- + întregi.

reântregiților
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Re¹- + întregi.

reântrema
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reântremai
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reântremam
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reântremare
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reântremare
REÎNTREMÁRE s. f. Faptul de a se reîntrema; înzdrăvenire. – V. reîntrema.

DOOM

reîntremáre s. f., g.-d. art. reîntremắrii

reântremarea
REÎNTREMÁRE s. f. Faptul de a se reîntrema; înzdrăvenire. – V. reîntrema.

DOOM

reîntremáre s. f., g.-d. art. reîntremắrii

reântremară
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reântremarăm
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reântremarăți
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reântremase
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reântremasem
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reântremaseră
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reântremaserăm
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reântremaserăți
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reântremaseși
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reântremaseți
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reântremat
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reântremat
REÎNTREMÁT, -Ă, reîntremați, -te, adj. Care și-a căpătat din nou sănătatea sau puterile, care s-a înzdrăvenit din nou. – V. reîntrema.

reântremata
REÎNTREMÁT, -Ă, reîntremați, -te, adj. Care și-a căpătat din nou sănătatea sau puterile, care s-a înzdrăvenit din nou. – V. reîntrema.

reântremate
REÎNTREMÁT, -Ă, reîntremați, -te, adj. Care și-a căpătat din nou sănătatea sau puterile, care s-a înzdrăvenit din nou. – V. reîntrema.

reântrematei
REÎNTREMÁT, -Ă, reîntremați, -te, adj. Care și-a căpătat din nou sănătatea sau puterile, care s-a înzdrăvenit din nou. – V. reîntrema.

reântrematele
REÎNTREMÁT, -Ă, reîntremați, -te, adj. Care și-a căpătat din nou sănătatea sau puterile, care s-a înzdrăvenit din nou. – V. reîntrema.

reântrematelor
REÎNTREMÁT, -Ă, reîntremați, -te, adj. Care și-a căpătat din nou sănătatea sau puterile, care s-a înzdrăvenit din nou. – V. reîntrema.

reântrematul
REÎNTREMÁT, -Ă, reîntremați, -te, adj. Care și-a căpătat din nou sănătatea sau puterile, care s-a înzdrăvenit din nou. – V. reîntrema.

reântrematului
REÎNTREMÁT, -Ă, reîntremați, -te, adj. Care și-a căpătat din nou sănătatea sau puterile, care s-a înzdrăvenit din nou. – V. reîntrema.

reântremau
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reântremași
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reântremați
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reântremați
REÎNTREMÁT, -Ă, reîntremați, -te, adj. Care și-a căpătat din nou sănătatea sau puterile, care s-a înzdrăvenit din nou. – V. reîntrema.

reântremații
REÎNTREMÁT, -Ă, reîntremați, -te, adj. Care și-a căpătat din nou sănătatea sau puterile, care s-a înzdrăvenit din nou. – V. reîntrema.

reântremaților
REÎNTREMÁT, -Ă, reîntremați, -te, adj. Care și-a căpătat din nou sănătatea sau puterile, care s-a înzdrăvenit din nou. – V. reîntrema.

reântremează
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reântremez
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reântremeze
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reântremezi
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reântremând
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reântremări
REÎNTREMÁRE s. f. Faptul de a se reîntrema; înzdrăvenire. – V. reîntrema.

DOOM

reîntremáre s. f., g.-d. art. reîntremắrii

reântremării
REÎNTREMÁRE s. f. Faptul de a se reîntrema; înzdrăvenire. – V. reîntrema.

DOOM

reîntremáre s. f., g.-d. art. reîntremắrii

reântremările
REÎNTREMÁRE s. f. Faptul de a se reîntrema; înzdrăvenire. – V. reîntrema.

DOOM

reîntremáre s. f., g.-d. art. reîntremắrii

reântremărilor
REÎNTREMÁRE s. f. Faptul de a se reîntrema; înzdrăvenire. – V. reîntrema.

DOOM

reîntremáre s. f., g.-d. art. reîntremắrii

reântrupa
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reântrupai
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reântrupam
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reântrupare
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reântrupară
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reântruparăm
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reântruparăți
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reântrupase
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reântrupasem
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reântrupaseră
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reântrupaserăm
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reântrupaserăți
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reântrupaseși
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reântrupaseți
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reântrupat
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reântrupau
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reântrupași
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reântrupați
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reântrupează
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reântrupez
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reântrupeze
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reântrupezi
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reântrupând
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reânturna
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reânturnai
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reânturnam
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reânturnare
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reânturnare
REÎNTURNÁRE, reînturnări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) reînturna și rezultatul ei. – V. reînturna.

DOOM

reînturnáre (pop.) s. f., g.-d. art. reînturnắrii; pl. reînturnắri

reânturnarea
REÎNTURNÁRE, reînturnări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) reînturna și rezultatul ei. – V. reînturna.

DOOM

reînturnáre (pop.) s. f., g.-d. art. reînturnắrii; pl. reînturnắri

reânturnară
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reânturnarăm
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reânturnarăți
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reânturnase
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reânturnasem
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reânturnaseră
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reânturnaserăm
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reânturnaserăți
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reânturnaseși
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reânturnaseți
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reânturnat
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reânturnau
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reânturnași
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reânturnați
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reânturnând
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reânturnări
REÎNTURNÁRE, reînturnări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) reînturna și rezultatul ei. – V. reînturna.

DOOM

reînturnáre (pop.) s. f., g.-d. art. reînturnắrii; pl. reînturnắri

reânturnării
REÎNTURNÁRE, reînturnări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) reînturna și rezultatul ei. – V. reînturna.

DOOM

reînturnáre (pop.) s. f., g.-d. art. reînturnắrii; pl. reînturnắri

reânturnările
REÎNTURNÁRE, reînturnări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) reînturna și rezultatul ei. – V. reînturna.

DOOM

reînturnáre (pop.) s. f., g.-d. art. reînturnắrii; pl. reînturnắri

reânturnărilor
REÎNTURNÁRE, reînturnări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) reînturna și rezultatul ei. – V. reînturna.

DOOM

reînturnáre (pop.) s. f., g.-d. art. reînturnắrii; pl. reînturnắri

reântâlnea
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reântâlneai
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reântâlneam
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reântâlnească
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reântâlneau
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reântâlneați
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reântâlnesc
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reântâlnește
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reântâlnești
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reântâlni
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reântâlnii
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reântâlnim
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reântâlnind
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reântâlnire
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reântâlnire
REÎNTÂLNÍRE, reîntâlniri, s. f. Acțiunea de a (se) reîntâlni și rezultatul ei. – V. reîntâlni.

DOOM

reîntâlníre s. f., g.-d. art. reîntâlnírii; pl. reîntâlníri

reântâlnirea
REÎNTÂLNÍRE, reîntâlniri, s. f. Acțiunea de a (se) reîntâlni și rezultatul ei. – V. reîntâlni.

DOOM

reîntâlníre s. f., g.-d. art. reîntâlnírii; pl. reîntâlníri

reântâlniri
REÎNTÂLNÍRE, reîntâlniri, s. f. Acțiunea de a (se) reîntâlni și rezultatul ei. – V. reîntâlni.

DOOM

reîntâlníre s. f., g.-d. art. reîntâlnírii; pl. reîntâlníri

reântâlnirii
REÎNTÂLNÍRE, reîntâlniri, s. f. Acțiunea de a (se) reîntâlni și rezultatul ei. – V. reîntâlni.

DOOM

reîntâlníre s. f., g.-d. art. reîntâlnírii; pl. reîntâlníri

reântâlnirile
REÎNTÂLNÍRE, reîntâlniri, s. f. Acțiunea de a (se) reîntâlni și rezultatul ei. – V. reîntâlni.

DOOM

reîntâlníre s. f., g.-d. art. reîntâlnírii; pl. reîntâlníri

reântâlnirilor
REÎNTÂLNÍRE, reîntâlniri, s. f. Acțiunea de a (se) reîntâlni și rezultatul ei. – V. reîntâlni.

DOOM

reîntâlníre s. f., g.-d. art. reîntâlnírii; pl. reîntâlníri

reântâlniră
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reântâlnirăm
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reântâlnirăți
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reântâlnise
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reântâlnisem
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reântâlniseră
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reântâlniserăm
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reântâlniserăți
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reântâlniseși
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reântâlniseți
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reântâlnit
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reântâlniși
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reântâlniți
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reânverzea
REÎNVERZÍ, pers. 3 reînverzește, vb. IV. Intranz. (Despre vegetație) A înverzi din nou. – Pref. re- + înverzi.

DOOM

reînverzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reînverzéște, imperf. 3 sg. reînverzeá; conj. prez. 3 să reînverzeáscă

reânverzească
REÎNVERZÍ, pers. 3 reînverzește, vb. IV. Intranz. (Despre vegetație) A înverzi din nou. – Pref. re- + înverzi.

DOOM

reînverzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reînverzéște, imperf. 3 sg. reînverzeá; conj. prez. 3 să reînverzeáscă

reânverzeau
REÎNVERZÍ, pers. 3 reînverzește, vb. IV. Intranz. (Despre vegetație) A înverzi din nou. – Pref. re- + înverzi.

DOOM

reînverzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reînverzéște, imperf. 3 sg. reînverzeá; conj. prez. 3 să reînverzeáscă

reânverzesc
REÎNVERZÍ, pers. 3 reînverzește, vb. IV. Intranz. (Despre vegetație) A înverzi din nou. – Pref. re- + înverzi.

DOOM

reînverzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reînverzéște, imperf. 3 sg. reînverzeá; conj. prez. 3 să reînverzeáscă

reânverzește
REÎNVERZÍ, pers. 3 reînverzește, vb. IV. Intranz. (Despre vegetație) A înverzi din nou. – Pref. re- + înverzi.

DOOM

reînverzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reînverzéște, imperf. 3 sg. reînverzeá; conj. prez. 3 să reînverzeáscă

reânverzi
REÎNVERZÍ, pers. 3 reînverzește, vb. IV. Intranz. (Despre vegetație) A înverzi din nou. – Pref. re- + înverzi.

DOOM

reînverzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reînverzéște, imperf. 3 sg. reînverzeá; conj. prez. 3 să reînverzeáscă

reânverzind
REÎNVERZÍ, pers. 3 reînverzește, vb. IV. Intranz. (Despre vegetație) A înverzi din nou. – Pref. re- + înverzi.

DOOM

reînverzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reînverzéște, imperf. 3 sg. reînverzeá; conj. prez. 3 să reînverzeáscă

reânverzire
REÎNVERZÍ, pers. 3 reînverzește, vb. IV. Intranz. (Despre vegetație) A înverzi din nou. – Pref. re- + înverzi.

DOOM

reînverzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reînverzéște, imperf. 3 sg. reînverzeá; conj. prez. 3 să reînverzeáscă

reânverzire
REÎNVERZÍRE s. f. Acțiunea de a reînverzi și rezultatul ei. – V. reînverzi.

DOOM

reînverzíre s. f., g.-d. art. reînverzírii

reânverzirea
REÎNVERZÍRE s. f. Acțiunea de a reînverzi și rezultatul ei. – V. reînverzi.

DOOM

reînverzíre s. f., g.-d. art. reînverzírii

reânverziri
REÎNVERZÍRE s. f. Acțiunea de a reînverzi și rezultatul ei. – V. reînverzi.

DOOM

reînverzíre s. f., g.-d. art. reînverzírii

reânverzirii
REÎNVERZÍRE s. f. Acțiunea de a reînverzi și rezultatul ei. – V. reînverzi.

DOOM

reînverzíre s. f., g.-d. art. reînverzírii

reânverzirile
REÎNVERZÍRE s. f. Acțiunea de a reînverzi și rezultatul ei. – V. reînverzi.

DOOM

reînverzíre s. f., g.-d. art. reînverzírii

reânverzirilor
REÎNVERZÍRE s. f. Acțiunea de a reînverzi și rezultatul ei. – V. reînverzi.

DOOM

reînverzíre s. f., g.-d. art. reînverzírii

reânverziră
REÎNVERZÍ, pers. 3 reînverzește, vb. IV. Intranz. (Despre vegetație) A înverzi din nou. – Pref. re- + înverzi.

DOOM

reînverzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reînverzéște, imperf. 3 sg. reînverzeá; conj. prez. 3 să reînverzeáscă

reânverzise
REÎNVERZÍ, pers. 3 reînverzește, vb. IV. Intranz. (Despre vegetație) A înverzi din nou. – Pref. re- + înverzi.

DOOM

reînverzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reînverzéște, imperf. 3 sg. reînverzeá; conj. prez. 3 să reînverzeáscă

reânverziseră
REÎNVERZÍ, pers. 3 reînverzește, vb. IV. Intranz. (Despre vegetație) A înverzi din nou. – Pref. re- + înverzi.

DOOM

reînverzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reînverzéște, imperf. 3 sg. reînverzeá; conj. prez. 3 să reînverzeáscă

reânverzit
REÎNVERZÍ, pers. 3 reînverzește, vb. IV. Intranz. (Despre vegetație) A înverzi din nou. – Pref. re- + înverzi.

DOOM

reînverzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reînverzéște, imperf. 3 sg. reînverzeá; conj. prez. 3 să reînverzeáscă

reânvestea
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvesteai
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvesteam
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvestească
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvesteau
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvesteați
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvestesc
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvestește
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvestești
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvesti
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvestii
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvestim
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvestind
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvestire
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvestiră
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvestirăm
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvestirăți
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvestise
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvestisem
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvestiseră
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvestiserăm
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvestiserăți
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvestiseși
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvestiseți
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvestit
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvestiși
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvestiți
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reânvia
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reânviai
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reânviam
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reânviară
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reânviarăm
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reânviarăți
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reânviase
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reânviasem
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reânviaseră
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reânviaserăm
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reânviaserăți
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reânviaseși
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reânviaseți
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reânviat
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reânviat
REÎNVIÁT, -Ă, reînviați, -te, adj. Care a revenit la viață (după ce a murit); fig. readus la viață (după ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reînvia.

reânviata
REÎNVIÁT, -Ă, reînviați, -te, adj. Care a revenit la viață (după ce a murit); fig. readus la viață (după ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reînvia.

reânviate
REÎNVIÁT, -Ă, reînviați, -te, adj. Care a revenit la viață (după ce a murit); fig. readus la viață (după ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reînvia.

reânviatei
REÎNVIÁT, -Ă, reînviați, -te, adj. Care a revenit la viață (după ce a murit); fig. readus la viață (după ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reînvia.

reânviatele
REÎNVIÁT, -Ă, reînviați, -te, adj. Care a revenit la viață (după ce a murit); fig. readus la viață (după ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reînvia.

reânviatelor
REÎNVIÁT, -Ă, reînviați, -te, adj. Care a revenit la viață (după ce a murit); fig. readus la viață (după ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reînvia.

reânviatul
REÎNVIÁT, -Ă, reînviați, -te, adj. Care a revenit la viață (după ce a murit); fig. readus la viață (după ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reînvia.

reânviatului
REÎNVIÁT, -Ă, reînviați, -te, adj. Care a revenit la viață (după ce a murit); fig. readus la viață (după ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reînvia.

reânviau
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reânviași
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reânviați
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reânviați
REÎNVIÁT, -Ă, reînviați, -te, adj. Care a revenit la viață (după ce a murit); fig. readus la viață (după ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reînvia.

reânviații
REÎNVIÁT, -Ă, reînviați, -te, adj. Care a revenit la viață (după ce a murit); fig. readus la viață (după ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reînvia.

reânviaților
REÎNVIÁT, -Ă, reînviați, -te, adj. Care a revenit la viață (după ce a murit); fig. readus la viață (după ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reînvia.

reânvie
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reânviem
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reânviere
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reânviere
REÎNVIÉRE, reînvieri, s. f. Faptul de a reînvia. [Pr.: -vi-e-] – V. reînvia.

DOOM

reînviére (-vi-e-) s. f., g.-d. art. reînviérii; pl. reînviéri

reânvierea
REÎNVIÉRE, reînvieri, s. f. Faptul de a reînvia. [Pr.: -vi-e-] – V. reînvia.

DOOM

reînviére (-vi-e-) s. f., g.-d. art. reînviérii; pl. reînviéri

reânvieri
REÎNVIÉRE, reînvieri, s. f. Faptul de a reînvia. [Pr.: -vi-e-] – V. reînvia.

DOOM

reînviére (-vi-e-) s. f., g.-d. art. reînviérii; pl. reînviéri

reânvierii
REÎNVIÉRE, reînvieri, s. f. Faptul de a reînvia. [Pr.: -vi-e-] – V. reînvia.

DOOM

reînviére (-vi-e-) s. f., g.-d. art. reînviérii; pl. reînviéri

reânvierile
REÎNVIÉRE, reînvieri, s. f. Faptul de a reînvia. [Pr.: -vi-e-] – V. reînvia.

DOOM

reînviére (-vi-e-) s. f., g.-d. art. reînviérii; pl. reînviéri

reânvierilor
REÎNVIÉRE, reînvieri, s. f. Faptul de a reînvia. [Pr.: -vi-e-] – V. reînvia.

DOOM

reînviére (-vi-e-) s. f., g.-d. art. reînviérii; pl. reînviéri

reânvii
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reânviind
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reânălțai
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reânălțam
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reânălțare
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reânălțare
REÎNĂLȚÁRE, reînălțări, s. f. Acțiunea de a (se) reînălța și rezultatul ei. – V. reînălța.

DOOM

reînălțáre s. f., g.-d. art. reînălțắrii; pl. reînălțắri

reânălțarea
REÎNĂLȚÁRE, reînălțări, s. f. Acțiunea de a (se) reînălța și rezultatul ei. – V. reînălța.

DOOM

reînălțáre s. f., g.-d. art. reînălțắrii; pl. reînălțắri

reânălțară
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reânălțarăm
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reânălțarăți
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reânălțase
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reânălțasem
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reânălțaseră
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reânălțaserăm
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reânălțaserăți
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reânălțaseși
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reânălțaseți
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reânălțat
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reânălțau
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reânălțași
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reânălțați
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reânălțând
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reânălțări
REÎNĂLȚÁRE, reînălțări, s. f. Acțiunea de a (se) reînălța și rezultatul ei. – V. reînălța.

DOOM

reînălțáre s. f., g.-d. art. reînălțắrii; pl. reînălțắri

reânălțării
REÎNĂLȚÁRE, reînălțări, s. f. Acțiunea de a (se) reînălța și rezultatul ei. – V. reînălța.

DOOM

reînălțáre s. f., g.-d. art. reînălțắrii; pl. reînălțắri

reânălțările
REÎNĂLȚÁRE, reînălțări, s. f. Acțiunea de a (se) reînălța și rezultatul ei. – V. reînălța.

DOOM

reînălțáre s. f., g.-d. art. reînălțắrii; pl. reînălțắri

reânălțărilor
REÎNĂLȚÁRE, reînălțări, s. f. Acțiunea de a (se) reînălța și rezultatul ei. – V. reînălța.

DOOM

reînălțáre s. f., g.-d. art. reînălțắrii; pl. reînălțắri

reânșuruba
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reânșurubai
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reânșurubam
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reânșurubare
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reânșurubare
REÎNȘURUBÁRE, reînșurubări, s. f. Acțiunea de a reînșuruba. – V. reînșuruba.

reânșurubarea
REÎNȘURUBÁRE, reînșurubări, s. f. Acțiunea de a reînșuruba. – V. reînșuruba.

reânșurubară
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reânșurubarăm
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reânșurubarăți
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reânșurubase
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reânșurubasem
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reânșurubaseră
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reânșurubaserăm
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reânșurubaserăți
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reânșurubaseși
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reânșurubaseți
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reânșurubat
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reânșurubau
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reânșurubași
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reânșurubați
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reânșurubează
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reânșurubez
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reânșurubeze
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reânșurubezi
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reânșurubând
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reânșurubări
REÎNȘURUBÁRE, reînșurubări, s. f. Acțiunea de a reînșuruba. – V. reînșuruba.

reânșurubării
REÎNȘURUBÁRE, reînșurubări, s. f. Acțiunea de a reînșuruba. – V. reînșuruba.

reânșurubările
REÎNȘURUBÁRE, reînșurubări, s. f. Acțiunea de a reînșuruba. – V. reînșuruba.

reânșurubărilor
REÎNȘURUBÁRE, reînșurubări, s. f. Acțiunea de a reînșuruba. – V. reînșuruba.

reîmbărbăta
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reîmbărbătai
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reîmbărbătam
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reîmbărbătare
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reîmbărbătare
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Re¹- + îmbărbăta.

reîmbărbătarea
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Re¹- + îmbărbăta.

reîmbărbătară
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reîmbărbătarăm
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reîmbărbătarăți
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reîmbărbătase
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reîmbărbătasem
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reîmbărbătaseră
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reîmbărbătaserăm
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reîmbărbătaserăți
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reîmbărbătaseși
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reîmbărbătaseți
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reîmbărbătat
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reîmbărbătat
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Re¹- + îmbărbăta.

reîmbărbătau
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reîmbărbătași
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reîmbărbătați
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reîmbărbătează
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reîmbărbătez
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reîmbărbăteze
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reîmbărbătezi
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reîmbărbătând
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reîmbărbătînd
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Pref. re- + îmbărbăta.

DOOM

reîmbărbătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmbărbăteáză

reîmbărbătări
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Re¹- + îmbărbăta.

reîmbărbătării
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Re¹- + îmbărbăta.

reîmbărbătările
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Re¹- + îmbărbăta.

reîmbărbătărilor
REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. – Re¹- + îmbărbăta.

reîmpart
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmparte
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmpartă
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmparți
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmprospăta
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reîmprospătai
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reîmprospătam
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reîmprospătare
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reîmprospătară
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reîmprospătarăm
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reîmprospătarăți
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reîmprospătase
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reîmprospătasem
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reîmprospătaseră
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reîmprospătaserăm
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reîmprospătaserăți
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reîmprospătaseși
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reîmprospătaseți
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reîmprospătat
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reîmprospătat
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Re¹- + împrospăta.

reîmprospătau
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reîmprospătași
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reîmprospătați
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reîmprospătează
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reîmprospătez
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reîmprospăteze
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reîmprospătezi
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reîmprospătând
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reîmprospătînd
REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

DOOM

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reîmpădurea
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpădureai
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpăduream
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpădurească
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpădureau
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpădureați
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpăduresc
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpădurește
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpădurești
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpăduri
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpădurii
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpădurim
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpădurind
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpădurire
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpădurire
REÎMPĂDURÍRE, reîmpăduriri, s. f. Acțiunea de a reîmpăduri și rezultatul ei. – V. reîmpăduri.

DOOM

reîmpăduríre s. f., g.-d. art. reîmpădurírii; pl. reîmpăduríri

reîmpădurirea
REÎMPĂDURÍRE, reîmpăduriri, s. f. Acțiunea de a reîmpăduri și rezultatul ei. – V. reîmpăduri.

DOOM

reîmpăduríre s. f., g.-d. art. reîmpădurírii; pl. reîmpăduríri

reîmpăduriri
REÎMPĂDURÍRE, reîmpăduriri, s. f. Acțiunea de a reîmpăduri și rezultatul ei. – V. reîmpăduri.

DOOM

reîmpăduríre s. f., g.-d. art. reîmpădurírii; pl. reîmpăduríri

reîmpăduririi
REÎMPĂDURÍRE, reîmpăduriri, s. f. Acțiunea de a reîmpăduri și rezultatul ei. – V. reîmpăduri.

DOOM

reîmpăduríre s. f., g.-d. art. reîmpădurírii; pl. reîmpăduríri

reîmpăduririle
REÎMPĂDURÍRE, reîmpăduriri, s. f. Acțiunea de a reîmpăduri și rezultatul ei. – V. reîmpăduri.

DOOM

reîmpăduríre s. f., g.-d. art. reîmpădurírii; pl. reîmpăduríri

reîmpăduririlor
REÎMPĂDURÍRE, reîmpăduriri, s. f. Acțiunea de a reîmpăduri și rezultatul ei. – V. reîmpăduri.

DOOM

reîmpăduríre s. f., g.-d. art. reîmpădurírii; pl. reîmpăduríri

reîmpăduriră
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpădurirăm
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpădurirăți
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpădurise
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpădurisem
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpăduriseră
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpăduriserăm
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpăduriserăți
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpăduriseși
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpăduriseți
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpădurit
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpădurit
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Re¹- + împăduri.

reîmpădurita
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Re¹- + împăduri.

reîmpădurite
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Re¹- + împăduri.

reîmpăduritei
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Re¹- + împăduri.

reîmpăduritele
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Re¹- + împăduri.

reîmpăduritelor
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Re¹- + împăduri.

reîmpăduritul
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Re¹- + împăduri.

reîmpăduritului
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Re¹- + împăduri.

reîmpăduriși
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpăduriți
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Pref. re- + împăduri.

DOOM

reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpăduriți
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Re¹- + împăduri.

reîmpăduriții
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Re¹- + împăduri.

reîmpăduriților
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Re¹- + împăduri.

reîmpărțea
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmpărțeai
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmpărțeam
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmpărțeau
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmpărțeați
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmpărții
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmpărțim
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmpărțind
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmpărțire
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmpărțire
REÎMPĂRȚÍRE, reîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a reîmpărți și rezultatul ei. – V. reîmpărți.

DOOM

reîmpărțíre s. f., g.-d. art. reîmpărțírii; pl. reîmpărțíri

reîmpărțirea
REÎMPĂRȚÍRE, reîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a reîmpărți și rezultatul ei. – V. reîmpărți.

DOOM

reîmpărțíre s. f., g.-d. art. reîmpărțírii; pl. reîmpărțíri

reîmpărțiri
REÎMPĂRȚÍRE, reîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a reîmpărți și rezultatul ei. – V. reîmpărți.

DOOM

reîmpărțíre s. f., g.-d. art. reîmpărțírii; pl. reîmpărțíri

reîmpărțirii
REÎMPĂRȚÍRE, reîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a reîmpărți și rezultatul ei. – V. reîmpărți.

DOOM

reîmpărțíre s. f., g.-d. art. reîmpărțírii; pl. reîmpărțíri

reîmpărțirile
REÎMPĂRȚÍRE, reîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a reîmpărți și rezultatul ei. – V. reîmpărți.

DOOM

reîmpărțíre s. f., g.-d. art. reîmpărțírii; pl. reîmpărțíri

reîmpărțirilor
REÎMPĂRȚÍRE, reîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a reîmpărți și rezultatul ei. – V. reîmpărți.

DOOM

reîmpărțíre s. f., g.-d. art. reîmpărțírii; pl. reîmpărțíri

reîmpărțiră
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmpărțirăm
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmpărțirăți
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmpărțise
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmpărțisem
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmpărțiseră
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmpărțiserăm
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmpărțiserăți
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmpărțiseși
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmpărțiseți
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmpărțit
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmpărțit
REÎMPĂRȚÍT, -Ă, reîmpărțiți, -te, adj. Care a fost împărțit din nou (mai echitabil). – V. reîmpărți.

reîmpărțiși
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmpărțiți
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

DOOM

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reînalț
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reînalțe
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reînalți
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reînalță
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reînarma
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reînarmai
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reînarmam
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reînarmare
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reînarmare
REÎNARMÁRE, reînarmări, s. f. Acțiunea de a (se) reînarma și rezultatul ei. – V. reînarma.

DOOM

!reînarmáre (-î-nar-/-în-ar-) s. f., g.-d. art. reînarmắrii; pl. reînarmắri

reînarmarea
REÎNARMÁRE, reînarmări, s. f. Acțiunea de a (se) reînarma și rezultatul ei. – V. reînarma.

DOOM

!reînarmáre (-î-nar-/-în-ar-) s. f., g.-d. art. reînarmắrii; pl. reînarmắri

reînarmară
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reînarmarăm
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reînarmarăți
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reînarmase
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reînarmasem
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reînarmaseră
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reînarmaserăm
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reînarmaserăți
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reînarmaseși
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reînarmaseți
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reînarmat
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reînarmat
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Re¹- + înarma (după fr. réarmer).

reînarmata
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Re¹- + înarma (după fr. réarmer).

reînarmate
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Re¹- + înarma (după fr. réarmer).

reînarmatei
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Re¹- + înarma (după fr. réarmer).

reînarmatele
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Re¹- + înarma (după fr. réarmer).

reînarmatelor
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Re¹- + înarma (după fr. réarmer).

reînarmatul
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Re¹- + înarma (după fr. réarmer).

reînarmatului
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Re¹- + înarma (după fr. réarmer).

reînarmau
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reînarmași
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reînarmați
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reînarmați
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Re¹- + înarma (după fr. réarmer).

reînarmații
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Re¹- + înarma (după fr. réarmer).

reînarmaților
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Re¹- + înarma (după fr. réarmer).

reînarmează
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reînarmez
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reînarmeze
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reînarmezi
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reînarmând
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reînarmînd
REÎNARMÁ, reînarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) reface potențialul de război; a(-și) înzestra armata cu mijloace noi de luptă, cu armament nou, a (se) înarma din nou. – Pref. re- + înarmat (după fr. réarmer).

DOOM

!reînarmá (a ~) (-î-nar-/-în-ar-) vb., ind. prez. 3 reînarmeáză

reînarmări
REÎNARMÁRE, reînarmări, s. f. Acțiunea de a (se) reînarma și rezultatul ei. – V. reînarma.

DOOM

!reînarmáre (-î-nar-/-în-ar-) s. f., g.-d. art. reînarmắrii; pl. reînarmắri

reînarmării
REÎNARMÁRE, reînarmări, s. f. Acțiunea de a (se) reînarma și rezultatul ei. – V. reînarma.

DOOM

!reînarmáre (-î-nar-/-în-ar-) s. f., g.-d. art. reînarmắrii; pl. reînarmắri

reînarmările
REÎNARMÁRE, reînarmări, s. f. Acțiunea de a (se) reînarma și rezultatul ei. – V. reînarma.

DOOM

!reînarmáre (-î-nar-/-în-ar-) s. f., g.-d. art. reînarmắrii; pl. reînarmắri

reînarmărilor
REÎNARMÁRE, reînarmări, s. f. Acțiunea de a (se) reînarma și rezultatul ei. – V. reînarma.

DOOM

!reînarmáre (-î-nar-/-în-ar-) s. f., g.-d. art. reînarmắrii; pl. reînarmắri

reîncadra
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reîncadrai
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reîncadram
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reîncadrare
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reîncadrare
REÎNCADRÁRE, reîncadrări, s. f. Acțiunea de a reîncadra și rezultatul ei. – V. reîncadra.

DOOM

reîncadráre (-ca-dra-) s. f., g.-d. art. reîncadrắrii; pl. reîncadrắri

reîncadrarea
REÎNCADRÁRE, reîncadrări, s. f. Acțiunea de a reîncadra și rezultatul ei. – V. reîncadra.

DOOM

reîncadráre (-ca-dra-) s. f., g.-d. art. reîncadrắrii; pl. reîncadrắri

reîncadrară
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reîncadrarăm
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reîncadrarăți
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reîncadrase
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reîncadrasem
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reîncadraseră
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reîncadraserăm
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reîncadraserăți
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reîncadraseși
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reîncadraseți
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reîncadrat
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reîncadrat
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Re¹- + încadra.

reîncadrau
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reîncadrași
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reîncadrați
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reîncadrează
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reîncadrez
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reîncadreze
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reîncadrezi
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reîncadrând
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reîncadrînd
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

DOOM

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reîncadrări
REÎNCADRÁRE, reîncadrări, s. f. Acțiunea de a reîncadra și rezultatul ei. – V. reîncadra.

DOOM

reîncadráre (-ca-dra-) s. f., g.-d. art. reîncadrắrii; pl. reîncadrắri

reîncadrării
REÎNCADRÁRE, reîncadrări, s. f. Acțiunea de a reîncadra și rezultatul ei. – V. reîncadra.

DOOM

reîncadráre (-ca-dra-) s. f., g.-d. art. reîncadrắrii; pl. reîncadrắri

reîncadrările
REÎNCADRÁRE, reîncadrări, s. f. Acțiunea de a reîncadra și rezultatul ei. – V. reîncadra.

DOOM

reîncadráre (-ca-dra-) s. f., g.-d. art. reîncadrắrii; pl. reîncadrắri

reîncadrărilor
REÎNCADRÁRE, reîncadrări, s. f. Acțiunea de a reîncadra și rezultatul ei. – V. reîncadra.

DOOM

reîncadráre (-ca-dra-) s. f., g.-d. art. reîncadrắrii; pl. reîncadrắri

reîncarc
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reîncarcați
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reîncarce
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reîncarci
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reîncarcă
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reîncarcăm
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reîncarnat
REÎNCARNÁ vb. I v. reincarna.

reînceapă
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reîncep
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reîncepe
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reîncepea
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reîncepeai
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reîncepeam
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reîncepeau
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reîncepeați
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reîncepem
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reîncepere
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reîncepere
REÎNCÉPERE, reînceperi, s. f. Acțiunea de a reîncepe și rezultatul ei. – V. reîncepe.

DOOM

reîncépere s. f., g.-d. art. reîncéperii

reînceperea
REÎNCÉPERE, reînceperi, s. f. Acțiunea de a reîncepe și rezultatul ei. – V. reîncepe.

DOOM

reîncépere s. f., g.-d. art. reîncéperii

reînceperi
REÎNCÉPERE, reînceperi, s. f. Acțiunea de a reîncepe și rezultatul ei. – V. reîncepe.

DOOM

reîncépere s. f., g.-d. art. reîncéperii

reînceperii
REÎNCÉPERE, reînceperi, s. f. Acțiunea de a reîncepe și rezultatul ei. – V. reîncepe.

DOOM

reîncépere s. f., g.-d. art. reîncéperii

reînceperile
REÎNCÉPERE, reînceperi, s. f. Acțiunea de a reîncepe și rezultatul ei. – V. reîncepe.

DOOM

reîncépere s. f., g.-d. art. reîncéperii

reînceperilor
REÎNCÉPERE, reînceperi, s. f. Acțiunea de a reîncepe și rezultatul ei. – V. reîncepe.

DOOM

reîncépere s. f., g.-d. art. reîncéperii

reîncepeți
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reîncepi
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reîncepu
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reîncepui
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reîncepură
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reîncepurăm
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reîncepurăți
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reîncepuse
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reîncepusem
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reîncepuseră
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reîncepuserăm
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reîncepuserăți
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reîncepuseși
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reîncepuseți
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reînceput
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reînceput
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Re¹- + începe.

reîncepuși
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reîncepând
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reîncepînd
REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

DOOM

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút

reîncheagă
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reîncheg
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reînchega
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reînchegai
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reînchegam
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reînchegare
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reînchegare
REÎNCHEGÁRE, reînchegări, s. f. Acțiunea de a reînchega și rezultatul ei. – V. reînchega.

DOOM

reînchegáre s. f., g.-d. art. reînchegắrii; pl. reînchegắri

reînchegarea
REÎNCHEGÁRE, reînchegări, s. f. Acțiunea de a reînchega și rezultatul ei. – V. reînchega.

DOOM

reînchegáre s. f., g.-d. art. reînchegắrii; pl. reînchegắri

reînchegară
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reînchegarăm
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reînchegarăți
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reînchegase
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reînchegasem
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reînchegaseră
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reînchegaserăm
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reînchegaserăți
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reînchegaseși
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reînchegaseți
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reînchegat
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reînchegat
REÎNCHEGÁ, reînchég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Re¹- + închega.

reînchegau
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reînchegași
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reînchegați
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reînchege
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reînchegi
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reînchegând
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reînchegînd
REÎNCHEGÁ, reînghég, vb. I. Tranz. A închega din nou; fig. a reface. – Pref. re- + închega.

DOOM

reînchegá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncheágă

reînchegări
REÎNCHEGÁRE, reînchegări, s. f. Acțiunea de a reînchega și rezultatul ei. – V. reînchega.

DOOM

reînchegáre s. f., g.-d. art. reînchegắrii; pl. reînchegắri

reînchegării
REÎNCHEGÁRE, reînchegări, s. f. Acțiunea de a reînchega și rezultatul ei. – V. reînchega.

DOOM

reînchegáre s. f., g.-d. art. reînchegắrii; pl. reînchegắri

reînchegările
REÎNCHEGÁRE, reînchegări, s. f. Acțiunea de a reînchega și rezultatul ei. – V. reînchega.

DOOM

reînchegáre s. f., g.-d. art. reînchegắrii; pl. reînchegắri

reînchegărilor
REÎNCHEGÁRE, reînchegări, s. f. Acțiunea de a reînchega și rezultatul ei. – V. reînchega.

DOOM

reînchegáre s. f., g.-d. art. reînchegắrii; pl. reînchegắri

reînchide
REÎNCHÍDE, reînchíd, vb. III. Tranz. A închide din nou. – Pref. re- + închide.

DOOM

reînchíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînchíd, perf. s. 1 sg. reînchiséi, 1 pl. reînchíserăm; conj. prez. 3 să reînchídă; ger. reînchizấnd; part. reînchís

reînchidere
REÎNCHÍDERE, reînchideri, s. f. Acțiunea de a reînchide și rezultatul ei. – V. reînchide.

DOOM

reînchídere s. f., g.-d. art. reînchíderii; pl. reînchíderi

reînchiderea
REÎNCHÍDERE, reînchideri, s. f. Acțiunea de a reînchide și rezultatul ei. – V. reînchide.

DOOM

reînchídere s. f., g.-d. art. reînchíderii; pl. reînchíderi

reînchideri
REÎNCHÍDERE, reînchideri, s. f. Acțiunea de a reînchide și rezultatul ei. – V. reînchide.

DOOM

reînchídere s. f., g.-d. art. reînchíderii; pl. reînchíderi

reînchiderii
REÎNCHÍDERE, reînchideri, s. f. Acțiunea de a reînchide și rezultatul ei. – V. reînchide.

DOOM

reînchídere s. f., g.-d. art. reînchíderii; pl. reînchíderi

reînchiderile
REÎNCHÍDERE, reînchideri, s. f. Acțiunea de a reînchide și rezultatul ei. – V. reînchide.

DOOM

reînchídere s. f., g.-d. art. reînchíderii; pl. reînchíderi

reînchiderilor
REÎNCHÍDERE, reînchideri, s. f. Acțiunea de a reînchide și rezultatul ei. – V. reînchide.

DOOM

reînchídere s. f., g.-d. art. reînchíderii; pl. reînchíderi

reînchiria
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reînchiriai
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reînchiriam
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reînchiriară
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reînchiriarăm
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reînchiriarăți
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reînchiriase
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reînchiriasem
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reînchiriaseră
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reînchiriaserăm
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reînchiriaserăți
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reînchiriaseși
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reînchiriaseți
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reînchiriat
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reînchiriat
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Re¹- + închiria.

reînchiriau
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reînchiriază
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reînchiriași
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reînchiriați
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reînchirie
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reînchiriem
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reînchiriere
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reînchiriere
REÎNCHIRIÉRE, reînchirieri, s. f. Acțiunea de a reînchiria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. reînchiria.

DOOM

reînchiriére s. f., g.-d. art reînchiriérii; pl. reînchiriéri

reînchirierea
REÎNCHIRIÉRE, reînchirieri, s. f. Acțiunea de a reînchiria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. reînchiria.

DOOM

reînchiriére s. f., g.-d. art reînchiriérii; pl. reînchiriéri

reînchirieri
REÎNCHIRIÉRE, reînchirieri, s. f. Acțiunea de a reînchiria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. reînchiria.

DOOM

reînchiriére s. f., g.-d. art reînchiriérii; pl. reînchiriéri

reînchirierii
REÎNCHIRIÉRE, reînchirieri, s. f. Acțiunea de a reînchiria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. reînchiria.

DOOM

reînchiriére s. f., g.-d. art reînchiriérii; pl. reînchiriéri

reînchirierile
REÎNCHIRIÉRE, reînchirieri, s. f. Acțiunea de a reînchiria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. reînchiria.

DOOM

reînchiriére s. f., g.-d. art reînchiriérii; pl. reînchiriéri

reînchirierilor
REÎNCHIRIÉRE, reînchirieri, s. f. Acțiunea de a reînchiria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. reînchiria.

DOOM

reînchiriére s. f., g.-d. art reînchiriérii; pl. reînchiriéri

reînchiriez
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reînchirieze
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reînchiriezi
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reînchiriind
REÎNCHIRIÁ, reînchiriez, vb. I. Tranz. A închiria din nou. [Pr.: -ri-a] – Pref. re- + închiria.

DOOM

reînchiriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 reînchiriáză, 1 pl. reînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să reînchiriéze; ger. reînchiriínd (-ri-ind)

reînchis
REÎNCHÍDE, reînchíd, vb. III. Tranz. A închide din nou. – Re¹- + închide.

reîncolțea
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.

DOOM

reîncolțí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 să reîncolțeáscă

reîncolțească
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.

DOOM

reîncolțí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 să reîncolțeáscă

reîncolțeau
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.

DOOM

reîncolțí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 să reîncolțeáscă

reîncolțesc
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.

DOOM

reîncolțí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 să reîncolțeáscă

reîncolțește
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.

DOOM

reîncolțí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 să reîncolțeáscă

reîncolți
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.

DOOM

reîncolțí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 să reîncolțeáscă

reîncolțind
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.

DOOM

reîncolțí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 să reîncolțeáscă

reîncolțire
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.

DOOM

reîncolțí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 să reîncolțeáscă

reîncolțire
REÎNCOLȚÍRE, reîncolțiri, s. f. Acțiunea de a reîncolți și rezultatul ei. – V. reîncolți.

DOOM

reîncolțíre s. f., g.-d. art. reîncolțírii; pl. reîncolțíri

reîncolțirea
REÎNCOLȚÍRE, reîncolțiri, s. f. Acțiunea de a reîncolți și rezultatul ei. – V. reîncolți.

DOOM

reîncolțíre s. f., g.-d. art. reîncolțírii; pl. reîncolțíri

reîncolțiri
REÎNCOLȚÍRE, reîncolțiri, s. f. Acțiunea de a reîncolți și rezultatul ei. – V. reîncolți.

DOOM

reîncolțíre s. f., g.-d. art. reîncolțírii; pl. reîncolțíri

reîncolțirii
REÎNCOLȚÍRE, reîncolțiri, s. f. Acțiunea de a reîncolți și rezultatul ei. – V. reîncolți.

DOOM

reîncolțíre s. f., g.-d. art. reîncolțírii; pl. reîncolțíri

reîncolțirile
REÎNCOLȚÍRE, reîncolțiri, s. f. Acțiunea de a reîncolți și rezultatul ei. – V. reîncolți.

DOOM

reîncolțíre s. f., g.-d. art. reîncolțírii; pl. reîncolțíri

reîncolțirilor
REÎNCOLȚÍRE, reîncolțiri, s. f. Acțiunea de a reîncolți și rezultatul ei. – V. reîncolți.

DOOM

reîncolțíre s. f., g.-d. art. reîncolțírii; pl. reîncolțíri

reîncolțiră
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.

DOOM

reîncolțí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 să reîncolțeáscă

reîncolțise
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.

DOOM

reîncolțí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 să reîncolțeáscă

reîncolțiseră
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.

DOOM

reîncolțí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 să reîncolțeáscă

reîncolțit
REÎNCOLȚÍ, pers. 3 reîncolțește, vb. IV. Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. – Pref. re- + încolți.

DOOM

reîncolțí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reîncolțéște, imperf. 3 sg. reîncolțeá; conj. prez. 3 să reîncolțeáscă

reîncorpora
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reîncorporai
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reîncorporam
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reîncorporare
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reîncorporare
REÎNCORPORÁRE, reîncorporări, s. f. Acțiunea de a reîncorpora și rezultatul ei. – V. reîncorpora.

DOOM

reîncorporáre s. f., g.-d. art. reîncorporắrii; pl. reîncorporắri

reîncorporarea
REÎNCORPORÁRE, reîncorporări, s. f. Acțiunea de a reîncorpora și rezultatul ei. – V. reîncorpora.

DOOM

reîncorporáre s. f., g.-d. art. reîncorporắrii; pl. reîncorporắri

reîncorporară
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reîncorporarăm
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reîncorporarăți
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reîncorporase
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reîncorporasem
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reîncorporaseră
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reîncorporaserăm
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reîncorporaserăți
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reîncorporaseși
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reîncorporaseți
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reîncorporat
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reîncorporat
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Re¹- + încorpora.

reîncorporau
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reîncorporași
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reîncorporați
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reîncorporează
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reîncorporez
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reîncorporeze
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reîncorporezi
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reîncorporând
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reîncorporînd
REÎNCORPORÁ, reîncorporez, vb. I. Tranz. A încorpora din nou. – Pref. re- + încorpora.

DOOM

reîncorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncorporeáză

reîncorporări
REÎNCORPORÁRE, reîncorporări, s. f. Acțiunea de a reîncorpora și rezultatul ei. – V. reîncorpora.

DOOM

reîncorporáre s. f., g.-d. art. reîncorporắrii; pl. reîncorporắri

reîncorporării
REÎNCORPORÁRE, reîncorporări, s. f. Acțiunea de a reîncorpora și rezultatul ei. – V. reîncorpora.

DOOM

reîncorporáre s. f., g.-d. art. reîncorporắrii; pl. reîncorporắri

reîncorporările
REÎNCORPORÁRE, reîncorporări, s. f. Acțiunea de a reîncorpora și rezultatul ei. – V. reîncorpora.

DOOM

reîncorporáre s. f., g.-d. art. reîncorporắrii; pl. reîncorporắri

reîncorporărilor
REÎNCORPORÁRE, reîncorporări, s. f. Acțiunea de a reîncorpora și rezultatul ei. – V. reîncorpora.

DOOM

reîncorporáre s. f., g.-d. art. reîncorporắrii; pl. reîncorporắri

reîncălzea
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălzeai
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălzeam
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălzească
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălzeau
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălzeați
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălzesc
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălzește
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălzești
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălzi
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălzii
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălzim
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălzind
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălzire
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălzire
REÎNCĂLZÍRE, reîncălziri, s. f. Acțiunea de a reîncălzi și rezultatul ei. – V. reîncălzi.

DOOM

reîncălzíre s. f., g.-d. art. reîncălzírii; pl. reîncălzíri

reîncălzirea
REÎNCĂLZÍRE, reîncălziri, s. f. Acțiunea de a reîncălzi și rezultatul ei. – V. reîncălzi.

DOOM

reîncălzíre s. f., g.-d. art. reîncălzírii; pl. reîncălzíri

reîncălziri
REÎNCĂLZÍRE, reîncălziri, s. f. Acțiunea de a reîncălzi și rezultatul ei. – V. reîncălzi.

DOOM

reîncălzíre s. f., g.-d. art. reîncălzírii; pl. reîncălzíri

reîncălzirii
REÎNCĂLZÍRE, reîncălziri, s. f. Acțiunea de a reîncălzi și rezultatul ei. – V. reîncălzi.

DOOM

reîncălzíre s. f., g.-d. art. reîncălzírii; pl. reîncălzíri

reîncălzirile
REÎNCĂLZÍRE, reîncălziri, s. f. Acțiunea de a reîncălzi și rezultatul ei. – V. reîncălzi.

DOOM

reîncălzíre s. f., g.-d. art. reîncălzírii; pl. reîncălzíri

reîncălzirilor
REÎNCĂLZÍRE, reîncălziri, s. f. Acțiunea de a reîncălzi și rezultatul ei. – V. reîncălzi.

DOOM

reîncălzíre s. f., g.-d. art. reîncălzírii; pl. reîncălzíri

reîncălziră
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălzirăm
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălzirăți
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălzise
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălzisem
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălziseră
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălziserăm
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălziserăți
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălziseși
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălziseți
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălzit
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălzit
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Re¹- + încălzi.

reîncălzita
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Re¹- + încălzi.

reîncălzite
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Re¹- + încălzi.

reîncălzitei
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Re¹- + încălzi.

reîncălzitele
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Re¹- + încălzi.

reîncălzitelor
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Re¹- + încălzi.

reîncălzitul
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Re¹- + încălzi.

reîncălzitului
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Re¹- + încălzi.

reîncălziși
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălziți
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. I. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Pref. re- + încălzi.

DOOM

reîncălzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncălzésc, imperf. 3 sg. reîncălzeá; conj. prez. 3 să reîncălzeáscă

reîncălziți
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Re¹- + încălzi.

reîncălziții
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Re¹- + încălzi.

reîncălziților
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Re¹- + încălzi.

reîncărcabil
REÎNCĂRCÁBIL, -Ă, reîncărcabili, -e, adj. Care poate fi reîncărcat. – Reîncărca + suf. -bil.

DOOM

*reîncărcábil adj. m., pl. reîncărcábili; f. reîncărcábilă, pl. reîncărcábile

reîncărcai
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reîncărcare
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reîncărcare
REÎNCĂRCÁRE, reîncărcări, s. f. Acțiunea de a reîncărca și rezultatul ei. – V. reîncărca.

DOOM

*reîncărcáre s. f., g.-d. art. reîncărcắrii; pl. reîncărcắri

reîncărcarea
REÎNCĂRCÁRE, reîncărcări, s. f. Acțiunea de a reîncărca și rezultatul ei. – V. reîncărca.

DOOM

*reîncărcáre s. f., g.-d. art. reîncărcắrii; pl. reîncărcắri

reîncărcară
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reîncărcarăm
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reîncărcarăți
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reîncărcase
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reîncărcasem
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reîncărcaseră
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reîncărcaserăm
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reîncărcaserăți
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reîncărcaseși
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reîncărcaseți
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reîncărcat
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reîncărcau
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reîncărcași
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reîncărcând
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reîncărcînd
REÎNCĂRCÁ, reînárc, vb. I. Tranz. 1. A încărca din nou. 2. A introduce din nou cartușe într-o armă de foc. – Pref. re- + încarca.

DOOM

*reîncărcá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîncárcă

reîncărcări
REÎNCĂRCÁRE, reîncărcări, s. f. Acțiunea de a reîncărca și rezultatul ei. – V. reîncărca.

DOOM

*reîncărcáre s. f., g.-d. art. reîncărcắrii; pl. reîncărcắri

reîncărcării
REÎNCĂRCÁRE, reîncărcări, s. f. Acțiunea de a reîncărca și rezultatul ei. – V. reîncărca.

DOOM

*reîncărcáre s. f., g.-d. art. reîncărcắrii; pl. reîncărcắri

reîncărcările
REÎNCĂRCÁRE, reîncărcări, s. f. Acțiunea de a reîncărca și rezultatul ei. – V. reîncărca.

DOOM

*reîncărcáre s. f., g.-d. art. reîncărcắrii; pl. reîncărcắri

reîncărcărilor
REÎNCĂRCÁRE, reîncărcări, s. f. Acțiunea de a reîncărca și rezultatul ei. – V. reîncărca.

DOOM

*reîncărcáre s. f., g.-d. art. reîncărcắrii; pl. reîncărcắri

reînființa
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reînființai
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reînființam
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reînființare
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reînființare
REÎNFIINȚÁRE, reînființări, s. f. Acțiunea de a reînființa și rezultatul ei. – V. reînființa.

DOOM

reînființáre (-fi-in-) s. f., g.-d. art. reînființắrii; pl. reînființắri

reînființarea
REÎNFIINȚÁRE, reînființări, s. f. Acțiunea de a reînființa și rezultatul ei. – V. reînființa.

DOOM

reînființáre (-fi-in-) s. f., g.-d. art. reînființắrii; pl. reînființắri

reînființară
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reînființarăm
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reînființarăți
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reînființase
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reînființasem
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reînființaseră
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reînființaserăm
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reînființaserăți
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reînființaseși
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reînființaseți
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reînființat
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reînființat
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Re¹- + înființa.

reînființau
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reînființași
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reînființați
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reînființează
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reînființez
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reînființeze
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reînființezi
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reînființând
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reînființînd
REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I. Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. – Pref. re- + înființa.

DOOM

reînființá (a ~) (-fi-in-) vb., ind. prez. 3 reînființeáză

reînființări
REÎNFIINȚÁRE, reînființări, s. f. Acțiunea de a reînființa și rezultatul ei. – V. reînființa.

DOOM

reînființáre (-fi-in-) s. f., g.-d. art. reînființắrii; pl. reînființắri

reînființării
REÎNFIINȚÁRE, reînființări, s. f. Acțiunea de a reînființa și rezultatul ei. – V. reînființa.

DOOM

reînființáre (-fi-in-) s. f., g.-d. art. reînființắrii; pl. reînființắri

reînființările
REÎNFIINȚÁRE, reînființări, s. f. Acțiunea de a reînființa și rezultatul ei. – V. reînființa.

DOOM

reînființáre (-fi-in-) s. f., g.-d. art. reînființắrii; pl. reînființắri

reînființărilor
REÎNFIINȚÁRE, reînființări, s. f. Acțiunea de a reînființa și rezultatul ei. – V. reînființa.

DOOM

reînființáre (-fi-in-) s. f., g.-d. art. reînființắrii; pl. reînființắri

reînflorea
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînfloreai
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînfloream
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînflorească
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînfloreau
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînfloreați
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînfloresc
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînflorește
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînflorești
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînflori
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînflorii
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînflorim
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînflorind
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînflorire
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînflorire
REÎNFLORÍRE, reînfloriri, s. f. Acțiunea de a reînflori și rezultatul ei. – V. reînflori.

DOOM

reînfloríre s. f., g.-d. art. reînflorírii; pl. reînfloríri

reînflorirea
REÎNFLORÍRE, reînfloriri, s. f. Acțiunea de a reînflori și rezultatul ei. – V. reînflori.

DOOM

reînfloríre s. f., g.-d. art. reînflorírii; pl. reînfloríri

reînfloriri
REÎNFLORÍRE, reînfloriri, s. f. Acțiunea de a reînflori și rezultatul ei. – V. reînflori.

DOOM

reînfloríre s. f., g.-d. art. reînflorírii; pl. reînfloríri

reînfloririi
REÎNFLORÍRE, reînfloriri, s. f. Acțiunea de a reînflori și rezultatul ei. – V. reînflori.

DOOM

reînfloríre s. f., g.-d. art. reînflorírii; pl. reînfloríri

reînfloririle
REÎNFLORÍRE, reînfloriri, s. f. Acțiunea de a reînflori și rezultatul ei. – V. reînflori.

DOOM

reînfloríre s. f., g.-d. art. reînflorírii; pl. reînfloríri

reînfloririlor
REÎNFLORÍRE, reînfloriri, s. f. Acțiunea de a reînflori și rezultatul ei. – V. reînflori.

DOOM

reînfloríre s. f., g.-d. art. reînflorírii; pl. reînfloríri

reînfloriră
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînflorirăm
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînflorirăți
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînflorise
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînflorisem
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînfloriseră
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînfloriserăm
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînfloriserăți
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînfloriseși
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînfloriseți
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînflorit
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînflorit
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Re¹- + înflori.

reînflorita
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Re¹- + înflori.

reînflorite
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Re¹- + înflori.

reînfloritei
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Re¹- + înflori.

reînfloritele
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Re¹- + înflori.

reînfloritelor
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Re¹- + înflori.

reînfloritul
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Re¹- + înflori.

reînfloritului
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Re¹- + înflori.

reînfloriși
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînfloriți
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Pref. re- + înflori.

DOOM

reînflorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînflorésc, imperf. 3 sg. reînfloreá; conj. prez. 3 să reînfloreáscă

reînfloriți
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Re¹- + înflori.

reînfloriții
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Re¹- + înflori.

reînfloriților
REÎNFLORÍ, reînfloresc, vb. IV. Tranz. A înflori din nou. – Re¹- + înflori.

reînfășoare
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reînfășoară
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reînfășor
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reînfășori
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reînfășura
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reînfășurai
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reînfășuram
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reînfășurare
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reînfășurare
REÎNFĂȘURÁRE, reînfășurări, s. f. Acțiunea de a reînfășura și rezultatul ei. – V. reînfășura.

DOOM

reînfășuráre s. f., g.-d. art. reînfășurắrii; pl. reînfășurắri

reînfășurarea
REÎNFĂȘURÁRE, reînfășurări, s. f. Acțiunea de a reînfășura și rezultatul ei. – V. reînfășura.

DOOM

reînfășuráre s. f., g.-d. art. reînfășurắrii; pl. reînfășurắri

reînfășurară
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reînfășurarăm
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reînfășurarăți
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reînfășurase
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reînfășurasem
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reînfășuraseră
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reînfășuraserăm
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reînfășuraserăți
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reînfășuraseși
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reînfășuraseți
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reînfășurat
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reînfășurat
REÎNFĂȘURÁ, reînfășór, vb. I. Tranz. A înfășura din nou. – Re¹- + înfășura.

reînfășurau
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reînfășurași
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reînfășurați
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reînfășurând
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reînfășurînd
REÎNFĂȘURÁ, reînfășor, vb. I. Tranz. A înfășură din nou. – Pref. re- + înfășură.

DOOM

reînfășurá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reînfășór, 3 reînfășoáră; conj. prez. 3 să reînfășoáre

reînfășurări
REÎNFĂȘURÁRE, reînfășurări, s. f. Acțiunea de a reînfășura și rezultatul ei. – V. reînfășura.

DOOM

reînfășuráre s. f., g.-d. art. reînfășurắrii; pl. reînfășurắri

reînfășurării
REÎNFĂȘURÁRE, reînfășurări, s. f. Acțiunea de a reînfășura și rezultatul ei. – V. reînfășura.

DOOM

reînfășuráre s. f., g.-d. art. reînfășurắrii; pl. reînfășurắri

reînfășurările
REÎNFĂȘURÁRE, reînfășurări, s. f. Acțiunea de a reînfășura și rezultatul ei. – V. reînfășura.

DOOM

reînfășuráre s. f., g.-d. art. reînfășurắrii; pl. reînfășurắri

reînfășurărilor
REÎNFĂȘURÁRE, reînfășurări, s. f. Acțiunea de a reînfășura și rezultatul ei. – V. reînfășura.

DOOM

reînfășuráre s. f., g.-d. art. reînfășurắrii; pl. reînfășurắri

reînmatricula
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reînmatriculai
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reînmatriculam
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reînmatriculare
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reînmatriculare
REÎNMATRICULÁRE, reînmatriculări, s. f. Acțiunea de a reînmatricula. – V. reînmatricula.

reînmatricularea
REÎNMATRICULÁRE, reînmatriculări, s. f. Acțiunea de a reînmatricula. – V. reînmatricula.

reînmatriculară
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reînmatricularăm
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reînmatricularăți
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reînmatriculase
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reînmatriculasem
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reînmatriculaseră
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reînmatriculaserăm
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reînmatriculaserăți
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reînmatriculaseși
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reînmatriculaseți
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reînmatriculat
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reînmatriculat
REÎNMATRICULÁT, -Ă, reînmatriculați, -te, adj. Care a fost înmatriculat din nou (după o exmatriculare). – V. reînmatricula.

reînmatriculata
REÎNMATRICULÁT, -Ă, reînmatriculați, -te, adj. Care a fost înmatriculat din nou (după o exmatriculare). – V. reînmatricula.

reînmatriculate
REÎNMATRICULÁT, -Ă, reînmatriculați, -te, adj. Care a fost înmatriculat din nou (după o exmatriculare). – V. reînmatricula.

reînmatriculatei
REÎNMATRICULÁT, -Ă, reînmatriculați, -te, adj. Care a fost înmatriculat din nou (după o exmatriculare). – V. reînmatricula.

reînmatriculatele
REÎNMATRICULÁT, -Ă, reînmatriculați, -te, adj. Care a fost înmatriculat din nou (după o exmatriculare). – V. reînmatricula.

reînmatriculatelor
REÎNMATRICULÁT, -Ă, reînmatriculați, -te, adj. Care a fost înmatriculat din nou (după o exmatriculare). – V. reînmatricula.

reînmatriculatul
REÎNMATRICULÁT, -Ă, reînmatriculați, -te, adj. Care a fost înmatriculat din nou (după o exmatriculare). – V. reînmatricula.

reînmatriculatului
REÎNMATRICULÁT, -Ă, reînmatriculați, -te, adj. Care a fost înmatriculat din nou (după o exmatriculare). – V. reînmatricula.

reînmatriculau
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reînmatriculași
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reînmatriculați
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reînmatriculați
REÎNMATRICULÁT, -Ă, reînmatriculați, -te, adj. Care a fost înmatriculat din nou (după o exmatriculare). – V. reînmatricula.

reînmatriculații
REÎNMATRICULÁT, -Ă, reînmatriculați, -te, adj. Care a fost înmatriculat din nou (după o exmatriculare). – V. reînmatricula.

reînmatriculaților
REÎNMATRICULÁT, -Ă, reînmatriculați, -te, adj. Care a fost înmatriculat din nou (după o exmatriculare). – V. reînmatricula.

reînmatriculează
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reînmatriculez
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reînmatriculeze
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reînmatriculezi
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reînmatriculând
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reînmatriculînd
REÎNMATRICULÁ, reînmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare). – Pref. re- + înmatricula.

DOOM

*reînmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 reînmatriculeáză

reînmatriculări
REÎNMATRICULÁRE, reînmatriculări, s. f. Acțiunea de a reînmatricula. – V. reînmatricula.

reînmatriculării
REÎNMATRICULÁRE, reînmatriculări, s. f. Acțiunea de a reînmatricula. – V. reînmatricula.

reînmatriculările
REÎNMATRICULÁRE, reînmatriculări, s. f. Acțiunea de a reînmatricula. – V. reînmatricula.

reînmatriculărilor
REÎNMATRICULÁRE, reînmatriculări, s. f. Acțiunea de a reînmatricula. – V. reînmatricula.

reînnoade
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reînnoadă
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reînnod
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reînnoda
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reînnodai
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reînnodam
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reînnodare
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reînnodare
REÎNNODÁRE, reînnodări, s. f. Acțiunea de a reînnoda. – V. reînnoda.

reînnodarea
REÎNNODÁRE, reînnodări, s. f. Acțiunea de a reînnoda. – V. reînnoda.

reînnodară
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reînnodarăm
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reînnodarăți
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reînnodase
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reînnodasem
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reînnodaseră
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reînnodaserăm
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reînnodaserăți
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reînnodaseși
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reînnodaseți
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reînnodat
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reînnodat
REÎNNODÁT, -Ă, reînnodați, -te, adj. 1. Care a fost înnodat din nou (după ce s-a desfăcut nodul). 2. (Fig.; despre relații) Care s-a reluat, care s-a restabilit. – V. reînnoda.

reînnodata
REÎNNODÁT, -Ă, reînnodați, -te, adj. 1. Care a fost înnodat din nou (după ce s-a desfăcut nodul). 2. (Fig.; despre relații) Care s-a reluat, care s-a restabilit. – V. reînnoda.

reînnodate
REÎNNODÁT, -Ă, reînnodați, -te, adj. 1. Care a fost înnodat din nou (după ce s-a desfăcut nodul). 2. (Fig.; despre relații) Care s-a reluat, care s-a restabilit. – V. reînnoda.

reînnodatei
REÎNNODÁT, -Ă, reînnodați, -te, adj. 1. Care a fost înnodat din nou (după ce s-a desfăcut nodul). 2. (Fig.; despre relații) Care s-a reluat, care s-a restabilit. – V. reînnoda.

reînnodatele
REÎNNODÁT, -Ă, reînnodați, -te, adj. 1. Care a fost înnodat din nou (după ce s-a desfăcut nodul). 2. (Fig.; despre relații) Care s-a reluat, care s-a restabilit. – V. reînnoda.

reînnodatelor
REÎNNODÁT, -Ă, reînnodați, -te, adj. 1. Care a fost înnodat din nou (după ce s-a desfăcut nodul). 2. (Fig.; despre relații) Care s-a reluat, care s-a restabilit. – V. reînnoda.

reînnodatul
REÎNNODÁT, -Ă, reînnodați, -te, adj. 1. Care a fost înnodat din nou (după ce s-a desfăcut nodul). 2. (Fig.; despre relații) Care s-a reluat, care s-a restabilit. – V. reînnoda.

reînnodatului
REÎNNODÁT, -Ă, reînnodați, -te, adj. 1. Care a fost înnodat din nou (după ce s-a desfăcut nodul). 2. (Fig.; despre relații) Care s-a reluat, care s-a restabilit. – V. reînnoda.

reînnodau
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reînnodași
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reînnodați
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reînnodați
REÎNNODÁT, -Ă, reînnodați, -te, adj. 1. Care a fost înnodat din nou (după ce s-a desfăcut nodul). 2. (Fig.; despre relații) Care s-a reluat, care s-a restabilit. – V. reînnoda.

reînnodații
REÎNNODÁT, -Ă, reînnodați, -te, adj. 1. Care a fost înnodat din nou (după ce s-a desfăcut nodul). 2. (Fig.; despre relații) Care s-a reluat, care s-a restabilit. – V. reînnoda.

reînnodaților
REÎNNODÁT, -Ă, reînnodați, -te, adj. 1. Care a fost înnodat din nou (după ce s-a desfăcut nodul). 2. (Fig.; despre relații) Care s-a reluat, care s-a restabilit. – V. reînnoda.

reînnodând
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reînnodînd
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reînnodări
REÎNNODÁRE, reînnodări, s. f. Acțiunea de a reînnoda. – V. reînnoda.

reînnodării
REÎNNODÁRE, reînnodări, s. f. Acțiunea de a reînnoda. – V. reînnoda.

reînnodările
REÎNNODÁRE, reînnodări, s. f. Acțiunea de a reînnoda. – V. reînnoda.

reînnodărilor
REÎNNODÁRE, reînnodări, s. f. Acțiunea de a reînnoda. – V. reînnoda.

reînnoi
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoia
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoiai
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoiam
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoiască
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoiau
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoiați
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoiesc
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoiește
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoiești
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoii
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoim
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoind
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoire
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoire
REÎNNOÍRE, reînnoiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînnoi și rezultatul ei. – V. reînnoi.

DOOM

reînnoíre s. f., g.-d. art. reînnoírii; pl. reînnoíri

reînnoirea
REÎNNOÍRE, reînnoiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînnoi și rezultatul ei. – V. reînnoi.

DOOM

reînnoíre s. f., g.-d. art. reînnoírii; pl. reînnoíri

reînnoiri
REÎNNOÍRE, reînnoiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînnoi și rezultatul ei. – V. reînnoi.

DOOM

reînnoíre s. f., g.-d. art. reînnoírii; pl. reînnoíri

reînnoirii
REÎNNOÍRE, reînnoiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînnoi și rezultatul ei. – V. reînnoi.

DOOM

reînnoíre s. f., g.-d. art. reînnoírii; pl. reînnoíri

reînnoirile
REÎNNOÍRE, reînnoiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînnoi și rezultatul ei. – V. reînnoi.

DOOM

reînnoíre s. f., g.-d. art. reînnoírii; pl. reînnoíri

reînnoirilor
REÎNNOÍRE, reînnoiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînnoi și rezultatul ei. – V. reînnoi.

DOOM

reînnoíre s. f., g.-d. art. reînnoírii; pl. reînnoíri

reînnoiră
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoirăm
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoirăți
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoise
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoisem
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoiseră
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoiserăm
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoiserăți
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoiseși
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoiseți
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoit
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoit
REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiți, -te, adj. Care a fost făcut din nou; refăcut; fig. schimbat, reîmprospătat, primenit. – V. reînnoi.

reînnoita
REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiți, -te, adj. Care a fost făcut din nou; refăcut; fig. schimbat, reîmprospătat, primenit. – V. reînnoi.

reînnoite
REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiți, -te, adj. Care a fost făcut din nou; refăcut; fig. schimbat, reîmprospătat, primenit. – V. reînnoi.

reînnoitei
REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiți, -te, adj. Care a fost făcut din nou; refăcut; fig. schimbat, reîmprospătat, primenit. – V. reînnoi.

reînnoitele
REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiți, -te, adj. Care a fost făcut din nou; refăcut; fig. schimbat, reîmprospătat, primenit. – V. reînnoi.

reînnoitelor
REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiți, -te, adj. Care a fost făcut din nou; refăcut; fig. schimbat, reîmprospătat, primenit. – V. reînnoi.

reînnoitul
REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiți, -te, adj. Care a fost făcut din nou; refăcut; fig. schimbat, reîmprospătat, primenit. – V. reînnoi.

reînnoitului
REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiți, -te, adj. Care a fost făcut din nou; refăcut; fig. schimbat, reîmprospătat, primenit. – V. reînnoi.

reînnoiși
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoiți
REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

DOOM

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoiți
REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiți, -te, adj. Care a fost făcut din nou; refăcut; fig. schimbat, reîmprospătat, primenit. – V. reînnoi.

reînnoiții
REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiți, -te, adj. Care a fost făcut din nou; refăcut; fig. schimbat, reîmprospătat, primenit. – V. reînnoi.

reînnoiților
REÎNNOÍT, -Ă, reînnoiți, -te, adj. Care a fost făcut din nou; refăcut; fig. schimbat, reîmprospătat, primenit. – V. reînnoi.

reînnozi
REÎNNODÁ, reînnod, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relație deteriorată, a reface o prietenie. – Pref. re- + înnoda.

DOOM

*reînnodá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînnoádă

reînscrie
REÎNSCRÍE vb. III. tr., refl. A (se) înscrie din nou. [< re- + înscrie, după fr. réinscrire].

reînscriere
REÎNSCRÍERE s.f. Acțiunea de a se reînscrie și rezultatul ei. [< reînscrie].

reînscrierea
REÎNSCRÍERE s.f. Acțiunea de a se reînscrie și rezultatul ei. [< reînscrie].

reînscrieri
REÎNSCRÍERE s.f. Acțiunea de a se reînscrie și rezultatul ei. [< reînscrie].

reînscrierii
REÎNSCRÍERE s.f. Acțiunea de a se reînscrie și rezultatul ei. [< reînscrie].

reînscrierile
REÎNSCRÍERE s.f. Acțiunea de a se reînscrie și rezultatul ei. [< reînscrie].

reînscrierilor
REÎNSCRÍERE s.f. Acțiunea de a se reînscrie și rezultatul ei. [< reînscrie].

reînscris
REÎNSCRÍE vb. III. tr., refl. A (se) înscrie din nou. [< re- + înscrie, după fr. réinscrire].

reînscăuna
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reînscăunai
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reînscăunam
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reînscăunare
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reînscăunare
REÎNSCĂUNÁRE, reînscăunări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) reînscăuna și rezultatul ei. [Pr.: -scă-u-] – V. reînscăuna.

DOOM

reînscăunáre (înv.) (-scă-u-) s. f., g.-d. art. reînscăunắrii; pl. reînscăunắri

reînscăunarea
REÎNSCĂUNÁRE, reînscăunări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) reînscăuna și rezultatul ei. [Pr.: -scă-u-] – V. reînscăuna.

DOOM

reînscăunáre (înv.) (-scă-u-) s. f., g.-d. art. reînscăunắrii; pl. reînscăunắri

reînscăunară
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reînscăunarăm
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reînscăunarăți
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reînscăunase
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reînscăunasem
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reînscăunaseră
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reînscăunaserăm
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reînscăunaserăți
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reînscăunaseși
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reînscăunaseți
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reînscăunat
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reînscăunat
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Re¹- + înscăuna.

reînscăunau
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reînscăunași
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reînscăunați
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reînscăunează
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reînscăunez
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reînscăuneze
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reînscăunezi
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reînscăunând
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reînscăunînd
REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

DOOM

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reînscăunări
REÎNSCĂUNÁRE, reînscăunări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) reînscăuna și rezultatul ei. [Pr.: -scă-u-] – V. reînscăuna.

DOOM

reînscăunáre (înv.) (-scă-u-) s. f., g.-d. art. reînscăunắrii; pl. reînscăunắri

reînscăunării
REÎNSCĂUNÁRE, reînscăunări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) reînscăuna și rezultatul ei. [Pr.: -scă-u-] – V. reînscăuna.

DOOM

reînscăunáre (înv.) (-scă-u-) s. f., g.-d. art. reînscăunắrii; pl. reînscăunắri

reînscăunările
REÎNSCĂUNÁRE, reînscăunări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) reînscăuna și rezultatul ei. [Pr.: -scă-u-] – V. reînscăuna.

DOOM

reînscăunáre (înv.) (-scă-u-) s. f., g.-d. art. reînscăunắrii; pl. reînscăunắri

reînscăunărilor
REÎNSCĂUNÁRE, reînscăunări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) reînscăuna și rezultatul ei. [Pr.: -scă-u-] – V. reînscăuna.

DOOM

reînscăunáre (înv.) (-scă-u-) s. f., g.-d. art. reînscăunắrii; pl. reînscăunắri

reînsuflețea
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsuflețeai
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsuflețeam
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsuflețească
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsuflețeau
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsuflețeați
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsuflețesc
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsuflețește
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsuflețești
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsufleți
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsufleții
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsuflețim
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsuflețind
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsuflețire
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsuflețire
REÎNSUFLEȚÍRE, reînsuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînsufleți și rezultatul ei. – V. reînsufleți.

DOOM

reînsuflețíre (-su-fle-) s. f., g.-d. art. reînsuflețírii; pl. reînsuflețíri

reînsuflețirea
REÎNSUFLEȚÍRE, reînsuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînsufleți și rezultatul ei. – V. reînsufleți.

DOOM

reînsuflețíre (-su-fle-) s. f., g.-d. art. reînsuflețírii; pl. reînsuflețíri

reînsuflețiri
REÎNSUFLEȚÍRE, reînsuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînsufleți și rezultatul ei. – V. reînsufleți.

DOOM

reînsuflețíre (-su-fle-) s. f., g.-d. art. reînsuflețírii; pl. reînsuflețíri

reînsuflețirii
REÎNSUFLEȚÍRE, reînsuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînsufleți și rezultatul ei. – V. reînsufleți.

DOOM

reînsuflețíre (-su-fle-) s. f., g.-d. art. reînsuflețírii; pl. reînsuflețíri

reînsuflețirile
REÎNSUFLEȚÍRE, reînsuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînsufleți și rezultatul ei. – V. reînsufleți.

DOOM

reînsuflețíre (-su-fle-) s. f., g.-d. art. reînsuflețírii; pl. reînsuflețíri

reînsuflețirilor
REÎNSUFLEȚÍRE, reînsuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînsufleți și rezultatul ei. – V. reînsufleți.

DOOM

reînsuflețíre (-su-fle-) s. f., g.-d. art. reînsuflețírii; pl. reînsuflețíri

reînsuflețiră
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsuflețirăm
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsuflețirăți
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsuflețise
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsuflețisem
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsuflețiseră
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsuflețiserăm
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsuflețiserăți
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsuflețiseși
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsuflețiseți
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsuflețit
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsuflețiși
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsuflețiți
REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

DOOM

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsănătoșea
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșeai
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșeam
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșească
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșeau
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșeați
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșesc
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșește
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșești
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoși
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșii
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșim
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșind
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșire
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșire
REÎNSĂNĂTOȘÍRE, reînsănătoșiri, s. f. Faptul de a se reînsănătoși. – V. reînsănătoși.

DOOM

reînsănătoșíre s. f., g.-d. art. reînsănătoșírii; pl. reînsănătoșíri

reînsănătoșirea
REÎNSĂNĂTOȘÍRE, reînsănătoșiri, s. f. Faptul de a se reînsănătoși. – V. reînsănătoși.

DOOM

reînsănătoșíre s. f., g.-d. art. reînsănătoșírii; pl. reînsănătoșíri

reînsănătoșiri
REÎNSĂNĂTOȘÍRE, reînsănătoșiri, s. f. Faptul de a se reînsănătoși. – V. reînsănătoși.

DOOM

reînsănătoșíre s. f., g.-d. art. reînsănătoșírii; pl. reînsănătoșíri

reînsănătoșirii
REÎNSĂNĂTOȘÍRE, reînsănătoșiri, s. f. Faptul de a se reînsănătoși. – V. reînsănătoși.

DOOM

reînsănătoșíre s. f., g.-d. art. reînsănătoșírii; pl. reînsănătoșíri

reînsănătoșirile
REÎNSĂNĂTOȘÍRE, reînsănătoșiri, s. f. Faptul de a se reînsănătoși. – V. reînsănătoși.

DOOM

reînsănătoșíre s. f., g.-d. art. reînsănătoșírii; pl. reînsănătoșíri

reînsănătoșirilor
REÎNSĂNĂTOȘÍRE, reînsănătoșiri, s. f. Faptul de a se reînsănătoși. – V. reînsănătoși.

DOOM

reînsănătoșíre s. f., g.-d. art. reînsănătoșírii; pl. reînsănătoșíri

reînsănătoșiră
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșirăm
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșirăți
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșise
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșisem
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșiseră
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșiserăm
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșiserăți
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșiseși
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșiseți
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșit
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșiși
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reînsănătoșiți
REÎNSĂNĂTOȘÍ, reînsănătoșesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși din nou, a deveni iar sănătos. – Pref. re- + însănătoși.

DOOM

!reînsănătoșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se reînsănătoșéște, imperf. 3 sg. se reînsănătoșeá; conj. prez. 3 să se reînsănătoșeáscă

reîntinerea
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntinereai
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntineream
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntinerească
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntinereau
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntinereați
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntineresc
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntinerește
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntinerești
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntineri
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntinerii
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntinerim
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntinerind
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntinerire
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntinerire
REÎNTINERÍRE, reîntineriri, s. f. Faptul de a reîntineri. – V. reîntineri.

DOOM

reîntineríre s. f., g.-d. art. reîntinerírii

reîntinerirea
REÎNTINERÍRE, reîntineriri, s. f. Faptul de a reîntineri. – V. reîntineri.

DOOM

reîntineríre s. f., g.-d. art. reîntinerírii

reîntineriri
REÎNTINERÍRE, reîntineriri, s. f. Faptul de a reîntineri. – V. reîntineri.

DOOM

reîntineríre s. f., g.-d. art. reîntinerírii

reîntineririi
REÎNTINERÍRE, reîntineriri, s. f. Faptul de a reîntineri. – V. reîntineri.

DOOM

reîntineríre s. f., g.-d. art. reîntinerírii

reîntineririle
REÎNTINERÍRE, reîntineriri, s. f. Faptul de a reîntineri. – V. reîntineri.

DOOM

reîntineríre s. f., g.-d. art. reîntinerírii

reîntineririlor
REÎNTINERÍRE, reîntineriri, s. f. Faptul de a reîntineri. – V. reîntineri.

DOOM

reîntineríre s. f., g.-d. art. reîntinerírii

reîntineriră
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntinerirăm
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntinerirăți
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntinerise
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntinerisem
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntineriseră
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntineriserăm
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntineriserăți
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntineriseși
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntineriseți
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntinerit
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntinerit
REÎNTINERÍT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou. – V. reîntineri.

reîntinerita
REÎNTINERÍT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou. – V. reîntineri.

reîntinerite
REÎNTINERÍT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou. – V. reîntineri.

reîntineritei
REÎNTINERÍT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou. – V. reîntineri.

reîntineritele
REÎNTINERÍT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou. – V. reîntineri.

reîntineritelor
REÎNTINERÍT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou. – V. reîntineri.

reîntineritul
REÎNTINERÍT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou. – V. reîntineri.

reîntineritului
REÎNTINERÍT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou. – V. reîntineri.

reîntineriși
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntineriți
REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. – Pref. re- + întineri.

DOOM

reîntinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntinerésc, imperf. 3 sg. reîntinereá; conj. prez. 3 să reîntinereáscă

reîntineriți
REÎNTINERÍT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou. – V. reîntineri.

reîntineriții
REÎNTINERÍT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou. – V. reîntineri.

reîntineriților
REÎNTINERÍT, -Ă, reîntineriți, -te, adj. Care a întinerit din nou. – V. reîntineri.

reîntoarce
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntoarcem
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntoarcere
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntoarcere
REÎNTOÁRCERE, reîntoarceri, s. f. Faptul de a se reîntoarce; revenire. – V. reîntoarce.

DOOM

reîntoárcere s. f., g.-d. art. reîntoárcerii; pl. reîntoárceri

reîntoarcerea
REÎNTOÁRCERE, reîntoarceri, s. f. Faptul de a se reîntoarce; revenire. – V. reîntoarce.

DOOM

reîntoárcere s. f., g.-d. art. reîntoárcerii; pl. reîntoárceri

reîntoarceri
REÎNTOÁRCERE, reîntoarceri, s. f. Faptul de a se reîntoarce; revenire. – V. reîntoarce.

DOOM

reîntoárcere s. f., g.-d. art. reîntoárcerii; pl. reîntoárceri

reîntoarcerii
REÎNTOÁRCERE, reîntoarceri, s. f. Faptul de a se reîntoarce; revenire. – V. reîntoarce.

DOOM

reîntoárcere s. f., g.-d. art. reîntoárcerii; pl. reîntoárceri

reîntoarcerile
REÎNTOÁRCERE, reîntoarceri, s. f. Faptul de a se reîntoarce; revenire. – V. reîntoarce.

DOOM

reîntoárcere s. f., g.-d. art. reîntoárcerii; pl. reîntoárceri

reîntoarcerilor
REÎNTOÁRCERE, reîntoarceri, s. f. Faptul de a se reîntoarce; revenire. – V. reîntoarce.

DOOM

reîntoárcere s. f., g.-d. art. reîntoárcerii; pl. reîntoárceri

reîntoarceți
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntoarcă
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntoarne
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reîntoarnă
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reîntoarse
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntoarseră
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntoarserăm
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntoarserăți
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntorc
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntorcea
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntorceai
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntorceam
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntorceau
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntorceați
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntorci
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntorcând
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntorcînd
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntorn
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reîntorni
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reîntors
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntorsei
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntorsese
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntorsesem
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntorseseră
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntorseserăm
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntorseserăți
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntorseseși
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntorseseți
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntorseși
REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

DOOM

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs

reîntregea
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregeai
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregeam
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregească
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregeau
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregeați
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregesc
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregește
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregești
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregi
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregii
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregim
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregind
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregire
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregire
REÎNTREGÍRE, reîntregiri, s. f. Acțiunea de a reîntregi și rezultatul ei. – V. reîntregi.

DOOM

reîntregíre s. f., g.-d. art. reîntregírii; pl. reîntregíri

reîntregirea
REÎNTREGÍRE, reîntregiri, s. f. Acțiunea de a reîntregi și rezultatul ei. – V. reîntregi.

DOOM

reîntregíre s. f., g.-d. art. reîntregírii; pl. reîntregíri

reîntregiri
REÎNTREGÍRE, reîntregiri, s. f. Acțiunea de a reîntregi și rezultatul ei. – V. reîntregi.

DOOM

reîntregíre s. f., g.-d. art. reîntregírii; pl. reîntregíri

reîntregirii
REÎNTREGÍRE, reîntregiri, s. f. Acțiunea de a reîntregi și rezultatul ei. – V. reîntregi.

DOOM

reîntregíre s. f., g.-d. art. reîntregírii; pl. reîntregíri

reîntregirile
REÎNTREGÍRE, reîntregiri, s. f. Acțiunea de a reîntregi și rezultatul ei. – V. reîntregi.

DOOM

reîntregíre s. f., g.-d. art. reîntregírii; pl. reîntregíri

reîntregirilor
REÎNTREGÍRE, reîntregiri, s. f. Acțiunea de a reîntregi și rezultatul ei. – V. reîntregi.

DOOM

reîntregíre s. f., g.-d. art. reîntregírii; pl. reîntregíri

reîntregiră
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregirăm
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregirăți
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregise
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregisem
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregiseră
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregiserăm
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregiserăți
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregiseși
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregiseți
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregit
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregit
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Re¹- + întregi.

reîntregita
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Re¹- + întregi.

reîntregite
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Re¹- + întregi.

reîntregitei
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Re¹- + întregi.

reîntregitele
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Re¹- + întregi.

reîntregitelor
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Re¹- + întregi.

reîntregitul
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Re¹- + întregi.

reîntregitului
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Re¹- + întregi.

reîntregiși
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregiți
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Pref. re- + întregi.

DOOM

reîntregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntregésc, imperf. 3 sg. reîntregeá; conj. prez. 3 să reîntregeáscă

reîntregiți
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Re¹- + întregi.

reîntregiții
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Re¹- + întregi.

reîntregiților
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Re¹- + întregi.

reîntrema
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reîntremai
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reîntremam
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reîntremare
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reîntremare
REÎNTREMÁRE s. f. Faptul de a se reîntrema; înzdrăvenire. – V. reîntrema.

DOOM

reîntremáre s. f., g.-d. art. reîntremắrii

reîntremarea
REÎNTREMÁRE s. f. Faptul de a se reîntrema; înzdrăvenire. – V. reîntrema.

DOOM

reîntremáre s. f., g.-d. art. reîntremắrii

reîntremară
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reîntremarăm
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reîntremarăți
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reîntremase
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reîntremasem
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reîntremaseră
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reîntremaserăm
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reîntremaserăți
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reîntremaseși
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reîntremaseți
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reîntremat
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reîntremat
REÎNTREMÁT, -Ă, reîntremați, -te, adj. Care și-a căpătat din nou sănătatea sau puterile, care s-a înzdrăvenit din nou. – V. reîntrema.

reîntremata
REÎNTREMÁT, -Ă, reîntremați, -te, adj. Care și-a căpătat din nou sănătatea sau puterile, care s-a înzdrăvenit din nou. – V. reîntrema.

reîntremate
REÎNTREMÁT, -Ă, reîntremați, -te, adj. Care și-a căpătat din nou sănătatea sau puterile, care s-a înzdrăvenit din nou. – V. reîntrema.

reîntrematei
REÎNTREMÁT, -Ă, reîntremați, -te, adj. Care și-a căpătat din nou sănătatea sau puterile, care s-a înzdrăvenit din nou. – V. reîntrema.

reîntrematele
REÎNTREMÁT, -Ă, reîntremați, -te, adj. Care și-a căpătat din nou sănătatea sau puterile, care s-a înzdrăvenit din nou. – V. reîntrema.

reîntrematelor
REÎNTREMÁT, -Ă, reîntremați, -te, adj. Care și-a căpătat din nou sănătatea sau puterile, care s-a înzdrăvenit din nou. – V. reîntrema.

reîntrematul
REÎNTREMÁT, -Ă, reîntremați, -te, adj. Care și-a căpătat din nou sănătatea sau puterile, care s-a înzdrăvenit din nou. – V. reîntrema.

reîntrematului
REÎNTREMÁT, -Ă, reîntremați, -te, adj. Care și-a căpătat din nou sănătatea sau puterile, care s-a înzdrăvenit din nou. – V. reîntrema.

reîntremau
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reîntremași
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reîntremați
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reîntremați
REÎNTREMÁT, -Ă, reîntremați, -te, adj. Care și-a căpătat din nou sănătatea sau puterile, care s-a înzdrăvenit din nou. – V. reîntrema.

reîntremații
REÎNTREMÁT, -Ă, reîntremați, -te, adj. Care și-a căpătat din nou sănătatea sau puterile, care s-a înzdrăvenit din nou. – V. reîntrema.

reîntremaților
REÎNTREMÁT, -Ă, reîntremați, -te, adj. Care și-a căpătat din nou sănătatea sau puterile, care s-a înzdrăvenit din nou. – V. reîntrema.

reîntremează
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reîntremez
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reîntremeze
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reîntremezi
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reîntremând
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reîntremînd
REÎNTREMÁ, reîntremez, vb. I. Refl. A se întrema din nou, a-și căpăta din nou sănătatea sau puterile, a se înzdrăveni, a se însănătoși. – Pref. re- + întrema.

DOOM

!reîntremá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reîntremeáză

reîntremări
REÎNTREMÁRE s. f. Faptul de a se reîntrema; înzdrăvenire. – V. reîntrema.

DOOM

reîntremáre s. f., g.-d. art. reîntremắrii

reîntremării
REÎNTREMÁRE s. f. Faptul de a se reîntrema; înzdrăvenire. – V. reîntrema.

DOOM

reîntremáre s. f., g.-d. art. reîntremắrii

reîntremările
REÎNTREMÁRE s. f. Faptul de a se reîntrema; înzdrăvenire. – V. reîntrema.

DOOM

reîntremáre s. f., g.-d. art. reîntremắrii

reîntremărilor
REÎNTREMÁRE s. f. Faptul de a se reîntrema; înzdrăvenire. – V. reîntrema.

DOOM

reîntremáre s. f., g.-d. art. reîntremắrii

reîntrupa
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reîntrupai
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reîntrupam
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reîntrupare
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reîntrupară
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reîntruparăm
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reîntruparăți
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reîntrupase
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reîntrupasem
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reîntrupaseră
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reîntrupaserăm
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reîntrupaserăți
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reîntrupaseși
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reîntrupaseți
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reîntrupat
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reîntrupat
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Re¹- + întrupa.

reîntrupau
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reîntrupași
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reîntrupați
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reîntrupează
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reîntrupez
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reîntrupeze
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reîntrupezi
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reîntrupând
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reîntrupînd
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Țranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Pref. re- + întrupa.

DOOM

reîntrupá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîntrupeáză

reînturna
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reînturnai
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reînturnam
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reînturnare
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reînturnare
REÎNTURNÁRE, reînturnări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) reînturna și rezultatul ei. – V. reînturna.

DOOM

reînturnáre (pop.) s. f., g.-d. art. reînturnắrii; pl. reînturnắri

reînturnarea
REÎNTURNÁRE, reînturnări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) reînturna și rezultatul ei. – V. reînturna.

DOOM

reînturnáre (pop.) s. f., g.-d. art. reînturnắrii; pl. reînturnắri

reînturnară
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reînturnarăm
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reînturnarăți
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reînturnase
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reînturnasem
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reînturnaseră
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reînturnaserăm
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reînturnaserăți
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reînturnaseși
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reînturnaseți
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reînturnat
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reînturnat
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Re¹- + înturna (după fr. retourner).

reînturnau
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reînturnași
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reînturnați
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reînturnând
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reînturnînd
REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

DOOM

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reînturnări
REÎNTURNÁRE, reînturnări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) reînturna și rezultatul ei. – V. reînturna.

DOOM

reînturnáre (pop.) s. f., g.-d. art. reînturnắrii; pl. reînturnắri

reînturnării
REÎNTURNÁRE, reînturnări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) reînturna și rezultatul ei. – V. reînturna.

DOOM

reînturnáre (pop.) s. f., g.-d. art. reînturnắrii; pl. reînturnắri

reînturnările
REÎNTURNÁRE, reînturnări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) reînturna și rezultatul ei. – V. reînturna.

DOOM

reînturnáre (pop.) s. f., g.-d. art. reînturnắrii; pl. reînturnắri

reînturnărilor
REÎNTURNÁRE, reînturnări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) reînturna și rezultatul ei. – V. reînturna.

DOOM

reînturnáre (pop.) s. f., g.-d. art. reînturnắrii; pl. reînturnắri

reîntâlnea
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntâlneai
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntâlneam
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntâlnească
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntâlneau
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntâlneați
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntâlnesc
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntâlnește
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntâlnești
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntâlni
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntâlnii
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntâlnim
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntâlnind
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntâlnire
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntâlnire
REÎNTÂLNÍRE, reîntâlniri, s. f. Acțiunea de a (se) reîntâlni și rezultatul ei. – V. reîntâlni.

DOOM

reîntâlníre s. f., g.-d. art. reîntâlnírii; pl. reîntâlníri

reîntâlnirea
REÎNTÂLNÍRE, reîntâlniri, s. f. Acțiunea de a (se) reîntâlni și rezultatul ei. – V. reîntâlni.

DOOM

reîntâlníre s. f., g.-d. art. reîntâlnírii; pl. reîntâlníri

reîntâlniri
REÎNTÂLNÍRE, reîntâlniri, s. f. Acțiunea de a (se) reîntâlni și rezultatul ei. – V. reîntâlni.

DOOM

reîntâlníre s. f., g.-d. art. reîntâlnírii; pl. reîntâlníri

reîntâlnirii
REÎNTÂLNÍRE, reîntâlniri, s. f. Acțiunea de a (se) reîntâlni și rezultatul ei. – V. reîntâlni.

DOOM

reîntâlníre s. f., g.-d. art. reîntâlnírii; pl. reîntâlníri

reîntâlnirile
REÎNTÂLNÍRE, reîntâlniri, s. f. Acțiunea de a (se) reîntâlni și rezultatul ei. – V. reîntâlni.

DOOM

reîntâlníre s. f., g.-d. art. reîntâlnírii; pl. reîntâlníri

reîntâlnirilor
REÎNTÂLNÍRE, reîntâlniri, s. f. Acțiunea de a (se) reîntâlni și rezultatul ei. – V. reîntâlni.

DOOM

reîntâlníre s. f., g.-d. art. reîntâlnírii; pl. reîntâlníri

reîntâlniră
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntâlnirăm
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntâlnirăți
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntâlnise
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntâlnisem
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntâlniseră
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntâlniserăm
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntâlniserăți
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntâlniseși
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntâlniseți
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntâlnit
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntâlnit
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Re¹- + întâlni.

reîntâlniși
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntâlniți
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlnea
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlneai
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlneam
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlnească
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlneau
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlneați
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlnesc
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlnește
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlnești
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlni
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlnii
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlnim
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlnind
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlnire
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlnire
REÎNTÂLNÍRE, reîntâlniri, s. f. Acțiunea de a (se) reîntâlni și rezultatul ei. – V. reîntâlni.

DOOM

reîntâlníre s. f., g.-d. art. reîntâlnírii; pl. reîntâlníri

reîntîlnirea
REÎNTÂLNÍRE, reîntâlniri, s. f. Acțiunea de a (se) reîntâlni și rezultatul ei. – V. reîntâlni.

DOOM

reîntâlníre s. f., g.-d. art. reîntâlnírii; pl. reîntâlníri

reîntîlniri
REÎNTÂLNÍRE, reîntâlniri, s. f. Acțiunea de a (se) reîntâlni și rezultatul ei. – V. reîntâlni.

DOOM

reîntâlníre s. f., g.-d. art. reîntâlnírii; pl. reîntâlníri

reîntîlnirii
REÎNTÂLNÍRE, reîntâlniri, s. f. Acțiunea de a (se) reîntâlni și rezultatul ei. – V. reîntâlni.

DOOM

reîntâlníre s. f., g.-d. art. reîntâlnírii; pl. reîntâlníri

reîntîlnirile
REÎNTÂLNÍRE, reîntâlniri, s. f. Acțiunea de a (se) reîntâlni și rezultatul ei. – V. reîntâlni.

DOOM

reîntâlníre s. f., g.-d. art. reîntâlnírii; pl. reîntâlníri

reîntîlnirilor
REÎNTÂLNÍRE, reîntâlniri, s. f. Acțiunea de a (se) reîntâlni și rezultatul ei. – V. reîntâlni.

DOOM

reîntâlníre s. f., g.-d. art. reîntâlnírii; pl. reîntâlníri

reîntîlniră
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlnirăm
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlnirăți
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlnise
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlnisem
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlniseră
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlniserăm
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlniserăți
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlniseși
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlniseți
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlnit
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlniși
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reîntîlniți
REÎNTÂLNÍ, reîntâlnesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Adesea fig.) A (se) întâlni din nou; a (se) revedea, a (se) regăsi. – Pref. re- + întâlni.

DOOM

reîntâlní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntâlnésc, imperf. 3 sg. reîntâlneá; conj. prez. 3 să reîntâlneáscă

reînverzea
REÎNVERZÍ, pers. 3 reînverzește, vb. IV. Intranz. (Despre vegetație) A înverzi din nou. – Pref. re- + înverzi.

DOOM

reînverzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reînverzéște, imperf. 3 sg. reînverzeá; conj. prez. 3 să reînverzeáscă

reînverzească
REÎNVERZÍ, pers. 3 reînverzește, vb. IV. Intranz. (Despre vegetație) A înverzi din nou. – Pref. re- + înverzi.

DOOM

reînverzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reînverzéște, imperf. 3 sg. reînverzeá; conj. prez. 3 să reînverzeáscă

reînverzeau
REÎNVERZÍ, pers. 3 reînverzește, vb. IV. Intranz. (Despre vegetație) A înverzi din nou. – Pref. re- + înverzi.

DOOM

reînverzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reînverzéște, imperf. 3 sg. reînverzeá; conj. prez. 3 să reînverzeáscă

reînverzesc
REÎNVERZÍ, pers. 3 reînverzește, vb. IV. Intranz. (Despre vegetație) A înverzi din nou. – Pref. re- + înverzi.

DOOM

reînverzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reînverzéște, imperf. 3 sg. reînverzeá; conj. prez. 3 să reînverzeáscă

reînverzește
REÎNVERZÍ, pers. 3 reînverzește, vb. IV. Intranz. (Despre vegetație) A înverzi din nou. – Pref. re- + înverzi.

DOOM

reînverzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reînverzéște, imperf. 3 sg. reînverzeá; conj. prez. 3 să reînverzeáscă

reînverzi
REÎNVERZÍ, pers. 3 reînverzește, vb. IV. Intranz. (Despre vegetație) A înverzi din nou. – Pref. re- + înverzi.

DOOM

reînverzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reînverzéște, imperf. 3 sg. reînverzeá; conj. prez. 3 să reînverzeáscă

reînverzind
REÎNVERZÍ, pers. 3 reînverzește, vb. IV. Intranz. (Despre vegetație) A înverzi din nou. – Pref. re- + înverzi.

DOOM

reînverzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reînverzéște, imperf. 3 sg. reînverzeá; conj. prez. 3 să reînverzeáscă

reînverzire
REÎNVERZÍ, pers. 3 reînverzește, vb. IV. Intranz. (Despre vegetație) A înverzi din nou. – Pref. re- + înverzi.

DOOM

reînverzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reînverzéște, imperf. 3 sg. reînverzeá; conj. prez. 3 să reînverzeáscă

reînverzire
REÎNVERZÍRE s. f. Acțiunea de a reînverzi și rezultatul ei. – V. reînverzi.

DOOM

reînverzíre s. f., g.-d. art. reînverzírii

reînverzirea
REÎNVERZÍRE s. f. Acțiunea de a reînverzi și rezultatul ei. – V. reînverzi.

DOOM

reînverzíre s. f., g.-d. art. reînverzírii

reînverziri
REÎNVERZÍRE s. f. Acțiunea de a reînverzi și rezultatul ei. – V. reînverzi.

DOOM

reînverzíre s. f., g.-d. art. reînverzírii

reînverzirii
REÎNVERZÍRE s. f. Acțiunea de a reînverzi și rezultatul ei. – V. reînverzi.

DOOM

reînverzíre s. f., g.-d. art. reînverzírii

reînverzirile
REÎNVERZÍRE s. f. Acțiunea de a reînverzi și rezultatul ei. – V. reînverzi.

DOOM

reînverzíre s. f., g.-d. art. reînverzírii

reînverzirilor
REÎNVERZÍRE s. f. Acțiunea de a reînverzi și rezultatul ei. – V. reînverzi.

DOOM

reînverzíre s. f., g.-d. art. reînverzírii

reînverziră
REÎNVERZÍ, pers. 3 reînverzește, vb. IV. Intranz. (Despre vegetație) A înverzi din nou. – Pref. re- + înverzi.

DOOM

reînverzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reînverzéște, imperf. 3 sg. reînverzeá; conj. prez. 3 să reînverzeáscă

reînverzise
REÎNVERZÍ, pers. 3 reînverzește, vb. IV. Intranz. (Despre vegetație) A înverzi din nou. – Pref. re- + înverzi.

DOOM

reînverzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reînverzéște, imperf. 3 sg. reînverzeá; conj. prez. 3 să reînverzeáscă

reînverziseră
REÎNVERZÍ, pers. 3 reînverzește, vb. IV. Intranz. (Despre vegetație) A înverzi din nou. – Pref. re- + înverzi.

DOOM

reînverzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reînverzéște, imperf. 3 sg. reînverzeá; conj. prez. 3 să reînverzeáscă

reînverzit
REÎNVERZÍ, pers. 3 reînverzește, vb. IV. Intranz. (Despre vegetație) A înverzi din nou. – Pref. re- + înverzi.

DOOM

reînverzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reînverzéște, imperf. 3 sg. reînverzeá; conj. prez. 3 să reînverzeáscă

reînvestea
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvesteai
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvesteam
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvestească
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvesteau
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvesteați
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvestesc
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvestește
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvestești
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvesti
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvestii
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvestim
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvestind
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvestire
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvestiră
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvestirăm
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvestirăți
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvestise
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvestisem
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvestiseră
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvestiserăm
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvestiserăți
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvestiseși
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvestiseți
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvestit
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvestiși
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvestiți
REÎNVESTÍ, reînvestesc, vb. IV. Tranz. A reacorda oficial un drept. – Pref. re- + învesti.

DOOM

reînvestí (a ~) (a reacorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînvestésc, imperf. 3 sg. reînvesteá; conj. prez. 3 să reînvesteáscă

reînvia
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. (Fig.) Sub mîna lui, un maistru, simți cum, sub ciocan, Motorul mort din iarnă a reînviat la viață Și cum oțelu-ncepe să miște. D. BOTEZ, F. S. 76. Florile lui Luchian sînt unice. Nu sînt flori rupte, care au fost puse într-un vas, ca să moară, ci ca să reînvie prin voința și arta unui maestru. ANGHEL, PR. 169. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere, a deveni din nou activ; a renaște. Realismul vechii literaturi reînvia căutîndu-și însă obiective în legătură cu așezarea societății pe temelii nouă. SADOVEANU, E. 184. Acest regat... reînvie mai puternic supt frații romîni Petru Asan și Ioan. BĂLCESCU, O. II 12. ♦ Fig. A se trezi în amintirea cuiva; a deveni viu în conștiința cuiva. Mă simt din nou țăranul de pe Crișuri Și-mi reînvie-n minte vremea Iancului. BENIUC, V. 29. ♦ Tranz. Fig. A readuce la viață, a face să fie din nou folosit. Va fi de părere... să reînviem arhaismele pierdute de origine latină. IBRĂILEANU, SP. CR. 213. – Prez. ind. și: reînviez (BART, S. M. 54, MACEDONSKI, O. I 160, GHEREA, ST. CR. III 139).

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reînvia
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reînviai
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reînviam
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reînviară
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reînviarăm
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reînviarăți
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reînviase
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reînviasem
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reînviaseră
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reînviaserăm
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reînviaserăți
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reînviaseși
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reînviaseți
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reînviat
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reînviat
REÎNVIÁT, -Ă, reînviați, -te, adj. Care a revenit la viață (după ce a murit); fig. readus la viață (după ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reînvia.

reînviata
REÎNVIÁT, -Ă, reînviați, -te, adj. Care a revenit la viață (după ce a murit); fig. readus la viață (după ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reînvia.

reînviate
REÎNVIÁT, -Ă, reînviați, -te, adj. Care a revenit la viață (după ce a murit); fig. readus la viață (după ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reînvia.

reînviatei
REÎNVIÁT, -Ă, reînviați, -te, adj. Care a revenit la viață (după ce a murit); fig. readus la viață (după ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reînvia.

reînviatele
REÎNVIÁT, -Ă, reînviați, -te, adj. Care a revenit la viață (după ce a murit); fig. readus la viață (după ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reînvia.

reînviatelor
REÎNVIÁT, -Ă, reînviați, -te, adj. Care a revenit la viață (după ce a murit); fig. readus la viață (după ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reînvia.

reînviatul
REÎNVIÁT, -Ă, reînviați, -te, adj. Care a revenit la viață (după ce a murit); fig. readus la viață (după ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reînvia.

reînviatului
REÎNVIÁT, -Ă, reînviați, -te, adj. Care a revenit la viață (după ce a murit); fig. readus la viață (după ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reînvia.

reînviau
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reînviași
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reînviați
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reînviați
REÎNVIÁT, -Ă, reînviați, -te, adj. Care a revenit la viață (după ce a murit); fig. readus la viață (după ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reînvia.

reînviații
REÎNVIÁT, -Ă, reînviați, -te, adj. Care a revenit la viață (după ce a murit); fig. readus la viață (după ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reînvia.

reînviaților
REÎNVIÁT, -Ă, reînviați, -te, adj. Care a revenit la viață (după ce a murit); fig. readus la viață (după ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reînvia.

reînvie
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reînviem
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reînviere
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reînviere
REÎNVIÉRE, reînvieri, s. f. Faptul de a reînvia. [Pr.: -vi-e-] – V. reînvia.

DOOM

reînviére (-vi-e-) s. f., g.-d. art. reînviérii; pl. reînviéri

reînvierea
REÎNVIÉRE, reînvieri, s. f. Faptul de a reînvia. [Pr.: -vi-e-] – V. reînvia.

DOOM

reînviére (-vi-e-) s. f., g.-d. art. reînviérii; pl. reînviéri

reînvieri
REÎNVIÉRE, reînvieri, s. f. Faptul de a reînvia. [Pr.: -vi-e-] – V. reînvia.

DOOM

reînviére (-vi-e-) s. f., g.-d. art. reînviérii; pl. reînviéri

reînvierii
REÎNVIÉRE, reînvieri, s. f. Faptul de a reînvia. [Pr.: -vi-e-] – V. reînvia.

DOOM

reînviére (-vi-e-) s. f., g.-d. art. reînviérii; pl. reînviéri

reînvierile
REÎNVIÉRE, reînvieri, s. f. Faptul de a reînvia. [Pr.: -vi-e-] – V. reînvia.

DOOM

reînviére (-vi-e-) s. f., g.-d. art. reînviérii; pl. reînviéri

reînvierilor
REÎNVIÉRE, reînvieri, s. f. Faptul de a reînvia. [Pr.: -vi-e-] – V. reînvia.

DOOM

reînviére (-vi-e-) s. f., g.-d. art. reînviérii; pl. reînviéri

reînvietor
REÎNVIETÓR, -OÁRE, reînvietori, -oare, adj. (Rar) Care reînvie, care reînsuflețește. [Pr.: -vi-e-] – Reînvia + suf. -tor.

DOOM

reînvietór (rar) (-vi-e-) adj. m., pl. reînvietóri; f. sg. și pl. reînvietoáre

reînvii
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reînviind
REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I. Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦ Tranz. (Med.) A resuscita. ♦ Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [Pr.: -vi-a. Prez. ind. și: reînviez] – Pref. re- + învia.

DOOM

reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. reînvíi / reînviéz, 2 sg. reînvíi / reînviézi, 3 reînvíe / reînviáză, 1 pl. reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg. să reînvíi / să reînviéz, 2 sg. să reînvíi / să reînviézi, 3 să reînvíe / să reînviéze; ger. reînviínd (-vi-ind)

reînălțai
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reînălțam
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reînălțare
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reînălțare
REÎNĂLȚÁRE, reînălțări, s. f. Acțiunea de a (se) reînălța și rezultatul ei. – V. reînălța.

DOOM

reînălțáre s. f., g.-d. art. reînălțắrii; pl. reînălțắri

reînălțarea
REÎNĂLȚÁRE, reînălțări, s. f. Acțiunea de a (se) reînălța și rezultatul ei. – V. reînălța.

DOOM

reînălțáre s. f., g.-d. art. reînălțắrii; pl. reînălțắri

reînălțară
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reînălțarăm
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reînălțarăți
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reînălțase
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reînălțasem
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reînălțaseră
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reînălțaserăm
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reînălțaserăți
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reînălțaseși
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reînălțaseți
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reînălțat
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reînălțat
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Re¹- + înălța.

reînălțau
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reînălțași
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reînălțați
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reînălțând
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reînălțînd
REÎNĂLȚÁ, reînálț, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înălța din nou. – Pref. re- + înălța.

DOOM

reînălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 reînálță

reînălțări
REÎNĂLȚÁRE, reînălțări, s. f. Acțiunea de a (se) reînălța și rezultatul ei. – V. reînălța.

DOOM

reînălțáre s. f., g.-d. art. reînălțắrii; pl. reînălțắri

reînălțării
REÎNĂLȚÁRE, reînălțări, s. f. Acțiunea de a (se) reînălța și rezultatul ei. – V. reînălța.

DOOM

reînălțáre s. f., g.-d. art. reînălțắrii; pl. reînălțắri

reînălțările
REÎNĂLȚÁRE, reînălțări, s. f. Acțiunea de a (se) reînălța și rezultatul ei. – V. reînălța.

DOOM

reînălțáre s. f., g.-d. art. reînălțắrii; pl. reînălțắri

reînălțărilor
REÎNĂLȚÁRE, reînălțări, s. f. Acțiunea de a (se) reînălța și rezultatul ei. – V. reînălța.

DOOM

reînălțáre s. f., g.-d. art. reînălțắrii; pl. reînălțắri

reînșuruba
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reînșurubai
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reînșurubam
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reînșurubare
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reînșurubare
REÎNȘURUBÁRE, reînșurubări, s. f. Acțiunea de a reînșuruba. – V. reînșuruba.

reînșurubarea
REÎNȘURUBÁRE, reînșurubări, s. f. Acțiunea de a reînșuruba. – V. reînșuruba.

reînșurubară
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reînșurubarăm
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reînșurubarăți
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reînșurubase
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reînșurubasem
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reînșurubaseră
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reînșurubaserăm
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reînșurubaserăți
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reînșurubaseși
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reînșurubaseți
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reînșurubat
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reînșurubat
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Re¹- + înșuruba.

reînșurubau
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reînșurubași
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reînșurubați
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reînșurubează
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reînșurubez
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reînșurubeze
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reînșurubezi
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reînșurubând
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reînșurubînd
REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I. Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Pref. re- + înșuruba.

reînșurubări
REÎNȘURUBÁRE, reînșurubări, s. f. Acțiunea de a reînșuruba. – V. reînșuruba.

reînșurubării
REÎNȘURUBÁRE, reînșurubări, s. f. Acțiunea de a reînșuruba. – V. reînșuruba.

reînșurubările
REÎNȘURUBÁRE, reînșurubări, s. f. Acțiunea de a reînșuruba. – V. reînșuruba.

reînșurubărilor
REÎNȘURUBÁRE, reînșurubări, s. f. Acțiunea de a reînșuruba. – V. reînșuruba.

reșapa
REȘAPÁ, reșapez, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânză. – Din fr. rechaper.

DOOM

*reșapá (a ~) vb., ind. prez. 3 reșapeáză

reșapabil
REȘAPÁBIL, -Ă, reșapabili, -e, adj. (Despre anvelopele roților) Care poate fi reșapat. – Reșapa + suf. -bil.

reșapabila
REȘAPÁBIL, -Ă, reșapabili, -e, adj. (Despre anvelopele roților) Care poate fi reșapat. – Reșapa + suf. -bil.

reșapabile
REȘAPÁBIL, -Ă, reșapabili, -e, adj. (Despre anvelopele roților) Care poate fi reșapat. – Reșapa + suf. -bil.

reșapabilei
REȘAPÁBIL, -Ă, reșapabili, -e, adj. (Despre anvelopele roților) Care poate fi reșapat. – Reșapa + suf. -bil.

reșapabilele
REȘAPÁBIL, -Ă, reșapabili, -e, adj. (Despre anvelopele roților) Care poate fi reșapat. – Reșapa + suf. -bil.

reșapabilelor
REȘAPÁBIL, -Ă, reșapabili, -e, adj. (Despre anvelopele roților) Care poate fi reșapat. – Reșapa + suf. -bil.

reșapabili
REȘAPÁBIL, -Ă, reșapabili, -e, adj. (Despre anvelopele roților) Care poate fi reșapat. – Reșapa + suf. -bil.

reșapabilii
REȘAPÁBIL, -Ă, reșapabili, -e, adj. (Despre anvelopele roților) Care poate fi reșapat. – Reșapa + suf. -bil.

reșapabililor
REȘAPÁBIL, -Ă, reșapabili, -e, adj. (Despre anvelopele roților) Care poate fi reșapat. – Reșapa + suf. -bil.

reșapabilul
REȘAPÁBIL, -Ă, reșapabili, -e, adj. (Despre anvelopele roților) Care poate fi reșapat. – Reșapa + suf. -bil.

reșapabilului
REȘAPÁBIL, -Ă, reșapabili, -e, adj. (Despre anvelopele roților) Care poate fi reșapat. – Reșapa + suf. -bil.

reșapai
REȘAPÁ, reșapez, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânză. – Din fr. rechaper.

DOOM

*reșapá (a ~) vb., ind. prez. 3 reșapeáză

reșapam
REȘAPÁ, reșapez, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânză. – Din fr. rechaper.

DOOM

*reșapá (a ~) vb., ind. prez. 3 reșapeáză

reșapare
REȘAPÁ, reșapez, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânză. – Din fr. rechaper.

DOOM

*reșapá (a ~) vb., ind. prez. 3 reșapeáză

reșapare
REȘAPÁRE, reșapări, s. f. Acțiunea de a reșapa. – V. reșapa.

reșaparea
REȘAPÁRE, reșapări, s. f. Acțiunea de a reșapa. – V. reșapa.

reșapară
REȘAPÁ, reșapez, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânză. – Din fr. rechaper.

DOOM

*reșapá (a ~) vb., ind. prez. 3 reșapeáză

reșaparăm
REȘAPÁ, reșapez, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânză. – Din fr. rechaper.

DOOM

*reșapá (a ~) vb., ind. prez. 3 reșapeáză

reșaparăți
REȘAPÁ, reșapez, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânză. – Din fr. rechaper.

DOOM

*reșapá (a ~) vb., ind. prez. 3 reșapeáză

reșapase
REȘAPÁ, reșapez, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânză. – Din fr. rechaper.

DOOM

*reșapá (a ~) vb., ind. prez. 3 reșapeáză

reșapasem
REȘAPÁ, reșapez, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânză. – Din fr. rechaper.

DOOM

*reșapá (a ~) vb., ind. prez. 3 reșapeáză

reșapaseră
REȘAPÁ, reșapez, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânză. – Din fr. rechaper.

DOOM

*reșapá (a ~) vb., ind. prez. 3 reșapeáză

reșapaserăm
REȘAPÁ, reșapez, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânză. – Din fr. rechaper.

DOOM

*reșapá (a ~) vb., ind. prez. 3 reșapeáză

reșapaserăți
REȘAPÁ, reșapez, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânză. – Din fr. rechaper.

DOOM

*reșapá (a ~) vb., ind. prez. 3 reșapeáză

reșapaseși
REȘAPÁ, reșapez, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânză. – Din fr. rechaper.

DOOM

*reșapá (a ~) vb., ind. prez. 3 reșapeáză

reșapaseți
REȘAPÁ, reșapez, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânză. – Din fr. rechaper.

DOOM

*reșapá (a ~) vb., ind. prez. 3 reșapeáză

reșapat
REȘAPÁ, reșapez, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânză. – Din fr. rechaper.

DOOM

*reșapá (a ~) vb., ind. prez. 3 reșapeáză

reșapat
REȘAPÁT, -Ă, reșapați, -te, adj. (Despre anvelopele roților) Căruia i s-a adăugat un nou strat de cauciuc. – V. reșapa.

reșapata
REȘAPÁT, -Ă, reșapați, -te, adj. (Despre anvelopele roților) Căruia i s-a adăugat un nou strat de cauciuc. – V. reșapa.

reșapate
REȘAPÁT, -Ă, reșapați, -te, adj. (Despre anvelopele roților) Căruia i s-a adăugat un nou strat de cauciuc. – V. reșapa.

reșapatei
REȘAPÁT, -Ă, reșapați, -te, adj. (Despre anvelopele roților) Căruia i s-a adăugat un nou strat de cauciuc. – V. reșapa.

reșapatele
REȘAPÁT, -Ă, reșapați, -te, adj. (Despre anvelopele roților) Căruia i s-a adăugat un nou strat de cauciuc. – V. reșapa.

reșapatelor
REȘAPÁT, -Ă, reșapați, -te, adj. (Despre anvelopele roților) Căruia i s-a adăugat un nou strat de cauciuc. – V. reșapa.

reșapatul
REȘAPÁT, -Ă, reșapați, -te, adj. (Despre anvelopele roților) Căruia i s-a adăugat un nou strat de cauciuc. – V. reșapa.

reșapatului
REȘAPÁT, -Ă, reșapați, -te, adj. (Despre anvelopele roților) Căruia i s-a adăugat un nou strat de cauciuc. – V. reșapa.

reșapau
REȘAPÁ, reșapez, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânză. – Din fr. rechaper.

DOOM

*reșapá (a ~) vb., ind. prez. 3 reșapeáză

reșapași
REȘAPÁ, reșapez, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânză. – Din fr. rechaper.

DOOM

*reșapá (a ~) vb., ind. prez. 3 reșapeáză

reșapați
REȘAPÁ, reșapez, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânză. – Din fr. rechaper.

DOOM

*reșapá (a ~) vb., ind. prez. 3 reșapeáză

reșapați
REȘAPÁT, -Ă, reșapați, -te, adj. (Despre anvelopele roților) Căruia i s-a adăugat un nou strat de cauciuc. – V. reșapa.

reșapații
REȘAPÁT, -Ă, reșapați, -te, adj. (Despre anvelopele roților) Căruia i s-a adăugat un nou strat de cauciuc. – V. reșapa.

reșapaților
REȘAPÁT, -Ă, reșapați, -te, adj. (Despre anvelopele roților) Căruia i s-a adăugat un nou strat de cauciuc. – V. reșapa.

reșapează
REȘAPÁ, reșapez, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânză. – Din fr. rechaper.

DOOM

*reșapá (a ~) vb., ind. prez. 3 reșapeáză

reșapez
REȘAPÁ, reșapez, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânză. – Din fr. rechaper.

DOOM

*reșapá (a ~) vb., ind. prez. 3 reșapeáză

reșapeze
REȘAPÁ, reșapez, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânză. – Din fr. rechaper.

DOOM

*reșapá (a ~) vb., ind. prez. 3 reșapeáză

reșapezi
REȘAPÁ, reșapez, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânză. – Din fr. rechaper.

DOOM

*reșapá (a ~) vb., ind. prez. 3 reșapeáză

reșapând
REȘAPÁ, reșapez, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânză. – Din fr. rechaper.

DOOM

*reșapá (a ~) vb., ind. prez. 3 reșapeáză

reșapînd
REȘAPÁ, reșapez, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânză. – Din fr. rechaper.

DOOM

*reșapá (a ~) vb., ind. prez. 3 reșapeáză

reșapări
REȘAPÁRE, reșapări, s. f. Acțiunea de a reșapa. – V. reșapa.

reșapării
REȘAPÁRE, reșapări, s. f. Acțiunea de a reșapa. – V. reșapa.

reșapările
REȘAPÁRE, reșapări, s. f. Acțiunea de a reșapa. – V. reșapa.

reșapărilor
REȘAPÁRE, reșapări, s. f. Acțiunea de a reșapa. – V. reșapa.

reșarja
REȘARJÁ, reșarjez, vb. I. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. – Din fr. recharger.

reșarjai
REȘARJÁ, reșarjez, vb. I. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. – Din fr. recharger.

reșarjam
REȘARJÁ, reșarjez, vb. I. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. – Din fr. recharger.

reșarjare
REȘARJÁ, reșarjez, vb. I. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. – Din fr. recharger.

reșarjare
REȘARJÁRE, reșarjări, s. f. Acțiunea de a reșarja. – V. reșarja.

reșarjarea
REȘARJÁRE, reșarjări, s. f. Acțiunea de a reșarja. – V. reșarja.

reșarjară
REȘARJÁ, reșarjez, vb. I. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. – Din fr. recharger.

reșarjarăm
REȘARJÁ, reșarjez, vb. I. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. – Din fr. recharger.

reșarjarăți
REȘARJÁ, reșarjez, vb. I. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. – Din fr. recharger.

reșarjase
REȘARJÁ, reșarjez, vb. I. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. – Din fr. recharger.

reșarjasem
REȘARJÁ, reșarjez, vb. I. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. – Din fr. recharger.

reșarjaseră
REȘARJÁ, reșarjez, vb. I. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. – Din fr. recharger.

reșarjaserăm
REȘARJÁ, reșarjez, vb. I. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. – Din fr. recharger.

reșarjaserăți
REȘARJÁ, reșarjez, vb. I. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. – Din fr. recharger.

reșarjaseși
REȘARJÁ, reșarjez, vb. I. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. – Din fr. recharger.

reșarjaseți
REȘARJÁ, reșarjez, vb. I. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. – Din fr. recharger.

reșarjat
REȘARJÁ, reșarjez, vb. I. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. – Din fr. recharger.

reșarjat
REȘARJÁ, reșarjez, vb. I. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. – Din fr. recharger.

reșarjau
REȘARJÁ, reșarjez, vb. I. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. – Din fr. recharger.

reșarjași
REȘARJÁ, reșarjez, vb. I. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. – Din fr. recharger.

reșarjați
REȘARJÁ, reșarjez, vb. I. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. – Din fr. recharger.

reșarjează
REȘARJÁ, reșarjez, vb. I. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. – Din fr. recharger.

reșarjez
REȘARJÁ, reșarjez, vb. I. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. – Din fr. recharger.

reșarjeze
REȘARJÁ, reșarjez, vb. I. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. – Din fr. recharger.

reșarjezi
REȘARJÁ, reșarjez, vb. I. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. – Din fr. recharger.

reșarjând
REȘARJÁ, reșarjez, vb. I. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. – Din fr. recharger.

reșarjînd
REȘARJÁ, reșarjez, vb. I. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. – Din fr. recharger.

reșarjări
REȘARJÁRE, reșarjări, s. f. Acțiunea de a reșarja. – V. reșarja.

reșarjării
REȘARJÁRE, reșarjări, s. f. Acțiunea de a reșarja. – V. reșarja.

reșarjările
REȘARJÁRE, reșarjări, s. f. Acțiunea de a reșarja. – V. reșarja.

reșarjărilor
REȘARJÁRE, reșarjări, s. f. Acțiunea de a reșarja. – V. reșarja.

reșca
RÉȘCĂ, reșce, s. f. Unealtă de pescuit în formă de sac, confecționată din plasă și purtată de pescarii din două bărci, folosită pentru adâncimi mari. – Et. nec.

DOOM

réșcă s. f., g.-d. art. réșcei; pl. réșce

reșce
RÉȘCĂ, reșce, s. f. Unealtă de pescuit în formă de sac, confecționată din plasă și purtată de pescarii din două bărci, folosită pentru adâncimi mari. – Et. nec.

DOOM

réșcă s. f., g.-d. art. réșcei; pl. réșce

reșcei
RÉȘCĂ, reșce, s. f. Unealtă de pescuit în formă de sac, confecționată din plasă și purtată de pescarii din două bărci, folosită pentru adâncimi mari. – Et. nec.

DOOM

réșcă s. f., g.-d. art. réșcei; pl. réșce

reșcele
RÉȘCĂ, reșce, s. f. Unealtă de pescuit în formă de sac, confecționată din plasă și purtată de pescarii din două bărci, folosită pentru adâncimi mari. – Et. nec.

DOOM

réșcă s. f., g.-d. art. réșcei; pl. réșce

reșcelor
RÉȘCĂ, reșce, s. f. Unealtă de pescuit în formă de sac, confecționată din plasă și purtată de pescarii din două bărci, folosită pentru adâncimi mari. – Et. nec.

DOOM

réșcă s. f., g.-d. art. réșcei; pl. réșce

reședința
REȘEDÍNȚĂ, reședințe, s. f. Sediul unei autorități sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acest sediu. ◊ Loc. adj. De reședință = care servește drept sediu unei autorități sau unei persoane. – Din fr. résidence (după ședință).

DOOM

reședínță s. f., g.-d. art. reședínței; pl. reședínțe

reședințe
REȘEDÍNȚĂ, reședințe, s. f. Sediul unei autorități sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acest sediu. ◊ Loc. adj. De reședință = care servește drept sediu unei autorități sau unei persoane. – Din fr. résidence (după ședință).

DOOM

reședínță s. f., g.-d. art. reședínței; pl. reședínțe

reședinței
REȘEDÍNȚĂ, reședințe, s. f. Sediul unei autorități sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acest sediu. ◊ Loc. adj. De reședință = care servește drept sediu unei autorități sau unei persoane. – Din fr. résidence (după ședință).

DOOM

reședínță s. f., g.-d. art. reședínței; pl. reședínțe

reședințele
REȘEDÍNȚĂ, reședințe, s. f. Sediul unei autorități sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acest sediu. ◊ Loc. adj. De reședință = care servește drept sediu unei autorități sau unei persoane. – Din fr. résidence (după ședință).

DOOM

reședínță s. f., g.-d. art. reședínței; pl. reședínțe

reședințelor
REȘEDÍNȚĂ, reședințe, s. f. Sediul unei autorități sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acest sediu. ◊ Loc. adj. De reședință = care servește drept sediu unei autorități sau unei persoane. – Din fr. résidence (după ședință).

DOOM

reședínță s. f., g.-d. art. reședínței; pl. reședínțe

reșițean
REȘIȚEÁN, -Ă, reșițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară, sau locuitor din municipiul Reșița. 2. Adj. Care aparține municipiului Reșița sau reșițenilor (1), privitor la municipiul Reșița ori la reșițeni. – Reșița (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

reșițeán adj. m., s. m., pl. reșițéni; adj. f. reșițeánă, pl. reșițéne

reșițean
REȘIȚEÁN, -Ă, reșițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară, sau locuitor din municipiul Reșița. 2. Adj. Care aparține municipiului Reșița sau reșițenilor (1), privitor la municipiul Reșița ori la reșițeni. – Reșița (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

reșițeán adj. m., s. m., pl. reșițéni; adj. f. reșițeánă, pl. reșițéne

reșițeana
REȘIȚEÁN, -Ă, reșițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară, sau locuitor din municipiul Reșița. 2. Adj. Care aparține municipiului Reșița sau reșițenilor (1), privitor la municipiul Reșița ori la reșițeni. – Reșița (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

reșițeán adj. m., s. m., pl. reșițéni; adj. f. reșițeánă, pl. reșițéne

reșițeanca
REȘIȚEÁNCĂ, reșițence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Reșița. – Reșițean + suf. -că.

DOOM

reșițeáncă s. f., g.-d. art. reșițéncei; pl. reșițénce

reșițeanco
REȘIȚEÁNCĂ, reșițence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Reșița. – Reșițean + suf. -că.

DOOM

reșițeáncă s. f., g.-d. art. reșițéncei; pl. reșițénce

reșițeanul
REȘIȚEÁN, -Ă, reșițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară, sau locuitor din municipiul Reșița. 2. Adj. Care aparține municipiului Reșița sau reșițenilor (1), privitor la municipiul Reșița ori la reșițeni. – Reșița (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

reșițeán adj. m., s. m., pl. reșițéni; adj. f. reșițeánă, pl. reșițéne

reșițeanului
REȘIȚEÁN, -Ă, reșițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară, sau locuitor din municipiul Reșița. 2. Adj. Care aparține municipiului Reșița sau reșițenilor (1), privitor la municipiul Reșița ori la reșițeni. – Reșița (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

reșițeán adj. m., s. m., pl. reșițéni; adj. f. reșițeánă, pl. reșițéne

reșițence
REȘIȚEÁNCĂ, reșițence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Reșița. – Reșițean + suf. -că.

DOOM

reșițeáncă s. f., g.-d. art. reșițéncei; pl. reșițénce

reșițencei
REȘIȚEÁNCĂ, reșițence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Reșița. – Reșițean + suf. -că.

DOOM

reșițeáncă s. f., g.-d. art. reșițéncei; pl. reșițénce

reșițencele
REȘIȚEÁNCĂ, reșițence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Reșița. – Reșițean + suf. -că.

DOOM

reșițeáncă s. f., g.-d. art. reșițéncei; pl. reșițénce

reșițencelor
REȘIȚEÁNCĂ, reșițence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Reșița. – Reșițean + suf. -că.

DOOM

reșițeáncă s. f., g.-d. art. reșițéncei; pl. reșițénce

reșițene
REȘIȚEÁN, -Ă, reșițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară, sau locuitor din municipiul Reșița. 2. Adj. Care aparține municipiului Reșița sau reșițenilor (1), privitor la municipiul Reșița ori la reșițeni. – Reșița (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

reșițeán adj. m., s. m., pl. reșițéni; adj. f. reșițeánă, pl. reșițéne

reșițenei
REȘIȚEÁN, -Ă, reșițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară, sau locuitor din municipiul Reșița. 2. Adj. Care aparține municipiului Reșița sau reșițenilor (1), privitor la municipiul Reșița ori la reșițeni. – Reșița (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

reșițeán adj. m., s. m., pl. reșițéni; adj. f. reșițeánă, pl. reșițéne

reșițenele
REȘIȚEÁN, -Ă, reșițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară, sau locuitor din municipiul Reșița. 2. Adj. Care aparține municipiului Reșița sau reșițenilor (1), privitor la municipiul Reșița ori la reșițeni. – Reșița (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

reșițeán adj. m., s. m., pl. reșițéni; adj. f. reșițeánă, pl. reșițéne

reșițenelor
REȘIȚEÁN, -Ă, reșițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară, sau locuitor din municipiul Reșița. 2. Adj. Care aparține municipiului Reșița sau reșițenilor (1), privitor la municipiul Reșița ori la reșițeni. – Reșița (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

reșițeán adj. m., s. m., pl. reșițéni; adj. f. reșițeánă, pl. reșițéne

reșițeni
REȘIȚEÁN, -Ă, reșițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară, sau locuitor din municipiul Reșița. 2. Adj. Care aparține municipiului Reșița sau reșițenilor (1), privitor la municipiul Reșița ori la reșițeni. – Reșița (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

reșițeán adj. m., s. m., pl. reșițéni; adj. f. reșițeánă, pl. reșițéne

reșițenii
REȘIȚEÁN, -Ă, reșițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară, sau locuitor din municipiul Reșița. 2. Adj. Care aparține municipiului Reșița sau reșițenilor (1), privitor la municipiul Reșița ori la reșițeni. – Reșița (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

reșițeán adj. m., s. m., pl. reșițéni; adj. f. reșițeánă, pl. reșițéne

reșițenilor
REȘIȚEÁN, -Ă, reșițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară, sau locuitor din municipiul Reșița. 2. Adj. Care aparține municipiului Reșița sau reșițenilor (1), privitor la municipiul Reșița ori la reșițeni. – Reșița (n. pr.) + suf. -ean.

DOOM

reșițeán adj. m., s. m., pl. reșițéni; adj. f. reșițeánă, pl. reșițéne

reșlefui
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuia
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuiai
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuiam
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuiască
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuiau
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuiați
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuiesc
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuiește
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuiești
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuii
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuim
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuind
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuire
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuire
REȘLEFUÍRE, reșlefuiri, s. f. Acțiunea de a reșlefui. – V. reșlefui.

reșlefuirea
REȘLEFUÍRE, reșlefuiri, s. f. Acțiunea de a reșlefui. – V. reșlefui.

reșlefuiri
REȘLEFUÍRE, reșlefuiri, s. f. Acțiunea de a reșlefui. – V. reșlefui.

reșlefuirii
REȘLEFUÍRE, reșlefuiri, s. f. Acțiunea de a reșlefui. – V. reșlefui.

reșlefuirile
REȘLEFUÍRE, reșlefuiri, s. f. Acțiunea de a reșlefui. – V. reșlefui.

reșlefuirilor
REȘLEFUÍRE, reșlefuiri, s. f. Acțiunea de a reșlefui. – V. reșlefui.

reșlefuiră
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuirăm
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuirăți
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuise
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuisem
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuiseră
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuiserăm
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuiserăți
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuiseși
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuiseți
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuit
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuit
REȘLEFUÍT, -Ă, reșlefuiți, -te, adj. Care a fost șlefuit încă o dată. – V. reșlefui.

reșlefuita
REȘLEFUÍT, -Ă, reșlefuiți, -te, adj. Care a fost șlefuit încă o dată. – V. reșlefui.

reșlefuite
REȘLEFUÍT, -Ă, reșlefuiți, -te, adj. Care a fost șlefuit încă o dată. – V. reșlefui.

reșlefuitei
REȘLEFUÍT, -Ă, reșlefuiți, -te, adj. Care a fost șlefuit încă o dată. – V. reșlefui.

reșlefuitele
REȘLEFUÍT, -Ă, reșlefuiți, -te, adj. Care a fost șlefuit încă o dată. – V. reșlefui.

reșlefuitelor
REȘLEFUÍT, -Ă, reșlefuiți, -te, adj. Care a fost șlefuit încă o dată. – V. reșlefui.

reșlefuitul
REȘLEFUÍT, -Ă, reșlefuiți, -te, adj. Care a fost șlefuit încă o dată. – V. reșlefui.

reșlefuitului
REȘLEFUÍT, -Ă, reșlefuiți, -te, adj. Care a fost șlefuit încă o dată. – V. reșlefui.

reșlefuiși
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuiți
REȘLEFUÍ, reșlefuiesc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Pref. re- + șlefui.

reșlefuiți
REȘLEFUÍT, -Ă, reșlefuiți, -te, adj. Care a fost șlefuit încă o dată. – V. reșlefui.

reșlefuiții
REȘLEFUÍT, -Ă, reșlefuiți, -te, adj. Care a fost șlefuit încă o dată. – V. reșlefui.

reșlefuiților
REȘLEFUÍT, -Ă, reșlefuiți, -te, adj. Care a fost șlefuit încă o dată. – V. reșlefui.

reșou
REȘÓU, reșouri, s. n. Aparat de încălzit, electric sau cu gaz, întrebuințat la bucătărie și în laborator. – Din fr. réchaud.

DOOM

reșóu s. n., art. reșóul; pl. reșóuri

reșoul
REȘÓU, reșouri, s. n. Aparat de încălzit, electric sau cu gaz, întrebuințat la bucătărie și în laborator. – Din fr. réchaud.

DOOM

reșóu s. n., art. reșóul; pl. reșóuri

reșoului
REȘÓU, reșouri, s. n. Aparat de încălzit, electric sau cu gaz, întrebuințat la bucătărie și în laborator. – Din fr. réchaud.

DOOM

reșóu s. n., art. reșóul; pl. reșóuri

reșouri
REȘÓU, reșouri, s. n. Aparat de încălzit, electric sau cu gaz, întrebuințat la bucătărie și în laborator. – Din fr. réchaud.

DOOM

reșóu s. n., art. reșóul; pl. reșóuri

reșourile
REȘÓU, reșouri, s. n. Aparat de încălzit, electric sau cu gaz, întrebuințat la bucătărie și în laborator. – Din fr. réchaud.

DOOM

reșóu s. n., art. reșóul; pl. reșóuri

reșourilor
REȘÓU, reșouri, s. n. Aparat de încălzit, electric sau cu gaz, întrebuințat la bucătărie și în laborator. – Din fr. réchaud.

DOOM

reșóu s. n., art. reșóul; pl. reșóuri

reșuta
REȘÚTĂ, reșute, s. f. (Med.) Reapariție a simptomelor unei boli în curs de vindecare; recădere. – Din fr. rechute.

reșute
REȘÚTĂ, reșute, s. f. (Med.) Reapariție a simptomelor unei boli în curs de vindecare; recădere. – Din fr. rechute.

reșutei
REȘÚTĂ, reșute, s. f. (Med.) Reapariție a simptomelor unei boli în curs de vindecare; recădere. – Din fr. rechute.

reșutele
REȘÚTĂ, reșute, s. f. (Med.) Reapariție a simptomelor unei boli în curs de vindecare; recădere. – Din fr. rechute.

reșutelor
REȘÚTĂ, reșute, s. f. (Med.) Reapariție a simptomelor unei boli în curs de vindecare; recădere. – Din fr. rechute.

rețea
REȚEÁ, rețele, s. f. 1. Împletitură de fire de ață, de sfoară, de sârmă etc., lucrată cu ochiuri mari; plasă, fileu; p. ext. țesătură rară imitând acest fel de împletitură. ♦ (Înv.) Dantelă. 2. Obiect făcut din rețea (1). 3. Întăritură în fața tranșeelor sau îngrăditură la un teren făcută din sârmă ghimpată, întinsă între stâlpi susținători. 4. Sistem de conducte, galerii, străzi, drumuri etc. cu multe ramificații și întretăieri. ◊ Rețea de distribuție = ansamblu de ramificații prin care se distribuie consumatorilor dintr-un oraș apa, gazele, electricitatea. Rețea de telecomunicații = ansamblul liniilor, stațiilor de amplificare, centralelor etc. care realizează comunicațiile pe un anumit teritoriu. Rețea de radiodifuziune = ansamblu de instalații destinat să asigure radiodifuzarea programelor de radio. 5. (Fiz.) Ansamblu format din mai multe sisteme de linii care se întretaie între ele; ansamblu de obiecte aflate în punctele de întretăiere ale acestor linii. ◊ Rețea de difracție = placă transparentă care are săpate pe suprafața ei linii foarte fine, la distanțe egale, folosită în locul prismei pentru dispersarea luminii și producerea unui spectru. 6. (În sintagma) Rețea hidrografică = totalitatea albiilor prin care se scurg apele de suprafață. 7. Ansamblu de instituții, de școli etc. răspândite într-o localitate, într-o regiune etc. 8. (Zool.) Unul dintre cele patru compartimente ale stomacului rumegătoarelor, asemănător cu un fagure, cu rol de fărâmițare a furajelor; ciur. – Lat. *retella.

DOOM

rețeá s. f., art. rețeáua, g.-d. art. rețélei; pl. rețéle, art. rețélele

rețeaua
REȚEÁ, rețele, s. f. 1. Împletitură de fire de ață, de sfoară, de sârmă etc., lucrată cu ochiuri mari; plasă, fileu; p. ext. țesătură rară imitând acest fel de împletitură. ♦ (Înv.) Dantelă. 2. Obiect făcut din rețea (1). 3. Întăritură în fața tranșeelor sau îngrăditură la un teren făcută din sârmă ghimpată, întinsă între stâlpi susținători. 4. Sistem de conducte, galerii, străzi, drumuri etc. cu multe ramificații și întretăieri. ◊ Rețea de distribuție = ansamblu de ramificații prin care se distribuie consumatorilor dintr-un oraș apa, gazele, electricitatea. Rețea de telecomunicații = ansamblul liniilor, stațiilor de amplificare, centralelor etc. care realizează comunicațiile pe un anumit teritoriu. Rețea de radiodifuziune = ansamblu de instalații destinat să asigure radiodifuzarea programelor de radio. 5. (Fiz.) Ansamblu format din mai multe sisteme de linii care se întretaie între ele; ansamblu de obiecte aflate în punctele de întretăiere ale acestor linii. ◊ Rețea de difracție = placă transparentă care are săpate pe suprafața ei linii foarte fine, la distanțe egale, folosită în locul prismei pentru dispersarea luminii și producerea unui spectru. 6. (În sintagma) Rețea hidrografică = totalitatea albiilor prin care se scurg apele de suprafață. 7. Ansamblu de instituții, de școli etc. răspândite într-o localitate, într-o regiune etc. 8. (Zool.) Unul dintre cele patru compartimente ale stomacului rumegătoarelor, asemănător cu un fagure, cu rol de fărâmițare a furajelor; ciur. – Lat. *retella.

DOOM

rețeá s. f., art. rețeáua, g.-d. art. rețélei; pl. rețéle, art. rețélele

rețele
REȚEÁ, rețele, s. f. 1. Împletitură de fire de ață, de sfoară, de sârmă etc., lucrată cu ochiuri mari; plasă, fileu; p. ext. țesătură rară imitând acest fel de împletitură. ♦ (Înv.) Dantelă. 2. Obiect făcut din rețea (1). 3. Întăritură în fața tranșeelor sau îngrăditură la un teren făcută din sârmă ghimpată, întinsă între stâlpi susținători. 4. Sistem de conducte, galerii, străzi, drumuri etc. cu multe ramificații și întretăieri. ◊ Rețea de distribuție = ansamblu de ramificații prin care se distribuie consumatorilor dintr-un oraș apa, gazele, electricitatea. Rețea de telecomunicații = ansamblul liniilor, stațiilor de amplificare, centralelor etc. care realizează comunicațiile pe un anumit teritoriu. Rețea de radiodifuziune = ansamblu de instalații destinat să asigure radiodifuzarea programelor de radio. 5. (Fiz.) Ansamblu format din mai multe sisteme de linii care se întretaie între ele; ansamblu de obiecte aflate în punctele de întretăiere ale acestor linii. ◊ Rețea de difracție = placă transparentă care are săpate pe suprafața ei linii foarte fine, la distanțe egale, folosită în locul prismei pentru dispersarea luminii și producerea unui spectru. 6. (În sintagma) Rețea hidrografică = totalitatea albiilor prin care se scurg apele de suprafață. 7. Ansamblu de instituții, de școli etc. răspândite într-o localitate, într-o regiune etc. 8. (Zool.) Unul dintre cele patru compartimente ale stomacului rumegătoarelor, asemănător cu un fagure, cu rol de fărâmițare a furajelor; ciur. – Lat. *retella.

DOOM

rețeá s. f., art. rețeáua, g.-d. art. rețélei; pl. rețéle, art. rețélele

rețelei
REȚEÁ, rețele, s. f. 1. Împletitură de fire de ață, de sfoară, de sârmă etc., lucrată cu ochiuri mari; plasă, fileu; p. ext. țesătură rară imitând acest fel de împletitură. ♦ (Înv.) Dantelă. 2. Obiect făcut din rețea (1). 3. Întăritură în fața tranșeelor sau îngrăditură la un teren făcută din sârmă ghimpată, întinsă între stâlpi susținători. 4. Sistem de conducte, galerii, străzi, drumuri etc. cu multe ramificații și întretăieri. ◊ Rețea de distribuție = ansamblu de ramificații prin care se distribuie consumatorilor dintr-un oraș apa, gazele, electricitatea. Rețea de telecomunicații = ansamblul liniilor, stațiilor de amplificare, centralelor etc. care realizează comunicațiile pe un anumit teritoriu. Rețea de radiodifuziune = ansamblu de instalații destinat să asigure radiodifuzarea programelor de radio. 5. (Fiz.) Ansamblu format din mai multe sisteme de linii care se întretaie între ele; ansamblu de obiecte aflate în punctele de întretăiere ale acestor linii. ◊ Rețea de difracție = placă transparentă care are săpate pe suprafața ei linii foarte fine, la distanțe egale, folosită în locul prismei pentru dispersarea luminii și producerea unui spectru. 6. (În sintagma) Rețea hidrografică = totalitatea albiilor prin care se scurg apele de suprafață. 7. Ansamblu de instituții, de școli etc. răspândite într-o localitate, într-o regiune etc. 8. (Zool.) Unul dintre cele patru compartimente ale stomacului rumegătoarelor, asemănător cu un fagure, cu rol de fărâmițare a furajelor; ciur. – Lat. *retella.

DOOM

rețeá s. f., art. rețeáua, g.-d. art. rețélei; pl. rețéle, art. rețélele

rețelele
REȚEÁ, rețele, s. f. 1. Împletitură de fire de ață, de sfoară, de sârmă etc., lucrată cu ochiuri mari; plasă, fileu; p. ext. țesătură rară imitând acest fel de împletitură. ♦ (Înv.) Dantelă. 2. Obiect făcut din rețea (1). 3. Întăritură în fața tranșeelor sau îngrăditură la un teren făcută din sârmă ghimpată, întinsă între stâlpi susținători. 4. Sistem de conducte, galerii, străzi, drumuri etc. cu multe ramificații și întretăieri. ◊ Rețea de distribuție = ansamblu de ramificații prin care se distribuie consumatorilor dintr-un oraș apa, gazele, electricitatea. Rețea de telecomunicații = ansamblul liniilor, stațiilor de amplificare, centralelor etc. care realizează comunicațiile pe un anumit teritoriu. Rețea de radiodifuziune = ansamblu de instalații destinat să asigure radiodifuzarea programelor de radio. 5. (Fiz.) Ansamblu format din mai multe sisteme de linii care se întretaie între ele; ansamblu de obiecte aflate în punctele de întretăiere ale acestor linii. ◊ Rețea de difracție = placă transparentă care are săpate pe suprafața ei linii foarte fine, la distanțe egale, folosită în locul prismei pentru dispersarea luminii și producerea unui spectru. 6. (În sintagma) Rețea hidrografică = totalitatea albiilor prin care se scurg apele de suprafață. 7. Ansamblu de instituții, de școli etc. răspândite într-o localitate, într-o regiune etc. 8. (Zool.) Unul dintre cele patru compartimente ale stomacului rumegătoarelor, asemănător cu un fagure, cu rol de fărâmițare a furajelor; ciur. – Lat. *retella.

DOOM

rețeá s. f., art. rețeáua, g.-d. art. rețélei; pl. rețéle, art. rețélele

rețelelor
REȚEÁ, rețele, s. f. 1. Împletitură de fire de ață, de sfoară, de sârmă etc., lucrată cu ochiuri mari; plasă, fileu; p. ext. țesătură rară imitând acest fel de împletitură. ♦ (Înv.) Dantelă. 2. Obiect făcut din rețea (1). 3. Întăritură în fața tranșeelor sau îngrăditură la un teren făcută din sârmă ghimpată, întinsă între stâlpi susținători. 4. Sistem de conducte, galerii, străzi, drumuri etc. cu multe ramificații și întretăieri. ◊ Rețea de distribuție = ansamblu de ramificații prin care se distribuie consumatorilor dintr-un oraș apa, gazele, electricitatea. Rețea de telecomunicații = ansamblul liniilor, stațiilor de amplificare, centralelor etc. care realizează comunicațiile pe un anumit teritoriu. Rețea de radiodifuziune = ansamblu de instalații destinat să asigure radiodifuzarea programelor de radio. 5. (Fiz.) Ansamblu format din mai multe sisteme de linii care se întretaie între ele; ansamblu de obiecte aflate în punctele de întretăiere ale acestor linii. ◊ Rețea de difracție = placă transparentă care are săpate pe suprafața ei linii foarte fine, la distanțe egale, folosită în locul prismei pentru dispersarea luminii și producerea unui spectru. 6. (În sintagma) Rețea hidrografică = totalitatea albiilor prin care se scurg apele de suprafață. 7. Ansamblu de instituții, de școli etc. răspândite într-o localitate, într-o regiune etc. 8. (Zool.) Unul dintre cele patru compartimente ale stomacului rumegătoarelor, asemănător cu un fagure, cu rol de fărâmițare a furajelor; ciur. – Lat. *retella.

DOOM

rețeá s. f., art. rețeáua, g.-d. art. rețélei; pl. rețéle, art. rețélele

rețeta
REȚÉTĂ, rețete, s. f. 1. Formulare în scris a unei doctorii și a modului de a o prepara; prescripție a medicamentelor necesare unui bolnav; p. ext. formular special folosit de medic pentru prescrierea medicamentelor. 2. Ansamblu, de indicații privind materiile prime, proporția, modul de preparare pentru obținerea unui anumit produs, a unei mâncări, a unei băuturi etc. 3. Fig. Soluție practică pentru rezolvarea unui lucru, a unei situații dificile etc. ♦ Mijloc, procedeu. 4. Sumă de bani realizată din vânzarea biletelor la un spectacol. – Din ngr. reséta. Cf. it. ricetta, fr. recette.

DOOM

rețétă s. f., g.-d. art. rețétei; pl. rețéte

rețetar
REȚETÁR, (1, 2, 3) rețetare, s. n., (4) rețetari, s. m. 1. S. n. Bloc cu formulare pe care se scriu rețete (1). 2. S. n. Listă prin care se stabilesc, pe baza unor rețete (2), componentele unor mâncăruri, dulciuri etc. 3. S. n. Normativ conținând un ansamblu de alimente și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 4. S. m. Persoană care execută rețetele într-o farmacie. – Rețetă + suf. -ar.

DOOM

rețetár s. n., pl. rețetáre

rețetar
REȚETÁR, (1, 2, 3) rețetare, s. n., (4) rețetari, s. m. 1. S. n. Set de formulare pe care se scriu rețetele medicale (1). 2. S. n. Listă cu componentele prevăzute pentru prepararea unor mâncăruri sau băuturi. 3. S. n. Normativ conținând alimentele și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 4. S. m. Persoană care execută rețetele într-o farmacie. – Rețetă + suf. -ar.

rețetare
REȚETÁR, (1, 2, 3) rețetare, s. n., (4) rețetari, s. m. 1. S. n. Set de formulare pe care se scriu rețetele medicale (1). 2. S. n. Listă cu componentele prevăzute pentru prepararea unor mâncăruri sau băuturi. 3. S. n. Normativ conținând alimentele și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 4. S. m. Persoană care execută rețetele într-o farmacie. – Rețetă + suf. -ar.

rețetarele
REȚETÁR, (1, 2, 3) rețetare, s. n., (4) rețetari, s. m. 1. S. n. Set de formulare pe care se scriu rețetele medicale (1). 2. S. n. Listă cu componentele prevăzute pentru prepararea unor mâncăruri sau băuturi. 3. S. n. Normativ conținând alimentele și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 4. S. m. Persoană care execută rețetele într-o farmacie. – Rețetă + suf. -ar.

rețetarelor
REȚETÁR, (1, 2, 3) rețetare, s. n., (4) rețetari, s. m. 1. S. n. Set de formulare pe care se scriu rețetele medicale (1). 2. S. n. Listă cu componentele prevăzute pentru prepararea unor mâncăruri sau băuturi. 3. S. n. Normativ conținând alimentele și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 4. S. m. Persoană care execută rețetele într-o farmacie. – Rețetă + suf. -ar.

rețetarul
REȚETÁR, (1, 2, 3) rețetare, s. n., (4) rețetari, s. m. 1. S. n. Set de formulare pe care se scriu rețetele medicale (1). 2. S. n. Listă cu componentele prevăzute pentru prepararea unor mâncăruri sau băuturi. 3. S. n. Normativ conținând alimentele și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 4. S. m. Persoană care execută rețetele într-o farmacie. – Rețetă + suf. -ar.

rețetarului
REȚETÁR, (1, 2, 3) rețetare, s. n., (4) rețetari, s. m. 1. S. n. Set de formulare pe care se scriu rețetele medicale (1). 2. S. n. Listă cu componentele prevăzute pentru prepararea unor mâncăruri sau băuturi. 3. S. n. Normativ conținând alimentele și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 4. S. m. Persoană care execută rețetele într-o farmacie. – Rețetă + suf. -ar.

rețete
REȚÉTĂ, rețete, s. f. 1. Formulare în scris a unei doctorii și a modului de a o prepara; prescripție a medicamentelor necesare unui bolnav; p. ext. formular special folosit de medic pentru prescrierea medicamentelor. 2. Ansamblu, de indicații privind materiile prime, proporția, modul de preparare pentru obținerea unui anumit produs, a unei mâncări, a unei băuturi etc. 3. Fig. Soluție practică pentru rezolvarea unui lucru, a unei situații dificile etc. ♦ Mijloc, procedeu. 4. Sumă de bani realizată din vânzarea biletelor la un spectacol. – Din ngr. reséta. Cf. it. ricetta, fr. recette.

DOOM

rețétă s. f., g.-d. art. rețétei; pl. rețéte

rețetei
REȚÉTĂ, rețete, s. f. 1. Formulare în scris a unei doctorii și a modului de a o prepara; prescripție a medicamentelor necesare unui bolnav; p. ext. formular special folosit de medic pentru prescrierea medicamentelor. 2. Ansamblu, de indicații privind materiile prime, proporția, modul de preparare pentru obținerea unui anumit produs, a unei mâncări, a unei băuturi etc. 3. Fig. Soluție practică pentru rezolvarea unui lucru, a unei situații dificile etc. ♦ Mijloc, procedeu. 4. Sumă de bani realizată din vânzarea biletelor la un spectacol. – Din ngr. reséta. Cf. it. ricetta, fr. recette.

DOOM

rețétă s. f., g.-d. art. rețétei; pl. rețéte

rețetele
REȚÉTĂ, rețete, s. f. 1. Formulare în scris a unei doctorii și a modului de a o prepara; prescripție a medicamentelor necesare unui bolnav; p. ext. formular special folosit de medic pentru prescrierea medicamentelor. 2. Ansamblu, de indicații privind materiile prime, proporția, modul de preparare pentru obținerea unui anumit produs, a unei mâncări, a unei băuturi etc. 3. Fig. Soluție practică pentru rezolvarea unui lucru, a unei situații dificile etc. ♦ Mijloc, procedeu. 4. Sumă de bani realizată din vânzarea biletelor la un spectacol. – Din ngr. reséta. Cf. it. ricetta, fr. recette.

DOOM

rețétă s. f., g.-d. art. rețétei; pl. rețéte

rețetelor
REȚÉTĂ, rețete, s. f. 1. Formulare în scris a unei doctorii și a modului de a o prepara; prescripție a medicamentelor necesare unui bolnav; p. ext. formular special folosit de medic pentru prescrierea medicamentelor. 2. Ansamblu, de indicații privind materiile prime, proporția, modul de preparare pentru obținerea unui anumit produs, a unei mâncări, a unei băuturi etc. 3. Fig. Soluție practică pentru rezolvarea unui lucru, a unei situații dificile etc. ♦ Mijloc, procedeu. 4. Sumă de bani realizată din vânzarea biletelor la un spectacol. – Din ngr. reséta. Cf. it. ricetta, fr. recette.

DOOM

rețétă s. f., g.-d. art. rețétei; pl. rețéte

reție
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

reții
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

rețiind
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

rețin
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

reține
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

reținea
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

reținea
REȚINEÁ vb. II v. reține.

rețineai
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

rețineam
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

rețineau
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

rețineați
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

reținem
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

reținere
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

reținere
REȚÍNERE, rețineri, s. f. Acțiunea de a (se) reține și rezultatul ei; oprire, rezervare. ♦ Măsură luată de organele de cercetare penală, în condițiile prevăzute de lege, de a lipsi de libertate o persoană pentru cel mult 24 de ore înainte de punerea sa sub urmărire. ♦ Retenție (3). – V. reține.

DOOM

rețínere s. f., g.-d. art. rețínerii; pl. rețíneri

reținerea
REȚÍNERE, rețineri, s. f. Acțiunea de a (se) reține și rezultatul ei; oprire, rezervare. ♦ Măsură luată de organele de cercetare penală, în condițiile prevăzute de lege, de a lipsi de libertate o persoană pentru cel mult 24 de ore înainte de punerea sa sub urmărire. ♦ Retenție (3). – V. reține.

DOOM

rețínere s. f., g.-d. art. rețínerii; pl. rețíneri

rețineri
REȚÍNERE, rețineri, s. f. Acțiunea de a (se) reține și rezultatul ei; oprire, rezervare. ♦ Măsură luată de organele de cercetare penală, în condițiile prevăzute de lege, de a lipsi de libertate o persoană pentru cel mult 24 de ore înainte de punerea sa sub urmărire. ♦ Retenție (3). – V. reține.

DOOM

rețínere s. f., g.-d. art. rețínerii; pl. rețíneri

reținerii
REȚÍNERE, rețineri, s. f. Acțiunea de a (se) reține și rezultatul ei; oprire, rezervare. ♦ Măsură luată de organele de cercetare penală, în condițiile prevăzute de lege, de a lipsi de libertate o persoană pentru cel mult 24 de ore înainte de punerea sa sub urmărire. ♦ Retenție (3). – V. reține.

DOOM

rețínere s. f., g.-d. art. rețínerii; pl. rețíneri

reținerile
REȚÍNERE, rețineri, s. f. Acțiunea de a (se) reține și rezultatul ei; oprire, rezervare. ♦ Măsură luată de organele de cercetare penală, în condițiile prevăzute de lege, de a lipsi de libertate o persoană pentru cel mult 24 de ore înainte de punerea sa sub urmărire. ♦ Retenție (3). – V. reține.

DOOM

rețínere s. f., g.-d. art. rețínerii; pl. rețíneri

reținerilor
REȚÍNERE, rețineri, s. f. Acțiunea de a (se) reține și rezultatul ei; oprire, rezervare. ♦ Măsură luată de organele de cercetare penală, în condițiile prevăzute de lege, de a lipsi de libertate o persoană pentru cel mult 24 de ore înainte de punerea sa sub urmărire. ♦ Retenție (3). – V. reține.

DOOM

rețínere s. f., g.-d. art. rețínerii; pl. rețíneri

rețineți
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

reținu
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

reținui
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

reținură
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

reținurăm
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

reținurăți
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

reținuse
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

reținusem
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

reținuseră
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

reținuserăm
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

reținuserăți
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

reținuseși
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

reținuseți
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

reținut
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

reținut
REȚINÚT, -Ă, reținuți, -te, adj. (Despre oameni) Stăpânit, rezervat, potolit, cumpătat, sobru, moderat. – V. reține.

reținuta
REȚINÚT, -Ă, reținuți, -te, adj. (Despre oameni) Stăpânit, rezervat, potolit, cumpătat, sobru, moderat. – V. reține.

reținute
REȚINÚT, -Ă, reținuți, -te, adj. (Despre oameni) Stăpânit, rezervat, potolit, cumpătat, sobru, moderat. – V. reține.

reținutei
REȚINÚT, -Ă, reținuți, -te, adj. (Despre oameni) Stăpânit, rezervat, potolit, cumpătat, sobru, moderat. – V. reține.

reținutele
REȚINÚT, -Ă, reținuți, -te, adj. (Despre oameni) Stăpânit, rezervat, potolit, cumpătat, sobru, moderat. – V. reține.

reținutelor
REȚINÚT, -Ă, reținuți, -te, adj. (Despre oameni) Stăpânit, rezervat, potolit, cumpătat, sobru, moderat. – V. reține.

reținutul
REȚINÚT, -Ă, reținuți, -te, adj. (Despre oameni) Stăpânit, rezervat, potolit, cumpătat, sobru, moderat. – V. reține.

reținutului
REȚINÚT, -Ă, reținuți, -te, adj. (Despre oameni) Stăpânit, rezervat, potolit, cumpătat, sobru, moderat. – V. reține.

reținuși
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

reținuți
REȚINÚT, -Ă, reținuți, -te, adj. (Despre oameni) Stăpânit, rezervat, potolit, cumpătat, sobru, moderat. – V. reține.

reținuții
REȚINÚT, -Ă, reținuți, -te, adj. (Despre oameni) Stăpânit, rezervat, potolit, cumpătat, sobru, moderat. – V. reține.

reținuților
REȚINÚT, -Ă, reținuți, -te, adj. (Despre oameni) Stăpânit, rezervat, potolit, cumpătat, sobru, moderat. – V. reține.

reținând
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

reținînd
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

rețină
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút

reținătoare
REȚINĂTÓR, reținătoare, s. n. Ansamblu de conducte și de dispozitive care permite circulația fluidului dintr-o instalație într-un singur sens. ♦ Casetă cu organe de reținere care comandă aspirația sau refularea fluidului la o pompă cu piston sau la un compresor cu piston. – Reține + suf. -ător.

DOOM

reținătór s. n., pl. reținătoáre

reținătoarele
REȚINĂTÓR, reținătoare, s. n. Ansamblu de conducte și de dispozitive care permite circulația fluidului dintr-o instalație într-un singur sens. ♦ Casetă cu organe de reținere care comandă aspirația sau refularea fluidului la o pompă cu piston sau la un compresor cu piston. – Reține + suf. -ător.

DOOM

reținătór s. n., pl. reținătoáre

reținătoarelor
REȚINĂTÓR, reținătoare, s. n. Ansamblu de conducte și de dispozitive care permite circulația fluidului dintr-o instalație într-un singur sens. ♦ Casetă cu organe de reținere care comandă aspirația sau refularea fluidului la o pompă cu piston sau la un compresor cu piston. – Reține + suf. -ător.

DOOM

reținătór s. n., pl. reținătoáre

reținător
REȚINĂTÓR, reținătoare, s. n. Ansamblu de conducte și de dispozitive care permite circulația fluidului dintr-o instalație într-un singur sens. ♦ Casetă cu organe de reținere care comandă aspirația sau refularea fluidului la o pompă cu piston sau la un compresor cu piston. – Reține + suf. -ător.

DOOM

reținătór s. n., pl. reținătoáre

reținătorul
REȚINĂTÓR, reținătoare, s. n. Ansamblu de conducte și de dispozitive care permite circulația fluidului dintr-o instalație într-un singur sens. ♦ Casetă cu organe de reținere care comandă aspirația sau refularea fluidului la o pompă cu piston sau la un compresor cu piston. – Reține + suf. -ător.

DOOM

reținătór s. n., pl. reținătoáre

reținătorului
REȚINĂTÓR, reținătoare, s. n. Ansamblu de conducte și de dispozitive care permite circulația fluidului dintr-o instalație într-un singur sens. ♦ Casetă cu organe de reținere care comandă aspirația sau refularea fluidului la o pompă cu piston sau la un compresor cu piston. – Reține + suf. -ător.

DOOM

reținătór s. n., pl. reținătoáre

rețiu
REȚÍNE, rețín, vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc, într-un vehicul, la un spectacol etc. 4. A ține asupra sa, a nu restitui; a păstra. 5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Pref. re- + ține (după fr. retenir).

DOOM

rețíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rețín, 2 sg. rețíi, 1 pl. rețínem, 2 pl. rețíneți; conj. prez. 3 să rețínă; ger. reținấnd; part. reținút