quadri
QUÁDRI- v. cvadri-.
quadrienal
CVADRIENÁL, -Ă, cvadrienali, -e, adj. Care durează patru ani. [Pr.: -dri-e-] – Din fr. quadriennal. DOOM
cvadrienál (cva-dri-e-) adj. m., pl. cvadrienáli; f. cvadrienálă, pl. cvadrienále
quadrifolia
DALÁC s. n., s. m. 1. S. n. (Med.) Antrax. 2. S. m. Plantă erbacee otrăvitoare din familia liliaceelor, cu tulpina dreaptă, terminată cu o unică floare verzuie și cu fructul o boabă neagră-albăstrie de mărimea unui bob de mazăre; frunzele acestei plante sunt întrebuințate în popor pentru vindecarea dalacului (1) (Paris quadrifolia). – Din tc. dalak „splină”.
quadrivium
QUADRÍVIUM s. n. Treaptă imediat următoare învățământului elementar medieval, în care se predau aritmetica, muzica, geometria și astronomia. [Pr.: cva-dri-vi-um] – Din lat., fr. quadrivium. DOOM
quadrívium (lat.) [qua pron. cva] (qua-dri-vi-um) s. n.
quadriviumul
QUADRÍVIUM s. n. Treaptă imediat următoare învățământului elementar medieval, în care se predau aritmetica, muzica, geometria și astronomia. [Pr.: cva-dri-vi-um] – Din lat., fr. quadrivium. DOOM
quadrívium (lat.) [qua pron. cva] (qua-dri-vi-um) s. n.
quadriviumului
QUADRÍVIUM s. n. Treaptă imediat următoare învățământului elementar medieval, în care se predau aritmetica, muzica, geometria și astronomia. [Pr.: cva-dri-vi-um] – Din lat., fr. quadrivium. DOOM
quadrívium (lat.) [qua pron. cva] (qua-dri-vi-um) s. n.
quadrofonic
CUADROFÓNIC, -Ă, cuadrofonici, -ce, adj. De cuadrofonie. [Scris și: quadrofonic] – Din fr. quadrophonique.
quadrofonie
CUADROFONÍE s. f. Tehnică de captare și redare a sunetului pe patru canale, care oferă posibilitatea unei percepții în relief; tetrafonie. [Scris și: quadrofonie] – Din fr. quadrophonie.
quaestor
QUAESTOR, quaestori, s. m. (în Roma antică) Magistrat cu atribuții fiscale. [Pr.: cvestor] – Din lat. quaestor. DOOM
quaestor (lat.) [pron. cvéstor] (quaes-) s. m., pl. quaestori
quaestori
QUAESTOR, quaestori, s. m. (în Roma antică) Magistrat cu atribuții fiscale. [Pr.: cvestor] – Din lat. quaestor. DOOM
quaestor (lat.) [pron. cvéstor] (quaes-) s. m., pl. quaestori
quaestorii
QUAESTOR, quaestori, s. m. (în Roma antică) Magistrat cu atribuții fiscale. [Pr.: cvestor] – Din lat. quaestor. DOOM
quaestor (lat.) [pron. cvéstor] (quaes-) s. m., pl. quaestori
quaestorilor
QUAESTOR, quaestori, s. m. (în Roma antică) Magistrat cu atribuții fiscale. [Pr.: cvestor] – Din lat. quaestor. DOOM
quaestor (lat.) [pron. cvéstor] (quaes-) s. m., pl. quaestori
quaestorul
QUAESTOR, quaestori, s. m. (în Roma antică) Magistrat cu atribuții fiscale. [Pr.: cvestor] – Din lat. quaestor. DOOM
quaestor (lat.) [pron. cvéstor] (quaes-) s. m., pl. quaestori
quaestorului
QUAESTOR, quaestori, s. m. (în Roma antică) Magistrat cu atribuții fiscale. [Pr.: cvestor] – Din lat. quaestor. DOOM
quaestor (lat.) [pron. cvéstor] (quaes-) s. m., pl. quaestori
quaker
QUAKER, -Ă, quakeri, -e, s. m. și f. Membru al unei secte protestante pacifiste și austere, întemeiată în sec. XVII și răspândită în Anglia și în SUA. [Pr.: cuéi-căr] – Din engl. Quaker, fr. quaker. DOOM
quaker (angl.) [pron. cuéicăr] s. m., pl. quakeri
quakera
QUAKER, -Ă, quakeri, -e, s. m. și f. Membru al unei secte protestante pacifiste și austere, întemeiată în sec. XVII și răspândită în Anglia și în SUA. [Pr.: cuéi-căr] – Din engl. Quaker, fr. quaker. DOOM
quaker (angl.) [pron. cuéicăr] s. m., pl. quakeri
quakere
QUAKER, -Ă, quakeri, -e, s. m. și f. Membru al unei secte protestante pacifiste și austere, întemeiată în sec. XVII și răspândită în Anglia și în SUA. [Pr.: cuéi-căr] – Din engl. Quaker, fr. quaker. DOOM
quaker (angl.) [pron. cuéicăr] s. m., pl. quakeri
quakerei
QUAKER, -Ă, quakeri, -e, s. m. și f. Membru al unei secte protestante pacifiste și austere, întemeiată în sec. XVII și răspândită în Anglia și în SUA. [Pr.: cuéi-căr] – Din engl. Quaker, fr. quaker. DOOM
quaker (angl.) [pron. cuéicăr] s. m., pl. quakeri
quakerele
QUAKER, -Ă, quakeri, -e, s. m. și f. Membru al unei secte protestante pacifiste și austere, întemeiată în sec. XVII și răspândită în Anglia și în SUA. [Pr.: cuéi-căr] – Din engl. Quaker, fr. quaker. DOOM
quaker (angl.) [pron. cuéicăr] s. m., pl. quakeri
quakerelor
QUAKER, -Ă, quakeri, -e, s. m. și f. Membru al unei secte protestante pacifiste și austere, întemeiată în sec. XVII și răspândită în Anglia și în SUA. [Pr.: cuéi-căr] – Din engl. Quaker, fr. quaker. DOOM
quaker (angl.) [pron. cuéicăr] s. m., pl. quakeri
quakeri
QUAKER, -Ă, quakeri, -e, s. m. și f. Membru al unei secte protestante pacifiste și austere, întemeiată în sec. XVII și răspândită în Anglia și în SUA. [Pr.: cuéi-căr] – Din engl. Quaker, fr. quaker. DOOM
quaker (angl.) [pron. cuéicăr] s. m., pl. quakeri
quakerii
QUAKER, -Ă, quakeri, -e, s. m. și f. Membru al unei secte protestante pacifiste și austere, întemeiată în sec. XVII și răspândită în Anglia și în SUA. [Pr.: cuéi-căr] – Din engl. Quaker, fr. quaker. DOOM
quaker (angl.) [pron. cuéicăr] s. m., pl. quakeri
quakerilor
QUAKER, -Ă, quakeri, -e, s. m. și f. Membru al unei secte protestante pacifiste și austere, întemeiată în sec. XVII și răspândită în Anglia și în SUA. [Pr.: cuéi-căr] – Din engl. Quaker, fr. quaker. DOOM
quaker (angl.) [pron. cuéicăr] s. m., pl. quakeri
quakerism
QUAKERÍSM s. n. Doctrină care propovăduia întoarcerea la formele creștinismului primitiv. [Pr.: cuei-că-] – Din engl. Quakerism, fr. quakerisme.
quakerismul
QUAKERÍSM s. n. Doctrină care propovăduia întoarcerea la formele creștinismului primitiv. [Pr.: cuei-că-] – Din engl. Quakerism, fr. quakerisme.
quakerismului
QUAKERÍSM s. n. Doctrină care propovăduia întoarcerea la formele creștinismului primitiv. [Pr.: cuei-că-] – Din engl. Quakerism, fr. quakerisme.
quakerul
QUAKER, -Ă, quakeri, -e, s. m. și f. Membru al unei secte protestante pacifiste și austere, întemeiată în sec. XVII și răspândită în Anglia și în SUA. [Pr.: cuéi-căr] – Din engl. Quaker, fr. quaker. DOOM
quaker (angl.) [pron. cuéicăr] s. m., pl. quakeri
quakerului
QUAKER, -Ă, quakeri, -e, s. m. și f. Membru al unei secte protestante pacifiste și austere, întemeiată în sec. XVII și răspândită în Anglia și în SUA. [Pr.: cuéi-căr] – Din engl. Quaker, fr. quaker. DOOM
quaker (angl.) [pron. cuéicăr] s. m., pl. quakeri
quale
TÁLE QUÁLE loc. adv. Așa cum este. [Pr.: cvale] – Loc. lat. DOOM
tále quále (lat.) [qu pron. cv] loc. adv.
quarc
QUARC, quarcuri, s. m. (Fiz.) Particulă ipotetică considerată dintre constituenții ultimi ai materiei. [Pr.: cuarc] – Din engl., fr. quark. DOOM
quarc [pron. cuarc] s. n., pl. quárcuri
quarcul
QUARC, quarcuri, s. m. (Fiz.) Particulă ipotetică considerată dintre constituenții ultimi ai materiei. [Pr.: cuarc] – Din engl., fr. quark. DOOM
quarc [pron. cuarc] s. n., pl. quárcuri
quarcului
QUARC, quarcuri, s. m. (Fiz.) Particulă ipotetică considerată dintre constituenții ultimi ai materiei. [Pr.: cuarc] – Din engl., fr. quark. DOOM
quarc [pron. cuarc] s. n., pl. quárcuri
quarcuri
QUARC, quarcuri, s. m. (Fiz.) Particulă ipotetică considerată dintre constituenții ultimi ai materiei. [Pr.: cuarc] – Din engl., fr. quark. DOOM
quarc [pron. cuarc] s. n., pl. quárcuri
quarcurile
QUARC, quarcuri, s. m. (Fiz.) Particulă ipotetică considerată dintre constituenții ultimi ai materiei. [Pr.: cuarc] – Din engl., fr. quark. DOOM
quarc [pron. cuarc] s. n., pl. quárcuri
quarcurilor
QUARC, quarcuri, s. m. (Fiz.) Particulă ipotetică considerată dintre constituenții ultimi ai materiei. [Pr.: cuarc] – Din engl., fr. quark. DOOM
quarc [pron. cuarc] s. n., pl. quárcuri
quark
QUARK s.n. (Fiz.) Microparticulă din care par a fi constituite particulele elementare, sarcina elementară reprezentând 1/3 din sarcina electronului. [Pron. cuarc, pl. -uri. / < engl. quark – farmec].
quartet
CVARTÉT, cvartete, s. n. Formație muzicală alcătuită din patru voci sau din patru instrumentiști care execută împreună o compoziție muzicală; compoziție scrisă pentru o asemenea formație. ◊ Cvartet de coarde = formație fundamentală a muzicii de cameră (două viori, violă și violoncel). [Var.: cuartét s. n.] – Din it. quartetto, fr. quartette. DOOM
!cvartét s. n., pl. cvartéte
quarto
IN-CVÁRTO adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hîrtie e îndoită în patru, formînd 8 pagini; (despre cărți) care are acest format. Un volum in-cvarto. Scris și: in quarto.
quasag
QUASÁG, quasagi, s. m. (Astron.) Obiect ceresc extragalactic. [Pr.: cua-, – Abr.: QSG] – Din engl. quasag.
quasagi
QUASÁG, quasagi, s. m. (Astron.) Obiect ceresc extragalactic. [Pr.: cua-, – Abr.: QSG] – Din engl. quasag.
quasagii
QUASÁG, quasagi, s. m. (Astron.) Obiect ceresc extragalactic. [Pr.: cua-, – Abr.: QSG] – Din engl. quasag.
quasagilor
QUASÁG, quasagi, s. m. (Astron.) Obiect ceresc extragalactic. [Pr.: cua-, – Abr.: QSG] – Din engl. quasag.
quasagul
QUASÁG, quasagi, s. m. (Astron.) Obiect ceresc extragalactic. [Pr.: cua-, – Abr.: QSG] – Din engl. quasag.
quasagului
QUASÁG, quasagi, s. m. (Astron.) Obiect ceresc extragalactic. [Pr.: cua-, – Abr.: QSG] – Din engl. quasag.
quasar
QUASÁR, quasari, s. m. (Astron.) Radiosursă cosmică intensă, cu dimensiuni unghiulare reduse. [Pr.: cŭa-, – Abr.: QSR] – Din engl., fr. quasar. DOOM
quasár [qua pron. cua] s. m., pl. quasári; abr. QSR
quasari
QUASÁR, quasari, s. m. (Astron.) Radiosursă cosmică intensă, cu dimensiuni unghiulare reduse. [Pr.: cŭa-, – Abr.: QSR] – Din engl., fr. quasar. DOOM
quasár [qua pron. cua] s. m., pl. quasári; abr. QSR
quasarii
QUASÁR, quasari, s. m. (Astron.) Radiosursă cosmică intensă, cu dimensiuni unghiulare reduse. [Pr.: cŭa-, – Abr.: QSR] – Din engl., fr. quasar. DOOM
quasár [qua pron. cua] s. m., pl. quasári; abr. QSR
quasarilor
QUASÁR, quasari, s. m. (Astron.) Radiosursă cosmică intensă, cu dimensiuni unghiulare reduse. [Pr.: cŭa-, – Abr.: QSR] – Din engl., fr. quasar. DOOM
quasár [qua pron. cua] s. m., pl. quasári; abr. QSR
quasarul
QUASÁR, quasari, s. m. (Astron.) Radiosursă cosmică intensă, cu dimensiuni unghiulare reduse. [Pr.: cŭa-, – Abr.: QSR] – Din engl., fr. quasar. DOOM
quasár [qua pron. cua] s. m., pl. quasári; abr. QSR
quasarului
QUASÁR, quasari, s. m. (Astron.) Radiosursă cosmică intensă, cu dimensiuni unghiulare reduse. [Pr.: cŭa-, – Abr.: QSR] – Din engl., fr. quasar. DOOM
quasár [qua pron. cua] s. m., pl. quasári; abr. QSR
quasi
QUASI- v. cvasi-.
quaternio
QUATÉRNIO TERMINÓRUM s.n. invar. (Log.) Eroare de raționament datorită ambiguității termenului mediu, care face ca silogismul să aibă patru termeni în loc de trei. [< lat. quaternio-terminorum].
quattrocentist
QUATTROCENTÍST, -Ă, quattrocentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Om de cultură, artist din quattrocento. 2. Adj. Care aparține Renașterii timpurii italiene, care este specific acestei perioade; din quattrocento. [Pr.: cua-tro-] – Din it. quattrocentista, fr. quattrocentiste.
quattrocentist
QUATTROCENTÍST, -Ă, quattrocentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Om de cultură, artist din quattrocento. 2. Adj. Care aparține Renașterii timpurii italiene, care este specific acestei perioade; din quattrocento. [Pr.: cua-tro-] – Din it. quattrocentista, fr. quattrocentiste.
quattrocentista
QUATTROCENTÍST, -Ă, quattrocentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Om de cultură, artist din quattrocento. 2. Adj. Care aparține Renașterii timpurii italiene, care este specific acestei perioade; din quattrocento. [Pr.: cua-tro-] – Din it. quattrocentista, fr. quattrocentiste.
quattrocentista
QUATTROCENTÍST, -Ă, quattrocentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Om de cultură, artist din quattrocento. 2. Adj. Care aparține Renașterii timpurii italiene, care este specific acestei perioade; din quattrocento. [Pr.: cua-tro-] – Din it. quattrocentista, fr. quattrocentiste.
quattrocentiste
QUATTROCENTÍST, -Ă, quattrocentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Om de cultură, artist din quattrocento. 2. Adj. Care aparține Renașterii timpurii italiene, care este specific acestei perioade; din quattrocento. [Pr.: cua-tro-] – Din it. quattrocentista, fr. quattrocentiste.
quattrocentiste
QUATTROCENTÍST, -Ă, quattrocentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Om de cultură, artist din quattrocento. 2. Adj. Care aparține Renașterii timpurii italiene, care este specific acestei perioade; din quattrocento. [Pr.: cua-tro-] – Din it. quattrocentista, fr. quattrocentiste.
quattrocentistei
QUATTROCENTÍST, -Ă, quattrocentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Om de cultură, artist din quattrocento. 2. Adj. Care aparține Renașterii timpurii italiene, care este specific acestei perioade; din quattrocento. [Pr.: cua-tro-] – Din it. quattrocentista, fr. quattrocentiste.
quattrocentistei
QUATTROCENTÍST, -Ă, quattrocentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Om de cultură, artist din quattrocento. 2. Adj. Care aparține Renașterii timpurii italiene, care este specific acestei perioade; din quattrocento. [Pr.: cua-tro-] – Din it. quattrocentista, fr. quattrocentiste.
quattrocentistele
QUATTROCENTÍST, -Ă, quattrocentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Om de cultură, artist din quattrocento. 2. Adj. Care aparține Renașterii timpurii italiene, care este specific acestei perioade; din quattrocento. [Pr.: cua-tro-] – Din it. quattrocentista, fr. quattrocentiste.
quattrocentistele
QUATTROCENTÍST, -Ă, quattrocentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Om de cultură, artist din quattrocento. 2. Adj. Care aparține Renașterii timpurii italiene, care este specific acestei perioade; din quattrocento. [Pr.: cua-tro-] – Din it. quattrocentista, fr. quattrocentiste.
quattrocentistelor
QUATTROCENTÍST, -Ă, quattrocentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Om de cultură, artist din quattrocento. 2. Adj. Care aparține Renașterii timpurii italiene, care este specific acestei perioade; din quattrocento. [Pr.: cua-tro-] – Din it. quattrocentista, fr. quattrocentiste.
quattrocentistelor
QUATTROCENTÍST, -Ă, quattrocentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Om de cultură, artist din quattrocento. 2. Adj. Care aparține Renașterii timpurii italiene, care este specific acestei perioade; din quattrocento. [Pr.: cua-tro-] – Din it. quattrocentista, fr. quattrocentiste.
quattrocentistul
QUATTROCENTÍST, -Ă, quattrocentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Om de cultură, artist din quattrocento. 2. Adj. Care aparține Renașterii timpurii italiene, care este specific acestei perioade; din quattrocento. [Pr.: cua-tro-] – Din it. quattrocentista, fr. quattrocentiste.
quattrocentistul
QUATTROCENTÍST, -Ă, quattrocentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Om de cultură, artist din quattrocento. 2. Adj. Care aparține Renașterii timpurii italiene, care este specific acestei perioade; din quattrocento. [Pr.: cua-tro-] – Din it. quattrocentista, fr. quattrocentiste.
quattrocentistului
QUATTROCENTÍST, -Ă, quattrocentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Om de cultură, artist din quattrocento. 2. Adj. Care aparține Renașterii timpurii italiene, care este specific acestei perioade; din quattrocento. [Pr.: cua-tro-] – Din it. quattrocentista, fr. quattrocentiste.
quattrocentistului
QUATTROCENTÍST, -Ă, quattrocentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Om de cultură, artist din quattrocento. 2. Adj. Care aparține Renașterii timpurii italiene, care este specific acestei perioade; din quattrocento. [Pr.: cua-tro-] – Din it. quattrocentista, fr. quattrocentiste.
quattrocentiști
QUATTROCENTÍST, -Ă, quattrocentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Om de cultură, artist din quattrocento. 2. Adj. Care aparține Renașterii timpurii italiene, care este specific acestei perioade; din quattrocento. [Pr.: cua-tro-] – Din it. quattrocentista, fr. quattrocentiste.
quattrocentiști
QUATTROCENTÍST, -Ă, quattrocentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Om de cultură, artist din quattrocento. 2. Adj. Care aparține Renașterii timpurii italiene, care este specific acestei perioade; din quattrocento. [Pr.: cua-tro-] – Din it. quattrocentista, fr. quattrocentiste.
quattrocentiștii
QUATTROCENTÍST, -Ă, quattrocentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Om de cultură, artist din quattrocento. 2. Adj. Care aparține Renașterii timpurii italiene, care este specific acestei perioade; din quattrocento. [Pr.: cua-tro-] – Din it. quattrocentista, fr. quattrocentiste.
quattrocentiștii
QUATTROCENTÍST, -Ă, quattrocentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Om de cultură, artist din quattrocento. 2. Adj. Care aparține Renașterii timpurii italiene, care este specific acestei perioade; din quattrocento. [Pr.: cua-tro-] – Din it. quattrocentista, fr. quattrocentiste.
quattrocentiștilor
QUATTROCENTÍST, -Ă, quattrocentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Om de cultură, artist din quattrocento. 2. Adj. Care aparține Renașterii timpurii italiene, care este specific acestei perioade; din quattrocento. [Pr.: cua-tro-] – Din it. quattrocentista, fr. quattrocentiste.
quattrocentiștilor
QUATTROCENTÍST, -Ă, quattrocentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Om de cultură, artist din quattrocento. 2. Adj. Care aparține Renașterii timpurii italiene, care este specific acestei perioade; din quattrocento. [Pr.: cua-tro-] – Din it. quattrocentista, fr. quattrocentiste.
quattrocento
QUATTROCÉNTO s. n. Denumire dată culturii italiene din sec. XV, cunoscută și sub numele de Renaștere timpurie. [Pr.: cua-tro-cén-] – Cuv. it. DOOM
quattrocénto (it.) [qua pron. cŭa] s. n., art. quattrocéntoul
quattrocentoul
QUATTROCÉNTO s. n. Denumire dată culturii italiene din sec. XV, cunoscută și sub numele de Renaștere timpurie. [Pr.: cua-tro-cén-] – Cuv. it. DOOM
quattrocénto (it.) [qua pron. cŭa] s. n., art. quattrocéntoul
quattrocentoului
QUATTROCÉNTO s. n. Denumire dată culturii italiene din sec. XV, cunoscută și sub numele de Renaștere timpurie. [Pr.: cua-tro-cén-] – Cuv. it. DOOM
quattrocénto (it.) [qua pron. cŭa] s. n., art. quattrocéntoul
quebracho
QUEBRÁCHO, quebracho, s. m. 1. Arbore tropical răspândit în America deSud, cu lemnul foarte dur și bogat în substanțe tanante (Schinopsis lorentzii sau Quebracho colorado); lemnul acestui arbore. 2. Material tanant extras din scoarța și lemnul de quebracho (1), folosit în industria pielăriei. [Pr.: che-bracio] – Din sp. quebracho. DOOM
quebrácho (hisp.) [pron. chebrácio] (que-bra-cho) s. m., art. quebráchoul; pl. quebrácho
quechua
QUECHUA, quechua, s. m. și f., adj. invar. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația amerindiană care trăiește în ținuturile muntoase din Peru, în vestul Boliviei și în zona de frontieră cu Bolivia a statelor Argentina și Chile. 2. Adj. invar. Care aparține sau este specific populației quechua (1). + (Substantivat, f.) Limba amerindiană vorbită de populația quechua. [Pr.: chéčua] – Cuv. sp. DOOM
quéchua2 (limbă) (hisp.) [pron. chečua] (chu-a) s. f.
quercus
STEJÁR, stejari, s. m. (La pl.) Gen de arbori înalți cu tulpina dreaptă, cu coroana largă, cu frunzele adânc crestate, cu florile dispuse în amenți, cu lemnul rezistent și dur, al căror fruct este ghinda (Quercus); (și la sg.) arbore din acest gen. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. – Cf. bg. stežer.
quetzal
QUETZÁL s. m. Unitate monetară a Guatemalei. [Pr.: chețál] – Cuv. sp. DOOM
quetzál (hisp.) [pron. chețál] (que-tzal) s. m.
quetzalul
QUETZÁL s. m. Unitate monetară a Guatemalei. [Pr.: chețál] – Cuv. sp. DOOM
quetzál (hisp.) [pron. chețál] (que-tzal) s. m.
quetzalului
QUETZÁL s. m. Unitate monetară a Guatemalei. [Pr.: chețál] – Cuv. sp. DOOM
quetzál (hisp.) [pron. chețál] (que-tzal) s. m.
quidditate
QUIDDITÁTE s. f. (Fil.) Concept aristotelic care desemnează cauza primă a obiectului, substanța, esența acestuia. [Pr.: cvi-di-] – Din lat. quidditas, -atis, fr. quiddite.
quidditatea
QUIDDITÁTE s. f. (Fil.) Concept aristotelic care desemnează cauza primă a obiectului, substanța, esența acestuia. [Pr.: cvi-di-] – Din lat. quidditas, -atis, fr. quiddite.
quiddități
QUIDDITÁTE s. f. (Fil.) Concept aristotelic care desemnează cauza primă a obiectului, substanța, esența acestuia. [Pr.: cvi-di-] – Din lat. quidditas, -atis, fr. quiddite.
quiddității
QUIDDITÁTE s. f. (Fil.) Concept aristotelic care desemnează cauza primă a obiectului, substanța, esența acestuia. [Pr.: cvi-di-] – Din lat. quidditas, -atis, fr. quiddite.
quietism
QUIETÍSM s.n. v. chietism.
quietist
QUIETÍST, -Ă adj., s.m. și f. v. chietist.
quietiv
QUIETÍV s.n. v. chietiv.
quietudine
QUIETÚDINE s.f. v. chietudine.
quintal
CHINTÁL, chintale, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți, folosită mai ales pentru cereale, egală cu o sută de kilograme. – Din fr. quintal. DOOM
chintál s. n., pl. chintále; simb. q
quintale
CHINTÁL, chintale, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți, folosită mai ales pentru cereale, egală cu o sută de kilograme. – Din fr. quintal. DOOM
chintál s. n., pl. chintále; simb. q
quintalele
CHINTÁL, chintale, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți, folosită mai ales pentru cereale, egală cu o sută de kilograme. – Din fr. quintal. DOOM
chintál s. n., pl. chintále; simb. q
quintalelor
CHINTÁL, chintale, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți, folosită mai ales pentru cereale, egală cu o sută de kilograme. – Din fr. quintal. DOOM
chintál s. n., pl. chintále; simb. q
quintalul
CHINTÁL, chintale, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți, folosită mai ales pentru cereale, egală cu o sută de kilograme. – Din fr. quintal. DOOM
chintál s. n., pl. chintále; simb. q
quintalului
CHINTÁL, chintale, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți, folosită mai ales pentru cereale, egală cu o sută de kilograme. – Din fr. quintal. DOOM
chintál s. n., pl. chintále; simb. q
quintet
QUINTÉT s.n. v. cvintet.
quiproquo
QUIPROQUÓ, quiproquo-uri, s. n. 1. (Livr.) Confuzie de persoane sau de lucruri; intervertire. 2. (Teatru) Situație (comică) în care un personaj este confundat cu altul, rezultând o serie de încurcături. [Pr.: cviprocvo și chiproco] – Din fr. quiproquo. DOOM
quiproquó [pron. cviprocvó] (qui-pro-) s. n., art. quiproquóul; pl. quiproquóuri
quipu
QUÍPU, quipu, s. n. Sistem de calcul și de scriere incaș, care folosea sfori de diverse culori și noduri; instrumentul, alcătuit din sfori și noduri, folosit de incași pentru acest sistem de scriere. [Pr.: chi-] – Din sp. quipo. DOOM
quípu (hisp.) [pron. chípu] s. n., pl. quípu
quipul
QUÍPU, quipu, s. n. Sistem de calcul și de scriere incaș, care folosea sfori de diverse culori și noduri; instrumentul, alcătuit din sfori și noduri, folosit de incași pentru acest sistem de scriere. [Pr.: chi-] – Din sp. quipo. DOOM
quípu (hisp.) [pron. chípu] s. n., pl. quípu
quipului
QUÍPU, quipu, s. n. Sistem de calcul și de scriere incaș, care folosea sfori de diverse culori și noduri; instrumentul, alcătuit din sfori și noduri, folosit de incași pentru acest sistem de scriere. [Pr.: chi-] – Din sp. quipo. DOOM
quípu (hisp.) [pron. chípu] s. n., pl. quípu
quirini
Hersilia (sau Hora), în mitologia romană, soția lui Romulus. După moartea și zeificarea acestuia sub numele de Quirinus, Hersilia a fost și ea primită în rîndul zeilor, căpătînd numele de Hora (Quirini).
quirinus
Romulus, în mitologia romană, urmașul lui Aeneas și întemeietorul cetății Romei. Era fiul vestalei Rea Silvia și al zeului Mars și frate geamăn cu Remus. (Pentru împrejurările nașterii lor, v. Amulius). Cruțați de la moarte de către slujitorii unchiului lor, care primiseră porunca să-i ucidă, cei doi copii sînt abandonați într-un coș pe apa rîului Tiber. Purtați de valuri, ei sînt aruncați pe un mal, unde-i găsește o lupoaică. Ea îi hrănește cu laptele ei în sălbăticie, pînă în ziua cînd trece prin partea locului un păstor, pe nume Faustulus. Acesta, minunîndu-se de ciudata întîmplare, ia cu sine copiii și-i duce la el acasă, unde soția sa îi crește pînă se fac mari, alături de copiii ei (v. și Acca La(u)rentia). Cînd ajung la vîrsta bărbăției, Romulus și Remus în fruntea cetelor lor atacă și pradă împrejurimile. O dată, în timp ce prădau turmele regelui Amulius, Remus este prins și dus la palatul acestuia. Bătrînul Faustulus îi dezvăluie atunci lui Romulus taina nașterii lor minunate și-l trimite pe urmele fratelui său. Romulus atacă cetatea, îl eliberează pe Remus și, ucigîndu-l pe Amulius, îl întronează din nou pe bunicul său, Numitor. Cei doi frați hotărăsc după aceea să întemeieze o nouă cetate. Pentru a vedea cui îi este soarta mai favorabilă, ei se urcă pe două coline apropiate – Remus pe Aventinus și Romulus pe Palatinus – și de acolo scrutează zarea: lui Remus i se înfățișează șase vulturi, iar lui Romulus doisprezece, fapt care arată că lui au hotărît zeii să-i încredințeze soarta noii cetăți. În timp ce acesta din urmă trage cu plugul brazda care avea să delimiteze așezarea viitoarei Rome, Remus îl ia în derîdere. Acest fapt îi atrage moartea (v. și Remus). Rămas singur, Romulus domnește asupra noii cetăți. Un episod legat de domnia sa este răpirea sabinelor – dintr-un neam vecin Romei – cu care romanii se căsătoresc, sporindu-și neamul. Romulus a cîrmuit îndelung cetatea Romei – peste treizeci de ani – și a dispărut, se spunea, în mod misterios, în urma unei furtuni. Dispariția aceasta, precum și amintirea frumoasă lăsată de el supușilor săi i-a făcut pe aceștia să-l divinizeze după moarte, dîndu-i numele de Quirinus.
quisling
QUÍSLING, quislingi, s. m. (Livr.) Colaboraționist (cu hitleriștii); trădător de patrie. [Pr.: cvisling și chisling] – Din n. pr. Quisling. DOOM
quísling [quis pron. cvis/chis] s. m., pl. quíslingi
quislingi
QUÍSLING, quislingi, s. m. (Livr.) Colaboraționist (cu hitleriștii); trădător de patrie. [Pr.: cvisling și chisling] – Din n. pr. Quisling. DOOM
quísling [quis pron. cvis/chis] s. m., pl. quíslingi
quislingii
QUÍSLING, quislingi, s. m. (Livr.) Colaboraționist (cu hitleriștii); trădător de patrie. [Pr.: cvisling și chisling] – Din n. pr. Quisling. DOOM
quísling [quis pron. cvis/chis] s. m., pl. quíslingi
quislingilor
QUÍSLING, quislingi, s. m. (Livr.) Colaboraționist (cu hitleriștii); trădător de patrie. [Pr.: cvisling și chisling] – Din n. pr. Quisling. DOOM
quísling [quis pron. cvis/chis] s. m., pl. quíslingi
quislingul
QUÍSLING, quislingi, s. m. (Livr.) Colaboraționist (cu hitleriștii); trădător de patrie. [Pr.: cvisling și chisling] – Din n. pr. Quisling. DOOM
quísling [quis pron. cvis/chis] s. m., pl. quíslingi
quislingului
QUÍSLING, quislingi, s. m. (Livr.) Colaboraționist (cu hitleriștii); trădător de patrie. [Pr.: cvisling și chisling] – Din n. pr. Quisling. DOOM
quísling [quis pron. cvis/chis] s. m., pl. quíslingi
quo
STATU-QUÓ s. n. invar. Stare, situație care se continuă, în care nu au intervenit modificări. A menține statu-quo. ▭ Omul să nu zacă în statu-quo letargic ca dobitoacele. RUSSO, O. 90.
quolibet
QUÓLIBET s. n. (Livr.) Joc de cuvinte răutăcios sau glumeț. [Pr.: cvó-] – Din fr. quolibet.
quolibetul
QUÓLIBET s. n. (Livr.) Joc de cuvinte răutăcios sau glumeț. [Pr.: cvó-] – Din fr. quolibet.
quolibetului
QUÓLIBET s. n. (Livr.) Joc de cuvinte răutăcios sau glumeț. [Pr.: cvó-] – Din fr. quolibet.
quruch
QÚRUCH s. n. Veche monedă divizionară în Arabia Saudită. – Din fr. quruch.
quruchul
QÚRUCH s. n. Veche monedă divizionară în Arabia Saudită. – Din fr. quruch.
quruchului
QÚRUCH s. n. Veche monedă divizionară în Arabia Saudită. – Din fr. quruch.