pt
PLÁTINĂ, (2, 3) platine, s. f. 1. Metal prețios de culoare albă-cenușie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil și ductil, foarte rezistent la căldură și la acțiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, în tehnica dentară etc. ♦ Negru de platină = platină (1) sub formă de pulbere, folosită în industrie. 2. Nume dat diferitelor piese de mașini care altădată se fabricau din platină (1) sau care au luciul acestui metal. 3. Laminat semifabricat plat, cu secțiune dreptunghiulară, cu dimensiuni mici, care se folosește ca materie primă la laminarea tablei subțiri. – Din fr. platine. DOOM
plátină2 (piesă de mașină, laminat) s. f., g.-d. art. plátinei; pl. plátine
pter
PTER1- v. ptero-.
pter
-PTER2 Element secund de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) aripă”, „(cu, de) aripi”. [< fr. -ptère, cf. gr. pteron].
pteranodon
PTERANODÓN, pteranodoni, s. m. Reptilă zburătoare fosilă din ordinul pterozaurienilor, cu aripi foarte mari. – Din fr. ptéranodon. DOOM
!pteranodón (pte-ra-no-/pter-an-o-) s. m., pl. pteranodóni
pteranodoni
PTERANODÓN, pteranodoni, s. m. Reptilă zburătoare fosilă din ordinul pterozaurienilor, cu aripi foarte mari. – Din fr. ptéranodon. DOOM
!pteranodón (pte-ra-no-/pter-an-o-) s. m., pl. pteranodóni
pteranodonii
PTERANODÓN, pteranodoni, s. m. Reptilă zburătoare fosilă din ordinul pterozaurienilor, cu aripi foarte mari. – Din fr. ptéranodon. DOOM
!pteranodón (pte-ra-no-/pter-an-o-) s. m., pl. pteranodóni
pteranodonilor
PTERANODÓN, pteranodoni, s. m. Reptilă zburătoare fosilă din ordinul pterozaurienilor, cu aripi foarte mari. – Din fr. ptéranodon. DOOM
!pteranodón (pte-ra-no-/pter-an-o-) s. m., pl. pteranodóni
pteranodonul
PTERANODÓN, pteranodoni, s. m. Reptilă zburătoare fosilă din ordinul pterozaurienilor, cu aripi foarte mari. – Din fr. ptéranodon. DOOM
!pteranodón (pte-ra-no-/pter-an-o-) s. m., pl. pteranodóni
pteranodonului
PTERANODÓN, pteranodoni, s. m. Reptilă zburătoare fosilă din ordinul pterozaurienilor, cu aripi foarte mari. – Din fr. ptéranodon. DOOM
!pteranodón (pte-ra-no-/pter-an-o-) s. m., pl. pteranodóni
pteri
PTERI- v. ptero-.
pteridofita
PTERIDOFÍTĂ, pteridofite, s. f. (La pl.) încrengătură de plante superioare cu rădăcină, tulpină și frunze, care se înmulțesc prin spori; (și la sg.) plantă din această încrengătură; criptogamă vasculară. – Din fr. ptéridophyte. DOOM
pteridofítă s. f., g.-d. art. pteridofítei; pl. pteridofíte
pteridofite
PTERIDOFÍTĂ, pteridofite, s. f. (La pl.) încrengătură de plante superioare cu rădăcină, tulpină și frunze, care se înmulțesc prin spori; (și la sg.) plantă din această încrengătură; criptogamă vasculară. – Din fr. ptéridophyte. DOOM
pteridofítă s. f., g.-d. art. pteridofítei; pl. pteridofíte
pteridofitei
PTERIDOFÍTĂ, pteridofite, s. f. (La pl.) încrengătură de plante superioare cu rădăcină, tulpină și frunze, care se înmulțesc prin spori; (și la sg.) plantă din această încrengătură; criptogamă vasculară. – Din fr. ptéridophyte. DOOM
pteridofítă s. f., g.-d. art. pteridofítei; pl. pteridofíte
pteridofitele
PTERIDOFÍTĂ, pteridofite, s. f. (La pl.) încrengătură de plante superioare cu rădăcină, tulpină și frunze, care se înmulțesc prin spori; (și la sg.) plantă din această încrengătură; criptogamă vasculară. – Din fr. ptéridophyte. DOOM
pteridofítă s. f., g.-d. art. pteridofítei; pl. pteridofíte
pteridofitelor
PTERIDOFÍTĂ, pteridofite, s. f. (La pl.) încrengătură de plante superioare cu rădăcină, tulpină și frunze, care se înmulțesc prin spori; (și la sg.) plantă din această încrengătură; criptogamă vasculară. – Din fr. ptéridophyte. DOOM
pteridofítă s. f., g.-d. art. pteridofítei; pl. pteridofíte
pteridologia
PTERIDOLOGÍE s. f. Ramură a botanicii care studiază ferigile. – Din engl. pteridology.
pteridologie
PTERIDOLOGÍE s. f. Ramură a botanicii care studiază ferigile. – Din engl. pteridology.
pteridologiei
PTERIDOLOGÍE s. f. Ramură a botanicii care studiază ferigile. – Din engl. pteridology.
pteridologii
PTERIDOLOGÍE s. f. Ramură a botanicii care studiază ferigile. – Din engl. pteridology.
pteridosperma
PTERIDOSPÉRMĂ, pteridosperme, s. f. (La pl.) Grup de gimnosperme primitive asemănătoare cu ferigile, care se înmulțesc prin semințe; (și la sg.) plantă din acest grup. – Din fr. ptéridospermée.
pteridosperme
PTERIDOSPÉRMĂ, pteridosperme, s. f. (La pl.) Grup de gimnosperme primitive asemănătoare cu ferigile, care se înmulțesc prin semințe; (și la sg.) plantă din acest grup. – Din fr. ptéridospermée.
pteridospermei
PTERIDOSPÉRMĂ, pteridosperme, s. f. (La pl.) Grup de gimnosperme primitive asemănătoare cu ferigile, care se înmulțesc prin semințe; (și la sg.) plantă din acest grup. – Din fr. ptéridospermée.
pteridospermele
PTERIDOSPÉRMĂ, pteridosperme, s. f. (La pl.) Grup de gimnosperme primitive asemănătoare cu ferigile, care se înmulțesc prin semințe; (și la sg.) plantă din acest grup. – Din fr. ptéridospermée.
pteridospermelor
PTERIDOSPÉRMĂ, pteridosperme, s. f. (La pl.) Grup de gimnosperme primitive asemănătoare cu ferigile, care se înmulțesc prin semințe; (și la sg.) plantă din acest grup. – Din fr. ptéridospermée.
pterigioane
PTERIGIÓN s.n. Pliu triunghiular cu aspect de aripioară, care invadează corneea din partea internă a conjunctivei, cu vârful spre pupilă. [Pron. -gi-on. / < fr. ptérygion, cf. gr. pterygion – aripioară].
pterigioanele
PTERIGIÓN s.n. Pliu triunghiular cu aspect de aripioară, care invadează corneea din partea internă a conjunctivei, cu vârful spre pupilă. [Pron. -gi-on. / < fr. ptérygion, cf. gr. pterygion – aripioară].
pterigioanelor
PTERIGIÓN s.n. Pliu triunghiular cu aspect de aripioară, care invadează corneea din partea internă a conjunctivei, cu vârful spre pupilă. [Pron. -gi-on. / < fr. ptérygion, cf. gr. pterygion – aripioară].
pterigion
PTERIGIÓN s.n. Pliu triunghiular cu aspect de aripioară, care invadează corneea din partea internă a conjunctivei, cu vârful spre pupilă. [Pron. -gi-on. / < fr. ptérygion, cf. gr. pterygion – aripioară].
pterigionul
PTERIGIÓN s.n. Pliu triunghiular cu aspect de aripioară, care invadează corneea din partea internă a conjunctivei, cu vârful spre pupilă. [Pron. -gi-on. / < fr. ptérygion, cf. gr. pterygion – aripioară].
pterigionului
PTERIGIÓN s.n. Pliu triunghiular cu aspect de aripioară, care invadează corneea din partea internă a conjunctivei, cu vârful spre pupilă. [Pron. -gi-on. / < fr. ptérygion, cf. gr. pterygion – aripioară].
pterigota
PTERIGÓTĂ, pterigote, s. f. (La pl.) Subclasă de insecte superioare, cuprinzând toate insectele cu aripi; (și la sg.) insectă din această subclasă. – Din fr. ptérygote. DOOM
pterigótă s. f., g.-d. art. pterigótei; pl. pterigóte
pterigote
PTERIGÓTĂ, pterigote, s. f. (La pl.) Subclasă de insecte superioare, cuprinzând toate insectele cu aripi; (și la sg.) insectă din această subclasă. – Din fr. ptérygote. DOOM
pterigótă s. f., g.-d. art. pterigótei; pl. pterigóte
pterigotei
PTERIGÓTĂ, pterigote, s. f. (La pl.) Subclasă de insecte superioare, cuprinzând toate insectele cu aripi; (și la sg.) insectă din această subclasă. – Din fr. ptérygote. DOOM
pterigótă s. f., g.-d. art. pterigótei; pl. pterigóte
pterigotele
PTERIGÓTĂ, pterigote, s. f. (La pl.) Subclasă de insecte superioare, cuprinzând toate insectele cu aripi; (și la sg.) insectă din această subclasă. – Din fr. ptérygote. DOOM
pterigótă s. f., g.-d. art. pterigótei; pl. pterigóte
pterigotelor
PTERIGÓTĂ, pterigote, s. f. (La pl.) Subclasă de insecte superioare, cuprinzând toate insectele cu aripi; (și la sg.) insectă din această subclasă. – Din fr. ptérygote. DOOM
pterigótă s. f., g.-d. art. pterigótei; pl. pterigóte
ptero
PTERO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) aripă”, „(cu, de) aripi”. [Var. pter-, pteri-. / < fr. ptéro-, it. ptero-, cf. gr. pteron].
pterodactil
PTERODACTÍL, pterodactili, s. m. Gen de reptile fosile zburătoare, de mărimea unei vrăbii. – Din fr. ptérodactyle. DOOM
pterodactíl s. m., pl. pterodactíli
pterodactili
PTERODACTÍL, pterodactili, s. m. Gen de reptile fosile zburătoare, de mărimea unei vrăbii. – Din fr. ptérodactyle. DOOM
pterodactíl s. m., pl. pterodactíli
pterodactilii
PTERODACTÍL, pterodactili, s. m. Gen de reptile fosile zburătoare, de mărimea unei vrăbii. – Din fr. ptérodactyle. DOOM
pterodactíl s. m., pl. pterodactíli
pterodactililor
PTERODACTÍL, pterodactili, s. m. Gen de reptile fosile zburătoare, de mărimea unei vrăbii. – Din fr. ptérodactyle. DOOM
pterodactíl s. m., pl. pterodactíli
pterodactilul
PTERODACTÍL, pterodactili, s. m. Gen de reptile fosile zburătoare, de mărimea unei vrăbii. – Din fr. ptérodactyle. DOOM
pterodactíl s. m., pl. pterodactíli
pterodactilului
PTERODACTÍL, pterodactili, s. m. Gen de reptile fosile zburătoare, de mărimea unei vrăbii. – Din fr. ptérodactyle. DOOM
pterodactíl s. m., pl. pterodactíli
pterodon
PTERODÓN, pterodoni, s. m. (La pl.) Gen de mamifere carnivore fosile din eocen, asemănătoare cu hienele; (și la sg.) mamifer din acest gen. – Din fr. ptérodon.
pterodoni
PTERODÓN, pterodoni, s. m. (La pl.) Gen de mamifere carnivore fosile din eocen, asemănătoare cu hienele; (și la sg.) mamifer din acest gen. – Din fr. ptérodon.
pterodonii
PTERODÓN, pterodoni, s. m. (La pl.) Gen de mamifere carnivore fosile din eocen, asemănătoare cu hienele; (și la sg.) mamifer din acest gen. – Din fr. ptérodon.
pterodonilor
PTERODÓN, pterodoni, s. m. (La pl.) Gen de mamifere carnivore fosile din eocen, asemănătoare cu hienele; (și la sg.) mamifer din acest gen. – Din fr. ptérodon.
pterodonul
PTERODÓN, pterodoni, s. m. (La pl.) Gen de mamifere carnivore fosile din eocen, asemănătoare cu hienele; (și la sg.) mamifer din acest gen. – Din fr. ptérodon.
pterodonului
PTERODÓN, pterodoni, s. m. (La pl.) Gen de mamifere carnivore fosile din eocen, asemănătoare cu hienele; (și la sg.) mamifer din acest gen. – Din fr. ptérodon.
pteropod
PTEROPÓD, -Ă, pteropozi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care are picioare proprii pentru înotat. 2. S. n. (La pl.) Ordin de moluște gasteropode care trăiesc în planctonul marin; (și la sg.) moluscă din acest ordin. – Din fr. ptéropode.
pteropoda
PTEROPÓD, -Ă, pteropozi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care are picioare proprii pentru înotat. 2. S. n. (La pl.) Ordin de moluște gasteropode care trăiesc în planctonul marin; (și la sg.) moluscă din acest ordin. – Din fr. ptéropode.
pteropode
PTEROPÓD, -Ă, pteropozi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care are picioare proprii pentru înotat. 2. S. n. (La pl.) Ordin de moluște gasteropode care trăiesc în planctonul marin; (și la sg.) moluscă din acest ordin. – Din fr. ptéropode.
pteropodei
PTEROPÓD, -Ă, pteropozi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care are picioare proprii pentru înotat. 2. S. n. (La pl.) Ordin de moluște gasteropode care trăiesc în planctonul marin; (și la sg.) moluscă din acest ordin. – Din fr. ptéropode.
pteropodele
PTEROPÓD, -Ă, pteropozi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care are picioare proprii pentru înotat. 2. S. n. (La pl.) Ordin de moluște gasteropode care trăiesc în planctonul marin; (și la sg.) moluscă din acest ordin. – Din fr. ptéropode.
pteropodelor
PTEROPÓD, -Ă, pteropozi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care are picioare proprii pentru înotat. 2. S. n. (La pl.) Ordin de moluște gasteropode care trăiesc în planctonul marin; (și la sg.) moluscă din acest ordin. – Din fr. ptéropode.
pteropodul
PTEROPÓD, -Ă, pteropozi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care are picioare proprii pentru înotat. 2. S. n. (La pl.) Ordin de moluște gasteropode care trăiesc în planctonul marin; (și la sg.) moluscă din acest ordin. – Din fr. ptéropode.
pteropodului
PTEROPÓD, -Ă, pteropozi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care are picioare proprii pentru înotat. 2. S. n. (La pl.) Ordin de moluște gasteropode care trăiesc în planctonul marin; (și la sg.) moluscă din acest ordin. – Din fr. ptéropode.
pteropozi
PTEROPÓD, -Ă, pteropozi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care are picioare proprii pentru înotat. 2. S. n. (La pl.) Ordin de moluște gasteropode care trăiesc în planctonul marin; (și la sg.) moluscă din acest ordin. – Din fr. ptéropode.
pteropozii
PTEROPÓD, -Ă, pteropozi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care are picioare proprii pentru înotat. 2. S. n. (La pl.) Ordin de moluște gasteropode care trăiesc în planctonul marin; (și la sg.) moluscă din acest ordin. – Din fr. ptéropode.
pteropozilor
PTEROPÓD, -Ă, pteropozi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care are picioare proprii pentru înotat. 2. S. n. (La pl.) Ordin de moluște gasteropode care trăiesc în planctonul marin; (și la sg.) moluscă din acest ordin. – Din fr. ptéropode.
pterozaurian
PTEROZAURIÁN, pterozaurieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile fosile adaptate pentru zbor; (și la sg.) reptilă din acest ordin. [Pr.: -za-u-ri-an] – Din fr. ptérosaurien. DOOM
pterozaurián (-za-u-ri-an) s. m., pl. pterozauriéni (-ri-eni)
pterozaurianul
PTEROZAURIÁN, pterozaurieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile fosile adaptate pentru zbor; (și la sg.) reptilă din acest ordin. [Pr.: -za-u-ri-an] – Din fr. ptérosaurien. DOOM
pterozaurián (-za-u-ri-an) s. m., pl. pterozauriéni (-ri-eni)
pterozaurianului
PTEROZAURIÁN, pterozaurieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile fosile adaptate pentru zbor; (și la sg.) reptilă din acest ordin. [Pr.: -za-u-ri-an] – Din fr. ptérosaurien. DOOM
pterozaurián (-za-u-ri-an) s. m., pl. pterozauriéni (-ri-eni)
pterozaurieni
PTEROZAURIÁN, pterozaurieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile fosile adaptate pentru zbor; (și la sg.) reptilă din acest ordin. [Pr.: -za-u-ri-an] – Din fr. ptérosaurien. DOOM
pterozaurián (-za-u-ri-an) s. m., pl. pterozauriéni (-ri-eni)
pterozaurieni
PTEROZAURIÉNI s.m. pl. Ordin de reptile fosile zburătoare din era mezozoică, cu aripi membranoase ca cele ale liliacului; (la sg.) reptilă din acest ordin. [Pron. -za-u-, sg. pterozaurian. / < fr. ptérosauriens, cf. gr. pteron – aripă, sauros – șopârlă].
pterozaurienii
PTEROZAURIÁN, pterozaurieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile fosile adaptate pentru zbor; (și la sg.) reptilă din acest ordin. [Pr.: -za-u-ri-an] – Din fr. ptérosaurien. DOOM
pterozaurián (-za-u-ri-an) s. m., pl. pterozauriéni (-ri-eni)
pterozaurienilor
PTEROZAURIÁN, pterozaurieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile fosile adaptate pentru zbor; (și la sg.) reptilă din acest ordin. [Pr.: -za-u-ri-an] – Din fr. ptérosaurien. DOOM
pterozaurián (-za-u-ri-an) s. m., pl. pterozauriéni (-ri-eni)
ptialagog
PTIALAGÓG, -Ă, ptialagogi, -ge, adj. (Med.) Care activează salivația. [Pr.: pti-a-] – Din fr. ptyalagogue. DOOM
ptialagóg (pti-a-) adj. m., pl. ptialagógi; f. ptialagógă, pl. ptialagóge
ptialagoga
PTIALAGÓG, -Ă, ptialagogi, -ge, adj. (Med.) Care activează salivația. [Pr.: pti-a-] – Din fr. ptyalagogue. DOOM
ptialagóg (pti-a-) adj. m., pl. ptialagógi; f. ptialagógă, pl. ptialagóge
ptialagoge
PTIALAGÓG, -Ă, ptialagogi, -ge, adj. (Med.) Care activează salivația. [Pr.: pti-a-] – Din fr. ptyalagogue. DOOM
ptialagóg (pti-a-) adj. m., pl. ptialagógi; f. ptialagógă, pl. ptialagóge
ptialagogei
PTIALAGÓG, -Ă, ptialagogi, -ge, adj. (Med.) Care activează salivația. [Pr.: pti-a-] – Din fr. ptyalagogue. DOOM
ptialagóg (pti-a-) adj. m., pl. ptialagógi; f. ptialagógă, pl. ptialagóge
ptialagogele
PTIALAGÓG, -Ă, ptialagogi, -ge, adj. (Med.) Care activează salivația. [Pr.: pti-a-] – Din fr. ptyalagogue. DOOM
ptialagóg (pti-a-) adj. m., pl. ptialagógi; f. ptialagógă, pl. ptialagóge
ptialagogelor
PTIALAGÓG, -Ă, ptialagogi, -ge, adj. (Med.) Care activează salivația. [Pr.: pti-a-] – Din fr. ptyalagogue. DOOM
ptialagóg (pti-a-) adj. m., pl. ptialagógi; f. ptialagógă, pl. ptialagóge
ptialagogi
PTIALAGÓG, -Ă, ptialagogi, -ge, adj. (Med.) Care activează salivația. [Pr.: pti-a-] – Din fr. ptyalagogue. DOOM
ptialagóg (pti-a-) adj. m., pl. ptialagógi; f. ptialagógă, pl. ptialagóge
ptialagogii
PTIALAGÓG, -Ă, ptialagogi, -ge, adj. (Med.) Care activează salivația. [Pr.: pti-a-] – Din fr. ptyalagogue. DOOM
ptialagóg (pti-a-) adj. m., pl. ptialagógi; f. ptialagógă, pl. ptialagóge
ptialagogilor
PTIALAGÓG, -Ă, ptialagogi, -ge, adj. (Med.) Care activează salivația. [Pr.: pti-a-] – Din fr. ptyalagogue. DOOM
ptialagóg (pti-a-) adj. m., pl. ptialagógi; f. ptialagógă, pl. ptialagóge
ptialagogul
PTIALAGÓG, -Ă, ptialagogi, -ge, adj. (Med.) Care activează salivația. [Pr.: pti-a-] – Din fr. ptyalagogue. DOOM
ptialagóg (pti-a-) adj. m., pl. ptialagógi; f. ptialagógă, pl. ptialagóge
ptialagogului
PTIALAGÓG, -Ă, ptialagogi, -ge, adj. (Med.) Care activează salivația. [Pr.: pti-a-] – Din fr. ptyalagogue. DOOM
ptialagóg (pti-a-) adj. m., pl. ptialagógi; f. ptialagógă, pl. ptialagóge
ptialina
PTIALÍNĂ s. f. Enzimă secretată de glandele salivare, care are proprietatea de a transforma amidonul din alimente în maltoză și glucoză. [Pr.: pti-a-] – Din fr. ptyaline. DOOM
ptialínă (pti-a-) s. f., g.-d. art. ptialínei
ptialine
PTIALÍNĂ s. f. Enzimă secretată de glandele salivare, care are proprietatea de a transforma amidonul din alimente în maltoză și glucoză. [Pr.: pti-a-] – Din fr. ptyaline. DOOM
ptialínă (pti-a-) s. f., g.-d. art. ptialínei
ptialinei
PTIALÍNĂ s. f. Enzimă secretată de glandele salivare, care are proprietatea de a transforma amidonul din alimente în maltoză și glucoză. [Pr.: pti-a-] – Din fr. ptyaline. DOOM
ptialínă (pti-a-) s. f., g.-d. art. ptialínei
ptialism
PTIALÍSM s. n. Salivație exagerată care apare în unele afecțiuni. [Pr.: pti-a-] – Din fr. ptyalisme. DOOM
ptialísm (pti-a-) s. n.
ptialismul
PTIALÍSM s. n. Salivație exagerată care apare în unele afecțiuni. [Pr.: pti-a-] – Din fr. ptyalisme. DOOM
ptialísm (pti-a-) s. n.
ptialismului
PTIALÍSM s. n. Salivație exagerată care apare în unele afecțiuni. [Pr.: pti-a-] – Din fr. ptyalisme. DOOM
ptialísm (pti-a-) s. n.
ptiu
PTIU interj. Cuvânt care sugerează acțiunea de a scuipa și care exprimă dispreț, dezgust sau mirare în fața unui lucru neașteptat. – Onomatopee. DOOM
ptiu [pron. ptiu] interj.
ptomaina
PTOMAÍNĂ, ptomaine, s. f. Substanță toxică azotată, rezultată din putrefacția materiilor organice de origine animală. – Din fr. ptomaïne. DOOM
ptomaínă s. f., g.-d. art. ptomaínei; pl. ptomaíne
ptomaine
PTOMAÍNĂ, ptomaine, s. f. Substanță toxică azotată, rezultată din putrefacția materiilor organice de origine animală. – Din fr. ptomaïne. DOOM
ptomaínă s. f., g.-d. art. ptomaínei; pl. ptomaíne
ptomainei
PTOMAÍNĂ, ptomaine, s. f. Substanță toxică azotată, rezultată din putrefacția materiilor organice de origine animală. – Din fr. ptomaïne. DOOM
ptomaínă s. f., g.-d. art. ptomaínei; pl. ptomaíne
ptomainele
PTOMAÍNĂ, ptomaine, s. f. Substanță toxică azotată, rezultată din putrefacția materiilor organice de origine animală. – Din fr. ptomaïne. DOOM
ptomaínă s. f., g.-d. art. ptomaínei; pl. ptomaíne
ptomainelor
PTOMAÍNĂ, ptomaine, s. f. Substanță toxică azotată, rezultată din putrefacția materiilor organice de origine animală. – Din fr. ptomaïne. DOOM
ptomaínă s. f., g.-d. art. ptomaínei; pl. ptomaíne
ptoza
PTÓZĂ, ptoze, s. f. Fenomen patologic constând în deplasarea în jos a unui organ, de obicei ca urmare a slăbirii și a relaxării unor ligamente de susținere. – Din fr. ptôse. DOOM
ptóză s. f., g.-d. art. ptózei; pl. ptóze
ptoze
PTÓZĂ, ptoze, s. f. Fenomen patologic constând în deplasarea în jos a unui organ, de obicei ca urmare a slăbirii și a relaxării unor ligamente de susținere. – Din fr. ptôse. DOOM
ptóză s. f., g.-d. art. ptózei; pl. ptóze
ptozei
PTÓZĂ, ptoze, s. f. Fenomen patologic constând în deplasarea în jos a unui organ, de obicei ca urmare a slăbirii și a relaxării unor ligamente de susținere. – Din fr. ptôse. DOOM
ptóză s. f., g.-d. art. ptózei; pl. ptóze
ptozele
PTÓZĂ, ptoze, s. f. Fenomen patologic constând în deplasarea în jos a unui organ, de obicei ca urmare a slăbirii și a relaxării unor ligamente de susținere. – Din fr. ptôse. DOOM
ptóză s. f., g.-d. art. ptózei; pl. ptóze
ptozelor
PTÓZĂ, ptoze, s. f. Fenomen patologic constând în deplasarea în jos a unui organ, de obicei ca urmare a slăbirii și a relaxării unor ligamente de susținere. – Din fr. ptôse. DOOM
ptóză s. f., g.-d. art. ptózei; pl. ptóze
ptru
PTRU interj. (Pop.) Cuvânt cu care se opresc sau se cheamă caii sau măgarii. – Onomatopee. DOOM
ptru (pop.) interj.
ptuși
PTUȘÍ, ptușesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A prinde, a pune mîna pe cineva sau ceva, a prinde fără veste; a înșfăca, a găbui.