pîc
PÂC interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă: a) sunetul exploziv surd produs de fumători când trag fumul din lulea sau din țigară; b) sunetul produs de o lovitură dată cu un corp tare; pac, poc; c) sunetul produs de un fir de ață, de o sfoară, de o coardă etc. când se rupe. – Onomatopee.

DOOM

pâc-pấc v. pâc

pîcla
PẤCLĂ, pâcle, s. f. 1. Ceață deasă care apare de obicei dimineața și seara; negură. 2. Văl atmosferic albăstrui sau galben-cenușiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent și care este provocat de refracția inegală a luminii în straturile de aer cu temperaturi diferite, încălzite de suprafața solului. ♦ Fig. Strat des, pânză de fum, de ploaie etc. 3. Atmosferă înăbușitoare, zăpușeală (pe timp noros). 4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sărate, uneori și petrol; vulcan noroios. – Din sl. pĭclŭ.

DOOM

pấclă (pâ-clă) s. f., g.-d. art. pấclei; pl. pấcle

pîcle
PẤCLĂ, pâcle, s. f. 1. Ceață deasă care apare de obicei dimineața și seara; negură. 2. Văl atmosferic albăstrui sau galben-cenușiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent și care este provocat de refracția inegală a luminii în straturile de aer cu temperaturi diferite, încălzite de suprafața solului. ♦ Fig. Strat des, pânză de fum, de ploaie etc. 3. Atmosferă înăbușitoare, zăpușeală (pe timp noros). 4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sărate, uneori și petrol; vulcan noroios. – Din sl. pĭclŭ.

DOOM

pấclă (pâ-clă) s. f., g.-d. art. pấclei; pl. pấcle

pîclei
PẤCLĂ, pâcle, s. f. 1. Ceață deasă care apare de obicei dimineața și seara; negură. 2. Văl atmosferic albăstrui sau galben-cenușiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent și care este provocat de refracția inegală a luminii în straturile de aer cu temperaturi diferite, încălzite de suprafața solului. ♦ Fig. Strat des, pânză de fum, de ploaie etc. 3. Atmosferă înăbușitoare, zăpușeală (pe timp noros). 4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sărate, uneori și petrol; vulcan noroios. – Din sl. pĭclŭ.

DOOM

pấclă (pâ-clă) s. f., g.-d. art. pấclei; pl. pấcle

pîclele
PẤCLĂ, pâcle, s. f. 1. Ceață deasă care apare de obicei dimineața și seara; negură. 2. Văl atmosferic albăstrui sau galben-cenușiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent și care este provocat de refracția inegală a luminii în straturile de aer cu temperaturi diferite, încălzite de suprafața solului. ♦ Fig. Strat des, pânză de fum, de ploaie etc. 3. Atmosferă înăbușitoare, zăpușeală (pe timp noros). 4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sărate, uneori și petrol; vulcan noroios. – Din sl. pĭclŭ.

DOOM

pấclă (pâ-clă) s. f., g.-d. art. pấclei; pl. pấcle

pîclelor
PẤCLĂ, pâcle, s. f. 1. Ceață deasă care apare de obicei dimineața și seara; negură. 2. Văl atmosferic albăstrui sau galben-cenușiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent și care este provocat de refracția inegală a luminii în straturile de aer cu temperaturi diferite, încălzite de suprafața solului. ♦ Fig. Strat des, pânză de fum, de ploaie etc. 3. Atmosferă înăbușitoare, zăpușeală (pe timp noros). 4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sărate, uneori și petrol; vulcan noroios. – Din sl. pĭclŭ.

DOOM

pấclă (pâ-clă) s. f., g.-d. art. pấclei; pl. pấcle

pîcloasa
PÂCLÓS, -OÁSĂ, pâcloși, -oase, adj. Plin de pâclă (1, 2); neguros, cețos. – Pâclă + suf. -os.

DOOM

pâclós (pâ-clos) adj. m., pl. pâclóși; f. pâcloásă, pl. pâcloáse

pîcloase
PÂCLÓS, -OÁSĂ, pâcloși, -oase, adj. Plin de pâclă (1, 2); neguros, cețos. – Pâclă + suf. -os.

DOOM

pâclós (pâ-clos) adj. m., pl. pâclóși; f. pâcloásă, pl. pâcloáse

pîcloasei
PÂCLÓS, -OÁSĂ, pâcloși, -oase, adj. Plin de pâclă (1, 2); neguros, cețos. – Pâclă + suf. -os.

DOOM

pâclós (pâ-clos) adj. m., pl. pâclóși; f. pâcloásă, pl. pâcloáse

pîcloasele
PÂCLÓS, -OÁSĂ, pâcloși, -oase, adj. Plin de pâclă (1, 2); neguros, cețos. – Pâclă + suf. -os.

DOOM

pâclós (pâ-clos) adj. m., pl. pâclóși; f. pâcloásă, pl. pâcloáse

pîcloaselor
PÂCLÓS, -OÁSĂ, pâcloși, -oase, adj. Plin de pâclă (1, 2); neguros, cețos. – Pâclă + suf. -os.

DOOM

pâclós (pâ-clos) adj. m., pl. pâclóși; f. pâcloásă, pl. pâcloáse

pîclos
PÂCLÓS, -OÁSĂ, pâcloși, -oase, adj. Plin de pâclă (1, 2); neguros, cețos. – Pâclă + suf. -os.

DOOM

pâclós (pâ-clos) adj. m., pl. pâclóși; f. pâcloásă, pl. pâcloáse

pîclosul
PÂCLÓS, -OÁSĂ, pâcloși, -oase, adj. Plin de pâclă (1, 2); neguros, cețos. – Pâclă + suf. -os.

DOOM

pâclós (pâ-clos) adj. m., pl. pâclóși; f. pâcloásă, pl. pâcloáse

pîclosului
PÂCLÓS, -OÁSĂ, pâcloși, -oase, adj. Plin de pâclă (1, 2); neguros, cețos. – Pâclă + suf. -os.

DOOM

pâclós (pâ-clos) adj. m., pl. pâclóși; f. pâcloásă, pl. pâcloáse

pîcloși
PÂCLÓS, -OÁSĂ, pâcloși, -oase, adj. Plin de pâclă (1, 2); neguros, cețos. – Pâclă + suf. -os.

DOOM

pâclós (pâ-clos) adj. m., pl. pâclóși; f. pâcloásă, pl. pâcloáse

pîcloșii
PÂCLÓS, -OÁSĂ, pâcloși, -oase, adj. Plin de pâclă (1, 2); neguros, cețos. – Pâclă + suf. -os.

DOOM

pâclós (pâ-clos) adj. m., pl. pâclóși; f. pâcloásă, pl. pâcloáse

pîcloșilor
PÂCLÓS, -OÁSĂ, pâcloși, -oase, adj. Plin de pâclă (1, 2); neguros, cețos. – Pâclă + suf. -os.

DOOM

pâclós (pâ-clos) adj. m., pl. pâclóși; f. pâcloásă, pl. pâcloáse

pîcîi
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pîcîia
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pîcîiai
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pîcîiam
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pîcîiau
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pîcîiați
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pîcîie
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pîcîii
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pîcîim
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pîcîind
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pîcîire
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pîcîiră
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pîcîirăm
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pîcîirăți
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pîcîise
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pîcîisem
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pîcîiseră
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pîcîiserăm
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pîcîiserăți
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pîcîiseși
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pîcîiseți
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pîcîit
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pîcîiși
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pîcîiți
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pîine
PẤINE, pâini, s. f. 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de faină (de grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei, frământat cu apă și copt în cuptor; pită. ◊ Expr. A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul. A ieși înaintea cuiva sau a întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare = a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste. A avea (sau a ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și pe cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. (A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun. A mânca o pâine albă = a avea o situație materială bună, a o duce bine. Se caută (sau se vinde) ca pâinea (cea) caldă, se spune despre o marfă foarte căutată și care se vinde foarte ușor. A mânca pâinea degeaba = a fi nefolositor. ♦ Aluat de făină frământat în vederea facerii pâinii (1). 2. Hrană necesară pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existenței; existență. ◊ Expr. O bucată de pâine sau pâinea zilnică, pâinea cea de toate zilele = mijloace de existență. A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva fără mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență. ♦ Fig. Agoniseală. 3. (Reg.) Cereale, recoltă de cereale, grâne, bucate; p. restr. grăunțe de cereale (mai ales de grâu). 4. Slujbă, funcție, post. ◊ Expr. A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de o slujbă. A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă. A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu. – Lat. panis.

DOOM

!pấinea-pórcului (plantă) s. f. art., g.-d. art. pấinii-pórcului

pîinea
PẤINE, pâini, s. f. 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de faină (de grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei, frământat cu apă și copt în cuptor; pită. ◊ Expr. A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul. A ieși înaintea cuiva sau a întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare = a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste. A avea (sau a ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și pe cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. (A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun. A mânca o pâine albă = a avea o situație materială bună, a o duce bine. Se caută (sau se vinde) ca pâinea (cea) caldă, se spune despre o marfă foarte căutată și care se vinde foarte ușor. A mânca pâinea degeaba = a fi nefolositor. ♦ Aluat de făină frământat în vederea facerii pâinii (1). 2. Hrană necesară pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existenței; existență. ◊ Expr. O bucată de pâine sau pâinea zilnică, pâinea cea de toate zilele = mijloace de existență. A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva fără mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență. ♦ Fig. Agoniseală. 3. (Reg.) Cereale, recoltă de cereale, grâne, bucate; p. restr. grăunțe de cereale (mai ales de grâu). 4. Slujbă, funcție, post. ◊ Expr. A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de o slujbă. A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă. A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu. – Lat. panis.

DOOM

!pấinea-pórcului (plantă) s. f. art., g.-d. art. pấinii-pórcului

pîini
PẤINE, pâini, s. f. 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de faină (de grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei, frământat cu apă și copt în cuptor; pită. ◊ Expr. A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul. A ieși înaintea cuiva sau a întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare = a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste. A avea (sau a ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și pe cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. (A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun. A mânca o pâine albă = a avea o situație materială bună, a o duce bine. Se caută (sau se vinde) ca pâinea (cea) caldă, se spune despre o marfă foarte căutată și care se vinde foarte ușor. A mânca pâinea degeaba = a fi nefolositor. ♦ Aluat de făină frământat în vederea facerii pâinii (1). 2. Hrană necesară pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existenței; existență. ◊ Expr. O bucată de pâine sau pâinea zilnică, pâinea cea de toate zilele = mijloace de existență. A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva fără mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență. ♦ Fig. Agoniseală. 3. (Reg.) Cereale, recoltă de cereale, grâne, bucate; p. restr. grăunțe de cereale (mai ales de grâu). 4. Slujbă, funcție, post. ◊ Expr. A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de o slujbă. A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă. A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu. – Lat. panis.

DOOM

!pấinea-pórcului (plantă) s. f. art., g.-d. art. pấinii-pórcului

pîinica
PÂINÍCĂ, pâinici, s. f. Pâinișoară. – Pâine + suf. -ică.

DOOM

pâinícă s. f., g.-d. art. pâinícii; pl. pâiníci

pîinici
PÂINÍCĂ, pâinici, s. f. Pâinișoară. – Pâine + suf. -ică.

DOOM

pâinícă s. f., g.-d. art. pâinícii; pl. pâiníci

pîinicii
PÂINÍCĂ, pâinici, s. f. Pâinișoară. – Pâine + suf. -ică.

DOOM

pâinícă s. f., g.-d. art. pâinícii; pl. pâiníci

pîinicile
PÂINÍCĂ, pâinici, s. f. Pâinișoară. – Pâine + suf. -ică.

DOOM

pâinícă s. f., g.-d. art. pâinícii; pl. pâiníci

pîinicilor
PÂINÍCĂ, pâinici, s. f. Pâinișoară. – Pâine + suf. -ică.

DOOM

pâinícă s. f., g.-d. art. pâinícii; pl. pâiníci

pîinii
PẤINE, pâini, s. f. 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de faină (de grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei, frământat cu apă și copt în cuptor; pită. ◊ Expr. A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul. A ieși înaintea cuiva sau a întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare = a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste. A avea (sau a ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și pe cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. (A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun. A mânca o pâine albă = a avea o situație materială bună, a o duce bine. Se caută (sau se vinde) ca pâinea (cea) caldă, se spune despre o marfă foarte căutată și care se vinde foarte ușor. A mânca pâinea degeaba = a fi nefolositor. ♦ Aluat de făină frământat în vederea facerii pâinii (1). 2. Hrană necesară pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existenței; existență. ◊ Expr. O bucată de pâine sau pâinea zilnică, pâinea cea de toate zilele = mijloace de existență. A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva fără mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență. ♦ Fig. Agoniseală. 3. (Reg.) Cereale, recoltă de cereale, grâne, bucate; p. restr. grăunțe de cereale (mai ales de grâu). 4. Slujbă, funcție, post. ◊ Expr. A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de o slujbă. A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă. A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu. – Lat. panis.

DOOM

!pấinea-pórcului (plantă) s. f. art., g.-d. art. pấinii-pórcului

pîinile
PẤINE, pâini, s. f. 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de faină (de grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei, frământat cu apă și copt în cuptor; pită. ◊ Expr. A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul. A ieși înaintea cuiva sau a întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare = a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste. A avea (sau a ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și pe cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. (A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun. A mânca o pâine albă = a avea o situație materială bună, a o duce bine. Se caută (sau se vinde) ca pâinea (cea) caldă, se spune despre o marfă foarte căutată și care se vinde foarte ușor. A mânca pâinea degeaba = a fi nefolositor. ♦ Aluat de făină frământat în vederea facerii pâinii (1). 2. Hrană necesară pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existenței; existență. ◊ Expr. O bucată de pâine sau pâinea zilnică, pâinea cea de toate zilele = mijloace de existență. A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva fără mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență. ♦ Fig. Agoniseală. 3. (Reg.) Cereale, recoltă de cereale, grâne, bucate; p. restr. grăunțe de cereale (mai ales de grâu). 4. Slujbă, funcție, post. ◊ Expr. A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de o slujbă. A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă. A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu. – Lat. panis.

DOOM

!pấinea-pórcului (plantă) s. f. art., g.-d. art. pấinii-pórcului

pîinilor
PẤINE, pâini, s. f. 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de faină (de grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei, frământat cu apă și copt în cuptor; pită. ◊ Expr. A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul. A ieși înaintea cuiva sau a întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare = a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste. A avea (sau a ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și pe cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. (A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun. A mânca o pâine albă = a avea o situație materială bună, a o duce bine. Se caută (sau se vinde) ca pâinea (cea) caldă, se spune despre o marfă foarte căutată și care se vinde foarte ușor. A mânca pâinea degeaba = a fi nefolositor. ♦ Aluat de făină frământat în vederea facerii pâinii (1). 2. Hrană necesară pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existenței; existență. ◊ Expr. O bucată de pâine sau pâinea zilnică, pâinea cea de toate zilele = mijloace de existență. A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva fără mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență. ♦ Fig. Agoniseală. 3. (Reg.) Cereale, recoltă de cereale, grâne, bucate; p. restr. grăunțe de cereale (mai ales de grâu). 4. Slujbă, funcție, post. ◊ Expr. A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de o slujbă. A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă. A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu. – Lat. panis.

DOOM

!pấinea-pórcului (plantă) s. f. art., g.-d. art. pấinii-pórcului

pîinișoara
PÂINIȘOÁRĂ, pâinișoare, s. f. 1. Diminutiv al lui pâine (1); pâinică, pâiniță. 2. Ciupercă comestibilă, de culoare roșie-violacee, care crește prin pădurile de stejar și de fag (Russula lepida). ♦ Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile și necomestibile. – Pâine + suf. -ișoară.

DOOM

pâinișoáră s. f., g.-d. art. pâinișoárei; pl. pâinișoáre

pîinișoare
PÂINIȘOÁRĂ, pâinișoare, s. f. 1. Diminutiv al lui pâine (1); pâinică, pâiniță. 2. Ciupercă comestibilă, de culoare roșie-violacee, care crește prin pădurile de stejar și de fag (Russula lepida). ♦ Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile și necomestibile. – Pâine + suf. -ișoară.

DOOM

pâinișoáră s. f., g.-d. art. pâinișoárei; pl. pâinișoáre

pîinișoarei
PÂINIȘOÁRĂ, pâinișoare, s. f. 1. Diminutiv al lui pâine (1); pâinică, pâiniță. 2. Ciupercă comestibilă, de culoare roșie-violacee, care crește prin pădurile de stejar și de fag (Russula lepida). ♦ Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile și necomestibile. – Pâine + suf. -ișoară.

DOOM

pâinișoáră s. f., g.-d. art. pâinișoárei; pl. pâinișoáre

pîinișoarele
PÂINIȘOÁRĂ, pâinișoare, s. f. 1. Diminutiv al lui pâine (1); pâinică, pâiniță. 2. Ciupercă comestibilă, de culoare roșie-violacee, care crește prin pădurile de stejar și de fag (Russula lepida). ♦ Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile și necomestibile. – Pâine + suf. -ișoară.

DOOM

pâinișoáră s. f., g.-d. art. pâinișoárei; pl. pâinișoáre

pîinișoarelor
PÂINIȘOÁRĂ, pâinișoare, s. f. 1. Diminutiv al lui pâine (1); pâinică, pâiniță. 2. Ciupercă comestibilă, de culoare roșie-violacee, care crește prin pădurile de stejar și de fag (Russula lepida). ♦ Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile și necomestibile. – Pâine + suf. -ișoară.

DOOM

pâinișoáră s. f., g.-d. art. pâinișoárei; pl. pâinișoáre

pîinița
PÂINÍȚĂ, pâinițe, s. f. Pâinișoară. – Pâine + suf. -iță.

DOOM

pâiníță s. f., g.-d. art. pâiníței; pl. pâiníțe

pîinițe
PÂINÍȚĂ, pâinițe, s. f. Pâinișoară. – Pâine + suf. -iță.

DOOM

pâiníță s. f., g.-d. art. pâiníței; pl. pâiníțe

pîiniței
PÂINÍȚĂ, pâinițe, s. f. Pâinișoară. – Pâine + suf. -iță.

DOOM

pâiníță s. f., g.-d. art. pâiníței; pl. pâiníțe

pîinițele
PÂINÍȚĂ, pâinițe, s. f. Pâinișoară. – Pâine + suf. -iță.

DOOM

pâiníță s. f., g.-d. art. pâiníței; pl. pâiníțe

pîinițelor
PÂINÍȚĂ, pâinițe, s. f. Pâinișoară. – Pâine + suf. -iță.

DOOM

pâiníță s. f., g.-d. art. pâiníței; pl. pâiníțe

pîl
PÂL interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită bătaia din aripi a păsărilor; fâl. – Onomatopee.

DOOM

pâl-pấl v. pâl

pîlc
PÂLC, pâlcuri, s. n. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care arată felul, componența) Grup mic și neorganizat de oameni; p. ext. grup de păsări, de animale, (rar) de plante sau de lucruri. ◊ Loc. adv. În pâlcuri sau pâlcuri-pâlcuri = în grup. ♦ Grămadă mică, adunătură de lucruri. 2. (Înv.) Unitate militară la sfârșitul evului mediu, în Moldova și în Țara Românească, corespunzătoare unui regiment, formată dintr-un anumit număr de ostași; stol, ceată. – Din sl. plŭkŭ.

DOOM

pâlc s. n., pl. pấlcuri

pîlcui
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcuia
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcuiai
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcuiam
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcuiască
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcuiau
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcuiați
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcuiesc
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcuiește
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcuiești
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcuii
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcuim
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcuind
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcuire
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcuiră
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcuirăm
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcuirăți
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcuise
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcuisem
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcuiseră
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcuiserăm
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcuiserăți
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcuiseși
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcuiseți
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcuit
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcuiși
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcuiți
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pîlcul
PÂLC, pâlcuri, s. n. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care arată felul, componența) Grup mic și neorganizat de oameni; p. ext. grup de păsări, de animale, (rar) de plante sau de lucruri. ◊ Loc. adv. În pâlcuri sau pâlcuri-pâlcuri = în grup. ♦ Grămadă mică, adunătură de lucruri. 2. (Înv.) Unitate militară la sfârșitul evului mediu, în Moldova și în Țara Românească, corespunzătoare unui regiment, formată dintr-un anumit număr de ostași; stol, ceată. – Din sl. plŭkŭ.

DOOM

pâlc s. n., pl. pấlcuri

pîlculeț
PÂLCULÉȚ, pâlculețe, s. n. Pâlcușor. – Pâlc + suf. -uleț.

DOOM

pâlculéț s. n., pl. pâlculéțe

pîlculețe
PÂLCULÉȚ, pâlculețe, s. n. Pâlcușor. – Pâlc + suf. -uleț.

DOOM

pâlculéț s. n., pl. pâlculéțe

pîlculețele
PÂLCULÉȚ, pâlculețe, s. n. Pâlcușor. – Pâlc + suf. -uleț.

DOOM

pâlculéț s. n., pl. pâlculéțe

pîlculețelor
PÂLCULÉȚ, pâlculețe, s. n. Pâlcușor. – Pâlc + suf. -uleț.

DOOM

pâlculéț s. n., pl. pâlculéțe

pîlculețul
PÂLCULÉȚ, pâlculețe, s. n. Pâlcușor. – Pâlc + suf. -uleț.

DOOM

pâlculéț s. n., pl. pâlculéțe

pîlculețului
PÂLCULÉȚ, pâlculețe, s. n. Pâlcușor. – Pâlc + suf. -uleț.

DOOM

pâlculéț s. n., pl. pâlculéțe

pîlcului
PÂLC, pâlcuri, s. n. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care arată felul, componența) Grup mic și neorganizat de oameni; p. ext. grup de păsări, de animale, (rar) de plante sau de lucruri. ◊ Loc. adv. În pâlcuri sau pâlcuri-pâlcuri = în grup. ♦ Grămadă mică, adunătură de lucruri. 2. (Înv.) Unitate militară la sfârșitul evului mediu, în Moldova și în Țara Românească, corespunzătoare unui regiment, formată dintr-un anumit număr de ostași; stol, ceată. – Din sl. plŭkŭ.

DOOM

pâlc s. n., pl. pấlcuri

pîlcuri
PÂLC, pâlcuri, s. n. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care arată felul, componența) Grup mic și neorganizat de oameni; p. ext. grup de păsări, de animale, (rar) de plante sau de lucruri. ◊ Loc. adv. În pâlcuri sau pâlcuri-pâlcuri = în grup. ♦ Grămadă mică, adunătură de lucruri. 2. (Înv.) Unitate militară la sfârșitul evului mediu, în Moldova și în Țara Românească, corespunzătoare unui regiment, formată dintr-un anumit număr de ostași; stol, ceată. – Din sl. plŭkŭ.

DOOM

pâlc s. n., pl. pấlcuri

pîlcurile
PÂLC, pâlcuri, s. n. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care arată felul, componența) Grup mic și neorganizat de oameni; p. ext. grup de păsări, de animale, (rar) de plante sau de lucruri. ◊ Loc. adv. În pâlcuri sau pâlcuri-pâlcuri = în grup. ♦ Grămadă mică, adunătură de lucruri. 2. (Înv.) Unitate militară la sfârșitul evului mediu, în Moldova și în Țara Românească, corespunzătoare unui regiment, formată dintr-un anumit număr de ostași; stol, ceată. – Din sl. plŭkŭ.

DOOM

pâlc s. n., pl. pấlcuri

pîlcurilor
PÂLC, pâlcuri, s. n. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care arată felul, componența) Grup mic și neorganizat de oameni; p. ext. grup de păsări, de animale, (rar) de plante sau de lucruri. ◊ Loc. adv. În pâlcuri sau pâlcuri-pâlcuri = în grup. ♦ Grămadă mică, adunătură de lucruri. 2. (Înv.) Unitate militară la sfârșitul evului mediu, în Moldova și în Țara Românească, corespunzătoare unui regiment, formată dintr-un anumit număr de ostași; stol, ceată. – Din sl. plŭkŭ.

DOOM

pâlc s. n., pl. pấlcuri

pîlcușoare
PÂLCUȘÓR, pâlcușoare, s. n. Diminutiv al lui pâlc (1); pâlculeț. – Pâlc + suf. -ușor.

DOOM

pâlcușór s. n., pl. pâlcușoáre

pîlcușoarele
PÂLCUȘÓR, pâlcușoare, s. n. Diminutiv al lui pâlc (1); pâlculeț. – Pâlc + suf. -ușor.

DOOM

pâlcușór s. n., pl. pâlcușoáre

pîlcușoarelor
PÂLCUȘÓR, pâlcușoare, s. n. Diminutiv al lui pâlc (1); pâlculeț. – Pâlc + suf. -ușor.

DOOM

pâlcușór s. n., pl. pâlcușoáre

pîlcușor
PÂLCUȘÓR, pâlcușoare, s. n. Diminutiv al lui pâlc (1); pâlculeț. – Pâlc + suf. -ușor.

DOOM

pâlcușór s. n., pl. pâlcușoáre

pîlcușorul
PÂLCUȘÓR, pâlcușoare, s. n. Diminutiv al lui pâlc (1); pâlculeț. – Pâlc + suf. -ușor.

DOOM

pâlcușór s. n., pl. pâlcușoáre

pîlcușorului
PÂLCUȘÓR, pâlcușoare, s. n. Diminutiv al lui pâlc (1); pâlculeț. – Pâlc + suf. -ușor.

DOOM

pâlcușór s. n., pl. pâlcușoáre

pîlnia
PẤLNIE, pâlnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticlă, de porțelan etc., de obicei în formă de con gol în interior, prelungit în jos printr-un tub îngust, servind la turnarea lichidelor în vase cu gura strâmtă. ◊ Expr. A-și face (sau a-și duce) palmele pâlnie (la gură sau la ureche) = a-și așeza mâinile ca o pâlnie în dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. A face (burta bute și) gura pâlnie = a bea mult. 2. Nume dat unor obiecte în formă de pâlnie (1), care amplifică sunetele. ◊ Pâlnia telefonului = receptor telefonic. 3. Rezervor, încăpere sau locaș, mai largi în partea de sus decât în cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a înlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de formă conică, formată în terenuri solubile. ♦ Plan înclinat care leagă galeria superioară cu cea inferioară a unui tunel în curs de excavare. ♦ Groapă făcută în pământ de un obuz sau de o bombă. 5. Locul unde se adună buștenii înainte de a fi coborâți pe jilip. 6. Tub care servește unor animale cefalopode la mișcare. – Et. nec.

DOOM

pấlnie (-ni-e) s. f., art. pấlnia (-ni-a), g.-d. art. pấlniei; pl. pấlnii, art. pấlniile (-ni-i-)

pîlnie
PẤLNIE, pâlnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticlă, de porțelan etc., de obicei în formă de con gol în interior, prelungit în jos printr-un tub îngust, servind la turnarea lichidelor în vase cu gura strâmtă. ◊ Expr. A-și face (sau a-și duce) palmele pâlnie (la gură sau la ureche) = a-și așeza mâinile ca o pâlnie în dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. A face (burta bute și) gura pâlnie = a bea mult. 2. Nume dat unor obiecte în formă de pâlnie (1), care amplifică sunetele. ◊ Pâlnia telefonului = receptor telefonic. 3. Rezervor, încăpere sau locaș, mai largi în partea de sus decât în cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a înlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de formă conică, formată în terenuri solubile. ♦ Plan înclinat care leagă galeria superioară cu cea inferioară a unui tunel în curs de excavare. ♦ Groapă făcută în pământ de un obuz sau de o bombă. 5. Locul unde se adună buștenii înainte de a fi coborâți pe jilip. 6. Tub care servește unor animale cefalopode la mișcare. – Et. nec.

DOOM

pấlnie (-ni-e) s. f., art. pấlnia (-ni-a), g.-d. art. pấlniei; pl. pấlnii, art. pấlniile (-ni-i-)

pîlniei
PẤLNIE, pâlnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticlă, de porțelan etc., de obicei în formă de con gol în interior, prelungit în jos printr-un tub îngust, servind la turnarea lichidelor în vase cu gura strâmtă. ◊ Expr. A-și face (sau a-și duce) palmele pâlnie (la gură sau la ureche) = a-și așeza mâinile ca o pâlnie în dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. A face (burta bute și) gura pâlnie = a bea mult. 2. Nume dat unor obiecte în formă de pâlnie (1), care amplifică sunetele. ◊ Pâlnia telefonului = receptor telefonic. 3. Rezervor, încăpere sau locaș, mai largi în partea de sus decât în cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a înlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de formă conică, formată în terenuri solubile. ♦ Plan înclinat care leagă galeria superioară cu cea inferioară a unui tunel în curs de excavare. ♦ Groapă făcută în pământ de un obuz sau de o bombă. 5. Locul unde se adună buștenii înainte de a fi coborâți pe jilip. 6. Tub care servește unor animale cefalopode la mișcare. – Et. nec.

DOOM

pấlnie (-ni-e) s. f., art. pấlnia (-ni-a), g.-d. art. pấlniei; pl. pấlnii, art. pấlniile (-ni-i-)

pîlnii
PẤLNIE, pâlnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticlă, de porțelan etc., de obicei în formă de con gol în interior, prelungit în jos printr-un tub îngust, servind la turnarea lichidelor în vase cu gura strâmtă. ◊ Expr. A-și face (sau a-și duce) palmele pâlnie (la gură sau la ureche) = a-și așeza mâinile ca o pâlnie în dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. A face (burta bute și) gura pâlnie = a bea mult. 2. Nume dat unor obiecte în formă de pâlnie (1), care amplifică sunetele. ◊ Pâlnia telefonului = receptor telefonic. 3. Rezervor, încăpere sau locaș, mai largi în partea de sus decât în cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a înlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de formă conică, formată în terenuri solubile. ♦ Plan înclinat care leagă galeria superioară cu cea inferioară a unui tunel în curs de excavare. ♦ Groapă făcută în pământ de un obuz sau de o bombă. 5. Locul unde se adună buștenii înainte de a fi coborâți pe jilip. 6. Tub care servește unor animale cefalopode la mișcare. – Et. nec.

DOOM

pấlnie (-ni-e) s. f., art. pấlnia (-ni-a), g.-d. art. pấlniei; pl. pấlnii, art. pấlniile (-ni-i-)

pîlniile
PẤLNIE, pâlnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticlă, de porțelan etc., de obicei în formă de con gol în interior, prelungit în jos printr-un tub îngust, servind la turnarea lichidelor în vase cu gura strâmtă. ◊ Expr. A-și face (sau a-și duce) palmele pâlnie (la gură sau la ureche) = a-și așeza mâinile ca o pâlnie în dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. A face (burta bute și) gura pâlnie = a bea mult. 2. Nume dat unor obiecte în formă de pâlnie (1), care amplifică sunetele. ◊ Pâlnia telefonului = receptor telefonic. 3. Rezervor, încăpere sau locaș, mai largi în partea de sus decât în cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a înlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de formă conică, formată în terenuri solubile. ♦ Plan înclinat care leagă galeria superioară cu cea inferioară a unui tunel în curs de excavare. ♦ Groapă făcută în pământ de un obuz sau de o bombă. 5. Locul unde se adună buștenii înainte de a fi coborâți pe jilip. 6. Tub care servește unor animale cefalopode la mișcare. – Et. nec.

DOOM

pấlnie (-ni-e) s. f., art. pấlnia (-ni-a), g.-d. art. pấlniei; pl. pấlnii, art. pấlniile (-ni-i-)

pîlniilor
PẤLNIE, pâlnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticlă, de porțelan etc., de obicei în formă de con gol în interior, prelungit în jos printr-un tub îngust, servind la turnarea lichidelor în vase cu gura strâmtă. ◊ Expr. A-și face (sau a-și duce) palmele pâlnie (la gură sau la ureche) = a-și așeza mâinile ca o pâlnie în dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. A face (burta bute și) gura pâlnie = a bea mult. 2. Nume dat unor obiecte în formă de pâlnie (1), care amplifică sunetele. ◊ Pâlnia telefonului = receptor telefonic. 3. Rezervor, încăpere sau locaș, mai largi în partea de sus decât în cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a înlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de formă conică, formată în terenuri solubile. ♦ Plan înclinat care leagă galeria superioară cu cea inferioară a unui tunel în curs de excavare. ♦ Groapă făcută în pământ de un obuz sau de o bombă. 5. Locul unde se adună buștenii înainte de a fi coborâți pe jilip. 6. Tub care servește unor animale cefalopode la mișcare. – Et. nec.

DOOM

pấlnie (-ni-e) s. f., art. pấlnia (-ni-a), g.-d. art. pấlniei; pl. pấlnii, art. pấlniile (-ni-i-)

pîlnioara
PÂLNIOÁRĂ, pâlnioare, s. f. Diminutiv al lui pâlnie. [Pr.: -ni-oa-] – Pâlnie + suf. -ioară.

DOOM

pâlnioáră (-ni-oa-) s. f., g.-d. art. pâlnioárei; pl. pâlnioáre

pîlnioare
PÂLNIOÁRĂ, pâlnioare, s. f. Diminutiv al lui pâlnie. [Pr.: -ni-oa-] – Pâlnie + suf. -ioară.

DOOM

pâlnioáră (-ni-oa-) s. f., g.-d. art. pâlnioárei; pl. pâlnioáre

pîlnioarei
PÂLNIOÁRĂ, pâlnioare, s. f. Diminutiv al lui pâlnie. [Pr.: -ni-oa-] – Pâlnie + suf. -ioară.

DOOM

pâlnioáră (-ni-oa-) s. f., g.-d. art. pâlnioárei; pl. pâlnioáre

pîlnioarele
PÂLNIOÁRĂ, pâlnioare, s. f. Diminutiv al lui pâlnie. [Pr.: -ni-oa-] – Pâlnie + suf. -ioară.

DOOM

pâlnioáră (-ni-oa-) s. f., g.-d. art. pâlnioárei; pl. pâlnioáre

pîlnioarelor
PÂLNIOÁRĂ, pâlnioare, s. f. Diminutiv al lui pâlnie. [Pr.: -ni-oa-] – Pâlnie + suf. -ioară.

DOOM

pâlnioáră (-ni-oa-) s. f., g.-d. art. pâlnioárei; pl. pâlnioáre

pîlpîi
PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre flăcări) A crește și a descrește în cursul arderii, a se mișca, a tremura producând un pocnet ușor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mișca lin din aripi, producând un zgomot ușor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ P. anal. A tremura ușor, a se mișca, a se clătina ușor. 3. (Despre lumină) A crește și a descrește în intensitate în mod intermitent. – Pâl + p[âl] + suf. -âi.

DOOM

pâlpâí (a ~) vb., ind. prez. 3 pấlpâie, imperf. 3 sg. pâlpâiá; conj. prez. 3 să pấlpâie; ger. pâlpâínd

pîlpîia
PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre flăcări) A crește și a descrește în cursul arderii, a se mișca, a tremura producând un pocnet ușor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mișca lin din aripi, producând un zgomot ușor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ P. anal. A tremura ușor, a se mișca, a se clătina ușor. 3. (Despre lumină) A crește și a descrește în intensitate în mod intermitent. – Pâl + p[âl] + suf. -âi.

DOOM

pâlpâí (a ~) vb., ind. prez. 3 pấlpâie, imperf. 3 sg. pâlpâiá; conj. prez. 3 să pấlpâie; ger. pâlpâínd

pîlpîiala
PÂLPÂIÁLĂ, pâlpâieli, s. f. Pâlpâire. [Pr.: -pâ-ia-] – Pâlpâi + suf. -eală.

DOOM

pâlpâiálă s. f., g.-d. art. pâlpâiélii; pl. pâlpâiéli

pîlpîiau
PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre flăcări) A crește și a descrește în cursul arderii, a se mișca, a tremura producând un pocnet ușor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mișca lin din aripi, producând un zgomot ușor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ P. anal. A tremura ușor, a se mișca, a se clătina ușor. 3. (Despre lumină) A crește și a descrește în intensitate în mod intermitent. – Pâl + p[âl] + suf. -âi.

DOOM

pâlpâí (a ~) vb., ind. prez. 3 pấlpâie, imperf. 3 sg. pâlpâiá; conj. prez. 3 să pấlpâie; ger. pâlpâínd

pîlpîie
PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre flăcări) A crește și a descrește în cursul arderii, a se mișca, a tremura producând un pocnet ușor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mișca lin din aripi, producând un zgomot ușor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ P. anal. A tremura ușor, a se mișca, a se clătina ușor. 3. (Despre lumină) A crește și a descrește în intensitate în mod intermitent. – Pâl + p[âl] + suf. -âi.

DOOM

pâlpâí (a ~) vb., ind. prez. 3 pấlpâie, imperf. 3 sg. pâlpâiá; conj. prez. 3 să pấlpâie; ger. pâlpâínd

pîlpîieli
PÂLPÂIÁLĂ, pâlpâieli, s. f. Pâlpâire. [Pr.: -pâ-ia-] – Pâlpâi + suf. -eală.

DOOM

pâlpâiálă s. f., g.-d. art. pâlpâiélii; pl. pâlpâiéli

pîlpîielii
PÂLPÂIÁLĂ, pâlpâieli, s. f. Pâlpâire. [Pr.: -pâ-ia-] – Pâlpâi + suf. -eală.

DOOM

pâlpâiálă s. f., g.-d. art. pâlpâiélii; pl. pâlpâiéli

pîlpîielile
PÂLPÂIÁLĂ, pâlpâieli, s. f. Pâlpâire. [Pr.: -pâ-ia-] – Pâlpâi + suf. -eală.

DOOM

pâlpâiálă s. f., g.-d. art. pâlpâiélii; pl. pâlpâiéli

pîlpîielilor
PÂLPÂIÁLĂ, pâlpâieli, s. f. Pâlpâire. [Pr.: -pâ-ia-] – Pâlpâi + suf. -eală.

DOOM

pâlpâiálă s. f., g.-d. art. pâlpâiélii; pl. pâlpâiéli

pîlpîind
PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre flăcări) A crește și a descrește în cursul arderii, a se mișca, a tremura producând un pocnet ușor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mișca lin din aripi, producând un zgomot ușor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ P. anal. A tremura ușor, a se mișca, a se clătina ușor. 3. (Despre lumină) A crește și a descrește în intensitate în mod intermitent. – Pâl + p[âl] + suf. -âi.

DOOM

pâlpâí (a ~) vb., ind. prez. 3 pấlpâie, imperf. 3 sg. pâlpâiá; conj. prez. 3 să pấlpâie; ger. pâlpâínd

pîlpîire
PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre flăcări) A crește și a descrește în cursul arderii, a se mișca, a tremura producând un pocnet ușor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mișca lin din aripi, producând un zgomot ușor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ P. anal. A tremura ușor, a se mișca, a se clătina ușor. 3. (Despre lumină) A crește și a descrește în intensitate în mod intermitent. – Pâl + p[âl] + suf. -âi.

DOOM

pâlpâí (a ~) vb., ind. prez. 3 pấlpâie, imperf. 3 sg. pâlpâiá; conj. prez. 3 să pấlpâie; ger. pâlpâínd

pîlpîire
PÂLPÂÍRE, pâlpâiri, s. f. Acțiunea de a pâlpâi și rezultatul ei. 1. Mișcarea tremurată a focului, a flăcărilor, a luminii; pâlpâială, pâlpâit, pâlpâitură. 2. Fâlfâire. – V. pâlpâi.

DOOM

pâlpâíre s. f., g.-d. art. pâlpâírii; pl. pâlpâíri

pîlpîirea
PÂLPÂÍRE, pâlpâiri, s. f. Acțiunea de a pâlpâi și rezultatul ei. 1. Mișcarea tremurată a focului, a flăcărilor, a luminii; pâlpâială, pâlpâit, pâlpâitură. 2. Fâlfâire. – V. pâlpâi.

DOOM

pâlpâíre s. f., g.-d. art. pâlpâírii; pl. pâlpâíri

pîlpîiri
PÂLPÂÍRE, pâlpâiri, s. f. Acțiunea de a pâlpâi și rezultatul ei. 1. Mișcarea tremurată a focului, a flăcărilor, a luminii; pâlpâială, pâlpâit, pâlpâitură. 2. Fâlfâire. – V. pâlpâi.

DOOM

pâlpâíre s. f., g.-d. art. pâlpâírii; pl. pâlpâíri

pîlpîirii
PÂLPÂÍRE, pâlpâiri, s. f. Acțiunea de a pâlpâi și rezultatul ei. 1. Mișcarea tremurată a focului, a flăcărilor, a luminii; pâlpâială, pâlpâit, pâlpâitură. 2. Fâlfâire. – V. pâlpâi.

DOOM

pâlpâíre s. f., g.-d. art. pâlpâírii; pl. pâlpâíri

pîlpîirile
PÂLPÂÍRE, pâlpâiri, s. f. Acțiunea de a pâlpâi și rezultatul ei. 1. Mișcarea tremurată a focului, a flăcărilor, a luminii; pâlpâială, pâlpâit, pâlpâitură. 2. Fâlfâire. – V. pâlpâi.

DOOM

pâlpâíre s. f., g.-d. art. pâlpâírii; pl. pâlpâíri

pîlpîirilor
PÂLPÂÍRE, pâlpâiri, s. f. Acțiunea de a pâlpâi și rezultatul ei. 1. Mișcarea tremurată a focului, a flăcărilor, a luminii; pâlpâială, pâlpâit, pâlpâitură. 2. Fâlfâire. – V. pâlpâi.

DOOM

pâlpâíre s. f., g.-d. art. pâlpâírii; pl. pâlpâíri

pîlpîiră
PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre flăcări) A crește și a descrește în cursul arderii, a se mișca, a tremura producând un pocnet ușor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mișca lin din aripi, producând un zgomot ușor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ P. anal. A tremura ușor, a se mișca, a se clătina ușor. 3. (Despre lumină) A crește și a descrește în intensitate în mod intermitent. – Pâl + p[âl] + suf. -âi.

DOOM

pâlpâí (a ~) vb., ind. prez. 3 pấlpâie, imperf. 3 sg. pâlpâiá; conj. prez. 3 să pấlpâie; ger. pâlpâínd

pîlpîise
PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre flăcări) A crește și a descrește în cursul arderii, a se mișca, a tremura producând un pocnet ușor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mișca lin din aripi, producând un zgomot ușor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ P. anal. A tremura ușor, a se mișca, a se clătina ușor. 3. (Despre lumină) A crește și a descrește în intensitate în mod intermitent. – Pâl + p[âl] + suf. -âi.

DOOM

pâlpâí (a ~) vb., ind. prez. 3 pấlpâie, imperf. 3 sg. pâlpâiá; conj. prez. 3 să pấlpâie; ger. pâlpâínd

pîlpîiseră
PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre flăcări) A crește și a descrește în cursul arderii, a se mișca, a tremura producând un pocnet ușor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mișca lin din aripi, producând un zgomot ușor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ P. anal. A tremura ușor, a se mișca, a se clătina ușor. 3. (Despre lumină) A crește și a descrește în intensitate în mod intermitent. – Pâl + p[âl] + suf. -âi.

DOOM

pâlpâí (a ~) vb., ind. prez. 3 pấlpâie, imperf. 3 sg. pâlpâiá; conj. prez. 3 să pấlpâie; ger. pâlpâínd

pîlpîit
PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre flăcări) A crește și a descrește în cursul arderii, a se mișca, a tremura producând un pocnet ușor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mișca lin din aripi, producând un zgomot ușor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ P. anal. A tremura ușor, a se mișca, a se clătina ușor. 3. (Despre lumină) A crește și a descrește în intensitate în mod intermitent. – Pâl + p[âl] + suf. -âi.

DOOM

pâlpâí (a ~) vb., ind. prez. 3 pấlpâie, imperf. 3 sg. pâlpâiá; conj. prez. 3 să pấlpâie; ger. pâlpâínd

pîlpîit
PÂLPÂÍT s. n. Pâlpâire. – V. pâlpâi.

DOOM

pâlpâít s. n.

pîlpîitoare
PÂLPÂITÓR, -OÁRE, pâlpâitori, -oare, adj. Care pâlpâie; tremurător. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tor.

DOOM

pâlpâitór (-pâ-i-) adj. m., pl. pâlpâitóri; f. sg. și pl. pâlpâitoáre

pîlpîitoarea
PÂLPÂITÓR, -OÁRE, pâlpâitori, -oare, adj. Care pâlpâie; tremurător. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tor.

DOOM

pâlpâitór (-pâ-i-) adj. m., pl. pâlpâitóri; f. sg. și pl. pâlpâitoáre

pîlpîitoarei
PÂLPÂITÓR, -OÁRE, pâlpâitori, -oare, adj. Care pâlpâie; tremurător. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tor.

DOOM

pâlpâitór (-pâ-i-) adj. m., pl. pâlpâitóri; f. sg. și pl. pâlpâitoáre

pîlpîitoarele
PÂLPÂITÓR, -OÁRE, pâlpâitori, -oare, adj. Care pâlpâie; tremurător. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tor.

DOOM

pâlpâitór (-pâ-i-) adj. m., pl. pâlpâitóri; f. sg. și pl. pâlpâitoáre

pîlpîitoarelor
PÂLPÂITÓR, -OÁRE, pâlpâitori, -oare, adj. Care pâlpâie; tremurător. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tor.

DOOM

pâlpâitór (-pâ-i-) adj. m., pl. pâlpâitóri; f. sg. și pl. pâlpâitoáre

pîlpîitor
PÂLPÂITÓR, -OÁRE, pâlpâitori, -oare, adj. Care pâlpâie; tremurător. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tor.

DOOM

pâlpâitór (-pâ-i-) adj. m., pl. pâlpâitóri; f. sg. și pl. pâlpâitoáre

pîlpîitori
PÂLPÂITÓR, -OÁRE, pâlpâitori, -oare, adj. Care pâlpâie; tremurător. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tor.

DOOM

pâlpâitór (-pâ-i-) adj. m., pl. pâlpâitóri; f. sg. și pl. pâlpâitoáre

pîlpîitorii
PÂLPÂITÓR, -OÁRE, pâlpâitori, -oare, adj. Care pâlpâie; tremurător. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tor.

DOOM

pâlpâitór (-pâ-i-) adj. m., pl. pâlpâitóri; f. sg. și pl. pâlpâitoáre

pîlpîitorilor
PÂLPÂITÓR, -OÁRE, pâlpâitori, -oare, adj. Care pâlpâie; tremurător. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tor.

DOOM

pâlpâitór (-pâ-i-) adj. m., pl. pâlpâitóri; f. sg. și pl. pâlpâitoáre

pîlpîitorul
PÂLPÂITÓR, -OÁRE, pâlpâitori, -oare, adj. Care pâlpâie; tremurător. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tor.

DOOM

pâlpâitór (-pâ-i-) adj. m., pl. pâlpâitóri; f. sg. și pl. pâlpâitoáre

pîlpîitorului
PÂLPÂITÓR, -OÁRE, pâlpâitori, -oare, adj. Care pâlpâie; tremurător. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tor.

DOOM

pâlpâitór (-pâ-i-) adj. m., pl. pâlpâitóri; f. sg. și pl. pâlpâitoáre

pîlpîitul
PÂLPÂÍT s. n. Pâlpâire. – V. pâlpâi.

DOOM

pâlpâít s. n.

pîlpîitului
PÂLPÂÍT s. n. Pâlpâire. – V. pâlpâi.

DOOM

pâlpâít s. n.

pîlpîitura
PÂLPÂITÚRĂ, pălpâituri, s. f. (Rar) Pâlpâire. [Pr.: -pă-i-] – Pâlpâi + suf. -tură.

DOOM

pâlpâitúră (rar) (-pâ-i-) s. f., g.-d. art. pâlpâitúrii; pl. pâlpâitúri

pîlpîituri
PÂLPÂITÚRĂ, pălpâituri, s. f. (Rar) Pâlpâire. [Pr.: -pă-i-] – Pâlpâi + suf. -tură.

DOOM

pâlpâitúră (rar) (-pâ-i-) s. f., g.-d. art. pâlpâitúrii; pl. pâlpâitúri

pîlpîiturii
PÂLPÂITÚRĂ, pălpâituri, s. f. (Rar) Pâlpâire. [Pr.: -pă-i-] – Pâlpâi + suf. -tură.

DOOM

pâlpâitúră (rar) (-pâ-i-) s. f., g.-d. art. pâlpâitúrii; pl. pâlpâitúri

pîlpîiturile
PÂLPÂITÚRĂ, pălpâituri, s. f. (Rar) Pâlpâire. [Pr.: -pă-i-] – Pâlpâi + suf. -tură.

DOOM

pâlpâitúră (rar) (-pâ-i-) s. f., g.-d. art. pâlpâitúrii; pl. pâlpâitúri

pîlpîiturilor
PÂLPÂITÚRĂ, pălpâituri, s. f. (Rar) Pâlpâire. [Pr.: -pă-i-] – Pâlpâi + suf. -tură.

DOOM

pâlpâitúră (rar) (-pâ-i-) s. f., g.-d. art. pâlpâitúrii; pl. pâlpâitúri

pîluci
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pîlucii
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pîlucilor
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pîluciul
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pîluciului
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pînda
PẤNDĂ, pânde, s. f. Faptul de a pândi. ♦ Loc ascuns de unde se poate pândi. – V. pândi.

DOOM

pấndă s. f., g.-d. art. pấndei; pl. pấnde

pîndace
PÂNDÁCI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.

DOOM

pândáci (rar) adj. m., pl. pândáci; f. sg. și pl. pândáce

pîndacea
PÂNDÁCI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.

DOOM

pândáci (rar) adj. m., pl. pândáci; f. sg. și pl. pândáce

pîndacei
PÂNDÁCI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.

DOOM

pândáci (rar) adj. m., pl. pândáci; f. sg. și pl. pândáce

pîndacele
PÂNDÁCI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.

DOOM

pândáci (rar) adj. m., pl. pândáci; f. sg. și pl. pândáce

pîndacelor
PÂNDÁCI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.

DOOM

pândáci (rar) adj. m., pl. pândáci; f. sg. și pl. pândáce

pîndaci
PÂNDÁCI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.

DOOM

pândáci (rar) adj. m., pl. pândáci; f. sg. și pl. pândáce

pîndacii
PÂNDÁCI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.

DOOM

pândáci (rar) adj. m., pl. pândáci; f. sg. și pl. pândáce

pîndacilor
PÂNDÁCI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.

DOOM

pândáci (rar) adj. m., pl. pândáci; f. sg. și pl. pândáce

pîndaciul
PÂNDÁCI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.

DOOM

pândáci (rar) adj. m., pl. pândáci; f. sg. și pl. pândáce

pîndaciului
PÂNDÁCI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.

DOOM

pândáci (rar) adj. m., pl. pândáci; f. sg. și pl. pândáce

pîndar
PÂNDÁR, pândari, s. m. Persoană care păzește o pădure, o vie, o holdă etc.; paznic, jitar. ♦ (Mil.; pop.) Strajă, santinelă. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spațiului aerian. – Din sl. pondarĭ.

DOOM

pândár s. m., pl. pândári

pîndari
PÂNDÁR, pândari, s. m. Persoană care păzește o pădure, o vie, o holdă etc.; paznic, jitar. ♦ (Mil.; pop.) Strajă, santinelă. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spațiului aerian. – Din sl. pondarĭ.

DOOM

pândár s. m., pl. pândári

pîndarii
PÂNDÁR, pândari, s. m. Persoană care păzește o pădure, o vie, o holdă etc.; paznic, jitar. ♦ (Mil.; pop.) Strajă, santinelă. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spațiului aerian. – Din sl. pondarĭ.

DOOM

pândár s. m., pl. pândári

pîndarilor
PÂNDÁR, pândari, s. m. Persoană care păzește o pădure, o vie, o holdă etc.; paznic, jitar. ♦ (Mil.; pop.) Strajă, santinelă. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spațiului aerian. – Din sl. pondarĭ.

DOOM

pândár s. m., pl. pândári

pîndarul
PÂNDÁR, pândari, s. m. Persoană care păzește o pădure, o vie, o holdă etc.; paznic, jitar. ♦ (Mil.; pop.) Strajă, santinelă. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spațiului aerian. – Din sl. pondarĭ.

DOOM

pândár s. m., pl. pândári

pîndarului
PÂNDÁR, pândari, s. m. Persoană care păzește o pădure, o vie, o holdă etc.; paznic, jitar. ♦ (Mil.; pop.) Strajă, santinelă. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spațiului aerian. – Din sl. pondarĭ.

DOOM

pândár s. m., pl. pândári

pîndaș
PÂNDÁȘ, pândași, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care stă la pândă. – Pândă + suf. -aș.

DOOM

pândáș (înv., reg.) s. m., pl. pândáși

pîndași
PÂNDÁȘ, pândași, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care stă la pândă. – Pândă + suf. -aș.

DOOM

pândáș (înv., reg.) s. m., pl. pândáși

pîndașii
PÂNDÁȘ, pândași, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care stă la pândă. – Pândă + suf. -aș.

DOOM

pândáș (înv., reg.) s. m., pl. pândáși

pîndașilor
PÂNDÁȘ, pândași, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care stă la pândă. – Pândă + suf. -aș.

DOOM

pândáș (înv., reg.) s. m., pl. pândáși

pîndașul
PÂNDÁȘ, pândași, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care stă la pândă. – Pândă + suf. -aș.

DOOM

pândáș (înv., reg.) s. m., pl. pândáși

pîndașului
PÂNDÁȘ, pândași, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care stă la pândă. – Pândă + suf. -aș.

DOOM

pândáș (înv., reg.) s. m., pl. pândáși

pînde
PẤNDĂ, pânde, s. f. Faptul de a pândi. ♦ Loc ascuns de unde se poate pândi. – V. pândi.

DOOM

pấndă s. f., g.-d. art. pấndei; pl. pấnde

pîndea
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndeai
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndeam
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndească
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndeau
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndeați
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndei
PẤNDĂ, pânde, s. f. Faptul de a pândi. ♦ Loc ascuns de unde se poate pândi. – V. pândi.

DOOM

pấndă s. f., g.-d. art. pấndei; pl. pấnde

pîndele
PẤNDĂ, pânde, s. f. Faptul de a pândi. ♦ Loc ascuns de unde se poate pândi. – V. pândi.

DOOM

pấndă s. f., g.-d. art. pấndei; pl. pấnde

pîndelor
PẤNDĂ, pânde, s. f. Faptul de a pândi. ♦ Loc ascuns de unde se poate pândi. – V. pândi.

DOOM

pấndă s. f., g.-d. art. pấndei; pl. pấnde

pîndesc
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndește
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndești
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndi
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndii
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndim
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndind
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndire
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndire
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

pîndirea
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

pîndiri
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

pîndirii
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

pîndirile
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

pîndirilor
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

pîndiră
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndirăm
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndirăți
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndise
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndisem
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndiseră
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndiserăm
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndiserăți
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndiseși
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndiseți
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndit
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndit
PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

DOOM

pândít s. n.

pîndita
PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

DOOM

pândít s. n.

pîndite
PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

DOOM

pândít s. n.

pînditei
PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

DOOM

pândít s. n.

pînditele
PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

DOOM

pândít s. n.

pînditelor
PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

DOOM

pândít s. n.

pînditoare
PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.

DOOM

pânditór adj. m., pl. pânditóri; f. sg. și pl. pânditoáre

pînditoarea
PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.

DOOM

pânditór adj. m., pl. pânditóri; f. sg. și pl. pânditoáre

pînditoarei
PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.

DOOM

pânditór adj. m., pl. pânditóri; f. sg. și pl. pânditoáre

pînditoarele
PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.

DOOM

pânditór adj. m., pl. pânditóri; f. sg. și pl. pânditoáre

pînditoarelor
PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.

DOOM

pânditór adj. m., pl. pânditóri; f. sg. și pl. pânditoáre

pînditor
PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.

DOOM

pânditór adj. m., pl. pânditóri; f. sg. și pl. pânditoáre

pînditori
PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.

DOOM

pânditór adj. m., pl. pânditóri; f. sg. și pl. pânditoáre

pînditorii
PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.

DOOM

pânditór adj. m., pl. pânditóri; f. sg. și pl. pânditoáre

pînditorilor
PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.

DOOM

pânditór adj. m., pl. pânditóri; f. sg. și pl. pânditoáre

pînditorul
PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.

DOOM

pânditór adj. m., pl. pânditóri; f. sg. și pl. pânditoáre

pînditorului
PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.

DOOM

pânditór adj. m., pl. pânditóri; f. sg. și pl. pânditoáre

pînditul
PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

DOOM

pândít s. n.

pînditului
PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

DOOM

pândít s. n.

pîndiș
PÂNDÍȘ adv. (Pop.) Ca la pândă, încet și fără zgomot; pe ascuns, pe furiș. – Pândă + suf. -iș.

DOOM

pândíș (pop.) adv.

pîndiși
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndiți
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pîndiți
PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

DOOM

pândít s. n.

pîndiții
PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

DOOM

pândít s. n.

pîndiților
PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

DOOM

pândít s. n.

pîngărea
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngăreai
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngăream
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngărească
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngăreau
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngăreați
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngăresc
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngărește
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngărești
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngări
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngării
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngărim
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngărind
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngărire
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngărire
PÂNGĂRÍRE, pângăriri, s. f. Acțiunea de a pângări și rezultatul ei; profanare, necinstire. – V. pângări.

DOOM

pângăríre s. f., g.-d. art. pângărírii; pl. pângăríri

pîngărirea
PÂNGĂRÍRE, pângăriri, s. f. Acțiunea de a pângări și rezultatul ei; profanare, necinstire. – V. pângări.

DOOM

pângăríre s. f., g.-d. art. pângărírii; pl. pângăríri

pîngăriri
PÂNGĂRÍRE, pângăriri, s. f. Acțiunea de a pângări și rezultatul ei; profanare, necinstire. – V. pângări.

DOOM

pângăríre s. f., g.-d. art. pângărírii; pl. pângăríri

pîngăririi
PÂNGĂRÍRE, pângăriri, s. f. Acțiunea de a pângări și rezultatul ei; profanare, necinstire. – V. pângări.

DOOM

pângăríre s. f., g.-d. art. pângărírii; pl. pângăríri

pîngăririle
PÂNGĂRÍRE, pângăriri, s. f. Acțiunea de a pângări și rezultatul ei; profanare, necinstire. – V. pângări.

DOOM

pângăríre s. f., g.-d. art. pângărírii; pl. pângăríri

pîngăririlor
PÂNGĂRÍRE, pângăriri, s. f. Acțiunea de a pângări și rezultatul ei; profanare, necinstire. – V. pângări.

DOOM

pângăríre s. f., g.-d. art. pângărírii; pl. pângăríri

pîngăriră
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngărirăm
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngărirăți
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngărise
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngărisem
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngăriseră
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngăriserăm
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngăriserăți
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngăriseși
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngăriseți
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngărit
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngărit
PÂNGĂRÍT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

pîngărita
PÂNGĂRÍT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

pîngărite
PÂNGĂRÍT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

pîngăritei
PÂNGĂRÍT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

pîngăritele
PÂNGĂRÍT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

pîngăritelor
PÂNGĂRÍT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

pîngăritoare
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pîngăritoare
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pîngăritoarea
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pîngăritoarea
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pîngăritoarei
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pîngăritoarei
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pîngăritoarele
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pîngăritoarele
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pîngăritoarelor
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pîngăritoarelor
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pîngăritor
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pîngăritor
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pîngăritori
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pîngăritori
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pîngăritorii
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pîngăritorii
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pîngăritorilor
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pîngăritorilor
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pîngăritorul
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pîngăritorul
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pîngăritorului
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pîngăritorului
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pîngăritul
PÂNGĂRÍT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

pîngăritului
PÂNGĂRÍT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

pîngăriși
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngăriți
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pîngăriți
PÂNGĂRÍT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

pîngăriții
PÂNGĂRÍT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

pîngăriților
PÂNGĂRÍT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

pîntecare
PÂNTECÁRE, pântecări, s. f. (Reg.) Diaree. – Pântec + suf. -are.

DOOM

!pântecáre (reg.) s. f., g.-d. art. pântecắrii; pl. pântecắri

pîntecarea
PÂNTECÁRE, pântecări, s. f. (Reg.) Diaree. – Pântec + suf. -are.

DOOM

!pântecáre (reg.) s. f., g.-d. art. pântecắrii; pl. pântecắri

pîntece
PẤNTECE s. n. v. pântec.

DOOM

pấntece v. pấntec

pîntecel
PÂNTECÉL, pântecele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui pântece; pântecuț. – Pântece + suf. -el.

DOOM

pântecél s. n., pl. pântecéle

pîntecele
PẤNTECE s. n. v. pântec.

DOOM

pấntece v. pấntec

pîntecele
PÂNTECÉL, pântecele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui pântece; pântecuț. – Pântece + suf. -el.

DOOM

pântecél s. n., pl. pântecéle

pîntecelele
PÂNTECÉL, pântecele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui pântece; pântecuț. – Pântece + suf. -el.

DOOM

pântecél s. n., pl. pântecéle

pîntecelelor
PÂNTECÉL, pântecele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui pântece; pântecuț. – Pântece + suf. -el.

DOOM

pântecél s. n., pl. pântecéle

pîntecelor
PẤNTECE s. n. v. pântec.

DOOM

pấntece v. pấntec

pîntecelui
PẤNTECE s. n. v. pântec.

DOOM

pấntece v. pấntec

pîntecelul
PÂNTECÉL, pântecele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui pântece; pântecuț. – Pântece + suf. -el.

DOOM

pântecél s. n., pl. pântecéle

pîntecelului
PÂNTECÉL, pântecele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui pântece; pântecuț. – Pântece + suf. -el.

DOOM

pântecél s. n., pl. pântecéle

pîntecoasa
PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

DOOM

pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. pântecoásă, pl. pântecoáse

pîntecoase
PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

DOOM

pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. pântecoásă, pl. pântecoáse

pîntecoasei
PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

DOOM

pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. pântecoásă, pl. pântecoáse

pîntecoasele
PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

DOOM

pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. pântecoásă, pl. pântecoáse

pîntecoaselor
PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

DOOM

pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. pântecoásă, pl. pântecoáse

pîntecos
PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

DOOM

pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. pântecoásă, pl. pântecoáse

pîntecosul
PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

DOOM

pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. pântecoásă, pl. pântecoáse

pîntecosului
PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

DOOM

pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. pântecoásă, pl. pântecoáse

pîntecoși
PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

DOOM

pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. pântecoásă, pl. pântecoáse

pîntecoșii
PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

DOOM

pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. pântecoásă, pl. pântecoáse

pîntecoșilor
PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

DOOM

pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. pântecoásă, pl. pântecoáse

pîntecuț
PÂNTECÚȚ, păntecuțe, s. n. (Rar) Pântecel. – Pântec + suf. -uț.

DOOM

pântecúț (rar) s. n., pl. pântecúțe

pîntecuțe
PÂNTECÚȚ, păntecuțe, s. n. (Rar) Pântecel. – Pântec + suf. -uț.

DOOM

pântecúț (rar) s. n., pl. pântecúțe

pîntecuțele
PÂNTECÚȚ, păntecuțe, s. n. (Rar) Pântecel. – Pântec + suf. -uț.

DOOM

pântecúț (rar) s. n., pl. pântecúțe

pîntecuțelor
PÂNTECÚȚ, păntecuțe, s. n. (Rar) Pântecel. – Pântec + suf. -uț.

DOOM

pântecúț (rar) s. n., pl. pântecúțe

pîntecuțul
PÂNTECÚȚ, păntecuțe, s. n. (Rar) Pântecel. – Pântec + suf. -uț.

DOOM

pântecúț (rar) s. n., pl. pântecúțe

pîntecuțului
PÂNTECÚȚ, păntecuțe, s. n. (Rar) Pântecel. – Pântec + suf. -uț.

DOOM

pântecúț (rar) s. n., pl. pântecúțe

pîntecăraia
PÂNTECĂRÁIE s. f. (Reg.) Diaree. [Pr.: -ra-ie] – Pântec + suf. -ăraie.

DOOM

!pântecăráie (reg., fam.) s. f., art. pântecăráia, g.-d. art. pântecărắii; pl. pântecărắi, art. pântecărắile (-ră-i)

pîntecăraie
PÂNTECĂRÁIE s. f. (Reg.) Diaree. [Pr.: -ra-ie] – Pântec + suf. -ăraie.

DOOM

!pântecăráie (reg., fam.) s. f., art. pântecăráia, g.-d. art. pântecărắii; pl. pântecărắi, art. pântecărắile (-ră-i)

pîntecăraiei
PÂNTECĂRÁIE s. f. (Reg.) Diaree. [Pr.: -ra-ie] – Pântec + suf. -ăraie.

DOOM

!pântecăráie (reg., fam.) s. f., art. pântecăráia, g.-d. art. pântecărắii; pl. pântecărắi, art. pântecărắile (-ră-i)

pîntecăraiele
PÂNTECĂRÁIE s. f. (Reg.) Diaree. [Pr.: -ra-ie] – Pântec + suf. -ăraie.

DOOM

!pântecăráie (reg., fam.) s. f., art. pântecăráia, g.-d. art. pântecărắii; pl. pântecărắi, art. pântecărắile (-ră-i)

pîntecăraielor
PÂNTECĂRÁIE s. f. (Reg.) Diaree. [Pr.: -ra-ie] – Pântec + suf. -ăraie.

DOOM

!pântecăráie (reg., fam.) s. f., art. pântecăráia, g.-d. art. pântecărắii; pl. pântecărắi, art. pântecărắile (-ră-i)

pîntecări
PÂNTECÁRE, pântecări, s. f. (Reg.) Diaree. – Pântec + suf. -are.

DOOM

!pântecáre (reg.) s. f., g.-d. art. pântecắrii; pl. pântecắri

pîntecăria
PÎNTECĂRÍE s. f. (Regional) Pîntecăraie. Mulți iși țineau pumnii sub centuri, să-și ogoiască pîntecăria stîrnită de mămăliga crudă, de apa împuțită a bălților. CAMILAR, N. I 271.

DOOM

!pântecăríe (reg.) s. f., art. pântecăría, g.-d. art. pântecăríei; pl. pântecăríi, art. pântecăríile

pîntecărie
PÎNTECĂRÍE s. f. (Regional) Pîntecăraie. Mulți iși țineau pumnii sub centuri, să-și ogoiască pîntecăria stîrnită de mămăliga crudă, de apa împuțită a bălților. CAMILAR, N. I 271.

DOOM

!pântecăríe (reg.) s. f., art. pântecăría, g.-d. art. pântecăríei; pl. pântecăríi, art. pântecăríile

pîntecăriei
PÎNTECĂRÍE s. f. (Regional) Pîntecăraie. Mulți iși țineau pumnii sub centuri, să-și ogoiască pîntecăria stîrnită de mămăliga crudă, de apa împuțită a bălților. CAMILAR, N. I 271.

DOOM

!pântecăríe (reg.) s. f., art. pântecăría, g.-d. art. pântecăríei; pl. pântecăríi, art. pântecăríile

pîntecării
PÂNTECÁRE, pântecări, s. f. (Reg.) Diaree. – Pântec + suf. -are.

DOOM

!pântecáre (reg.) s. f., g.-d. art. pântecắrii; pl. pântecắri

pîntecării
PÎNTECĂRÍE s. f. (Regional) Pîntecăraie. Mulți iși țineau pumnii sub centuri, să-și ogoiască pîntecăria stîrnită de mămăliga crudă, de apa împuțită a bălților. CAMILAR, N. I 271.

DOOM

!pântecăríe (reg.) s. f., art. pântecăría, g.-d. art. pântecăríei; pl. pântecăríi, art. pântecăríile

pîntecăriile
PÎNTECĂRÍE s. f. (Regional) Pîntecăraie. Mulți iși țineau pumnii sub centuri, să-și ogoiască pîntecăria stîrnită de mămăliga crudă, de apa împuțită a bălților. CAMILAR, N. I 271.

DOOM

!pântecăríe (reg.) s. f., art. pântecăría, g.-d. art. pântecăríei; pl. pântecăríi, art. pântecăríile

pîntecăriilor
PÎNTECĂRÍE s. f. (Regional) Pîntecăraie. Mulți iși țineau pumnii sub centuri, să-și ogoiască pîntecăria stîrnită de mămăliga crudă, de apa împuțită a bălților. CAMILAR, N. I 271.

DOOM

!pântecăríe (reg.) s. f., art. pântecăría, g.-d. art. pântecăríei; pl. pântecăríi, art. pântecăríile

pîntecările
PÂNTECÁRE, pântecări, s. f. (Reg.) Diaree. – Pântec + suf. -are.

DOOM

!pântecáre (reg.) s. f., g.-d. art. pântecắrii; pl. pântecắri

pîntecărilor
PÂNTECÁRE, pântecări, s. f. (Reg.) Diaree. – Pântec + suf. -are.

DOOM

!pântecáre (reg.) s. f., g.-d. art. pântecắrii; pl. pântecắri

pînza
PẤNZĂ, pânze, s. f. I. 1. Țesătură făcută din fire de bumbac, de in, de cânepă etc., din care se confecționează albituri de corp, de pat etc.; bucată din această țesătură. ◊ Pânză de casă = pânză țesută la războiul manual; pânză țărănească. ◊ Loc. adv. Până în pânzele albe = fără încetare, până la capăt; până la ultima limită; necruțător. ◊ Expr. A zări ca printr-o pânză = a nu vedea limpede, a desluși cu greu; a vedea ca prin sită. Ține-te (sau să te ții) pânză (să nu te rupi), se spune pentru a arăta că este vorba de o acțiune grea și de durată, de un lucru care se desfășoară cu mare intensitate și care, pentru a fi rezolvat, cere curaj, răbdare etc. A i se ridica (sau a-i cădea, a i se lua cuiva) pânza de pe ochi = a începe să înțeleagă limpede lucrurile, a înceta să mai privească eronat un anumit lucru, o anumită situație; a i se deschide ochii. (Adverbial) A curge pânză = a curge fără întrerupere. A țese pânzele = a face intrigi. A (i) se încurca cuiva pânza = a nu-i reuși planurile făcute. ♦ Plasă deasă de pescuit. ♦ Fig. Șir, rând (de oameni). ♦ Fig. Șuviță; fascicul. 2. Bucată de pânză (1) cu diferite utilizări; a) țesătură cu care se acoperă fața sau trupul mortului; giulgiu. (Expr.) Parcă i-a luat pânza de pe obraz (sau de pe ochi, de pe față), se spune despre cineva foarte palid sau foarte slab; b) (la pl.) bucată mare de țesătură rezistentă care se fixează de vergelele catargelor unui vas și care, împinsă de vânt, face să înainteze vasul; velă; c) bucată de țesătură deasă fixată pe un cadru, pe care se pictează; p. ext. tablou; d) (în sintagma) pânză de cort = foaie de cort; e) țesătură pe care se proiectează imagini de la un aparat de proiecție; ecran. 3. Țesătură pe care o face păianjenul pentru a prinde prada. 4. Țesătură sau împletitură specială din fire textile sau metalice, folosită în industrie, în laboratoare etc. ◊ Pânză de calc = pânză subțire și transparentă pe care se desenează planuri tehnice. II. 1. Lama sau tăișul de metal al unor instrumente. ◊ Pânză de fierăstrău = tăișul de metal al unui fierăstrău. 2. (Geol.; în sintagmele) Pânză de șariaj = ansamblu de strate geologice mai vechi, deplasate și împinse prin mișcările tectonice peste altele mai noi; suprafața pe care are loc deplasarea unor mase în acest proces. Pânză eruptivă = formă de zăcământ a rocilor vulcanice, rezultată prin consolidarea curgerilor de lave. Pânză de apă subterană = strat acvifer. 3. Desiș (de copaci) lung și îngust (crescut de-a lungul unui drum, al unei ape); perdea. – Et. nec.

DOOM

pấnză s. f., g.-d. art. pấnzei; pl. pấnze

pînzar
PÂNZÁR, pânzari, s. m. (Înv.) Țesător sau negustor de pânzeturi. – Pânză + suf. -ar.

DOOM

pânzár² (sul la războiul de țesut, corabie) s. n., pl. pânzáre

pînzari
PÂNZÁR, pânzari, s. m. (Înv.) Țesător sau negustor de pânzeturi. – Pânză + suf. -ar.

DOOM

pânzár² (sul la războiul de țesut, corabie) s. n., pl. pânzáre

pînzarii
PÂNZÁR, pânzari, s. m. (Înv.) Țesător sau negustor de pânzeturi. – Pânză + suf. -ar.

DOOM

pânzár² (sul la războiul de țesut, corabie) s. n., pl. pânzáre

pînzarilor
PÂNZÁR, pânzari, s. m. (Înv.) Țesător sau negustor de pânzeturi. – Pânză + suf. -ar.

DOOM

pânzár² (sul la războiul de țesut, corabie) s. n., pl. pânzáre

pînzarul
PÂNZÁR, pânzari, s. m. (Înv.) Țesător sau negustor de pânzeturi. – Pânză + suf. -ar.

DOOM

pânzár² (sul la războiul de țesut, corabie) s. n., pl. pânzáre

pînzarului
PÂNZÁR, pânzari, s. m. (Înv.) Țesător sau negustor de pânzeturi. – Pânză + suf. -ar.

DOOM

pânzár² (sul la războiul de țesut, corabie) s. n., pl. pânzáre

pînzat
PÂNZÁT, -Ă, pânzați, -te, adj. (Despre hârtie) Fabricat cu un amestec de fibre textile pentru a avea rezistență. ♦ (Despre obiecte) Dublat, întărit cu pânză. Hartă pânzată. – Pânză + suf. -at.

DOOM

pânzát adj. m., pl. pânzáți; f. pânzátă, pl. pânzáte

pînzata
PÂNZÁT, -Ă, pânzați, -te, adj. (Despre hârtie) Fabricat cu un amestec de fibre textile pentru a avea rezistență. ♦ (Despre obiecte) Dublat, întărit cu pânză. Hartă pânzată. – Pânză + suf. -at.

DOOM

pânzát adj. m., pl. pânzáți; f. pânzátă, pl. pânzáte

pînzate
PÂNZÁT, -Ă, pânzați, -te, adj. (Despre hârtie) Fabricat cu un amestec de fibre textile pentru a avea rezistență. ♦ (Despre obiecte) Dublat, întărit cu pânză. Hartă pânzată. – Pânză + suf. -at.

DOOM

pânzát adj. m., pl. pânzáți; f. pânzátă, pl. pânzáte

pînzatei
PÂNZÁT, -Ă, pânzați, -te, adj. (Despre hârtie) Fabricat cu un amestec de fibre textile pentru a avea rezistență. ♦ (Despre obiecte) Dublat, întărit cu pânză. Hartă pânzată. – Pânză + suf. -at.

DOOM

pânzát adj. m., pl. pânzáți; f. pânzátă, pl. pânzáte

pînzatele
PÂNZÁT, -Ă, pânzați, -te, adj. (Despre hârtie) Fabricat cu un amestec de fibre textile pentru a avea rezistență. ♦ (Despre obiecte) Dublat, întărit cu pânză. Hartă pânzată. – Pânză + suf. -at.

DOOM

pânzát adj. m., pl. pânzáți; f. pânzátă, pl. pânzáte

pînzatelor
PÂNZÁT, -Ă, pânzați, -te, adj. (Despre hârtie) Fabricat cu un amestec de fibre textile pentru a avea rezistență. ♦ (Despre obiecte) Dublat, întărit cu pânză. Hartă pânzată. – Pânză + suf. -at.

DOOM

pânzát adj. m., pl. pânzáți; f. pânzátă, pl. pânzáte

pînzatul
PÂNZÁT, -Ă, pânzați, -te, adj. (Despre hârtie) Fabricat cu un amestec de fibre textile pentru a avea rezistență. ♦ (Despre obiecte) Dublat, întărit cu pânză. Hartă pânzată. – Pânză + suf. -at.

DOOM

pânzát adj. m., pl. pânzáți; f. pânzátă, pl. pânzáte

pînzatului
PÂNZÁT, -Ă, pânzați, -te, adj. (Despre hârtie) Fabricat cu un amestec de fibre textile pentru a avea rezistență. ♦ (Despre obiecte) Dublat, întărit cu pânză. Hartă pânzată. – Pânză + suf. -at.

DOOM

pânzát adj. m., pl. pânzáți; f. pânzátă, pl. pânzáte

pînzați
PÂNZÁT, -Ă, pânzați, -te, adj. (Despre hârtie) Fabricat cu un amestec de fibre textile pentru a avea rezistență. ♦ (Despre obiecte) Dublat, întărit cu pânză. Hartă pânzată. – Pânză + suf. -at.

DOOM

pânzát adj. m., pl. pânzáți; f. pânzátă, pl. pânzáte

pînzații
PÂNZÁT, -Ă, pânzați, -te, adj. (Despre hârtie) Fabricat cu un amestec de fibre textile pentru a avea rezistență. ♦ (Despre obiecte) Dublat, întărit cu pânză. Hartă pânzată. – Pânză + suf. -at.

DOOM

pânzát adj. m., pl. pânzáți; f. pânzátă, pl. pânzáte

pînzaților
PÂNZÁT, -Ă, pânzați, -te, adj. (Despre hârtie) Fabricat cu un amestec de fibre textile pentru a avea rezistență. ♦ (Despre obiecte) Dublat, întărit cu pânză. Hartă pânzată. – Pânză + suf. -at.

DOOM

pânzát adj. m., pl. pânzáți; f. pânzátă, pl. pânzáte

pînze
PẤNZĂ, pânze, s. f. I. 1. Țesătură făcută din fire de bumbac, de in, de cânepă etc., din care se confecționează albituri de corp, de pat etc.; bucată din această țesătură. ◊ Pânză de casă = pânză țesută la războiul manual; pânză țărănească. ◊ Loc. adv. Până în pânzele albe = fără încetare, până la capăt; până la ultima limită; necruțător. ◊ Expr. A zări ca printr-o pânză = a nu vedea limpede, a desluși cu greu; a vedea ca prin sită. Ține-te (sau să te ții) pânză (să nu te rupi), se spune pentru a arăta că este vorba de o acțiune grea și de durată, de un lucru care se desfășoară cu mare intensitate și care, pentru a fi rezolvat, cere curaj, răbdare etc. A i se ridica (sau a-i cădea, a i se lua cuiva) pânza de pe ochi = a începe să înțeleagă limpede lucrurile, a înceta să mai privească eronat un anumit lucru, o anumită situație; a i se deschide ochii. (Adverbial) A curge pânză = a curge fără întrerupere. A țese pânzele = a face intrigi. A (i) se încurca cuiva pânza = a nu-i reuși planurile făcute. ♦ Plasă deasă de pescuit. ♦ Fig. Șir, rând (de oameni). ♦ Fig. Șuviță; fascicul. 2. Bucată de pânză (1) cu diferite utilizări; a) țesătură cu care se acoperă fața sau trupul mortului; giulgiu. (Expr.) Parcă i-a luat pânza de pe obraz (sau de pe ochi, de pe față), se spune despre cineva foarte palid sau foarte slab; b) (la pl.) bucată mare de țesătură rezistentă care se fixează de vergelele catargelor unui vas și care, împinsă de vânt, face să înainteze vasul; velă; c) bucată de țesătură deasă fixată pe un cadru, pe care se pictează; p. ext. tablou; d) (în sintagma) pânză de cort = foaie de cort; e) țesătură pe care se proiectează imagini de la un aparat de proiecție; ecran. 3. Țesătură pe care o face păianjenul pentru a prinde prada. 4. Țesătură sau împletitură specială din fire textile sau metalice, folosită în industrie, în laboratoare etc. ◊ Pânză de calc = pânză subțire și transparentă pe care se desenează planuri tehnice. II. 1. Lama sau tăișul de metal al unor instrumente. ◊ Pânză de fierăstrău = tăișul de metal al unui fierăstrău. 2. (Geol.; în sintagmele) Pânză de șariaj = ansamblu de strate geologice mai vechi, deplasate și împinse prin mișcările tectonice peste altele mai noi; suprafața pe care are loc deplasarea unor mase în acest proces. Pânză eruptivă = formă de zăcământ a rocilor vulcanice, rezultată prin consolidarea curgerilor de lave. Pânză de apă subterană = strat acvifer. 3. Desiș (de copaci) lung și îngust (crescut de-a lungul unui drum, al unei ape); perdea. – Et. nec.

DOOM

pấnză s. f., g.-d. art. pấnzei; pl. pấnze

pînzei
PẤNZĂ, pânze, s. f. I. 1. Țesătură făcută din fire de bumbac, de in, de cânepă etc., din care se confecționează albituri de corp, de pat etc.; bucată din această țesătură. ◊ Pânză de casă = pânză țesută la războiul manual; pânză țărănească. ◊ Loc. adv. Până în pânzele albe = fără încetare, până la capăt; până la ultima limită; necruțător. ◊ Expr. A zări ca printr-o pânză = a nu vedea limpede, a desluși cu greu; a vedea ca prin sită. Ține-te (sau să te ții) pânză (să nu te rupi), se spune pentru a arăta că este vorba de o acțiune grea și de durată, de un lucru care se desfășoară cu mare intensitate și care, pentru a fi rezolvat, cere curaj, răbdare etc. A i se ridica (sau a-i cădea, a i se lua cuiva) pânza de pe ochi = a începe să înțeleagă limpede lucrurile, a înceta să mai privească eronat un anumit lucru, o anumită situație; a i se deschide ochii. (Adverbial) A curge pânză = a curge fără întrerupere. A țese pânzele = a face intrigi. A (i) se încurca cuiva pânza = a nu-i reuși planurile făcute. ♦ Plasă deasă de pescuit. ♦ Fig. Șir, rând (de oameni). ♦ Fig. Șuviță; fascicul. 2. Bucată de pânză (1) cu diferite utilizări; a) țesătură cu care se acoperă fața sau trupul mortului; giulgiu. (Expr.) Parcă i-a luat pânza de pe obraz (sau de pe ochi, de pe față), se spune despre cineva foarte palid sau foarte slab; b) (la pl.) bucată mare de țesătură rezistentă care se fixează de vergelele catargelor unui vas și care, împinsă de vânt, face să înainteze vasul; velă; c) bucată de țesătură deasă fixată pe un cadru, pe care se pictează; p. ext. tablou; d) (în sintagma) pânză de cort = foaie de cort; e) țesătură pe care se proiectează imagini de la un aparat de proiecție; ecran. 3. Țesătură pe care o face păianjenul pentru a prinde prada. 4. Țesătură sau împletitură specială din fire textile sau metalice, folosită în industrie, în laboratoare etc. ◊ Pânză de calc = pânză subțire și transparentă pe care se desenează planuri tehnice. II. 1. Lama sau tăișul de metal al unor instrumente. ◊ Pânză de fierăstrău = tăișul de metal al unui fierăstrău. 2. (Geol.; în sintagmele) Pânză de șariaj = ansamblu de strate geologice mai vechi, deplasate și împinse prin mișcările tectonice peste altele mai noi; suprafața pe care are loc deplasarea unor mase în acest proces. Pânză eruptivă = formă de zăcământ a rocilor vulcanice, rezultată prin consolidarea curgerilor de lave. Pânză de apă subterană = strat acvifer. 3. Desiș (de copaci) lung și îngust (crescut de-a lungul unui drum, al unei ape); perdea. – Et. nec.

DOOM

pấnză s. f., g.-d. art. pấnzei; pl. pấnze

pînzele
PẤNZĂ, pânze, s. f. I. 1. Țesătură făcută din fire de bumbac, de in, de cânepă etc., din care se confecționează albituri de corp, de pat etc.; bucată din această țesătură. ◊ Pânză de casă = pânză țesută la războiul manual; pânză țărănească. ◊ Loc. adv. Până în pânzele albe = fără încetare, până la capăt; până la ultima limită; necruțător. ◊ Expr. A zări ca printr-o pânză = a nu vedea limpede, a desluși cu greu; a vedea ca prin sită. Ține-te (sau să te ții) pânză (să nu te rupi), se spune pentru a arăta că este vorba de o acțiune grea și de durată, de un lucru care se desfășoară cu mare intensitate și care, pentru a fi rezolvat, cere curaj, răbdare etc. A i se ridica (sau a-i cădea, a i se lua cuiva) pânza de pe ochi = a începe să înțeleagă limpede lucrurile, a înceta să mai privească eronat un anumit lucru, o anumită situație; a i se deschide ochii. (Adverbial) A curge pânză = a curge fără întrerupere. A țese pânzele = a face intrigi. A (i) se încurca cuiva pânza = a nu-i reuși planurile făcute. ♦ Plasă deasă de pescuit. ♦ Fig. Șir, rând (de oameni). ♦ Fig. Șuviță; fascicul. 2. Bucată de pânză (1) cu diferite utilizări; a) țesătură cu care se acoperă fața sau trupul mortului; giulgiu. (Expr.) Parcă i-a luat pânza de pe obraz (sau de pe ochi, de pe față), se spune despre cineva foarte palid sau foarte slab; b) (la pl.) bucată mare de țesătură rezistentă care se fixează de vergelele catargelor unui vas și care, împinsă de vânt, face să înainteze vasul; velă; c) bucată de țesătură deasă fixată pe un cadru, pe care se pictează; p. ext. tablou; d) (în sintagma) pânză de cort = foaie de cort; e) țesătură pe care se proiectează imagini de la un aparat de proiecție; ecran. 3. Țesătură pe care o face păianjenul pentru a prinde prada. 4. Țesătură sau împletitură specială din fire textile sau metalice, folosită în industrie, în laboratoare etc. ◊ Pânză de calc = pânză subțire și transparentă pe care se desenează planuri tehnice. II. 1. Lama sau tăișul de metal al unor instrumente. ◊ Pânză de fierăstrău = tăișul de metal al unui fierăstrău. 2. (Geol.; în sintagmele) Pânză de șariaj = ansamblu de strate geologice mai vechi, deplasate și împinse prin mișcările tectonice peste altele mai noi; suprafața pe care are loc deplasarea unor mase în acest proces. Pânză eruptivă = formă de zăcământ a rocilor vulcanice, rezultată prin consolidarea curgerilor de lave. Pânză de apă subterană = strat acvifer. 3. Desiș (de copaci) lung și îngust (crescut de-a lungul unui drum, al unei ape); perdea. – Et. nec.

DOOM

pấnză s. f., g.-d. art. pấnzei; pl. pấnze

pînzelor
PẤNZĂ, pânze, s. f. I. 1. Țesătură făcută din fire de bumbac, de in, de cânepă etc., din care se confecționează albituri de corp, de pat etc.; bucată din această țesătură. ◊ Pânză de casă = pânză țesută la războiul manual; pânză țărănească. ◊ Loc. adv. Până în pânzele albe = fără încetare, până la capăt; până la ultima limită; necruțător. ◊ Expr. A zări ca printr-o pânză = a nu vedea limpede, a desluși cu greu; a vedea ca prin sită. Ține-te (sau să te ții) pânză (să nu te rupi), se spune pentru a arăta că este vorba de o acțiune grea și de durată, de un lucru care se desfășoară cu mare intensitate și care, pentru a fi rezolvat, cere curaj, răbdare etc. A i se ridica (sau a-i cădea, a i se lua cuiva) pânza de pe ochi = a începe să înțeleagă limpede lucrurile, a înceta să mai privească eronat un anumit lucru, o anumită situație; a i se deschide ochii. (Adverbial) A curge pânză = a curge fără întrerupere. A țese pânzele = a face intrigi. A (i) se încurca cuiva pânza = a nu-i reuși planurile făcute. ♦ Plasă deasă de pescuit. ♦ Fig. Șir, rând (de oameni). ♦ Fig. Șuviță; fascicul. 2. Bucată de pânză (1) cu diferite utilizări; a) țesătură cu care se acoperă fața sau trupul mortului; giulgiu. (Expr.) Parcă i-a luat pânza de pe obraz (sau de pe ochi, de pe față), se spune despre cineva foarte palid sau foarte slab; b) (la pl.) bucată mare de țesătură rezistentă care se fixează de vergelele catargelor unui vas și care, împinsă de vânt, face să înainteze vasul; velă; c) bucată de țesătură deasă fixată pe un cadru, pe care se pictează; p. ext. tablou; d) (în sintagma) pânză de cort = foaie de cort; e) țesătură pe care se proiectează imagini de la un aparat de proiecție; ecran. 3. Țesătură pe care o face păianjenul pentru a prinde prada. 4. Țesătură sau împletitură specială din fire textile sau metalice, folosită în industrie, în laboratoare etc. ◊ Pânză de calc = pânză subțire și transparentă pe care se desenează planuri tehnice. II. 1. Lama sau tăișul de metal al unor instrumente. ◊ Pânză de fierăstrău = tăișul de metal al unui fierăstrău. 2. (Geol.; în sintagmele) Pânză de șariaj = ansamblu de strate geologice mai vechi, deplasate și împinse prin mișcările tectonice peste altele mai noi; suprafața pe care are loc deplasarea unor mase în acest proces. Pânză eruptivă = formă de zăcământ a rocilor vulcanice, rezultată prin consolidarea curgerilor de lave. Pânză de apă subterană = strat acvifer. 3. Desiș (de copaci) lung și îngust (crescut de-a lungul unui drum, al unei ape); perdea. – Et. nec.

DOOM

pấnză s. f., g.-d. art. pấnzei; pl. pấnze

pînzet
PÂNZÉT, (2) pânzeturi, s. n. 1. Pânză (I 1). 2. Obiect confecționat din pânză; pânzărie, albitură, rufărie. – Pânză + suf. -et.

pînzetul
PÂNZÉT, (2) pânzeturi, s. n. 1. Pânză (I 1). 2. Obiect confecționat din pânză; pânzărie, albitură, rufărie. – Pânză + suf. -et.

pînzetului
PÂNZÉT, (2) pânzeturi, s. n. 1. Pânză (I 1). 2. Obiect confecționat din pânză; pânzărie, albitură, rufărie. – Pânză + suf. -et.

pînzeturi
PÂNZÉT, (2) pânzeturi, s. n. 1. Pânză (I 1). 2. Obiect confecționat din pânză; pânzărie, albitură, rufărie. – Pânză + suf. -et.

pînzeturile
PÂNZÉT, (2) pânzeturi, s. n. 1. Pânză (I 1). 2. Obiect confecționat din pânză; pânzărie, albitură, rufărie. – Pânză + suf. -et.

pînzeturilor
PÂNZÉT, (2) pânzeturi, s. n. 1. Pânză (I 1). 2. Obiect confecționat din pânză; pânzărie, albitură, rufărie. – Pânză + suf. -et.

pînzica
PÂNZÍCĂ s. f. Pânză (I 1) subțire (de calitate inferioară). – Pânză + suf. -ică.

DOOM

pânzícă s. f., g.-d. art. pânzícii

pînzici
PÂNZÍCĂ s. f. Pânză (I 1) subțire (de calitate inferioară). – Pânză + suf. -ică.

DOOM

pânzícă s. f., g.-d. art. pânzícii

pînzicii
PÂNZÍCĂ s. f. Pânză (I 1) subțire (de calitate inferioară). – Pânză + suf. -ică.

DOOM

pânzícă s. f., g.-d. art. pânzícii

pînzicile
PÂNZÍCĂ s. f. Pânză (I 1) subțire (de calitate inferioară). – Pânză + suf. -ică.

DOOM

pânzícă s. f., g.-d. art. pânzícii

pînzicilor
PÂNZÍCĂ s. f. Pânză (I 1) subțire (de calitate inferioară). – Pânză + suf. -ică.

DOOM

pânzícă s. f., g.-d. art. pânzícii

pînziș
PÂNZÍȘ s. n. (Rar) Ceea ce seamănă cu o pânză (I 1); văl. – Pânză + suf. -iș.

DOOM

pânzíș (rar) s. n.

pînzișoara
PÂNZIȘOÁRĂ, pânzișoare, s. f. Diminutiv al lui pânză; pânzucă, pânzuță. – Pânză + suf. -ișoară.

DOOM

pânzișoáră s. f., g.-d. art. pânzișoárei; pl. pânzișoáre

pînzișoare
PÂNZIȘOÁRĂ, pânzișoare, s. f. Diminutiv al lui pânză; pânzucă, pânzuță. – Pânză + suf. -ișoară.

DOOM

pânzișoáră s. f., g.-d. art. pânzișoárei; pl. pânzișoáre

pînzișoarei
PÂNZIȘOÁRĂ, pânzișoare, s. f. Diminutiv al lui pânză; pânzucă, pânzuță. – Pânză + suf. -ișoară.

DOOM

pânzișoáră s. f., g.-d. art. pânzișoárei; pl. pânzișoáre

pînzișoarele
PÂNZIȘOÁRĂ, pânzișoare, s. f. Diminutiv al lui pânză; pânzucă, pânzuță. – Pânză + suf. -ișoară.

DOOM

pânzișoáră s. f., g.-d. art. pânzișoárei; pl. pânzișoáre

pînzișoarelor
PÂNZIȘOÁRĂ, pânzișoare, s. f. Diminutiv al lui pânză; pânzucă, pânzuță. – Pânză + suf. -ișoară.

DOOM

pânzișoáră s. f., g.-d. art. pânzișoárei; pl. pânzișoáre

pînzișul
PÂNZÍȘ s. n. (Rar) Ceea ce seamănă cu o pânză (I 1); văl. – Pânză + suf. -iș.

DOOM

pânzíș (rar) s. n.

pînzișului
PÂNZÍȘ s. n. (Rar) Ceea ce seamănă cu o pânză (I 1); văl. – Pânză + suf. -iș.

DOOM

pânzíș (rar) s. n.

pînzișuri
PÂNZÍȘ s. n. (Rar) Ceea ce seamănă cu o pânză (I 1); văl. – Pânză + suf. -iș.

DOOM

pânzíș (rar) s. n.

pînzișurile
PÂNZÍȘ s. n. (Rar) Ceea ce seamănă cu o pânză (I 1); văl. – Pânză + suf. -iș.

DOOM

pânzíș (rar) s. n.

pînzișurilor
PÂNZÍȘ s. n. (Rar) Ceea ce seamănă cu o pânză (I 1); văl. – Pânză + suf. -iș.

DOOM

pânzíș (rar) s. n.

pînzuca
PÂNZÚCĂ s. f. (Reg.) Pânzișoară. – Pânză + suf. -ucă.

DOOM

pânzúcă (reg.) s. f., g.-d. art. pânzúcii

pînzuci
PÂNZÚCĂ s. f. (Reg.) Pânzișoară. – Pânză + suf. -ucă.

DOOM

pânzúcă (reg.) s. f., g.-d. art. pânzúcii

pînzucii
PÂNZÚCĂ s. f. (Reg.) Pânzișoară. – Pânză + suf. -ucă.

DOOM

pânzúcă (reg.) s. f., g.-d. art. pânzúcii

pînzucile
PÂNZÚCĂ s. f. (Reg.) Pânzișoară. – Pânză + suf. -ucă.

DOOM

pânzúcă (reg.) s. f., g.-d. art. pânzúcii

pînzucilor
PÂNZÚCĂ s. f. (Reg.) Pânzișoară. – Pânză + suf. -ucă.

DOOM

pânzúcă (reg.) s. f., g.-d. art. pânzúcii

pînzulița
PÂNZULÍȚĂ, pânzulițe, s. f. Porțiune de talpă ce îmbracă tocul (înalt) la încălțămintea pentru femei. – Pânză + suf. -uliță.

DOOM

pânzulíță s. f., g.-d. art. pânzulíței; pl. pânzulíțe

pînzulițe
PÂNZULÍȚĂ, pânzulițe, s. f. Porțiune de talpă ce îmbracă tocul (înalt) la încălțămintea pentru femei. – Pânză + suf. -uliță.

DOOM

pânzulíță s. f., g.-d. art. pânzulíței; pl. pânzulíțe

pînzuliței
PÂNZULÍȚĂ, pânzulițe, s. f. Porțiune de talpă ce îmbracă tocul (înalt) la încălțămintea pentru femei. – Pânză + suf. -uliță.

DOOM

pânzulíță s. f., g.-d. art. pânzulíței; pl. pânzulíțe

pînzulițele
PÂNZULÍȚĂ, pânzulițe, s. f. Porțiune de talpă ce îmbracă tocul (înalt) la încălțămintea pentru femei. – Pânză + suf. -uliță.

DOOM

pânzulíță s. f., g.-d. art. pânzulíței; pl. pânzulíțe

pînzulițelor
PÂNZULÍȚĂ, pânzulițe, s. f. Porțiune de talpă ce îmbracă tocul (înalt) la încălțămintea pentru femei. – Pânză + suf. -uliță.

DOOM

pânzulíță s. f., g.-d. art. pânzulíței; pl. pânzulíțe

pînzuța
PÂNZÚȚĂ, pânzuțe, s. f. (Reg.) Pânzișoară. – Pânză + suf. -uță.

DOOM

pânzúță (reg.) s. f., g.-d. art. pânzúței; pl. pânzúțe

pînzuțe
PÂNZÚȚĂ, pânzuțe, s. f. (Reg.) Pânzișoară. – Pânză + suf. -uță.

DOOM

pânzúță (reg.) s. f., g.-d. art. pânzúței; pl. pânzúțe

pînzuței
PÂNZÚȚĂ, pânzuțe, s. f. (Reg.) Pânzișoară. – Pânză + suf. -uță.

DOOM

pânzúță (reg.) s. f., g.-d. art. pânzúței; pl. pânzúțe

pînzuțele
PÂNZÚȚĂ, pânzuțe, s. f. (Reg.) Pânzișoară. – Pânză + suf. -uță.

DOOM

pânzúță (reg.) s. f., g.-d. art. pânzúței; pl. pânzúțe

pînzuțelor
PÂNZÚȚĂ, pânzuțe, s. f. (Reg.) Pânzișoară. – Pânză + suf. -uță.

DOOM

pânzúță (reg.) s. f., g.-d. art. pânzúței; pl. pânzúțe

pînzăria
PÂNZĂRÍE, pânzării, s. f. (Rar) 1. Cantitate mare de pânză (I 1) sau de articole confecționate din pânză; pânzeturi. 2. Magazin de pânzeturi. ♦ Atelier sau fabrică unde se țes pânzeturi. – Pânză + suf. -ărie.

DOOM

pânzăríe (rar) s. f., art. pânzăría, g.-d. art. pânzăríei; (ateliere, magazine) pl. pânzăríi, art. pânzăríile

pînzărie
PÂNZĂRÍE, pânzării, s. f. (Rar) 1. Cantitate mare de pânză (I 1) sau de articole confecționate din pânză; pânzeturi. 2. Magazin de pânzeturi. ♦ Atelier sau fabrică unde se țes pânzeturi. – Pânză + suf. -ărie.

DOOM

pânzăríe (rar) s. f., art. pânzăría, g.-d. art. pânzăríei; (ateliere, magazine) pl. pânzăríi, art. pânzăríile

pînzăriei
PÂNZĂRÍE, pânzării, s. f. (Rar) 1. Cantitate mare de pânză (I 1) sau de articole confecționate din pânză; pânzeturi. 2. Magazin de pânzeturi. ♦ Atelier sau fabrică unde se țes pânzeturi. – Pânză + suf. -ărie.

DOOM

pânzăríe (rar) s. f., art. pânzăría, g.-d. art. pânzăríei; (ateliere, magazine) pl. pânzăríi, art. pânzăríile

pînzării
PÂNZĂRÍE, pânzării, s. f. (Rar) 1. Cantitate mare de pânză (I 1) sau de articole confecționate din pânză; pânzeturi. 2. Magazin de pânzeturi. ♦ Atelier sau fabrică unde se țes pânzeturi. – Pânză + suf. -ărie.

DOOM

pânzăríe (rar) s. f., art. pânzăría, g.-d. art. pânzăríei; (ateliere, magazine) pl. pânzăríi, art. pânzăríile

pînzăriile
PÂNZĂRÍE, pânzării, s. f. (Rar) 1. Cantitate mare de pânză (I 1) sau de articole confecționate din pânză; pânzeturi. 2. Magazin de pânzeturi. ♦ Atelier sau fabrică unde se țes pânzeturi. – Pânză + suf. -ărie.

DOOM

pânzăríe (rar) s. f., art. pânzăría, g.-d. art. pânzăríei; (ateliere, magazine) pl. pânzăríi, art. pânzăríile

pînzăriilor
PÂNZĂRÍE, pânzării, s. f. (Rar) 1. Cantitate mare de pânză (I 1) sau de articole confecționate din pânză; pânzeturi. 2. Magazin de pânzeturi. ♦ Atelier sau fabrică unde se țes pânzeturi. – Pânză + suf. -ărie.

DOOM

pânzăríe (rar) s. f., art. pânzăría, g.-d. art. pânzăríei; (ateliere, magazine) pl. pânzăríi, art. pânzăríile

pînzătura
PÂNZĂTÚRĂ, pânzături, s. f. (Înv. și reg.) Pânză (I 1) sau bucată de pânză. ♦ (Reg.) Broboadă, basma; năframă. ♦ (Înv. și reg.) Față de masă. – Pânză + suf. -tură.

DOOM

pânzătúră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pânzătúrii; pl. pânzătúri

pînzături
PÂNZĂTÚRĂ, pânzături, s. f. (Înv. și reg.) Pânză (I 1) sau bucată de pânză. ♦ (Reg.) Broboadă, basma; năframă. ♦ (Înv. și reg.) Față de masă. – Pânză + suf. -tură.

DOOM

pânzătúră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pânzătúrii; pl. pânzătúri

pînzăturii
PÂNZĂTÚRĂ, pânzături, s. f. (Înv. și reg.) Pânză (I 1) sau bucată de pânză. ♦ (Reg.) Broboadă, basma; năframă. ♦ (Înv. și reg.) Față de masă. – Pânză + suf. -tură.

DOOM

pânzătúră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pânzătúrii; pl. pânzătúri

pînzăturile
PÂNZĂTÚRĂ, pânzături, s. f. (Înv. și reg.) Pânză (I 1) sau bucată de pânză. ♦ (Reg.) Broboadă, basma; năframă. ♦ (Înv. și reg.) Față de masă. – Pânză + suf. -tură.

DOOM

pânzătúră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pânzătúrii; pl. pânzătúri

pînzăturilor
PÂNZĂTÚRĂ, pânzături, s. f. (Înv. și reg.) Pânză (I 1) sau bucată de pânză. ♦ (Reg.) Broboadă, basma; năframă. ♦ (Înv. și reg.) Față de masă. – Pânză + suf. -tură.

DOOM

pânzătúră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pânzătúrii; pl. pânzătúri

pînă
PẤNĂ conj., prep. A. Conj. I. (Introduce propoziții circumstanțiale de timp). 1. (Stabilește un raport de posterioritate, precizând limita până la care se îndeplinește acțiunea din regentă) Greu le-a fost până și-au făcut rost de cărți. 2. (Urmat de o negație, stabilește un raport de anterioritate) Mai înainte ca..., mai înainte de... ♦ (În locuțiuni, urmat de o negație) Până când. Până ce. 3. Atâta timp cât..., câtă vreme..., cât... ◊ (În locuțiuni) Până când. Până ce. II. (Introduce propoziții circumstanțiale de loc; arată limita, hotarul în spațiu) A mers până unde nu ajunsese nimeni. B. Prep. (Împreună cu adverbe și cu alte prepoziții formează adverbe compuse, locuțiuni, prepoziții). I. (Introduce un complement circumstanțial de timp) Până mâine-dimineață să termini lucrarea. ◊ (În prepoziții compuse) Până la. Până în. (Corelativ) Din zori și până-n seară. ◊ Loc. conj. Până când. Până ce. ◊ Loc. adv. Până la urmă = în cele din urmă. Până una-alta = pentru moment, deocamdată. II. (Introduce un complement circumstanțial de loc; urmat de adverbe) Merg pe jos până acasă. ◊ Loc. adv. De colo până colo = din loc în loc, în multe locuri. De sus până jos sau de jos până sus = în întregime, tot. ◊ (În prepoziții compuse) Până la. Până în. III. (Introduce un complement circumstanțial de mod; în prepoziții compuse) S-a înduioșat până la lacrimi. ◊ (În locuțiuni) Până acolo = în asemenea măsură, în asemenea grad. Până și = chiar și. – Lat. paene-ad.

DOOM

*pấnă să loc. conjcț.

pîr
PÂR², pâri, s. m. (Reg.) Persoană care pârăște; pârâș, reclamant. – Din pârî (derivat regresiv).

DOOM

pâr² (reg.) s. m., pl. pâri

pîra
PẤRĂ, pâre, s. f. 1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamație. ♦ Acuzație, învinuire. 2. Denunț. 3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală. 4. (Înv. și reg.) Proces, judecată. [Pl. și: pâri] – Din pârî (derivat regresiv).

DOOM

pấră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pấrei; pl. pấre

pîra
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîrai
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîraie
PÂRẤU, pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârắu s. n.] – Cf. alb. përrua, rom. râu.

DOOM

pârấu s. n., art. pârấul; pl. pâráie

pîraiele
PÂRẤU, pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârắu s. n.] – Cf. alb. përrua, rom. râu.

DOOM

pârấu s. n., art. pârấul; pl. pâráie

pîraielor
PÂRẤU, pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârắu s. n.] – Cf. alb. përrua, rom. râu.

DOOM

pârấu s. n., art. pârấul; pl. pâráie

pîram
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîrască
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîrau
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîraște
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîrați
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîrcălab
PÂRCĂLÁB, pârcălabi, s. m. 1. Titlu dat în Evul Mediu, în Țările Române, persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ, a unui ținut, a unei cetăți, având atribuții militare, administrative și judecătorești; persoană care purta acest titlu. 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești, în Evul Mediu; (mai târziu) primar (rural). ♦ Strângător de biruri, perceptor rural. 3. (Reg.) Comandant al unei închisori; temnicer. – Din magh. porkoláb.

DOOM

pârcăláb s. m., pl. pârcălábi

pîrcălabi
PÂRCĂLÁB, pârcălabi, s. m. 1. Titlu dat în Evul Mediu, în Țările Române, persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ, a unui ținut, a unei cetăți, având atribuții militare, administrative și judecătorești; persoană care purta acest titlu. 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești, în Evul Mediu; (mai târziu) primar (rural). ♦ Strângător de biruri, perceptor rural. 3. (Reg.) Comandant al unei închisori; temnicer. – Din magh. porkoláb.

DOOM

pârcăláb s. m., pl. pârcălábi

pîrcălabii
PÂRCĂLÁB, pârcălabi, s. m. 1. Titlu dat în Evul Mediu, în Țările Române, persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ, a unui ținut, a unei cetăți, având atribuții militare, administrative și judecătorești; persoană care purta acest titlu. 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești, în Evul Mediu; (mai târziu) primar (rural). ♦ Strângător de biruri, perceptor rural. 3. (Reg.) Comandant al unei închisori; temnicer. – Din magh. porkoláb.

DOOM

pârcăláb s. m., pl. pârcălábi

pîrcălabilor
PÂRCĂLÁB, pârcălabi, s. m. 1. Titlu dat în Evul Mediu, în Țările Române, persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ, a unui ținut, a unei cetăți, având atribuții militare, administrative și judecătorești; persoană care purta acest titlu. 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești, în Evul Mediu; (mai târziu) primar (rural). ♦ Strângător de biruri, perceptor rural. 3. (Reg.) Comandant al unei închisori; temnicer. – Din magh. porkoláb.

DOOM

pârcăláb s. m., pl. pârcălábi

pîrcălabul
PÂRCĂLÁB, pârcălabi, s. m. 1. Titlu dat în Evul Mediu, în Țările Române, persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ, a unui ținut, a unei cetăți, având atribuții militare, administrative și judecătorești; persoană care purta acest titlu. 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești, în Evul Mediu; (mai târziu) primar (rural). ♦ Strângător de biruri, perceptor rural. 3. (Reg.) Comandant al unei închisori; temnicer. – Din magh. porkoláb.

DOOM

pârcăláb s. m., pl. pârcălábi

pîrcălabului
PÂRCĂLÁB, pârcălabi, s. m. 1. Titlu dat în Evul Mediu, în Țările Române, persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ, a unui ținut, a unei cetăți, având atribuții militare, administrative și judecătorești; persoană care purta acest titlu. 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești, în Evul Mediu; (mai târziu) primar (rural). ♦ Strângător de biruri, perceptor rural. 3. (Reg.) Comandant al unei închisori; temnicer. – Din magh. porkoláb.

DOOM

pârcăláb s. m., pl. pârcălábi

pîrcălăbia
PÂRCĂLĂBÍE, pârcălăbii, s. f. 1. Demnitatea sau funcția pârcălabului (1). ♦ Instituția pe care o conducea pârcălabul (1); sediul acestei instituții. 3. Dare care se plătea pârcălabului. – Pârcălab + suf. -ie.

DOOM

pârcălăbíe s. f., art. pârcălăbía, g.-d. art. pârcălăbíei; pl. pârcălăbíi, art. pârcălăbíile

pîrcălăbie
PÂRCĂLĂBÍE, pârcălăbii, s. f. 1. Demnitatea sau funcția pârcălabului (1). ♦ Instituția pe care o conducea pârcălabul (1); sediul acestei instituții. 3. Dare care se plătea pârcălabului. – Pârcălab + suf. -ie.

DOOM

pârcălăbíe s. f., art. pârcălăbía, g.-d. art. pârcălăbíei; pl. pârcălăbíi, art. pârcălăbíile

pîrcălăbiei
PÂRCĂLĂBÍE, pârcălăbii, s. f. 1. Demnitatea sau funcția pârcălabului (1). ♦ Instituția pe care o conducea pârcălabul (1); sediul acestei instituții. 3. Dare care se plătea pârcălabului. – Pârcălab + suf. -ie.

DOOM

pârcălăbíe s. f., art. pârcălăbía, g.-d. art. pârcălăbíei; pl. pârcălăbíi, art. pârcălăbíile

pîrcălăbii
PÂRCĂLĂBÍE, pârcălăbii, s. f. 1. Demnitatea sau funcția pârcălabului (1). ♦ Instituția pe care o conducea pârcălabul (1); sediul acestei instituții. 3. Dare care se plătea pârcălabului. – Pârcălab + suf. -ie.

DOOM

pârcălăbíe s. f., art. pârcălăbía, g.-d. art. pârcălăbíei; pl. pârcălăbíi, art. pârcălăbíile

pîrcălăbiile
PÂRCĂLĂBÍE, pârcălăbii, s. f. 1. Demnitatea sau funcția pârcălabului (1). ♦ Instituția pe care o conducea pârcălabul (1); sediul acestei instituții. 3. Dare care se plătea pârcălabului. – Pârcălab + suf. -ie.

DOOM

pârcălăbíe s. f., art. pârcălăbía, g.-d. art. pârcălăbíei; pl. pârcălăbíi, art. pârcălăbíile

pîrcălăbiilor
PÂRCĂLĂBÍE, pârcălăbii, s. f. 1. Demnitatea sau funcția pârcălabului (1). ♦ Instituția pe care o conducea pârcălabul (1); sediul acestei instituții. 3. Dare care se plătea pârcălabului. – Pârcălab + suf. -ie.

DOOM

pârcălăbíe s. f., art. pârcălăbía, g.-d. art. pârcălăbíei; pl. pârcălăbíi, art. pârcălăbíile

pîrdalnic
PÂRDÁLNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.

DOOM

pârdálnic (pop.) adj. m., pl. pârdálnici; f. pârdálnică, pl. pârdálnice

pîrdalnica
PÂRDÁLNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.

DOOM

pârdálnic (pop.) adj. m., pl. pârdálnici; f. pârdálnică, pl. pârdálnice

pîrdalnice
PÂRDÁLNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.

DOOM

pârdálnic (pop.) adj. m., pl. pârdálnici; f. pârdálnică, pl. pârdálnice

pîrdalnicei
PÂRDÁLNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.

DOOM

pârdálnic (pop.) adj. m., pl. pârdálnici; f. pârdálnică, pl. pârdálnice

pîrdalnicele
PÂRDÁLNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.

DOOM

pârdálnic (pop.) adj. m., pl. pârdálnici; f. pârdálnică, pl. pârdálnice

pîrdalnicelor
PÂRDÁLNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.

DOOM

pârdálnic (pop.) adj. m., pl. pârdálnici; f. pârdálnică, pl. pârdálnice

pîrdalnici
PÂRDÁLNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.

DOOM

pârdálnic (pop.) adj. m., pl. pârdálnici; f. pârdálnică, pl. pârdálnice

pîrdalnicii
PÂRDÁLNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.

DOOM

pârdálnic (pop.) adj. m., pl. pârdálnici; f. pârdálnică, pl. pârdálnice

pîrdalnicilor
PÂRDÁLNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.

DOOM

pârdálnic (pop.) adj. m., pl. pârdálnici; f. pârdálnică, pl. pârdálnice

pîrdalnicul
PÂRDÁLNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.

DOOM

pârdálnic (pop.) adj. m., pl. pârdálnici; f. pârdálnică, pl. pârdálnice

pîrdalnicului
PÂRDÁLNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.

DOOM

pârdálnic (pop.) adj. m., pl. pârdálnici; f. pârdálnică, pl. pârdálnice

pîre
PẤRĂ, pâre, s. f. 1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamație. ♦ Acuzație, învinuire. 2. Denunț. 3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală. 4. (Înv. și reg.) Proces, judecată. [Pl. și: pâri] – Din pârî (derivat regresiv).

DOOM

pấră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pấrei; pl. pấre

pîrei
PẤRĂ, pâre, s. f. 1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamație. ♦ Acuzație, învinuire. 2. Denunț. 3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală. 4. (Înv. și reg.) Proces, judecată. [Pl. și: pâri] – Din pârî (derivat regresiv).

DOOM

pấră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pấrei; pl. pấre

pîrele
PẤRĂ, pâre, s. f. 1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamație. ♦ Acuzație, învinuire. 2. Denunț. 3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală. 4. (Înv. și reg.) Proces, judecată. [Pl. și: pâri] – Din pârî (derivat regresiv).

DOOM

pấră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pấrei; pl. pấre

pîrelor
PẤRĂ, pâre, s. f. 1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamație. ♦ Acuzație, învinuire. 2. Denunț. 3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală. 4. (Înv. și reg.) Proces, judecată. [Pl. și: pâri] – Din pârî (derivat regresiv).

DOOM

pấră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pấrei; pl. pấre

pîrga
PẤRGĂ s. f. 1. (Pop.) Fază de început a coacerii unor fructe, legume sau cereale, înainte de maturizare; starea fructelor, a legumelor și a cerealelor în această fază. ◊ Loc. adj. în pârgă = aproape copt. ◊ Expr. A da în pârgă (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. 2. (Înv. și reg.; colectiv) Cele dintâi fructe sau roade dintr-un an; roade timpurii. [Var.: pârg s. n.] – Din sl. prŭga.

DOOM

pấrgă/pârg (pop.) s. f./s. n.

pîrgar
PÂRGÁR, pârgari, s. m. 1. (În Evul Mediu, în organizarea administrativă a Țărilor Române) Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg (compus din 6 până la 12 persoane). 2. (Reg.; în vechea organizare administrativă) Vătășel la primărie. – Din magh. polgár.

DOOM

pârgár s. m., pl. pârgári

pîrgari
PÂRGÁR, pârgari, s. m. 1. (În Evul Mediu, în organizarea administrativă a Țărilor Române) Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg (compus din 6 până la 12 persoane). 2. (Reg.; în vechea organizare administrativă) Vătășel la primărie. – Din magh. polgár.

DOOM

pârgár s. m., pl. pârgári

pîrgarii
PÂRGÁR, pârgari, s. m. 1. (În Evul Mediu, în organizarea administrativă a Țărilor Române) Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg (compus din 6 până la 12 persoane). 2. (Reg.; în vechea organizare administrativă) Vătășel la primărie. – Din magh. polgár.

DOOM

pârgár s. m., pl. pârgári

pîrgarilor
PÂRGÁR, pârgari, s. m. 1. (În Evul Mediu, în organizarea administrativă a Țărilor Române) Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg (compus din 6 până la 12 persoane). 2. (Reg.; în vechea organizare administrativă) Vătășel la primărie. – Din magh. polgár.

DOOM

pârgár s. m., pl. pârgári

pîrgarul
PÂRGÁR, pârgari, s. m. 1. (În Evul Mediu, în organizarea administrativă a Țărilor Române) Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg (compus din 6 până la 12 persoane). 2. (Reg.; în vechea organizare administrativă) Vătășel la primărie. – Din magh. polgár.

DOOM

pârgár s. m., pl. pârgári

pîrgarului
PÂRGÁR, pârgari, s. m. 1. (În Evul Mediu, în organizarea administrativă a Țărilor Române) Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg (compus din 6 până la 12 persoane). 2. (Reg.; în vechea organizare administrativă) Vătășel la primărie. – Din magh. polgár.

DOOM

pârgár s. m., pl. pârgári

pîrgav
PÂRGÁV, -Ă, pârgavi, -e, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace mai repede decât altele din același gen; timpuriu, văratic. – Pârgă + suf. -av.

pîrgava
PÂRGÁV, -Ă, pârgavi, -e, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace mai repede decât altele din același gen; timpuriu, văratic. – Pârgă + suf. -av.

pîrgave
PÂRGÁV, -Ă, pârgavi, -e, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace mai repede decât altele din același gen; timpuriu, văratic. – Pârgă + suf. -av.

pîrgavei
PÂRGÁV, -Ă, pârgavi, -e, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace mai repede decât altele din același gen; timpuriu, văratic. – Pârgă + suf. -av.

pîrgavele
PÂRGÁV, -Ă, pârgavi, -e, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace mai repede decât altele din același gen; timpuriu, văratic. – Pârgă + suf. -av.

pîrgavelor
PÂRGÁV, -Ă, pârgavi, -e, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace mai repede decât altele din același gen; timpuriu, văratic. – Pârgă + suf. -av.

pîrgavi
PÂRGÁV, -Ă, pârgavi, -e, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace mai repede decât altele din același gen; timpuriu, văratic. – Pârgă + suf. -av.

pîrgavii
PÂRGÁV, -Ă, pârgavi, -e, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace mai repede decât altele din același gen; timpuriu, văratic. – Pârgă + suf. -av.

pîrgavilor
PÂRGÁV, -Ă, pârgavi, -e, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace mai repede decât altele din același gen; timpuriu, văratic. – Pârgă + suf. -av.

pîrgavul
PÂRGÁV, -Ă, pârgavi, -e, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace mai repede decât altele din același gen; timpuriu, văratic. – Pârgă + suf. -av.

pîrgavului
PÂRGÁV, -Ă, pârgavi, -e, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace mai repede decât altele din același gen; timpuriu, văratic. – Pârgă + suf. -av.

pîrghia
PẤRGHIE, pârghii, s. f. 1. Bară rigidă care se sprijină pe un punct de articulație fix și asupra căreia se exercită o forță activă și o forță rezistentă; bară (de lemn sau de fier) care servește la ridicarea sau la mișcarea unei greutăți. 2. Fig. Forță care dă impuls unei activități; punct de sprijin. – Et. nec. Cf. lat. pergula.

DOOM

pấrghie (-ghi-e) s. f., art. pấrghia (-ghi-a), g.-d. art. pấrghiei; pl. pấrghii, art. pấrghiile (-ghi-i-)

pîrghie
PẤRGHIE, pârghii, s. f. 1. Bară rigidă care se sprijină pe un punct de articulație fix și asupra căreia se exercită o forță activă și o forță rezistentă; bară (de lemn sau de fier) care servește la ridicarea sau la mișcarea unei greutăți. 2. Fig. Forță care dă impuls unei activități; punct de sprijin. – Et. nec. Cf. lat. pergula.

DOOM

pấrghie (-ghi-e) s. f., art. pấrghia (-ghi-a), g.-d. art. pấrghiei; pl. pấrghii, art. pấrghiile (-ghi-i-)

pîrghiei
PẤRGHIE, pârghii, s. f. 1. Bară rigidă care se sprijină pe un punct de articulație fix și asupra căreia se exercită o forță activă și o forță rezistentă; bară (de lemn sau de fier) care servește la ridicarea sau la mișcarea unei greutăți. 2. Fig. Forță care dă impuls unei activități; punct de sprijin. – Et. nec. Cf. lat. pergula.

DOOM

pấrghie (-ghi-e) s. f., art. pấrghia (-ghi-a), g.-d. art. pấrghiei; pl. pấrghii, art. pấrghiile (-ghi-i-)

pîrghii
PẤRGHIE, pârghii, s. f. 1. Bară rigidă care se sprijină pe un punct de articulație fix și asupra căreia se exercită o forță activă și o forță rezistentă; bară (de lemn sau de fier) care servește la ridicarea sau la mișcarea unei greutăți. 2. Fig. Forță care dă impuls unei activități; punct de sprijin. – Et. nec. Cf. lat. pergula.

DOOM

pấrghie (-ghi-e) s. f., art. pấrghia (-ghi-a), g.-d. art. pấrghiei; pl. pấrghii, art. pấrghiile (-ghi-i-)

pîrghiile
PẤRGHIE, pârghii, s. f. 1. Bară rigidă care se sprijină pe un punct de articulație fix și asupra căreia se exercită o forță activă și o forță rezistentă; bară (de lemn sau de fier) care servește la ridicarea sau la mișcarea unei greutăți. 2. Fig. Forță care dă impuls unei activități; punct de sprijin. – Et. nec. Cf. lat. pergula.

DOOM

pấrghie (-ghi-e) s. f., art. pấrghia (-ghi-a), g.-d. art. pấrghiei; pl. pấrghii, art. pấrghiile (-ghi-i-)

pîrghiilor
PẤRGHIE, pârghii, s. f. 1. Bară rigidă care se sprijină pe un punct de articulație fix și asupra căreia se exercită o forță activă și o forță rezistentă; bară (de lemn sau de fier) care servește la ridicarea sau la mișcarea unei greutăți. 2. Fig. Forță care dă impuls unei activități; punct de sprijin. – Et. nec. Cf. lat. pergula.

DOOM

pấrghie (-ghi-e) s. f., art. pấrghia (-ghi-a), g.-d. art. pấrghiei; pl. pấrghii, art. pấrghiile (-ghi-i-)

pîrgi
PẤRGĂ s. f. 1. (Pop.) Fază de început a coacerii unor fructe, legume sau cereale, înainte de maturizare; starea fructelor, a legumelor și a cerealelor în această fază. ◊ Loc. adj. în pârgă = aproape copt. ◊ Expr. A da în pârgă (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. 2. (Înv. și reg.; colectiv) Cele dintâi fructe sau roade dintr-un an; roade timpurii. [Var.: pârg s. n.] – Din sl. prŭga.

DOOM

pấrgă/pârg (pop.) s. f./s. n.

pîrgii
PẤRGĂ s. f. 1. (Pop.) Fază de început a coacerii unor fructe, legume sau cereale, înainte de maturizare; starea fructelor, a legumelor și a cerealelor în această fază. ◊ Loc. adj. în pârgă = aproape copt. ◊ Expr. A da în pârgă (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. 2. (Înv. și reg.; colectiv) Cele dintâi fructe sau roade dintr-un an; roade timpurii. [Var.: pârg s. n.] – Din sl. prŭga.

DOOM

pấrgă/pârg (pop.) s. f./s. n.

pîrgile
PẤRGĂ s. f. 1. (Pop.) Fază de început a coacerii unor fructe, legume sau cereale, înainte de maturizare; starea fructelor, a legumelor și a cerealelor în această fază. ◊ Loc. adj. în pârgă = aproape copt. ◊ Expr. A da în pârgă (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. 2. (Înv. și reg.; colectiv) Cele dintâi fructe sau roade dintr-un an; roade timpurii. [Var.: pârg s. n.] – Din sl. prŭga.

DOOM

pấrgă/pârg (pop.) s. f./s. n.

pîrgilor
PẤRGĂ s. f. 1. (Pop.) Fază de început a coacerii unor fructe, legume sau cereale, înainte de maturizare; starea fructelor, a legumelor și a cerealelor în această fază. ◊ Loc. adj. în pârgă = aproape copt. ◊ Expr. A da în pârgă (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. 2. (Înv. și reg.; colectiv) Cele dintâi fructe sau roade dintr-un an; roade timpurii. [Var.: pârg s. n.] – Din sl. prŭga.

DOOM

pấrgă/pârg (pop.) s. f./s. n.

pîrgui
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

DOOM

!pârguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiéște, imperf. 3 sg. se pârguiá; conj. prez. 3 să se pârguiáscă

pîrguia
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

DOOM

!pârguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiéște, imperf. 3 sg. se pârguiá; conj. prez. 3 să se pârguiáscă

pîrguiala
PÂRGUIÁLĂ, pârguieli, s. f. Prima fază de coacere a fructelor, când acestea încep să-și schimbe culoarea și când crește conținutul lor în zahăr. ◊ Loc. vb. A da în pârguială = a începe să se coacă. [Pr.: -gu-ia-] – Pârgui + suf. -eală.

DOOM

pârguiálă s. f., g.-d. art. pârguiélii; pl. pârguiéli

pîrguiască
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

DOOM

!pârguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiéște, imperf. 3 sg. se pârguiá; conj. prez. 3 să se pârguiáscă

pîrguiau
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

DOOM

!pârguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiéște, imperf. 3 sg. se pârguiá; conj. prez. 3 să se pârguiáscă

pîrguieli
PÂRGUIÁLĂ, pârguieli, s. f. Prima fază de coacere a fructelor, când acestea încep să-și schimbe culoarea și când crește conținutul lor în zahăr. ◊ Loc. vb. A da în pârguială = a începe să se coacă. [Pr.: -gu-ia-] – Pârgui + suf. -eală.

DOOM

pârguiálă s. f., g.-d. art. pârguiélii; pl. pârguiéli

pîrguielii
PÂRGUIÁLĂ, pârguieli, s. f. Prima fază de coacere a fructelor, când acestea încep să-și schimbe culoarea și când crește conținutul lor în zahăr. ◊ Loc. vb. A da în pârguială = a începe să se coacă. [Pr.: -gu-ia-] – Pârgui + suf. -eală.

DOOM

pârguiálă s. f., g.-d. art. pârguiélii; pl. pârguiéli

pîrguielile
PÂRGUIÁLĂ, pârguieli, s. f. Prima fază de coacere a fructelor, când acestea încep să-și schimbe culoarea și când crește conținutul lor în zahăr. ◊ Loc. vb. A da în pârguială = a începe să se coacă. [Pr.: -gu-ia-] – Pârgui + suf. -eală.

DOOM

pârguiálă s. f., g.-d. art. pârguiélii; pl. pârguiéli

pîrguielilor
PÂRGUIÁLĂ, pârguieli, s. f. Prima fază de coacere a fructelor, când acestea încep să-și schimbe culoarea și când crește conținutul lor în zahăr. ◊ Loc. vb. A da în pârguială = a începe să se coacă. [Pr.: -gu-ia-] – Pârgui + suf. -eală.

DOOM

pârguiálă s. f., g.-d. art. pârguiélii; pl. pârguiéli

pîrguiesc
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

DOOM

!pârguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiéște, imperf. 3 sg. se pârguiá; conj. prez. 3 să se pârguiáscă

pîrguiește
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

DOOM

!pârguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiéște, imperf. 3 sg. se pârguiá; conj. prez. 3 să se pârguiáscă

pîrguind
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

DOOM

!pârguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiéște, imperf. 3 sg. se pârguiá; conj. prez. 3 să se pârguiáscă

pîrguire
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

DOOM

!pârguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiéște, imperf. 3 sg. se pârguiá; conj. prez. 3 să se pârguiáscă

pîrguiră
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

DOOM

!pârguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiéște, imperf. 3 sg. se pârguiá; conj. prez. 3 să se pârguiáscă

pîrguise
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

DOOM

!pârguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiéște, imperf. 3 sg. se pârguiá; conj. prez. 3 să se pârguiáscă

pîrguiseră
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

DOOM

!pârguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiéște, imperf. 3 sg. se pârguiá; conj. prez. 3 să se pârguiáscă

pîrguit
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

DOOM

!pârguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiéște, imperf. 3 sg. se pârguiá; conj. prez. 3 să se pârguiáscă

pîrguit
PÂRGUÍT², -Ă, pârguiți, -te, adj. (Despre fructe, legume și cereale) Care începe să se coacă, care a dat în copt. – V. pârgui.

pîrguita
PÂRGUÍT², -Ă, pârguiți, -te, adj. (Despre fructe, legume și cereale) Care începe să se coacă, care a dat în copt. – V. pârgui.

pîrguite
PÂRGUÍT², -Ă, pârguiți, -te, adj. (Despre fructe, legume și cereale) Care începe să se coacă, care a dat în copt. – V. pârgui.

pîrguitei
PÂRGUÍT², -Ă, pârguiți, -te, adj. (Despre fructe, legume și cereale) Care începe să se coacă, care a dat în copt. – V. pârgui.

pîrguitele
PÂRGUÍT², -Ă, pârguiți, -te, adj. (Despre fructe, legume și cereale) Care începe să se coacă, care a dat în copt. – V. pârgui.

pîrguitelor
PÂRGUÍT², -Ă, pârguiți, -te, adj. (Despre fructe, legume și cereale) Care începe să se coacă, care a dat în copt. – V. pârgui.

pîrguitul
PÂRGUÍT², -Ă, pârguiți, -te, adj. (Despre fructe, legume și cereale) Care începe să se coacă, care a dat în copt. – V. pârgui.

pîrguitului
PÂRGUÍT², -Ă, pârguiți, -te, adj. (Despre fructe, legume și cereale) Care începe să se coacă, care a dat în copt. – V. pârgui.

pîrguiți
PÂRGUÍT², -Ă, pârguiți, -te, adj. (Despre fructe, legume și cereale) Care începe să se coacă, care a dat în copt. – V. pârgui.

pîrguiții
PÂRGUÍT², -Ă, pârguiți, -te, adj. (Despre fructe, legume și cereale) Care începe să se coacă, care a dat în copt. – V. pârgui.

pîrguiților
PÂRGUÍT², -Ă, pârguiți, -te, adj. (Despre fructe, legume și cereale) Care începe să se coacă, care a dat în copt. – V. pârgui.

pîri
PÂR², pâri, s. m. (Reg.) Persoană care pârăște; pârâș, reclamant. – Din pârî (derivat regresiv).

DOOM

pâr² (reg.) s. m., pl. pâri

pîrii
PÂR², pâri, s. m. (Reg.) Persoană care pârăște; pârâș, reclamant. – Din pârî (derivat regresiv).

DOOM

pâr² (reg.) s. m., pl. pâri

pîrilor
PÂR², pâri, s. m. (Reg.) Persoană care pârăște; pârâș, reclamant. – Din pârî (derivat regresiv).

DOOM

pâr² (reg.) s. m., pl. pâri

pîrjoala
PÂRJOÁLĂ, pârjoale, s. f. (Reg.) 1. Bucată de carne friptă la grătar. 2. Chiftea mare, dată prin pesmet și prăjită în grăsime. – Din tc. pirzola, bg. păržola.

DOOM

pârjoálă (reg.) s. f., g.-d. art. pârjoálei; pl. pârjoále

pîrjoale
PÂRJOÁLĂ, pârjoale, s. f. (Reg.) 1. Bucată de carne friptă la grătar. 2. Chiftea mare, dată prin pesmet și prăjită în grăsime. – Din tc. pirzola, bg. păržola.

DOOM

pârjoálă (reg.) s. f., g.-d. art. pârjoálei; pl. pârjoále

pîrjoalei
PÂRJOÁLĂ, pârjoale, s. f. (Reg.) 1. Bucată de carne friptă la grătar. 2. Chiftea mare, dată prin pesmet și prăjită în grăsime. – Din tc. pirzola, bg. păržola.

DOOM

pârjoálă (reg.) s. f., g.-d. art. pârjoálei; pl. pârjoále

pîrjoalele
PÂRJOÁLĂ, pârjoale, s. f. (Reg.) 1. Bucată de carne friptă la grătar. 2. Chiftea mare, dată prin pesmet și prăjită în grăsime. – Din tc. pirzola, bg. păržola.

DOOM

pârjoálă (reg.) s. f., g.-d. art. pârjoálei; pl. pârjoále

pîrjoalelor
PÂRJOÁLĂ, pârjoale, s. f. (Reg.) 1. Bucată de carne friptă la grătar. 2. Chiftea mare, dată prin pesmet și prăjită în grăsime. – Din tc. pirzola, bg. păržola.

DOOM

pârjoálă (reg.) s. f., g.-d. art. pârjoálei; pl. pârjoále

pîrjol
PÂRJÓL, părjoluri, s. n. (Pop.) 1. Foc mare care se extinde rapid; incendiu violent și mistuitor. ◊ Expr. A face pârjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd, a prăpădi. A da pârjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plânge cu foc și pârjol = a plânge cu desperare. A se face foc și pârjol = a-și ieși din fire, a se înfuria foarte tare. 2. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, zăduf. 3. Fig. Prăpăd, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din pârjoli (derivat regresiv).

DOOM

pârjól (pop.) s. n., pl. pârjóluri

pîrjolea
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjoleai
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjoleam
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjolească
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjoleau
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjoleați
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjolesc
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjolește
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjolești
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjoli
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjolii
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjolim
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjolind
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjolire
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjoliră
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjolirăm
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjolirăți
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjolise
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjolisem
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjoliseră
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjoliserăm
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjoliserăți
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjoliseși
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjoliseți
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjolit
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjolit
PÂRJOLÍT, -Ă, pârjoliți, -te, adj. (Pop.) Ars de foc, de pârjol (1); p. ext. ars de soare, pârlit. – V. pârjoli.

pîrjolita
PÂRJOLÍT, -Ă, pârjoliți, -te, adj. (Pop.) Ars de foc, de pârjol (1); p. ext. ars de soare, pârlit. – V. pârjoli.

pîrjolite
PÂRJOLÍT, -Ă, pârjoliți, -te, adj. (Pop.) Ars de foc, de pârjol (1); p. ext. ars de soare, pârlit. – V. pârjoli.

pîrjolitei
PÂRJOLÍT, -Ă, pârjoliți, -te, adj. (Pop.) Ars de foc, de pârjol (1); p. ext. ars de soare, pârlit. – V. pârjoli.

pîrjolitele
PÂRJOLÍT, -Ă, pârjoliți, -te, adj. (Pop.) Ars de foc, de pârjol (1); p. ext. ars de soare, pârlit. – V. pârjoli.

pîrjolitelor
PÂRJOLÍT, -Ă, pârjoliți, -te, adj. (Pop.) Ars de foc, de pârjol (1); p. ext. ars de soare, pârlit. – V. pârjoli.

pîrjolitul
PÂRJOLÍT, -Ă, pârjoliți, -te, adj. (Pop.) Ars de foc, de pârjol (1); p. ext. ars de soare, pârlit. – V. pârjoli.

pîrjolitului
PÂRJOLÍT, -Ă, pârjoliți, -te, adj. (Pop.) Ars de foc, de pârjol (1); p. ext. ars de soare, pârlit. – V. pârjoli.

pîrjoliși
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjoliți
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pîrjoliți
PÂRJOLÍT, -Ă, pârjoliți, -te, adj. (Pop.) Ars de foc, de pârjol (1); p. ext. ars de soare, pârlit. – V. pârjoli.

pîrjoliții
PÂRJOLÍT, -Ă, pârjoliți, -te, adj. (Pop.) Ars de foc, de pârjol (1); p. ext. ars de soare, pârlit. – V. pârjoli.

pîrjoliților
PÂRJOLÍT, -Ă, pârjoliți, -te, adj. (Pop.) Ars de foc, de pârjol (1); p. ext. ars de soare, pârlit. – V. pârjoli.

pîrjolul
PÂRJÓL, părjoluri, s. n. (Pop.) 1. Foc mare care se extinde rapid; incendiu violent și mistuitor. ◊ Expr. A face pârjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd, a prăpădi. A da pârjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plânge cu foc și pârjol = a plânge cu desperare. A se face foc și pârjol = a-și ieși din fire, a se înfuria foarte tare. 2. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, zăduf. 3. Fig. Prăpăd, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din pârjoli (derivat regresiv).

DOOM

pârjól (pop.) s. n., pl. pârjóluri

pîrjolului
PÂRJÓL, părjoluri, s. n. (Pop.) 1. Foc mare care se extinde rapid; incendiu violent și mistuitor. ◊ Expr. A face pârjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd, a prăpădi. A da pârjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plânge cu foc și pârjol = a plânge cu desperare. A se face foc și pârjol = a-și ieși din fire, a se înfuria foarte tare. 2. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, zăduf. 3. Fig. Prăpăd, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din pârjoli (derivat regresiv).

DOOM

pârjól (pop.) s. n., pl. pârjóluri

pîrjoluri
PÂRJÓL, părjoluri, s. n. (Pop.) 1. Foc mare care se extinde rapid; incendiu violent și mistuitor. ◊ Expr. A face pârjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd, a prăpădi. A da pârjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plânge cu foc și pârjol = a plânge cu desperare. A se face foc și pârjol = a-și ieși din fire, a se înfuria foarte tare. 2. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, zăduf. 3. Fig. Prăpăd, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din pârjoli (derivat regresiv).

DOOM

pârjól (pop.) s. n., pl. pârjóluri

pîrjolurile
PÂRJÓL, părjoluri, s. n. (Pop.) 1. Foc mare care se extinde rapid; incendiu violent și mistuitor. ◊ Expr. A face pârjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd, a prăpădi. A da pârjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plânge cu foc și pârjol = a plânge cu desperare. A se face foc și pârjol = a-și ieși din fire, a se înfuria foarte tare. 2. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, zăduf. 3. Fig. Prăpăd, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din pârjoli (derivat regresiv).

DOOM

pârjól (pop.) s. n., pl. pârjóluri

pîrjolurilor
PÂRJÓL, părjoluri, s. n. (Pop.) 1. Foc mare care se extinde rapid; incendiu violent și mistuitor. ◊ Expr. A face pârjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd, a prăpădi. A da pârjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plânge cu foc și pârjol = a plânge cu desperare. A se face foc și pârjol = a-și ieși din fire, a se înfuria foarte tare. 2. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, zăduf. 3. Fig. Prăpăd, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din pârjoli (derivat regresiv).

DOOM

pârjól (pop.) s. n., pl. pârjóluri

pîrlea
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrleai
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrleala
PÂRLEÁLĂ, pârleli, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei; arsură ușoară, superficială; pârlitură. 2. Fig. (Fam.) Păcăleală, înșelătorie; pagubă, pierdere. ◊ Expr. (Fam.) A-și scoate pârleala = a-și găsi o compensație, a se despăgubi (de o pagubă materială, de o osteneală etc.). – Pârli + suf. -eală.

DOOM

pârleálă s. f., g.-d. art. pârlélii; pl. pârléli

pîrleam
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrlească
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrleau
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrleaz
PÂRLEÁZ, pârleazuri, s. n. Trecătoare îngustă peste un gard (mai ales la țară), făcută din una sau mai multe scânduri (ca niște trepte) care se sprijină, la extremități, pe câte un țăruș bătut în pământ. – Din bg., sb. prelaz.

DOOM

pârleáz s. n., pl. pârleázuri

pîrleazul
PÂRLEÁZ, pârleazuri, s. n. Trecătoare îngustă peste un gard (mai ales la țară), făcută din una sau mai multe scânduri (ca niște trepte) care se sprijină, la extremități, pe câte un țăruș bătut în pământ. – Din bg., sb. prelaz.

DOOM

pârleáz s. n., pl. pârleázuri

pîrleazului
PÂRLEÁZ, pârleazuri, s. n. Trecătoare îngustă peste un gard (mai ales la țară), făcută din una sau mai multe scânduri (ca niște trepte) care se sprijină, la extremități, pe câte un țăruș bătut în pământ. – Din bg., sb. prelaz.

DOOM

pârleáz s. n., pl. pârleázuri

pîrleazuri
PÂRLEÁZ, pârleazuri, s. n. Trecătoare îngustă peste un gard (mai ales la țară), făcută din una sau mai multe scânduri (ca niște trepte) care se sprijină, la extremități, pe câte un țăruș bătut în pământ. – Din bg., sb. prelaz.

DOOM

pârleáz s. n., pl. pârleázuri

pîrleazurile
PÂRLEÁZ, pârleazuri, s. n. Trecătoare îngustă peste un gard (mai ales la țară), făcută din una sau mai multe scânduri (ca niște trepte) care se sprijină, la extremități, pe câte un țăruș bătut în pământ. – Din bg., sb. prelaz.

DOOM

pârleáz s. n., pl. pârleázuri

pîrleazurilor
PÂRLEÁZ, pârleazuri, s. n. Trecătoare îngustă peste un gard (mai ales la țară), făcută din una sau mai multe scânduri (ca niște trepte) care se sprijină, la extremități, pe câte un țăruș bătut în pământ. – Din bg., sb. prelaz.

DOOM

pârleáz s. n., pl. pârleázuri

pîrleați
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrleli
PÂRLEÁLĂ, pârleli, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei; arsură ușoară, superficială; pârlitură. 2. Fig. (Fam.) Păcăleală, înșelătorie; pagubă, pierdere. ◊ Expr. (Fam.) A-și scoate pârleala = a-și găsi o compensație, a se despăgubi (de o pagubă materială, de o osteneală etc.). – Pârli + suf. -eală.

DOOM

pârleálă s. f., g.-d. art. pârlélii; pl. pârléli

pîrlelii
PÂRLEÁLĂ, pârleli, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei; arsură ușoară, superficială; pârlitură. 2. Fig. (Fam.) Păcăleală, înșelătorie; pagubă, pierdere. ◊ Expr. (Fam.) A-și scoate pârleala = a-și găsi o compensație, a se despăgubi (de o pagubă materială, de o osteneală etc.). – Pârli + suf. -eală.

DOOM

pârleálă s. f., g.-d. art. pârlélii; pl. pârléli

pîrlelile
PÂRLEÁLĂ, pârleli, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei; arsură ușoară, superficială; pârlitură. 2. Fig. (Fam.) Păcăleală, înșelătorie; pagubă, pierdere. ◊ Expr. (Fam.) A-și scoate pârleala = a-și găsi o compensație, a se despăgubi (de o pagubă materială, de o osteneală etc.). – Pârli + suf. -eală.

DOOM

pârleálă s. f., g.-d. art. pârlélii; pl. pârléli

pîrlelilor
PÂRLEÁLĂ, pârleli, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei; arsură ușoară, superficială; pârlitură. 2. Fig. (Fam.) Păcăleală, înșelătorie; pagubă, pierdere. ◊ Expr. (Fam.) A-și scoate pârleala = a-și găsi o compensație, a se despăgubi (de o pagubă materială, de o osteneală etc.). – Pârli + suf. -eală.

DOOM

pârleálă s. f., g.-d. art. pârlélii; pl. pârléli

pîrlesc
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrlește
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrlești
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrli
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrlii
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrlim
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrlind
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrlire
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrlire
PÂRLÍRE, pârliri, s. f. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei. – V. pârli.

DOOM

pârlíre s. f., g.-d. art. pârlírii; pl. pârlíri

pîrlirea
PÂRLÍRE, pârliri, s. f. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei. – V. pârli.

DOOM

pârlíre s. f., g.-d. art. pârlírii; pl. pârlíri

pîrliri
PÂRLÍRE, pârliri, s. f. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei. – V. pârli.

DOOM

pârlíre s. f., g.-d. art. pârlírii; pl. pârlíri

pîrlirii
PÂRLÍRE, pârliri, s. f. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei. – V. pârli.

DOOM

pârlíre s. f., g.-d. art. pârlírii; pl. pârlíri

pîrlirile
PÂRLÍRE, pârliri, s. f. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei. – V. pârli.

DOOM

pârlíre s. f., g.-d. art. pârlírii; pl. pârlíri

pîrlirilor
PÂRLÍRE, pârliri, s. f. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei. – V. pârli.

DOOM

pârlíre s. f., g.-d. art. pârlírii; pl. pârlíri

pîrliră
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrlirăm
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrlirăți
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrlise
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrlisem
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrliseră
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrliserăm
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrliserăți
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrliseși
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrliseți
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrlit
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrlit
PÂRLÍT², -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

pîrlita
PÂRLÍT², -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

pîrlite
PÂRLÍT², -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

pîrlitei
PÂRLÍT², -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

pîrlitele
PÂRLÍT², -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

pîrlitelor
PÂRLÍT², -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

pîrlitul
PÂRLÍT², -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

pîrlitului
PÂRLÍT², -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

pîrlitura
PÂRLITÚRĂ, pârlituri, s. f. (Înv. și reg.) 1. Pârleală (1). ◊ Expr. (Înv.) A da (pe cineva) pe (sau prin) pârlitură = a) a necăji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte;a ironiza, a lua în râs. 2. (Reg.; concr.) Loc ars de foc; porțiune de pădure cu copacii arși. – Pârli + suf. -tură.

DOOM

pârlitúră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pârlitúrii; pl. pârlitúri

pîrlituri
PÂRLITÚRĂ, pârlituri, s. f. (Înv. și reg.) 1. Pârleală (1). ◊ Expr. (Înv.) A da (pe cineva) pe (sau prin) pârlitură = a) a necăji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte;a ironiza, a lua în râs. 2. (Reg.; concr.) Loc ars de foc; porțiune de pădure cu copacii arși. – Pârli + suf. -tură.

DOOM

pârlitúră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pârlitúrii; pl. pârlitúri

pîrliturii
PÂRLITÚRĂ, pârlituri, s. f. (Înv. și reg.) 1. Pârleală (1). ◊ Expr. (Înv.) A da (pe cineva) pe (sau prin) pârlitură = a) a necăji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte;a ironiza, a lua în râs. 2. (Reg.; concr.) Loc ars de foc; porțiune de pădure cu copacii arși. – Pârli + suf. -tură.

DOOM

pârlitúră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pârlitúrii; pl. pârlitúri

pîrliturile
PÂRLITÚRĂ, pârlituri, s. f. (Înv. și reg.) 1. Pârleală (1). ◊ Expr. (Înv.) A da (pe cineva) pe (sau prin) pârlitură = a) a necăji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte;a ironiza, a lua în râs. 2. (Reg.; concr.) Loc ars de foc; porțiune de pădure cu copacii arși. – Pârli + suf. -tură.

DOOM

pârlitúră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pârlitúrii; pl. pârlitúri

pîrliturilor
PÂRLITÚRĂ, pârlituri, s. f. (Înv. și reg.) 1. Pârleală (1). ◊ Expr. (Înv.) A da (pe cineva) pe (sau prin) pârlitură = a) a necăji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte;a ironiza, a lua în râs. 2. (Reg.; concr.) Loc ars de foc; porțiune de pădure cu copacii arși. – Pârli + suf. -tură.

DOOM

pârlitúră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pârlitúrii; pl. pârlitúri

pîrliși
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrliți
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pîrliți
PÂRLÍT², -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

pîrliții
PÂRLÍT², -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

pîrliților
PÂRLÍT², -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

pîrloaga
PÂRLOÁGĂ, pârloage, s. f. Teren arabil lăsat necultivat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea fertilității lui. ♦ (Colectiv) Ierburi crescute pe un teren arabil necultivat; p. ext. brazda cosită de pe un asemenea loc. – Din bg. prelog, sb. parlog.

DOOM

pârloágă s. f., g.-d. art. pârloágei; pl. pârloáge

pîrloage
PÂRLOÁGĂ, pârloage, s. f. Teren arabil lăsat necultivat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea fertilității lui. ♦ (Colectiv) Ierburi crescute pe un teren arabil necultivat; p. ext. brazda cosită de pe un asemenea loc. – Din bg. prelog, sb. parlog.

DOOM

pârloágă s. f., g.-d. art. pârloágei; pl. pârloáge

pîrloagei
PÂRLOÁGĂ, pârloage, s. f. Teren arabil lăsat necultivat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea fertilității lui. ♦ (Colectiv) Ierburi crescute pe un teren arabil necultivat; p. ext. brazda cosită de pe un asemenea loc. – Din bg. prelog, sb. parlog.

DOOM

pârloágă s. f., g.-d. art. pârloágei; pl. pârloáge

pîrloagele
PÂRLOÁGĂ, pârloage, s. f. Teren arabil lăsat necultivat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea fertilității lui. ♦ (Colectiv) Ierburi crescute pe un teren arabil necultivat; p. ext. brazda cosită de pe un asemenea loc. – Din bg. prelog, sb. parlog.

DOOM

pârloágă s. f., g.-d. art. pârloágei; pl. pârloáge

pîrloagelor
PÂRLOÁGĂ, pârloage, s. f. Teren arabil lăsat necultivat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea fertilității lui. ♦ (Colectiv) Ierburi crescute pe un teren arabil necultivat; p. ext. brazda cosită de pe un asemenea loc. – Din bg. prelog, sb. parlog.

DOOM

pârloágă s. f., g.-d. art. pârloágei; pl. pârloáge

pîrlogea
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogeai
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogeam
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogească
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogeau
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogeați
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogesc
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogește
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogești
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogi
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogii
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogim
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogind
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogire
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogire
PÂRLOGÍRE, părlogiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se părăgini. – V. pârlogi.

pîrlogirea
PÂRLOGÍRE, părlogiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se părăgini. – V. pârlogi.

pîrlogiri
PÂRLOGÍRE, părlogiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se părăgini. – V. pârlogi.

pîrlogirii
PÂRLOGÍRE, părlogiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se părăgini. – V. pârlogi.

pîrlogirile
PÂRLOGÍRE, părlogiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se părăgini. – V. pârlogi.

pîrlogirilor
PÂRLOGÍRE, părlogiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se părăgini. – V. pârlogi.

pîrlogiră
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogirăm
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogirăți
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogise
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogisem
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogiseră
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogiserăm
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogiserăți
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogiseși
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogiseți
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogit
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogit
PÂRLOGÍT, -Ă, pârlogiți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri agricole necultivate) Părăginit. – V. pârlogi.

pîrlogita
PÂRLOGÍT, -Ă, pârlogiți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri agricole necultivate) Părăginit. – V. pârlogi.

pîrlogite
PÂRLOGÍT, -Ă, pârlogiți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri agricole necultivate) Părăginit. – V. pârlogi.

pîrlogitei
PÂRLOGÍT, -Ă, pârlogiți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri agricole necultivate) Părăginit. – V. pârlogi.

pîrlogitele
PÂRLOGÍT, -Ă, pârlogiți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri agricole necultivate) Părăginit. – V. pârlogi.

pîrlogitelor
PÂRLOGÍT, -Ă, pârlogiți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri agricole necultivate) Părăginit. – V. pârlogi.

pîrlogitul
PÂRLOGÍT, -Ă, pârlogiți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri agricole necultivate) Părăginit. – V. pârlogi.

pîrlogitului
PÂRLOGÍT, -Ă, pârlogiți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri agricole necultivate) Părăginit. – V. pârlogi.

pîrlogiși
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogiți
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pîrlogiți
PÂRLOGÍT, -Ă, pârlogiți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri agricole necultivate) Părăginit. – V. pârlogi.

pîrlogiții
PÂRLOGÍT, -Ă, pârlogiți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri agricole necultivate) Părăginit. – V. pârlogi.

pîrlogiților
PÂRLOGÍT, -Ă, pârlogiți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri agricole necultivate) Părăginit. – V. pârlogi.

pîrnaia
PÂRNÁIE, pârnăi, s. f. 1. (Reg.) Oală mare de pământ, lărgită în partea de sus, folosită în gospodăria țărănească pentru gătit sau pentru păstrat alimente. ♦ Conținutul unei asemenea oale. 2. (Arg.) Închisoare, temniță. [Pr.: -na-ie] – Et. nec.

DOOM

pârnáie (reg., arg.) s. f., art. pârnáia, g.-d. art. pârnắii; pl. pârnắi, art. pârnắile (-nă-i)

pîrnaie
PÂRNÁIE, pârnăi, s. f. 1. (Reg.) Oală mare de pământ, lărgită în partea de sus, folosită în gospodăria țărănească pentru gătit sau pentru păstrat alimente. ♦ Conținutul unei asemenea oale. 2. (Arg.) Închisoare, temniță. [Pr.: -na-ie] – Et. nec.

DOOM

pârnáie (reg., arg.) s. f., art. pârnáia, g.-d. art. pârnắii; pl. pârnắi, art. pârnắile (-nă-i)

pîrnăi
PÂRNÁIE, pârnăi, s. f. 1. (Reg.) Oală mare de pământ, lărgită în partea de sus, folosită în gospodăria țărănească pentru gătit sau pentru păstrat alimente. ♦ Conținutul unei asemenea oale. 2. (Arg.) Închisoare, temniță. [Pr.: -na-ie] – Et. nec.

DOOM

pârnáie (reg., arg.) s. f., art. pârnáia, g.-d. art. pârnắii; pl. pârnắi, art. pârnắile (-nă-i)

pîrnăii
PÂRNÁIE, pârnăi, s. f. 1. (Reg.) Oală mare de pământ, lărgită în partea de sus, folosită în gospodăria țărănească pentru gătit sau pentru păstrat alimente. ♦ Conținutul unei asemenea oale. 2. (Arg.) Închisoare, temniță. [Pr.: -na-ie] – Et. nec.

DOOM

pârnáie (reg., arg.) s. f., art. pârnáia, g.-d. art. pârnắii; pl. pârnắi, art. pârnắile (-nă-i)

pîrnăile
PÂRNÁIE, pârnăi, s. f. 1. (Reg.) Oală mare de pământ, lărgită în partea de sus, folosită în gospodăria țărănească pentru gătit sau pentru păstrat alimente. ♦ Conținutul unei asemenea oale. 2. (Arg.) Închisoare, temniță. [Pr.: -na-ie] – Et. nec.

DOOM

pârnáie (reg., arg.) s. f., art. pârnáia, g.-d. art. pârnắii; pl. pârnắi, art. pârnắile (-nă-i)

pîrnăilor
PÂRNÁIE, pârnăi, s. f. 1. (Reg.) Oală mare de pământ, lărgită în partea de sus, folosită în gospodăria țărănească pentru gătit sau pentru păstrat alimente. ♦ Conținutul unei asemenea oale. 2. (Arg.) Închisoare, temniță. [Pr.: -na-ie] – Et. nec.

DOOM

pârnáie (reg., arg.) s. f., art. pârnáia, g.-d. art. pârnắii; pl. pârnắi, art. pârnắile (-nă-i)

pîrpălac
PÂRPĂLÁC, pârpălace, s. n. (Înv.) Frigere a cărnii pe jeratic sau în frigare; (concr.) carne friptă astfel. – Pârpăli + suf. -ac.

DOOM

pârpălác (carne friptă) (înv.) s. n., pl. pârpăláce

pîrpălace
PÂRPĂLÁC, pârpălace, s. n. (Înv.) Frigere a cărnii pe jeratic sau în frigare; (concr.) carne friptă astfel. – Pârpăli + suf. -ac.

DOOM

pârpălác (carne friptă) (înv.) s. n., pl. pârpăláce

pîrpălacele
PÂRPĂLÁC, pârpălace, s. n. (Înv.) Frigere a cărnii pe jeratic sau în frigare; (concr.) carne friptă astfel. – Pârpăli + suf. -ac.

DOOM

pârpălác (carne friptă) (înv.) s. n., pl. pârpăláce

pîrpălacelor
PÂRPĂLÁC, pârpălace, s. n. (Înv.) Frigere a cărnii pe jeratic sau în frigare; (concr.) carne friptă astfel. – Pârpăli + suf. -ac.

DOOM

pârpălác (carne friptă) (înv.) s. n., pl. pârpăláce

pîrpălacul
PÂRPĂLÁC, pârpălace, s. n. (Înv.) Frigere a cărnii pe jeratic sau în frigare; (concr.) carne friptă astfel. – Pârpăli + suf. -ac.

DOOM

pârpălác (carne friptă) (înv.) s. n., pl. pârpăláce

pîrpălacului
PÂRPĂLÁC, pârpălace, s. n. (Înv.) Frigere a cărnii pe jeratic sau în frigare; (concr.) carne friptă astfel. – Pârpăli + suf. -ac.

DOOM

pârpălác (carne friptă) (înv.) s. n., pl. pârpăláce

pîrpăleala
PÂRPĂLEÁLĂ, părpăleli, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) pârpăli. ◊ Expr. A-i trage (sau a-i da) o pârpăleală (bună) = a lucra, a acționa cu mare grabă; a-i da zor; a face un lucru superficial. [Var.: perpeleálă s. f.] – Pârpăli + suf. -eală.

DOOM

perpeleálă² v. pârpăleálă

pîrpăleli
PÂRPĂLEÁLĂ, părpăleli, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) pârpăli. ◊ Expr. A-i trage (sau a-i da) o pârpăleală (bună) = a lucra, a acționa cu mare grabă; a-i da zor; a face un lucru superficial. [Var.: perpeleálă s. f.] – Pârpăli + suf. -eală.

DOOM

perpeleálă² v. pârpăleálă

pîrpălelii
PÂRPĂLEÁLĂ, părpăleli, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) pârpăli. ◊ Expr. A-i trage (sau a-i da) o pârpăleală (bună) = a lucra, a acționa cu mare grabă; a-i da zor; a face un lucru superficial. [Var.: perpeleálă s. f.] – Pârpăli + suf. -eală.

DOOM

perpeleálă² v. pârpăleálă

pîrpălelile
PÂRPĂLEÁLĂ, părpăleli, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) pârpăli. ◊ Expr. A-i trage (sau a-i da) o pârpăleală (bună) = a lucra, a acționa cu mare grabă; a-i da zor; a face un lucru superficial. [Var.: perpeleálă s. f.] – Pârpăli + suf. -eală.

DOOM

perpeleálă² v. pârpăleálă

pîrpălelilor
PÂRPĂLEÁLĂ, părpăleli, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) pârpăli. ◊ Expr. A-i trage (sau a-i da) o pârpăleală (bună) = a lucra, a acționa cu mare grabă; a-i da zor; a face un lucru superficial. [Var.: perpeleálă s. f.] – Pârpăli + suf. -eală.

DOOM

perpeleálă² v. pârpăleálă

pîrpălire
PÂRPĂLÍRE, păipăliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) pârpăli și rezultatul ei. [Var.: perpelíre s. f.] – V. pârpăli.

DOOM

perpelíre² v. pârpălíre

pîrpălirea
PÂRPĂLÍRE, păipăliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) pârpăli și rezultatul ei. [Var.: perpelíre s. f.] – V. pârpăli.

DOOM

perpelíre² v. pârpălíre

pîrpăliri
PÂRPĂLÍRE, păipăliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) pârpăli și rezultatul ei. [Var.: perpelíre s. f.] – V. pârpăli.

DOOM

perpelíre² v. pârpălíre

pîrpălirii
PÂRPĂLÍRE, păipăliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) pârpăli și rezultatul ei. [Var.: perpelíre s. f.] – V. pârpăli.

DOOM

perpelíre² v. pârpălíre

pîrpălirile
PÂRPĂLÍRE, păipăliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) pârpăli și rezultatul ei. [Var.: perpelíre s. f.] – V. pârpăli.

DOOM

perpelíre² v. pârpălíre

pîrpălirilor
PÂRPĂLÍRE, păipăliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) pârpăli și rezultatul ei. [Var.: perpelíre s. f.] – V. pârpăli.

DOOM

perpelíre² v. pârpălíre

pîrpălit
PÂRPĂLÍT, -Ă, părpăliți, -te, adj. (Pop.) Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli.

pîrpălita
PÂRPĂLÍT, -Ă, părpăliți, -te, adj. (Pop.) Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli.

pîrpălite
PÂRPĂLÍT, -Ă, părpăliți, -te, adj. (Pop.) Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli.

pîrpălitei
PÂRPĂLÍT, -Ă, părpăliți, -te, adj. (Pop.) Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli.

pîrpălitele
PÂRPĂLÍT, -Ă, părpăliți, -te, adj. (Pop.) Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli.

pîrpălitelor
PÂRPĂLÍT, -Ă, părpăliți, -te, adj. (Pop.) Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli.

pîrpălitul
PÂRPĂLÍT, -Ă, părpăliți, -te, adj. (Pop.) Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli.

pîrpălitului
PÂRPĂLÍT, -Ă, părpăliți, -te, adj. (Pop.) Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli.

pîrpăliți
PÂRPĂLÍT, -Ă, părpăliți, -te, adj. (Pop.) Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli.

pîrpăliții
PÂRPĂLÍT, -Ă, părpăliți, -te, adj. (Pop.) Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli.

pîrpăliților
PÂRPĂLÍT, -Ă, părpăliți, -te, adj. (Pop.) Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli.

pîrpărița
PẤRPĂRIȚĂ, pârpărițe, s. f. 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele. 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate. 4. (Reg.) Teică (la moară). [Acc. și: pârpăríță] – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyća.

DOOM

pấrpăriță (reg.) s. f., g.-d. art. pấrpăriței; pl. pấrpărițe

pîrpărițe
PẤRPĂRIȚĂ, pârpărițe, s. f. 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele. 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate. 4. (Reg.) Teică (la moară). [Acc. și: pârpăríță] – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyća.

DOOM

pấrpăriță (reg.) s. f., g.-d. art. pấrpăriței; pl. pấrpărițe

pîrpăriței
PẤRPĂRIȚĂ, pârpărițe, s. f. 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele. 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate. 4. (Reg.) Teică (la moară). [Acc. și: pârpăríță] – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyća.

DOOM

pấrpăriță (reg.) s. f., g.-d. art. pấrpăriței; pl. pấrpărițe

pîrpărițele
PẤRPĂRIȚĂ, pârpărițe, s. f. 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele. 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate. 4. (Reg.) Teică (la moară). [Acc. și: pârpăríță] – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyća.

DOOM

pấrpăriță (reg.) s. f., g.-d. art. pấrpăriței; pl. pấrpărițe

pîrpărițelor
PẤRPĂRIȚĂ, pârpărițe, s. f. 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele. 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate. 4. (Reg.) Teică (la moară). [Acc. și: pârpăríță] – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyća.

DOOM

pấrpăriță (reg.) s. f., g.-d. art. pấrpăriței; pl. pấrpărițe

pîrtia
PẤRTIE, pârtii, s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. ◊ (Sport) Culoar amenajat (și marcat) prin zăpadă, în vederea practicării unor sporturi de iarnă (bob, schi etc.). 2. (Pop.) Drum deschis prin semănătură, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. [Var.: pârte s. f.] – Din sl. prŭtŭ, sb. prt, prtina.

DOOM

pấrtie (-ti-e) s. f., art. pấrtia (-ti-a), g.-d. art. pấrtiei; pl. pấrtii, art. pấrtiile (-ti-i-)

pîrtie
PẤRTIE, pârtii, s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. ◊ (Sport) Culoar amenajat (și marcat) prin zăpadă, în vederea practicării unor sporturi de iarnă (bob, schi etc.). 2. (Pop.) Drum deschis prin semănătură, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. [Var.: pârte s. f.] – Din sl. prŭtŭ, sb. prt, prtina.

DOOM

pấrtie (-ti-e) s. f., art. pấrtia (-ti-a), g.-d. art. pấrtiei; pl. pấrtii, art. pấrtiile (-ti-i-)

pîrtiei
PẤRTIE, pârtii, s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. ◊ (Sport) Culoar amenajat (și marcat) prin zăpadă, în vederea practicării unor sporturi de iarnă (bob, schi etc.). 2. (Pop.) Drum deschis prin semănătură, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. [Var.: pârte s. f.] – Din sl. prŭtŭ, sb. prt, prtina.

DOOM

pấrtie (-ti-e) s. f., art. pấrtia (-ti-a), g.-d. art. pấrtiei; pl. pấrtii, art. pấrtiile (-ti-i-)

pîrtii
PẤRTIE, pârtii, s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. ◊ (Sport) Culoar amenajat (și marcat) prin zăpadă, în vederea practicării unor sporturi de iarnă (bob, schi etc.). 2. (Pop.) Drum deschis prin semănătură, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. [Var.: pârte s. f.] – Din sl. prŭtŭ, sb. prt, prtina.

DOOM

pấrtie (-ti-e) s. f., art. pấrtia (-ti-a), g.-d. art. pấrtiei; pl. pấrtii, art. pấrtiile (-ti-i-)

pîrtiile
PẤRTIE, pârtii, s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. ◊ (Sport) Culoar amenajat (și marcat) prin zăpadă, în vederea practicării unor sporturi de iarnă (bob, schi etc.). 2. (Pop.) Drum deschis prin semănătură, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. [Var.: pârte s. f.] – Din sl. prŭtŭ, sb. prt, prtina.

DOOM

pấrtie (-ti-e) s. f., art. pấrtia (-ti-a), g.-d. art. pấrtiei; pl. pấrtii, art. pấrtiile (-ti-i-)

pîrtiilor
PẤRTIE, pârtii, s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. ◊ (Sport) Culoar amenajat (și marcat) prin zăpadă, în vederea practicării unor sporturi de iarnă (bob, schi etc.). 2. (Pop.) Drum deschis prin semănătură, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. [Var.: pârte s. f.] – Din sl. prŭtŭ, sb. prt, prtina.

DOOM

pấrtie (-ti-e) s. f., art. pấrtia (-ti-a), g.-d. art. pấrtiei; pl. pấrtii, art. pấrtiile (-ti-i-)

pîrtioara
PÂRTIOÁRĂ, pârtioare, s. f. Diminutiv al lui pârtie. [Pr.: -ti-oa-] – Pârtie + suf. -ioară.

DOOM

pârtioáră (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. pârtioárei; pl. pârtioáre

pîrtioare
PÂRTIOÁRĂ, pârtioare, s. f. Diminutiv al lui pârtie. [Pr.: -ti-oa-] – Pârtie + suf. -ioară.

DOOM

pârtioáră (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. pârtioárei; pl. pârtioáre

pîrtioarei
PÂRTIOÁRĂ, pârtioare, s. f. Diminutiv al lui pârtie. [Pr.: -ti-oa-] – Pârtie + suf. -ioară.

DOOM

pârtioáră (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. pârtioárei; pl. pârtioáre

pîrtioarele
PÂRTIOÁRĂ, pârtioare, s. f. Diminutiv al lui pârtie. [Pr.: -ti-oa-] – Pârtie + suf. -ioară.

DOOM

pârtioáră (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. pârtioárei; pl. pârtioáre

pîrtioarelor
PÂRTIOÁRĂ, pârtioare, s. f. Diminutiv al lui pârtie. [Pr.: -ti-oa-] – Pârtie + suf. -ioară.

DOOM

pârtioáră (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. pârtioárei; pl. pârtioáre

pîrul
PÂR², pâri, s. m. (Reg.) Persoană care pârăște; pârâș, reclamant. – Din pârî (derivat regresiv).

DOOM

pâr² (reg.) s. m., pl. pâri

pîrului
PÂR², pâri, s. m. (Reg.) Persoană care pârăște; pârâș, reclamant. – Din pârî (derivat regresiv).

DOOM

pâr² (reg.) s. m., pl. pâri

pîrî
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîrîcioasa
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pîrîcioasa
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pîrîcioase
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pîrîcioase
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pîrîcioasei
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pîrîcioasei
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pîrîcioasele
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pîrîcioasele
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pîrîcioaselor
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pîrîcioaselor
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pîrîcios
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pîrîcios
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pîrîciosul
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pîrîciosul
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pîrîciosului
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pîrîciosului
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pîrîcioși
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pîrîcioși
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pîrîcioșii
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pîrîcioșii
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pîrîcioșilor
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pîrîcioșilor
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pîrîciune
PÂRÂCIÚNE, pârâciuni, s. f. (Pop.) Pâră (1). – Pârî + suf. -ciune.

DOOM

pârâciúne (pop.) s. f., g.-d. art. pârâciúnii; pl. pârâciúni

pîrîciunea
PÂRÂCIÚNE, pârâciuni, s. f. (Pop.) Pâră (1). – Pârî + suf. -ciune.

DOOM

pârâciúne (pop.) s. f., g.-d. art. pârâciúnii; pl. pârâciúni

pîrîciuni
PÂRÂCIÚNE, pârâciuni, s. f. (Pop.) Pâră (1). – Pârî + suf. -ciune.

DOOM

pârâciúne (pop.) s. f., g.-d. art. pârâciúnii; pl. pârâciúni

pîrîciunii
PÂRÂCIÚNE, pârâciuni, s. f. (Pop.) Pâră (1). – Pârî + suf. -ciune.

DOOM

pârâciúne (pop.) s. f., g.-d. art. pârâciúnii; pl. pârâciúni

pîrîciunile
PÂRÂCIÚNE, pârâciuni, s. f. (Pop.) Pâră (1). – Pârî + suf. -ciune.

DOOM

pârâciúne (pop.) s. f., g.-d. art. pârâciúnii; pl. pârâciúni

pîrîciunilor
PÂRÂCIÚNE, pârâciuni, s. f. (Pop.) Pâră (1). – Pârî + suf. -ciune.

DOOM

pârâciúne (pop.) s. f., g.-d. art. pârâciúnii; pl. pârâciúni

pîrîi
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pîrîi
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîrîia
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pîrîiai
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pîrîiam
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pîrîiau
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pîrîiaș
PÂRÂUÁȘ s. n. v. pârâiaș.

DOOM

pârâiáș s. n., pl. pârâiáșe

pîrîiașe
PÂRÂUÁȘ s. n. v. pârâiaș.

DOOM

pârâiáș s. n., pl. pârâiáșe

pîrîiașele
PÂRÂUÁȘ s. n. v. pârâiaș.

DOOM

pârâiáș s. n., pl. pârâiáșe

pîrîiașelor
PÂRÂUÁȘ s. n. v. pârâiaș.

DOOM

pârâiáș s. n., pl. pârâiáșe

pîrîiașul
PÂRÂUÁȘ s. n. v. pârâiaș.

DOOM

pârâiáș s. n., pl. pârâiáșe

pîrîiașului
PÂRÂUÁȘ s. n. v. pârâiaș.

DOOM

pârâiáș s. n., pl. pârâiáșe

pîrîiați
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pîrîie
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pîrîii
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pîrîim
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pîrîind
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pîrîire
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pîrîiră
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pîrîirăm
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pîrîirăți
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pîrîise
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pîrîisem
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pîrîiseră
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pîrîiserăm
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pîrîiserăți
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pîrîiseși
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pîrîiseți
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pîrîit
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pîrîit
PÂRÂÍT, pârâituri, s. n. Faptul de a pârâi; pârâire, – V. pârâi.

DOOM

pârâít s. n., pl. pârâíturi

pîrîitoare
PÂRĂITOÁRE s. f. v. pârâitoare.

DOOM

pârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitórii; pl. pârâitóri

pîrîitoarea
PÂRĂITOÁRE s. f. v. pârâitoare.

DOOM

pârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitórii; pl. pârâitóri

pîrîitori
PÂRĂITOÁRE s. f. v. pârâitoare.

DOOM

pârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitórii; pl. pârâitóri

pîrîitorii
PÂRĂITOÁRE s. f. v. pârâitoare.

DOOM

pârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitórii; pl. pârâitóri

pîrîitorile
PÂRĂITOÁRE s. f. v. pârâitoare.

DOOM

pârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitórii; pl. pârâitóri

pîrîitorilor
PÂRĂITOÁRE s. f. v. pârâitoare.

DOOM

pârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitórii; pl. pârâitóri

pîrîitul
PÂRÂÍT, pârâituri, s. n. Faptul de a pârâi; pârâire, – V. pârâi.

DOOM

pârâít s. n., pl. pârâíturi

pîrîitului
PÂRÂÍT, pârâituri, s. n. Faptul de a pârâi; pârâire, – V. pârâi.

DOOM

pârâít s. n., pl. pârâíturi

pîrîitura
PÂRÂITÚRĂ, pârâituri, s. f. 1. Zgomot surd produs de ruperea, despicarea, frângerea etc. unui corp tare, dur. 2. Zgomot sau sunet ascuțit, strident, care se produce prin apăsare; scârțâitură. ♦ Zgomot specific produs de ceva care arde. ♦ Succesiune de zgomote scurte și dese; răpăit. [Pr.: -râ-i-] – Pârâi + suf. -tură.

DOOM

pârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitúrii; pl. pârâitúri

pîrîituri
PÂRÂÍT, pârâituri, s. n. Faptul de a pârâi; pârâire, – V. pârâi.

DOOM

pârâít s. n., pl. pârâíturi

pîrîituri
PÂRÂITÚRĂ, pârâituri, s. f. 1. Zgomot surd produs de ruperea, despicarea, frângerea etc. unui corp tare, dur. 2. Zgomot sau sunet ascuțit, strident, care se produce prin apăsare; scârțâitură. ♦ Zgomot specific produs de ceva care arde. ♦ Succesiune de zgomote scurte și dese; răpăit. [Pr.: -râ-i-] – Pârâi + suf. -tură.

DOOM

pârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitúrii; pl. pârâitúri

pîrîiturii
PÂRÂITÚRĂ, pârâituri, s. f. 1. Zgomot surd produs de ruperea, despicarea, frângerea etc. unui corp tare, dur. 2. Zgomot sau sunet ascuțit, strident, care se produce prin apăsare; scârțâitură. ♦ Zgomot specific produs de ceva care arde. ♦ Succesiune de zgomote scurte și dese; răpăit. [Pr.: -râ-i-] – Pârâi + suf. -tură.

DOOM

pârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitúrii; pl. pârâitúri

pîrîiturile
PÂRÂÍT, pârâituri, s. n. Faptul de a pârâi; pârâire, – V. pârâi.

DOOM

pârâít s. n., pl. pârâíturi

pîrîiturile
PÂRÂITÚRĂ, pârâituri, s. f. 1. Zgomot surd produs de ruperea, despicarea, frângerea etc. unui corp tare, dur. 2. Zgomot sau sunet ascuțit, strident, care se produce prin apăsare; scârțâitură. ♦ Zgomot specific produs de ceva care arde. ♦ Succesiune de zgomote scurte și dese; răpăit. [Pr.: -râ-i-] – Pârâi + suf. -tură.

DOOM

pârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitúrii; pl. pârâitúri

pîrîiturilor
PÂRÂÍT, pârâituri, s. n. Faptul de a pârâi; pârâire, – V. pârâi.

DOOM

pârâít s. n., pl. pârâíturi

pîrîiturilor
PÂRÂITÚRĂ, pârâituri, s. f. 1. Zgomot surd produs de ruperea, despicarea, frângerea etc. unui corp tare, dur. 2. Zgomot sau sunet ascuțit, strident, care se produce prin apăsare; scârțâitură. ♦ Zgomot specific produs de ceva care arde. ♦ Succesiune de zgomote scurte și dese; răpăit. [Pr.: -râ-i-] – Pârâi + suf. -tură.

DOOM

pârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitúrii; pl. pârâitúri

pîrîiși
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pîrîiți
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pîrîm
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîrînd
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîrîre
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîrîră
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîrîrăm
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîrîrăți
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîrîse
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîrîsem
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîrîseră
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîrîserăm
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîrîserăți
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîrîseși
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîrîseți
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîrît
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pîrît
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pîrît
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîrîta
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pîrîta
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pîrîte
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pîrîte
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pîrîtei
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pîrîtei
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pîrîtele
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pîrîtele
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pîrîtelor
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pîrîtelor
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pîrîtoare
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pîrîtoare
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pîrîtoarea
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pîrîtoarea
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pîrîtoarei
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pîrîtoarei
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pîrîtoarele
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pîrîtoarele
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pîrîtoarelor
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pîrîtoarelor
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pîrîtor
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pîrîtor
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pîrîtori
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pîrîtori
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pîrîtorii
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pîrîtorii
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pîrîtorilor
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pîrîtorilor
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pîrîtorul
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pîrîtorul
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pîrîtorului
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pîrîtorului
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pîrîtul
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pîrîtul
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pîrîtului
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pîrîtului
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pîrîtura
PÂRÂTÚRĂ, pârâturi, s. f. (Înv.) Pâră (1); acuzație, învinuire. – Pârî + suf. -tură.

DOOM

pârâtúră (înv.) s. f., g.-d. art. pârâtúrii; pl. pârâtúri

pîrîturi
PÂRÂTÚRĂ, pârâturi, s. f. (Înv.) Pâră (1); acuzație, învinuire. – Pârî + suf. -tură.

DOOM

pârâtúră (înv.) s. f., g.-d. art. pârâtúrii; pl. pârâtúri

pîrîturii
PÂRÂTÚRĂ, pârâturi, s. f. (Înv.) Pâră (1); acuzație, învinuire. – Pârî + suf. -tură.

DOOM

pârâtúră (înv.) s. f., g.-d. art. pârâtúrii; pl. pârâtúri

pîrîturile
PÂRÂTÚRĂ, pârâturi, s. f. (Înv.) Pâră (1); acuzație, învinuire. – Pârî + suf. -tură.

DOOM

pârâtúră (înv.) s. f., g.-d. art. pârâtúrii; pl. pârâtúri

pîrîturilor
PÂRÂTÚRĂ, pârâturi, s. f. (Înv.) Pâră (1); acuzație, învinuire. – Pârî + suf. -tură.

DOOM

pârâtúră (înv.) s. f., g.-d. art. pârâtúrii; pl. pârâtúri

pîrîu
PÂRẤU, pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârắu s. n.] – Cf. alb. përrua, rom. râu.

DOOM

pârấu s. n., art. pârấul; pl. pâráie

pîrîu
pîrîu (-îuri), s. n. – Mică apă curgătoare. – Var. Mold. pîrău, -aie, Bucov. părău,, -aie, -ăie, Munt., pl. pîrîe. Megl. păroi. Sl. (bg.) poroj „torent” (Miklosich, Fremdw., 119; Tiktin), cf. puroi, alb. përrua. Limba literară a asimilat rezultatul normal, *păroi (ca în megl.), cu rîu, de unde și pl. artificial pîrîuri; limba populară ignoră aceste forme și lexicografi ca Densusianu, GS, VI, 364, Candrea și Scriban le consideră incorecte. Sing. pîrău, în loc de *păroi, provine din pl. pîraie, ca în paralelismul bulfeie-bulfeu. E adevărat că istoria cuvîntului bg. nu este clară; poate-i vorba de un cuvînt din aceeiași familie cu roi, noroi, și identic cu puroi. După o părere foarte răspîndită, cuvîntul este de origine alb. (Cihac, II, 719; Meyer 335; Philippide, II, 729; Skok, Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 327; Jokl, IF, XLIX (1931), 282-6; Rosetti, II, 120; E. Petrovici, Dacor., VII, 347), părere greu de admis pentru noi pe baza unei simple asemănări. Alți cercetători se gîndesc la o sursă autohtonă (Miklosich, Slaw. Elem., 10; Lahovary 340); la un tracic *parau(t), de unde ar proveni și numele de Prut (Pascu, Arhiva, 1921, 133; Pascu, Arch. Rom., VII, 567); la un gr. *παρροή în loc de παραρροή (Diculescu, Elemente, 491); la un lat. aquae rivus (Philippide, Principii, 40) ipoteză evident neinteresantă. Toate aceste intenții de explicare par să păcătuiască prin faptul că se bazează pe un sens de „apă curgătoare” care trebuie să fie secundar; sensul primitiv trebuie să fi fost cel de „șuvoi”, cf. pîraie de lacrimi, ca în sb. roniti suze „a vărsa lacrimi”, față de poron „loc unde un rîu se pierde în pămînt”.

pîrîul
PÂRẤU, pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârắu s. n.] – Cf. alb. përrua, rom. râu.

DOOM

pârấu s. n., art. pârấul; pl. pâráie

pîrîul
pîrîu (-îuri), s. n. – Mică apă curgătoare. – Var. Mold. pîrău, -aie, Bucov. părău,, -aie, -ăie, Munt., pl. pîrîe. Megl. păroi. Sl. (bg.) poroj „torent” (Miklosich, Fremdw., 119; Tiktin), cf. puroi, alb. përrua. Limba literară a asimilat rezultatul normal, *păroi (ca în megl.), cu rîu, de unde și pl. artificial pîrîuri; limba populară ignoră aceste forme și lexicografi ca Densusianu, GS, VI, 364, Candrea și Scriban le consideră incorecte. Sing. pîrău, în loc de *păroi, provine din pl. pîraie, ca în paralelismul bulfeie-bulfeu. E adevărat că istoria cuvîntului bg. nu este clară; poate-i vorba de un cuvînt din aceeiași familie cu roi, noroi, și identic cu puroi. După o părere foarte răspîndită, cuvîntul este de origine alb. (Cihac, II, 719; Meyer 335; Philippide, II, 729; Skok, Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 327; Jokl, IF, XLIX (1931), 282-6; Rosetti, II, 120; E. Petrovici, Dacor., VII, 347), părere greu de admis pentru noi pe baza unei simple asemănări. Alți cercetători se gîndesc la o sursă autohtonă (Miklosich, Slaw. Elem., 10; Lahovary 340); la un tracic *parau(t), de unde ar proveni și numele de Prut (Pascu, Arhiva, 1921, 133; Pascu, Arch. Rom., VII, 567); la un gr. *παρροή în loc de παραρροή (Diculescu, Elemente, 491); la un lat. aquae rivus (Philippide, Principii, 40) ipoteză evident neinteresantă. Toate aceste intenții de explicare par să păcătuiască prin faptul că se bazează pe un sens de „apă curgătoare” care trebuie să fie secundar; sensul primitiv trebuie să fi fost cel de „șuvoi”, cf. pîraie de lacrimi, ca în sb. roniti suze „a vărsa lacrimi”, față de poron „loc unde un rîu se pierde în pămînt”.

pîrîului
PÂRẤU, pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârắu s. n.] – Cf. alb. përrua, rom. râu.

DOOM

pârấu s. n., art. pârấul; pl. pâráie

pîrîului
pîrîu (-îuri), s. n. – Mică apă curgătoare. – Var. Mold. pîrău, -aie, Bucov. părău,, -aie, -ăie, Munt., pl. pîrîe. Megl. păroi. Sl. (bg.) poroj „torent” (Miklosich, Fremdw., 119; Tiktin), cf. puroi, alb. përrua. Limba literară a asimilat rezultatul normal, *păroi (ca în megl.), cu rîu, de unde și pl. artificial pîrîuri; limba populară ignoră aceste forme și lexicografi ca Densusianu, GS, VI, 364, Candrea și Scriban le consideră incorecte. Sing. pîrău, în loc de *păroi, provine din pl. pîraie, ca în paralelismul bulfeie-bulfeu. E adevărat că istoria cuvîntului bg. nu este clară; poate-i vorba de un cuvînt din aceeiași familie cu roi, noroi, și identic cu puroi. După o părere foarte răspîndită, cuvîntul este de origine alb. (Cihac, II, 719; Meyer 335; Philippide, II, 729; Skok, Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 327; Jokl, IF, XLIX (1931), 282-6; Rosetti, II, 120; E. Petrovici, Dacor., VII, 347), părere greu de admis pentru noi pe baza unei simple asemănări. Alți cercetători se gîndesc la o sursă autohtonă (Miklosich, Slaw. Elem., 10; Lahovary 340); la un tracic *parau(t), de unde ar proveni și numele de Prut (Pascu, Arhiva, 1921, 133; Pascu, Arch. Rom., VII, 567); la un gr. *παρροή în loc de παραρροή (Diculescu, Elemente, 491); la un lat. aquae rivus (Philippide, Principii, 40) ipoteză evident neinteresantă. Toate aceste intenții de explicare par să păcătuiască prin faptul că se bazează pe un sens de „apă curgătoare” care trebuie să fie secundar; sensul primitiv trebuie să fi fost cel de „șuvoi”, cf. pîraie de lacrimi, ca în sb. roniti suze „a vărsa lacrimi”, față de poron „loc unde un rîu se pierde în pămînt”.

pîrîuri
pîrîu (-îuri), s. n. – Mică apă curgătoare. – Var. Mold. pîrău, -aie, Bucov. părău,, -aie, -ăie, Munt., pl. pîrîe. Megl. păroi. Sl. (bg.) poroj „torent” (Miklosich, Fremdw., 119; Tiktin), cf. puroi, alb. përrua. Limba literară a asimilat rezultatul normal, *păroi (ca în megl.), cu rîu, de unde și pl. artificial pîrîuri; limba populară ignoră aceste forme și lexicografi ca Densusianu, GS, VI, 364, Candrea și Scriban le consideră incorecte. Sing. pîrău, în loc de *păroi, provine din pl. pîraie, ca în paralelismul bulfeie-bulfeu. E adevărat că istoria cuvîntului bg. nu este clară; poate-i vorba de un cuvînt din aceeiași familie cu roi, noroi, și identic cu puroi. După o părere foarte răspîndită, cuvîntul este de origine alb. (Cihac, II, 719; Meyer 335; Philippide, II, 729; Skok, Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 327; Jokl, IF, XLIX (1931), 282-6; Rosetti, II, 120; E. Petrovici, Dacor., VII, 347), părere greu de admis pentru noi pe baza unei simple asemănări. Alți cercetători se gîndesc la o sursă autohtonă (Miklosich, Slaw. Elem., 10; Lahovary 340); la un tracic *parau(t), de unde ar proveni și numele de Prut (Pascu, Arhiva, 1921, 133; Pascu, Arch. Rom., VII, 567); la un gr. *παρροή în loc de παραρροή (Diculescu, Elemente, 491); la un lat. aquae rivus (Philippide, Principii, 40) ipoteză evident neinteresantă. Toate aceste intenții de explicare par să păcătuiască prin faptul că se bazează pe un sens de „apă curgătoare” care trebuie să fie secundar; sensul primitiv trebuie să fi fost cel de „șuvoi”, cf. pîraie de lacrimi, ca în sb. roniti suze „a vărsa lacrimi”, față de poron „loc unde un rîu se pierde în pămînt”.

pîrîurile
pîrîu (-îuri), s. n. – Mică apă curgătoare. – Var. Mold. pîrău, -aie, Bucov. părău,, -aie, -ăie, Munt., pl. pîrîe. Megl. păroi. Sl. (bg.) poroj „torent” (Miklosich, Fremdw., 119; Tiktin), cf. puroi, alb. përrua. Limba literară a asimilat rezultatul normal, *păroi (ca în megl.), cu rîu, de unde și pl. artificial pîrîuri; limba populară ignoră aceste forme și lexicografi ca Densusianu, GS, VI, 364, Candrea și Scriban le consideră incorecte. Sing. pîrău, în loc de *păroi, provine din pl. pîraie, ca în paralelismul bulfeie-bulfeu. E adevărat că istoria cuvîntului bg. nu este clară; poate-i vorba de un cuvînt din aceeiași familie cu roi, noroi, și identic cu puroi. După o părere foarte răspîndită, cuvîntul este de origine alb. (Cihac, II, 719; Meyer 335; Philippide, II, 729; Skok, Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 327; Jokl, IF, XLIX (1931), 282-6; Rosetti, II, 120; E. Petrovici, Dacor., VII, 347), părere greu de admis pentru noi pe baza unei simple asemănări. Alți cercetători se gîndesc la o sursă autohtonă (Miklosich, Slaw. Elem., 10; Lahovary 340); la un tracic *parau(t), de unde ar proveni și numele de Prut (Pascu, Arhiva, 1921, 133; Pascu, Arch. Rom., VII, 567); la un gr. *παρροή în loc de παραρροή (Diculescu, Elemente, 491); la un lat. aquae rivus (Philippide, Principii, 40) ipoteză evident neinteresantă. Toate aceste intenții de explicare par să păcătuiască prin faptul că se bazează pe un sens de „apă curgătoare” care trebuie să fie secundar; sensul primitiv trebuie să fi fost cel de „șuvoi”, cf. pîraie de lacrimi, ca în sb. roniti suze „a vărsa lacrimi”, față de poron „loc unde un rîu se pierde în pămînt”.

pîrîurilor
pîrîu (-îuri), s. n. – Mică apă curgătoare. – Var. Mold. pîrău, -aie, Bucov. părău,, -aie, -ăie, Munt., pl. pîrîe. Megl. păroi. Sl. (bg.) poroj „torent” (Miklosich, Fremdw., 119; Tiktin), cf. puroi, alb. përrua. Limba literară a asimilat rezultatul normal, *păroi (ca în megl.), cu rîu, de unde și pl. artificial pîrîuri; limba populară ignoră aceste forme și lexicografi ca Densusianu, GS, VI, 364, Candrea și Scriban le consideră incorecte. Sing. pîrău, în loc de *păroi, provine din pl. pîraie, ca în paralelismul bulfeie-bulfeu. E adevărat că istoria cuvîntului bg. nu este clară; poate-i vorba de un cuvînt din aceeiași familie cu roi, noroi, și identic cu puroi. După o părere foarte răspîndită, cuvîntul este de origine alb. (Cihac, II, 719; Meyer 335; Philippide, II, 729; Skok, Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 327; Jokl, IF, XLIX (1931), 282-6; Rosetti, II, 120; E. Petrovici, Dacor., VII, 347), părere greu de admis pentru noi pe baza unei simple asemănări. Alți cercetători se gîndesc la o sursă autohtonă (Miklosich, Slaw. Elem., 10; Lahovary 340); la un tracic *parau(t), de unde ar proveni și numele de Prut (Pascu, Arhiva, 1921, 133; Pascu, Arch. Rom., VII, 567); la un gr. *παρροή în loc de παραρροή (Diculescu, Elemente, 491); la un lat. aquae rivus (Philippide, Principii, 40) ipoteză evident neinteresantă. Toate aceste intenții de explicare par să păcătuiască prin faptul că se bazează pe un sens de „apă curgătoare” care trebuie să fie secundar; sensul primitiv trebuie să fi fost cel de „șuvoi”, cf. pîraie de lacrimi, ca în sb. roniti suze „a vărsa lacrimi”, față de poron „loc unde un rîu se pierde în pămînt”.

pîrîuț
PÂRÂÚȚ, părăuțe, s. n. (Pop.) Pârâiaș. [Var.: pârăúț s. n.] – Pârâu + suf. -uț.

DOOM

pârâúț (pop.) s. n., pl. pârâúțe

pîrîuțe
PÂRÂÚȚ, părăuțe, s. n. (Pop.) Pârâiaș. [Var.: pârăúț s. n.] – Pârâu + suf. -uț.

DOOM

pârâúț (pop.) s. n., pl. pârâúțe

pîrîuțele
PÂRÂÚȚ, părăuțe, s. n. (Pop.) Pârâiaș. [Var.: pârăúț s. n.] – Pârâu + suf. -uț.

DOOM

pârâúț (pop.) s. n., pl. pârâúțe

pîrîuțelor
PÂRÂÚȚ, părăuțe, s. n. (Pop.) Pârâiaș. [Var.: pârăúț s. n.] – Pârâu + suf. -uț.

DOOM

pârâúț (pop.) s. n., pl. pârâúțe

pîrîuțul
PÂRÂÚȚ, părăuțe, s. n. (Pop.) Pârâiaș. [Var.: pârăúț s. n.] – Pârâu + suf. -uț.

DOOM

pârâúț (pop.) s. n., pl. pârâúțe

pîrîuțului
PÂRÂÚȚ, părăuțe, s. n. (Pop.) Pârâiaș. [Var.: pârăúț s. n.] – Pârâu + suf. -uț.

DOOM

pârâúț (pop.) s. n., pl. pârâúțe

pîrîș
PÂRẤȘ, pârâși, s. m. (Pop.) Persoană care pârăște; reclamant. – Pârî + suf. -âș.

DOOM

pârấș (pop.) s. m., pl. pârấși

pîrîși
PÂRẤȘ, pârâși, s. m. (Pop.) Persoană care pârăște; reclamant. – Pârî + suf. -âș.

DOOM

pârấș (pop.) s. m., pl. pârấși

pîrîși
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîrîșii
PÂRẤȘ, pârâși, s. m. (Pop.) Persoană care pârăște; reclamant. – Pârî + suf. -âș.

DOOM

pârấș (pop.) s. m., pl. pârấși

pîrîșilor
PÂRẤȘ, pârâși, s. m. (Pop.) Persoană care pârăște; reclamant. – Pârî + suf. -âș.

DOOM

pârấș (pop.) s. m., pl. pârấși

pîrîșul
PÂRẤȘ, pârâși, s. m. (Pop.) Persoană care pârăște; reclamant. – Pârî + suf. -âș.

DOOM

pârấș (pop.) s. m., pl. pârấși

pîrîșului
PÂRẤȘ, pârâși, s. m. (Pop.) Persoană care pârăște; reclamant. – Pârî + suf. -âș.

DOOM

pârấș (pop.) s. m., pl. pârấși

pîrîți
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pîrîți
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pîrîți
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîrîții
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pîrîții
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pîrîților
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pîrîților
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pîrăsc
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîrăști
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pîrș
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pîrșcău
PÂRȘCĂU s. n. (Reg.) Ninsoare rară cu fulgi mari, care se topește repede; fulguială. – Comp. sb. prsiti.

pîrșcăul
PÂRȘCĂU s. n. (Reg.) Ninsoare rară cu fulgi mari, care se topește repede; fulguială. – Comp. sb. prsiti.

pîrșcăului
PÂRȘCĂU s. n. (Reg.) Ninsoare rară cu fulgi mari, care se topește repede; fulguială. – Comp. sb. prsiti.

pîrșcăuri
PÂRȘCĂU s. n. (Reg.) Ninsoare rară cu fulgi mari, care se topește repede; fulguială. – Comp. sb. prsiti.

pîrșcăurile
PÂRȘCĂU s. n. (Reg.) Ninsoare rară cu fulgi mari, care se topește repede; fulguială. – Comp. sb. prsiti.

pîrșcăurilor
PÂRȘCĂU s. n. (Reg.) Ninsoare rară cu fulgi mari, care se topește repede; fulguială. – Comp. sb. prsiti.

pîrși
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pîrșii
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pîrșilor
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pîrșul
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pîrșului
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pîrț
PÂRȚ, interj. (2) pârțuri, s. n. (Pop.) 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaz care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.

DOOM

pârț² (pop.) s. n., pl. pấrțuri

pîrțag
PÂRȚÁG s. n. (Pop. și fam.) Acces de furie, chef de ceartă; capriciu, toană. – Pârț + suf. -ag.

DOOM

pârțág (pop., fam.) s. n.

pîrțagul
PÂRȚÁG s. n. (Pop. și fam.) Acces de furie, chef de ceartă; capriciu, toană. – Pârț + suf. -ag.

DOOM

pârțág (pop., fam.) s. n.

pîrțagului
PÂRȚÁG s. n. (Pop. și fam.) Acces de furie, chef de ceartă; capriciu, toană. – Pârț + suf. -ag.

DOOM

pârțág (pop., fam.) s. n.

pîrțul
PÂRȚ, interj. (2) pârțuri, s. n. (Pop.) 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaz care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.

DOOM

pârț² (pop.) s. n., pl. pấrțuri

pîrțului
PÂRȚ, interj. (2) pârțuri, s. n. (Pop.) 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaz care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.

DOOM

pârț² (pop.) s. n., pl. pấrțuri

pîrțuri
PÂRȚ, interj. (2) pârțuri, s. n. (Pop.) 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaz care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.

DOOM

pârț² (pop.) s. n., pl. pấrțuri

pîrțurile
PÂRȚ, interj. (2) pârțuri, s. n. (Pop.) 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaz care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.

DOOM

pârț² (pop.) s. n., pl. pấrțuri

pîrțurilor
PÂRȚ, interj. (2) pârțuri, s. n. (Pop.) 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaz care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.

DOOM

pârț² (pop.) s. n., pl. pấrțuri

pîrțîi
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pîrțîia
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pîrțîiai
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pîrțîiam
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pîrțîiau
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pîrțîiați
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pîrțîie
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pîrțîii
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pîrțîim
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pîrțîind
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pîrțîire
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pîrțîiră
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pîrțîirăm
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pîrțîirăți
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pîrțîise
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pîrțîisem
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pîrțîiseră
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pîrțîiserăm
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pîrțîiserăți
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pîrțîiseși
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pîrțîiseți
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pîrțîit
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pîrțîiși
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pîrțîiți
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pîs
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pîsla
PẤSLĂ, pâsle, s. f. Material textil obținut din fire de lână sau de păr de animal netoarse bătute la piuă, folosit la confecționarea pălăriilor, a încălțămintei călduroase, ca izolant etc. – Cf. sl. plŭstĭ.

DOOM

!pấslă s. f., g.-d. art. pấslei; pl. pâsle

pîslar
PÂSLÁR, pâslari, s. m. (Mai ales la pl.) Cizmă sau papuc de pâslă. – Pâslă + suf. -ar.

DOOM

pâslár s. m., pl. pâslári

pîslari
PÂSLÁR, pâslari, s. m. (Mai ales la pl.) Cizmă sau papuc de pâslă. – Pâslă + suf. -ar.

DOOM

pâslár s. m., pl. pâslári

pîslarii
PÂSLÁR, pâslari, s. m. (Mai ales la pl.) Cizmă sau papuc de pâslă. – Pâslă + suf. -ar.

DOOM

pâslár s. m., pl. pâslári

pîslarilor
PÂSLÁR, pâslari, s. m. (Mai ales la pl.) Cizmă sau papuc de pâslă. – Pâslă + suf. -ar.

DOOM

pâslár s. m., pl. pâslári

pîslarul
PÂSLÁR, pâslari, s. m. (Mai ales la pl.) Cizmă sau papuc de pâslă. – Pâslă + suf. -ar.

DOOM

pâslár s. m., pl. pâslári

pîslarului
PÂSLÁR, pâslari, s. m. (Mai ales la pl.) Cizmă sau papuc de pâslă. – Pâslă + suf. -ar.

DOOM

pâslár s. m., pl. pâslári

pîsle
PẤSLĂ, pâsle, s. f. Material textil obținut din fire de lână sau de păr de animal netoarse bătute la piuă, folosit la confecționarea pălăriilor, a încălțămintei călduroase, ca izolant etc. – Cf. sl. plŭstĭ.

DOOM

!pấslă s. f., g.-d. art. pấslei; pl. pâsle

pîslea
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîsleai
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîsleam
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîslească
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîsleau
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîsleați
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîslei
PẤSLĂ, pâsle, s. f. Material textil obținut din fire de lână sau de păr de animal netoarse bătute la piuă, folosit la confecționarea pălăriilor, a încălțămintei călduroase, ca izolant etc. – Cf. sl. plŭstĭ.

DOOM

!pấslă s. f., g.-d. art. pấslei; pl. pâsle

pîslele
PẤSLĂ, pâsle, s. f. Material textil obținut din fire de lână sau de păr de animal netoarse bătute la piuă, folosit la confecționarea pălăriilor, a încălțămintei călduroase, ca izolant etc. – Cf. sl. plŭstĭ.

DOOM

!pấslă s. f., g.-d. art. pấslei; pl. pâsle

pîslelor
PẤSLĂ, pâsle, s. f. Material textil obținut din fire de lână sau de păr de animal netoarse bătute la piuă, folosit la confecționarea pălăriilor, a încălțămintei călduroase, ca izolant etc. – Cf. sl. plŭstĭ.

DOOM

!pấslă s. f., g.-d. art. pấslei; pl. pâsle

pîslesc
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîslește
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîslești
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîsli
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîslii
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîslim
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîslind
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîslire
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîsliră
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîslirăm
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîslirăți
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîslise
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîslisem
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîsliseră
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîsliserăm
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîsliserăți
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîsliseși
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîsliseți
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîslit
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîslit
PÂSLÍT, -Ă, pâsliți, -te, adj. (Rar) Pâslos. – V. pâsli.

pîslita
PÂSLÍT, -Ă, pâsliți, -te, adj. (Rar) Pâslos. – V. pâsli.

pîslite
PÂSLÍT, -Ă, pâsliți, -te, adj. (Rar) Pâslos. – V. pâsli.

pîslitei
PÂSLÍT, -Ă, pâsliți, -te, adj. (Rar) Pâslos. – V. pâsli.

pîslitele
PÂSLÍT, -Ă, pâsliți, -te, adj. (Rar) Pâslos. – V. pâsli.

pîslitelor
PÂSLÍT, -Ă, pâsliți, -te, adj. (Rar) Pâslos. – V. pâsli.

pîslitul
PÂSLÍT, -Ă, pâsliți, -te, adj. (Rar) Pâslos. – V. pâsli.

pîslitului
PÂSLÍT, -Ă, pâsliți, -te, adj. (Rar) Pâslos. – V. pâsli.

pîsliși
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîsliți
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pîsliți
PÂSLÍT, -Ă, pâsliți, -te, adj. (Rar) Pâslos. – V. pâsli.

pîsliții
PÂSLÍT, -Ă, pâsliți, -te, adj. (Rar) Pâslos. – V. pâsli.

pîsliților
PÂSLÍT, -Ă, pâsliți, -te, adj. (Rar) Pâslos. – V. pâsli.

pîsloasa
PÂSLÓS, -OÁSĂ, pâsloși, -oase, adj. Des ca pâsla, asemănător ca aspect cu pâsla; pâslit; îndesat, aspru, bătucit. – Pâslă + suf. -os.

DOOM

pâslós adj. m., pl. pâslóși; f. pâsloásă, pl. pâsloáse

pîsloase
PÂSLÓS, -OÁSĂ, pâsloși, -oase, adj. Des ca pâsla, asemănător ca aspect cu pâsla; pâslit; îndesat, aspru, bătucit. – Pâslă + suf. -os.

DOOM

pâslós adj. m., pl. pâslóși; f. pâsloásă, pl. pâsloáse

pîsloasei
PÂSLÓS, -OÁSĂ, pâsloși, -oase, adj. Des ca pâsla, asemănător ca aspect cu pâsla; pâslit; îndesat, aspru, bătucit. – Pâslă + suf. -os.

DOOM

pâslós adj. m., pl. pâslóși; f. pâsloásă, pl. pâsloáse

pîsloasele
PÂSLÓS, -OÁSĂ, pâsloși, -oase, adj. Des ca pâsla, asemănător ca aspect cu pâsla; pâslit; îndesat, aspru, bătucit. – Pâslă + suf. -os.

DOOM

pâslós adj. m., pl. pâslóși; f. pâsloásă, pl. pâsloáse

pîsloaselor
PÂSLÓS, -OÁSĂ, pâsloși, -oase, adj. Des ca pâsla, asemănător ca aspect cu pâsla; pâslit; îndesat, aspru, bătucit. – Pâslă + suf. -os.

DOOM

pâslós adj. m., pl. pâslóși; f. pâsloásă, pl. pâsloáse

pîslos
PÂSLÓS, -OÁSĂ, pâsloși, -oase, adj. Des ca pâsla, asemănător ca aspect cu pâsla; pâslit; îndesat, aspru, bătucit. – Pâslă + suf. -os.

DOOM

pâslós adj. m., pl. pâslóși; f. pâsloásă, pl. pâsloáse

pîslosul
PÂSLÓS, -OÁSĂ, pâsloși, -oase, adj. Des ca pâsla, asemănător ca aspect cu pâsla; pâslit; îndesat, aspru, bătucit. – Pâslă + suf. -os.

DOOM

pâslós adj. m., pl. pâslóși; f. pâsloásă, pl. pâsloáse

pîslosului
PÂSLÓS, -OÁSĂ, pâsloși, -oase, adj. Des ca pâsla, asemănător ca aspect cu pâsla; pâslit; îndesat, aspru, bătucit. – Pâslă + suf. -os.

DOOM

pâslós adj. m., pl. pâslóși; f. pâsloásă, pl. pâsloáse

pîsloși
PÂSLÓS, -OÁSĂ, pâsloși, -oase, adj. Des ca pâsla, asemănător ca aspect cu pâsla; pâslit; îndesat, aspru, bătucit. – Pâslă + suf. -os.

DOOM

pâslós adj. m., pl. pâslóși; f. pâsloásă, pl. pâsloáse

pîsloșii
PÂSLÓS, -OÁSĂ, pâsloși, -oase, adj. Des ca pâsla, asemănător ca aspect cu pâsla; pâslit; îndesat, aspru, bătucit. – Pâslă + suf. -os.

DOOM

pâslós adj. m., pl. pâslóși; f. pâsloásă, pl. pâsloáse

pîsloșilor
PÂSLÓS, -OÁSĂ, pâsloși, -oase, adj. Des ca pâsla, asemănător ca aspect cu pâsla; pâslit; îndesat, aspru, bătucit. – Pâslă + suf. -os.

DOOM

pâslós adj. m., pl. pâslóși; f. pâsloásă, pl. pâsloáse

pîsul
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pîsului
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pîș
PÂȘ¹ interj. (De obicei repetat) Cuvânt care redă zgomotul ușor produs de pașii cuiva, de mersul în vârful picioarelor etc. – Onomatopee.

DOOM

pâș/pâș-pấș interj.

pîși
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pîșii
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pîșilor
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pîșin
PÎȘÍN, -Ă, pîșini, -e, adj. (Mold.) Blajin, liniștit; rezervat. O vezi cît e de pîșină, dar și asta are două coaste de drac într-însa. CREANGĂ, O. A. 197. Pîșină și bună mai era mătușa Săftica, de s-o pui la rană. CONTEMPORANUL, VI 99. – Variantă: pășin, -ă adj.

DOOM

pâșín (reg.) adj. m., pl. pâșíni; f. pâșínă, pl. pâșíne

pîșina
PÎȘÍN, -Ă, pîșini, -e, adj. (Mold.) Blajin, liniștit; rezervat. O vezi cît e de pîșină, dar și asta are două coaste de drac într-însa. CREANGĂ, O. A. 197. Pîșină și bună mai era mătușa Săftica, de s-o pui la rană. CONTEMPORANUL, VI 99. – Variantă: pășin, -ă adj.

DOOM

pâșín (reg.) adj. m., pl. pâșíni; f. pâșínă, pl. pâșíne

pîșine
PÎȘÍN, -Ă, pîșini, -e, adj. (Mold.) Blajin, liniștit; rezervat. O vezi cît e de pîșină, dar și asta are două coaste de drac într-însa. CREANGĂ, O. A. 197. Pîșină și bună mai era mătușa Săftica, de s-o pui la rană. CONTEMPORANUL, VI 99. – Variantă: pășin, -ă adj.

DOOM

pâșín (reg.) adj. m., pl. pâșíni; f. pâșínă, pl. pâșíne

pîșinei
PÎȘÍN, -Ă, pîșini, -e, adj. (Mold.) Blajin, liniștit; rezervat. O vezi cît e de pîșină, dar și asta are două coaste de drac într-însa. CREANGĂ, O. A. 197. Pîșină și bună mai era mătușa Săftica, de s-o pui la rană. CONTEMPORANUL, VI 99. – Variantă: pășin, -ă adj.

DOOM

pâșín (reg.) adj. m., pl. pâșíni; f. pâșínă, pl. pâșíne

pîșinele
PÎȘÍN, -Ă, pîșini, -e, adj. (Mold.) Blajin, liniștit; rezervat. O vezi cît e de pîșină, dar și asta are două coaste de drac într-însa. CREANGĂ, O. A. 197. Pîșină și bună mai era mătușa Săftica, de s-o pui la rană. CONTEMPORANUL, VI 99. – Variantă: pășin, -ă adj.

DOOM

pâșín (reg.) adj. m., pl. pâșíni; f. pâșínă, pl. pâșíne

pîșinelor
PÎȘÍN, -Ă, pîșini, -e, adj. (Mold.) Blajin, liniștit; rezervat. O vezi cît e de pîșină, dar și asta are două coaste de drac într-însa. CREANGĂ, O. A. 197. Pîșină și bună mai era mătușa Săftica, de s-o pui la rană. CONTEMPORANUL, VI 99. – Variantă: pășin, -ă adj.

DOOM

pâșín (reg.) adj. m., pl. pâșíni; f. pâșínă, pl. pâșíne

pîșini
PÎȘÍN, -Ă, pîșini, -e, adj. (Mold.) Blajin, liniștit; rezervat. O vezi cît e de pîșină, dar și asta are două coaste de drac într-însa. CREANGĂ, O. A. 197. Pîșină și bună mai era mătușa Săftica, de s-o pui la rană. CONTEMPORANUL, VI 99. – Variantă: pășin, -ă adj.

DOOM

pâșín (reg.) adj. m., pl. pâșíni; f. pâșínă, pl. pâșíne

pîșinii
PÎȘÍN, -Ă, pîșini, -e, adj. (Mold.) Blajin, liniștit; rezervat. O vezi cît e de pîșină, dar și asta are două coaste de drac într-însa. CREANGĂ, O. A. 197. Pîșină și bună mai era mătușa Săftica, de s-o pui la rană. CONTEMPORANUL, VI 99. – Variantă: pășin, -ă adj.

DOOM

pâșín (reg.) adj. m., pl. pâșíni; f. pâșínă, pl. pâșíne

pîșinilor
PÎȘÍN, -Ă, pîșini, -e, adj. (Mold.) Blajin, liniștit; rezervat. O vezi cît e de pîșină, dar și asta are două coaste de drac într-însa. CREANGĂ, O. A. 197. Pîșină și bună mai era mătușa Săftica, de s-o pui la rană. CONTEMPORANUL, VI 99. – Variantă: pășin, -ă adj.

DOOM

pâșín (reg.) adj. m., pl. pâșíni; f. pâșínă, pl. pâșíne

pîșinul
PÎȘÍN, -Ă, pîșini, -e, adj. (Mold.) Blajin, liniștit; rezervat. O vezi cît e de pîșină, dar și asta are două coaste de drac într-însa. CREANGĂ, O. A. 197. Pîșină și bună mai era mătușa Săftica, de s-o pui la rană. CONTEMPORANUL, VI 99. – Variantă: pășin, -ă adj.

DOOM

pâșín (reg.) adj. m., pl. pâșíni; f. pâșínă, pl. pâșíne

pîșinului
PÎȘÍN, -Ă, pîșini, -e, adj. (Mold.) Blajin, liniștit; rezervat. O vezi cît e de pîșină, dar și asta are două coaste de drac într-însa. CREANGĂ, O. A. 197. Pîșină și bună mai era mătușa Săftica, de s-o pui la rană. CONTEMPORANUL, VI 99. – Variantă: pășin, -ă adj.

DOOM

pâșín (reg.) adj. m., pl. pâșíni; f. pâșínă, pl. pâșíne