pâc
PÂC interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă: a) sunetul exploziv surd produs de fumători când trag fumul din lulea sau din țigară; b) sunetul produs de o lovitură dată cu un corp tare; pac, poc; c) sunetul produs de un fir de ață, de o sfoară, de o coardă etc. când se rupe. – Onomatopee.

DOOM

pâc-pấc v. pâc

pâcla
PẤCLĂ, pâcle, s. f. 1. Ceață deasă care apare de obicei dimineața și seara; negură. 2. Văl atmosferic albăstrui sau galben-cenușiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent și care este provocat de refracția inegală a luminii în straturile de aer cu temperaturi diferite, încălzite de suprafața solului. ♦ Fig. Strat des, pânză de fum, de ploaie etc. 3. Atmosferă înăbușitoare, zăpușeală (pe timp noros). 4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sărate, uneori și petrol; vulcan noroios. – Din sl. pĭclŭ.

DOOM

pấclă (pâ-clă) s. f., g.-d. art. pấclei; pl. pấcle

pâcle
PẤCLĂ, pâcle, s. f. 1. Ceață deasă care apare de obicei dimineața și seara; negură. 2. Văl atmosferic albăstrui sau galben-cenușiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent și care este provocat de refracția inegală a luminii în straturile de aer cu temperaturi diferite, încălzite de suprafața solului. ♦ Fig. Strat des, pânză de fum, de ploaie etc. 3. Atmosferă înăbușitoare, zăpușeală (pe timp noros). 4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sărate, uneori și petrol; vulcan noroios. – Din sl. pĭclŭ.

DOOM

pấclă (pâ-clă) s. f., g.-d. art. pấclei; pl. pấcle

pâclei
PẤCLĂ, pâcle, s. f. 1. Ceață deasă care apare de obicei dimineața și seara; negură. 2. Văl atmosferic albăstrui sau galben-cenușiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent și care este provocat de refracția inegală a luminii în straturile de aer cu temperaturi diferite, încălzite de suprafața solului. ♦ Fig. Strat des, pânză de fum, de ploaie etc. 3. Atmosferă înăbușitoare, zăpușeală (pe timp noros). 4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sărate, uneori și petrol; vulcan noroios. – Din sl. pĭclŭ.

DOOM

pấclă (pâ-clă) s. f., g.-d. art. pấclei; pl. pấcle

pâclele
PẤCLĂ, pâcle, s. f. 1. Ceață deasă care apare de obicei dimineața și seara; negură. 2. Văl atmosferic albăstrui sau galben-cenușiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent și care este provocat de refracția inegală a luminii în straturile de aer cu temperaturi diferite, încălzite de suprafața solului. ♦ Fig. Strat des, pânză de fum, de ploaie etc. 3. Atmosferă înăbușitoare, zăpușeală (pe timp noros). 4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sărate, uneori și petrol; vulcan noroios. – Din sl. pĭclŭ.

DOOM

pấclă (pâ-clă) s. f., g.-d. art. pấclei; pl. pấcle

pâclelor
PẤCLĂ, pâcle, s. f. 1. Ceață deasă care apare de obicei dimineața și seara; negură. 2. Văl atmosferic albăstrui sau galben-cenușiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent și care este provocat de refracția inegală a luminii în straturile de aer cu temperaturi diferite, încălzite de suprafața solului. ♦ Fig. Strat des, pânză de fum, de ploaie etc. 3. Atmosferă înăbușitoare, zăpușeală (pe timp noros). 4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sărate, uneori și petrol; vulcan noroios. – Din sl. pĭclŭ.

DOOM

pấclă (pâ-clă) s. f., g.-d. art. pấclei; pl. pấcle

pâcliș
PÎCLÍȘ adv. (Mold.) Posomorît. Se uita pîcliș în turu-i la toate, tăcînd cu stăruință. SADOVEANU, O. A. II 237.

pâclișit
PÂCLIȘÍT, -Ă, pâclișiți, -te, adj. (Reg.) Morocănos. – Cf. pâclă.

pâcloasa
PÂCLÓS, -OÁSĂ, pâcloși, -oase, adj. Plin de pâclă (1, 2); neguros, cețos. – Pâclă + suf. -os.

DOOM

pâclós (pâ-clos) adj. m., pl. pâclóși; f. pâcloásă, pl. pâcloáse

pâcloase
PÂCLÓS, -OÁSĂ, pâcloși, -oase, adj. Plin de pâclă (1, 2); neguros, cețos. – Pâclă + suf. -os.

DOOM

pâclós (pâ-clos) adj. m., pl. pâclóși; f. pâcloásă, pl. pâcloáse

pâcloasei
PÂCLÓS, -OÁSĂ, pâcloși, -oase, adj. Plin de pâclă (1, 2); neguros, cețos. – Pâclă + suf. -os.

DOOM

pâclós (pâ-clos) adj. m., pl. pâclóși; f. pâcloásă, pl. pâcloáse

pâcloasele
PÂCLÓS, -OÁSĂ, pâcloși, -oase, adj. Plin de pâclă (1, 2); neguros, cețos. – Pâclă + suf. -os.

DOOM

pâclós (pâ-clos) adj. m., pl. pâclóși; f. pâcloásă, pl. pâcloáse

pâcloaselor
PÂCLÓS, -OÁSĂ, pâcloși, -oase, adj. Plin de pâclă (1, 2); neguros, cețos. – Pâclă + suf. -os.

DOOM

pâclós (pâ-clos) adj. m., pl. pâclóși; f. pâcloásă, pl. pâcloáse

pâclos
PÂCLÓS, -OÁSĂ, pâcloși, -oase, adj. Plin de pâclă (1, 2); neguros, cețos. – Pâclă + suf. -os.

DOOM

pâclós (pâ-clos) adj. m., pl. pâclóși; f. pâcloásă, pl. pâcloáse

pâclosul
PÂCLÓS, -OÁSĂ, pâcloși, -oase, adj. Plin de pâclă (1, 2); neguros, cețos. – Pâclă + suf. -os.

DOOM

pâclós (pâ-clos) adj. m., pl. pâclóși; f. pâcloásă, pl. pâcloáse

pâclosului
PÂCLÓS, -OÁSĂ, pâcloși, -oase, adj. Plin de pâclă (1, 2); neguros, cețos. – Pâclă + suf. -os.

DOOM

pâclós (pâ-clos) adj. m., pl. pâclóși; f. pâcloásă, pl. pâcloáse

pâcloși
PÂCLÓS, -OÁSĂ, pâcloși, -oase, adj. Plin de pâclă (1, 2); neguros, cețos. – Pâclă + suf. -os.

DOOM

pâclós (pâ-clos) adj. m., pl. pâclóși; f. pâcloásă, pl. pâcloáse

pâcloșii
PÂCLÓS, -OÁSĂ, pâcloși, -oase, adj. Plin de pâclă (1, 2); neguros, cețos. – Pâclă + suf. -os.

DOOM

pâclós (pâ-clos) adj. m., pl. pâclóși; f. pâcloásă, pl. pâcloáse

pâcloșilor
PÂCLÓS, -OÁSĂ, pâcloși, -oase, adj. Plin de pâclă (1, 2); neguros, cețos. – Pâclă + suf. -os.

DOOM

pâclós (pâ-clos) adj. m., pl. pâclóși; f. pâcloásă, pl. pâcloáse

pâcâia
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pâcâiai
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pâcâiam
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pâcâiau
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pâcâiați
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pâcâie
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pâcâii
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pâcâim
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pâcâind
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pâcâire
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pâcâire
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -âi.

pâcâiră
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pâcâirăm
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pâcâirăți
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pâcâise
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pâcâisem
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pâcâiseră
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pâcâiserăm
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pâcâiserăți
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pâcâiseși
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pâcâiseți
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pâcâit
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pâcâiși
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pâcâiți
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pâcâli
PÎCÎLÍ vb. IV v. păcăli.

pâcâlici
PÎCÎLÍCI s. m. v. păcălici.

pâcâlire
PÎCÎLÍRE s. f. v. păcălire.

pâcâlitură
PÎCÎLITÚRĂ s. f. v. păcălitută.

pâcăi
PÂCÂÍ, pấcâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. A fuma, a trage din lulea, producând un sunet caracteristic; a pufăi. 2. (Despre flacăra lămpii de petrol) A pâlpâi cu zgomot. [Var.: (reg.) pâcăí vb. IV] – Pâc + suf. -ăi.

DOOM

pâcâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấcâie, imperf. 3 sg. pâcâiá; conj. prez. 3 să pấcâie

pâcăire
PÂCĂÍ vb. IV v. pâcâi.

pâine
PẤINE, pâini, s. f. 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de faină (de grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei, frământat cu apă și copt în cuptor; pită. ◊ Expr. A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul. A ieși înaintea cuiva sau a întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare = a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste. A avea (sau a ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și pe cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. (A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun. A mânca o pâine albă = a avea o situație materială bună, a o duce bine. Se caută (sau se vinde) ca pâinea (cea) caldă, se spune despre o marfă foarte căutată și care se vinde foarte ușor. A mânca pâinea degeaba = a fi nefolositor. ♦ Aluat de făină frământat în vederea facerii pâinii (1). 2. Hrană necesară pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existenței; existență. ◊ Expr. O bucată de pâine sau pâinea zilnică, pâinea cea de toate zilele = mijloace de existență. A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva fără mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență. ♦ Fig. Agoniseală. 3. (Reg.) Cereale, recoltă de cereale, grâne, bucate; p. restr. grăunțe de cereale (mai ales de grâu). 4. Slujbă, funcție, post. ◊ Expr. A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de o slujbă. A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă. A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu. – Lat. panis.

DOOM

!pấinea-pórcului (plantă) s. f. art., g.-d. art. pấinii-pórcului

pâinea
PẤINE, pâini, s. f. 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de faină (de grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei, frământat cu apă și copt în cuptor; pită. ◊ Expr. A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul. A ieși înaintea cuiva sau a întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare = a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste. A avea (sau a ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și pe cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. (A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun. A mânca o pâine albă = a avea o situație materială bună, a o duce bine. Se caută (sau se vinde) ca pâinea (cea) caldă, se spune despre o marfă foarte căutată și care se vinde foarte ușor. A mânca pâinea degeaba = a fi nefolositor. ♦ Aluat de făină frământat în vederea facerii pâinii (1). 2. Hrană necesară pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existenței; existență. ◊ Expr. O bucată de pâine sau pâinea zilnică, pâinea cea de toate zilele = mijloace de existență. A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva fără mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență. ♦ Fig. Agoniseală. 3. (Reg.) Cereale, recoltă de cereale, grâne, bucate; p. restr. grăunțe de cereale (mai ales de grâu). 4. Slujbă, funcție, post. ◊ Expr. A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de o slujbă. A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă. A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu. – Lat. panis.

DOOM

!pấinea-pórcului (plantă) s. f. art., g.-d. art. pấinii-pórcului

pâini
PẤINE, pâini, s. f. 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de faină (de grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei, frământat cu apă și copt în cuptor; pită. ◊ Expr. A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul. A ieși înaintea cuiva sau a întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare = a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste. A avea (sau a ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și pe cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. (A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun. A mânca o pâine albă = a avea o situație materială bună, a o duce bine. Se caută (sau se vinde) ca pâinea (cea) caldă, se spune despre o marfă foarte căutată și care se vinde foarte ușor. A mânca pâinea degeaba = a fi nefolositor. ♦ Aluat de făină frământat în vederea facerii pâinii (1). 2. Hrană necesară pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existenței; existență. ◊ Expr. O bucată de pâine sau pâinea zilnică, pâinea cea de toate zilele = mijloace de existență. A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva fără mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență. ♦ Fig. Agoniseală. 3. (Reg.) Cereale, recoltă de cereale, grâne, bucate; p. restr. grăunțe de cereale (mai ales de grâu). 4. Slujbă, funcție, post. ◊ Expr. A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de o slujbă. A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă. A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu. – Lat. panis.

DOOM

!pấinea-pórcului (plantă) s. f. art., g.-d. art. pấinii-pórcului

pâinica
PÂINÍCĂ, pâinici, s. f. Pâinișoară. – Pâine + suf. -ică.

DOOM

pâinícă s. f., g.-d. art. pâinícii; pl. pâiníci

pâinici
PÂINÍCĂ, pâinici, s. f. Pâinișoară. – Pâine + suf. -ică.

DOOM

pâinícă s. f., g.-d. art. pâinícii; pl. pâiníci

pâinicii
PÂINÍCĂ, pâinici, s. f. Pâinișoară. – Pâine + suf. -ică.

DOOM

pâinícă s. f., g.-d. art. pâinícii; pl. pâiníci

pâinicile
PÂINÍCĂ, pâinici, s. f. Pâinișoară. – Pâine + suf. -ică.

DOOM

pâinícă s. f., g.-d. art. pâinícii; pl. pâiníci

pâinicilor
PÂINÍCĂ, pâinici, s. f. Pâinișoară. – Pâine + suf. -ică.

DOOM

pâinícă s. f., g.-d. art. pâinícii; pl. pâiníci

pâinii
PẤINE, pâini, s. f. 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de faină (de grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei, frământat cu apă și copt în cuptor; pită. ◊ Expr. A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul. A ieși înaintea cuiva sau a întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare = a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste. A avea (sau a ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și pe cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. (A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun. A mânca o pâine albă = a avea o situație materială bună, a o duce bine. Se caută (sau se vinde) ca pâinea (cea) caldă, se spune despre o marfă foarte căutată și care se vinde foarte ușor. A mânca pâinea degeaba = a fi nefolositor. ♦ Aluat de făină frământat în vederea facerii pâinii (1). 2. Hrană necesară pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existenței; existență. ◊ Expr. O bucată de pâine sau pâinea zilnică, pâinea cea de toate zilele = mijloace de existență. A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva fără mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență. ♦ Fig. Agoniseală. 3. (Reg.) Cereale, recoltă de cereale, grâne, bucate; p. restr. grăunțe de cereale (mai ales de grâu). 4. Slujbă, funcție, post. ◊ Expr. A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de o slujbă. A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă. A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu. – Lat. panis.

DOOM

!pấinea-pórcului (plantă) s. f. art., g.-d. art. pấinii-pórcului

pâinile
PẤINE, pâini, s. f. 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de faină (de grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei, frământat cu apă și copt în cuptor; pită. ◊ Expr. A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul. A ieși înaintea cuiva sau a întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare = a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste. A avea (sau a ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și pe cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. (A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun. A mânca o pâine albă = a avea o situație materială bună, a o duce bine. Se caută (sau se vinde) ca pâinea (cea) caldă, se spune despre o marfă foarte căutată și care se vinde foarte ușor. A mânca pâinea degeaba = a fi nefolositor. ♦ Aluat de făină frământat în vederea facerii pâinii (1). 2. Hrană necesară pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existenței; existență. ◊ Expr. O bucată de pâine sau pâinea zilnică, pâinea cea de toate zilele = mijloace de existență. A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva fără mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență. ♦ Fig. Agoniseală. 3. (Reg.) Cereale, recoltă de cereale, grâne, bucate; p. restr. grăunțe de cereale (mai ales de grâu). 4. Slujbă, funcție, post. ◊ Expr. A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de o slujbă. A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă. A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu. – Lat. panis.

DOOM

!pấinea-pórcului (plantă) s. f. art., g.-d. art. pấinii-pórcului

pâinilor
PẤINE, pâini, s. f. 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de faină (de grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei, frământat cu apă și copt în cuptor; pită. ◊ Expr. A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul. A ieși înaintea cuiva sau a întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare = a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste. A avea (sau a ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și pe cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. (A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun. A mânca o pâine albă = a avea o situație materială bună, a o duce bine. Se caută (sau se vinde) ca pâinea (cea) caldă, se spune despre o marfă foarte căutată și care se vinde foarte ușor. A mânca pâinea degeaba = a fi nefolositor. ♦ Aluat de făină frământat în vederea facerii pâinii (1). 2. Hrană necesară pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existenței; existență. ◊ Expr. O bucată de pâine sau pâinea zilnică, pâinea cea de toate zilele = mijloace de existență. A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva fără mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență. ♦ Fig. Agoniseală. 3. (Reg.) Cereale, recoltă de cereale, grâne, bucate; p. restr. grăunțe de cereale (mai ales de grâu). 4. Slujbă, funcție, post. ◊ Expr. A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de o slujbă. A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă. A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu. – Lat. panis.

DOOM

!pấinea-pórcului (plantă) s. f. art., g.-d. art. pấinii-pórcului

pâinișoara
PÂINIȘOÁRĂ, pâinișoare, s. f. 1. Diminutiv al lui pâine (1); pâinică, pâiniță. 2. Ciupercă comestibilă, de culoare roșie-violacee, care crește prin pădurile de stejar și de fag (Russula lepida). ♦ Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile și necomestibile. – Pâine + suf. -ișoară.

DOOM

pâinișoáră s. f., g.-d. art. pâinișoárei; pl. pâinișoáre

pâinișoare
PÂINIȘOÁRĂ, pâinișoare, s. f. 1. Diminutiv al lui pâine (1); pâinică, pâiniță. 2. Ciupercă comestibilă, de culoare roșie-violacee, care crește prin pădurile de stejar și de fag (Russula lepida). ♦ Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile și necomestibile. – Pâine + suf. -ișoară.

DOOM

pâinișoáră s. f., g.-d. art. pâinișoárei; pl. pâinișoáre

pâinișoarei
PÂINIȘOÁRĂ, pâinișoare, s. f. 1. Diminutiv al lui pâine (1); pâinică, pâiniță. 2. Ciupercă comestibilă, de culoare roșie-violacee, care crește prin pădurile de stejar și de fag (Russula lepida). ♦ Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile și necomestibile. – Pâine + suf. -ișoară.

DOOM

pâinișoáră s. f., g.-d. art. pâinișoárei; pl. pâinișoáre

pâinișoarele
PÂINIȘOÁRĂ, pâinișoare, s. f. 1. Diminutiv al lui pâine (1); pâinică, pâiniță. 2. Ciupercă comestibilă, de culoare roșie-violacee, care crește prin pădurile de stejar și de fag (Russula lepida). ♦ Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile și necomestibile. – Pâine + suf. -ișoară.

DOOM

pâinișoáră s. f., g.-d. art. pâinișoárei; pl. pâinișoáre

pâinișoarelor
PÂINIȘOÁRĂ, pâinișoare, s. f. 1. Diminutiv al lui pâine (1); pâinică, pâiniță. 2. Ciupercă comestibilă, de culoare roșie-violacee, care crește prin pădurile de stejar și de fag (Russula lepida). ♦ Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile și necomestibile. – Pâine + suf. -ișoară.

DOOM

pâinișoáră s. f., g.-d. art. pâinișoárei; pl. pâinișoáre

pâinița
PÂINÍȚĂ, pâinițe, s. f. Pâinișoară. – Pâine + suf. -iță.

DOOM

pâiníță s. f., g.-d. art. pâiníței; pl. pâiníțe

pâinițe
PÂINÍȚĂ, pâinițe, s. f. Pâinișoară. – Pâine + suf. -iță.

DOOM

pâiníță s. f., g.-d. art. pâiníței; pl. pâiníțe

pâiniței
PÂINÍȚĂ, pâinițe, s. f. Pâinișoară. – Pâine + suf. -iță.

DOOM

pâiníță s. f., g.-d. art. pâiníței; pl. pâiníțe

pâinițele
PÂINÍȚĂ, pâinițe, s. f. Pâinișoară. – Pâine + suf. -iță.

DOOM

pâiníță s. f., g.-d. art. pâiníței; pl. pâiníțe

pâinițelor
PÂINÍȚĂ, pâinițe, s. f. Pâinișoară. – Pâine + suf. -iță.

DOOM

pâiníță s. f., g.-d. art. pâiníței; pl. pâiníțe

pâj
pîj (-juri), s. n. – Canea, robinet. Rus. pyžĭ (Tiktin). În Mold.

pâl
PÂL interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită bătaia din aripi a păsărilor; fâl. – Onomatopee.

DOOM

pâl-pấl v. pâl

pâlc
PÂLC, pâlcuri, s. n. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care arată felul, componența) Grup mic și neorganizat de oameni; p. ext. grup de păsări, de animale, (rar) de plante sau de lucruri. ◊ Loc. adv. În pâlcuri sau pâlcuri-pâlcuri = în grup. ♦ Grămadă mică, adunătură de lucruri. 2. (Înv.) Unitate militară la sfârșitul evului mediu, în Moldova și în Țara Românească, corespunzătoare unui regiment, formată dintr-un anumit număr de ostași; stol, ceată. – Din sl. plŭkŭ.

DOOM

pâlc s. n., pl. pấlcuri

pâlcui
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcuia
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcuiai
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcuiam
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcuiască
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcuiau
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcuiați
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcuiesc
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcuiește
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcuiești
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcuii
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcuim
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcuind
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcuire
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcuiră
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcuirăm
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcuirăți
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcuise
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcuisem
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcuiseră
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcuiserăm
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcuiserăți
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcuiseși
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcuiseți
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcuit
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcuiși
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcuiți
PÎLCUÍ, pîlcuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se aduna grămadă, în pîlcuri, a se strînge laolaltă. Oamenii se pîlcuiesc în grupuri de cîte 10 și 20 de inși după cum cere trebuința. I. IONESCU, M. 201.

pâlcul
PÂLC, pâlcuri, s. n. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care arată felul, componența) Grup mic și neorganizat de oameni; p. ext. grup de păsări, de animale, (rar) de plante sau de lucruri. ◊ Loc. adv. În pâlcuri sau pâlcuri-pâlcuri = în grup. ♦ Grămadă mică, adunătură de lucruri. 2. (Înv.) Unitate militară la sfârșitul evului mediu, în Moldova și în Țara Românească, corespunzătoare unui regiment, formată dintr-un anumit număr de ostași; stol, ceată. – Din sl. plŭkŭ.

DOOM

pâlc s. n., pl. pấlcuri

pâlculeț
PÂLCULÉȚ, pâlculețe, s. n. Pâlcușor. – Pâlc + suf. -uleț.

DOOM

pâlculéț s. n., pl. pâlculéțe

pâlculețe
PÂLCULÉȚ, pâlculețe, s. n. Pâlcușor. – Pâlc + suf. -uleț.

DOOM

pâlculéț s. n., pl. pâlculéțe

pâlculețele
PÂLCULÉȚ, pâlculețe, s. n. Pâlcușor. – Pâlc + suf. -uleț.

DOOM

pâlculéț s. n., pl. pâlculéțe

pâlculețelor
PÂLCULÉȚ, pâlculețe, s. n. Pâlcușor. – Pâlc + suf. -uleț.

DOOM

pâlculéț s. n., pl. pâlculéțe

pâlculețul
PÂLCULÉȚ, pâlculețe, s. n. Pâlcușor. – Pâlc + suf. -uleț.

DOOM

pâlculéț s. n., pl. pâlculéțe

pâlculețului
PÂLCULÉȚ, pâlculețe, s. n. Pâlcușor. – Pâlc + suf. -uleț.

DOOM

pâlculéț s. n., pl. pâlculéțe

pâlcului
PÂLC, pâlcuri, s. n. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care arată felul, componența) Grup mic și neorganizat de oameni; p. ext. grup de păsări, de animale, (rar) de plante sau de lucruri. ◊ Loc. adv. În pâlcuri sau pâlcuri-pâlcuri = în grup. ♦ Grămadă mică, adunătură de lucruri. 2. (Înv.) Unitate militară la sfârșitul evului mediu, în Moldova și în Țara Românească, corespunzătoare unui regiment, formată dintr-un anumit număr de ostași; stol, ceată. – Din sl. plŭkŭ.

DOOM

pâlc s. n., pl. pấlcuri

pâlcuri
PÂLC, pâlcuri, s. n. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care arată felul, componența) Grup mic și neorganizat de oameni; p. ext. grup de păsări, de animale, (rar) de plante sau de lucruri. ◊ Loc. adv. În pâlcuri sau pâlcuri-pâlcuri = în grup. ♦ Grămadă mică, adunătură de lucruri. 2. (Înv.) Unitate militară la sfârșitul evului mediu, în Moldova și în Țara Românească, corespunzătoare unui regiment, formată dintr-un anumit număr de ostași; stol, ceată. – Din sl. plŭkŭ.

DOOM

pâlc s. n., pl. pấlcuri

pâlcurile
PÂLC, pâlcuri, s. n. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care arată felul, componența) Grup mic și neorganizat de oameni; p. ext. grup de păsări, de animale, (rar) de plante sau de lucruri. ◊ Loc. adv. În pâlcuri sau pâlcuri-pâlcuri = în grup. ♦ Grămadă mică, adunătură de lucruri. 2. (Înv.) Unitate militară la sfârșitul evului mediu, în Moldova și în Țara Românească, corespunzătoare unui regiment, formată dintr-un anumit număr de ostași; stol, ceată. – Din sl. plŭkŭ.

DOOM

pâlc s. n., pl. pấlcuri

pâlcurilor
PÂLC, pâlcuri, s. n. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care arată felul, componența) Grup mic și neorganizat de oameni; p. ext. grup de păsări, de animale, (rar) de plante sau de lucruri. ◊ Loc. adv. În pâlcuri sau pâlcuri-pâlcuri = în grup. ♦ Grămadă mică, adunătură de lucruri. 2. (Înv.) Unitate militară la sfârșitul evului mediu, în Moldova și în Țara Românească, corespunzătoare unui regiment, formată dintr-un anumit număr de ostași; stol, ceată. – Din sl. plŭkŭ.

DOOM

pâlc s. n., pl. pấlcuri

pâlcușoare
PÂLCUȘÓR, pâlcușoare, s. n. Diminutiv al lui pâlc (1); pâlculeț. – Pâlc + suf. -ușor.

DOOM

pâlcușór s. n., pl. pâlcușoáre

pâlcușoarele
PÂLCUȘÓR, pâlcușoare, s. n. Diminutiv al lui pâlc (1); pâlculeț. – Pâlc + suf. -ușor.

DOOM

pâlcușór s. n., pl. pâlcușoáre

pâlcușoarelor
PÂLCUȘÓR, pâlcușoare, s. n. Diminutiv al lui pâlc (1); pâlculeț. – Pâlc + suf. -ușor.

DOOM

pâlcușór s. n., pl. pâlcușoáre

pâlcușor
PÂLCUȘÓR, pâlcușoare, s. n. Diminutiv al lui pâlc (1); pâlculeț. – Pâlc + suf. -ușor.

DOOM

pâlcușór s. n., pl. pâlcușoáre

pâlcușorul
PÂLCUȘÓR, pâlcușoare, s. n. Diminutiv al lui pâlc (1); pâlculeț. – Pâlc + suf. -ușor.

DOOM

pâlcușór s. n., pl. pâlcușoáre

pâlcușorului
PÂLCUȘÓR, pâlcușoare, s. n. Diminutiv al lui pâlc (1); pâlculeț. – Pâlc + suf. -ușor.

DOOM

pâlcușór s. n., pl. pâlcușoáre

pâlnia
PẤLNIE, pâlnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticlă, de porțelan etc., de obicei în formă de con gol în interior, prelungit în jos printr-un tub îngust, servind la turnarea lichidelor în vase cu gura strâmtă. ◊ Expr. A-și face (sau a-și duce) palmele pâlnie (la gură sau la ureche) = a-și așeza mâinile ca o pâlnie în dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. A face (burta bute și) gura pâlnie = a bea mult. 2. Nume dat unor obiecte în formă de pâlnie (1), care amplifică sunetele. ◊ Pâlnia telefonului = receptor telefonic. 3. Rezervor, încăpere sau locaș, mai largi în partea de sus decât în cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a înlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de formă conică, formată în terenuri solubile. ♦ Plan înclinat care leagă galeria superioară cu cea inferioară a unui tunel în curs de excavare. ♦ Groapă făcută în pământ de un obuz sau de o bombă. 5. Locul unde se adună buștenii înainte de a fi coborâți pe jilip. 6. Tub care servește unor animale cefalopode la mișcare. – Et. nec.

DOOM

pấlnie (-ni-e) s. f., art. pấlnia (-ni-a), g.-d. art. pấlniei; pl. pấlnii, art. pấlniile (-ni-i-)

pâlnie
PẤLNIE, pâlnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticlă, de porțelan etc., de obicei în formă de con gol în interior, prelungit în jos printr-un tub îngust, servind la turnarea lichidelor în vase cu gura strâmtă. ◊ Expr. A-și face (sau a-și duce) palmele pâlnie (la gură sau la ureche) = a-și așeza mâinile ca o pâlnie în dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. A face (burta bute și) gura pâlnie = a bea mult. 2. Nume dat unor obiecte în formă de pâlnie (1), care amplifică sunetele. ◊ Pâlnia telefonului = receptor telefonic. 3. Rezervor, încăpere sau locaș, mai largi în partea de sus decât în cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a înlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de formă conică, formată în terenuri solubile. ♦ Plan înclinat care leagă galeria superioară cu cea inferioară a unui tunel în curs de excavare. ♦ Groapă făcută în pământ de un obuz sau de o bombă. 5. Locul unde se adună buștenii înainte de a fi coborâți pe jilip. 6. Tub care servește unor animale cefalopode la mișcare. – Et. nec.

DOOM

pấlnie (-ni-e) s. f., art. pấlnia (-ni-a), g.-d. art. pấlniei; pl. pấlnii, art. pấlniile (-ni-i-)

pâlniei
PẤLNIE, pâlnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticlă, de porțelan etc., de obicei în formă de con gol în interior, prelungit în jos printr-un tub îngust, servind la turnarea lichidelor în vase cu gura strâmtă. ◊ Expr. A-și face (sau a-și duce) palmele pâlnie (la gură sau la ureche) = a-și așeza mâinile ca o pâlnie în dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. A face (burta bute și) gura pâlnie = a bea mult. 2. Nume dat unor obiecte în formă de pâlnie (1), care amplifică sunetele. ◊ Pâlnia telefonului = receptor telefonic. 3. Rezervor, încăpere sau locaș, mai largi în partea de sus decât în cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a înlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de formă conică, formată în terenuri solubile. ♦ Plan înclinat care leagă galeria superioară cu cea inferioară a unui tunel în curs de excavare. ♦ Groapă făcută în pământ de un obuz sau de o bombă. 5. Locul unde se adună buștenii înainte de a fi coborâți pe jilip. 6. Tub care servește unor animale cefalopode la mișcare. – Et. nec.

DOOM

pấlnie (-ni-e) s. f., art. pấlnia (-ni-a), g.-d. art. pấlniei; pl. pấlnii, art. pấlniile (-ni-i-)

pâlnii
PẤLNIE, pâlnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticlă, de porțelan etc., de obicei în formă de con gol în interior, prelungit în jos printr-un tub îngust, servind la turnarea lichidelor în vase cu gura strâmtă. ◊ Expr. A-și face (sau a-și duce) palmele pâlnie (la gură sau la ureche) = a-și așeza mâinile ca o pâlnie în dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. A face (burta bute și) gura pâlnie = a bea mult. 2. Nume dat unor obiecte în formă de pâlnie (1), care amplifică sunetele. ◊ Pâlnia telefonului = receptor telefonic. 3. Rezervor, încăpere sau locaș, mai largi în partea de sus decât în cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a înlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de formă conică, formată în terenuri solubile. ♦ Plan înclinat care leagă galeria superioară cu cea inferioară a unui tunel în curs de excavare. ♦ Groapă făcută în pământ de un obuz sau de o bombă. 5. Locul unde se adună buștenii înainte de a fi coborâți pe jilip. 6. Tub care servește unor animale cefalopode la mișcare. – Et. nec.

DOOM

pấlnie (-ni-e) s. f., art. pấlnia (-ni-a), g.-d. art. pấlniei; pl. pấlnii, art. pấlniile (-ni-i-)

pâlniile
PẤLNIE, pâlnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticlă, de porțelan etc., de obicei în formă de con gol în interior, prelungit în jos printr-un tub îngust, servind la turnarea lichidelor în vase cu gura strâmtă. ◊ Expr. A-și face (sau a-și duce) palmele pâlnie (la gură sau la ureche) = a-și așeza mâinile ca o pâlnie în dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. A face (burta bute și) gura pâlnie = a bea mult. 2. Nume dat unor obiecte în formă de pâlnie (1), care amplifică sunetele. ◊ Pâlnia telefonului = receptor telefonic. 3. Rezervor, încăpere sau locaș, mai largi în partea de sus decât în cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a înlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de formă conică, formată în terenuri solubile. ♦ Plan înclinat care leagă galeria superioară cu cea inferioară a unui tunel în curs de excavare. ♦ Groapă făcută în pământ de un obuz sau de o bombă. 5. Locul unde se adună buștenii înainte de a fi coborâți pe jilip. 6. Tub care servește unor animale cefalopode la mișcare. – Et. nec.

DOOM

pấlnie (-ni-e) s. f., art. pấlnia (-ni-a), g.-d. art. pấlniei; pl. pấlnii, art. pấlniile (-ni-i-)

pâlniilor
PẤLNIE, pâlnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticlă, de porțelan etc., de obicei în formă de con gol în interior, prelungit în jos printr-un tub îngust, servind la turnarea lichidelor în vase cu gura strâmtă. ◊ Expr. A-și face (sau a-și duce) palmele pâlnie (la gură sau la ureche) = a-și așeza mâinile ca o pâlnie în dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. A face (burta bute și) gura pâlnie = a bea mult. 2. Nume dat unor obiecte în formă de pâlnie (1), care amplifică sunetele. ◊ Pâlnia telefonului = receptor telefonic. 3. Rezervor, încăpere sau locaș, mai largi în partea de sus decât în cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a înlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de formă conică, formată în terenuri solubile. ♦ Plan înclinat care leagă galeria superioară cu cea inferioară a unui tunel în curs de excavare. ♦ Groapă făcută în pământ de un obuz sau de o bombă. 5. Locul unde se adună buștenii înainte de a fi coborâți pe jilip. 6. Tub care servește unor animale cefalopode la mișcare. – Et. nec.

DOOM

pấlnie (-ni-e) s. f., art. pấlnia (-ni-a), g.-d. art. pấlniei; pl. pấlnii, art. pấlniile (-ni-i-)

pâlnioara
PÂLNIOÁRĂ, pâlnioare, s. f. Diminutiv al lui pâlnie. [Pr.: -ni-oa-] – Pâlnie + suf. -ioară.

DOOM

pâlnioáră (-ni-oa-) s. f., g.-d. art. pâlnioárei; pl. pâlnioáre

pâlnioare
PÂLNIOÁRĂ, pâlnioare, s. f. Diminutiv al lui pâlnie. [Pr.: -ni-oa-] – Pâlnie + suf. -ioară.

DOOM

pâlnioáră (-ni-oa-) s. f., g.-d. art. pâlnioárei; pl. pâlnioáre

pâlnioarei
PÂLNIOÁRĂ, pâlnioare, s. f. Diminutiv al lui pâlnie. [Pr.: -ni-oa-] – Pâlnie + suf. -ioară.

DOOM

pâlnioáră (-ni-oa-) s. f., g.-d. art. pâlnioárei; pl. pâlnioáre

pâlnioarele
PÂLNIOÁRĂ, pâlnioare, s. f. Diminutiv al lui pâlnie. [Pr.: -ni-oa-] – Pâlnie + suf. -ioară.

DOOM

pâlnioáră (-ni-oa-) s. f., g.-d. art. pâlnioárei; pl. pâlnioáre

pâlnioarelor
PÂLNIOÁRĂ, pâlnioare, s. f. Diminutiv al lui pâlnie. [Pr.: -ni-oa-] – Pâlnie + suf. -ioară.

DOOM

pâlnioáră (-ni-oa-) s. f., g.-d. art. pâlnioárei; pl. pâlnioáre

pâlpâi
PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre flăcări) A crește și a descrește în cursul arderii, a se mișca, a tremura producând un pocnet ușor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mișca lin din aripi, producând un zgomot ușor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ P. anal. A tremura ușor, a se mișca, a se clătina ușor. 3. (Despre lumină) A crește și a descrește în intensitate în mod intermitent. – Pâl + p[âl] + suf. -âi.

DOOM

pâlpâí (a ~) vb., ind. prez. 3 pấlpâie, imperf. 3 sg. pâlpâiá; conj. prez. 3 să pấlpâie; ger. pâlpâínd

pâlpâia
PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre flăcări) A crește și a descrește în cursul arderii, a se mișca, a tremura producând un pocnet ușor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mișca lin din aripi, producând un zgomot ușor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ P. anal. A tremura ușor, a se mișca, a se clătina ușor. 3. (Despre lumină) A crește și a descrește în intensitate în mod intermitent. – Pâl + p[âl] + suf. -âi.

DOOM

pâlpâí (a ~) vb., ind. prez. 3 pấlpâie, imperf. 3 sg. pâlpâiá; conj. prez. 3 să pấlpâie; ger. pâlpâínd

pâlpâiala
PÂLPÂIÁLĂ, pâlpâieli, s. f. Pâlpâire. [Pr.: -pâ-ia-] – Pâlpâi + suf. -eală.

DOOM

pâlpâiálă s. f., g.-d. art. pâlpâiélii; pl. pâlpâiéli

pâlpâiau
PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre flăcări) A crește și a descrește în cursul arderii, a se mișca, a tremura producând un pocnet ușor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mișca lin din aripi, producând un zgomot ușor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ P. anal. A tremura ușor, a se mișca, a se clătina ușor. 3. (Despre lumină) A crește și a descrește în intensitate în mod intermitent. – Pâl + p[âl] + suf. -âi.

DOOM

pâlpâí (a ~) vb., ind. prez. 3 pấlpâie, imperf. 3 sg. pâlpâiá; conj. prez. 3 să pấlpâie; ger. pâlpâínd

pâlpâie
PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre flăcări) A crește și a descrește în cursul arderii, a se mișca, a tremura producând un pocnet ușor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mișca lin din aripi, producând un zgomot ușor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ P. anal. A tremura ușor, a se mișca, a se clătina ușor. 3. (Despre lumină) A crește și a descrește în intensitate în mod intermitent. – Pâl + p[âl] + suf. -âi.

DOOM

pâlpâí (a ~) vb., ind. prez. 3 pấlpâie, imperf. 3 sg. pâlpâiá; conj. prez. 3 să pấlpâie; ger. pâlpâínd

pâlpâieli
PÂLPÂIÁLĂ, pâlpâieli, s. f. Pâlpâire. [Pr.: -pâ-ia-] – Pâlpâi + suf. -eală.

DOOM

pâlpâiálă s. f., g.-d. art. pâlpâiélii; pl. pâlpâiéli

pâlpâielii
PÂLPÂIÁLĂ, pâlpâieli, s. f. Pâlpâire. [Pr.: -pâ-ia-] – Pâlpâi + suf. -eală.

DOOM

pâlpâiálă s. f., g.-d. art. pâlpâiélii; pl. pâlpâiéli

pâlpâielile
PÂLPÂIÁLĂ, pâlpâieli, s. f. Pâlpâire. [Pr.: -pâ-ia-] – Pâlpâi + suf. -eală.

DOOM

pâlpâiálă s. f., g.-d. art. pâlpâiélii; pl. pâlpâiéli

pâlpâielilor
PÂLPÂIÁLĂ, pâlpâieli, s. f. Pâlpâire. [Pr.: -pâ-ia-] – Pâlpâi + suf. -eală.

DOOM

pâlpâiálă s. f., g.-d. art. pâlpâiélii; pl. pâlpâiéli

pâlpâind
PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre flăcări) A crește și a descrește în cursul arderii, a se mișca, a tremura producând un pocnet ușor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mișca lin din aripi, producând un zgomot ușor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ P. anal. A tremura ușor, a se mișca, a se clătina ușor. 3. (Despre lumină) A crește și a descrește în intensitate în mod intermitent. – Pâl + p[âl] + suf. -âi.

DOOM

pâlpâí (a ~) vb., ind. prez. 3 pấlpâie, imperf. 3 sg. pâlpâiá; conj. prez. 3 să pấlpâie; ger. pâlpâínd

pâlpâire
PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre flăcări) A crește și a descrește în cursul arderii, a se mișca, a tremura producând un pocnet ușor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mișca lin din aripi, producând un zgomot ușor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ P. anal. A tremura ușor, a se mișca, a se clătina ușor. 3. (Despre lumină) A crește și a descrește în intensitate în mod intermitent. – Pâl + p[âl] + suf. -âi.

DOOM

pâlpâí (a ~) vb., ind. prez. 3 pấlpâie, imperf. 3 sg. pâlpâiá; conj. prez. 3 să pấlpâie; ger. pâlpâínd

pâlpâire
PÂLPÂÍRE, pâlpâiri, s. f. Acțiunea de a pâlpâi și rezultatul ei. 1. Mișcarea tremurată a focului, a flăcărilor, a luminii; pâlpâială, pâlpâit, pâlpâitură. 2. Fâlfâire. – V. pâlpâi.

DOOM

pâlpâíre s. f., g.-d. art. pâlpâírii; pl. pâlpâíri

pâlpâirea
PÂLPÂÍRE, pâlpâiri, s. f. Acțiunea de a pâlpâi și rezultatul ei. 1. Mișcarea tremurată a focului, a flăcărilor, a luminii; pâlpâială, pâlpâit, pâlpâitură. 2. Fâlfâire. – V. pâlpâi.

DOOM

pâlpâíre s. f., g.-d. art. pâlpâírii; pl. pâlpâíri

pâlpâiri
PÂLPÂÍRE, pâlpâiri, s. f. Acțiunea de a pâlpâi și rezultatul ei. 1. Mișcarea tremurată a focului, a flăcărilor, a luminii; pâlpâială, pâlpâit, pâlpâitură. 2. Fâlfâire. – V. pâlpâi.

DOOM

pâlpâíre s. f., g.-d. art. pâlpâírii; pl. pâlpâíri

pâlpâirii
PÂLPÂÍRE, pâlpâiri, s. f. Acțiunea de a pâlpâi și rezultatul ei. 1. Mișcarea tremurată a focului, a flăcărilor, a luminii; pâlpâială, pâlpâit, pâlpâitură. 2. Fâlfâire. – V. pâlpâi.

DOOM

pâlpâíre s. f., g.-d. art. pâlpâírii; pl. pâlpâíri

pâlpâirile
PÂLPÂÍRE, pâlpâiri, s. f. Acțiunea de a pâlpâi și rezultatul ei. 1. Mișcarea tremurată a focului, a flăcărilor, a luminii; pâlpâială, pâlpâit, pâlpâitură. 2. Fâlfâire. – V. pâlpâi.

DOOM

pâlpâíre s. f., g.-d. art. pâlpâírii; pl. pâlpâíri

pâlpâirilor
PÂLPÂÍRE, pâlpâiri, s. f. Acțiunea de a pâlpâi și rezultatul ei. 1. Mișcarea tremurată a focului, a flăcărilor, a luminii; pâlpâială, pâlpâit, pâlpâitură. 2. Fâlfâire. – V. pâlpâi.

DOOM

pâlpâíre s. f., g.-d. art. pâlpâírii; pl. pâlpâíri

pâlpâiră
PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre flăcări) A crește și a descrește în cursul arderii, a se mișca, a tremura producând un pocnet ușor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mișca lin din aripi, producând un zgomot ușor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ P. anal. A tremura ușor, a se mișca, a se clătina ușor. 3. (Despre lumină) A crește și a descrește în intensitate în mod intermitent. – Pâl + p[âl] + suf. -âi.

DOOM

pâlpâí (a ~) vb., ind. prez. 3 pấlpâie, imperf. 3 sg. pâlpâiá; conj. prez. 3 să pấlpâie; ger. pâlpâínd

pâlpâise
PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre flăcări) A crește și a descrește în cursul arderii, a se mișca, a tremura producând un pocnet ușor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mișca lin din aripi, producând un zgomot ușor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ P. anal. A tremura ușor, a se mișca, a se clătina ușor. 3. (Despre lumină) A crește și a descrește în intensitate în mod intermitent. – Pâl + p[âl] + suf. -âi.

DOOM

pâlpâí (a ~) vb., ind. prez. 3 pấlpâie, imperf. 3 sg. pâlpâiá; conj. prez. 3 să pấlpâie; ger. pâlpâínd

pâlpâiseră
PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre flăcări) A crește și a descrește în cursul arderii, a se mișca, a tremura producând un pocnet ușor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mișca lin din aripi, producând un zgomot ușor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ P. anal. A tremura ușor, a se mișca, a se clătina ușor. 3. (Despre lumină) A crește și a descrește în intensitate în mod intermitent. – Pâl + p[âl] + suf. -âi.

DOOM

pâlpâí (a ~) vb., ind. prez. 3 pấlpâie, imperf. 3 sg. pâlpâiá; conj. prez. 3 să pấlpâie; ger. pâlpâínd

pâlpâit
PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre flăcări) A crește și a descrește în cursul arderii, a se mișca, a tremura producând un pocnet ușor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mișca lin din aripi, producând un zgomot ușor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ P. anal. A tremura ușor, a se mișca, a se clătina ușor. 3. (Despre lumină) A crește și a descrește în intensitate în mod intermitent. – Pâl + p[âl] + suf. -âi.

DOOM

pâlpâí (a ~) vb., ind. prez. 3 pấlpâie, imperf. 3 sg. pâlpâiá; conj. prez. 3 să pấlpâie; ger. pâlpâínd

pâlpâit
PÂLPÂÍT s. n. Pâlpâire. – V. pâlpâi.

DOOM

pâlpâít s. n.

pâlpâitoare
PÂLPÂITÓR, -OÁRE, pâlpâitori, -oare, adj. Care pâlpâie; tremurător. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tor.

DOOM

pâlpâitór (-pâ-i-) adj. m., pl. pâlpâitóri; f. sg. și pl. pâlpâitoáre

pâlpâitoarea
PÂLPÂITÓR, -OÁRE, pâlpâitori, -oare, adj. Care pâlpâie; tremurător. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tor.

DOOM

pâlpâitór (-pâ-i-) adj. m., pl. pâlpâitóri; f. sg. și pl. pâlpâitoáre

pâlpâitoarei
PÂLPÂITÓR, -OÁRE, pâlpâitori, -oare, adj. Care pâlpâie; tremurător. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tor.

DOOM

pâlpâitór (-pâ-i-) adj. m., pl. pâlpâitóri; f. sg. și pl. pâlpâitoáre

pâlpâitoarele
PÂLPÂITÓR, -OÁRE, pâlpâitori, -oare, adj. Care pâlpâie; tremurător. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tor.

DOOM

pâlpâitór (-pâ-i-) adj. m., pl. pâlpâitóri; f. sg. și pl. pâlpâitoáre

pâlpâitoarelor
PÂLPÂITÓR, -OÁRE, pâlpâitori, -oare, adj. Care pâlpâie; tremurător. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tor.

DOOM

pâlpâitór (-pâ-i-) adj. m., pl. pâlpâitóri; f. sg. și pl. pâlpâitoáre

pâlpâitor
PÂLPÂITÓR, -OÁRE, pâlpâitori, -oare, adj. Care pâlpâie; tremurător. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tor.

DOOM

pâlpâitór (-pâ-i-) adj. m., pl. pâlpâitóri; f. sg. și pl. pâlpâitoáre

pâlpâitori
PÂLPÂITÓR, -OÁRE, pâlpâitori, -oare, adj. Care pâlpâie; tremurător. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tor.

DOOM

pâlpâitór (-pâ-i-) adj. m., pl. pâlpâitóri; f. sg. și pl. pâlpâitoáre

pâlpâitorii
PÂLPÂITÓR, -OÁRE, pâlpâitori, -oare, adj. Care pâlpâie; tremurător. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tor.

DOOM

pâlpâitór (-pâ-i-) adj. m., pl. pâlpâitóri; f. sg. și pl. pâlpâitoáre

pâlpâitorilor
PÂLPÂITÓR, -OÁRE, pâlpâitori, -oare, adj. Care pâlpâie; tremurător. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tor.

DOOM

pâlpâitór (-pâ-i-) adj. m., pl. pâlpâitóri; f. sg. și pl. pâlpâitoáre

pâlpâitorul
PÂLPÂITÓR, -OÁRE, pâlpâitori, -oare, adj. Care pâlpâie; tremurător. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tor.

DOOM

pâlpâitór (-pâ-i-) adj. m., pl. pâlpâitóri; f. sg. și pl. pâlpâitoáre

pâlpâitorului
PÂLPÂITÓR, -OÁRE, pâlpâitori, -oare, adj. Care pâlpâie; tremurător. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tor.

DOOM

pâlpâitór (-pâ-i-) adj. m., pl. pâlpâitóri; f. sg. și pl. pâlpâitoáre

pâlpâitul
PÂLPÂÍT s. n. Pâlpâire. – V. pâlpâi.

DOOM

pâlpâít s. n.

pâlpâitului
PÂLPÂÍT s. n. Pâlpâire. – V. pâlpâi.

DOOM

pâlpâít s. n.

pâlpâitura
PÂLPÂITÚRĂ, pălpâituri, s. f. (Rar) Pâlpâire. [Pr.: -pă-i-] – Pâlpâi + suf. -tură.

DOOM

pâlpâitúră (rar) (-pâ-i-) s. f., g.-d. art. pâlpâitúrii; pl. pâlpâitúri

pâlpâituri
PÂLPÂITÚRĂ, pălpâituri, s. f. (Rar) Pâlpâire. [Pr.: -pă-i-] – Pâlpâi + suf. -tură.

DOOM

pâlpâitúră (rar) (-pâ-i-) s. f., g.-d. art. pâlpâitúrii; pl. pâlpâitúri

pâlpâiturii
PÂLPÂITÚRĂ, pălpâituri, s. f. (Rar) Pâlpâire. [Pr.: -pă-i-] – Pâlpâi + suf. -tură.

DOOM

pâlpâitúră (rar) (-pâ-i-) s. f., g.-d. art. pâlpâitúrii; pl. pâlpâitúri

pâlpâiturile
PÂLPÂITÚRĂ, pălpâituri, s. f. (Rar) Pâlpâire. [Pr.: -pă-i-] – Pâlpâi + suf. -tură.

DOOM

pâlpâitúră (rar) (-pâ-i-) s. f., g.-d. art. pâlpâitúrii; pl. pâlpâitúri

pâlpâiturilor
PÂLPÂITÚRĂ, pălpâituri, s. f. (Rar) Pâlpâire. [Pr.: -pă-i-] – Pâlpâi + suf. -tură.

DOOM

pâlpâitúră (rar) (-pâ-i-) s. f., g.-d. art. pâlpâitúrii; pl. pâlpâitúri

pâlpără
PÎ́LPĂRĂ s. f. v. pîrpără.

pâluci
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pâlucii
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pâlucilor
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pâluciul
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pâluciului
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pâlș
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pân
PRIN prep. I. (Introduce un complement circumstanțial de loc) 1. (Complementul arată spațiul pe care îl străbate sau pe unde pătrunde ceva) Lumina trece prin geam. 2. (Complementul arată spațiul în interiorul căruia se desfășoară sau are loc o acțiune) În, pe undeva. Se ascund prin văgăuni. ♦ (Complementul arată spațiul dintre două sau mai multe obiecte identice) Printre. II. (Introduce un complement circumstanțial instrumental) Cu..., cu ajutorul..., pe calea..., utilizând. Se înțeleg prin soli. ♦ Datorită. ♦ De către, de. III. (Introduce un complement circumstanțial modal, în construcții infinitivale cerute de obicei de verbele „a începe” și „a sfârși”) Autorul începe prin a-și expune planul. ◊ Loc. conj. Prin urmare = în consecință, deci. IV. (Introduce un complement circumstanțial de timp) În..., în cursul..., în timpul... Tresare prin somn. ♦ Cam în..., aproape de... V. (Precedat de prep. „de”, formează loc. prep. prin care se exprimă timpul, locul aproximativ) De prin iulie. De prin pădure. [Var.: (reg.) pân, pin prep.] – Pre² + în.

DOOM

prin prep.

pânda
PẤNDĂ, pânde, s. f. Faptul de a pândi. ♦ Loc ascuns de unde se poate pândi. – V. pândi.

DOOM

pấndă s. f., g.-d. art. pấndei; pl. pấnde

pândace
PÂNDÁCI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.

DOOM

pândáci (rar) adj. m., pl. pândáci; f. sg. și pl. pândáce

pândacea
PÂNDÁCI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.

DOOM

pândáci (rar) adj. m., pl. pândáci; f. sg. și pl. pândáce

pândacei
PÂNDÁCI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.

DOOM

pândáci (rar) adj. m., pl. pândáci; f. sg. și pl. pândáce

pândacele
PÂNDÁCI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.

DOOM

pândáci (rar) adj. m., pl. pândáci; f. sg. și pl. pândáce

pândacelor
PÂNDÁCI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.

DOOM

pândáci (rar) adj. m., pl. pândáci; f. sg. și pl. pândáce

pândaci
PÂNDÁCI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.

DOOM

pândáci (rar) adj. m., pl. pândáci; f. sg. și pl. pândáce

pândacii
PÂNDÁCI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.

DOOM

pândáci (rar) adj. m., pl. pândáci; f. sg. și pl. pândáce

pândacilor
PÂNDÁCI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.

DOOM

pândáci (rar) adj. m., pl. pândáci; f. sg. și pl. pândáce

pândaciul
PÂNDÁCI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.

DOOM

pândáci (rar) adj. m., pl. pândáci; f. sg. și pl. pândáce

pândaciului
PÂNDÁCI, -CE, pândaci, -ce, adj. (Rar) Care stă la pândă; care este înclinat să iscodească. – Pândă + suf. -aci.

DOOM

pândáci (rar) adj. m., pl. pândáci; f. sg. și pl. pândáce

pândar
PÂNDÁR, pândari, s. m. Persoană care păzește o pădure, o vie, o holdă etc.; paznic, jitar. ♦ (Mil.; pop.) Strajă, santinelă. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spațiului aerian. – Din sl. pondarĭ.

DOOM

pândár s. m., pl. pândári

pândari
PÂNDÁR, pândari, s. m. Persoană care păzește o pădure, o vie, o holdă etc.; paznic, jitar. ♦ (Mil.; pop.) Strajă, santinelă. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spațiului aerian. – Din sl. pondarĭ.

DOOM

pândár s. m., pl. pândári

pândarii
PÂNDÁR, pândari, s. m. Persoană care păzește o pădure, o vie, o holdă etc.; paznic, jitar. ♦ (Mil.; pop.) Strajă, santinelă. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spațiului aerian. – Din sl. pondarĭ.

DOOM

pândár s. m., pl. pândári

pândarilor
PÂNDÁR, pândari, s. m. Persoană care păzește o pădure, o vie, o holdă etc.; paznic, jitar. ♦ (Mil.; pop.) Strajă, santinelă. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spațiului aerian. – Din sl. pondarĭ.

DOOM

pândár s. m., pl. pândári

pândarul
PÂNDÁR, pândari, s. m. Persoană care păzește o pădure, o vie, o holdă etc.; paznic, jitar. ♦ (Mil.; pop.) Strajă, santinelă. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spațiului aerian. – Din sl. pondarĭ.

DOOM

pândár s. m., pl. pândári

pândarului
PÂNDÁR, pândari, s. m. Persoană care păzește o pădure, o vie, o holdă etc.; paznic, jitar. ♦ (Mil.; pop.) Strajă, santinelă. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spațiului aerian. – Din sl. pondarĭ.

DOOM

pândár s. m., pl. pândári

pândaș
PÂNDÁȘ, pândași, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care stă la pândă. – Pândă + suf. -aș.

DOOM

pândáș (înv., reg.) s. m., pl. pândáși

pândași
PÂNDÁȘ, pândași, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care stă la pândă. – Pândă + suf. -aș.

DOOM

pândáș (înv., reg.) s. m., pl. pândáși

pândașii
PÂNDÁȘ, pândași, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care stă la pândă. – Pândă + suf. -aș.

DOOM

pândáș (înv., reg.) s. m., pl. pândáși

pândașilor
PÂNDÁȘ, pândași, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care stă la pândă. – Pândă + suf. -aș.

DOOM

pândáș (înv., reg.) s. m., pl. pândáși

pândașul
PÂNDÁȘ, pândași, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care stă la pândă. – Pândă + suf. -aș.

DOOM

pândáș (înv., reg.) s. m., pl. pândáși

pândașului
PÂNDÁȘ, pândași, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care stă la pândă. – Pândă + suf. -aș.

DOOM

pândáș (înv., reg.) s. m., pl. pândáși

pânde
PẤNDĂ, pânde, s. f. Faptul de a pândi. ♦ Loc ascuns de unde se poate pândi. – V. pândi.

DOOM

pấndă s. f., g.-d. art. pấndei; pl. pấnde

pândea
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândeai
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândeam
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândească
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândeau
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândeați
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândei
PẤNDĂ, pânde, s. f. Faptul de a pândi. ♦ Loc ascuns de unde se poate pândi. – V. pândi.

DOOM

pấndă s. f., g.-d. art. pấndei; pl. pấnde

pândele
PẤNDĂ, pânde, s. f. Faptul de a pândi. ♦ Loc ascuns de unde se poate pândi. – V. pândi.

DOOM

pấndă s. f., g.-d. art. pấndei; pl. pấnde

pândelor
PẤNDĂ, pânde, s. f. Faptul de a pândi. ♦ Loc ascuns de unde se poate pândi. – V. pândi.

DOOM

pấndă s. f., g.-d. art. pấndei; pl. pấnde

pândesc
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândeș
PÎ́NDEȘ, -Ă, pîndeși, -e, adj. (Rar) Care pîndește, pîndaci. Dulăii pîndeși stau împrejur culcați pe labe și căutînd cu ochii poronca stăpîmdui lor. EMINESCU, N. 142.

pândește
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândești
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândi
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândii
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândim
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândind
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândire
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândire
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

pândirea
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

pândiri
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

pândirii
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

pândirile
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

pândirilor
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

pândiră
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândirăm
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândirăți
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândise
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândisem
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândiseră
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândiserăm
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândiserăți
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândiseși
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândiseți
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândit
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândit
PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

DOOM

pândít s. n.

pândita
PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

DOOM

pândít s. n.

pândite
PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

DOOM

pândít s. n.

pânditei
PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

DOOM

pândít s. n.

pânditele
PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

DOOM

pândít s. n.

pânditelor
PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

DOOM

pândít s. n.

pânditoare
PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.

DOOM

pânditór adj. m., pl. pânditóri; f. sg. și pl. pânditoáre

pânditoarea
PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.

DOOM

pânditór adj. m., pl. pânditóri; f. sg. și pl. pânditoáre

pânditoarei
PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.

DOOM

pânditór adj. m., pl. pânditóri; f. sg. și pl. pânditoáre

pânditoarele
PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.

DOOM

pânditór adj. m., pl. pânditóri; f. sg. și pl. pânditoáre

pânditoarelor
PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.

DOOM

pânditór adj. m., pl. pânditóri; f. sg. și pl. pânditoáre

pânditor
PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.

DOOM

pânditór adj. m., pl. pânditóri; f. sg. și pl. pânditoáre

pânditori
PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.

DOOM

pânditór adj. m., pl. pânditóri; f. sg. și pl. pânditoáre

pânditorii
PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.

DOOM

pânditór adj. m., pl. pânditóri; f. sg. și pl. pânditoáre

pânditorilor
PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.

DOOM

pânditór adj. m., pl. pânditóri; f. sg. și pl. pânditoáre

pânditorul
PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.

DOOM

pânditór adj. m., pl. pânditóri; f. sg. și pl. pânditoáre

pânditorului
PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor.

DOOM

pânditór adj. m., pl. pânditóri; f. sg. și pl. pânditoáre

pânditul
PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

DOOM

pândít s. n.

pânditului
PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

DOOM

pândít s. n.

pândiș
PÂNDÍȘ adv. (Pop.) Ca la pândă, încet și fără zgomot; pe ascuns, pe furiș. – Pândă + suf. -iș.

DOOM

pândíș (pop.) adv.

pândiși
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândiți
PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi.

DOOM

pândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pândésc, imperf. 3 sg. pândeá; conj. prez. 3 să pândeáscă

pândiți
PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

DOOM

pândít s. n.

pândiții
PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

DOOM

pândít s. n.

pândiților
PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

DOOM

pândít s. n.

pândăraș
PÎNDĂRÁȘ, pîndărași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui pîndar. Io o să mă fac Ș-o să mă prefac Un mic pîn- dăraș, Din fluier doinaș. TEODORESCU, P. P. 458.

pândări
PÎNDĂRÍ, pîndăi esc, vb. IV. Tranz. (Popular; rar) A face serviciul de pîndar; a păzi; p. ext. a pîndi. Toată ziua iese-n prag Cu firuțu tras în ac, Pîndărind pe cine-i drag. HODOȘ, R. P. 37.

pândărit
PÎNDĂRÍT, pîndărituri, s. n. Faptul de a pîn- dări; ocupația pîndarului. Pîndarul își ia pentru pîndărit. cîte 1-3 snopi din fiecare claie. PAMFILE, A. R. 140. ♦ Plata, retribuția cuvenită pîndarului.

pâne
PÎ́NE s. f. v. pîine.

pângărea
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângăreai
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângăream
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângărească
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângăreau
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângăreați
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângăresc
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângărește
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângărești
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângări
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângării
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângărim
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângărind
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângărire
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângărire
PÂNGĂRÍRE, pângăriri, s. f. Acțiunea de a pângări și rezultatul ei; profanare, necinstire. – V. pângări.

DOOM

pângăríre s. f., g.-d. art. pângărírii; pl. pângăríri

pângărirea
PÂNGĂRÍRE, pângăriri, s. f. Acțiunea de a pângări și rezultatul ei; profanare, necinstire. – V. pângări.

DOOM

pângăríre s. f., g.-d. art. pângărírii; pl. pângăríri

pângăriri
PÂNGĂRÍRE, pângăriri, s. f. Acțiunea de a pângări și rezultatul ei; profanare, necinstire. – V. pângări.

DOOM

pângăríre s. f., g.-d. art. pângărírii; pl. pângăríri

pângăririi
PÂNGĂRÍRE, pângăriri, s. f. Acțiunea de a pângări și rezultatul ei; profanare, necinstire. – V. pângări.

DOOM

pângăríre s. f., g.-d. art. pângărírii; pl. pângăríri

pângăririle
PÂNGĂRÍRE, pângăriri, s. f. Acțiunea de a pângări și rezultatul ei; profanare, necinstire. – V. pângări.

DOOM

pângăríre s. f., g.-d. art. pângărírii; pl. pângăríri

pângăririlor
PÂNGĂRÍRE, pângăriri, s. f. Acțiunea de a pângări și rezultatul ei; profanare, necinstire. – V. pângări.

DOOM

pângăríre s. f., g.-d. art. pângărírii; pl. pângăríri

pângăriră
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângărirăm
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângărirăți
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângărise
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângărisem
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângăriseră
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângăriserăm
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângăriserăți
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângăriseși
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângăriseți
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângărit
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângărit
PÂNGĂRÍT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

pângărita
PÂNGĂRÍT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

pângărite
PÂNGĂRÍT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

pângăritei
PÂNGĂRÍT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

pângăritele
PÂNGĂRÍT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

pângăritelor
PÂNGĂRÍT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

pângăritoare
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pângăritoare
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pângăritoarea
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pângăritoarea
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pângăritoarei
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pângăritoarei
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pângăritoarele
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pângăritoarele
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pângăritoarelor
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pângăritoarelor
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pângăritor
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pângăritor
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pângăritori
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pângăritori
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pângăritorii
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pângăritorii
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pângăritorilor
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pângăritorilor
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pângăritorul
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pângăritorul
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pângăritorului
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pângăritorului
PÂNGĂRITÓR, -OÁRE, pângăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care pângărește; profanator, defăimător, dezonorant, batjocoritor. – Pângări + suf. -tor.

DOOM

pângăritór (rar) adj. m., s. m., pl. pângăritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pângăritoáre

pângăritul
PÂNGĂRÍT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

pângăritului
PÂNGĂRÍT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

pângăriși
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângăriți
PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. Tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ Spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân.

DOOM

pângărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pângărésc, imperf. 3 sg. pângăreá; conj. prez. 3 să pângăreáscă

pângăriți
PÂNGĂRÍT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

pângăriții
PÂNGĂRÍT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

pângăriților
PÂNGĂRÍT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.

pânică
PÎNÍCĂ s. f. v. pîinică.

pânișoară
PÎNIȘOÁRĂ s. f. v. pîinișoară.

pâniță
PÎNÍȚĂ s. f. v. pîiniță.

pântec
PẤNTECE s. n. v. pântec.

DOOM

pấntece v. pấntec

pântecare
PÂNTECÁRE, pântecări, s. f. (Reg.) Diaree. – Pântec + suf. -are.

DOOM

!pântecáre (reg.) s. f., g.-d. art. pântecắrii; pl. pântecắri

pântecarea
PÂNTECÁRE, pântecări, s. f. (Reg.) Diaree. – Pântec + suf. -are.

DOOM

!pântecáre (reg.) s. f., g.-d. art. pântecắrii; pl. pântecắri

pântece
PẤNTECE s. n. v. pântec.

DOOM

pấntece v. pấntec

pântecel
PÂNTECÉL, pântecele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui pântece; pântecuț. – Pântece + suf. -el.

DOOM

pântecél s. n., pl. pântecéle

pântecele
PẤNTECE s. n. v. pântec.

DOOM

pấntece v. pấntec

pântecele
PÂNTECÉL, pântecele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui pântece; pântecuț. – Pântece + suf. -el.

DOOM

pântecél s. n., pl. pântecéle

pântecelele
PÂNTECÉL, pântecele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui pântece; pântecuț. – Pântece + suf. -el.

DOOM

pântecél s. n., pl. pântecéle

pântecelelor
PÂNTECÉL, pântecele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui pântece; pântecuț. – Pântece + suf. -el.

DOOM

pântecél s. n., pl. pântecéle

pântecelor
PẤNTECE s. n. v. pântec.

DOOM

pấntece v. pấntec

pântecelui
PẤNTECE s. n. v. pântec.

DOOM

pấntece v. pấntec

pântecelul
PÂNTECÉL, pântecele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui pântece; pântecuț. – Pântece + suf. -el.

DOOM

pântecél s. n., pl. pântecéle

pântecelului
PÂNTECÉL, pântecele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui pântece; pântecuț. – Pântece + suf. -el.

DOOM

pântecél s. n., pl. pântecéle

pântecoasa
PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

DOOM

pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. pântecoásă, pl. pântecoáse

pântecoase
PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

DOOM

pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. pântecoásă, pl. pântecoáse

pântecoasei
PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

DOOM

pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. pântecoásă, pl. pântecoáse

pântecoasele
PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

DOOM

pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. pântecoásă, pl. pântecoáse

pântecoaselor
PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

DOOM

pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. pântecoásă, pl. pântecoáse

pântecos
PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

DOOM

pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. pântecoásă, pl. pântecoáse

pântecosul
PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

DOOM

pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. pântecoásă, pl. pântecoáse

pântecosului
PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

DOOM

pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. pântecoásă, pl. pântecoáse

pântecoși
PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

DOOM

pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. pântecoásă, pl. pântecoáse

pântecoșii
PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

DOOM

pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. pântecoásă, pl. pântecoáse

pântecoșilor
PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoși, -oase, adj. (Pop.) 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereții rotunjiți în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

DOOM

pântecós adj. m., pl. pântecóși; f. pântecoásă, pl. pântecoáse

pântecuț
PÂNTECÚȚ, păntecuțe, s. n. (Rar) Pântecel. – Pântec + suf. -uț.

DOOM

pântecúț (rar) s. n., pl. pântecúțe

pântecuțe
PÂNTECÚȚ, păntecuțe, s. n. (Rar) Pântecel. – Pântec + suf. -uț.

DOOM

pântecúț (rar) s. n., pl. pântecúțe

pântecuțele
PÂNTECÚȚ, păntecuțe, s. n. (Rar) Pântecel. – Pântec + suf. -uț.

DOOM

pântecúț (rar) s. n., pl. pântecúțe

pântecuțelor
PÂNTECÚȚ, păntecuțe, s. n. (Rar) Pântecel. – Pântec + suf. -uț.

DOOM

pântecúț (rar) s. n., pl. pântecúțe

pântecuțul
PÂNTECÚȚ, păntecuțe, s. n. (Rar) Pântecel. – Pântec + suf. -uț.

DOOM

pântecúț (rar) s. n., pl. pântecúțe

pântecuțului
PÂNTECÚȚ, păntecuțe, s. n. (Rar) Pântecel. – Pântec + suf. -uț.

DOOM

pântecúț (rar) s. n., pl. pântecúțe

pântecăraia
PÂNTECĂRÁIE s. f. (Reg.) Diaree. [Pr.: -ra-ie] – Pântec + suf. -ăraie.

DOOM

!pântecăráie (reg., fam.) s. f., art. pântecăráia, g.-d. art. pântecărắii; pl. pântecărắi, art. pântecărắile (-ră-i)

pântecăraie
PÂNTECĂRÁIE s. f. (Reg.) Diaree. [Pr.: -ra-ie] – Pântec + suf. -ăraie.

DOOM

!pântecăráie (reg., fam.) s. f., art. pântecăráia, g.-d. art. pântecărắii; pl. pântecărắi, art. pântecărắile (-ră-i)

pântecăraie
PÂNTECĂRÁIE, păntecărăi, s. f. (Reg. și fam.) Diaree. [Pr.: -ra-ie] – Pântec + suf. -ăraie.

pântecăraiei
PÂNTECĂRÁIE s. f. (Reg.) Diaree. [Pr.: -ra-ie] – Pântec + suf. -ăraie.

DOOM

!pântecăráie (reg., fam.) s. f., art. pântecăráia, g.-d. art. pântecărắii; pl. pântecărắi, art. pântecărắile (-ră-i)

pântecăraiele
PÂNTECĂRÁIE s. f. (Reg.) Diaree. [Pr.: -ra-ie] – Pântec + suf. -ăraie.

DOOM

!pântecăráie (reg., fam.) s. f., art. pântecăráia, g.-d. art. pântecărắii; pl. pântecărắi, art. pântecărắile (-ră-i)

pântecăraielor
PÂNTECĂRÁIE s. f. (Reg.) Diaree. [Pr.: -ra-ie] – Pântec + suf. -ăraie.

DOOM

!pântecăráie (reg., fam.) s. f., art. pântecăráia, g.-d. art. pântecărắii; pl. pântecărắi, art. pântecărắile (-ră-i)

pântecări
PÂNTECÁRE, pântecări, s. f. (Reg.) Diaree. – Pântec + suf. -are.

DOOM

!pântecáre (reg.) s. f., g.-d. art. pântecắrii; pl. pântecắri

pântecăria
PÎNTECĂRÍE s. f. (Regional) Pîntecăraie. Mulți iși țineau pumnii sub centuri, să-și ogoiască pîntecăria stîrnită de mămăliga crudă, de apa împuțită a bălților. CAMILAR, N. I 271.

DOOM

!pântecăríe (reg.) s. f., art. pântecăría, g.-d. art. pântecăríei; pl. pântecăríi, art. pântecăríile

pântecărie
PÎNTECĂRÍE s. f. (Regional) Pîntecăraie. Mulți iși țineau pumnii sub centuri, să-și ogoiască pîntecăria stîrnită de mămăliga crudă, de apa împuțită a bălților. CAMILAR, N. I 271.

DOOM

!pântecăríe (reg.) s. f., art. pântecăría, g.-d. art. pântecăríei; pl. pântecăríi, art. pântecăríile

pântecăriei
PÎNTECĂRÍE s. f. (Regional) Pîntecăraie. Mulți iși țineau pumnii sub centuri, să-și ogoiască pîntecăria stîrnită de mămăliga crudă, de apa împuțită a bălților. CAMILAR, N. I 271.

DOOM

!pântecăríe (reg.) s. f., art. pântecăría, g.-d. art. pântecăríei; pl. pântecăríi, art. pântecăríile

pântecării
PÂNTECÁRE, pântecări, s. f. (Reg.) Diaree. – Pântec + suf. -are.

DOOM

!pântecáre (reg.) s. f., g.-d. art. pântecắrii; pl. pântecắri

pântecării
PÎNTECĂRÍE s. f. (Regional) Pîntecăraie. Mulți iși țineau pumnii sub centuri, să-și ogoiască pîntecăria stîrnită de mămăliga crudă, de apa împuțită a bălților. CAMILAR, N. I 271.

DOOM

!pântecăríe (reg.) s. f., art. pântecăría, g.-d. art. pântecăríei; pl. pântecăríi, art. pântecăríile

pântecăriile
PÎNTECĂRÍE s. f. (Regional) Pîntecăraie. Mulți iși țineau pumnii sub centuri, să-și ogoiască pîntecăria stîrnită de mămăliga crudă, de apa împuțită a bălților. CAMILAR, N. I 271.

DOOM

!pântecăríe (reg.) s. f., art. pântecăría, g.-d. art. pântecăríei; pl. pântecăríi, art. pântecăríile

pântecăriilor
PÎNTECĂRÍE s. f. (Regional) Pîntecăraie. Mulți iși țineau pumnii sub centuri, să-și ogoiască pîntecăria stîrnită de mămăliga crudă, de apa împuțită a bălților. CAMILAR, N. I 271.

DOOM

!pântecăríe (reg.) s. f., art. pântecăría, g.-d. art. pântecăríei; pl. pântecăríi, art. pântecăríile

pântecările
PÂNTECÁRE, pântecări, s. f. (Reg.) Diaree. – Pântec + suf. -are.

DOOM

!pântecáre (reg.) s. f., g.-d. art. pântecắrii; pl. pântecắri

pântecărilor
PÂNTECÁRE, pântecări, s. f. (Reg.) Diaree. – Pântec + suf. -are.

DOOM

!pântecáre (reg.) s. f., g.-d. art. pântecắrii; pl. pântecắri

pântre
PRÍNTRE prep. 1. În mijlocul...; între. ♦ Spec. În spațiul dintre mai multe ființe sau obiecte. 2. În intervalul dintre două etape, două momente ale unei acțiuni, ale unui fenomen etc. 3. (Rar) Prin. 4. (Rar) Dintre. [Var.: (pop.) píntre, pấntre prep.] – Pre² + între.

DOOM

príntre prep.

pânza
PẤNZĂ, pânze, s. f. I. 1. Țesătură făcută din fire de bumbac, de in, de cânepă etc., din care se confecționează albituri de corp, de pat etc.; bucată din această țesătură. ◊ Pânză de casă = pânză țesută la războiul manual; pânză țărănească. ◊ Loc. adv. Până în pânzele albe = fără încetare, până la capăt; până la ultima limită; necruțător. ◊ Expr. A zări ca printr-o pânză = a nu vedea limpede, a desluși cu greu; a vedea ca prin sită. Ține-te (sau să te ții) pânză (să nu te rupi), se spune pentru a arăta că este vorba de o acțiune grea și de durată, de un lucru care se desfășoară cu mare intensitate și care, pentru a fi rezolvat, cere curaj, răbdare etc. A i se ridica (sau a-i cădea, a i se lua cuiva) pânza de pe ochi = a începe să înțeleagă limpede lucrurile, a înceta să mai privească eronat un anumit lucru, o anumită situație; a i se deschide ochii. (Adverbial) A curge pânză = a curge fără întrerupere. A țese pânzele = a face intrigi. A (i) se încurca cuiva pânza = a nu-i reuși planurile făcute. ♦ Plasă deasă de pescuit. ♦ Fig. Șir, rând (de oameni). ♦ Fig. Șuviță; fascicul. 2. Bucată de pânză (1) cu diferite utilizări; a) țesătură cu care se acoperă fața sau trupul mortului; giulgiu. (Expr.) Parcă i-a luat pânza de pe obraz (sau de pe ochi, de pe față), se spune despre cineva foarte palid sau foarte slab; b) (la pl.) bucată mare de țesătură rezistentă care se fixează de vergelele catargelor unui vas și care, împinsă de vânt, face să înainteze vasul; velă; c) bucată de țesătură deasă fixată pe un cadru, pe care se pictează; p. ext. tablou; d) (în sintagma) pânză de cort = foaie de cort; e) țesătură pe care se proiectează imagini de la un aparat de proiecție; ecran. 3. Țesătură pe care o face păianjenul pentru a prinde prada. 4. Țesătură sau împletitură specială din fire textile sau metalice, folosită în industrie, în laboratoare etc. ◊ Pânză de calc = pânză subțire și transparentă pe care se desenează planuri tehnice. II. 1. Lama sau tăișul de metal al unor instrumente. ◊ Pânză de fierăstrău = tăișul de metal al unui fierăstrău. 2. (Geol.; în sintagmele) Pânză de șariaj = ansamblu de strate geologice mai vechi, deplasate și împinse prin mișcările tectonice peste altele mai noi; suprafața pe care are loc deplasarea unor mase în acest proces. Pânză eruptivă = formă de zăcământ a rocilor vulcanice, rezultată prin consolidarea curgerilor de lave. Pânză de apă subterană = strat acvifer. 3. Desiș (de copaci) lung și îngust (crescut de-a lungul unui drum, al unei ape); perdea. – Et. nec.

DOOM

pấnză s. f., g.-d. art. pấnzei; pl. pấnze

pânzar
PÂNZÁR, pânzari, s. m. (Înv.) Țesător sau negustor de pânzeturi. – Pânză + suf. -ar.

DOOM

pânzár² (sul la războiul de țesut, corabie) s. n., pl. pânzáre

pânzari
PÂNZÁR, pânzari, s. m. (Înv.) Țesător sau negustor de pânzeturi. – Pânză + suf. -ar.

DOOM

pânzár² (sul la războiul de țesut, corabie) s. n., pl. pânzáre

pânzarii
PÂNZÁR, pânzari, s. m. (Înv.) Țesător sau negustor de pânzeturi. – Pânză + suf. -ar.

DOOM

pânzár² (sul la războiul de țesut, corabie) s. n., pl. pânzáre

pânzarilor
PÂNZÁR, pânzari, s. m. (Înv.) Țesător sau negustor de pânzeturi. – Pânză + suf. -ar.

DOOM

pânzár² (sul la războiul de țesut, corabie) s. n., pl. pânzáre

pânzarul
PÂNZÁR, pânzari, s. m. (Înv.) Țesător sau negustor de pânzeturi. – Pânză + suf. -ar.

DOOM

pânzár² (sul la războiul de țesut, corabie) s. n., pl. pânzáre

pânzarului
PÂNZÁR, pânzari, s. m. (Înv.) Țesător sau negustor de pânzeturi. – Pânză + suf. -ar.

DOOM

pânzár² (sul la războiul de țesut, corabie) s. n., pl. pânzáre

pânzat
PÂNZÁT, -Ă, pânzați, -te, adj. (Despre hârtie) Fabricat cu un amestec de fibre textile pentru a avea rezistență. ♦ (Despre obiecte) Dublat, întărit cu pânză. Hartă pânzată. – Pânză + suf. -at.

DOOM

pânzát adj. m., pl. pânzáți; f. pânzátă, pl. pânzáte

pânzata
PÂNZÁT, -Ă, pânzați, -te, adj. (Despre hârtie) Fabricat cu un amestec de fibre textile pentru a avea rezistență. ♦ (Despre obiecte) Dublat, întărit cu pânză. Hartă pânzată. – Pânză + suf. -at.

DOOM

pânzát adj. m., pl. pânzáți; f. pânzátă, pl. pânzáte

pânzate
PÂNZÁT, -Ă, pânzați, -te, adj. (Despre hârtie) Fabricat cu un amestec de fibre textile pentru a avea rezistență. ♦ (Despre obiecte) Dublat, întărit cu pânză. Hartă pânzată. – Pânză + suf. -at.

DOOM

pânzát adj. m., pl. pânzáți; f. pânzátă, pl. pânzáte

pânzatei
PÂNZÁT, -Ă, pânzați, -te, adj. (Despre hârtie) Fabricat cu un amestec de fibre textile pentru a avea rezistență. ♦ (Despre obiecte) Dublat, întărit cu pânză. Hartă pânzată. – Pânză + suf. -at.

DOOM

pânzát adj. m., pl. pânzáți; f. pânzátă, pl. pânzáte

pânzatele
PÂNZÁT, -Ă, pânzați, -te, adj. (Despre hârtie) Fabricat cu un amestec de fibre textile pentru a avea rezistență. ♦ (Despre obiecte) Dublat, întărit cu pânză. Hartă pânzată. – Pânză + suf. -at.

DOOM

pânzát adj. m., pl. pânzáți; f. pânzátă, pl. pânzáte

pânzatelor
PÂNZÁT, -Ă, pânzați, -te, adj. (Despre hârtie) Fabricat cu un amestec de fibre textile pentru a avea rezistență. ♦ (Despre obiecte) Dublat, întărit cu pânză. Hartă pânzată. – Pânză + suf. -at.

DOOM

pânzát adj. m., pl. pânzáți; f. pânzátă, pl. pânzáte

pânzatul
PÂNZÁT, -Ă, pânzați, -te, adj. (Despre hârtie) Fabricat cu un amestec de fibre textile pentru a avea rezistență. ♦ (Despre obiecte) Dublat, întărit cu pânză. Hartă pânzată. – Pânză + suf. -at.

DOOM

pânzát adj. m., pl. pânzáți; f. pânzátă, pl. pânzáte

pânzatului
PÂNZÁT, -Ă, pânzați, -te, adj. (Despre hârtie) Fabricat cu un amestec de fibre textile pentru a avea rezistență. ♦ (Despre obiecte) Dublat, întărit cu pânză. Hartă pânzată. – Pânză + suf. -at.

DOOM

pânzát adj. m., pl. pânzáți; f. pânzátă, pl. pânzáte

pânzați
PÂNZÁT, -Ă, pânzați, -te, adj. (Despre hârtie) Fabricat cu un amestec de fibre textile pentru a avea rezistență. ♦ (Despre obiecte) Dublat, întărit cu pânză. Hartă pânzată. – Pânză + suf. -at.

DOOM

pânzát adj. m., pl. pânzáți; f. pânzátă, pl. pânzáte

pânzații
PÂNZÁT, -Ă, pânzați, -te, adj. (Despre hârtie) Fabricat cu un amestec de fibre textile pentru a avea rezistență. ♦ (Despre obiecte) Dublat, întărit cu pânză. Hartă pânzată. – Pânză + suf. -at.

DOOM

pânzát adj. m., pl. pânzáți; f. pânzátă, pl. pânzáte

pânzaților
PÂNZÁT, -Ă, pânzați, -te, adj. (Despre hârtie) Fabricat cu un amestec de fibre textile pentru a avea rezistență. ♦ (Despre obiecte) Dublat, întărit cu pânză. Hartă pânzată. – Pânză + suf. -at.

DOOM

pânzát adj. m., pl. pânzáți; f. pânzátă, pl. pânzáte

pânze
PẤNZĂ, pânze, s. f. I. 1. Țesătură făcută din fire de bumbac, de in, de cânepă etc., din care se confecționează albituri de corp, de pat etc.; bucată din această țesătură. ◊ Pânză de casă = pânză țesută la războiul manual; pânză țărănească. ◊ Loc. adv. Până în pânzele albe = fără încetare, până la capăt; până la ultima limită; necruțător. ◊ Expr. A zări ca printr-o pânză = a nu vedea limpede, a desluși cu greu; a vedea ca prin sită. Ține-te (sau să te ții) pânză (să nu te rupi), se spune pentru a arăta că este vorba de o acțiune grea și de durată, de un lucru care se desfășoară cu mare intensitate și care, pentru a fi rezolvat, cere curaj, răbdare etc. A i se ridica (sau a-i cădea, a i se lua cuiva) pânza de pe ochi = a începe să înțeleagă limpede lucrurile, a înceta să mai privească eronat un anumit lucru, o anumită situație; a i se deschide ochii. (Adverbial) A curge pânză = a curge fără întrerupere. A țese pânzele = a face intrigi. A (i) se încurca cuiva pânza = a nu-i reuși planurile făcute. ♦ Plasă deasă de pescuit. ♦ Fig. Șir, rând (de oameni). ♦ Fig. Șuviță; fascicul. 2. Bucată de pânză (1) cu diferite utilizări; a) țesătură cu care se acoperă fața sau trupul mortului; giulgiu. (Expr.) Parcă i-a luat pânza de pe obraz (sau de pe ochi, de pe față), se spune despre cineva foarte palid sau foarte slab; b) (la pl.) bucată mare de țesătură rezistentă care se fixează de vergelele catargelor unui vas și care, împinsă de vânt, face să înainteze vasul; velă; c) bucată de țesătură deasă fixată pe un cadru, pe care se pictează; p. ext. tablou; d) (în sintagma) pânză de cort = foaie de cort; e) țesătură pe care se proiectează imagini de la un aparat de proiecție; ecran. 3. Țesătură pe care o face păianjenul pentru a prinde prada. 4. Țesătură sau împletitură specială din fire textile sau metalice, folosită în industrie, în laboratoare etc. ◊ Pânză de calc = pânză subțire și transparentă pe care se desenează planuri tehnice. II. 1. Lama sau tăișul de metal al unor instrumente. ◊ Pânză de fierăstrău = tăișul de metal al unui fierăstrău. 2. (Geol.; în sintagmele) Pânză de șariaj = ansamblu de strate geologice mai vechi, deplasate și împinse prin mișcările tectonice peste altele mai noi; suprafața pe care are loc deplasarea unor mase în acest proces. Pânză eruptivă = formă de zăcământ a rocilor vulcanice, rezultată prin consolidarea curgerilor de lave. Pânză de apă subterană = strat acvifer. 3. Desiș (de copaci) lung și îngust (crescut de-a lungul unui drum, al unei ape); perdea. – Et. nec.

DOOM

pấnză s. f., g.-d. art. pấnzei; pl. pấnze

pânzei
PẤNZĂ, pânze, s. f. I. 1. Țesătură făcută din fire de bumbac, de in, de cânepă etc., din care se confecționează albituri de corp, de pat etc.; bucată din această țesătură. ◊ Pânză de casă = pânză țesută la războiul manual; pânză țărănească. ◊ Loc. adv. Până în pânzele albe = fără încetare, până la capăt; până la ultima limită; necruțător. ◊ Expr. A zări ca printr-o pânză = a nu vedea limpede, a desluși cu greu; a vedea ca prin sită. Ține-te (sau să te ții) pânză (să nu te rupi), se spune pentru a arăta că este vorba de o acțiune grea și de durată, de un lucru care se desfășoară cu mare intensitate și care, pentru a fi rezolvat, cere curaj, răbdare etc. A i se ridica (sau a-i cădea, a i se lua cuiva) pânza de pe ochi = a începe să înțeleagă limpede lucrurile, a înceta să mai privească eronat un anumit lucru, o anumită situație; a i se deschide ochii. (Adverbial) A curge pânză = a curge fără întrerupere. A țese pânzele = a face intrigi. A (i) se încurca cuiva pânza = a nu-i reuși planurile făcute. ♦ Plasă deasă de pescuit. ♦ Fig. Șir, rând (de oameni). ♦ Fig. Șuviță; fascicul. 2. Bucată de pânză (1) cu diferite utilizări; a) țesătură cu care se acoperă fața sau trupul mortului; giulgiu. (Expr.) Parcă i-a luat pânza de pe obraz (sau de pe ochi, de pe față), se spune despre cineva foarte palid sau foarte slab; b) (la pl.) bucată mare de țesătură rezistentă care se fixează de vergelele catargelor unui vas și care, împinsă de vânt, face să înainteze vasul; velă; c) bucată de țesătură deasă fixată pe un cadru, pe care se pictează; p. ext. tablou; d) (în sintagma) pânză de cort = foaie de cort; e) țesătură pe care se proiectează imagini de la un aparat de proiecție; ecran. 3. Țesătură pe care o face păianjenul pentru a prinde prada. 4. Țesătură sau împletitură specială din fire textile sau metalice, folosită în industrie, în laboratoare etc. ◊ Pânză de calc = pânză subțire și transparentă pe care se desenează planuri tehnice. II. 1. Lama sau tăișul de metal al unor instrumente. ◊ Pânză de fierăstrău = tăișul de metal al unui fierăstrău. 2. (Geol.; în sintagmele) Pânză de șariaj = ansamblu de strate geologice mai vechi, deplasate și împinse prin mișcările tectonice peste altele mai noi; suprafața pe care are loc deplasarea unor mase în acest proces. Pânză eruptivă = formă de zăcământ a rocilor vulcanice, rezultată prin consolidarea curgerilor de lave. Pânză de apă subterană = strat acvifer. 3. Desiș (de copaci) lung și îngust (crescut de-a lungul unui drum, al unei ape); perdea. – Et. nec.

DOOM

pấnză s. f., g.-d. art. pấnzei; pl. pấnze

pânzele
PẤNZĂ, pânze, s. f. I. 1. Țesătură făcută din fire de bumbac, de in, de cânepă etc., din care se confecționează albituri de corp, de pat etc.; bucată din această țesătură. ◊ Pânză de casă = pânză țesută la războiul manual; pânză țărănească. ◊ Loc. adv. Până în pânzele albe = fără încetare, până la capăt; până la ultima limită; necruțător. ◊ Expr. A zări ca printr-o pânză = a nu vedea limpede, a desluși cu greu; a vedea ca prin sită. Ține-te (sau să te ții) pânză (să nu te rupi), se spune pentru a arăta că este vorba de o acțiune grea și de durată, de un lucru care se desfășoară cu mare intensitate și care, pentru a fi rezolvat, cere curaj, răbdare etc. A i se ridica (sau a-i cădea, a i se lua cuiva) pânza de pe ochi = a începe să înțeleagă limpede lucrurile, a înceta să mai privească eronat un anumit lucru, o anumită situație; a i se deschide ochii. (Adverbial) A curge pânză = a curge fără întrerupere. A țese pânzele = a face intrigi. A (i) se încurca cuiva pânza = a nu-i reuși planurile făcute. ♦ Plasă deasă de pescuit. ♦ Fig. Șir, rând (de oameni). ♦ Fig. Șuviță; fascicul. 2. Bucată de pânză (1) cu diferite utilizări; a) țesătură cu care se acoperă fața sau trupul mortului; giulgiu. (Expr.) Parcă i-a luat pânza de pe obraz (sau de pe ochi, de pe față), se spune despre cineva foarte palid sau foarte slab; b) (la pl.) bucată mare de țesătură rezistentă care se fixează de vergelele catargelor unui vas și care, împinsă de vânt, face să înainteze vasul; velă; c) bucată de țesătură deasă fixată pe un cadru, pe care se pictează; p. ext. tablou; d) (în sintagma) pânză de cort = foaie de cort; e) țesătură pe care se proiectează imagini de la un aparat de proiecție; ecran. 3. Țesătură pe care o face păianjenul pentru a prinde prada. 4. Țesătură sau împletitură specială din fire textile sau metalice, folosită în industrie, în laboratoare etc. ◊ Pânză de calc = pânză subțire și transparentă pe care se desenează planuri tehnice. II. 1. Lama sau tăișul de metal al unor instrumente. ◊ Pânză de fierăstrău = tăișul de metal al unui fierăstrău. 2. (Geol.; în sintagmele) Pânză de șariaj = ansamblu de strate geologice mai vechi, deplasate și împinse prin mișcările tectonice peste altele mai noi; suprafața pe care are loc deplasarea unor mase în acest proces. Pânză eruptivă = formă de zăcământ a rocilor vulcanice, rezultată prin consolidarea curgerilor de lave. Pânză de apă subterană = strat acvifer. 3. Desiș (de copaci) lung și îngust (crescut de-a lungul unui drum, al unei ape); perdea. – Et. nec.

DOOM

pấnză s. f., g.-d. art. pấnzei; pl. pấnze

pânzelor
PẤNZĂ, pânze, s. f. I. 1. Țesătură făcută din fire de bumbac, de in, de cânepă etc., din care se confecționează albituri de corp, de pat etc.; bucată din această țesătură. ◊ Pânză de casă = pânză țesută la războiul manual; pânză țărănească. ◊ Loc. adv. Până în pânzele albe = fără încetare, până la capăt; până la ultima limită; necruțător. ◊ Expr. A zări ca printr-o pânză = a nu vedea limpede, a desluși cu greu; a vedea ca prin sită. Ține-te (sau să te ții) pânză (să nu te rupi), se spune pentru a arăta că este vorba de o acțiune grea și de durată, de un lucru care se desfășoară cu mare intensitate și care, pentru a fi rezolvat, cere curaj, răbdare etc. A i se ridica (sau a-i cădea, a i se lua cuiva) pânza de pe ochi = a începe să înțeleagă limpede lucrurile, a înceta să mai privească eronat un anumit lucru, o anumită situație; a i se deschide ochii. (Adverbial) A curge pânză = a curge fără întrerupere. A țese pânzele = a face intrigi. A (i) se încurca cuiva pânza = a nu-i reuși planurile făcute. ♦ Plasă deasă de pescuit. ♦ Fig. Șir, rând (de oameni). ♦ Fig. Șuviță; fascicul. 2. Bucată de pânză (1) cu diferite utilizări; a) țesătură cu care se acoperă fața sau trupul mortului; giulgiu. (Expr.) Parcă i-a luat pânza de pe obraz (sau de pe ochi, de pe față), se spune despre cineva foarte palid sau foarte slab; b) (la pl.) bucată mare de țesătură rezistentă care se fixează de vergelele catargelor unui vas și care, împinsă de vânt, face să înainteze vasul; velă; c) bucată de țesătură deasă fixată pe un cadru, pe care se pictează; p. ext. tablou; d) (în sintagma) pânză de cort = foaie de cort; e) țesătură pe care se proiectează imagini de la un aparat de proiecție; ecran. 3. Țesătură pe care o face păianjenul pentru a prinde prada. 4. Țesătură sau împletitură specială din fire textile sau metalice, folosită în industrie, în laboratoare etc. ◊ Pânză de calc = pânză subțire și transparentă pe care se desenează planuri tehnice. II. 1. Lama sau tăișul de metal al unor instrumente. ◊ Pânză de fierăstrău = tăișul de metal al unui fierăstrău. 2. (Geol.; în sintagmele) Pânză de șariaj = ansamblu de strate geologice mai vechi, deplasate și împinse prin mișcările tectonice peste altele mai noi; suprafața pe care are loc deplasarea unor mase în acest proces. Pânză eruptivă = formă de zăcământ a rocilor vulcanice, rezultată prin consolidarea curgerilor de lave. Pânză de apă subterană = strat acvifer. 3. Desiș (de copaci) lung și îngust (crescut de-a lungul unui drum, al unei ape); perdea. – Et. nec.

DOOM

pấnză s. f., g.-d. art. pấnzei; pl. pấnze

pânzet
PÂNZÉT, (2) pânzeturi, s. n. 1. Pânză (I 1). 2. Obiect confecționat din pânză; pânzărie, albitură, rufărie. – Pânză + suf. -et.

pânzetul
PÂNZÉT, (2) pânzeturi, s. n. 1. Pânză (I 1). 2. Obiect confecționat din pânză; pânzărie, albitură, rufărie. – Pânză + suf. -et.

pânzetului
PÂNZÉT, (2) pânzeturi, s. n. 1. Pânză (I 1). 2. Obiect confecționat din pânză; pânzărie, albitură, rufărie. – Pânză + suf. -et.

pânzeturi
PÂNZÉT, (2) pânzeturi, s. n. 1. Pânză (I 1). 2. Obiect confecționat din pânză; pânzărie, albitură, rufărie. – Pânză + suf. -et.

pânzeturi
PÎNZÉTURI s. n. pl. 1. Diferite feluri de pînză. Vinerea era tîrg și moții veniți în căruțe, cu oale și pânzeturi și linguri de lemn, ascultau uimiți cuvintele mormăite de Lupul sau de Pantelemon. DUMITRIU, N. 188. Drăghici era fiul unui toptangiu de pînzeturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 66. În fabrici se țes... pînzeturi mult mai ușor și în timp mult mai scurt. CREANGĂ, O. A. 299. 2. Obiecte confecționate din pînză; albituri, rufărie. Ieși în vîrful picioarelor și se întoarse imediat c-un pachet de pînzeturi. BART, E. 382. [Copilașii] albi ca și pânzeturile în care erau învăliți. La TDRG.

DOOM

pânzéturi (sorturi) s. n. pl.

pânzeturile
PÂNZÉT, (2) pânzeturi, s. n. 1. Pânză (I 1). 2. Obiect confecționat din pânză; pânzărie, albitură, rufărie. – Pânză + suf. -et.

pânzeturilor
PÂNZÉT, (2) pânzeturi, s. n. 1. Pânză (I 1). 2. Obiect confecționat din pânză; pânzărie, albitură, rufărie. – Pânză + suf. -et.

pânzetură
PÎNZETÚRĂ s. f. v. pînzătură.

pânzica
PÂNZÍCĂ s. f. Pânză (I 1) subțire (de calitate inferioară). – Pânză + suf. -ică.

DOOM

pânzícă s. f., g.-d. art. pânzícii

pânzici
PÂNZÍCĂ s. f. Pânză (I 1) subțire (de calitate inferioară). – Pânză + suf. -ică.

DOOM

pânzícă s. f., g.-d. art. pânzícii

pânzicii
PÂNZÍCĂ s. f. Pânză (I 1) subțire (de calitate inferioară). – Pânză + suf. -ică.

DOOM

pânzícă s. f., g.-d. art. pânzícii

pânzicile
PÂNZÍCĂ s. f. Pânză (I 1) subțire (de calitate inferioară). – Pânză + suf. -ică.

DOOM

pânzícă s. f., g.-d. art. pânzícii

pânzicilor
PÂNZÍCĂ s. f. Pânză (I 1) subțire (de calitate inferioară). – Pânză + suf. -ică.

DOOM

pânzícă s. f., g.-d. art. pânzícii

pânziș
PÎNZÍȘ ², -Ă, pînziși, -e, adj. (Regional; despre ploaie) Care cade ca o pînză deasă peste o mare întindere de pămînt. Ploile lungi... nu-s totuna cu ploile pînzișe – cele cari plouă pe o mare suprafață de pămînt. PAMFILE, VĂZD. 108.

pânziș
PÂNZÍȘ s. n. (Rar) Ceea ce seamănă cu o pânză (I 1); văl. – Pânză + suf. -iș.

DOOM

pânzíș (rar) s. n.

pânzișoara
PÂNZIȘOÁRĂ, pânzișoare, s. f. Diminutiv al lui pânză; pânzucă, pânzuță. – Pânză + suf. -ișoară.

DOOM

pânzișoáră s. f., g.-d. art. pânzișoárei; pl. pânzișoáre

pânzișoare
PÂNZIȘOÁRĂ, pânzișoare, s. f. Diminutiv al lui pânză; pânzucă, pânzuță. – Pânză + suf. -ișoară.

DOOM

pânzișoáră s. f., g.-d. art. pânzișoárei; pl. pânzișoáre

pânzișoarei
PÂNZIȘOÁRĂ, pânzișoare, s. f. Diminutiv al lui pânză; pânzucă, pânzuță. – Pânză + suf. -ișoară.

DOOM

pânzișoáră s. f., g.-d. art. pânzișoárei; pl. pânzișoáre

pânzișoarele
PÂNZIȘOÁRĂ, pânzișoare, s. f. Diminutiv al lui pânză; pânzucă, pânzuță. – Pânză + suf. -ișoară.

DOOM

pânzișoáră s. f., g.-d. art. pânzișoárei; pl. pânzișoáre

pânzișoarelor
PÂNZIȘOÁRĂ, pânzișoare, s. f. Diminutiv al lui pânză; pânzucă, pânzuță. – Pânză + suf. -ișoară.

DOOM

pânzișoáră s. f., g.-d. art. pânzișoárei; pl. pânzișoáre

pânzișul
PÂNZÍȘ s. n. (Rar) Ceea ce seamănă cu o pânză (I 1); văl. – Pânză + suf. -iș.

DOOM

pânzíș (rar) s. n.

pânzișului
PÂNZÍȘ s. n. (Rar) Ceea ce seamănă cu o pânză (I 1); văl. – Pânză + suf. -iș.

DOOM

pânzíș (rar) s. n.

pânzișuri
PÂNZÍȘ s. n. (Rar) Ceea ce seamănă cu o pânză (I 1); văl. – Pânză + suf. -iș.

DOOM

pânzíș (rar) s. n.

pânzișurile
PÂNZÍȘ s. n. (Rar) Ceea ce seamănă cu o pânză (I 1); văl. – Pânză + suf. -iș.

DOOM

pânzíș (rar) s. n.

pânzișurilor
PÂNZÍȘ s. n. (Rar) Ceea ce seamănă cu o pânză (I 1); văl. – Pânză + suf. -iș.

DOOM

pânzíș (rar) s. n.

pânzuca
PÂNZÚCĂ s. f. (Reg.) Pânzișoară. – Pânză + suf. -ucă.

DOOM

pânzúcă (reg.) s. f., g.-d. art. pânzúcii

pânzuci
PÂNZÚCĂ s. f. (Reg.) Pânzișoară. – Pânză + suf. -ucă.

DOOM

pânzúcă (reg.) s. f., g.-d. art. pânzúcii

pânzucii
PÂNZÚCĂ s. f. (Reg.) Pânzișoară. – Pânză + suf. -ucă.

DOOM

pânzúcă (reg.) s. f., g.-d. art. pânzúcii

pânzucile
PÂNZÚCĂ s. f. (Reg.) Pânzișoară. – Pânză + suf. -ucă.

DOOM

pânzúcă (reg.) s. f., g.-d. art. pânzúcii

pânzucilor
PÂNZÚCĂ s. f. (Reg.) Pânzișoară. – Pânză + suf. -ucă.

DOOM

pânzúcă (reg.) s. f., g.-d. art. pânzúcii

pânzui
PÎNZUÍ pînzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Rar) A acoperi cu giulgiu fața sau trupul unui mort. Alei! dragă, de ești viu, Spune mamei ca s-o știu, Iar de nu, să te bocesc, Trupul să li-l pînzuiesc, Podurile să-ți gătesc. ALECSANDRI, P. P. 137. 2. A prinde pînza (2 c) pe catarg, a întinde vintrelele. Calipso-i mai aduce pînzetură De pînzuit catargul. MURNU, O. 87.

pânzuire
PÂNZUÍ, pânzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Rar) A acoperi cu un giulgiu fața sau trupul unui mort. 2. A prinde pânza pe catarg, a întinde vântrele. – Din pânză.

pânzulița
PÂNZULÍȚĂ, pânzulițe, s. f. Porțiune de talpă ce îmbracă tocul (înalt) la încălțămintea pentru femei. – Pânză + suf. -uliță.

DOOM

pânzulíță s. f., g.-d. art. pânzulíței; pl. pânzulíțe

pânzulițe
PÂNZULÍȚĂ, pânzulițe, s. f. Porțiune de talpă ce îmbracă tocul (înalt) la încălțămintea pentru femei. – Pânză + suf. -uliță.

DOOM

pânzulíță s. f., g.-d. art. pânzulíței; pl. pânzulíțe

pânzuliței
PÂNZULÍȚĂ, pânzulițe, s. f. Porțiune de talpă ce îmbracă tocul (înalt) la încălțămintea pentru femei. – Pânză + suf. -uliță.

DOOM

pânzulíță s. f., g.-d. art. pânzulíței; pl. pânzulíțe

pânzulițele
PÂNZULÍȚĂ, pânzulițe, s. f. Porțiune de talpă ce îmbracă tocul (înalt) la încălțămintea pentru femei. – Pânză + suf. -uliță.

DOOM

pânzulíță s. f., g.-d. art. pânzulíței; pl. pânzulíțe

pânzulițelor
PÂNZULÍȚĂ, pânzulițe, s. f. Porțiune de talpă ce îmbracă tocul (înalt) la încălțămintea pentru femei. – Pânză + suf. -uliță.

DOOM

pânzulíță s. f., g.-d. art. pânzulíței; pl. pânzulíțe

pânzuța
PÂNZÚȚĂ, pânzuțe, s. f. (Reg.) Pânzișoară. – Pânză + suf. -uță.

DOOM

pânzúță (reg.) s. f., g.-d. art. pânzúței; pl. pânzúțe

pânzuțe
PÂNZÚȚĂ, pânzuțe, s. f. (Reg.) Pânzișoară. – Pânză + suf. -uță.

DOOM

pânzúță (reg.) s. f., g.-d. art. pânzúței; pl. pânzúțe

pânzuței
PÂNZÚȚĂ, pânzuțe, s. f. (Reg.) Pânzișoară. – Pânză + suf. -uță.

DOOM

pânzúță (reg.) s. f., g.-d. art. pânzúței; pl. pânzúțe

pânzuțele
PÂNZÚȚĂ, pânzuțe, s. f. (Reg.) Pânzișoară. – Pânză + suf. -uță.

DOOM

pânzúță (reg.) s. f., g.-d. art. pânzúței; pl. pânzúțe

pânzuțelor
PÂNZÚȚĂ, pânzuțe, s. f. (Reg.) Pânzișoară. – Pânză + suf. -uță.

DOOM

pânzúță (reg.) s. f., g.-d. art. pânzúței; pl. pânzúțe

pânzăria
PÂNZĂRÍE, pânzării, s. f. (Rar) 1. Cantitate mare de pânză (I 1) sau de articole confecționate din pânză; pânzeturi. 2. Magazin de pânzeturi. ♦ Atelier sau fabrică unde se țes pânzeturi. – Pânză + suf. -ărie.

DOOM

pânzăríe (rar) s. f., art. pânzăría, g.-d. art. pânzăríei; (ateliere, magazine) pl. pânzăríi, art. pânzăríile

pânzărie
PÂNZĂRÍE, pânzării, s. f. (Rar) 1. Cantitate mare de pânză (I 1) sau de articole confecționate din pânză; pânzeturi. 2. Magazin de pânzeturi. ♦ Atelier sau fabrică unde se țes pânzeturi. – Pânză + suf. -ărie.

DOOM

pânzăríe (rar) s. f., art. pânzăría, g.-d. art. pânzăríei; (ateliere, magazine) pl. pânzăríi, art. pânzăríile

pânzăriei
PÂNZĂRÍE, pânzării, s. f. (Rar) 1. Cantitate mare de pânză (I 1) sau de articole confecționate din pânză; pânzeturi. 2. Magazin de pânzeturi. ♦ Atelier sau fabrică unde se țes pânzeturi. – Pânză + suf. -ărie.

DOOM

pânzăríe (rar) s. f., art. pânzăría, g.-d. art. pânzăríei; (ateliere, magazine) pl. pânzăríi, art. pânzăríile

pânzării
PÂNZĂRÍE, pânzării, s. f. (Rar) 1. Cantitate mare de pânză (I 1) sau de articole confecționate din pânză; pânzeturi. 2. Magazin de pânzeturi. ♦ Atelier sau fabrică unde se țes pânzeturi. – Pânză + suf. -ărie.

DOOM

pânzăríe (rar) s. f., art. pânzăría, g.-d. art. pânzăríei; (ateliere, magazine) pl. pânzăríi, art. pânzăríile

pânzăriile
PÂNZĂRÍE, pânzării, s. f. (Rar) 1. Cantitate mare de pânză (I 1) sau de articole confecționate din pânză; pânzeturi. 2. Magazin de pânzeturi. ♦ Atelier sau fabrică unde se țes pânzeturi. – Pânză + suf. -ărie.

DOOM

pânzăríe (rar) s. f., art. pânzăría, g.-d. art. pânzăríei; (ateliere, magazine) pl. pânzăríi, art. pânzăríile

pânzăriilor
PÂNZĂRÍE, pânzării, s. f. (Rar) 1. Cantitate mare de pânză (I 1) sau de articole confecționate din pânză; pânzeturi. 2. Magazin de pânzeturi. ♦ Atelier sau fabrică unde se țes pânzeturi. – Pânză + suf. -ărie.

DOOM

pânzăríe (rar) s. f., art. pânzăría, g.-d. art. pânzăríei; (ateliere, magazine) pl. pânzăríi, art. pânzăríile

pânzătura
PÂNZĂTÚRĂ, pânzături, s. f. (Înv. și reg.) Pânză (I 1) sau bucată de pânză. ♦ (Reg.) Broboadă, basma; năframă. ♦ (Înv. și reg.) Față de masă. – Pânză + suf. -tură.

DOOM

pânzătúră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pânzătúrii; pl. pânzătúri

pânzături
PÂNZĂTÚRĂ, pânzături, s. f. (Înv. și reg.) Pânză (I 1) sau bucată de pânză. ♦ (Reg.) Broboadă, basma; năframă. ♦ (Înv. și reg.) Față de masă. – Pânză + suf. -tură.

DOOM

pânzătúră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pânzătúrii; pl. pânzătúri

pânzăturii
PÂNZĂTÚRĂ, pânzături, s. f. (Înv. și reg.) Pânză (I 1) sau bucată de pânză. ♦ (Reg.) Broboadă, basma; năframă. ♦ (Înv. și reg.) Față de masă. – Pânză + suf. -tură.

DOOM

pânzătúră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pânzătúrii; pl. pânzătúri

pânzăturile
PÂNZĂTÚRĂ, pânzături, s. f. (Înv. și reg.) Pânză (I 1) sau bucată de pânză. ♦ (Reg.) Broboadă, basma; năframă. ♦ (Înv. și reg.) Față de masă. – Pânză + suf. -tură.

DOOM

pânzătúră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pânzătúrii; pl. pânzătúri

pânzăturilor
PÂNZĂTÚRĂ, pânzături, s. f. (Înv. și reg.) Pânză (I 1) sau bucată de pânză. ♦ (Reg.) Broboadă, basma; năframă. ♦ (Înv. și reg.) Față de masă. – Pânză + suf. -tură.

DOOM

pânzătúră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pânzătúrii; pl. pânzătúri

până
PẤNĂ conj., prep. A. Conj. I. (Introduce propoziții circumstanțiale de timp). 1. (Stabilește un raport de posterioritate, precizând limita până la care se îndeplinește acțiunea din regentă) Greu le-a fost până și-au făcut rost de cărți. 2. (Urmat de o negație, stabilește un raport de anterioritate) Mai înainte ca..., mai înainte de... ♦ (În locuțiuni, urmat de o negație) Până când. Până ce. 3. Atâta timp cât..., câtă vreme..., cât... ◊ (În locuțiuni) Până când. Până ce. II. (Introduce propoziții circumstanțiale de loc; arată limita, hotarul în spațiu) A mers până unde nu ajunsese nimeni. B. Prep. (Împreună cu adverbe și cu alte prepoziții formează adverbe compuse, locuțiuni, prepoziții). I. (Introduce un complement circumstanțial de timp) Până mâine-dimineață să termini lucrarea. ◊ (În prepoziții compuse) Până la. Până în. (Corelativ) Din zori și până-n seară. ◊ Loc. conj. Până când. Până ce. ◊ Loc. adv. Până la urmă = în cele din urmă. Până una-alta = pentru moment, deocamdată. II. (Introduce un complement circumstanțial de loc; urmat de adverbe) Merg pe jos până acasă. ◊ Loc. adv. De colo până colo = din loc în loc, în multe locuri. De sus până jos sau de jos până sus = în întregime, tot. ◊ (În prepoziții compuse) Până la. Până în. III. (Introduce un complement circumstanțial de mod; în prepoziții compuse) S-a înduioșat până la lacrimi. ◊ (În locuțiuni) Până acolo = în asemenea măsură, în asemenea grad. Până și = chiar și. – Lat. paene-ad.

DOOM

*pấnă să loc. conjcț.

pâpor
PÎPÓR, pîpoare, s. n. (Învechit) Parte de moșie. Despărțirea trupului moșiei în patru pîpoare arată că chiar din vechime s-a recunoscut că această moșie este prea mare și trebuie despărțită. I. IONESCU, M. 662.

pâr
PÂR², pâri, s. m. (Reg.) Persoană care pârăște; pârâș, reclamant. – Din pârî (derivat regresiv).

DOOM

pâr² (reg.) s. m., pl. pâri

pâra
PẤRĂ, pâre, s. f. 1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamație. ♦ Acuzație, învinuire. 2. Denunț. 3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală. 4. (Înv. și reg.) Proces, judecată. [Pl. și: pâri] – Din pârî (derivat regresiv).

DOOM

pấră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pấrei; pl. pấre

pâra
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pârai
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pâraie
PÂRẤU, pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârắu s. n.] – Cf. alb. përrua, rom. râu.

DOOM

pârấu s. n., art. pârấul; pl. pâráie

pâraiele
PÂRẤU, pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârắu s. n.] – Cf. alb. përrua, rom. râu.

DOOM

pârấu s. n., art. pârấul; pl. pâráie

pâraielor
PÂRẤU, pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârắu s. n.] – Cf. alb. përrua, rom. râu.

DOOM

pârấu s. n., art. pârấul; pl. pâráie

pâram
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pârască
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pârau
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pâraște
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pârați
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pârci
pîrci (-i), s. m. – Țap. – Mr. pîrci, megl. părci. Sb. prč, cr. pèrč, cf. ceh. prk, bg. părč, alb. përč (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 245). – Der. pîrci, vb. refl. (a se împerechea țapul cu capra), din sb. prcati, cr. pèrcati se; pîrcit, s. n. (împerecherea caprelor); pîrcelivă, adj. f. (oaie cu bot mare); pîrciui, vb. (a tunde oile); pîrciuială (var. pîrciuitură), s. f. (Olt., tunsoare); pîrcioaică, s. f. (țuică inferioară), probabil din cauza mirosului său urît; pîrțag, s. n. (capriciu, toană; supărare), probabil după arțag, cf. ceh. prchnouti „a turba”, pol. pierzchanie „furie” (Cihac, II, 355), it. capriccio ‹ capra, sp. estar como una cabra „a fi ca o capră” (relația cu pîrț, indicată de Scriban, este întîmplătoare).

pârcălab
PÂRCĂLÁB, pârcălabi, s. m. 1. Titlu dat în Evul Mediu, în Țările Române, persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ, a unui ținut, a unei cetăți, având atribuții militare, administrative și judecătorești; persoană care purta acest titlu. 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești, în Evul Mediu; (mai târziu) primar (rural). ♦ Strângător de biruri, perceptor rural. 3. (Reg.) Comandant al unei închisori; temnicer. – Din magh. porkoláb.

DOOM

pârcăláb s. m., pl. pârcălábi

pârcălabi
PÂRCĂLÁB, pârcălabi, s. m. 1. Titlu dat în Evul Mediu, în Țările Române, persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ, a unui ținut, a unei cetăți, având atribuții militare, administrative și judecătorești; persoană care purta acest titlu. 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești, în Evul Mediu; (mai târziu) primar (rural). ♦ Strângător de biruri, perceptor rural. 3. (Reg.) Comandant al unei închisori; temnicer. – Din magh. porkoláb.

DOOM

pârcăláb s. m., pl. pârcălábi

pârcălabii
PÂRCĂLÁB, pârcălabi, s. m. 1. Titlu dat în Evul Mediu, în Țările Române, persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ, a unui ținut, a unei cetăți, având atribuții militare, administrative și judecătorești; persoană care purta acest titlu. 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești, în Evul Mediu; (mai târziu) primar (rural). ♦ Strângător de biruri, perceptor rural. 3. (Reg.) Comandant al unei închisori; temnicer. – Din magh. porkoláb.

DOOM

pârcăláb s. m., pl. pârcălábi

pârcălabilor
PÂRCĂLÁB, pârcălabi, s. m. 1. Titlu dat în Evul Mediu, în Țările Române, persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ, a unui ținut, a unei cetăți, având atribuții militare, administrative și judecătorești; persoană care purta acest titlu. 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești, în Evul Mediu; (mai târziu) primar (rural). ♦ Strângător de biruri, perceptor rural. 3. (Reg.) Comandant al unei închisori; temnicer. – Din magh. porkoláb.

DOOM

pârcăláb s. m., pl. pârcălábi

pârcălabul
PÂRCĂLÁB, pârcălabi, s. m. 1. Titlu dat în Evul Mediu, în Țările Române, persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ, a unui ținut, a unei cetăți, având atribuții militare, administrative și judecătorești; persoană care purta acest titlu. 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești, în Evul Mediu; (mai târziu) primar (rural). ♦ Strângător de biruri, perceptor rural. 3. (Reg.) Comandant al unei închisori; temnicer. – Din magh. porkoláb.

DOOM

pârcăláb s. m., pl. pârcălábi

pârcălabului
PÂRCĂLÁB, pârcălabi, s. m. 1. Titlu dat în Evul Mediu, în Țările Române, persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ, a unui ținut, a unei cetăți, având atribuții militare, administrative și judecătorești; persoană care purta acest titlu. 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești, în Evul Mediu; (mai târziu) primar (rural). ♦ Strângător de biruri, perceptor rural. 3. (Reg.) Comandant al unei închisori; temnicer. – Din magh. porkoláb.

DOOM

pârcăláb s. m., pl. pârcălábi

pârcălăbia
PÂRCĂLĂBÍE, pârcălăbii, s. f. 1. Demnitatea sau funcția pârcălabului (1). ♦ Instituția pe care o conducea pârcălabul (1); sediul acestei instituții. 3. Dare care se plătea pârcălabului. – Pârcălab + suf. -ie.

DOOM

pârcălăbíe s. f., art. pârcălăbía, g.-d. art. pârcălăbíei; pl. pârcălăbíi, art. pârcălăbíile

pârcălăbie
PÂRCĂLĂBÍE, pârcălăbii, s. f. 1. Demnitatea sau funcția pârcălabului (1). ♦ Instituția pe care o conducea pârcălabul (1); sediul acestei instituții. 3. Dare care se plătea pârcălabului. – Pârcălab + suf. -ie.

DOOM

pârcălăbíe s. f., art. pârcălăbía, g.-d. art. pârcălăbíei; pl. pârcălăbíi, art. pârcălăbíile

pârcălăbiei
PÂRCĂLĂBÍE, pârcălăbii, s. f. 1. Demnitatea sau funcția pârcălabului (1). ♦ Instituția pe care o conducea pârcălabul (1); sediul acestei instituții. 3. Dare care se plătea pârcălabului. – Pârcălab + suf. -ie.

DOOM

pârcălăbíe s. f., art. pârcălăbía, g.-d. art. pârcălăbíei; pl. pârcălăbíi, art. pârcălăbíile

pârcălăbii
PÂRCĂLĂBÍE, pârcălăbii, s. f. 1. Demnitatea sau funcția pârcălabului (1). ♦ Instituția pe care o conducea pârcălabul (1); sediul acestei instituții. 3. Dare care se plătea pârcălabului. – Pârcălab + suf. -ie.

DOOM

pârcălăbíe s. f., art. pârcălăbía, g.-d. art. pârcălăbíei; pl. pârcălăbíi, art. pârcălăbíile

pârcălăbiile
PÂRCĂLĂBÍE, pârcălăbii, s. f. 1. Demnitatea sau funcția pârcălabului (1). ♦ Instituția pe care o conducea pârcălabul (1); sediul acestei instituții. 3. Dare care se plătea pârcălabului. – Pârcălab + suf. -ie.

DOOM

pârcălăbíe s. f., art. pârcălăbía, g.-d. art. pârcălăbíei; pl. pârcălăbíi, art. pârcălăbíile

pârcălăbiilor
PÂRCĂLĂBÍE, pârcălăbii, s. f. 1. Demnitatea sau funcția pârcălabului (1). ♦ Instituția pe care o conducea pârcălabul (1); sediul acestei instituții. 3. Dare care se plătea pârcălabului. – Pârcălab + suf. -ie.

DOOM

pârcălăbíe s. f., art. pârcălăbía, g.-d. art. pârcălăbíei; pl. pârcălăbíi, art. pârcălăbíile

pârdalnic
PÂRDÁLNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.

DOOM

pârdálnic (pop.) adj. m., pl. pârdálnici; f. pârdálnică, pl. pârdálnice

pârdalnica
PÂRDÁLNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.

DOOM

pârdálnic (pop.) adj. m., pl. pârdálnici; f. pârdálnică, pl. pârdálnice

pârdalnice
PÂRDÁLNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.

DOOM

pârdálnic (pop.) adj. m., pl. pârdálnici; f. pârdálnică, pl. pârdálnice

pârdalnicei
PÂRDÁLNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.

DOOM

pârdálnic (pop.) adj. m., pl. pârdálnici; f. pârdálnică, pl. pârdálnice

pârdalnicele
PÂRDÁLNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.

DOOM

pârdálnic (pop.) adj. m., pl. pârdálnici; f. pârdálnică, pl. pârdálnice

pârdalnicelor
PÂRDÁLNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.

DOOM

pârdálnic (pop.) adj. m., pl. pârdálnici; f. pârdálnică, pl. pârdálnice

pârdalnici
PÂRDÁLNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.

DOOM

pârdálnic (pop.) adj. m., pl. pârdálnici; f. pârdálnică, pl. pârdálnice

pârdalnicii
PÂRDÁLNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.

DOOM

pârdálnic (pop.) adj. m., pl. pârdálnici; f. pârdálnică, pl. pârdálnice

pârdalnicilor
PÂRDÁLNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.

DOOM

pârdálnic (pop.) adj. m., pl. pârdálnici; f. pârdálnică, pl. pârdálnice

pârdalnicul
PÂRDÁLNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.

DOOM

pârdálnic (pop.) adj. m., pl. pârdálnici; f. pârdálnică, pl. pârdálnice

pârdalnicului
PÂRDÁLNIC, -Ă, pârdalnici, -ce, adj. (Pop.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ◊ Expr. Lasă-l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă-l încolo! dă-i pace! – Et. nec.

DOOM

pârdálnic (pop.) adj. m., pl. pârdálnici; f. pârdálnică, pl. pârdálnice

pâre
PẤRĂ, pâre, s. f. 1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamație. ♦ Acuzație, învinuire. 2. Denunț. 3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală. 4. (Înv. și reg.) Proces, judecată. [Pl. și: pâri] – Din pârî (derivat regresiv).

DOOM

pấră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pấrei; pl. pấre

pârei
PẤRĂ, pâre, s. f. 1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamație. ♦ Acuzație, învinuire. 2. Denunț. 3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală. 4. (Înv. și reg.) Proces, judecată. [Pl. și: pâri] – Din pârî (derivat regresiv).

DOOM

pấră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pấrei; pl. pấre

pârele
PẤRĂ, pâre, s. f. 1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamație. ♦ Acuzație, învinuire. 2. Denunț. 3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală. 4. (Înv. și reg.) Proces, judecată. [Pl. și: pâri] – Din pârî (derivat regresiv).

DOOM

pấră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pấrei; pl. pấre

pârelor
PẤRĂ, pâre, s. f. 1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamație. ♦ Acuzație, învinuire. 2. Denunț. 3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală. 4. (Înv. și reg.) Proces, judecată. [Pl. și: pâri] – Din pârî (derivat regresiv).

DOOM

pấră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pấrei; pl. pấre

pârg
PẤRGĂ s. f. 1. (Pop.) Fază de început a coacerii unor fructe, legume sau cereale, înainte de maturizare; starea fructelor, a legumelor și a cerealelor în această fază. ◊ Loc. adj. în pârgă = aproape copt. ◊ Expr. A da în pârgă (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. 2. (Înv. și reg.; colectiv) Cele dintâi fructe sau roade dintr-un an; roade timpurii. [Var.: pârg s. n.] – Din sl. prŭga.

DOOM

pấrgă/pârg (pop.) s. f./s. n.

pârga
PẤRGĂ s. f. 1. (Pop.) Fază de început a coacerii unor fructe, legume sau cereale, înainte de maturizare; starea fructelor, a legumelor și a cerealelor în această fază. ◊ Loc. adj. în pârgă = aproape copt. ◊ Expr. A da în pârgă (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. 2. (Înv. și reg.; colectiv) Cele dintâi fructe sau roade dintr-un an; roade timpurii. [Var.: pârg s. n.] – Din sl. prŭga.

DOOM

pấrgă/pârg (pop.) s. f./s. n.

pârgar
PÂRGÁR, pârgari, s. m. 1. (În Evul Mediu, în organizarea administrativă a Țărilor Române) Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg (compus din 6 până la 12 persoane). 2. (Reg.; în vechea organizare administrativă) Vătășel la primărie. – Din magh. polgár.

DOOM

pârgár s. m., pl. pârgári

pârgari
PÂRGÁR, pârgari, s. m. 1. (În Evul Mediu, în organizarea administrativă a Țărilor Române) Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg (compus din 6 până la 12 persoane). 2. (Reg.; în vechea organizare administrativă) Vătășel la primărie. – Din magh. polgár.

DOOM

pârgár s. m., pl. pârgári

pârgarii
PÂRGÁR, pârgari, s. m. 1. (În Evul Mediu, în organizarea administrativă a Țărilor Române) Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg (compus din 6 până la 12 persoane). 2. (Reg.; în vechea organizare administrativă) Vătășel la primărie. – Din magh. polgár.

DOOM

pârgár s. m., pl. pârgári

pârgarilor
PÂRGÁR, pârgari, s. m. 1. (În Evul Mediu, în organizarea administrativă a Țărilor Române) Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg (compus din 6 până la 12 persoane). 2. (Reg.; în vechea organizare administrativă) Vătășel la primărie. – Din magh. polgár.

DOOM

pârgár s. m., pl. pârgári

pârgarul
PÂRGÁR, pârgari, s. m. 1. (În Evul Mediu, în organizarea administrativă a Țărilor Române) Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg (compus din 6 până la 12 persoane). 2. (Reg.; în vechea organizare administrativă) Vătășel la primărie. – Din magh. polgár.

DOOM

pârgár s. m., pl. pârgári

pârgarului
PÂRGÁR, pârgari, s. m. 1. (În Evul Mediu, în organizarea administrativă a Țărilor Române) Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg (compus din 6 până la 12 persoane). 2. (Reg.; în vechea organizare administrativă) Vătășel la primărie. – Din magh. polgár.

DOOM

pârgár s. m., pl. pârgári

pârgav
PÂRGÁV, -Ă, pârgavi, -e, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace mai repede decât altele din același gen; timpuriu, văratic. – Pârgă + suf. -av.

DOOM

pấrgav (reg.) adj. m., pl. pấrgavi; f. pấrgavă, pl. pấrgave

pârgav
PÂRGÁV, -Ă, pârgavi, -e, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace mai repede decât altele din același gen; timpuriu, văratic. – Pârgă + suf. -av.

pârgava
PÂRGÁV, -Ă, pârgavi, -e, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace mai repede decât altele din același gen; timpuriu, văratic. – Pârgă + suf. -av.

pârgave
PÂRGÁV, -Ă, pârgavi, -e, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace mai repede decât altele din același gen; timpuriu, văratic. – Pârgă + suf. -av.

pârgavei
PÂRGÁV, -Ă, pârgavi, -e, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace mai repede decât altele din același gen; timpuriu, văratic. – Pârgă + suf. -av.

pârgavele
PÂRGÁV, -Ă, pârgavi, -e, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace mai repede decât altele din același gen; timpuriu, văratic. – Pârgă + suf. -av.

pârgavelor
PÂRGÁV, -Ă, pârgavi, -e, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace mai repede decât altele din același gen; timpuriu, văratic. – Pârgă + suf. -av.

pârgavi
PÂRGÁV, -Ă, pârgavi, -e, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace mai repede decât altele din același gen; timpuriu, văratic. – Pârgă + suf. -av.

pârgavii
PÂRGÁV, -Ă, pârgavi, -e, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace mai repede decât altele din același gen; timpuriu, văratic. – Pârgă + suf. -av.

pârgavilor
PÂRGÁV, -Ă, pârgavi, -e, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace mai repede decât altele din același gen; timpuriu, văratic. – Pârgă + suf. -av.

pârgavul
PÂRGÁV, -Ă, pârgavi, -e, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace mai repede decât altele din același gen; timpuriu, văratic. – Pârgă + suf. -av.

pârgavului
PÂRGÁV, -Ă, pârgavi, -e, adj. (Reg.; despre fructe) Care se coace mai repede decât altele din același gen; timpuriu, văratic. – Pârgă + suf. -av.

pârghia
PẤRGHIE, pârghii, s. f. 1. Bară rigidă care se sprijină pe un punct de articulație fix și asupra căreia se exercită o forță activă și o forță rezistentă; bară (de lemn sau de fier) care servește la ridicarea sau la mișcarea unei greutăți. 2. Fig. Forță care dă impuls unei activități; punct de sprijin. – Et. nec. Cf. lat. pergula.

DOOM

pấrghie (-ghi-e) s. f., art. pấrghia (-ghi-a), g.-d. art. pấrghiei; pl. pấrghii, art. pấrghiile (-ghi-i-)

pârghie
PẤRGHIE, pârghii, s. f. 1. Bară rigidă care se sprijină pe un punct de articulație fix și asupra căreia se exercită o forță activă și o forță rezistentă; bară (de lemn sau de fier) care servește la ridicarea sau la mișcarea unei greutăți. 2. Fig. Forță care dă impuls unei activități; punct de sprijin. – Et. nec. Cf. lat. pergula.

DOOM

pấrghie (-ghi-e) s. f., art. pấrghia (-ghi-a), g.-d. art. pấrghiei; pl. pấrghii, art. pấrghiile (-ghi-i-)

pârghiei
PẤRGHIE, pârghii, s. f. 1. Bară rigidă care se sprijină pe un punct de articulație fix și asupra căreia se exercită o forță activă și o forță rezistentă; bară (de lemn sau de fier) care servește la ridicarea sau la mișcarea unei greutăți. 2. Fig. Forță care dă impuls unei activități; punct de sprijin. – Et. nec. Cf. lat. pergula.

DOOM

pấrghie (-ghi-e) s. f., art. pấrghia (-ghi-a), g.-d. art. pấrghiei; pl. pấrghii, art. pấrghiile (-ghi-i-)

pârghii
PẤRGHIE, pârghii, s. f. 1. Bară rigidă care se sprijină pe un punct de articulație fix și asupra căreia se exercită o forță activă și o forță rezistentă; bară (de lemn sau de fier) care servește la ridicarea sau la mișcarea unei greutăți. 2. Fig. Forță care dă impuls unei activități; punct de sprijin. – Et. nec. Cf. lat. pergula.

DOOM

pấrghie (-ghi-e) s. f., art. pấrghia (-ghi-a), g.-d. art. pấrghiei; pl. pấrghii, art. pấrghiile (-ghi-i-)

pârghiile
PẤRGHIE, pârghii, s. f. 1. Bară rigidă care se sprijină pe un punct de articulație fix și asupra căreia se exercită o forță activă și o forță rezistentă; bară (de lemn sau de fier) care servește la ridicarea sau la mișcarea unei greutăți. 2. Fig. Forță care dă impuls unei activități; punct de sprijin. – Et. nec. Cf. lat. pergula.

DOOM

pấrghie (-ghi-e) s. f., art. pấrghia (-ghi-a), g.-d. art. pấrghiei; pl. pấrghii, art. pấrghiile (-ghi-i-)

pârghiilor
PẤRGHIE, pârghii, s. f. 1. Bară rigidă care se sprijină pe un punct de articulație fix și asupra căreia se exercită o forță activă și o forță rezistentă; bară (de lemn sau de fier) care servește la ridicarea sau la mișcarea unei greutăți. 2. Fig. Forță care dă impuls unei activități; punct de sprijin. – Et. nec. Cf. lat. pergula.

DOOM

pấrghie (-ghi-e) s. f., art. pấrghia (-ghi-a), g.-d. art. pấrghiei; pl. pấrghii, art. pấrghiile (-ghi-i-)

pârgi
PẤRGĂ s. f. 1. (Pop.) Fază de început a coacerii unor fructe, legume sau cereale, înainte de maturizare; starea fructelor, a legumelor și a cerealelor în această fază. ◊ Loc. adj. în pârgă = aproape copt. ◊ Expr. A da în pârgă (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. 2. (Înv. și reg.; colectiv) Cele dintâi fructe sau roade dintr-un an; roade timpurii. [Var.: pârg s. n.] – Din sl. prŭga.

DOOM

pấrgă/pârg (pop.) s. f./s. n.

pârgii
PẤRGĂ s. f. 1. (Pop.) Fază de început a coacerii unor fructe, legume sau cereale, înainte de maturizare; starea fructelor, a legumelor și a cerealelor în această fază. ◊ Loc. adj. în pârgă = aproape copt. ◊ Expr. A da în pârgă (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. 2. (Înv. și reg.; colectiv) Cele dintâi fructe sau roade dintr-un an; roade timpurii. [Var.: pârg s. n.] – Din sl. prŭga.

DOOM

pấrgă/pârg (pop.) s. f./s. n.

pârgile
PẤRGĂ s. f. 1. (Pop.) Fază de început a coacerii unor fructe, legume sau cereale, înainte de maturizare; starea fructelor, a legumelor și a cerealelor în această fază. ◊ Loc. adj. în pârgă = aproape copt. ◊ Expr. A da în pârgă (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. 2. (Înv. și reg.; colectiv) Cele dintâi fructe sau roade dintr-un an; roade timpurii. [Var.: pârg s. n.] – Din sl. prŭga.

DOOM

pấrgă/pârg (pop.) s. f./s. n.

pârgilor
PẤRGĂ s. f. 1. (Pop.) Fază de început a coacerii unor fructe, legume sau cereale, înainte de maturizare; starea fructelor, a legumelor și a cerealelor în această fază. ◊ Loc. adj. în pârgă = aproape copt. ◊ Expr. A da în pârgă (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. 2. (Înv. și reg.; colectiv) Cele dintâi fructe sau roade dintr-un an; roade timpurii. [Var.: pârg s. n.] – Din sl. prŭga.

DOOM

pấrgă/pârg (pop.) s. f./s. n.

pârgui
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

DOOM

!pârguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiéște, imperf. 3 sg. se pârguiá; conj. prez. 3 să se pârguiáscă

pârguia
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

DOOM

!pârguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiéște, imperf. 3 sg. se pârguiá; conj. prez. 3 să se pârguiáscă

pârguiala
PÂRGUIÁLĂ, pârguieli, s. f. Prima fază de coacere a fructelor, când acestea încep să-și schimbe culoarea și când crește conținutul lor în zahăr. ◊ Loc. vb. A da în pârguială = a începe să se coacă. [Pr.: -gu-ia-] – Pârgui + suf. -eală.

DOOM

pârguiálă s. f., g.-d. art. pârguiélii; pl. pârguiéli

pârguiască
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

DOOM

!pârguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiéște, imperf. 3 sg. se pârguiá; conj. prez. 3 să se pârguiáscă

pârguiau
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

DOOM

!pârguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiéște, imperf. 3 sg. se pârguiá; conj. prez. 3 să se pârguiáscă

pârguieli
PÂRGUIÁLĂ, pârguieli, s. f. Prima fază de coacere a fructelor, când acestea încep să-și schimbe culoarea și când crește conținutul lor în zahăr. ◊ Loc. vb. A da în pârguială = a începe să se coacă. [Pr.: -gu-ia-] – Pârgui + suf. -eală.

DOOM

pârguiálă s. f., g.-d. art. pârguiélii; pl. pârguiéli

pârguielii
PÂRGUIÁLĂ, pârguieli, s. f. Prima fază de coacere a fructelor, când acestea încep să-și schimbe culoarea și când crește conținutul lor în zahăr. ◊ Loc. vb. A da în pârguială = a începe să se coacă. [Pr.: -gu-ia-] – Pârgui + suf. -eală.

DOOM

pârguiálă s. f., g.-d. art. pârguiélii; pl. pârguiéli

pârguielile
PÂRGUIÁLĂ, pârguieli, s. f. Prima fază de coacere a fructelor, când acestea încep să-și schimbe culoarea și când crește conținutul lor în zahăr. ◊ Loc. vb. A da în pârguială = a începe să se coacă. [Pr.: -gu-ia-] – Pârgui + suf. -eală.

DOOM

pârguiálă s. f., g.-d. art. pârguiélii; pl. pârguiéli

pârguielilor
PÂRGUIÁLĂ, pârguieli, s. f. Prima fază de coacere a fructelor, când acestea încep să-și schimbe culoarea și când crește conținutul lor în zahăr. ◊ Loc. vb. A da în pârguială = a începe să se coacă. [Pr.: -gu-ia-] – Pârgui + suf. -eală.

DOOM

pârguiálă s. f., g.-d. art. pârguiélii; pl. pârguiéli

pârguiesc
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

DOOM

!pârguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiéște, imperf. 3 sg. se pârguiá; conj. prez. 3 să se pârguiáscă

pârguiește
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

DOOM

!pârguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiéște, imperf. 3 sg. se pârguiá; conj. prez. 3 să se pârguiáscă

pârguind
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

DOOM

!pârguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiéște, imperf. 3 sg. se pârguiá; conj. prez. 3 să se pârguiáscă

pârguire
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

DOOM

!pârguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiéște, imperf. 3 sg. se pârguiá; conj. prez. 3 să se pârguiáscă

pârguiră
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

DOOM

!pârguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiéște, imperf. 3 sg. se pârguiá; conj. prez. 3 să se pârguiáscă

pârguise
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

DOOM

!pârguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiéște, imperf. 3 sg. se pârguiá; conj. prez. 3 să se pârguiáscă

pârguiseră
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

DOOM

!pârguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiéște, imperf. 3 sg. se pârguiá; conj. prez. 3 să se pârguiáscă

pârguit
PÂRGUÍ, pers. 3 pârguiește, vb. IV. Refl. (Despre fructe, legume și cereale) A începe să se coacă, a da în copt. – Pârgă + suf. -ui.

DOOM

!pârguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârguiéște, imperf. 3 sg. se pârguiá; conj. prez. 3 să se pârguiáscă

pârguit
PÂRGUÍT², -Ă, pârguiți, -te, adj. (Despre fructe, legume și cereale) Care începe să se coacă, care a dat în copt. – V. pârgui.

pârguit
PÂRGUÍT¹ s. n. Faptul de a se pârgui; timpul când se pârguiesc fructele sau cerealele. – V. pârgui.

DOOM

pârguít s. n.

pârguita
PÂRGUÍT², -Ă, pârguiți, -te, adj. (Despre fructe, legume și cereale) Care începe să se coacă, care a dat în copt. – V. pârgui.

pârguite
PÂRGUÍT², -Ă, pârguiți, -te, adj. (Despre fructe, legume și cereale) Care începe să se coacă, care a dat în copt. – V. pârgui.

pârguitei
PÂRGUÍT², -Ă, pârguiți, -te, adj. (Despre fructe, legume și cereale) Care începe să se coacă, care a dat în copt. – V. pârgui.

pârguitele
PÂRGUÍT², -Ă, pârguiți, -te, adj. (Despre fructe, legume și cereale) Care începe să se coacă, care a dat în copt. – V. pârgui.

pârguitelor
PÂRGUÍT², -Ă, pârguiți, -te, adj. (Despre fructe, legume și cereale) Care începe să se coacă, care a dat în copt. – V. pârgui.

pârguitul
PÂRGUÍT², -Ă, pârguiți, -te, adj. (Despre fructe, legume și cereale) Care începe să se coacă, care a dat în copt. – V. pârgui.

pârguitului
PÂRGUÍT², -Ă, pârguiți, -te, adj. (Despre fructe, legume și cereale) Care începe să se coacă, care a dat în copt. – V. pârgui.

pârguiți
PÂRGUÍT², -Ă, pârguiți, -te, adj. (Despre fructe, legume și cereale) Care începe să se coacă, care a dat în copt. – V. pârgui.

pârguiții
PÂRGUÍT², -Ă, pârguiți, -te, adj. (Despre fructe, legume și cereale) Care începe să se coacă, care a dat în copt. – V. pârgui.

pârguiților
PÂRGUÍT², -Ă, pârguiți, -te, adj. (Despre fructe, legume și cereale) Care începe să se coacă, care a dat în copt. – V. pârgui.

pâri
PÂR², pâri, s. m. (Reg.) Persoană care pârăște; pârâș, reclamant. – Din pârî (derivat regresiv).

DOOM

pâr² (reg.) s. m., pl. pâri

pârii
PÂR², pâri, s. m. (Reg.) Persoană care pârăște; pârâș, reclamant. – Din pârî (derivat regresiv).

DOOM

pâr² (reg.) s. m., pl. pâri

pârilor
PÂR², pâri, s. m. (Reg.) Persoană care pârăște; pârâș, reclamant. – Din pârî (derivat regresiv).

DOOM

pâr² (reg.) s. m., pl. pâri

pârjoala
PÂRJOÁLĂ, pârjoale, s. f. (Reg.) 1. Bucată de carne friptă la grătar. 2. Chiftea mare, dată prin pesmet și prăjită în grăsime. – Din tc. pirzola, bg. păržola.

DOOM

pârjoálă (reg.) s. f., g.-d. art. pârjoálei; pl. pârjoále

pârjoale
PÂRJOÁLĂ, pârjoale, s. f. (Reg.) 1. Bucată de carne friptă la grătar. 2. Chiftea mare, dată prin pesmet și prăjită în grăsime. – Din tc. pirzola, bg. păržola.

DOOM

pârjoálă (reg.) s. f., g.-d. art. pârjoálei; pl. pârjoále

pârjoalei
PÂRJOÁLĂ, pârjoale, s. f. (Reg.) 1. Bucată de carne friptă la grătar. 2. Chiftea mare, dată prin pesmet și prăjită în grăsime. – Din tc. pirzola, bg. păržola.

DOOM

pârjoálă (reg.) s. f., g.-d. art. pârjoálei; pl. pârjoále

pârjoalele
PÂRJOÁLĂ, pârjoale, s. f. (Reg.) 1. Bucată de carne friptă la grătar. 2. Chiftea mare, dată prin pesmet și prăjită în grăsime. – Din tc. pirzola, bg. păržola.

DOOM

pârjoálă (reg.) s. f., g.-d. art. pârjoálei; pl. pârjoále

pârjoalelor
PÂRJOÁLĂ, pârjoale, s. f. (Reg.) 1. Bucată de carne friptă la grătar. 2. Chiftea mare, dată prin pesmet și prăjită în grăsime. – Din tc. pirzola, bg. păržola.

DOOM

pârjoálă (reg.) s. f., g.-d. art. pârjoálei; pl. pârjoále

pârjol
PÂRJÓL, părjoluri, s. n. (Pop.) 1. Foc mare care se extinde rapid; incendiu violent și mistuitor. ◊ Expr. A face pârjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd, a prăpădi. A da pârjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plânge cu foc și pârjol = a plânge cu desperare. A se face foc și pârjol = a-și ieși din fire, a se înfuria foarte tare. 2. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, zăduf. 3. Fig. Prăpăd, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din pârjoli (derivat regresiv).

DOOM

pârjól (pop.) s. n., pl. pârjóluri

pârjolea
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjoleai
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjoleam
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjolească
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjoleau
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjoleați
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjolesc
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjolește
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjolești
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjoli
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjolii
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjolim
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjolind
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjolire
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjoliră
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjolirăm
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjolirăți
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjolise
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjolisem
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjoliseră
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjoliserăm
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjoliserăți
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjoliseși
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjoliseți
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjolit
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjolit
PÂRJOLÍT, -Ă, pârjoliți, -te, adj. (Pop.) Ars de foc, de pârjol (1); p. ext. ars de soare, pârlit. – V. pârjoli.

pârjolita
PÂRJOLÍT, -Ă, pârjoliți, -te, adj. (Pop.) Ars de foc, de pârjol (1); p. ext. ars de soare, pârlit. – V. pârjoli.

pârjolite
PÂRJOLÍT, -Ă, pârjoliți, -te, adj. (Pop.) Ars de foc, de pârjol (1); p. ext. ars de soare, pârlit. – V. pârjoli.

pârjolitei
PÂRJOLÍT, -Ă, pârjoliți, -te, adj. (Pop.) Ars de foc, de pârjol (1); p. ext. ars de soare, pârlit. – V. pârjoli.

pârjolitele
PÂRJOLÍT, -Ă, pârjoliți, -te, adj. (Pop.) Ars de foc, de pârjol (1); p. ext. ars de soare, pârlit. – V. pârjoli.

pârjolitelor
PÂRJOLÍT, -Ă, pârjoliți, -te, adj. (Pop.) Ars de foc, de pârjol (1); p. ext. ars de soare, pârlit. – V. pârjoli.

pârjolitul
PÂRJOLÍT, -Ă, pârjoliți, -te, adj. (Pop.) Ars de foc, de pârjol (1); p. ext. ars de soare, pârlit. – V. pârjoli.

pârjolitului
PÂRJOLÍT, -Ă, pârjoliți, -te, adj. (Pop.) Ars de foc, de pârjol (1); p. ext. ars de soare, pârlit. – V. pârjoli.

pârjoliși
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjoliți
PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölni.

DOOM

pârjolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârjolésc, imperf. 3 sg. pârjoleá; conj. prez. 3 să pârjoleáscă

pârjoliți
PÂRJOLÍT, -Ă, pârjoliți, -te, adj. (Pop.) Ars de foc, de pârjol (1); p. ext. ars de soare, pârlit. – V. pârjoli.

pârjoliții
PÂRJOLÍT, -Ă, pârjoliți, -te, adj. (Pop.) Ars de foc, de pârjol (1); p. ext. ars de soare, pârlit. – V. pârjoli.

pârjoliților
PÂRJOLÍT, -Ă, pârjoliți, -te, adj. (Pop.) Ars de foc, de pârjol (1); p. ext. ars de soare, pârlit. – V. pârjoli.

pârjolul
PÂRJÓL, părjoluri, s. n. (Pop.) 1. Foc mare care se extinde rapid; incendiu violent și mistuitor. ◊ Expr. A face pârjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd, a prăpădi. A da pârjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plânge cu foc și pârjol = a plânge cu desperare. A se face foc și pârjol = a-și ieși din fire, a se înfuria foarte tare. 2. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, zăduf. 3. Fig. Prăpăd, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din pârjoli (derivat regresiv).

DOOM

pârjól (pop.) s. n., pl. pârjóluri

pârjolului
PÂRJÓL, părjoluri, s. n. (Pop.) 1. Foc mare care se extinde rapid; incendiu violent și mistuitor. ◊ Expr. A face pârjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd, a prăpădi. A da pârjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plânge cu foc și pârjol = a plânge cu desperare. A se face foc și pârjol = a-și ieși din fire, a se înfuria foarte tare. 2. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, zăduf. 3. Fig. Prăpăd, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din pârjoli (derivat regresiv).

DOOM

pârjól (pop.) s. n., pl. pârjóluri

pârjoluri
PÂRJÓL, părjoluri, s. n. (Pop.) 1. Foc mare care se extinde rapid; incendiu violent și mistuitor. ◊ Expr. A face pârjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd, a prăpădi. A da pârjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plânge cu foc și pârjol = a plânge cu desperare. A se face foc și pârjol = a-și ieși din fire, a se înfuria foarte tare. 2. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, zăduf. 3. Fig. Prăpăd, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din pârjoli (derivat regresiv).

DOOM

pârjól (pop.) s. n., pl. pârjóluri

pârjolurile
PÂRJÓL, părjoluri, s. n. (Pop.) 1. Foc mare care se extinde rapid; incendiu violent și mistuitor. ◊ Expr. A face pârjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd, a prăpădi. A da pârjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plânge cu foc și pârjol = a plânge cu desperare. A se face foc și pârjol = a-și ieși din fire, a se înfuria foarte tare. 2. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, zăduf. 3. Fig. Prăpăd, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din pârjoli (derivat regresiv).

DOOM

pârjól (pop.) s. n., pl. pârjóluri

pârjolurilor
PÂRJÓL, părjoluri, s. n. (Pop.) 1. Foc mare care se extinde rapid; incendiu violent și mistuitor. ◊ Expr. A face pârjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd, a prăpădi. A da pârjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plânge cu foc și pârjol = a plânge cu desperare. A se face foc și pârjol = a-și ieși din fire, a se înfuria foarte tare. 2. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, zăduf. 3. Fig. Prăpăd, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din pârjoli (derivat regresiv).

DOOM

pârjól (pop.) s. n., pl. pârjóluri

pârlaz
PÎRLÁZ s. n. v. pîrleaz.

pârlea
PẤRLEA s. m. (Pop.; în expr.) Ține-te (sau tunde-o, întinde-o) pârleo! sau să te cam mai duci pârlea! ori du-te pârlii! = aleargă cât poți de tare (ca să n-o pățești); pleacă! să nu te mai văd! – Din pârli (derivat regresiv).

DOOM

!Pấrlea (nume de persoană) s. propriu m., g.-d. lui Pấrlea, voc. Pấrlea/Pârleo

pârlea
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârleai
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârleala
PÂRLEÁLĂ, pârleli, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei; arsură ușoară, superficială; pârlitură. 2. Fig. (Fam.) Păcăleală, înșelătorie; pagubă, pierdere. ◊ Expr. (Fam.) A-și scoate pârleala = a-și găsi o compensație, a se despăgubi (de o pagubă materială, de o osteneală etc.). – Pârli + suf. -eală.

DOOM

pârleálă s. f., g.-d. art. pârlélii; pl. pârléli

pârleam
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârlească
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârleau
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârleaz
PÂRLEÁZ, pârleazuri, s. n. Trecătoare îngustă peste un gard (mai ales la țară), făcută din una sau mai multe scânduri (ca niște trepte) care se sprijină, la extremități, pe câte un țăruș bătut în pământ. – Din bg., sb. prelaz.

DOOM

pârleáz s. n., pl. pârleázuri

pârleazul
PÂRLEÁZ, pârleazuri, s. n. Trecătoare îngustă peste un gard (mai ales la țară), făcută din una sau mai multe scânduri (ca niște trepte) care se sprijină, la extremități, pe câte un țăruș bătut în pământ. – Din bg., sb. prelaz.

DOOM

pârleáz s. n., pl. pârleázuri

pârleazului
PÂRLEÁZ, pârleazuri, s. n. Trecătoare îngustă peste un gard (mai ales la țară), făcută din una sau mai multe scânduri (ca niște trepte) care se sprijină, la extremități, pe câte un țăruș bătut în pământ. – Din bg., sb. prelaz.

DOOM

pârleáz s. n., pl. pârleázuri

pârleazuri
PÂRLEÁZ, pârleazuri, s. n. Trecătoare îngustă peste un gard (mai ales la țară), făcută din una sau mai multe scânduri (ca niște trepte) care se sprijină, la extremități, pe câte un țăruș bătut în pământ. – Din bg., sb. prelaz.

DOOM

pârleáz s. n., pl. pârleázuri

pârleazurile
PÂRLEÁZ, pârleazuri, s. n. Trecătoare îngustă peste un gard (mai ales la țară), făcută din una sau mai multe scânduri (ca niște trepte) care se sprijină, la extremități, pe câte un țăruș bătut în pământ. – Din bg., sb. prelaz.

DOOM

pârleáz s. n., pl. pârleázuri

pârleazurilor
PÂRLEÁZ, pârleazuri, s. n. Trecătoare îngustă peste un gard (mai ales la țară), făcută din una sau mai multe scânduri (ca niște trepte) care se sprijină, la extremități, pe câte un țăruș bătut în pământ. – Din bg., sb. prelaz.

DOOM

pârleáz s. n., pl. pârleázuri

pârleați
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârleli
PÂRLEÁLĂ, pârleli, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei; arsură ușoară, superficială; pârlitură. 2. Fig. (Fam.) Păcăleală, înșelătorie; pagubă, pierdere. ◊ Expr. (Fam.) A-și scoate pârleala = a-și găsi o compensație, a se despăgubi (de o pagubă materială, de o osteneală etc.). – Pârli + suf. -eală.

DOOM

pârleálă s. f., g.-d. art. pârlélii; pl. pârléli

pârlelii
PÂRLEÁLĂ, pârleli, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei; arsură ușoară, superficială; pârlitură. 2. Fig. (Fam.) Păcăleală, înșelătorie; pagubă, pierdere. ◊ Expr. (Fam.) A-și scoate pârleala = a-și găsi o compensație, a se despăgubi (de o pagubă materială, de o osteneală etc.). – Pârli + suf. -eală.

DOOM

pârleálă s. f., g.-d. art. pârlélii; pl. pârléli

pârlelile
PÂRLEÁLĂ, pârleli, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei; arsură ușoară, superficială; pârlitură. 2. Fig. (Fam.) Păcăleală, înșelătorie; pagubă, pierdere. ◊ Expr. (Fam.) A-și scoate pârleala = a-și găsi o compensație, a se despăgubi (de o pagubă materială, de o osteneală etc.). – Pârli + suf. -eală.

DOOM

pârleálă s. f., g.-d. art. pârlélii; pl. pârléli

pârlelilor
PÂRLEÁLĂ, pârleli, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei; arsură ușoară, superficială; pârlitură. 2. Fig. (Fam.) Păcăleală, înșelătorie; pagubă, pierdere. ◊ Expr. (Fam.) A-și scoate pârleala = a-și găsi o compensație, a se despăgubi (de o pagubă materială, de o osteneală etc.). – Pârli + suf. -eală.

DOOM

pârleálă s. f., g.-d. art. pârlélii; pl. pârléli

pârlesc
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârlește
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârlești
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârli
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârlii
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârlim
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârlind
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârlire
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârlire
PÂRLÍRE, pârliri, s. f. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei. – V. pârli.

DOOM

pârlíre s. f., g.-d. art. pârlírii; pl. pârlíri

pârlirea
PÂRLÍRE, pârliri, s. f. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei. – V. pârli.

DOOM

pârlíre s. f., g.-d. art. pârlírii; pl. pârlíri

pârliri
PÂRLÍRE, pârliri, s. f. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei. – V. pârli.

DOOM

pârlíre s. f., g.-d. art. pârlírii; pl. pârlíri

pârlirii
PÂRLÍRE, pârliri, s. f. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei. – V. pârli.

DOOM

pârlíre s. f., g.-d. art. pârlírii; pl. pârlíri

pârlirile
PÂRLÍRE, pârliri, s. f. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei. – V. pârli.

DOOM

pârlíre s. f., g.-d. art. pârlírii; pl. pârlíri

pârlirilor
PÂRLÍRE, pârliri, s. f. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei. – V. pârli.

DOOM

pârlíre s. f., g.-d. art. pârlírii; pl. pârlíri

pârliră
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârlirăm
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârlirăți
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârlise
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârlisem
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârliseră
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârliserăm
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârliserăți
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârliseși
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârliseți
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârlit
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârlit
PÂRLÍT², -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

pârlit
PÂRLÍT¹ s. n. Faptul de a (se) pârli; pârlire. – V. pârli.

DOOM

pârlít s. n.

pârlita
PÂRLÍT², -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

pârlite
PÂRLÍT², -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

pârlitei
PÂRLÍT², -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

pârlitele
PÂRLÍT², -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

pârlitelor
PÂRLÍT², -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

pârlitul
PÂRLÍT², -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

pârlitului
PÂRLÍT², -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

pârlitura
PÂRLITÚRĂ, pârlituri, s. f. (Înv. și reg.) 1. Pârleală (1). ◊ Expr. (Înv.) A da (pe cineva) pe (sau prin) pârlitură = a) a necăji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte;a ironiza, a lua în râs. 2. (Reg.; concr.) Loc ars de foc; porțiune de pădure cu copacii arși. – Pârli + suf. -tură.

DOOM

pârlitúră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pârlitúrii; pl. pârlitúri

pârlituri
PÂRLITÚRĂ, pârlituri, s. f. (Înv. și reg.) 1. Pârleală (1). ◊ Expr. (Înv.) A da (pe cineva) pe (sau prin) pârlitură = a) a necăji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte;a ironiza, a lua în râs. 2. (Reg.; concr.) Loc ars de foc; porțiune de pădure cu copacii arși. – Pârli + suf. -tură.

DOOM

pârlitúră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pârlitúrii; pl. pârlitúri

pârliturii
PÂRLITÚRĂ, pârlituri, s. f. (Înv. și reg.) 1. Pârleală (1). ◊ Expr. (Înv.) A da (pe cineva) pe (sau prin) pârlitură = a) a necăji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte;a ironiza, a lua în râs. 2. (Reg.; concr.) Loc ars de foc; porțiune de pădure cu copacii arși. – Pârli + suf. -tură.

DOOM

pârlitúră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pârlitúrii; pl. pârlitúri

pârliturile
PÂRLITÚRĂ, pârlituri, s. f. (Înv. și reg.) 1. Pârleală (1). ◊ Expr. (Înv.) A da (pe cineva) pe (sau prin) pârlitură = a) a necăji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte;a ironiza, a lua în râs. 2. (Reg.; concr.) Loc ars de foc; porțiune de pădure cu copacii arși. – Pârli + suf. -tură.

DOOM

pârlitúră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pârlitúrii; pl. pârlitúri

pârliturilor
PÂRLITÚRĂ, pârlituri, s. f. (Înv. și reg.) 1. Pârleală (1). ◊ Expr. (Înv.) A da (pe cineva) pe (sau prin) pârlitură = a) a necăji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte;a ironiza, a lua în râs. 2. (Reg.; concr.) Loc ars de foc; porțiune de pădure cu copacii arși. – Pârli + suf. -tură.

DOOM

pârlitúră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pârlitúrii; pl. pârlitúri

pârliși
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârliți
PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) arde ușor la suprafață. ◊ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. și refl. A (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. și refl. A (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca. 5. Tranz. și refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, sb. prljiti.

DOOM

pârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 să pârleáscă

pârliți
PÂRLÍT², -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

pârliții
PÂRLÍT², -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

pârliților
PÂRLÍT², -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

pârloaga
PÂRLOÁGĂ, pârloage, s. f. Teren arabil lăsat necultivat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea fertilității lui. ♦ (Colectiv) Ierburi crescute pe un teren arabil necultivat; p. ext. brazda cosită de pe un asemenea loc. – Din bg. prelog, sb. parlog.

DOOM

pârloágă s. f., g.-d. art. pârloágei; pl. pârloáge

pârloage
PÂRLOÁGĂ, pârloage, s. f. Teren arabil lăsat necultivat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea fertilității lui. ♦ (Colectiv) Ierburi crescute pe un teren arabil necultivat; p. ext. brazda cosită de pe un asemenea loc. – Din bg. prelog, sb. parlog.

DOOM

pârloágă s. f., g.-d. art. pârloágei; pl. pârloáge

pârloagei
PÂRLOÁGĂ, pârloage, s. f. Teren arabil lăsat necultivat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea fertilității lui. ♦ (Colectiv) Ierburi crescute pe un teren arabil necultivat; p. ext. brazda cosită de pe un asemenea loc. – Din bg. prelog, sb. parlog.

DOOM

pârloágă s. f., g.-d. art. pârloágei; pl. pârloáge

pârloagele
PÂRLOÁGĂ, pârloage, s. f. Teren arabil lăsat necultivat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea fertilității lui. ♦ (Colectiv) Ierburi crescute pe un teren arabil necultivat; p. ext. brazda cosită de pe un asemenea loc. – Din bg. prelog, sb. parlog.

DOOM

pârloágă s. f., g.-d. art. pârloágei; pl. pârloáge

pârloagelor
PÂRLOÁGĂ, pârloage, s. f. Teren arabil lăsat necultivat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea fertilității lui. ♦ (Colectiv) Ierburi crescute pe un teren arabil necultivat; p. ext. brazda cosită de pe un asemenea loc. – Din bg. prelog, sb. parlog.

DOOM

pârloágă s. f., g.-d. art. pârloágei; pl. pârloáge

pârlog
pîrlóg (-oáge), s. n. – Țarină, ogor negru. – Var. pîrloagă, Trans., prilog, Olt. priloagă. Megl. părloagă. Sl. prĕlogu „schimb” (Cihac, II, 246; Conev 41), cf. sb. prijelog, slov. prêlog, mag. parlag. – Der. împîrlogi, vb. (a lăsa ogor negru).

pârlogea
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogeai
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogeam
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogească
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogeau
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogeați
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogesc
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogește
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogești
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogi
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogii
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogim
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogind
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogire
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogire
PÂRLOGÍRE, părlogiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se părăgini. – V. pârlogi.

pârlogirea
PÂRLOGÍRE, părlogiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se părăgini. – V. pârlogi.

pârlogiri
PÂRLOGÍRE, părlogiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se părăgini. – V. pârlogi.

pârlogirii
PÂRLOGÍRE, părlogiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se părăgini. – V. pârlogi.

pârlogirile
PÂRLOGÍRE, părlogiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se părăgini. – V. pârlogi.

pârlogirilor
PÂRLOGÍRE, părlogiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se părăgini. – V. pârlogi.

pârlogiră
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogirăm
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogirăți
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogise
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogisem
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogiseră
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogiserăm
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogiserăți
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogiseși
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogiseți
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogit
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogit
PÂRLOGÍT, -Ă, pârlogiți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri agricole necultivate) Părăginit. – V. pârlogi.

pârlogita
PÂRLOGÍT, -Ă, pârlogiți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri agricole necultivate) Părăginit. – V. pârlogi.

pârlogite
PÂRLOGÍT, -Ă, pârlogiți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri agricole necultivate) Părăginit. – V. pârlogi.

pârlogitei
PÂRLOGÍT, -Ă, pârlogiți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri agricole necultivate) Părăginit. – V. pârlogi.

pârlogitele
PÂRLOGÍT, -Ă, pârlogiți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri agricole necultivate) Părăginit. – V. pârlogi.

pârlogitelor
PÂRLOGÍT, -Ă, pârlogiți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri agricole necultivate) Părăginit. – V. pârlogi.

pârlogitul
PÂRLOGÍT, -Ă, pârlogiți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri agricole necultivate) Părăginit. – V. pârlogi.

pârlogitului
PÂRLOGÍT, -Ă, pârlogiți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri agricole necultivate) Părăginit. – V. pârlogi.

pârlogiși
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogiți
PÂRLOGÍ, pers. 3 părlogește, vb. IV. Refl. (Reg.: despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. – Din pârloagă.

DOOM

!pârlogí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pârlogéște, imperf. 3 sg. se pârlogeá; conj. prez. 3 să se pârlogeáscă

pârlogiți
PÂRLOGÍT, -Ă, pârlogiți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri agricole necultivate) Părăginit. – V. pârlogi.

pârlogiții
PÂRLOGÍT, -Ă, pârlogiți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri agricole necultivate) Părăginit. – V. pârlogi.

pârlogiților
PÂRLOGÍT, -Ă, pârlogiți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri agricole necultivate) Părăginit. – V. pârlogi.

pârlui
pîrluí (-uiésc, -ít), vb. – (Trans.) A muia rufele înainte de spălat. – Var. pîrloi. Mag. parlani (Candrea). – Der. pîrlău, s. n. (ciubăr de rufe), din mag. párló (Gáldi, Dict., 148); pîrnaie, s. f. (butoi, oală mare; Arg., închisoare, pușcărie; varietate de struguri), în loc de pîrlaie, pl. cuvîntului anterior (după ipoteza improbabilă a lui Diculescu, Elementele, 450, în loc de *părănaie, din gr. πελινάλιον ‹ πελίνη „butoi”, și ultimul sens din gr. *περϰναλέα ‹ περϰνός „albastru-închis”; după Scriban, din sb. parni „de abur”.

pârluire
pîrluí (-uiésc, -ít), vb. – (Trans.) A muia rufele înainte de spălat. – Var. pîrloi. Mag. parlani (Candrea). – Der. pîrlău, s. n. (ciubăr de rufe), din mag. párló (Gáldi, Dict., 148); pîrnaie, s. f. (butoi, oală mare; Arg., închisoare, pușcărie; varietate de struguri), în loc de pîrlaie, pl. cuvîntului anterior (după ipoteza improbabilă a lui Diculescu, Elementele, 450, în loc de *părănaie, din gr. πελινάλιον ‹ πελίνη „butoi”, și ultimul sens din gr. *περϰναλέα ‹ περϰνός „albastru-închis”; după Scriban, din sb. parni „de abur”.

pârluit
pîrluí (-uiésc, -ít), vb. – (Trans.) A muia rufele înainte de spălat. – Var. pîrloi. Mag. parlani (Candrea). – Der. pîrlău, s. n. (ciubăr de rufe), din mag. párló (Gáldi, Dict., 148); pîrnaie, s. f. (butoi, oală mare; Arg., închisoare, pușcărie; varietate de struguri), în loc de pîrlaie, pl. cuvîntului anterior (după ipoteza improbabilă a lui Diculescu, Elementele, 450, în loc de *părănaie, din gr. πελινάλιον ‹ πελίνη „butoi”, și ultimul sens din gr. *περϰναλέα ‹ περϰνός „albastru-închis”; după Scriban, din sb. parni „de abur”.

pârnaia
PÂRNÁIE, pârnăi, s. f. 1. (Reg.) Oală mare de pământ, lărgită în partea de sus, folosită în gospodăria țărănească pentru gătit sau pentru păstrat alimente. ♦ Conținutul unei asemenea oale. 2. (Arg.) Închisoare, temniță. [Pr.: -na-ie] – Et. nec.

DOOM

pârnáie (reg., arg.) s. f., art. pârnáia, g.-d. art. pârnắii; pl. pârnắi, art. pârnắile (-nă-i)

pârnaie
PÂRNÁIE, pârnăi, s. f. 1. (Reg.) Oală mare de pământ, lărgită în partea de sus, folosită în gospodăria țărănească pentru gătit sau pentru păstrat alimente. ♦ Conținutul unei asemenea oale. 2. (Arg.) Închisoare, temniță. [Pr.: -na-ie] – Et. nec.

DOOM

pârnáie (reg., arg.) s. f., art. pârnáia, g.-d. art. pârnắii; pl. pârnắi, art. pârnắile (-nă-i)

pârnăi
PÂRNÁIE, pârnăi, s. f. 1. (Reg.) Oală mare de pământ, lărgită în partea de sus, folosită în gospodăria țărănească pentru gătit sau pentru păstrat alimente. ♦ Conținutul unei asemenea oale. 2. (Arg.) Închisoare, temniță. [Pr.: -na-ie] – Et. nec.

DOOM

pârnáie (reg., arg.) s. f., art. pârnáia, g.-d. art. pârnắii; pl. pârnắi, art. pârnắile (-nă-i)

pârnăiaș
pârnăiaș, pârnăiași s. m. deținut

pârnăii
PÂRNÁIE, pârnăi, s. f. 1. (Reg.) Oală mare de pământ, lărgită în partea de sus, folosită în gospodăria țărănească pentru gătit sau pentru păstrat alimente. ♦ Conținutul unei asemenea oale. 2. (Arg.) Închisoare, temniță. [Pr.: -na-ie] – Et. nec.

DOOM

pârnáie (reg., arg.) s. f., art. pârnáia, g.-d. art. pârnắii; pl. pârnắi, art. pârnắile (-nă-i)

pârnăile
PÂRNÁIE, pârnăi, s. f. 1. (Reg.) Oală mare de pământ, lărgită în partea de sus, folosită în gospodăria țărănească pentru gătit sau pentru păstrat alimente. ♦ Conținutul unei asemenea oale. 2. (Arg.) Închisoare, temniță. [Pr.: -na-ie] – Et. nec.

DOOM

pârnáie (reg., arg.) s. f., art. pârnáia, g.-d. art. pârnắii; pl. pârnắi, art. pârnắile (-nă-i)

pârnăilor
PÂRNÁIE, pârnăi, s. f. 1. (Reg.) Oală mare de pământ, lărgită în partea de sus, folosită în gospodăria țărănească pentru gătit sau pentru păstrat alimente. ♦ Conținutul unei asemenea oale. 2. (Arg.) Închisoare, temniță. [Pr.: -na-ie] – Et. nec.

DOOM

pârnáie (reg., arg.) s. f., art. pârnáia, g.-d. art. pârnắii; pl. pârnắi, art. pârnắile (-nă-i)

pârpâli
PÎRPÎLÍ vb. IV v. pîrpăli.

pârpâlit
PÎRPÎLÍT, -Ă adj. v. pîrpălit.

pârpălac
PÂRPĂLÁC, pârpălace, s. n. (Înv.) Frigere a cărnii pe jeratic sau în frigare; (concr.) carne friptă astfel. – Pârpăli + suf. -ac.

DOOM

pârpălác (carne friptă) (înv.) s. n., pl. pârpăláce

pârpălace
PÂRPĂLÁC, pârpălace, s. n. (Înv.) Frigere a cărnii pe jeratic sau în frigare; (concr.) carne friptă astfel. – Pârpăli + suf. -ac.

DOOM

pârpălác (carne friptă) (înv.) s. n., pl. pârpăláce

pârpălacele
PÂRPĂLÁC, pârpălace, s. n. (Înv.) Frigere a cărnii pe jeratic sau în frigare; (concr.) carne friptă astfel. – Pârpăli + suf. -ac.

DOOM

pârpălác (carne friptă) (înv.) s. n., pl. pârpăláce

pârpălacelor
PÂRPĂLÁC, pârpălace, s. n. (Înv.) Frigere a cărnii pe jeratic sau în frigare; (concr.) carne friptă astfel. – Pârpăli + suf. -ac.

DOOM

pârpălác (carne friptă) (înv.) s. n., pl. pârpăláce

pârpălacul
PÂRPĂLÁC, pârpălace, s. n. (Înv.) Frigere a cărnii pe jeratic sau în frigare; (concr.) carne friptă astfel. – Pârpăli + suf. -ac.

DOOM

pârpălác (carne friptă) (înv.) s. n., pl. pârpăláce

pârpălacului
PÂRPĂLÁC, pârpălace, s. n. (Înv.) Frigere a cărnii pe jeratic sau în frigare; (concr.) carne friptă astfel. – Pârpăli + suf. -ac.

DOOM

pârpălác (carne friptă) (înv.) s. n., pl. pârpăláce

pârpăleala
PÂRPĂLEÁLĂ, părpăleli, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) pârpăli. ◊ Expr. A-i trage (sau a-i da) o pârpăleală (bună) = a lucra, a acționa cu mare grabă; a-i da zor; a face un lucru superficial. [Var.: perpeleálă s. f.] – Pârpăli + suf. -eală.

DOOM

perpeleálă² v. pârpăleálă

pârpăleli
PÂRPĂLEÁLĂ, părpăleli, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) pârpăli. ◊ Expr. A-i trage (sau a-i da) o pârpăleală (bună) = a lucra, a acționa cu mare grabă; a-i da zor; a face un lucru superficial. [Var.: perpeleálă s. f.] – Pârpăli + suf. -eală.

DOOM

perpeleálă² v. pârpăleálă

pârpălelii
PÂRPĂLEÁLĂ, părpăleli, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) pârpăli. ◊ Expr. A-i trage (sau a-i da) o pârpăleală (bună) = a lucra, a acționa cu mare grabă; a-i da zor; a face un lucru superficial. [Var.: perpeleálă s. f.] – Pârpăli + suf. -eală.

DOOM

perpeleálă² v. pârpăleálă

pârpălelile
PÂRPĂLEÁLĂ, părpăleli, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) pârpăli. ◊ Expr. A-i trage (sau a-i da) o pârpăleală (bună) = a lucra, a acționa cu mare grabă; a-i da zor; a face un lucru superficial. [Var.: perpeleálă s. f.] – Pârpăli + suf. -eală.

DOOM

perpeleálă² v. pârpăleálă

pârpălelilor
PÂRPĂLEÁLĂ, părpăleli, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) pârpăli. ◊ Expr. A-i trage (sau a-i da) o pârpăleală (bună) = a lucra, a acționa cu mare grabă; a-i da zor; a face un lucru superficial. [Var.: perpeleálă s. f.] – Pârpăli + suf. -eală.

DOOM

perpeleálă² v. pârpăleálă

pârpăli
PÂRPĂLÍ, pârpălesc, vb. IV. I. (Pop.) 1. Tranz. A frige un animal sau o bucată de carne la frigare, pe jăratic sau la para focului. ♦ A frige sau a încălzi ceva superficial, la repezeală. 2. Refl. A se încălzi la dogoarea focului sau la soare. II. Refl. (Mai ales în forma perpeli) 1. A se zvârcoli, a se zbate, a se tăvăli de durere. ♦ Fig. A se frământa, a se chinui, a se zbuciuma. 2. A se răsuci (în așternut), a se întoarce de pe o parte pe alta fără a-și găsi locul (din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare). [Var.: perpelí vb. IV] – Din bg. pripalja, sb. pripaliti.

DOOM

perpelí² v. pârpălí

pârpălire
PÂRPĂLÍRE, păipăliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) pârpăli și rezultatul ei. [Var.: perpelíre s. f.] – V. pârpăli.

DOOM

perpelíre² v. pârpălíre

pârpălirea
PÂRPĂLÍRE, păipăliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) pârpăli și rezultatul ei. [Var.: perpelíre s. f.] – V. pârpăli.

DOOM

perpelíre² v. pârpălíre

pârpăliri
PÂRPĂLÍRE, păipăliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) pârpăli și rezultatul ei. [Var.: perpelíre s. f.] – V. pârpăli.

DOOM

perpelíre² v. pârpălíre

pârpălirii
PÂRPĂLÍRE, păipăliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) pârpăli și rezultatul ei. [Var.: perpelíre s. f.] – V. pârpăli.

DOOM

perpelíre² v. pârpălíre

pârpălirile
PÂRPĂLÍRE, păipăliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) pârpăli și rezultatul ei. [Var.: perpelíre s. f.] – V. pârpăli.

DOOM

perpelíre² v. pârpălíre

pârpălirilor
PÂRPĂLÍRE, păipăliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) pârpăli și rezultatul ei. [Var.: perpelíre s. f.] – V. pârpăli.

DOOM

perpelíre² v. pârpălíre

pârpălit
PÂRPĂLÍT, -Ă, părpăliți, -te, adj. (Pop.) Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli.

pârpălita
PÂRPĂLÍT, -Ă, părpăliți, -te, adj. (Pop.) Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli.

pârpălite
PÂRPĂLÍT, -Ă, părpăliți, -te, adj. (Pop.) Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli.

pârpălitei
PÂRPĂLÍT, -Ă, părpăliți, -te, adj. (Pop.) Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli.

pârpălitele
PÂRPĂLÍT, -Ă, părpăliți, -te, adj. (Pop.) Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli.

pârpălitelor
PÂRPĂLÍT, -Ă, părpăliți, -te, adj. (Pop.) Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli.

pârpălitul
PÂRPĂLÍT, -Ă, părpăliți, -te, adj. (Pop.) Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli.

pârpălitului
PÂRPĂLÍT, -Ă, părpăliți, -te, adj. (Pop.) Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli.

pârpăliți
PÂRPĂLÍT, -Ă, părpăliți, -te, adj. (Pop.) Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli.

pârpăliții
PÂRPĂLÍT, -Ă, părpăliți, -te, adj. (Pop.) Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli.

pârpăliților
PÂRPĂLÍT, -Ă, părpăliți, -te, adj. (Pop.) Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli.

pârpărița
PẤRPĂRIȚĂ, pârpărițe, s. f. 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele. 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate. 4. (Reg.) Teică (la moară). [Acc. și: pârpăríță] – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyća.

DOOM

pấrpăriță (reg.) s. f., g.-d. art. pấrpăriței; pl. pấrpărițe

pârpărițe
PẤRPĂRIȚĂ, pârpărițe, s. f. 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele. 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate. 4. (Reg.) Teică (la moară). [Acc. și: pârpăríță] – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyća.

DOOM

pấrpăriță (reg.) s. f., g.-d. art. pấrpăriței; pl. pấrpărițe

pârpăriței
PẤRPĂRIȚĂ, pârpărițe, s. f. 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele. 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate. 4. (Reg.) Teică (la moară). [Acc. și: pârpăríță] – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyća.

DOOM

pấrpăriță (reg.) s. f., g.-d. art. pấrpăriței; pl. pấrpărițe

pârpărițele
PẤRPĂRIȚĂ, pârpărițe, s. f. 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele. 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate. 4. (Reg.) Teică (la moară). [Acc. și: pârpăríță] – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyća.

DOOM

pấrpăriță (reg.) s. f., g.-d. art. pấrpăriței; pl. pấrpărițe

pârpărițelor
PẤRPĂRIȚĂ, pârpărițe, s. f. 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele. 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate. 4. (Reg.) Teică (la moară). [Acc. și: pârpăríță] – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyća.

DOOM

pấrpăriță (reg.) s. f., g.-d. art. pấrpăriței; pl. pấrpărițe

pârpăriță
PẤRPĂRIȚĂ, pârpărițe, s. f. 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele. 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate. 4. (Reg.) Teică (la moară). [Acc. și: pârpăríță] – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyća.

pârpără
PÎ́RPĂRĂ, pîrpăre, s. f. 1. Foc, căldură. ♦ Fig. Stare de neliniște, de neastîmpăr; agitație. ◊ Expr. A da în pîrpăra însuratului v. da³ (II 9). 2. Răbufneală de vînt (v. rafală); ropot de ploaie (v. aversă). Din cînd în cînd cîte o pîrpără de ploaie mășcată izbea geamurile. La TDRG. (În forma pîlpără) Cîte o pîlpără de vînt zburătăcea frunzele cît colo, nu numai pe cele galbene și uscate, dar chiar pe cele mai verzui. CONTEMPORANUL, VII 289. – Variantă: pîlpără s. f.

pârslea
PRẤSLEA, prâslea, s. m. și f. Fratele cel mai mic (sau sora cea mică) dintr-o familie, mezinul; p. gener. copil mic; prichindel. – Din sl. prŭstŭ, bg. prăst.

DOOM

!prấslea s. m. și f., g.-d. lui prấslea; pl. prấslea

pârsni
pîrsní (-nésc, -ít), vb. – 1. A sforăi, a mîrîi. – 2. A murmura, a critica. – Var. prîsni. Sb. prsnuti (Tiktin).

pârsnire
pîrsní (-nésc, -ít), vb. – 1. A sforăi, a mîrîi. – 2. A murmura, a critica. – Var. prîsni. Sb. prsnuti (Tiktin).

pârte
PẤRTIE, pârtii, s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. ◊ (Sport) Culoar amenajat (și marcat) prin zăpadă, în vederea practicării unor sporturi de iarnă (bob, schi etc.). 2. (Pop.) Drum deschis prin semănătură, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. [Var.: pârte s. f.] – Din sl. prŭtŭ, sb. prt, prtina.

DOOM

pấrtie (-ti-e) s. f., art. pấrtia (-ti-a), g.-d. art. pấrtiei; pl. pấrtii, art. pấrtiile (-ti-i-)

pârtia
PẤRTIE, pârtii, s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. ◊ (Sport) Culoar amenajat (și marcat) prin zăpadă, în vederea practicării unor sporturi de iarnă (bob, schi etc.). 2. (Pop.) Drum deschis prin semănătură, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. [Var.: pârte s. f.] – Din sl. prŭtŭ, sb. prt, prtina.

DOOM

pấrtie (-ti-e) s. f., art. pấrtia (-ti-a), g.-d. art. pấrtiei; pl. pấrtii, art. pấrtiile (-ti-i-)

pârtic
PÎRTÍC, pirticuri, s. n. (Regional) Marfă măruntă; mărunțișuri. Vindea pipe, funi, tămiie, smochine și alămîie și cîte alte pîrticuri. RETEGANUL, la CADE.

pârtie
PẤRTIE, pârtii, s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. ◊ (Sport) Culoar amenajat (și marcat) prin zăpadă, în vederea practicării unor sporturi de iarnă (bob, schi etc.). 2. (Pop.) Drum deschis prin semănătură, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. [Var.: pârte s. f.] – Din sl. prŭtŭ, sb. prt, prtina.

DOOM

pấrtie (-ti-e) s. f., art. pấrtia (-ti-a), g.-d. art. pấrtiei; pl. pấrtii, art. pấrtiile (-ti-i-)

pârtiei
PẤRTIE, pârtii, s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. ◊ (Sport) Culoar amenajat (și marcat) prin zăpadă, în vederea practicării unor sporturi de iarnă (bob, schi etc.). 2. (Pop.) Drum deschis prin semănătură, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. [Var.: pârte s. f.] – Din sl. prŭtŭ, sb. prt, prtina.

DOOM

pấrtie (-ti-e) s. f., art. pấrtia (-ti-a), g.-d. art. pấrtiei; pl. pấrtii, art. pấrtiile (-ti-i-)

pârtii
PẤRTIE, pârtii, s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. ◊ (Sport) Culoar amenajat (și marcat) prin zăpadă, în vederea practicării unor sporturi de iarnă (bob, schi etc.). 2. (Pop.) Drum deschis prin semănătură, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. [Var.: pârte s. f.] – Din sl. prŭtŭ, sb. prt, prtina.

DOOM

pấrtie (-ti-e) s. f., art. pấrtia (-ti-a), g.-d. art. pấrtiei; pl. pấrtii, art. pấrtiile (-ti-i-)

pârtiile
PẤRTIE, pârtii, s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. ◊ (Sport) Culoar amenajat (și marcat) prin zăpadă, în vederea practicării unor sporturi de iarnă (bob, schi etc.). 2. (Pop.) Drum deschis prin semănătură, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. [Var.: pârte s. f.] – Din sl. prŭtŭ, sb. prt, prtina.

DOOM

pấrtie (-ti-e) s. f., art. pấrtia (-ti-a), g.-d. art. pấrtiei; pl. pấrtii, art. pấrtiile (-ti-i-)

pârtiilor
PẤRTIE, pârtii, s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. ◊ (Sport) Culoar amenajat (și marcat) prin zăpadă, în vederea practicării unor sporturi de iarnă (bob, schi etc.). 2. (Pop.) Drum deschis prin semănătură, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. [Var.: pârte s. f.] – Din sl. prŭtŭ, sb. prt, prtina.

DOOM

pấrtie (-ti-e) s. f., art. pấrtia (-ti-a), g.-d. art. pấrtiei; pl. pấrtii, art. pấrtiile (-ti-i-)

pârtioara
PÂRTIOÁRĂ, pârtioare, s. f. Diminutiv al lui pârtie. [Pr.: -ti-oa-] – Pârtie + suf. -ioară.

DOOM

pârtioáră (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. pârtioárei; pl. pârtioáre

pârtioare
PÂRTIOÁRĂ, pârtioare, s. f. Diminutiv al lui pârtie. [Pr.: -ti-oa-] – Pârtie + suf. -ioară.

DOOM

pârtioáră (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. pârtioárei; pl. pârtioáre

pârtioarei
PÂRTIOÁRĂ, pârtioare, s. f. Diminutiv al lui pârtie. [Pr.: -ti-oa-] – Pârtie + suf. -ioară.

DOOM

pârtioáră (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. pârtioárei; pl. pârtioáre

pârtioarele
PÂRTIOÁRĂ, pârtioare, s. f. Diminutiv al lui pârtie. [Pr.: -ti-oa-] – Pârtie + suf. -ioară.

DOOM

pârtioáră (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. pârtioárei; pl. pârtioáre

pârtioarelor
PÂRTIOÁRĂ, pârtioare, s. f. Diminutiv al lui pârtie. [Pr.: -ti-oa-] – Pârtie + suf. -ioară.

DOOM

pârtioáră (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. pârtioárei; pl. pârtioáre

pârul
PÂR², pâri, s. m. (Reg.) Persoană care pârăște; pârâș, reclamant. – Din pârî (derivat regresiv).

DOOM

pâr² (reg.) s. m., pl. pâri

pârului
PÂR², pâri, s. m. (Reg.) Persoană care pârăște; pârâș, reclamant. – Din pârî (derivat regresiv).

DOOM

pâr² (reg.) s. m., pl. pâri

pârâcioasa
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pârâcioasa
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pârâcioase
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pârâcioase
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pârâcioasei
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pârâcioasei
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pârâcioasele
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pârâcioasele
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pârâcioaselor
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pârâcioaselor
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pârâcios
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pârâcios
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pârâciosul
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pârâciosul
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pârâciosului
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pârâciosului
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pârâcioși
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pârâcioși
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pârâcioșii
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pârâcioșii
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pârâcioșilor
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pârâcioșilor
PÂRÂCIÓS, -OÁSĂ, pârâcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; pârâtor. – Pârî + suf. -cios.

DOOM

pârâciós adj. m., pl. pârâcióși; f. pârâcioásă, pl. pârâcioáse

pârâciune
PÂRÂCIÚNE, pârâciuni, s. f. (Pop.) Pâră (1). – Pârî + suf. -ciune.

DOOM

pârâciúne (pop.) s. f., g.-d. art. pârâciúnii; pl. pârâciúni

pârâciunea
PÂRÂCIÚNE, pârâciuni, s. f. (Pop.) Pâră (1). – Pârî + suf. -ciune.

DOOM

pârâciúne (pop.) s. f., g.-d. art. pârâciúnii; pl. pârâciúni

pârâciuni
PÂRÂCIÚNE, pârâciuni, s. f. (Pop.) Pâră (1). – Pârî + suf. -ciune.

DOOM

pârâciúne (pop.) s. f., g.-d. art. pârâciúnii; pl. pârâciúni

pârâciunii
PÂRÂCIÚNE, pârâciuni, s. f. (Pop.) Pâră (1). – Pârî + suf. -ciune.

DOOM

pârâciúne (pop.) s. f., g.-d. art. pârâciúnii; pl. pârâciúni

pârâciunile
PÂRÂCIÚNE, pârâciuni, s. f. (Pop.) Pâră (1). – Pârî + suf. -ciune.

DOOM

pârâciúne (pop.) s. f., g.-d. art. pârâciúnii; pl. pârâciúni

pârâciunilor
PÂRÂCIÚNE, pârâciuni, s. f. (Pop.) Pâră (1). – Pârî + suf. -ciune.

DOOM

pârâciúne (pop.) s. f., g.-d. art. pârâciúnii; pl. pârâciúni

pârâia
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pârâiai
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pârâiam
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pârâiau
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pârâiașe
PÂRÂUÁȘ s. n. v. pârâiaș.

DOOM

pârâiáș s. n., pl. pârâiáșe

pârâiașele
PÂRÂUÁȘ s. n. v. pârâiaș.

DOOM

pârâiáș s. n., pl. pârâiáșe

pârâiașelor
PÂRÂUÁȘ s. n. v. pârâiaș.

DOOM

pârâiáș s. n., pl. pârâiáșe

pârâiașul
PÂRÂUÁȘ s. n. v. pârâiaș.

DOOM

pârâiáș s. n., pl. pârâiáșe

pârâiașului
PÂRÂUÁȘ s. n. v. pârâiaș.

DOOM

pârâiáș s. n., pl. pârâiáșe

pârâiați
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pârâie
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pârâii
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pârâim
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pârâind
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pârâire
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pârâire
PÂRÂÍRE s. f. (Rar) Pârâit. – V. pârâi.

pârâiră
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pârâirăm
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pârâirăți
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pârâise
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pârâisem
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pârâiseră
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pârâiserăm
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pârâiserăți
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pârâiseși
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pârâiseți
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pârâit
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pârâit
PÂRÂÍT, pârâituri, s. n. Faptul de a pârâi; pârâire, – V. pârâi.

DOOM

pârâít s. n., pl. pârâíturi

pârâitoarea
PÂRĂITOÁRE s. f. v. pârâitoare.

DOOM

pârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitórii; pl. pârâitóri

pârâitori
PÂRĂITOÁRE s. f. v. pârâitoare.

DOOM

pârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitórii; pl. pârâitóri

pârâitorii
PÂRĂITOÁRE s. f. v. pârâitoare.

DOOM

pârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitórii; pl. pârâitóri

pârâitorile
PÂRĂITOÁRE s. f. v. pârâitoare.

DOOM

pârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitórii; pl. pârâitóri

pârâitorilor
PÂRĂITOÁRE s. f. v. pârâitoare.

DOOM

pârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitórii; pl. pârâitóri

pârâitul
PÂRÂÍT, pârâituri, s. n. Faptul de a pârâi; pârâire, – V. pârâi.

DOOM

pârâít s. n., pl. pârâíturi

pârâitului
PÂRÂÍT, pârâituri, s. n. Faptul de a pârâi; pârâire, – V. pârâi.

DOOM

pârâít s. n., pl. pârâíturi

pârâitura
PÂRÂITÚRĂ, pârâituri, s. f. 1. Zgomot surd produs de ruperea, despicarea, frângerea etc. unui corp tare, dur. 2. Zgomot sau sunet ascuțit, strident, care se produce prin apăsare; scârțâitură. ♦ Zgomot specific produs de ceva care arde. ♦ Succesiune de zgomote scurte și dese; răpăit. [Pr.: -râ-i-] – Pârâi + suf. -tură.

DOOM

pârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitúrii; pl. pârâitúri

pârâituri
PÂRÂÍT, pârâituri, s. n. Faptul de a pârâi; pârâire, – V. pârâi.

DOOM

pârâít s. n., pl. pârâíturi

pârâituri
PÂRÂITÚRĂ, pârâituri, s. f. 1. Zgomot surd produs de ruperea, despicarea, frângerea etc. unui corp tare, dur. 2. Zgomot sau sunet ascuțit, strident, care se produce prin apăsare; scârțâitură. ♦ Zgomot specific produs de ceva care arde. ♦ Succesiune de zgomote scurte și dese; răpăit. [Pr.: -râ-i-] – Pârâi + suf. -tură.

DOOM

pârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitúrii; pl. pârâitúri

pârâiturii
PÂRÂITÚRĂ, pârâituri, s. f. 1. Zgomot surd produs de ruperea, despicarea, frângerea etc. unui corp tare, dur. 2. Zgomot sau sunet ascuțit, strident, care se produce prin apăsare; scârțâitură. ♦ Zgomot specific produs de ceva care arde. ♦ Succesiune de zgomote scurte și dese; răpăit. [Pr.: -râ-i-] – Pârâi + suf. -tură.

DOOM

pârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitúrii; pl. pârâitúri

pârâiturile
PÂRÂÍT, pârâituri, s. n. Faptul de a pârâi; pârâire, – V. pârâi.

DOOM

pârâít s. n., pl. pârâíturi

pârâiturile
PÂRÂITÚRĂ, pârâituri, s. f. 1. Zgomot surd produs de ruperea, despicarea, frângerea etc. unui corp tare, dur. 2. Zgomot sau sunet ascuțit, strident, care se produce prin apăsare; scârțâitură. ♦ Zgomot specific produs de ceva care arde. ♦ Succesiune de zgomote scurte și dese; răpăit. [Pr.: -râ-i-] – Pârâi + suf. -tură.

DOOM

pârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitúrii; pl. pârâitúri

pârâiturilor
PÂRÂÍT, pârâituri, s. n. Faptul de a pârâi; pârâire, – V. pârâi.

DOOM

pârâít s. n., pl. pârâíturi

pârâiturilor
PÂRÂITÚRĂ, pârâituri, s. f. 1. Zgomot surd produs de ruperea, despicarea, frângerea etc. unui corp tare, dur. 2. Zgomot sau sunet ascuțit, strident, care se produce prin apăsare; scârțâitură. ♦ Zgomot specific produs de ceva care arde. ♦ Succesiune de zgomote scurte și dese; răpăit. [Pr.: -râ-i-] – Pârâi + suf. -tură.

DOOM

pârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitúrii; pl. pârâitúri

pârâiși
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pârâiți
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pârând
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pârâre
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pârâră
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pârârăm
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pârârăți
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pârâse
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pârâsem
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pârâseră
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pârâserăm
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pârâserăți
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pârâseși
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pârâseți
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pârât
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pârât
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pârât
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pârâta
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pârâta
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pârâte
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pârâte
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pârâtei
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pârâtei
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pârâtele
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pârâtele
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pârâtelor
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pârâtelor
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pârâtoare
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pârâtoare
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pârâtoarea
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pârâtoarea
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pârâtoarei
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pârâtoarei
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pârâtoarele
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pârâtoarele
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pârâtoarelor
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pârâtoarelor
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pârâtor
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pârâtor
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pârâtori
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pârâtori
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pârâtorii
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pârâtorii
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pârâtorilor
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pârâtorilor
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pârâtorul
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pârâtorul
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pârâtorului
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pârâtorului
PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care pârăște (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunță, delator. – Pârî + suf. -tor.

DOOM

pârâtór (rar) adj. m., s. m., pl. pârâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pârâtoáre

pârâtul
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pârâtul
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pârâtului
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pârâtului
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pârâtura
PÂRÂTÚRĂ, pârâturi, s. f. (Înv.) Pâră (1); acuzație, învinuire. – Pârî + suf. -tură.

DOOM

pârâtúră (înv.) s. f., g.-d. art. pârâtúrii; pl. pârâtúri

pârâturi
PÂRÂTÚRĂ, pârâturi, s. f. (Înv.) Pâră (1); acuzație, învinuire. – Pârî + suf. -tură.

DOOM

pârâtúră (înv.) s. f., g.-d. art. pârâtúrii; pl. pârâtúri

pârâturii
PÂRÂTÚRĂ, pârâturi, s. f. (Înv.) Pâră (1); acuzație, învinuire. – Pârî + suf. -tură.

DOOM

pârâtúră (înv.) s. f., g.-d. art. pârâtúrii; pl. pârâtúri

pârâturile
PÂRÂTÚRĂ, pârâturi, s. f. (Înv.) Pâră (1); acuzație, învinuire. – Pârî + suf. -tură.

DOOM

pârâtúră (înv.) s. f., g.-d. art. pârâtúrii; pl. pârâtúri

pârâturilor
PÂRÂTÚRĂ, pârâturi, s. f. (Înv.) Pâră (1); acuzație, învinuire. – Pârî + suf. -tură.

DOOM

pârâtúră (înv.) s. f., g.-d. art. pârâtúrii; pl. pârâtúri

pârâu
PÂRẤU, pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârắu s. n.] – Cf. alb. përrua, rom. râu.

DOOM

pârấu s. n., art. pârấul; pl. pâráie

pârâu
pîrîu (-îuri), s. n. – Mică apă curgătoare. – Var. Mold. pîrău, -aie, Bucov. părău,, -aie, -ăie, Munt., pl. pîrîe. Megl. păroi. Sl. (bg.) poroj „torent” (Miklosich, Fremdw., 119; Tiktin), cf. puroi, alb. përrua. Limba literară a asimilat rezultatul normal, *păroi (ca în megl.), cu rîu, de unde și pl. artificial pîrîuri; limba populară ignoră aceste forme și lexicografi ca Densusianu, GS, VI, 364, Candrea și Scriban le consideră incorecte. Sing. pîrău, în loc de *păroi, provine din pl. pîraie, ca în paralelismul bulfeie-bulfeu. E adevărat că istoria cuvîntului bg. nu este clară; poate-i vorba de un cuvînt din aceeiași familie cu roi, noroi, și identic cu puroi. După o părere foarte răspîndită, cuvîntul este de origine alb. (Cihac, II, 719; Meyer 335; Philippide, II, 729; Skok, Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 327; Jokl, IF, XLIX (1931), 282-6; Rosetti, II, 120; E. Petrovici, Dacor., VII, 347), părere greu de admis pentru noi pe baza unei simple asemănări. Alți cercetători se gîndesc la o sursă autohtonă (Miklosich, Slaw. Elem., 10; Lahovary 340); la un tracic *parau(t), de unde ar proveni și numele de Prut (Pascu, Arhiva, 1921, 133; Pascu, Arch. Rom., VII, 567); la un gr. *παρροή în loc de παραρροή (Diculescu, Elemente, 491); la un lat. aquae rivus (Philippide, Principii, 40) ipoteză evident neinteresantă. Toate aceste intenții de explicare par să păcătuiască prin faptul că se bazează pe un sens de „apă curgătoare” care trebuie să fie secundar; sensul primitiv trebuie să fi fost cel de „șuvoi”, cf. pîraie de lacrimi, ca în sb. roniti suze „a vărsa lacrimi”, față de poron „loc unde un rîu se pierde în pămînt”.

pârâul
PÂRẤU, pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârắu s. n.] – Cf. alb. përrua, rom. râu.

DOOM

pârấu s. n., art. pârấul; pl. pâráie

pârâul
pîrîu (-îuri), s. n. – Mică apă curgătoare. – Var. Mold. pîrău, -aie, Bucov. părău,, -aie, -ăie, Munt., pl. pîrîe. Megl. păroi. Sl. (bg.) poroj „torent” (Miklosich, Fremdw., 119; Tiktin), cf. puroi, alb. përrua. Limba literară a asimilat rezultatul normal, *păroi (ca în megl.), cu rîu, de unde și pl. artificial pîrîuri; limba populară ignoră aceste forme și lexicografi ca Densusianu, GS, VI, 364, Candrea și Scriban le consideră incorecte. Sing. pîrău, în loc de *păroi, provine din pl. pîraie, ca în paralelismul bulfeie-bulfeu. E adevărat că istoria cuvîntului bg. nu este clară; poate-i vorba de un cuvînt din aceeiași familie cu roi, noroi, și identic cu puroi. După o părere foarte răspîndită, cuvîntul este de origine alb. (Cihac, II, 719; Meyer 335; Philippide, II, 729; Skok, Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 327; Jokl, IF, XLIX (1931), 282-6; Rosetti, II, 120; E. Petrovici, Dacor., VII, 347), părere greu de admis pentru noi pe baza unei simple asemănări. Alți cercetători se gîndesc la o sursă autohtonă (Miklosich, Slaw. Elem., 10; Lahovary 340); la un tracic *parau(t), de unde ar proveni și numele de Prut (Pascu, Arhiva, 1921, 133; Pascu, Arch. Rom., VII, 567); la un gr. *παρροή în loc de παραρροή (Diculescu, Elemente, 491); la un lat. aquae rivus (Philippide, Principii, 40) ipoteză evident neinteresantă. Toate aceste intenții de explicare par să păcătuiască prin faptul că se bazează pe un sens de „apă curgătoare” care trebuie să fie secundar; sensul primitiv trebuie să fi fost cel de „șuvoi”, cf. pîraie de lacrimi, ca în sb. roniti suze „a vărsa lacrimi”, față de poron „loc unde un rîu se pierde în pămînt”.

pârâului
PÂRẤU, pâraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârắu s. n.] – Cf. alb. përrua, rom. râu.

DOOM

pârấu s. n., art. pârấul; pl. pâráie

pârâului
pîrîu (-îuri), s. n. – Mică apă curgătoare. – Var. Mold. pîrău, -aie, Bucov. părău,, -aie, -ăie, Munt., pl. pîrîe. Megl. păroi. Sl. (bg.) poroj „torent” (Miklosich, Fremdw., 119; Tiktin), cf. puroi, alb. përrua. Limba literară a asimilat rezultatul normal, *păroi (ca în megl.), cu rîu, de unde și pl. artificial pîrîuri; limba populară ignoră aceste forme și lexicografi ca Densusianu, GS, VI, 364, Candrea și Scriban le consideră incorecte. Sing. pîrău, în loc de *păroi, provine din pl. pîraie, ca în paralelismul bulfeie-bulfeu. E adevărat că istoria cuvîntului bg. nu este clară; poate-i vorba de un cuvînt din aceeiași familie cu roi, noroi, și identic cu puroi. După o părere foarte răspîndită, cuvîntul este de origine alb. (Cihac, II, 719; Meyer 335; Philippide, II, 729; Skok, Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 327; Jokl, IF, XLIX (1931), 282-6; Rosetti, II, 120; E. Petrovici, Dacor., VII, 347), părere greu de admis pentru noi pe baza unei simple asemănări. Alți cercetători se gîndesc la o sursă autohtonă (Miklosich, Slaw. Elem., 10; Lahovary 340); la un tracic *parau(t), de unde ar proveni și numele de Prut (Pascu, Arhiva, 1921, 133; Pascu, Arch. Rom., VII, 567); la un gr. *παρροή în loc de παραρροή (Diculescu, Elemente, 491); la un lat. aquae rivus (Philippide, Principii, 40) ipoteză evident neinteresantă. Toate aceste intenții de explicare par să păcătuiască prin faptul că se bazează pe un sens de „apă curgătoare” care trebuie să fie secundar; sensul primitiv trebuie să fi fost cel de „șuvoi”, cf. pîraie de lacrimi, ca în sb. roniti suze „a vărsa lacrimi”, față de poron „loc unde un rîu se pierde în pămînt”.

pârâuri
pîrîu (-îuri), s. n. – Mică apă curgătoare. – Var. Mold. pîrău, -aie, Bucov. părău,, -aie, -ăie, Munt., pl. pîrîe. Megl. păroi. Sl. (bg.) poroj „torent” (Miklosich, Fremdw., 119; Tiktin), cf. puroi, alb. përrua. Limba literară a asimilat rezultatul normal, *păroi (ca în megl.), cu rîu, de unde și pl. artificial pîrîuri; limba populară ignoră aceste forme și lexicografi ca Densusianu, GS, VI, 364, Candrea și Scriban le consideră incorecte. Sing. pîrău, în loc de *păroi, provine din pl. pîraie, ca în paralelismul bulfeie-bulfeu. E adevărat că istoria cuvîntului bg. nu este clară; poate-i vorba de un cuvînt din aceeiași familie cu roi, noroi, și identic cu puroi. După o părere foarte răspîndită, cuvîntul este de origine alb. (Cihac, II, 719; Meyer 335; Philippide, II, 729; Skok, Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 327; Jokl, IF, XLIX (1931), 282-6; Rosetti, II, 120; E. Petrovici, Dacor., VII, 347), părere greu de admis pentru noi pe baza unei simple asemănări. Alți cercetători se gîndesc la o sursă autohtonă (Miklosich, Slaw. Elem., 10; Lahovary 340); la un tracic *parau(t), de unde ar proveni și numele de Prut (Pascu, Arhiva, 1921, 133; Pascu, Arch. Rom., VII, 567); la un gr. *παρροή în loc de παραρροή (Diculescu, Elemente, 491); la un lat. aquae rivus (Philippide, Principii, 40) ipoteză evident neinteresantă. Toate aceste intenții de explicare par să păcătuiască prin faptul că se bazează pe un sens de „apă curgătoare” care trebuie să fie secundar; sensul primitiv trebuie să fi fost cel de „șuvoi”, cf. pîraie de lacrimi, ca în sb. roniti suze „a vărsa lacrimi”, față de poron „loc unde un rîu se pierde în pămînt”.

pârâurile
pîrîu (-îuri), s. n. – Mică apă curgătoare. – Var. Mold. pîrău, -aie, Bucov. părău,, -aie, -ăie, Munt., pl. pîrîe. Megl. păroi. Sl. (bg.) poroj „torent” (Miklosich, Fremdw., 119; Tiktin), cf. puroi, alb. përrua. Limba literară a asimilat rezultatul normal, *păroi (ca în megl.), cu rîu, de unde și pl. artificial pîrîuri; limba populară ignoră aceste forme și lexicografi ca Densusianu, GS, VI, 364, Candrea și Scriban le consideră incorecte. Sing. pîrău, în loc de *păroi, provine din pl. pîraie, ca în paralelismul bulfeie-bulfeu. E adevărat că istoria cuvîntului bg. nu este clară; poate-i vorba de un cuvînt din aceeiași familie cu roi, noroi, și identic cu puroi. După o părere foarte răspîndită, cuvîntul este de origine alb. (Cihac, II, 719; Meyer 335; Philippide, II, 729; Skok, Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 327; Jokl, IF, XLIX (1931), 282-6; Rosetti, II, 120; E. Petrovici, Dacor., VII, 347), părere greu de admis pentru noi pe baza unei simple asemănări. Alți cercetători se gîndesc la o sursă autohtonă (Miklosich, Slaw. Elem., 10; Lahovary 340); la un tracic *parau(t), de unde ar proveni și numele de Prut (Pascu, Arhiva, 1921, 133; Pascu, Arch. Rom., VII, 567); la un gr. *παρροή în loc de παραρροή (Diculescu, Elemente, 491); la un lat. aquae rivus (Philippide, Principii, 40) ipoteză evident neinteresantă. Toate aceste intenții de explicare par să păcătuiască prin faptul că se bazează pe un sens de „apă curgătoare” care trebuie să fie secundar; sensul primitiv trebuie să fi fost cel de „șuvoi”, cf. pîraie de lacrimi, ca în sb. roniti suze „a vărsa lacrimi”, față de poron „loc unde un rîu se pierde în pămînt”.

pârâurilor
pîrîu (-îuri), s. n. – Mică apă curgătoare. – Var. Mold. pîrău, -aie, Bucov. părău,, -aie, -ăie, Munt., pl. pîrîe. Megl. păroi. Sl. (bg.) poroj „torent” (Miklosich, Fremdw., 119; Tiktin), cf. puroi, alb. përrua. Limba literară a asimilat rezultatul normal, *păroi (ca în megl.), cu rîu, de unde și pl. artificial pîrîuri; limba populară ignoră aceste forme și lexicografi ca Densusianu, GS, VI, 364, Candrea și Scriban le consideră incorecte. Sing. pîrău, în loc de *păroi, provine din pl. pîraie, ca în paralelismul bulfeie-bulfeu. E adevărat că istoria cuvîntului bg. nu este clară; poate-i vorba de un cuvînt din aceeiași familie cu roi, noroi, și identic cu puroi. După o părere foarte răspîndită, cuvîntul este de origine alb. (Cihac, II, 719; Meyer 335; Philippide, II, 729; Skok, Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 327; Jokl, IF, XLIX (1931), 282-6; Rosetti, II, 120; E. Petrovici, Dacor., VII, 347), părere greu de admis pentru noi pe baza unei simple asemănări. Alți cercetători se gîndesc la o sursă autohtonă (Miklosich, Slaw. Elem., 10; Lahovary 340); la un tracic *parau(t), de unde ar proveni și numele de Prut (Pascu, Arhiva, 1921, 133; Pascu, Arch. Rom., VII, 567); la un gr. *παρροή în loc de παραρροή (Diculescu, Elemente, 491); la un lat. aquae rivus (Philippide, Principii, 40) ipoteză evident neinteresantă. Toate aceste intenții de explicare par să păcătuiască prin faptul că se bazează pe un sens de „apă curgătoare” care trebuie să fie secundar; sensul primitiv trebuie să fi fost cel de „șuvoi”, cf. pîraie de lacrimi, ca în sb. roniti suze „a vărsa lacrimi”, față de poron „loc unde un rîu se pierde în pămînt”.

pârâuțe
PÂRÂÚȚ, părăuțe, s. n. (Pop.) Pârâiaș. [Var.: pârăúț s. n.] – Pârâu + suf. -uț.

DOOM

pârâúț (pop.) s. n., pl. pârâúțe

pârâuțele
PÂRÂÚȚ, părăuțe, s. n. (Pop.) Pârâiaș. [Var.: pârăúț s. n.] – Pârâu + suf. -uț.

DOOM

pârâúț (pop.) s. n., pl. pârâúțe

pârâuțelor
PÂRÂÚȚ, părăuțe, s. n. (Pop.) Pârâiaș. [Var.: pârăúț s. n.] – Pârâu + suf. -uț.

DOOM

pârâúț (pop.) s. n., pl. pârâúțe

pârâuțul
PÂRÂÚȚ, părăuțe, s. n. (Pop.) Pârâiaș. [Var.: pârăúț s. n.] – Pârâu + suf. -uț.

DOOM

pârâúț (pop.) s. n., pl. pârâúțe

pârâuțului
PÂRÂÚȚ, părăuțe, s. n. (Pop.) Pârâiaș. [Var.: pârăúț s. n.] – Pârâu + suf. -uț.

DOOM

pârâúț (pop.) s. n., pl. pârâúțe

pârâș
PÂRẤȘ, pârâși, s. m. (Pop.) Persoană care pârăște; reclamant. – Pârî + suf. -âș.

DOOM

pârấș (pop.) s. m., pl. pârấși

pârâși
PÂRẤȘ, pârâși, s. m. (Pop.) Persoană care pârăște; reclamant. – Pârî + suf. -âș.

DOOM

pârấș (pop.) s. m., pl. pârấși

pârâși
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pârâșii
PÂRẤȘ, pârâși, s. m. (Pop.) Persoană care pârăște; reclamant. – Pârî + suf. -âș.

DOOM

pârấș (pop.) s. m., pl. pârấși

pârâșilor
PÂRẤȘ, pârâși, s. m. (Pop.) Persoană care pârăște; reclamant. – Pârî + suf. -âș.

DOOM

pârấș (pop.) s. m., pl. pârấși

pârâșul
PÂRẤȘ, pârâși, s. m. (Pop.) Persoană care pârăște; reclamant. – Pârî + suf. -âș.

DOOM

pârấș (pop.) s. m., pl. pârấși

pârâșului
PÂRẤȘ, pârâși, s. m. (Pop.) Persoană care pârăște; reclamant. – Pârî + suf. -âș.

DOOM

pârấș (pop.) s. m., pl. pârấși

pârâți
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pârâți
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pârâții
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pârâții
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pârâților
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pârâților
PÂRẤT, -Ă, pârâți, -te, adj., s. m. și f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acțiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

DOOM

pârất adj. m., s. m., pl. pârấți; adj. f., s. f. pârấtă, pl. pârấte

pârî
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pâră
PẤRĂ, pâre, s. f. 1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamație. ♦ Acuzație, învinuire. 2. Denunț. 3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală. 4. (Înv. și reg.) Proces, judecată. [Pl. și: pâri] – Din pârî (derivat regresiv).

pârăi
PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr¹ + suf.-âi.

DOOM

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pârăiaș
PÂRÂUÁȘ s. n. v. pârâiaș.

DOOM

pârâiáș s. n., pl. pârâiáșe

pârăire
PÂRĂÍ vb. IV v. pârâi.

pârăitoare
PÂRĂITOÁRE s. f. v. pârâitoare.

DOOM

pârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. pârâitórii; pl. pârâitóri

pârăsc
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pârău
PÂRẮU s. n. v. pârâu.

pârăuaș
PÂRÂUÁȘ s. n. v. pârâiaș.

DOOM

pârâiáș s. n., pl. pârâiáșe

pârăuț
PÂRÂÚȚ, părăuțe, s. n. (Pop.) Pârâiaș. [Var.: pârăúț s. n.] – Pârâu + suf. -uț.

DOOM

pârâúț (pop.) s. n., pl. pârâúțe

pârăști
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

DOOM

pârî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârắsc, imperf. 3 sg. pârá, perf. s. 3 sg. pârî́, 3 pl. pârấră, m.m.c.p. 1 sg. pârấsem, 2 sg. pârấseși; conj. prez. 3 să pâráscă; ger. pârấnd; part. pârất

pârș
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pârșcău
PÂRȘCĂU s. n. (Reg.) Ninsoare rară cu fulgi mari, care se topește repede; fulguială. – Comp. sb. prsiti.

pârșcăul
PÂRȘCĂU s. n. (Reg.) Ninsoare rară cu fulgi mari, care se topește repede; fulguială. – Comp. sb. prsiti.

pârșcăului
PÂRȘCĂU s. n. (Reg.) Ninsoare rară cu fulgi mari, care se topește repede; fulguială. – Comp. sb. prsiti.

pârșcăuri
PÂRȘCĂU s. n. (Reg.) Ninsoare rară cu fulgi mari, care se topește repede; fulguială. – Comp. sb. prsiti.

pârșcăurile
PÂRȘCĂU s. n. (Reg.) Ninsoare rară cu fulgi mari, care se topește repede; fulguială. – Comp. sb. prsiti.

pârșcăurilor
PÂRȘCĂU s. n. (Reg.) Ninsoare rară cu fulgi mari, care se topește repede; fulguială. – Comp. sb. prsiti.

pârși
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pârșii
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pârșilor
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pârșul
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pârșului
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pârț
PÂRȚ, interj. (2) pârțuri, s. n. (Pop.) 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaz care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.

DOOM

pârț² (pop.) s. n., pl. pấrțuri

pârțag
PÂRȚÁG s. n. (Pop. și fam.) Acces de furie, chef de ceartă; capriciu, toană. – Pârț + suf. -ag.

DOOM

pârțág (pop., fam.) s. n.

pârțagul
PÂRȚÁG s. n. (Pop. și fam.) Acces de furie, chef de ceartă; capriciu, toană. – Pârț + suf. -ag.

DOOM

pârțág (pop., fam.) s. n.

pârțagului
PÂRȚÁG s. n. (Pop. și fam.) Acces de furie, chef de ceartă; capriciu, toană. – Pârț + suf. -ag.

DOOM

pârțág (pop., fam.) s. n.

pârțul
PÂRȚ, interj. (2) pârțuri, s. n. (Pop.) 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaz care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.

DOOM

pârț² (pop.) s. n., pl. pấrțuri

pârțului
PÂRȚ, interj. (2) pârțuri, s. n. (Pop.) 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaz care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.

DOOM

pârț² (pop.) s. n., pl. pấrțuri

pârțuri
PÂRȚ, interj. (2) pârțuri, s. n. (Pop.) 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaz care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.

DOOM

pârț² (pop.) s. n., pl. pấrțuri

pârțurile
PÂRȚ, interj. (2) pârțuri, s. n. (Pop.) 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaz care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.

DOOM

pârț² (pop.) s. n., pl. pấrțuri

pârțurilor
PÂRȚ, interj. (2) pârțuri, s. n. (Pop.) 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaz care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.

DOOM

pârț² (pop.) s. n., pl. pấrțuri

pârțâi
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pârțâia
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pârțâiai
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pârțâiam
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pârțâiau
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pârțâiați
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pârțâie
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pârțâii
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pârțâim
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pârțâind
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pârțâire
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pârțâire
PÂRȚÂÍ, pấrțâi, vb. IV. Intranz. A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -âi.

pârțâiră
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pârțâirăm
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pârțâirăți
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pârțâise
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pârțâisem
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pârțâiseră
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pârțâiserăm
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pârțâiserăți
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pârțâiseși
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pârțâiseți
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pârțâit
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pârțâit
pârțâit, -ă, pârțâiți, -te s. m., s. f., adj. om naiv / credul

pârțâiși
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pârțâiți
PÂRȚÂI, pấrțâi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A elimina cu zgomot gaze din intestinul gros, prin orificiul anal. – Pârț + suf. -ăi.

DOOM

pârțâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pấrțâie, imperf. 3 sg. pârțâiá; conj. prez. 3 să pấrțâie

pâs
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pâs
PIS interj. (Adesea repetat) Strigăt cu care se cheamă pisica. ◊ Expr. A nu zice (nici) pis = a nu spune nimic, a nu scoate nicio vorbă, a tăcea chitic. [Var.: pâs interj.] – Onomatopee.

DOOM

pis-pís v. pis

pâsat
PÎSÁT s. n. v. păsat.

pâsla
PẤSLĂ, pâsle, s. f. Material textil obținut din fire de lână sau de păr de animal netoarse bătute la piuă, folosit la confecționarea pălăriilor, a încălțămintei călduroase, ca izolant etc. – Cf. sl. plŭstĭ.

DOOM

!pấslă s. f., g.-d. art. pấslei; pl. pâsle

pâslar
PÂSLÁR, pâslari, s. m. (Mai ales la pl.) Cizmă sau papuc de pâslă. – Pâslă + suf. -ar.

DOOM

pâslár s. m., pl. pâslári

pâslari
PÂSLÁR, pâslari, s. m. (Mai ales la pl.) Cizmă sau papuc de pâslă. – Pâslă + suf. -ar.

DOOM

pâslár s. m., pl. pâslári

pâslarii
PÂSLÁR, pâslari, s. m. (Mai ales la pl.) Cizmă sau papuc de pâslă. – Pâslă + suf. -ar.

DOOM

pâslár s. m., pl. pâslári

pâslarilor
PÂSLÁR, pâslari, s. m. (Mai ales la pl.) Cizmă sau papuc de pâslă. – Pâslă + suf. -ar.

DOOM

pâslár s. m., pl. pâslári

pâslarul
PÂSLÁR, pâslari, s. m. (Mai ales la pl.) Cizmă sau papuc de pâslă. – Pâslă + suf. -ar.

DOOM

pâslár s. m., pl. pâslári

pâslarului
PÂSLÁR, pâslari, s. m. (Mai ales la pl.) Cizmă sau papuc de pâslă. – Pâslă + suf. -ar.

DOOM

pâslár s. m., pl. pâslári

pâsle
PẤSLĂ, pâsle, s. f. Material textil obținut din fire de lână sau de păr de animal netoarse bătute la piuă, folosit la confecționarea pălăriilor, a încălțămintei călduroase, ca izolant etc. – Cf. sl. plŭstĭ.

DOOM

!pấslă s. f., g.-d. art. pấslei; pl. pâsle

pâslea
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâsleai
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâsleam
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâslească
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâsleau
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâsleați
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâslei
PẤSLĂ, pâsle, s. f. Material textil obținut din fire de lână sau de păr de animal netoarse bătute la piuă, folosit la confecționarea pălăriilor, a încălțămintei călduroase, ca izolant etc. – Cf. sl. plŭstĭ.

DOOM

!pấslă s. f., g.-d. art. pấslei; pl. pâsle

pâslele
PẤSLĂ, pâsle, s. f. Material textil obținut din fire de lână sau de păr de animal netoarse bătute la piuă, folosit la confecționarea pălăriilor, a încălțămintei călduroase, ca izolant etc. – Cf. sl. plŭstĭ.

DOOM

!pấslă s. f., g.-d. art. pấslei; pl. pâsle

pâslelor
PẤSLĂ, pâsle, s. f. Material textil obținut din fire de lână sau de păr de animal netoarse bătute la piuă, folosit la confecționarea pălăriilor, a încălțămintei călduroase, ca izolant etc. – Cf. sl. plŭstĭ.

DOOM

!pấslă s. f., g.-d. art. pấslei; pl. pâsle

pâslesc
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâslește
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâslești
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâsli
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâslii
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâslim
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâslind
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâslire
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâslire
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. A se îndesi, a se face ca pâsla. – Din pâslă.

pâsliră
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâslirăm
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâslirăți
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâslise
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâslisem
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâsliseră
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâsliserăm
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâsliserăți
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâsliseși
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâsliseți
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâslit
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâslit
PÂSLÍT, -Ă, pâsliți, -te, adj. (Rar) Pâslos. – V. pâsli.

pâslita
PÂSLÍT, -Ă, pâsliți, -te, adj. (Rar) Pâslos. – V. pâsli.

pâslite
PÂSLÍT, -Ă, pâsliți, -te, adj. (Rar) Pâslos. – V. pâsli.

pâslitei
PÂSLÍT, -Ă, pâsliți, -te, adj. (Rar) Pâslos. – V. pâsli.

pâslitele
PÂSLÍT, -Ă, pâsliți, -te, adj. (Rar) Pâslos. – V. pâsli.

pâslitelor
PÂSLÍT, -Ă, pâsliți, -te, adj. (Rar) Pâslos. – V. pâsli.

pâslitul
PÂSLÍT, -Ă, pâsliți, -te, adj. (Rar) Pâslos. – V. pâsli.

pâslitului
PÂSLÍT, -Ă, pâsliți, -te, adj. (Rar) Pâslos. – V. pâsli.

pâsliși
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâsliți
PÂSLÍ, pâslesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se îndesi, a se face ca pâslă. – Din pâslă.

DOOM

!pâslí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pâsléște, imperf. 3 sg. se pâsleá; conj. prez. 3 să se pâsleáscă

pâsliți
PÂSLÍT, -Ă, pâsliți, -te, adj. (Rar) Pâslos. – V. pâsli.

pâsliții
PÂSLÍT, -Ă, pâsliți, -te, adj. (Rar) Pâslos. – V. pâsli.

pâsliților
PÂSLÍT, -Ă, pâsliți, -te, adj. (Rar) Pâslos. – V. pâsli.

pâsloasa
PÂSLÓS, -OÁSĂ, pâsloși, -oase, adj. Des ca pâsla, asemănător ca aspect cu pâsla; pâslit; îndesat, aspru, bătucit. – Pâslă + suf. -os.

DOOM

pâslós adj. m., pl. pâslóși; f. pâsloásă, pl. pâsloáse

pâsloase
PÂSLÓS, -OÁSĂ, pâsloși, -oase, adj. Des ca pâsla, asemănător ca aspect cu pâsla; pâslit; îndesat, aspru, bătucit. – Pâslă + suf. -os.

DOOM

pâslós adj. m., pl. pâslóși; f. pâsloásă, pl. pâsloáse

pâsloasei
PÂSLÓS, -OÁSĂ, pâsloși, -oase, adj. Des ca pâsla, asemănător ca aspect cu pâsla; pâslit; îndesat, aspru, bătucit. – Pâslă + suf. -os.

DOOM

pâslós adj. m., pl. pâslóși; f. pâsloásă, pl. pâsloáse

pâsloasele
PÂSLÓS, -OÁSĂ, pâsloși, -oase, adj. Des ca pâsla, asemănător ca aspect cu pâsla; pâslit; îndesat, aspru, bătucit. – Pâslă + suf. -os.

DOOM

pâslós adj. m., pl. pâslóși; f. pâsloásă, pl. pâsloáse

pâsloaselor
PÂSLÓS, -OÁSĂ, pâsloși, -oase, adj. Des ca pâsla, asemănător ca aspect cu pâsla; pâslit; îndesat, aspru, bătucit. – Pâslă + suf. -os.

DOOM

pâslós adj. m., pl. pâslóși; f. pâsloásă, pl. pâsloáse

pâslos
PÂSLÓS, -OÁSĂ, pâsloși, -oase, adj. Des ca pâsla, asemănător ca aspect cu pâsla; pâslit; îndesat, aspru, bătucit. – Pâslă + suf. -os.

DOOM

pâslós adj. m., pl. pâslóși; f. pâsloásă, pl. pâsloáse

pâslosul
PÂSLÓS, -OÁSĂ, pâsloși, -oase, adj. Des ca pâsla, asemănător ca aspect cu pâsla; pâslit; îndesat, aspru, bătucit. – Pâslă + suf. -os.

DOOM

pâslós adj. m., pl. pâslóși; f. pâsloásă, pl. pâsloáse

pâslosului
PÂSLÓS, -OÁSĂ, pâsloși, -oase, adj. Des ca pâsla, asemănător ca aspect cu pâsla; pâslit; îndesat, aspru, bătucit. – Pâslă + suf. -os.

DOOM

pâslós adj. m., pl. pâslóși; f. pâsloásă, pl. pâsloáse

pâsloși
PÂSLÓS, -OÁSĂ, pâsloși, -oase, adj. Des ca pâsla, asemănător ca aspect cu pâsla; pâslit; îndesat, aspru, bătucit. – Pâslă + suf. -os.

DOOM

pâslós adj. m., pl. pâslóși; f. pâsloásă, pl. pâsloáse

pâsloșii
PÂSLÓS, -OÁSĂ, pâsloși, -oase, adj. Des ca pâsla, asemănător ca aspect cu pâsla; pâslit; îndesat, aspru, bătucit. – Pâslă + suf. -os.

DOOM

pâslós adj. m., pl. pâslóși; f. pâsloásă, pl. pâsloáse

pâsloșilor
PÂSLÓS, -OÁSĂ, pâsloși, -oase, adj. Des ca pâsla, asemănător ca aspect cu pâsla; pâslit; îndesat, aspru, bătucit. – Pâslă + suf. -os.

DOOM

pâslós adj. m., pl. pâslóși; f. pâsloásă, pl. pâsloáse

pâsul
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pâsului
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pâș
PÂȘ¹ interj. (De obicei repetat) Cuvânt care redă zgomotul ușor produs de pașii cuiva, de mersul în vârful picioarelor etc. – Onomatopee.

DOOM

pâș/pâș-pấș interj.

pâș
PIȘ¹ interj. (Fam.; mai ales repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de șoaptele spuse la urechea cuiva. [Var.: pâș interj.] – Onomatopee.

DOOM

piș-píș v. piș

pâșa
PÂȘ¹ interj. (De obicei repetat) Cuvânt care redă zgomotul ușor produs de pașii cuiva, de mersul în vârful picioarelor etc. – Onomatopee.

DOOM

pâș/pâș-pấș interj.

pâșen
pîșén (-nă), adj. – Încrezut, înfumurat. – Var. pîșin, pășin. Sl. pyšanŭ, part. de la pyšati sę „a se înfumura” (Tiktin). Înv. și Mold. – Der. pîșenie, s. f. (înv., mîndrie).

pâși
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pâșii
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pâșilor
PÂȘ³ s. m. v. pârș.

DOOM

pârș s. m., pl. pârși

pâșin
PÎȘÍN, -Ă, pîșini, -e, adj. (Mold.) Blajin, liniștit; rezervat. O vezi cît e de pîșină, dar și asta are două coaste de drac într-însa. CREANGĂ, O. A. 197. Pîșină și bună mai era mătușa Săftica, de s-o pui la rană. CONTEMPORANUL, VI 99. – Variantă: pășin, -ă adj.

DOOM

pâșín (reg.) adj. m., pl. pâșíni; f. pâșínă, pl. pâșíne

pâșina
PÎȘÍN, -Ă, pîșini, -e, adj. (Mold.) Blajin, liniștit; rezervat. O vezi cît e de pîșină, dar și asta are două coaste de drac într-însa. CREANGĂ, O. A. 197. Pîșină și bună mai era mătușa Săftica, de s-o pui la rană. CONTEMPORANUL, VI 99. – Variantă: pășin, -ă adj.

DOOM

pâșín (reg.) adj. m., pl. pâșíni; f. pâșínă, pl. pâșíne

pâșine
PÎȘÍN, -Ă, pîșini, -e, adj. (Mold.) Blajin, liniștit; rezervat. O vezi cît e de pîșină, dar și asta are două coaste de drac într-însa. CREANGĂ, O. A. 197. Pîșină și bună mai era mătușa Săftica, de s-o pui la rană. CONTEMPORANUL, VI 99. – Variantă: pășin, -ă adj.

DOOM

pâșín (reg.) adj. m., pl. pâșíni; f. pâșínă, pl. pâșíne

pâșinei
PÎȘÍN, -Ă, pîșini, -e, adj. (Mold.) Blajin, liniștit; rezervat. O vezi cît e de pîșină, dar și asta are două coaste de drac într-însa. CREANGĂ, O. A. 197. Pîșină și bună mai era mătușa Săftica, de s-o pui la rană. CONTEMPORANUL, VI 99. – Variantă: pășin, -ă adj.

DOOM

pâșín (reg.) adj. m., pl. pâșíni; f. pâșínă, pl. pâșíne

pâșinele
PÎȘÍN, -Ă, pîșini, -e, adj. (Mold.) Blajin, liniștit; rezervat. O vezi cît e de pîșină, dar și asta are două coaste de drac într-însa. CREANGĂ, O. A. 197. Pîșină și bună mai era mătușa Săftica, de s-o pui la rană. CONTEMPORANUL, VI 99. – Variantă: pășin, -ă adj.

DOOM

pâșín (reg.) adj. m., pl. pâșíni; f. pâșínă, pl. pâșíne

pâșinelor
PÎȘÍN, -Ă, pîșini, -e, adj. (Mold.) Blajin, liniștit; rezervat. O vezi cît e de pîșină, dar și asta are două coaste de drac într-însa. CREANGĂ, O. A. 197. Pîșină și bună mai era mătușa Săftica, de s-o pui la rană. CONTEMPORANUL, VI 99. – Variantă: pășin, -ă adj.

DOOM

pâșín (reg.) adj. m., pl. pâșíni; f. pâșínă, pl. pâșíne

pâșini
PÎȘÍN, -Ă, pîșini, -e, adj. (Mold.) Blajin, liniștit; rezervat. O vezi cît e de pîșină, dar și asta are două coaste de drac într-însa. CREANGĂ, O. A. 197. Pîșină și bună mai era mătușa Săftica, de s-o pui la rană. CONTEMPORANUL, VI 99. – Variantă: pășin, -ă adj.

DOOM

pâșín (reg.) adj. m., pl. pâșíni; f. pâșínă, pl. pâșíne

pâșinii
PÎȘÍN, -Ă, pîșini, -e, adj. (Mold.) Blajin, liniștit; rezervat. O vezi cît e de pîșină, dar și asta are două coaste de drac într-însa. CREANGĂ, O. A. 197. Pîșină și bună mai era mătușa Săftica, de s-o pui la rană. CONTEMPORANUL, VI 99. – Variantă: pășin, -ă adj.

DOOM

pâșín (reg.) adj. m., pl. pâșíni; f. pâșínă, pl. pâșíne

pâșinilor
PÎȘÍN, -Ă, pîșini, -e, adj. (Mold.) Blajin, liniștit; rezervat. O vezi cît e de pîșină, dar și asta are două coaste de drac într-însa. CREANGĂ, O. A. 197. Pîșină și bună mai era mătușa Săftica, de s-o pui la rană. CONTEMPORANUL, VI 99. – Variantă: pășin, -ă adj.

DOOM

pâșín (reg.) adj. m., pl. pâșíni; f. pâșínă, pl. pâșíne

pâșinul
PÎȘÍN, -Ă, pîșini, -e, adj. (Mold.) Blajin, liniștit; rezervat. O vezi cît e de pîșină, dar și asta are două coaste de drac într-însa. CREANGĂ, O. A. 197. Pîșină și bună mai era mătușa Săftica, de s-o pui la rană. CONTEMPORANUL, VI 99. – Variantă: pășin, -ă adj.

DOOM

pâșín (reg.) adj. m., pl. pâșíni; f. pâșínă, pl. pâșíne

pâșinului
PÎȘÍN, -Ă, pîșini, -e, adj. (Mold.) Blajin, liniștit; rezervat. O vezi cît e de pîșină, dar și asta are două coaste de drac într-însa. CREANGĂ, O. A. 197. Pîșină și bună mai era mătușa Săftica, de s-o pui la rană. CONTEMPORANUL, VI 99. – Variantă: pășin, -ă adj.

DOOM

pâșín (reg.) adj. m., pl. pâșíni; f. pâșínă, pl. pâșíne