psalm
PSALM, psalmi, s. m. 1. Imn religios biblic; (la pl.) culegere formată din 151 de astfel de imnuri, cuprinsă în Vechiul Testament și care alcătuiește Psaltirea. 2. Imn, cântec (de factură religioasă); poezie (lirică). – Din sl. psalmŭ.

DOOM

psalm s. m., pl. psalmi

psalmi
PSALM, psalmi, s. m. 1. Imn religios biblic; (la pl.) culegere formată din 151 de astfel de imnuri, cuprinsă în Vechiul Testament și care alcătuiește Psaltirea. 2. Imn, cântec (de factură religioasă); poezie (lirică). – Din sl. psalmŭ.

DOOM

psalm s. m., pl. psalmi

psalmic
PSÁLMIC, -Ă, psalmici, -ce, adj. Care aparține psalmilor, privitor la psalmi; psaltic. – Psalm + suf. -ic.

DOOM

psálmic adj. m., pl. psálmici; f. psálmică, pl. psálmice

psalmica
PSÁLMIC, -Ă, psalmici, -ce, adj. Care aparține psalmilor, privitor la psalmi; psaltic. – Psalm + suf. -ic.

DOOM

psálmic adj. m., pl. psálmici; f. psálmică, pl. psálmice

psalmice
PSÁLMIC, -Ă, psalmici, -ce, adj. Care aparține psalmilor, privitor la psalmi; psaltic. – Psalm + suf. -ic.

DOOM

psálmic adj. m., pl. psálmici; f. psálmică, pl. psálmice

psalmicei
PSÁLMIC, -Ă, psalmici, -ce, adj. Care aparține psalmilor, privitor la psalmi; psaltic. – Psalm + suf. -ic.

DOOM

psálmic adj. m., pl. psálmici; f. psálmică, pl. psálmice

psalmicele
PSÁLMIC, -Ă, psalmici, -ce, adj. Care aparține psalmilor, privitor la psalmi; psaltic. – Psalm + suf. -ic.

DOOM

psálmic adj. m., pl. psálmici; f. psálmică, pl. psálmice

psalmicelor
PSÁLMIC, -Ă, psalmici, -ce, adj. Care aparține psalmilor, privitor la psalmi; psaltic. – Psalm + suf. -ic.

DOOM

psálmic adj. m., pl. psálmici; f. psálmică, pl. psálmice

psalmici
PSÁLMIC, -Ă, psalmici, -ce, adj. Care aparține psalmilor, privitor la psalmi; psaltic. – Psalm + suf. -ic.

DOOM

psálmic adj. m., pl. psálmici; f. psálmică, pl. psálmice

psalmicii
PSÁLMIC, -Ă, psalmici, -ce, adj. Care aparține psalmilor, privitor la psalmi; psaltic. – Psalm + suf. -ic.

DOOM

psálmic adj. m., pl. psálmici; f. psálmică, pl. psálmice

psalmicilor
PSÁLMIC, -Ă, psalmici, -ce, adj. Care aparține psalmilor, privitor la psalmi; psaltic. – Psalm + suf. -ic.

DOOM

psálmic adj. m., pl. psálmici; f. psálmică, pl. psálmice

psalmicul
PSÁLMIC, -Ă, psalmici, -ce, adj. Care aparține psalmilor, privitor la psalmi; psaltic. – Psalm + suf. -ic.

DOOM

psálmic adj. m., pl. psálmici; f. psálmică, pl. psálmice

psalmicului
PSÁLMIC, -Ă, psalmici, -ce, adj. Care aparține psalmilor, privitor la psalmi; psaltic. – Psalm + suf. -ic.

DOOM

psálmic adj. m., pl. psálmici; f. psálmică, pl. psálmice

psalmii
PSALM, psalmi, s. m. 1. Imn religios biblic; (la pl.) culegere formată din 151 de astfel de imnuri, cuprinsă în Vechiul Testament și care alcătuiește Psaltirea. 2. Imn, cântec (de factură religioasă); poezie (lirică). – Din sl. psalmŭ.

DOOM

psalm s. m., pl. psalmi

psalmilor
PSALM, psalmi, s. m. 1. Imn religios biblic; (la pl.) culegere formată din 151 de astfel de imnuri, cuprinsă în Vechiul Testament și care alcătuiește Psaltirea. 2. Imn, cântec (de factură religioasă); poezie (lirică). – Din sl. psalmŭ.

DOOM

psalm s. m., pl. psalmi

psalmist
PSALMÍST, psalmiști, s. m. 1. Autor sau cântăreț de psalmi. 2. (Art.) Nume dat regelui evreu David, considerat autorul psalmilor biblici. – Din fr. psalmiste, lat. psalmista.

DOOM

psalmíst s. m., pl. psalmíști

psalmistul
PSALMÍST, psalmiști, s. m. 1. Autor sau cântăreț de psalmi. 2. (Art.) Nume dat regelui evreu David, considerat autorul psalmilor biblici. – Din fr. psalmiste, lat. psalmista.

DOOM

psalmíst s. m., pl. psalmíști

psalmistului
PSALMÍST, psalmiști, s. m. 1. Autor sau cântăreț de psalmi. 2. (Art.) Nume dat regelui evreu David, considerat autorul psalmilor biblici. – Din fr. psalmiste, lat. psalmista.

DOOM

psalmíst s. m., pl. psalmíști

psalmiști
PSALMÍST, psalmiști, s. m. 1. Autor sau cântăreț de psalmi. 2. (Art.) Nume dat regelui evreu David, considerat autorul psalmilor biblici. – Din fr. psalmiste, lat. psalmista.

DOOM

psalmíst s. m., pl. psalmíști

psalmiștii
PSALMÍST, psalmiști, s. m. 1. Autor sau cântăreț de psalmi. 2. (Art.) Nume dat regelui evreu David, considerat autorul psalmilor biblici. – Din fr. psalmiste, lat. psalmista.

DOOM

psalmíst s. m., pl. psalmíști

psalmiștilor
PSALMÍST, psalmiști, s. m. 1. Autor sau cântăreț de psalmi. 2. (Art.) Nume dat regelui evreu David, considerat autorul psalmilor biblici. – Din fr. psalmiste, lat. psalmista.

DOOM

psalmíst s. m., pl. psalmíști

psalmodia
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

DOOM

psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind)

psalmodia
PSALMODÍE, psalmodii, s. f. Melodie bisericească monotonă, tărăgănată pe care se cântă psalmii și alte cântări religioase. ♦ P. gener. Cântare, recitare, declamare monotonă. – Din ngr. psalmodhía, fr. psalmodie.

DOOM

psalmodíe s. f., art. psalmodía, g.-d. art. psalmodíei; pl. psalmodíi, art. psalmodíile

psalmodiai
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

DOOM

psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind)

psalmodiam
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

DOOM

psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind)

psalmodiară
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

DOOM

psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind)

psalmodiarăm
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

DOOM

psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind)

psalmodiarăți
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

DOOM

psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind)

psalmodiase
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

DOOM

psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind)

psalmodiasem
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

DOOM

psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind)

psalmodiaseră
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

DOOM

psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind)

psalmodiaserăm
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

DOOM

psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind)

psalmodiaserăți
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

DOOM

psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind)

psalmodiaseși
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

DOOM

psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind)

psalmodiaseți
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

DOOM

psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind)

psalmodiat
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

DOOM

psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind)

psalmodiat
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

psalmodiau
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

DOOM

psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind)

psalmodiază
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

DOOM

psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind)

psalmodiași
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

DOOM

psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind)

psalmodiați
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

DOOM

psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind)

psalmodic
PSALMÓDIC, -Ă, psalmodici, -ce, adj. Care aparține psalmodiei, privitor la psalmodie. – Din fr. psalmodique.

DOOM

psalmódic adj. m., pl. psalmódici; f. psalmódică, pl. psalmódice

psalmodica
PSALMÓDIC, -Ă, psalmodici, -ce, adj. Care aparține psalmodiei, privitor la psalmodie. – Din fr. psalmodique.

DOOM

psalmódic adj. m., pl. psalmódici; f. psalmódică, pl. psalmódice

psalmodice
PSALMÓDIC, -Ă, psalmodici, -ce, adj. Care aparține psalmodiei, privitor la psalmodie. – Din fr. psalmodique.

DOOM

psalmódic adj. m., pl. psalmódici; f. psalmódică, pl. psalmódice

psalmodicei
PSALMÓDIC, -Ă, psalmodici, -ce, adj. Care aparține psalmodiei, privitor la psalmodie. – Din fr. psalmodique.

DOOM

psalmódic adj. m., pl. psalmódici; f. psalmódică, pl. psalmódice

psalmodicele
PSALMÓDIC, -Ă, psalmodici, -ce, adj. Care aparține psalmodiei, privitor la psalmodie. – Din fr. psalmodique.

DOOM

psalmódic adj. m., pl. psalmódici; f. psalmódică, pl. psalmódice

psalmodicelor
PSALMÓDIC, -Ă, psalmodici, -ce, adj. Care aparține psalmodiei, privitor la psalmodie. – Din fr. psalmodique.

DOOM

psalmódic adj. m., pl. psalmódici; f. psalmódică, pl. psalmódice

psalmodici
PSALMÓDIC, -Ă, psalmodici, -ce, adj. Care aparține psalmodiei, privitor la psalmodie. – Din fr. psalmodique.

DOOM

psalmódic adj. m., pl. psalmódici; f. psalmódică, pl. psalmódice

psalmodicii
PSALMÓDIC, -Ă, psalmodici, -ce, adj. Care aparține psalmodiei, privitor la psalmodie. – Din fr. psalmodique.

DOOM

psalmódic adj. m., pl. psalmódici; f. psalmódică, pl. psalmódice

psalmodicilor
PSALMÓDIC, -Ă, psalmodici, -ce, adj. Care aparține psalmodiei, privitor la psalmodie. – Din fr. psalmodique.

DOOM

psalmódic adj. m., pl. psalmódici; f. psalmódică, pl. psalmódice

psalmodicul
PSALMÓDIC, -Ă, psalmodici, -ce, adj. Care aparține psalmodiei, privitor la psalmodie. – Din fr. psalmodique.

DOOM

psalmódic adj. m., pl. psalmódici; f. psalmódică, pl. psalmódice

psalmodicului
PSALMÓDIC, -Ă, psalmodici, -ce, adj. Care aparține psalmodiei, privitor la psalmodie. – Din fr. psalmodique.

DOOM

psalmódic adj. m., pl. psalmódici; f. psalmódică, pl. psalmódice

psalmodie
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

DOOM

psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind)

psalmodie
PSALMODÍE, psalmodii, s. f. Melodie bisericească monotonă, tărăgănată pe care se cântă psalmii și alte cântări religioase. ♦ P. gener. Cântare, recitare, declamare monotonă. – Din ngr. psalmodhía, fr. psalmodie.

DOOM

psalmodíe s. f., art. psalmodía, g.-d. art. psalmodíei; pl. psalmodíi, art. psalmodíile

psalmodiei
PSALMODÍE, psalmodii, s. f. Melodie bisericească monotonă, tărăgănată pe care se cântă psalmii și alte cântări religioase. ♦ P. gener. Cântare, recitare, declamare monotonă. – Din ngr. psalmodhía, fr. psalmodie.

DOOM

psalmodíe s. f., art. psalmodía, g.-d. art. psalmodíei; pl. psalmodíi, art. psalmodíile

psalmodiem
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

DOOM

psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind)

psalmodiere
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

DOOM

psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind)

psalmodiere
PSALMODIÉRE, psalmodieri, s. f. Acțiunea de a psalmodia și rezultatul ei; mod specific de a psalmodia. [Pr.: -di-e-] – V. psalmodia.

DOOM

psalmodiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. psalmodiérii; pl. psalmodiéri

psalmodierea
PSALMODIÉRE, psalmodieri, s. f. Acțiunea de a psalmodia și rezultatul ei; mod specific de a psalmodia. [Pr.: -di-e-] – V. psalmodia.

DOOM

psalmodiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. psalmodiérii; pl. psalmodiéri

psalmodieri
PSALMODIÉRE, psalmodieri, s. f. Acțiunea de a psalmodia și rezultatul ei; mod specific de a psalmodia. [Pr.: -di-e-] – V. psalmodia.

DOOM

psalmodiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. psalmodiérii; pl. psalmodiéri

psalmodierii
PSALMODIÉRE, psalmodieri, s. f. Acțiunea de a psalmodia și rezultatul ei; mod specific de a psalmodia. [Pr.: -di-e-] – V. psalmodia.

DOOM

psalmodiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. psalmodiérii; pl. psalmodiéri

psalmodierile
PSALMODIÉRE, psalmodieri, s. f. Acțiunea de a psalmodia și rezultatul ei; mod specific de a psalmodia. [Pr.: -di-e-] – V. psalmodia.

DOOM

psalmodiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. psalmodiérii; pl. psalmodiéri

psalmodierilor
PSALMODIÉRE, psalmodieri, s. f. Acțiunea de a psalmodia și rezultatul ei; mod specific de a psalmodia. [Pr.: -di-e-] – V. psalmodia.

DOOM

psalmodiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. psalmodiérii; pl. psalmodiéri

psalmodiez
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

DOOM

psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind)

psalmodieze
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

DOOM

psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind)

psalmodiezi
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

DOOM

psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind)

psalmodii
PSALMODÍE, psalmodii, s. f. Melodie bisericească monotonă, tărăgănată pe care se cântă psalmii și alte cântări religioase. ♦ P. gener. Cântare, recitare, declamare monotonă. – Din ngr. psalmodhía, fr. psalmodie.

DOOM

psalmodíe s. f., art. psalmodía, g.-d. art. psalmodíei; pl. psalmodíi, art. psalmodíile

psalmodiile
PSALMODÍE, psalmodii, s. f. Melodie bisericească monotonă, tărăgănată pe care se cântă psalmii și alte cântări religioase. ♦ P. gener. Cântare, recitare, declamare monotonă. – Din ngr. psalmodhía, fr. psalmodie.

DOOM

psalmodíe s. f., art. psalmodía, g.-d. art. psalmodíei; pl. psalmodíi, art. psalmodíile

psalmodiilor
PSALMODÍE, psalmodii, s. f. Melodie bisericească monotonă, tărăgănată pe care se cântă psalmii și alte cântări religioase. ♦ P. gener. Cântare, recitare, declamare monotonă. – Din ngr. psalmodhía, fr. psalmodie.

DOOM

psalmodíe s. f., art. psalmodía, g.-d. art. psalmodíei; pl. psalmodíi, art. psalmodíile

psalmodiind
PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

DOOM

psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind)

psalmul
PSALM, psalmi, s. m. 1. Imn religios biblic; (la pl.) culegere formată din 151 de astfel de imnuri, cuprinsă în Vechiul Testament și care alcătuiește Psaltirea. 2. Imn, cântec (de factură religioasă); poezie (lirică). – Din sl. psalmŭ.

DOOM

psalm s. m., pl. psalmi

psalmului
PSALM, psalmi, s. m. 1. Imn religios biblic; (la pl.) culegere formată din 151 de astfel de imnuri, cuprinsă în Vechiul Testament și care alcătuiește Psaltirea. 2. Imn, cântec (de factură religioasă); poezie (lirică). – Din sl. psalmŭ.

DOOM

psalm s. m., pl. psalmi

psalt
PSALT, psalți, s. m. Cântăreț de strană în biserică; dascăl, cantor. – Din ngr. psáltis.

DOOM

psalt s. m., pl. psalți

psalterion
PSALTÉRION, psalterioane, s. n. Vechi instrument muzical cu coarde, de formă triunghiulară, folosit până în Evul Mediu. [Pr.: -ri-on] – Din fr. psaltérion.

DOOM

!psalterión (-ri-on) s. n., pl. psalterioáne

psalterion
PSALTÉRION, psalterioane, s. n. Vechi instrument muzical cu coarde, de formă triunghiulară, întrebuințat până în evul mediu. [Pr.: -ri-on] – Din fr. psaltérion.

psaltic
PSÁLTIC, -Ă, psaltici, -ce, adj. Care aparține psalmilor, privitor la psalmi; psalmic. – Psalt + suf. -ic.

DOOM

psáltic adj. m., pl. psáltici; f. psáltică, pl. psáltice

psaltica
PSÁLTIC, -Ă, psaltici, -ce, adj. Care aparține psalmilor, privitor la psalmi; psalmic. – Psalt + suf. -ic.

DOOM

psáltic adj. m., pl. psáltici; f. psáltică, pl. psáltice

psaltice
PSÁLTIC, -Ă, psaltici, -ce, adj. Care aparține psalmilor, privitor la psalmi; psalmic. – Psalt + suf. -ic.

DOOM

psáltic adj. m., pl. psáltici; f. psáltică, pl. psáltice

psalticei
PSÁLTIC, -Ă, psaltici, -ce, adj. Care aparține psalmilor, privitor la psalmi; psalmic. – Psalt + suf. -ic.

DOOM

psáltic adj. m., pl. psáltici; f. psáltică, pl. psáltice

psalticele
PSÁLTIC, -Ă, psaltici, -ce, adj. Care aparține psalmilor, privitor la psalmi; psalmic. – Psalt + suf. -ic.

DOOM

psáltic adj. m., pl. psáltici; f. psáltică, pl. psáltice

psalticelor
PSÁLTIC, -Ă, psaltici, -ce, adj. Care aparține psalmilor, privitor la psalmi; psalmic. – Psalt + suf. -ic.

DOOM

psáltic adj. m., pl. psáltici; f. psáltică, pl. psáltice

psaltichia
PSALTICHÍE s. f. 1. Metodă de învățare a muzicii psaltice. 2. Manual de muzică psaltică. – Din ngr. psaltikí.

DOOM

psaltichíe s. f., art. psaltichía, g.-d. psaltichíi, art. psaltichíei

psaltichie
PSALTICHÍE s. f. 1. Metodă de învățare a muzicii psaltice. 2. Manual de muzică psaltică. – Din ngr. psaltikí.

DOOM

psaltichíe s. f., art. psaltichía, g.-d. psaltichíi, art. psaltichíei

psaltichiei
PSALTICHÍE s. f. 1. Metodă de învățare a muzicii psaltice. 2. Manual de muzică psaltică. – Din ngr. psaltikí.

DOOM

psaltichíe s. f., art. psaltichía, g.-d. psaltichíi, art. psaltichíei

psaltichii
PSALTICHÍE s. f. 1. Metodă de învățare a muzicii psaltice. 2. Manual de muzică psaltică. – Din ngr. psaltikí.

DOOM

psaltichíe s. f., art. psaltichía, g.-d. psaltichíi, art. psaltichíei

psaltici
PSÁLTIC, -Ă, psaltici, -ce, adj. Care aparține psalmilor, privitor la psalmi; psalmic. – Psalt + suf. -ic.

DOOM

psáltic adj. m., pl. psáltici; f. psáltică, pl. psáltice

psalticii
PSÁLTIC, -Ă, psaltici, -ce, adj. Care aparține psalmilor, privitor la psalmi; psalmic. – Psalt + suf. -ic.

DOOM

psáltic adj. m., pl. psáltici; f. psáltică, pl. psáltice

psalticilor
PSÁLTIC, -Ă, psaltici, -ce, adj. Care aparține psalmilor, privitor la psalmi; psalmic. – Psalt + suf. -ic.

DOOM

psáltic adj. m., pl. psáltici; f. psáltică, pl. psáltice

psalticul
PSÁLTIC, -Ă, psaltici, -ce, adj. Care aparține psalmilor, privitor la psalmi; psalmic. – Psalt + suf. -ic.

DOOM

psáltic adj. m., pl. psáltici; f. psáltică, pl. psáltice

psalticului
PSÁLTIC, -Ă, psaltici, -ce, adj. Care aparține psalmilor, privitor la psalmi; psalmic. – Psalt + suf. -ic.

DOOM

psáltic adj. m., pl. psáltici; f. psáltică, pl. psáltice

psaltire
SALTÍRE s. f. v. psaltire.

DOOM

psaltíre s. f., g.-d. art. psaltírii; pl. psaltíri

psaltirea
SALTÍRE s. f. v. psaltire.

DOOM

psaltíre s. f., g.-d. art. psaltírii; pl. psaltíri

psaltiri
SALTÍRE s. f. v. psaltire.

DOOM

psaltíre s. f., g.-d. art. psaltírii; pl. psaltíri

psaltirii
SALTÍRE s. f. v. psaltire.

DOOM

psaltíre s. f., g.-d. art. psaltírii; pl. psaltíri

psaltirile
SALTÍRE s. f. v. psaltire.

DOOM

psaltíre s. f., g.-d. art. psaltírii; pl. psaltíri

psaltirilor
SALTÍRE s. f. v. psaltire.

DOOM

psaltíre s. f., g.-d. art. psaltírii; pl. psaltíri

psaltul
PSALT, psalți, s. m. Cântăreț de strană în biserică; dascăl, cantor. – Din ngr. psáltis.

DOOM

psalt s. m., pl. psalți

psaltului
PSALT, psalți, s. m. Cântăreț de strană în biserică; dascăl, cantor. – Din ngr. psáltis.

DOOM

psalt s. m., pl. psalți

psalți
PSALT, psalți, s. m. Cântăreț de strană în biserică; dascăl, cantor. – Din ngr. psáltis.

DOOM

psalt s. m., pl. psalți

psalții
PSALT, psalți, s. m. Cântăreț de strană în biserică; dascăl, cantor. – Din ngr. psáltis.

DOOM

psalt s. m., pl. psalți

psalților
PSALT, psalți, s. m. Cântăreț de strană în biserică; dascăl, cantor. – Din ngr. psáltis.

DOOM

psalt s. m., pl. psalți

psam
PSAM- v. psamo-.

psamata
Psamata = Psamathe.

psamathe
Psamathe 1. Fiica lui Crotopus, regele din Argos, și mama lui Linus, pe care l-a născut unindu-se în taină cu zeul Apollo. Aflînd de existența copilului, Crotopus l-a ucis împreună cu Psamathe (v. și Linus). 2. Una dintre nereide. Cu Aeacus, regele Aeginei, a avut un fiu, pe nume Phocus. Cum acesta s-a dovedit deosebit de înzestrat la întrecerile sportive, a trezit dușmănia fraților săi vitregi – Telamon și Peleus – care l-au ucis. Drept răzbunare, Psamathe a trimis un lup uriaș care a devorat cirezile lui Peleus. Mai tîrziu ea s-a căsătorit din nou, de data aceasta cu Proteus, regele Aegyptului.

psamit
PSAMÍT, psamite, s. n. (Geol.) 1. Material detritic care alcătuiește unele roci sedimentare. 2. Denumire pentru nisip sau gresie. – Din fr. psamite.

psamite
PSAMÍT, psamite, s. n. (Geol.) 1. Material detritic care alcătuiește unele roci sedimentare. 2. Denumire pentru nisip sau gresie. – Din fr. psamite.

psamitele
PSAMÍT, psamite, s. n. (Geol.) 1. Material detritic care alcătuiește unele roci sedimentare. 2. Denumire pentru nisip sau gresie. – Din fr. psamite.

psamitelor
PSAMÍT, psamite, s. n. (Geol.) 1. Material detritic care alcătuiește unele roci sedimentare. 2. Denumire pentru nisip sau gresie. – Din fr. psamite.

psamitul
PSAMÍT, psamite, s. n. (Geol.) 1. Material detritic care alcătuiește unele roci sedimentare. 2. Denumire pentru nisip sau gresie. – Din fr. psamite.

psamitului
PSAMÍT, psamite, s. n. (Geol.) 1. Material detritic care alcătuiește unele roci sedimentare. 2. Denumire pentru nisip sau gresie. – Din fr. psamite.

psamo
PSAMO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) nisip”, „de nisip”, „nisipos”. [Var. psam-. / < fr., it. psammo-, cf. gr. psammos].

psamoame
PSAMÓM, psamoame, s. n. (Med.) Tumoare cu depozite asemănătoare nisipului, localizată la nivelul sistemului nervos. – Din fr. psammome.

psamoamele
PSAMÓM, psamoame, s. n. (Med.) Tumoare cu depozite asemănătoare nisipului, localizată la nivelul sistemului nervos. – Din fr. psammome.

psamoamelor
PSAMÓM, psamoame, s. n. (Med.) Tumoare cu depozite asemănătoare nisipului, localizată la nivelul sistemului nervos. – Din fr. psammome.

psamofit
PSAMOFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care crește în locuri nisipoase. [< germ. psammophyt, cf. gr. psammos – nisip, phyton – plantă].

psamografia
PSAMOGRAFÍE s.f. Studiul fizico-chimic al nisipurilor. [Gen. -iei. / cf. it. psammografia, fr. psammographie].

psamografie
PSAMOGRAFÍE s.f. Studiul fizico-chimic al nisipurilor. [Gen. -iei. / cf. it. psammografia, fr. psammographie].

psamografiei
PSAMOGRAFÍE s.f. Studiul fizico-chimic al nisipurilor. [Gen. -iei. / cf. it. psammografia, fr. psammographie].

psamografii
PSAMOGRAFÍE s.f. Studiul fizico-chimic al nisipurilor. [Gen. -iei. / cf. it. psammografia, fr. psammographie].

psamografiile
PSAMOGRAFÍE s.f. Studiul fizico-chimic al nisipurilor. [Gen. -iei. / cf. it. psammografia, fr. psammographie].

psamografiilor
PSAMOGRAFÍE s.f. Studiul fizico-chimic al nisipurilor. [Gen. -iei. / cf. it. psammografia, fr. psammographie].

psamom
PSAMÓM, psamoame, s. n. (Med.) Tumoare cu depozite asemănătoare nisipului, localizată la nivelul sistemului nervos. – Din fr. psammome.

psamomul
PSAMÓM, psamoame, s. n. (Med.) Tumoare cu depozite asemănătoare nisipului, localizată la nivelul sistemului nervos. – Din fr. psammome.

psamomului
PSAMÓM, psamoame, s. n. (Med.) Tumoare cu depozite asemănătoare nisipului, localizată la nivelul sistemului nervos. – Din fr. psammome.

psamon
PSAMÓN s.n. (Biol.) Asociație de animale de nisip. [< fr. psammône, cf. gr. psammos – nisip].

psamoterapia
PSAMOTERAPÍE, psamoterapii, s. f. Tratament medical extern cu ajutorul băilor sau al săculețelor cu nisip încălzite. – Din fr. psammothérapie.

psamoterapie
PSAMOTERAPÍE, psamoterapii, s. f. Tratament medical extern cu ajutorul băilor sau al săculețelor cu nisip încălzite. – Din fr. psammothérapie.

psamoterapiei
PSAMOTERAPÍE, psamoterapii, s. f. Tratament medical extern cu ajutorul băilor sau al săculețelor cu nisip încălzite. – Din fr. psammothérapie.

psamoterapii
PSAMOTERAPÍE, psamoterapii, s. f. Tratament medical extern cu ajutorul băilor sau al săculețelor cu nisip încălzite. – Din fr. psammothérapie.

psamoterapiile
PSAMOTERAPÍE, psamoterapii, s. f. Tratament medical extern cu ajutorul băilor sau al săculețelor cu nisip încălzite. – Din fr. psammothérapie.

psamoterapiilor
PSAMOTERAPÍE, psamoterapii, s. f. Tratament medical extern cu ajutorul băilor sau al săculețelor cu nisip încălzite. – Din fr. psammothérapie.

psefit
PSEFÍT, psefite, s. n. (Geol.) 1. Material detritic alcătuit din fragmente de minereu, roci sau organisme cu dimensiuni mai mari de 2 mm. 2. Denumire pentru rocile sedimentare detritice grosiere. – Din fr. pséphite, engl. psephite.

psefite
PSEFÍT, psefite, s. n. (Geol.) 1. Material detritic alcătuit din fragmente de minereu, roci sau organisme cu dimensiuni mai mari de 2 mm. 2. Denumire pentru rocile sedimentare detritice grosiere. – Din fr. pséphite, engl. psephite.

psefitele
PSEFÍT, psefite, s. n. (Geol.) 1. Material detritic alcătuit din fragmente de minereu, roci sau organisme cu dimensiuni mai mari de 2 mm. 2. Denumire pentru rocile sedimentare detritice grosiere. – Din fr. pséphite, engl. psephite.

psefitelor
PSEFÍT, psefite, s. n. (Geol.) 1. Material detritic alcătuit din fragmente de minereu, roci sau organisme cu dimensiuni mai mari de 2 mm. 2. Denumire pentru rocile sedimentare detritice grosiere. – Din fr. pséphite, engl. psephite.

psefitul
PSEFÍT, psefite, s. n. (Geol.) 1. Material detritic alcătuit din fragmente de minereu, roci sau organisme cu dimensiuni mai mari de 2 mm. 2. Denumire pentru rocile sedimentare detritice grosiere. – Din fr. pséphite, engl. psephite.

psefitului
PSEFÍT, psefite, s. n. (Geol.) 1. Material detritic alcătuit din fragmente de minereu, roci sau organisme cu dimensiuni mai mari de 2 mm. 2. Denumire pentru rocile sedimentare detritice grosiere. – Din fr. pséphite, engl. psephite.

psefologia
PSEFOLOGÍE s.f. Formă a sociologiei care studiază atitudinea politică și comportamentul grupurilor de alegători, pentru a detecta factorii ce-i influențează în deciziile luate; sociologie electorală. [Gen. -iei. / cf. psephos – vot, logos – studiu].

psefologie
PSEFOLOGÍE s.f. Formă a sociologiei care studiază atitudinea politică și comportamentul grupurilor de alegători, pentru a detecta factorii ce-i influențează în deciziile luate; sociologie electorală. [Gen. -iei. / cf. psephos – vot, logos – studiu].

psefologiei
PSEFOLOGÍE s.f. Formă a sociologiei care studiază atitudinea politică și comportamentul grupurilor de alegători, pentru a detecta factorii ce-i influențează în deciziile luate; sociologie electorală. [Gen. -iei. / cf. psephos – vot, logos – studiu].

psefologii
PSEFOLOGÍE s.f. Formă a sociologiei care studiază atitudinea politică și comportamentul grupurilor de alegători, pentru a detecta factorii ce-i influențează în deciziile luate; sociologie electorală. [Gen. -iei. / cf. psephos – vot, logos – studiu].

psela
PSELA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „a pipăi”, „a palpa”, „a tatona”. [< it., fr. psela-, cf. gr. pselaphan – a pipăi].

pselafobia
PSELAFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică de contactul cu obiectele. [Gen. -iei. / cf. it. pselafobia < gr. pselaphan – a pipăi, phobos – teamă].

pselafobie
PSELAFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică de contactul cu obiectele. [Gen. -iei. / cf. it. pselafobia < gr. pselaphan – a pipăi, phobos – teamă].

pselafobiei
PSELAFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică de contactul cu obiectele. [Gen. -iei. / cf. it. pselafobia < gr. pselaphan – a pipăi, phobos – teamă].

pselafobii
PSELAFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică de contactul cu obiectele. [Gen. -iei. / cf. it. pselafobia < gr. pselaphan – a pipăi, phobos – teamă].

pselafobiile
PSELAFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică de contactul cu obiectele. [Gen. -iei. / cf. it. pselafobia < gr. pselaphan – a pipăi, phobos – teamă].

pselafobiilor
PSELAFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică de contactul cu obiectele. [Gen. -iei. / cf. it. pselafobia < gr. pselaphan – a pipăi, phobos – teamă].

pseud
PSEUD- v. pseudo-.

pseudacacia
SALCẤM, salcâmi, s. m. Arbore melifer din familia leguminoaselor, cu ramuri prevăzute cu spini, cu frunze compuse, cu flori albe cu miros caracteristic plăcut, dispuse în ciorchine, cu lemnul tare și rezistent la umezeală; acaț (Robinia pseudacacia). – Din tc. salkâm.

pseudacorus
STÂNJENÉL, stânjenei, s. m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi în formă de sabie și cu flori mari, violete, albastre, albe sau galbene; iris, stânjen (Iris). [Var.: (pop.) stânjinél s. m.] – Stânjen + suf. -el.

pseudartroză
PSEUDARTRÓZĂ, pseudartroze, s. f. Proces patologic care apare mai ales la bătrâni, din cauza neconsolidării capetelor osoase ale unei fracturi, și care are drept consecință crearea unei false articulații. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudarthrose.

DOOM

!pseudartróză (pse-u-dar-/-ud-ar-) s. f., g.-d. art. psEudartrózei; pl. psEudartróze

pseudo
PSEUDO- Element de compunere care înseamnă „fals” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseud(o)-.

pseudoacid
PSEUDOACÍD, pseudoacizi, s. m. (Chim.) Acid anhidru care nu mai este electrochimic acid. [Pr.: pse-u-do-a-] – Pseudo- + acid.

pseudoacidul
PSEUDOACÍD, pseudoacizi, s. m. (Chim.) Acid anhidru care nu mai este electrochimic acid. [Pr.: pse-u-do-a-] – Pseudo- + acid.

pseudoacidului
PSEUDOACÍD, pseudoacizi, s. m. (Chim.) Acid anhidru care nu mai este electrochimic acid. [Pr.: pse-u-do-a-] – Pseudo- + acid.

pseudoacizi
PSEUDOACÍD, pseudoacizi, s. m. (Chim.) Acid anhidru care nu mai este electrochimic acid. [Pr.: pse-u-do-a-] – Pseudo- + acid.

pseudoacizii
PSEUDOACÍD, pseudoacizi, s. m. (Chim.) Acid anhidru care nu mai este electrochimic acid. [Pr.: pse-u-do-a-] – Pseudo- + acid.

pseudoacizilor
PSEUDOACÍD, pseudoacizi, s. m. (Chim.) Acid anhidru care nu mai este electrochimic acid. [Pr.: pse-u-do-a-] – Pseudo- + acid.

pseudoafix
PSEUDOAFÍX s.n. Afixoid. [Pron. -do-a-. / < pseudo- + afix].

pseudoafixe
PSEUDOAFÍX s.n. Afixoid. [Pron. -do-a-. / < pseudo- + afix].

pseudoafixele
PSEUDOAFÍX s.n. Afixoid. [Pron. -do-a-. / < pseudo- + afix].

pseudoafixelor
PSEUDOAFÍX s.n. Afixoid. [Pron. -do-a-. / < pseudo- + afix].

pseudoafixul
PSEUDOAFÍX s.n. Afixoid. [Pron. -do-a-. / < pseudo- + afix].

pseudoafixului
PSEUDOAFÍX s.n. Afixoid. [Pron. -do-a-. / < pseudo- + afix].

pseudoalela
PSEUDOALÉLĂ, pseudoalele, s. f. (Biol.) Genă care se comportă asemenea alelelor, dar se manifestă ca o singură unitate funcțională. [Pr.: pse-u-do-a-] – Din engl. pseudoallele.

pseudoalele
PSEUDOALÉLĂ, pseudoalele, s. f. (Biol.) Genă care se comportă asemenea alelelor, dar se manifestă ca o singură unitate funcțională. [Pr.: pse-u-do-a-] – Din engl. pseudoallele.

pseudoalelei
PSEUDOALÉLĂ, pseudoalele, s. f. (Biol.) Genă care se comportă asemenea alelelor, dar se manifestă ca o singură unitate funcțională. [Pr.: pse-u-do-a-] – Din engl. pseudoallele.

pseudoalelele
PSEUDOALÉLĂ, pseudoalele, s. f. (Biol.) Genă care se comportă asemenea alelelor, dar se manifestă ca o singură unitate funcțională. [Pr.: pse-u-do-a-] – Din engl. pseudoallele.

pseudoalelelor
PSEUDOALÉLĂ, pseudoalele, s. f. (Biol.) Genă care se comportă asemenea alelelor, dar se manifestă ca o singură unitate funcțională. [Pr.: pse-u-do-a-] – Din engl. pseudoallele.

pseudoanacreontic
PSEUDOANACREÓNTIC, -Ă, pseudoanacreontici, -ce, adj. Care este scris în genul anacreontic, cu aparență anacreontică. [Pr.: pse-u-do-a-na-cre-] – Pseudo- + anacreontic.

DOOM

pseudoanacreóntic (pse-u-do-a-na-cre-) adj. m., pl. pseudoanacreóntici; f. pseudoanacreóntică, pl. pseudoanacreóntice

pseudoanacreontica
PSEUDOANACREÓNTIC, -Ă, pseudoanacreontici, -ce, adj. Care este scris în genul anacreontic, cu aparență anacreontică. [Pr.: pse-u-do-a-na-cre-] – Pseudo- + anacreontic.

DOOM

pseudoanacreóntic (pse-u-do-a-na-cre-) adj. m., pl. pseudoanacreóntici; f. pseudoanacreóntică, pl. pseudoanacreóntice

pseudoanacreontice
PSEUDOANACREÓNTIC, -Ă, pseudoanacreontici, -ce, adj. Care este scris în genul anacreontic, cu aparență anacreontică. [Pr.: pse-u-do-a-na-cre-] – Pseudo- + anacreontic.

DOOM

pseudoanacreóntic (pse-u-do-a-na-cre-) adj. m., pl. pseudoanacreóntici; f. pseudoanacreóntică, pl. pseudoanacreóntice

pseudoanacreonticei
PSEUDOANACREÓNTIC, -Ă, pseudoanacreontici, -ce, adj. Care este scris în genul anacreontic, cu aparență anacreontică. [Pr.: pse-u-do-a-na-cre-] – Pseudo- + anacreontic.

DOOM

pseudoanacreóntic (pse-u-do-a-na-cre-) adj. m., pl. pseudoanacreóntici; f. pseudoanacreóntică, pl. pseudoanacreóntice

pseudoanacreonticele
PSEUDOANACREÓNTIC, -Ă, pseudoanacreontici, -ce, adj. Care este scris în genul anacreontic, cu aparență anacreontică. [Pr.: pse-u-do-a-na-cre-] – Pseudo- + anacreontic.

DOOM

pseudoanacreóntic (pse-u-do-a-na-cre-) adj. m., pl. pseudoanacreóntici; f. pseudoanacreóntică, pl. pseudoanacreóntice

pseudoanacreonticelor
PSEUDOANACREÓNTIC, -Ă, pseudoanacreontici, -ce, adj. Care este scris în genul anacreontic, cu aparență anacreontică. [Pr.: pse-u-do-a-na-cre-] – Pseudo- + anacreontic.

DOOM

pseudoanacreóntic (pse-u-do-a-na-cre-) adj. m., pl. pseudoanacreóntici; f. pseudoanacreóntică, pl. pseudoanacreóntice

pseudoanacreontici
PSEUDOANACREÓNTIC, -Ă, pseudoanacreontici, -ce, adj. Care este scris în genul anacreontic, cu aparență anacreontică. [Pr.: pse-u-do-a-na-cre-] – Pseudo- + anacreontic.

DOOM

pseudoanacreóntic (pse-u-do-a-na-cre-) adj. m., pl. pseudoanacreóntici; f. pseudoanacreóntică, pl. pseudoanacreóntice

pseudoanacreonticii
PSEUDOANACREÓNTIC, -Ă, pseudoanacreontici, -ce, adj. Care este scris în genul anacreontic, cu aparență anacreontică. [Pr.: pse-u-do-a-na-cre-] – Pseudo- + anacreontic.

DOOM

pseudoanacreóntic (pse-u-do-a-na-cre-) adj. m., pl. pseudoanacreóntici; f. pseudoanacreóntică, pl. pseudoanacreóntice

pseudoanacreonticilor
PSEUDOANACREÓNTIC, -Ă, pseudoanacreontici, -ce, adj. Care este scris în genul anacreontic, cu aparență anacreontică. [Pr.: pse-u-do-a-na-cre-] – Pseudo- + anacreontic.

DOOM

pseudoanacreóntic (pse-u-do-a-na-cre-) adj. m., pl. pseudoanacreóntici; f. pseudoanacreóntică, pl. pseudoanacreóntice

pseudoanacreonticul
PSEUDOANACREÓNTIC, -Ă, pseudoanacreontici, -ce, adj. Care este scris în genul anacreontic, cu aparență anacreontică. [Pr.: pse-u-do-a-na-cre-] – Pseudo- + anacreontic.

DOOM

pseudoanacreóntic (pse-u-do-a-na-cre-) adj. m., pl. pseudoanacreóntici; f. pseudoanacreóntică, pl. pseudoanacreóntice

pseudoanacreonticului
PSEUDOANACREÓNTIC, -Ă, pseudoanacreontici, -ce, adj. Care este scris în genul anacreontic, cu aparență anacreontică. [Pr.: pse-u-do-a-na-cre-] – Pseudo- + anacreontic.

DOOM

pseudoanacreóntic (pse-u-do-a-na-cre-) adj. m., pl. pseudoanacreóntici; f. pseudoanacreóntică, pl. pseudoanacreóntice

pseudoartist
PSEUDOARTÍST, -Ă, pseudoartiști, -ste, s. m. și f. Fals, pretins artist. [Pr.: pse-u-do-ar-] – Pseudo- + artist.

DOOM

pseudoartístă (pse-u-do-ar-) s. f., g.-d. art. pseudoartístei; pl. pseudoartíste

pseudoartista
PSEUDOARTÍST, -Ă, pseudoartiști, -ste, s. m. și f. Fals, pretins artist. [Pr.: pse-u-do-ar-] – Pseudo- + artist.

DOOM

pseudoartístă (pse-u-do-ar-) s. f., g.-d. art. pseudoartístei; pl. pseudoartíste

pseudoartiste
PSEUDOARTÍST, -Ă, pseudoartiști, -ste, s. m. și f. Fals, pretins artist. [Pr.: pse-u-do-ar-] – Pseudo- + artist.

DOOM

pseudoartístă (pse-u-do-ar-) s. f., g.-d. art. pseudoartístei; pl. pseudoartíste

pseudoartistei
PSEUDOARTÍST, -Ă, pseudoartiști, -ste, s. m. și f. Fals, pretins artist. [Pr.: pse-u-do-ar-] – Pseudo- + artist.

DOOM

pseudoartístă (pse-u-do-ar-) s. f., g.-d. art. pseudoartístei; pl. pseudoartíste

pseudoartistele
PSEUDOARTÍST, -Ă, pseudoartiști, -ste, s. m. și f. Fals, pretins artist. [Pr.: pse-u-do-ar-] – Pseudo- + artist.

DOOM

pseudoartístă (pse-u-do-ar-) s. f., g.-d. art. pseudoartístei; pl. pseudoartíste

pseudoartistelor
PSEUDOARTÍST, -Ă, pseudoartiști, -ste, s. m. și f. Fals, pretins artist. [Pr.: pse-u-do-ar-] – Pseudo- + artist.

DOOM

pseudoartístă (pse-u-do-ar-) s. f., g.-d. art. pseudoartístei; pl. pseudoartíste

pseudoartistul
PSEUDOARTÍST, -Ă, pseudoartiști, -ste, s. m. și f. Fals, pretins artist. [Pr.: pse-u-do-ar-] – Pseudo- + artist.

DOOM

pseudoartístă (pse-u-do-ar-) s. f., g.-d. art. pseudoartístei; pl. pseudoartíste

pseudoartistului
PSEUDOARTÍST, -Ă, pseudoartiști, -ste, s. m. și f. Fals, pretins artist. [Pr.: pse-u-do-ar-] – Pseudo- + artist.

DOOM

pseudoartístă (pse-u-do-ar-) s. f., g.-d. art. pseudoartístei; pl. pseudoartíste

pseudoartiști
PSEUDOARTÍST, -Ă, pseudoartiști, -ste, s. m. și f. Fals, pretins artist. [Pr.: pse-u-do-ar-] – Pseudo- + artist.

DOOM

pseudoartístă (pse-u-do-ar-) s. f., g.-d. art. pseudoartístei; pl. pseudoartíste

pseudoartiștii
PSEUDOARTÍST, -Ă, pseudoartiști, -ste, s. m. și f. Fals, pretins artist. [Pr.: pse-u-do-ar-] – Pseudo- + artist.

DOOM

pseudoartístă (pse-u-do-ar-) s. f., g.-d. art. pseudoartístei; pl. pseudoartíste

pseudoartiștilor
PSEUDOARTÍST, -Ă, pseudoartiști, -ste, s. m. și f. Fals, pretins artist. [Pr.: pse-u-do-ar-] – Pseudo- + artist.

DOOM

pseudoartístă (pse-u-do-ar-) s. f., g.-d. art. pseudoartístei; pl. pseudoartíste

pseudobaca
PSEUDOBÁCĂ, pseudobace, s. f. (Bot.) Bacă falsă la cucurbitacee. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + bacă.

pseudobace
PSEUDOBÁCĂ, pseudobace, s. f. (Bot.) Bacă falsă la cucurbitacee. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + bacă.

pseudobacei
PSEUDOBÁCĂ, pseudobace, s. f. (Bot.) Bacă falsă la cucurbitacee. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + bacă.

pseudobacele
PSEUDOBÁCĂ, pseudobace, s. f. (Bot.) Bacă falsă la cucurbitacee. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + bacă.

pseudobacelor
PSEUDOBÁCĂ, pseudobace, s. f. (Bot.) Bacă falsă la cucurbitacee. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + bacă.

pseudoblepsie
PSEUDOBLEPSÍE s.f. Iluzie vizuală. [Gen. -iei. / < fr. pseudoblepsie, cf. gr. pseudos – fals, blepsis – vedere].

pseudocarst
PSEUDOCÁRST s.n. Proces și formă de relief asemănătoare celor carstice. [Cf. fr. pseudo-karst].

pseudocilindri
PSEUDOCILÍNDRU, pseudocilindri, s. m. Formație cu aspect cilindric, alcătuită din aglutinări de celule, din conglomerate de cristale sau de săruri amorfe etc. prezente în urină. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + cilindru.

pseudocilindrii
PSEUDOCILÍNDRU, pseudocilindri, s. m. Formație cu aspect cilindric, alcătuită din aglutinări de celule, din conglomerate de cristale sau de săruri amorfe etc. prezente în urină. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + cilindru.

pseudocilindrilor
PSEUDOCILÍNDRU, pseudocilindri, s. m. Formație cu aspect cilindric, alcătuită din aglutinări de celule, din conglomerate de cristale sau de săruri amorfe etc. prezente în urină. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + cilindru.

pseudocilindru
PSEUDOCILÍNDRU, pseudocilindri, s. m. Formație cu aspect cilindric, alcătuită din aglutinări de celule, din conglomerate de cristale sau de săruri amorfe etc. prezente în urină. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + cilindru.

pseudocilindrul
PSEUDOCILÍNDRU, pseudocilindri, s. m. Formație cu aspect cilindric, alcătuită din aglutinări de celule, din conglomerate de cristale sau de săruri amorfe etc. prezente în urină. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + cilindru.

pseudocilindrului
PSEUDOCILÍNDRU, pseudocilindri, s. m. Formație cu aspect cilindric, alcătuită din aglutinări de celule, din conglomerate de cristale sau de săruri amorfe etc. prezente în urină. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + cilindru.

pseudococaina
PSEUDOCOCAÍNĂ s. f. (Farm.) Ester obținut alături de cocaină, din frunzele de coca, întrebuințat ca anestezic local. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + cocaină.

pseudococaine
PSEUDOCOCAÍNĂ s. f. (Farm.) Ester obținut alături de cocaină, din frunzele de coca, întrebuințat ca anestezic local. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + cocaină.

pseudococainei
PSEUDOCOCAÍNĂ s. f. (Farm.) Ester obținut alături de cocaină, din frunzele de coca, întrebuințat ca anestezic local. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + cocaină.

pseudococs
PSEUDOCÓCS, pseudococsuri, s. n. Produs obținut din cărbuni neaglutinați, cu proprietăți asemănătoare cocsului. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + cocs.

pseudococsul
PSEUDOCÓCS, pseudococsuri, s. n. Produs obținut din cărbuni neaglutinați, cu proprietăți asemănătoare cocsului. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + cocs.

pseudococsului
PSEUDOCÓCS, pseudococsuri, s. n. Produs obținut din cărbuni neaglutinați, cu proprietăți asemănătoare cocsului. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + cocs.

pseudococsuri
PSEUDOCÓCS, pseudococsuri, s. n. Produs obținut din cărbuni neaglutinați, cu proprietăți asemănătoare cocsului. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + cocs.

pseudococsurile
PSEUDOCÓCS, pseudococsuri, s. n. Produs obținut din cărbuni neaglutinați, cu proprietăți asemănătoare cocsului. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + cocs.

pseudococsurilor
PSEUDOCÓCS, pseudococsuri, s. n. Produs obținut din cărbuni neaglutinați, cu proprietăți asemănătoare cocsului. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + cocs.

pseudocoloid
PSEUDOCOLOÍD, pseudocoloizi, s. m. (Chim.) Sistem dispers eterogen format din particule mai mari vizibile și din particule coloide. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + coloid.

pseudocoloidul
PSEUDOCOLOÍD, pseudocoloizi, s. m. (Chim.) Sistem dispers eterogen format din particule mai mari vizibile și din particule coloide. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + coloid.

pseudocoloidului
PSEUDOCOLOÍD, pseudocoloizi, s. m. (Chim.) Sistem dispers eterogen format din particule mai mari vizibile și din particule coloide. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + coloid.

pseudocoloizi
PSEUDOCOLOÍD, pseudocoloizi, s. m. (Chim.) Sistem dispers eterogen format din particule mai mari vizibile și din particule coloide. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + coloid.

pseudocoloizii
PSEUDOCOLOÍD, pseudocoloizi, s. m. (Chim.) Sistem dispers eterogen format din particule mai mari vizibile și din particule coloide. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + coloid.

pseudocoloizilor
PSEUDOCOLOÍD, pseudocoloizi, s. m. (Chim.) Sistem dispers eterogen format din particule mai mari vizibile și din particule coloide. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + coloid.

pseudoconcept
PSEUDOCONCÉPT s.n. 1. Concept iluzoriu, idee falsă, căreia nu-i corespunde ceva existent în mod real; pseudoidee. 2. (În filozofia lui Benedetto Croce) Reprezentare sau grup de reprezentări care nu ajung la adevărata universalitate sau la o autentică înțelegere a vieții determinate de spirit, distingându-se prin aceasta de adevăratele concepte. [Cf. it. pseudoconcetto].

pseudoconcepte
PSEUDOCONCÉPT s.n. 1. Concept iluzoriu, idee falsă, căreia nu-i corespunde ceva existent în mod real; pseudoidee. 2. (În filozofia lui Benedetto Croce) Reprezentare sau grup de reprezentări care nu ajung la adevărata universalitate sau la o autentică înțelegere a vieții determinate de spirit, distingându-se prin aceasta de adevăratele concepte. [Cf. it. pseudoconcetto].

pseudoconceptele
PSEUDOCONCÉPT s.n. 1. Concept iluzoriu, idee falsă, căreia nu-i corespunde ceva existent în mod real; pseudoidee. 2. (În filozofia lui Benedetto Croce) Reprezentare sau grup de reprezentări care nu ajung la adevărata universalitate sau la o autentică înțelegere a vieții determinate de spirit, distingându-se prin aceasta de adevăratele concepte. [Cf. it. pseudoconcetto].

pseudoconceptelor
PSEUDOCONCÉPT s.n. 1. Concept iluzoriu, idee falsă, căreia nu-i corespunde ceva existent în mod real; pseudoidee. 2. (În filozofia lui Benedetto Croce) Reprezentare sau grup de reprezentări care nu ajung la adevărata universalitate sau la o autentică înțelegere a vieții determinate de spirit, distingându-se prin aceasta de adevăratele concepte. [Cf. it. pseudoconcetto].

pseudoconceptul
PSEUDOCONCÉPT s.n. 1. Concept iluzoriu, idee falsă, căreia nu-i corespunde ceva existent în mod real; pseudoidee. 2. (În filozofia lui Benedetto Croce) Reprezentare sau grup de reprezentări care nu ajung la adevărata universalitate sau la o autentică înțelegere a vieții determinate de spirit, distingându-se prin aceasta de adevăratele concepte. [Cf. it. pseudoconcetto].

pseudoconceptului
PSEUDOCONCÉPT s.n. 1. Concept iluzoriu, idee falsă, căreia nu-i corespunde ceva existent în mod real; pseudoidee. 2. (În filozofia lui Benedetto Croce) Reprezentare sau grup de reprezentări care nu ajung la adevărata universalitate sau la o autentică înțelegere a vieții determinate de spirit, distingându-se prin aceasta de adevăratele concepte. [Cf. it. pseudoconcetto].

pseudocreația
PSEUDOCREÁȚIE, pseudocreații, s. f. Creație falsă, fără valoare. [Pr.: pse-u-do-cre-a-] – Pseudo- + creație.

DOOM

pseudocreáție (pse-u-do-cre-a-ți-e) s. f., art. pseudocreáția (-ți-a), g.-d. art. pseudocreáției; pl. pseudocreáții, art. pseudocreáțiile (-ți-i-)

pseudocreație
PSEUDOCREÁȚIE, pseudocreații, s. f. Creație falsă, fără valoare. [Pr.: pse-u-do-cre-a-] – Pseudo- + creație.

DOOM

pseudocreáție (pse-u-do-cre-a-ți-e) s. f., art. pseudocreáția (-ți-a), g.-d. art. pseudocreáției; pl. pseudocreáții, art. pseudocreáțiile (-ți-i-)

pseudocreației
PSEUDOCREÁȚIE, pseudocreații, s. f. Creație falsă, fără valoare. [Pr.: pse-u-do-cre-a-] – Pseudo- + creație.

DOOM

pseudocreáție (pse-u-do-cre-a-ți-e) s. f., art. pseudocreáția (-ți-a), g.-d. art. pseudocreáției; pl. pseudocreáții, art. pseudocreáțiile (-ți-i-)

pseudocreații
PSEUDOCREÁȚIE, pseudocreații, s. f. Creație falsă, fără valoare. [Pr.: pse-u-do-cre-a-] – Pseudo- + creație.

DOOM

pseudocreáție (pse-u-do-cre-a-ți-e) s. f., art. pseudocreáția (-ți-a), g.-d. art. pseudocreáției; pl. pseudocreáții, art. pseudocreáțiile (-ți-i-)

pseudocreațiile
PSEUDOCREÁȚIE, pseudocreații, s. f. Creație falsă, fără valoare. [Pr.: pse-u-do-cre-a-] – Pseudo- + creație.

DOOM

pseudocreáție (pse-u-do-cre-a-ți-e) s. f., art. pseudocreáția (-ți-a), g.-d. art. pseudocreáției; pl. pseudocreáții, art. pseudocreáțiile (-ți-i-)

pseudocreațiilor
PSEUDOCREÁȚIE, pseudocreații, s. f. Creație falsă, fără valoare. [Pr.: pse-u-do-cre-a-] – Pseudo- + creație.

DOOM

pseudocreáție (pse-u-do-cre-a-ți-e) s. f., art. pseudocreáția (-ți-a), g.-d. art. pseudocreáției; pl. pseudocreáții, art. pseudocreáțiile (-ți-i-)

pseudocuadrofonia
PSEUDOCUADROFONÍE s. f. Obținere a efectului cuadrofonic prin prelucrarea, cu diferite mijloace, a unui semnal stereofonic. [Pr.: pse-u-do-cu-a-] – Din fr. pseudoquadrophonie.

pseudocuadrofonie
PSEUDOCUADROFONÍE s. f. Obținere a efectului cuadrofonic prin prelucrarea, cu diferite mijloace, a unui semnal stereofonic. [Pr.: pse-u-do-cu-a-] – Din fr. pseudoquadrophonie.

pseudocuadrofoniei
PSEUDOCUADROFONÍE s. f. Obținere a efectului cuadrofonic prin prelucrarea, cu diferite mijloace, a unui semnal stereofonic. [Pr.: pse-u-do-cu-a-] – Din fr. pseudoquadrophonie.

pseudocuadrofonii
PSEUDOCUADROFONÍE s. f. Obținere a efectului cuadrofonic prin prelucrarea, cu diferite mijloace, a unui semnal stereofonic. [Pr.: pse-u-do-cu-a-] – Din fr. pseudoquadrophonie.

pseudocultura
PSEUDOCULTÚRĂ, pseudoculturi, s. f. Cultură aparentă, falsă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + cultură.

DOOM

pseudocultúră (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudocultúrii; pl. pseudocúlturi

pseudoculturi
PSEUDOCULTÚRĂ, pseudoculturi, s. f. Cultură aparentă, falsă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + cultură.

DOOM

pseudocultúră (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudocultúrii; pl. pseudocúlturi

pseudoculturii
PSEUDOCULTÚRĂ, pseudoculturi, s. f. Cultură aparentă, falsă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + cultură.

DOOM

pseudocultúră (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudocultúrii; pl. pseudocúlturi

pseudoculturile
PSEUDOCULTÚRĂ, pseudoculturi, s. f. Cultură aparentă, falsă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + cultură.

DOOM

pseudocultúră (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudocultúrii; pl. pseudocúlturi

pseudoculturilor
PSEUDOCULTÚRĂ, pseudoculturi, s. f. Cultură aparentă, falsă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + cultură.

DOOM

pseudocultúră (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudocultúrii; pl. pseudocúlturi

pseudodemocrat
PSEUDODEMOCRÁT, -Ă adj. Referitor la pseudodemocrație. [Et. incertă].

pseudodemocrata
PSEUDODEMOCRÁT, -Ă adj. Referitor la pseudodemocrație. [Et. incertă].

pseudodemocrate
PSEUDODEMOCRÁT, -Ă adj. Referitor la pseudodemocrație. [Et. incertă].

pseudodemocratei
PSEUDODEMOCRÁT, -Ă adj. Referitor la pseudodemocrație. [Et. incertă].

pseudodemocratele
PSEUDODEMOCRÁT, -Ă adj. Referitor la pseudodemocrație. [Et. incertă].

pseudodemocratelor
PSEUDODEMOCRÁT, -Ă adj. Referitor la pseudodemocrație. [Et. incertă].

pseudodemocratul
PSEUDODEMOCRÁT, -Ă adj. Referitor la pseudodemocrație. [Et. incertă].

pseudodemocratului
PSEUDODEMOCRÁT, -Ă adj. Referitor la pseudodemocrație. [Et. incertă].

pseudodemocrați
PSEUDODEMOCRÁT, -Ă adj. Referitor la pseudodemocrație. [Et. incertă].

pseudodemocrația
PSEUDODEMOCRAȚÍE, pseudodemocrații, s. f. Democrație falsă, aparentă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + democrație.

DOOM

pseudodemocrațíe (pse-u-, -mo-cra-) s. f., art. pseudodemocrațía, g.-d. art. pseudodemocrațíei; pl. pseudodemocrațíi, art. pseudodemocrațíile

pseudodemocrație
PSEUDODEMOCRAȚÍE, pseudodemocrații, s. f. Democrație falsă, aparentă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + democrație.

DOOM

pseudodemocrațíe (pse-u-, -mo-cra-) s. f., art. pseudodemocrațía, g.-d. art. pseudodemocrațíei; pl. pseudodemocrațíi, art. pseudodemocrațíile

pseudodemocrației
PSEUDODEMOCRAȚÍE, pseudodemocrații, s. f. Democrație falsă, aparentă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + democrație.

DOOM

pseudodemocrațíe (pse-u-, -mo-cra-) s. f., art. pseudodemocrațía, g.-d. art. pseudodemocrațíei; pl. pseudodemocrațíi, art. pseudodemocrațíile

pseudodemocrații
PSEUDODEMOCRÁT, -Ă adj. Referitor la pseudodemocrație. [Et. incertă].

pseudodemocrații
PSEUDODEMOCRAȚÍE, pseudodemocrații, s. f. Democrație falsă, aparentă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + democrație.

DOOM

pseudodemocrațíe (pse-u-, -mo-cra-) s. f., art. pseudodemocrațía, g.-d. art. pseudodemocrațíei; pl. pseudodemocrațíi, art. pseudodemocrațíile

pseudodemocrațiile
PSEUDODEMOCRAȚÍE, pseudodemocrații, s. f. Democrație falsă, aparentă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + democrație.

DOOM

pseudodemocrațíe (pse-u-, -mo-cra-) s. f., art. pseudodemocrațía, g.-d. art. pseudodemocrațíei; pl. pseudodemocrațíi, art. pseudodemocrațíile

pseudodemocrațiilor
PSEUDODEMOCRAȚÍE, pseudodemocrații, s. f. Democrație falsă, aparentă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + democrație.

DOOM

pseudodemocrațíe (pse-u-, -mo-cra-) s. f., art. pseudodemocrațía, g.-d. art. pseudodemocrațíei; pl. pseudodemocrațíi, art. pseudodemocrațíile

pseudodemocraților
PSEUDODEMOCRÁT, -Ă adj. Referitor la pseudodemocrație. [Et. incertă].

pseudodipter
PSEUDODIPTÉR, pseudiptere, s. n. Templu antic, în care distanța dintre colonadă și pereții cellei era egală cu distanța a două intercolonamente plus o grosime de coloană. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudodiptère.

DOOM

!pseudodiptér (pse-u-, -dip-ter/-di-pter) s. n., pl. pseudodiptére

pseudodiptere
PSEUDODIPTÉR, pseudiptere, s. n. Templu antic, în care distanța dintre colonadă și pereții cellei era egală cu distanța a două intercolonamente plus o grosime de coloană. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudodiptère.

DOOM

!pseudodiptér (pse-u-, -dip-ter/-di-pter) s. n., pl. pseudodiptére

pseudodipterele
PSEUDODIPTÉR, pseudiptere, s. n. Templu antic, în care distanța dintre colonadă și pereții cellei era egală cu distanța a două intercolonamente plus o grosime de coloană. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudodiptère.

DOOM

!pseudodiptér (pse-u-, -dip-ter/-di-pter) s. n., pl. pseudodiptére

pseudodipterelor
PSEUDODIPTÉR, pseudiptere, s. n. Templu antic, în care distanța dintre colonadă și pereții cellei era egală cu distanța a două intercolonamente plus o grosime de coloană. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudodiptère.

DOOM

!pseudodiptér (pse-u-, -dip-ter/-di-pter) s. n., pl. pseudodiptére

pseudodipterul
PSEUDODIPTÉR, pseudiptere, s. n. Templu antic, în care distanța dintre colonadă și pereții cellei era egală cu distanța a două intercolonamente plus o grosime de coloană. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudodiptère.

DOOM

!pseudodiptér (pse-u-, -dip-ter/-di-pter) s. n., pl. pseudodiptére

pseudodipterului
PSEUDODIPTÉR, pseudiptere, s. n. Templu antic, în care distanța dintre colonadă și pereții cellei era egală cu distanța a două intercolonamente plus o grosime de coloană. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudodiptère.

DOOM

!pseudodiptér (pse-u-, -dip-ter/-di-pter) s. n., pl. pseudodiptére

pseudoencefal
PSEUDOENCEFÁL s.m. Monstru care prezintă pseudoencefalie. [< fr. pseudoencéphale].

pseudoencefali
PSEUDOENCEFÁL s.m. Monstru care prezintă pseudoencefalie. [< fr. pseudoencéphale].

pseudoencefalia
PSEUDOENCEFALÍE s.f. (Med.) Malformație congenitală caracterizată prin absența encefalului, care este înlocuit de o tumoare vasculară. [Gen. -iei. / < fr. pseudoencéphalie, cf. gr. pseudos – fals, enkephalos – creier].

pseudoencefalie
PSEUDOENCEFALÍE s.f. (Med.) Malformație congenitală caracterizată prin absența encefalului, care este înlocuit de o tumoare vasculară. [Gen. -iei. / < fr. pseudoencéphalie, cf. gr. pseudos – fals, enkephalos – creier].

pseudoencefaliei
PSEUDOENCEFALÍE s.f. (Med.) Malformație congenitală caracterizată prin absența encefalului, care este înlocuit de o tumoare vasculară. [Gen. -iei. / < fr. pseudoencéphalie, cf. gr. pseudos – fals, enkephalos – creier].

pseudoencefalii
PSEUDOENCEFÁL s.m. Monstru care prezintă pseudoencefalie. [< fr. pseudoencéphale].

pseudoencefalii
PSEUDOENCEFALÍE s.f. (Med.) Malformație congenitală caracterizată prin absența encefalului, care este înlocuit de o tumoare vasculară. [Gen. -iei. / < fr. pseudoencéphalie, cf. gr. pseudos – fals, enkephalos – creier].

pseudoencefaliile
PSEUDOENCEFALÍE s.f. (Med.) Malformație congenitală caracterizată prin absența encefalului, care este înlocuit de o tumoare vasculară. [Gen. -iei. / < fr. pseudoencéphalie, cf. gr. pseudos – fals, enkephalos – creier].

pseudoencefaliilor
PSEUDOENCEFALÍE s.f. (Med.) Malformație congenitală caracterizată prin absența encefalului, care este înlocuit de o tumoare vasculară. [Gen. -iei. / < fr. pseudoencéphalie, cf. gr. pseudos – fals, enkephalos – creier].

pseudoencefalilor
PSEUDOENCEFÁL s.m. Monstru care prezintă pseudoencefalie. [< fr. pseudoencéphale].

pseudoencefalul
PSEUDOENCEFÁL s.m. Monstru care prezintă pseudoencefalie. [< fr. pseudoencéphale].

pseudoencefalului
PSEUDOENCEFÁL s.m. Monstru care prezintă pseudoencefalie. [< fr. pseudoencéphale].

pseudoestezia
PSEUDOESTEZÍE s.f. Senzație căreia nu-i corespunde nici o vibrație care să fi fost prinsă de organele senzoriale și transmisă centrilor nervoși pentru prelucrarea ei în conștiință. [< fr. pseudesthésie].

pseudoestezie
PSEUDOESTEZÍE s.f. Senzație căreia nu-i corespunde nici o vibrație care să fi fost prinsă de organele senzoriale și transmisă centrilor nervoși pentru prelucrarea ei în conștiință. [< fr. pseudesthésie].

pseudoesteziei
PSEUDOESTEZÍE s.f. Senzație căreia nu-i corespunde nici o vibrație care să fi fost prinsă de organele senzoriale și transmisă centrilor nervoși pentru prelucrarea ei în conștiință. [< fr. pseudesthésie].

pseudoestezii
PSEUDOESTEZÍE s.f. Senzație căreia nu-i corespunde nici o vibrație care să fi fost prinsă de organele senzoriale și transmisă centrilor nervoși pentru prelucrarea ei în conștiință. [< fr. pseudesthésie].

pseudoesteziile
PSEUDOESTEZÍE s.f. Senzație căreia nu-i corespunde nici o vibrație care să fi fost prinsă de organele senzoriale și transmisă centrilor nervoși pentru prelucrarea ei în conștiință. [< fr. pseudesthésie].

pseudoesteziilor
PSEUDOESTEZÍE s.f. Senzație căreia nu-i corespunde nici o vibrație care să fi fost prinsă de organele senzoriale și transmisă centrilor nervoși pentru prelucrarea ei în conștiință. [< fr. pseudesthésie].

pseudoetimologic
PSEUDOETIMOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la pseudoetimologism. [Cf. it. pseudoetimologico].

pseudoetimologica
PSEUDOETIMOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la pseudoetimologism. [Cf. it. pseudoetimologico].

pseudoetimologice
PSEUDOETIMOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la pseudoetimologism. [Cf. it. pseudoetimologico].

pseudoetimologicei
PSEUDOETIMOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la pseudoetimologism. [Cf. it. pseudoetimologico].

pseudoetimologicele
PSEUDOETIMOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la pseudoetimologism. [Cf. it. pseudoetimologico].

pseudoetimologicelor
PSEUDOETIMOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la pseudoetimologism. [Cf. it. pseudoetimologico].

pseudoetimologici
PSEUDOETIMOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la pseudoetimologism. [Cf. it. pseudoetimologico].

pseudoetimologicii
PSEUDOETIMOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la pseudoetimologism. [Cf. it. pseudoetimologico].

pseudoetimologicilor
PSEUDOETIMOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la pseudoetimologism. [Cf. it. pseudoetimologico].

pseudoetimologicul
PSEUDOETIMOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la pseudoetimologism. [Cf. it. pseudoetimologico].

pseudoetimologicului
PSEUDOETIMOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la pseudoetimologism. [Cf. it. pseudoetimologico].

pseudoetimologism
PSEUDOETIMOLOGÍSM s. n. Sistem ortografic intermediar între cel etimologic și cel fonetic. [Pr.: pse-u-do-e-] – Pseudo- + etimologism.

pseudoetimologismul
PSEUDOETIMOLOGÍSM s. n. Sistem ortografic intermediar între cel etimologic și cel fonetic. [Pr.: pse-u-do-e-] – Pseudo- + etimologism.

pseudoetimologismului
PSEUDOETIMOLOGÍSM s. n. Sistem ortografic intermediar între cel etimologic și cel fonetic. [Pr.: pse-u-do-e-] – Pseudo- + etimologism.

pseudofecundare
PSEUDOFECUNDÁRE s.f. Fel de partenogeneză în care polenul nu intervine dacât ca excitant al țesuturilor ovulare. [Cf. fr. pseudo-fécondation].

pseudofilozofie
PSEUDOFILOZOFÍE s.f. Falsă filozofie. [Cf. it. pseudofilosofia].

pseudofonetic
PSEUDOFONÉTIC, -Ă adj. Referitor la pseudofonetism. [Cf. it. pseudofonetico].

pseudofonetica
PSEUDOFONÉTIC, -Ă adj. Referitor la pseudofonetism. [Cf. it. pseudofonetico].

pseudofonetice
PSEUDOFONÉTIC, -Ă adj. Referitor la pseudofonetism. [Cf. it. pseudofonetico].

pseudofoneticei
PSEUDOFONÉTIC, -Ă adj. Referitor la pseudofonetism. [Cf. it. pseudofonetico].

pseudofoneticele
PSEUDOFONÉTIC, -Ă adj. Referitor la pseudofonetism. [Cf. it. pseudofonetico].

pseudofoneticelor
PSEUDOFONÉTIC, -Ă adj. Referitor la pseudofonetism. [Cf. it. pseudofonetico].

pseudofonetici
PSEUDOFONÉTIC, -Ă adj. Referitor la pseudofonetism. [Cf. it. pseudofonetico].

pseudofoneticii
PSEUDOFONÉTIC, -Ă adj. Referitor la pseudofonetism. [Cf. it. pseudofonetico].

pseudofoneticilor
PSEUDOFONÉTIC, -Ă adj. Referitor la pseudofonetism. [Cf. it. pseudofonetico].

pseudofoneticul
PSEUDOFONÉTIC, -Ă adj. Referitor la pseudofonetism. [Cf. it. pseudofonetico].

pseudofoneticului
PSEUDOFONÉTIC, -Ă adj. Referitor la pseudofonetism. [Cf. it. pseudofonetico].

pseudofonetism
PSEUDOFONETÍSM s.n. Sistem ortografic propus de Aron Pumnul, care se caracterizează prin întrebuințarea unui anumit semn pentru un anumit sunet în mod independent de sunetul originar din care provine cel românesc. [< fr. pseudophonétisme].

pseudofonetismul
PSEUDOFONETÍSM s.n. Sistem ortografic propus de Aron Pumnul, care se caracterizează prin întrebuințarea unui anumit semn pentru un anumit sunet în mod independent de sunetul originar din care provine cel românesc. [< fr. pseudophonétisme].

pseudofonetismului
PSEUDOFONETÍSM s.n. Sistem ortografic propus de Aron Pumnul, care se caracterizează prin întrebuințarea unui anumit semn pentru un anumit sunet în mod independent de sunetul originar din care provine cel românesc. [< fr. pseudophonétisme].

pseudohermafroditism
PSEUDOHERMAFRODITÍSM s. n. Anomalie în care caracterele sexuale aparente sunt opuse sexului respectiv; androginie (2). [Pr.: pse-u-] – Cf. fr. pseudo-hermaphrodisme.

pseudohermafroditismul
PSEUDOHERMAFRODITÍSM s. n. Anomalie în care caracterele sexuale aparente sunt opuse sexului respectiv; androginie (2). [Pr.: pse-u-] – Cf. fr. pseudo-hermaphrodisme.

pseudohermafroditismului
PSEUDOHERMAFRODITÍSM s. n. Anomalie în care caracterele sexuale aparente sunt opuse sexului respectiv; androginie (2). [Pr.: pse-u-] – Cf. fr. pseudo-hermaphrodisme.

pseudoidee
PSEUDOIDÉE s.f. (Rar) Idee falsă, care nu conține o justă reprezentare a realității. V. pseudoconcept. [Pron. -do-i-de-. / cf. it. pseudoidea].

pseudoinginer
PSEUDOINGINÉR s.m. Fals inginer. [< pseudo- + inginer].

pseudoinvalid
PSEUDOINVALÍD, -Ă adj., s.m. și f. Fals invalid. [< pseudo- + invalid].

pseudoistoric
PSEUDOISTÓRIC s.m. Fals istoric. [Cf. fr. pseudohistorique].

pseudoistorica
PSEUDOISTÓRIC s.m. Fals istoric. [Cf. fr. pseudohistorique].

pseudoistorice
PSEUDOISTÓRIC s.m. Fals istoric. [Cf. fr. pseudohistorique].

pseudoistoricei
PSEUDOISTÓRIC s.m. Fals istoric. [Cf. fr. pseudohistorique].

pseudoistoricele
PSEUDOISTÓRIC s.m. Fals istoric. [Cf. fr. pseudohistorique].

pseudoistoricelor
PSEUDOISTÓRIC s.m. Fals istoric. [Cf. fr. pseudohistorique].

pseudoistorici
PSEUDOISTÓRIC s.m. Fals istoric. [Cf. fr. pseudohistorique].

pseudoistoricii
PSEUDOISTÓRIC s.m. Fals istoric. [Cf. fr. pseudohistorique].

pseudoistoricilor
PSEUDOISTÓRIC s.m. Fals istoric. [Cf. fr. pseudohistorique].

pseudoistoricul
PSEUDOISTÓRIC s.m. Fals istoric. [Cf. fr. pseudohistorique].

pseudoistoricului
PSEUDOISTÓRIC s.m. Fals istoric. [Cf. fr. pseudohistorique].

pseudoliberalism
PSEUDOLIBERALÍSM s.n. Fals sau pretins liberalism, care proclamă formal principii liberale, fără însă a le respecta. [< pseudo- + liberalism].

pseudoliberalismul
PSEUDOLIBERALÍSM s.n. Fals sau pretins liberalism, care proclamă formal principii liberale, fără însă a le respecta. [< pseudo- + liberalism].

pseudoliberalismului
PSEUDOLIBERALÍSM s.n. Fals sau pretins liberalism, care proclamă formal principii liberale, fără însă a le respecta. [< pseudo- + liberalism].

pseudoliterat
PSEUDOLITERÁT, -Ă, pseudoliterați, -te, s. m. și f. Fals, pretins literat. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + literat.

DOOM

pseudoliterátă (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudoliterátei; pl. pseudoliteráte

pseudoliterata
PSEUDOLITERÁT, -Ă, pseudoliterați, -te, s. m. și f. Fals, pretins literat. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + literat.

DOOM

pseudoliterátă (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudoliterátei; pl. pseudoliteráte

pseudoliterate
PSEUDOLITERÁT, -Ă, pseudoliterați, -te, s. m. și f. Fals, pretins literat. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + literat.

DOOM

pseudoliterátă (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudoliterátei; pl. pseudoliteráte

pseudoliteratei
PSEUDOLITERÁT, -Ă, pseudoliterați, -te, s. m. și f. Fals, pretins literat. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + literat.

DOOM

pseudoliterátă (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudoliterátei; pl. pseudoliteráte

pseudoliteratele
PSEUDOLITERÁT, -Ă, pseudoliterați, -te, s. m. și f. Fals, pretins literat. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + literat.

DOOM

pseudoliterátă (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudoliterátei; pl. pseudoliteráte

pseudoliteratelor
PSEUDOLITERÁT, -Ă, pseudoliterați, -te, s. m. și f. Fals, pretins literat. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + literat.

DOOM

pseudoliterátă (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudoliterátei; pl. pseudoliteráte

pseudoliteratul
PSEUDOLITERÁT, -Ă, pseudoliterați, -te, s. m. și f. Fals, pretins literat. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + literat.

DOOM

pseudoliterátă (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudoliterátei; pl. pseudoliteráte

pseudoliteratului
PSEUDOLITERÁT, -Ă, pseudoliterați, -te, s. m. și f. Fals, pretins literat. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + literat.

DOOM

pseudoliterátă (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudoliterátei; pl. pseudoliteráte

pseudoliteratură
PSEUDOLITERATÚRĂ, pseudoliteraturi, s. f. Literatură lipsită de valoare. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + literatură.

DOOM

*pseudoliteratúră (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudoliteratúrii; pl. pseudoliteratúri

pseudoliterați
PSEUDOLITERÁT, -Ă, pseudoliterați, -te, s. m. și f. Fals, pretins literat. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + literat.

DOOM

pseudoliterátă (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudoliterátei; pl. pseudoliteráte

pseudoliterații
PSEUDOLITERÁT, -Ă, pseudoliterați, -te, s. m. și f. Fals, pretins literat. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + literat.

DOOM

pseudoliterátă (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudoliterátei; pl. pseudoliteráte

pseudoliteraților
PSEUDOLITERÁT, -Ă, pseudoliterați, -te, s. m. și f. Fals, pretins literat. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + literat.

DOOM

pseudoliterátă (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudoliterátei; pl. pseudoliteráte

pseudomedic
PSEUDOMÉDIC s.m. Fals medic. [Cf. it. pseudomedico].

pseudomembrana
PSEUDOMEMBRÁNĂ, pseudomembrane, s. f. Membrană formată pe amigdale, pe cerul gurii și în nas, în unele boli ca anghina difterică, laringită etc. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudo-membrane.

DOOM

pseudomembránă (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudomembránei; pl. pseudomembráne

pseudomembrane
PSEUDOMEMBRÁNĂ, pseudomembrane, s. f. Membrană formată pe amigdale, pe cerul gurii și în nas, în unele boli ca anghina difterică, laringită etc. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudo-membrane.

DOOM

pseudomembránă (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudomembránei; pl. pseudomembráne

pseudomembranei
PSEUDOMEMBRÁNĂ, pseudomembrane, s. f. Membrană formată pe amigdale, pe cerul gurii și în nas, în unele boli ca anghina difterică, laringită etc. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudo-membrane.

DOOM

pseudomembránă (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudomembránei; pl. pseudomembráne

pseudomembranele
PSEUDOMEMBRÁNĂ, pseudomembrane, s. f. Membrană formată pe amigdale, pe cerul gurii și în nas, în unele boli ca anghina difterică, laringită etc. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudo-membrane.

DOOM

pseudomembránă (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudomembránei; pl. pseudomembráne

pseudomembranelor
PSEUDOMEMBRÁNĂ, pseudomembrane, s. f. Membrană formată pe amigdale, pe cerul gurii și în nas, în unele boli ca anghina difterică, laringită etc. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudo-membrane.

DOOM

pseudomembránă (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudomembránei; pl. pseudomembráne

pseudometafora
PSEUDOMETÁFORĂ, pseudometafore, s. f. Falsă metaforă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + metaforă.

DOOM

pseudometáforă (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudometáforei; pl. pseudometáfore

pseudometafore
PSEUDOMETÁFORĂ, pseudometafore, s. f. Falsă metaforă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + metaforă.

DOOM

pseudometáforă (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudometáforei; pl. pseudometáfore

pseudometaforei
PSEUDOMETÁFORĂ, pseudometafore, s. f. Falsă metaforă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + metaforă.

DOOM

pseudometáforă (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudometáforei; pl. pseudometáfore

pseudometaforele
PSEUDOMETÁFORĂ, pseudometafore, s. f. Falsă metaforă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + metaforă.

DOOM

pseudometáforă (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudometáforei; pl. pseudometáfore

pseudometaforelor
PSEUDOMETÁFORĂ, pseudometafore, s. f. Falsă metaforă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + metaforă.

DOOM

pseudometáforă (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudometáforei; pl. pseudometáfore

pseudomnezia
PSEUDOMNEZÍE s.f. Memorie falsă, constând în imposibilitatea de a recunoaște împrejurările în care s-au format anumite idei și impresii venite din subconștient în lumina conștiinței, acestea fiind socotite ca noi. [< fr. pseudomnésie].

DOOM

!pseudomnezíe (pse-u-dom-ne/-do-mne-) s. f., art. pseudomnezía, g.-d. pseudomnezíi, art. pseudomnezíei

pseudomnezie
PSEUDOMNEZÍE s.f. Memorie falsă, constând în imposibilitatea de a recunoaște împrejurările în care s-au format anumite idei și impresii venite din subconștient în lumina conștiinței, acestea fiind socotite ca noi. [< fr. pseudomnésie].

DOOM

!pseudomnezíe (pse-u-dom-ne/-do-mne-) s. f., art. pseudomnezía, g.-d. pseudomnezíi, art. pseudomnezíei

pseudomneziei
PSEUDOMNEZÍE s.f. Memorie falsă, constând în imposibilitatea de a recunoaște împrejurările în care s-au format anumite idei și impresii venite din subconștient în lumina conștiinței, acestea fiind socotite ca noi. [< fr. pseudomnésie].

DOOM

!pseudomnezíe (pse-u-dom-ne/-do-mne-) s. f., art. pseudomnezía, g.-d. pseudomnezíi, art. pseudomnezíei

pseudomnezii
PSEUDOMNEZÍE s.f. Memorie falsă, constând în imposibilitatea de a recunoaște împrejurările în care s-au format anumite idei și impresii venite din subconștient în lumina conștiinței, acestea fiind socotite ca noi. [< fr. pseudomnésie].

DOOM

!pseudomnezíe (pse-u-dom-ne/-do-mne-) s. f., art. pseudomnezía, g.-d. pseudomnezíi, art. pseudomnezíei

pseudomorfoza
PSEUDOMORFÓZĂ, pseudomorfoze, s. f. Transformare fizică sau chimică a unui mineral, cu păstrarea formei exterioare inițiale a cristalelor. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudomorphose.

DOOM

pseudomorfóză (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudomorfózei; pl. pseudomorfóze

pseudomorfoze
PSEUDOMORFÓZĂ, pseudomorfoze, s. f. Transformare fizică sau chimică a unui mineral, cu păstrarea formei exterioare inițiale a cristalelor. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudomorphose.

DOOM

pseudomorfóză (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudomorfózei; pl. pseudomorfóze

pseudomorfozei
PSEUDOMORFÓZĂ, pseudomorfoze, s. f. Transformare fizică sau chimică a unui mineral, cu păstrarea formei exterioare inițiale a cristalelor. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudomorphose.

DOOM

pseudomorfóză (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudomorfózei; pl. pseudomorfóze

pseudomorfozele
PSEUDOMORFÓZĂ, pseudomorfoze, s. f. Transformare fizică sau chimică a unui mineral, cu păstrarea formei exterioare inițiale a cristalelor. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudomorphose.

DOOM

pseudomorfóză (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudomorfózei; pl. pseudomorfóze

pseudomorfozelor
PSEUDOMORFÓZĂ, pseudomorfoze, s. f. Transformare fizică sau chimică a unui mineral, cu păstrarea formei exterioare inițiale a cristalelor. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudomorphose.

DOOM

pseudomorfóză (pse-u-) s. f., g.-d. art. pseudomorfózei; pl. pseudomorfóze

pseudonevropter
PSEUDONEVROPTÉRE s.n.pl. Subordin de insecte ortoptere, care cuprinde libelulele, termitele etc.; (la sg.) insectă din acest subordin. [Sg. pseudonevropter. / < fr. pseudonévroptères].

DOOM

!pseudonevroptér (pse-u-, -ne-vrop-ter/ -vro-pter) s. n., pl. pseudonevroptére

pseudonevroptere
PSEUDONEVROPTÉRE s.n.pl. Subordin de insecte ortoptere, care cuprinde libelulele, termitele etc.; (la sg.) insectă din acest subordin. [Sg. pseudonevropter. / < fr. pseudonévroptères].

DOOM

!pseudonevroptér (pse-u-, -ne-vrop-ter/ -vro-pter) s. n., pl. pseudonevroptére

pseudonevropterele
PSEUDONEVROPTÉRE s.n.pl. Subordin de insecte ortoptere, care cuprinde libelulele, termitele etc.; (la sg.) insectă din acest subordin. [Sg. pseudonevropter. / < fr. pseudonévroptères].

DOOM

!pseudonevroptér (pse-u-, -ne-vrop-ter/ -vro-pter) s. n., pl. pseudonevroptére

pseudonevropterelor
PSEUDONEVROPTÉRE s.n.pl. Subordin de insecte ortoptere, care cuprinde libelulele, termitele etc.; (la sg.) insectă din acest subordin. [Sg. pseudonevropter. / < fr. pseudonévroptères].

DOOM

!pseudonevroptér (pse-u-, -ne-vrop-ter/ -vro-pter) s. n., pl. pseudonevroptére

pseudonevropterul
PSEUDONEVROPTÉRE s.n.pl. Subordin de insecte ortoptere, care cuprinde libelulele, termitele etc.; (la sg.) insectă din acest subordin. [Sg. pseudonevropter. / < fr. pseudonévroptères].

DOOM

!pseudonevroptér (pse-u-, -ne-vrop-ter/ -vro-pter) s. n., pl. pseudonevroptére

pseudonevropterului
PSEUDONEVROPTÉRE s.n.pl. Subordin de insecte ortoptere, care cuprinde libelulele, termitele etc.; (la sg.) insectă din acest subordin. [Sg. pseudonevropter. / < fr. pseudonévroptères].

DOOM

!pseudonevroptér (pse-u-, -ne-vrop-ter/ -vro-pter) s. n., pl. pseudonevroptére

pseudonim
PSEUDONÍM, pseudonime, s. n. Nume creat sau adoptat sub care cineva își ascunde adevărata identitate, folosit mai ales de autorii operelor literare, artistice etc. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudonyme.

DOOM

!pseudoním (pse-u-do-/-ud-o-) s. n., pl. pseudoníme

pseudonime
PSEUDONÍM, pseudonime, s. n. Nume creat sau adoptat sub care cineva își ascunde adevărata identitate, folosit mai ales de autorii operelor literare, artistice etc. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudonyme.

DOOM

!pseudoním (pse-u-do-/-ud-o-) s. n., pl. pseudoníme

pseudonimele
PSEUDONÍM, pseudonime, s. n. Nume creat sau adoptat sub care cineva își ascunde adevărata identitate, folosit mai ales de autorii operelor literare, artistice etc. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudonyme.

DOOM

!pseudoním (pse-u-do-/-ud-o-) s. n., pl. pseudoníme

pseudonimelor
PSEUDONÍM, pseudonime, s. n. Nume creat sau adoptat sub care cineva își ascunde adevărata identitate, folosit mai ales de autorii operelor literare, artistice etc. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudonyme.

DOOM

!pseudoním (pse-u-do-/-ud-o-) s. n., pl. pseudoníme

pseudonimul
PSEUDONÍM, pseudonime, s. n. Nume creat sau adoptat sub care cineva își ascunde adevărata identitate, folosit mai ales de autorii operelor literare, artistice etc. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudonyme.

DOOM

!pseudoním (pse-u-do-/-ud-o-) s. n., pl. pseudoníme

pseudonimului
PSEUDONÍM, pseudonime, s. n. Nume creat sau adoptat sub care cineva își ascunde adevărata identitate, folosit mai ales de autorii operelor literare, artistice etc. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudonyme.

DOOM

!pseudoním (pse-u-do-/-ud-o-) s. n., pl. pseudoníme

pseudoparazit
PSEUDOPARAZÍT, pseudoparaziți, s. m. (Biol.) Plantă sau animal care are unele asemănări cu plantele și animalele parazite. [Pr.: pse-u-] – Din fr., engl. pseudoparasite.

pseudoparazitul
PSEUDOPARAZÍT, pseudoparaziți, s. m. (Biol.) Plantă sau animal care are unele asemănări cu plantele și animalele parazite. [Pr.: pse-u-] – Din fr., engl. pseudoparasite.

pseudoparazitului
PSEUDOPARAZÍT, pseudoparaziți, s. m. (Biol.) Plantă sau animal care are unele asemănări cu plantele și animalele parazite. [Pr.: pse-u-] – Din fr., engl. pseudoparasite.

pseudoparaziți
PSEUDOPARAZÍT, pseudoparaziți, s. m. (Biol.) Plantă sau animal care are unele asemănări cu plantele și animalele parazite. [Pr.: pse-u-] – Din fr., engl. pseudoparasite.

pseudoparaziții
PSEUDOPARAZÍT, pseudoparaziți, s. m. (Biol.) Plantă sau animal care are unele asemănări cu plantele și animalele parazite. [Pr.: pse-u-] – Din fr., engl. pseudoparasite.

pseudoparaziților
PSEUDOPARAZÍT, pseudoparaziți, s. m. (Biol.) Plantă sau animal care are unele asemănări cu plantele și animalele parazite. [Pr.: pse-u-] – Din fr., engl. pseudoparasite.

pseudopatriot
PSEUDOPATRIÓT, -Ă, pseudopatrioți, -te, s. m. și f. Fals, pretins patriot (1); patriotard. [Pr.: pse-u-do-pa-tri-ot] – Pseudo- + patriot.

pseudopatriota
PSEUDOPATRIÓT, -Ă, pseudopatrioți, -te, s. m. și f. Fals, pretins patriot (1); patriotard. [Pr.: pse-u-do-pa-tri-ot] – Pseudo- + patriot.

pseudopatriote
PSEUDOPATRIÓT, -Ă, pseudopatrioți, -te, s. m. și f. Fals, pretins patriot (1); patriotard. [Pr.: pse-u-do-pa-tri-ot] – Pseudo- + patriot.

pseudopatriotei
PSEUDOPATRIÓT, -Ă, pseudopatrioți, -te, s. m. și f. Fals, pretins patriot (1); patriotard. [Pr.: pse-u-do-pa-tri-ot] – Pseudo- + patriot.

pseudopatriotele
PSEUDOPATRIÓT, -Ă, pseudopatrioți, -te, s. m. și f. Fals, pretins patriot (1); patriotard. [Pr.: pse-u-do-pa-tri-ot] – Pseudo- + patriot.

pseudopatriotelor
PSEUDOPATRIÓT, -Ă, pseudopatrioți, -te, s. m. și f. Fals, pretins patriot (1); patriotard. [Pr.: pse-u-do-pa-tri-ot] – Pseudo- + patriot.

pseudopatriotic
PSEUDOPATRIÓTIC, -Ă, pseudopatriotici, -ce, adj. Cu pretins caracter patriotic. [Pr.: pse-u-do-pa-tri-o-] – Pseudo- + patriotic.

pseudopatriotica
PSEUDOPATRIÓTIC, -Ă, pseudopatriotici, -ce, adj. Cu pretins caracter patriotic. [Pr.: pse-u-do-pa-tri-o-] – Pseudo- + patriotic.

pseudopatriotice
PSEUDOPATRIÓTIC, -Ă, pseudopatriotici, -ce, adj. Cu pretins caracter patriotic. [Pr.: pse-u-do-pa-tri-o-] – Pseudo- + patriotic.

pseudopatrioticei
PSEUDOPATRIÓTIC, -Ă, pseudopatriotici, -ce, adj. Cu pretins caracter patriotic. [Pr.: pse-u-do-pa-tri-o-] – Pseudo- + patriotic.

pseudopatrioticele
PSEUDOPATRIÓTIC, -Ă, pseudopatriotici, -ce, adj. Cu pretins caracter patriotic. [Pr.: pse-u-do-pa-tri-o-] – Pseudo- + patriotic.

pseudopatrioticelor
PSEUDOPATRIÓTIC, -Ă, pseudopatriotici, -ce, adj. Cu pretins caracter patriotic. [Pr.: pse-u-do-pa-tri-o-] – Pseudo- + patriotic.

pseudopatriotici
PSEUDOPATRIÓTIC, -Ă, pseudopatriotici, -ce, adj. Cu pretins caracter patriotic. [Pr.: pse-u-do-pa-tri-o-] – Pseudo- + patriotic.

pseudopatrioticii
PSEUDOPATRIÓTIC, -Ă, pseudopatriotici, -ce, adj. Cu pretins caracter patriotic. [Pr.: pse-u-do-pa-tri-o-] – Pseudo- + patriotic.

pseudopatrioticilor
PSEUDOPATRIÓTIC, -Ă, pseudopatriotici, -ce, adj. Cu pretins caracter patriotic. [Pr.: pse-u-do-pa-tri-o-] – Pseudo- + patriotic.

pseudopatrioticul
PSEUDOPATRIÓTIC, -Ă, pseudopatriotici, -ce, adj. Cu pretins caracter patriotic. [Pr.: pse-u-do-pa-tri-o-] – Pseudo- + patriotic.

pseudopatrioticului
PSEUDOPATRIÓTIC, -Ă, pseudopatriotici, -ce, adj. Cu pretins caracter patriotic. [Pr.: pse-u-do-pa-tri-o-] – Pseudo- + patriotic.

pseudopatriotul
PSEUDOPATRIÓT, -Ă, pseudopatrioți, -te, s. m. și f. Fals, pretins patriot (1); patriotard. [Pr.: pse-u-do-pa-tri-ot] – Pseudo- + patriot.

pseudopatriotului
PSEUDOPATRIÓT, -Ă, pseudopatrioți, -te, s. m. și f. Fals, pretins patriot (1); patriotard. [Pr.: pse-u-do-pa-tri-ot] – Pseudo- + patriot.

pseudopatrioți
PSEUDOPATRIÓT, -Ă, pseudopatrioți, -te, s. m. și f. Fals, pretins patriot (1); patriotard. [Pr.: pse-u-do-pa-tri-ot] – Pseudo- + patriot.

pseudopatrioții
PSEUDOPATRIÓT, -Ă, pseudopatrioți, -te, s. m. și f. Fals, pretins patriot (1); patriotard. [Pr.: pse-u-do-pa-tri-ot] – Pseudo- + patriot.

pseudopatrioților
PSEUDOPATRIÓT, -Ă, pseudopatrioți, -te, s. m. și f. Fals, pretins patriot (1); patriotard. [Pr.: pse-u-do-pa-tri-ot] – Pseudo- + patriot.

pseudoperipter
PSEUDOPERIPTÉR s.n. Templu antic cu portic numai la fațada principală, restul fațadelor având coloane de angajare. [< fr. pseudopériptère].

pseudoplatanus
PÁLTIN, paltini, s. m. Numele a doi arbori: a) arbore înalt, cu frunzele crestate adânc, cu florile mici și fructele prevăzute cu aripi, având trunchiul din lemn tare, folosit la fabricarea mobilei, a unor instrumente muzicale etc. (Acer pseudoplatanus); b) arțar. ♦ Lemnul arborilor de mai sus. [Var.: (pop.) pálten s. m.] – Lat. platanus.

pseudopod
PSEUDOPÓD, pseudopode, s. n. Prelungire temporară a protoplasmei unor protozoare sau a unor celule (ca leucocitele), care servește la locomoție și la prinderea prăzii. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudopode.

DOOM

pseudopód (pse-u-) s. n., pl. pseudopóde

pseudopode
PSEUDOPÓD, pseudopode, s. n. Prelungire temporară a protoplasmei unor protozoare sau a unor celule (ca leucocitele), care servește la locomoție și la prinderea prăzii. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudopode.

DOOM

pseudopód (pse-u-) s. n., pl. pseudopóde

pseudopodele
PSEUDOPÓD, pseudopode, s. n. Prelungire temporară a protoplasmei unor protozoare sau a unor celule (ca leucocitele), care servește la locomoție și la prinderea prăzii. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudopode.

DOOM

pseudopód (pse-u-) s. n., pl. pseudopóde

pseudopodelor
PSEUDOPÓD, pseudopode, s. n. Prelungire temporară a protoplasmei unor protozoare sau a unor celule (ca leucocitele), care servește la locomoție și la prinderea prăzii. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudopode.

DOOM

pseudopód (pse-u-) s. n., pl. pseudopóde

pseudopodium
PSEUDOPÓDIUM s.n. v. pseudopod.

pseudopodul
PSEUDOPÓD, pseudopode, s. n. Prelungire temporară a protoplasmei unor protozoare sau a unor celule (ca leucocitele), care servește la locomoție și la prinderea prăzii. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudopode.

DOOM

pseudopód (pse-u-) s. n., pl. pseudopóde

pseudopodului
PSEUDOPÓD, pseudopode, s. n. Prelungire temporară a protoplasmei unor protozoare sau a unor celule (ca leucocitele), care servește la locomoție și la prinderea prăzii. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudopode.

DOOM

pseudopód (pse-u-) s. n., pl. pseudopóde

pseudopoezia
PSEUDOPOEZÍE s.f. Poezie lipsită de calitățile adevăratei poezii. [Cf. it. pseudopoesia].

pseudopoezie
PSEUDOPOEZÍE s.f. Poezie lipsită de calitățile adevăratei poezii. [Cf. it. pseudopoesia].

pseudopoeziei
PSEUDOPOEZÍE s.f. Poezie lipsită de calitățile adevăratei poezii. [Cf. it. pseudopoesia].

pseudopoezii
PSEUDOPOEZÍE s.f. Poezie lipsită de calitățile adevăratei poezii. [Cf. it. pseudopoesia].

pseudopoeziile
PSEUDOPOEZÍE s.f. Poezie lipsită de calitățile adevăratei poezii. [Cf. it. pseudopoesia].

pseudopoeziilor
PSEUDOPOEZÍE s.f. Poezie lipsită de calitățile adevăratei poezii. [Cf. it. pseudopoesia].

pseudoprefix
PSEUDOPREFÍX, pseudoprefixe, s. n. (Lingv.) Element de compunere sau cuvânt cu ajutorul căruia se formează (în compunerea savantă) termeni științifici și tehnici; prefixoid. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + prefix.

DOOM

pseudoprefíx (pse-u-do-pre-) s. n., pl. pseudoprefíxe

pseudoprefixa
PSEUDOPREFIXÁ, pseudoprefixez, vb. I. Tranz. A forma un nou cuvânt cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – Din pseudoprefix.

DOOM

pseudoprefixá (a ~) (pse-u-do-pre-) vb., ind. prez. 3 pseudoprefixeáză

pseudoprefixai
PSEUDOPREFIXÁ, pseudoprefixez, vb. I. Tranz. A forma un nou cuvânt cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – Din pseudoprefix.

DOOM

pseudoprefixá (a ~) (pse-u-do-pre-) vb., ind. prez. 3 pseudoprefixeáză

pseudoprefixam
PSEUDOPREFIXÁ, pseudoprefixez, vb. I. Tranz. A forma un nou cuvânt cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – Din pseudoprefix.

DOOM

pseudoprefixá (a ~) (pse-u-do-pre-) vb., ind. prez. 3 pseudoprefixeáză

pseudoprefixare
PSEUDOPREFIXÁ, pseudoprefixez, vb. I. Tranz. A forma un nou cuvânt cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – Din pseudoprefix.

DOOM

pseudoprefixá (a ~) (pse-u-do-pre-) vb., ind. prez. 3 pseudoprefixeáză

pseudoprefixare
PSEUDOPREFIXÁRE, pseudoprefixări, s. f. Acțiunea de a pseudoprefixa și rezultatul ei. [Pr.: pse-u-] – V. pseudoprefixa.

pseudoprefixarea
PSEUDOPREFIXÁRE, pseudoprefixări, s. f. Acțiunea de a pseudoprefixa și rezultatul ei. [Pr.: pse-u-] – V. pseudoprefixa.

pseudoprefixară
PSEUDOPREFIXÁ, pseudoprefixez, vb. I. Tranz. A forma un nou cuvânt cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – Din pseudoprefix.

DOOM

pseudoprefixá (a ~) (pse-u-do-pre-) vb., ind. prez. 3 pseudoprefixeáză

pseudoprefixarăm
PSEUDOPREFIXÁ, pseudoprefixez, vb. I. Tranz. A forma un nou cuvânt cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – Din pseudoprefix.

DOOM

pseudoprefixá (a ~) (pse-u-do-pre-) vb., ind. prez. 3 pseudoprefixeáză

pseudoprefixarăți
PSEUDOPREFIXÁ, pseudoprefixez, vb. I. Tranz. A forma un nou cuvânt cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – Din pseudoprefix.

DOOM

pseudoprefixá (a ~) (pse-u-do-pre-) vb., ind. prez. 3 pseudoprefixeáză

pseudoprefixase
PSEUDOPREFIXÁ, pseudoprefixez, vb. I. Tranz. A forma un nou cuvânt cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – Din pseudoprefix.

DOOM

pseudoprefixá (a ~) (pse-u-do-pre-) vb., ind. prez. 3 pseudoprefixeáză

pseudoprefixasem
PSEUDOPREFIXÁ, pseudoprefixez, vb. I. Tranz. A forma un nou cuvânt cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – Din pseudoprefix.

DOOM

pseudoprefixá (a ~) (pse-u-do-pre-) vb., ind. prez. 3 pseudoprefixeáză

pseudoprefixaseră
PSEUDOPREFIXÁ, pseudoprefixez, vb. I. Tranz. A forma un nou cuvânt cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – Din pseudoprefix.

DOOM

pseudoprefixá (a ~) (pse-u-do-pre-) vb., ind. prez. 3 pseudoprefixeáză

pseudoprefixaserăm
PSEUDOPREFIXÁ, pseudoprefixez, vb. I. Tranz. A forma un nou cuvânt cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – Din pseudoprefix.

DOOM

pseudoprefixá (a ~) (pse-u-do-pre-) vb., ind. prez. 3 pseudoprefixeáză

pseudoprefixaserăți
PSEUDOPREFIXÁ, pseudoprefixez, vb. I. Tranz. A forma un nou cuvânt cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – Din pseudoprefix.

DOOM

pseudoprefixá (a ~) (pse-u-do-pre-) vb., ind. prez. 3 pseudoprefixeáză

pseudoprefixaseși
PSEUDOPREFIXÁ, pseudoprefixez, vb. I. Tranz. A forma un nou cuvânt cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – Din pseudoprefix.

DOOM

pseudoprefixá (a ~) (pse-u-do-pre-) vb., ind. prez. 3 pseudoprefixeáză

pseudoprefixaseți
PSEUDOPREFIXÁ, pseudoprefixez, vb. I. Tranz. A forma un nou cuvânt cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – Din pseudoprefix.

DOOM

pseudoprefixá (a ~) (pse-u-do-pre-) vb., ind. prez. 3 pseudoprefixeáză

pseudoprefixat
PSEUDOPREFIXÁ, pseudoprefixez, vb. I. Tranz. A forma un nou cuvânt cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – Din pseudoprefix.

DOOM

pseudoprefixá (a ~) (pse-u-do-pre-) vb., ind. prez. 3 pseudoprefixeáză

pseudoprefixat
PSEUDOPREFIXÁT, -Ă, pseudoprefixați, -te, adj. (Despre cuvinte) Care este format cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – V. pseudoprefixa.

pseudoprefixata
PSEUDOPREFIXÁT, -Ă, pseudoprefixați, -te, adj. (Despre cuvinte) Care este format cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – V. pseudoprefixa.

pseudoprefixate
PSEUDOPREFIXÁT, -Ă, pseudoprefixați, -te, adj. (Despre cuvinte) Care este format cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – V. pseudoprefixa.

pseudoprefixatei
PSEUDOPREFIXÁT, -Ă, pseudoprefixați, -te, adj. (Despre cuvinte) Care este format cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – V. pseudoprefixa.

pseudoprefixatele
PSEUDOPREFIXÁT, -Ă, pseudoprefixați, -te, adj. (Despre cuvinte) Care este format cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – V. pseudoprefixa.

pseudoprefixatelor
PSEUDOPREFIXÁT, -Ă, pseudoprefixați, -te, adj. (Despre cuvinte) Care este format cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – V. pseudoprefixa.

pseudoprefixatul
PSEUDOPREFIXÁT, -Ă, pseudoprefixați, -te, adj. (Despre cuvinte) Care este format cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – V. pseudoprefixa.

pseudoprefixatului
PSEUDOPREFIXÁT, -Ă, pseudoprefixați, -te, adj. (Despre cuvinte) Care este format cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – V. pseudoprefixa.

pseudoprefixau
PSEUDOPREFIXÁ, pseudoprefixez, vb. I. Tranz. A forma un nou cuvânt cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – Din pseudoprefix.

DOOM

pseudoprefixá (a ~) (pse-u-do-pre-) vb., ind. prez. 3 pseudoprefixeáză

pseudoprefixași
PSEUDOPREFIXÁ, pseudoprefixez, vb. I. Tranz. A forma un nou cuvânt cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – Din pseudoprefix.

DOOM

pseudoprefixá (a ~) (pse-u-do-pre-) vb., ind. prez. 3 pseudoprefixeáză

pseudoprefixați
PSEUDOPREFIXÁ, pseudoprefixez, vb. I. Tranz. A forma un nou cuvânt cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – Din pseudoprefix.

DOOM

pseudoprefixá (a ~) (pse-u-do-pre-) vb., ind. prez. 3 pseudoprefixeáză

pseudoprefixați
PSEUDOPREFIXÁT, -Ă, pseudoprefixați, -te, adj. (Despre cuvinte) Care este format cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – V. pseudoprefixa.

pseudoprefixații
PSEUDOPREFIXÁT, -Ă, pseudoprefixați, -te, adj. (Despre cuvinte) Care este format cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – V. pseudoprefixa.

pseudoprefixaților
PSEUDOPREFIXÁT, -Ă, pseudoprefixați, -te, adj. (Despre cuvinte) Care este format cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – V. pseudoprefixa.

pseudoprefixe
PSEUDOPREFÍX, pseudoprefixe, s. n. (Lingv.) Element de compunere sau cuvânt cu ajutorul căruia se formează (în compunerea savantă) termeni științifici și tehnici; prefixoid. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + prefix.

DOOM

pseudoprefíx (pse-u-do-pre-) s. n., pl. pseudoprefíxe

pseudoprefixează
PSEUDOPREFIXÁ, pseudoprefixez, vb. I. Tranz. A forma un nou cuvânt cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – Din pseudoprefix.

DOOM

pseudoprefixá (a ~) (pse-u-do-pre-) vb., ind. prez. 3 pseudoprefixeáză

pseudoprefixele
PSEUDOPREFÍX, pseudoprefixe, s. n. (Lingv.) Element de compunere sau cuvânt cu ajutorul căruia se formează (în compunerea savantă) termeni științifici și tehnici; prefixoid. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + prefix.

DOOM

pseudoprefíx (pse-u-do-pre-) s. n., pl. pseudoprefíxe

pseudoprefixelor
PSEUDOPREFÍX, pseudoprefixe, s. n. (Lingv.) Element de compunere sau cuvânt cu ajutorul căruia se formează (în compunerea savantă) termeni științifici și tehnici; prefixoid. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + prefix.

DOOM

pseudoprefíx (pse-u-do-pre-) s. n., pl. pseudoprefíxe

pseudoprefixez
PSEUDOPREFIXÁ, pseudoprefixez, vb. I. Tranz. A forma un nou cuvânt cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – Din pseudoprefix.

DOOM

pseudoprefixá (a ~) (pse-u-do-pre-) vb., ind. prez. 3 pseudoprefixeáză

pseudoprefixeze
PSEUDOPREFIXÁ, pseudoprefixez, vb. I. Tranz. A forma un nou cuvânt cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – Din pseudoprefix.

DOOM

pseudoprefixá (a ~) (pse-u-do-pre-) vb., ind. prez. 3 pseudoprefixeáză

pseudoprefixezi
PSEUDOPREFIXÁ, pseudoprefixez, vb. I. Tranz. A forma un nou cuvânt cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – Din pseudoprefix.

DOOM

pseudoprefixá (a ~) (pse-u-do-pre-) vb., ind. prez. 3 pseudoprefixeáză

pseudoprefixul
PSEUDOPREFÍX, pseudoprefixe, s. n. (Lingv.) Element de compunere sau cuvânt cu ajutorul căruia se formează (în compunerea savantă) termeni științifici și tehnici; prefixoid. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + prefix.

DOOM

pseudoprefíx (pse-u-do-pre-) s. n., pl. pseudoprefíxe

pseudoprefixului
PSEUDOPREFÍX, pseudoprefixe, s. n. (Lingv.) Element de compunere sau cuvânt cu ajutorul căruia se formează (în compunerea savantă) termeni științifici și tehnici; prefixoid. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + prefix.

DOOM

pseudoprefíx (pse-u-do-pre-) s. n., pl. pseudoprefíxe

pseudoprefixând
PSEUDOPREFIXÁ, pseudoprefixez, vb. I. Tranz. A forma un nou cuvânt cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – Din pseudoprefix.

DOOM

pseudoprefixá (a ~) (pse-u-do-pre-) vb., ind. prez. 3 pseudoprefixeáză

pseudoprefixînd
PSEUDOPREFIXÁ, pseudoprefixez, vb. I. Tranz. A forma un nou cuvânt cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] – Din pseudoprefix.

DOOM

pseudoprefixá (a ~) (pse-u-do-pre-) vb., ind. prez. 3 pseudoprefixeáză

pseudoprefixări
PSEUDOPREFIXÁRE, pseudoprefixări, s. f. Acțiunea de a pseudoprefixa și rezultatul ei. [Pr.: pse-u-] – V. pseudoprefixa.

pseudoprefixării
PSEUDOPREFIXÁRE, pseudoprefixări, s. f. Acțiunea de a pseudoprefixa și rezultatul ei. [Pr.: pse-u-] – V. pseudoprefixa.

pseudoprefixările
PSEUDOPREFIXÁRE, pseudoprefixări, s. f. Acțiunea de a pseudoprefixa și rezultatul ei. [Pr.: pse-u-] – V. pseudoprefixa.

pseudoprefixărilor
PSEUDOPREFIXÁRE, pseudoprefixări, s. f. Acțiunea de a pseudoprefixa și rezultatul ei. [Pr.: pse-u-] – V. pseudoprefixa.

pseudoproblema
PSEUDOPROBLÉMĂ, pseudoprobleme, s. f. Falsă problemă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + problemă.

DOOM

pseudoproblémă (pse-u-do-pro-) s. f., g.-d. art. pseudoproblémei; pl. pseudoprobléme

pseudoprobleme
PSEUDOPROBLÉMĂ, pseudoprobleme, s. f. Falsă problemă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + problemă.

DOOM

pseudoproblémă (pse-u-do-pro-) s. f., g.-d. art. pseudoproblémei; pl. pseudoprobléme

pseudoproblemei
PSEUDOPROBLÉMĂ, pseudoprobleme, s. f. Falsă problemă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + problemă.

DOOM

pseudoproblémă (pse-u-do-pro-) s. f., g.-d. art. pseudoproblémei; pl. pseudoprobléme

pseudoproblemele
PSEUDOPROBLÉMĂ, pseudoprobleme, s. f. Falsă problemă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + problemă.

DOOM

pseudoproblémă (pse-u-do-pro-) s. f., g.-d. art. pseudoproblémei; pl. pseudoprobléme

pseudoproblemelor
PSEUDOPROBLÉMĂ, pseudoprobleme, s. f. Falsă problemă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + problemă.

DOOM

pseudoproblémă (pse-u-do-pro-) s. f., g.-d. art. pseudoproblémei; pl. pseudoprobléme

pseudoprofesor
PSEUDOPROFÉSOR s.m. Fals profesor. [Et. incertă].

pseudosavant
PSEUDOSAVÁNT s.m. Fals savant. [Et. incertă].

pseudosavantul
PSEUDOSAVÁNT s.m. Fals savant. [Et. incertă].

pseudosavantului
PSEUDOSAVÁNT s.m. Fals savant. [Et. incertă].

pseudosavanți
PSEUDOSAVÁNT s.m. Fals savant. [Et. incertă].

pseudosavanții
PSEUDOSAVÁNT s.m. Fals savant. [Et. incertă].

pseudosavanților
PSEUDOSAVÁNT s.m. Fals savant. [Et. incertă].

pseudoscorpia
PSEUDOSCÓRPIE, pseudoscorpii, s. f. (La pl.) Subclasă a arahnidelor cu apendice în formă de clește, cu o glandă secretoare; (și la sg.) insectă din această subclasă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + scorpie.

pseudoscorpie
PSEUDOSCÓRPIE, pseudoscorpii, s. f. (La pl.) Subclasă a arahnidelor cu apendice în formă de clește, cu o glandă secretoare; (și la sg.) insectă din această subclasă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + scorpie.

pseudoscorpiei
PSEUDOSCÓRPIE, pseudoscorpii, s. f. (La pl.) Subclasă a arahnidelor cu apendice în formă de clește, cu o glandă secretoare; (și la sg.) insectă din această subclasă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + scorpie.

pseudoscorpii
PSEUDOSCÓRPIE, pseudoscorpii, s. f. (La pl.) Subclasă a arahnidelor cu apendice în formă de clește, cu o glandă secretoare; (și la sg.) insectă din această subclasă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + scorpie.

pseudoscorpiile
PSEUDOSCÓRPIE, pseudoscorpii, s. f. (La pl.) Subclasă a arahnidelor cu apendice în formă de clește, cu o glandă secretoare; (și la sg.) insectă din această subclasă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + scorpie.

pseudoscorpiilor
PSEUDOSCÓRPIE, pseudoscorpii, s. f. (La pl.) Subclasă a arahnidelor cu apendice în formă de clește, cu o glandă secretoare; (și la sg.) insectă din această subclasă. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + scorpie.

pseudoscorpion
PSEUDOSCORPIÓN, pseudoscorpioni, s. m. (Entom.) Insectă asemănătoare cu scorpionul, fără coadă și fără venin. [Pr.: pse-u-do-scor-pi-on] – Din fr. pseudo-scorpion.

pseudoscorpioni
PSEUDOSCORPIÓN, pseudoscorpioni, s. m. (Entom.) Insectă asemănătoare cu scorpionul, fără coadă și fără venin. [Pr.: pse-u-do-scor-pi-on] – Din fr. pseudo-scorpion.

pseudoscorpionii
PSEUDOSCORPIÓN, pseudoscorpioni, s. m. (Entom.) Insectă asemănătoare cu scorpionul, fără coadă și fără venin. [Pr.: pse-u-do-scor-pi-on] – Din fr. pseudo-scorpion.

pseudoscorpionilor
PSEUDOSCORPIÓN, pseudoscorpioni, s. m. (Entom.) Insectă asemănătoare cu scorpionul, fără coadă și fără venin. [Pr.: pse-u-do-scor-pi-on] – Din fr. pseudo-scorpion.

pseudoscorpionul
PSEUDOSCORPIÓN, pseudoscorpioni, s. m. (Entom.) Insectă asemănătoare cu scorpionul, fără coadă și fără venin. [Pr.: pse-u-do-scor-pi-on] – Din fr. pseudo-scorpion.

pseudoscorpionului
PSEUDOSCORPIÓN, pseudoscorpioni, s. m. (Entom.) Insectă asemănătoare cu scorpionul, fără coadă și fără venin. [Pr.: pse-u-do-scor-pi-on] – Din fr. pseudo-scorpion.

pseudoscriitor
PSEUDOSCRIITÓR s.m. (Liv.) Fals scriitor; pseudoliterat. [< pseudo- + scriitor].

pseudosfera
PSEUDOSFÉRĂ s.f. (Mat.) Suprafață de rotație generată de o traiectorie care se rotește în jurul asimptotei ei. [< pseudo- + sferă, după germ. Pseudosphäre].

pseudosfere
PSEUDOSFÉRĂ s.f. (Mat.) Suprafață de rotație generată de o traiectorie care se rotește în jurul asimptotei ei. [< pseudo- + sferă, după germ. Pseudosphäre].

pseudosferei
PSEUDOSFÉRĂ s.f. (Mat.) Suprafață de rotație generată de o traiectorie care se rotește în jurul asimptotei ei. [< pseudo- + sferă, după germ. Pseudosphäre].

pseudosferele
PSEUDOSFÉRĂ s.f. (Mat.) Suprafață de rotație generată de o traiectorie care se rotește în jurul asimptotei ei. [< pseudo- + sferă, după germ. Pseudosphäre].

pseudosferelor
PSEUDOSFÉRĂ s.f. (Mat.) Suprafață de rotație generată de o traiectorie care se rotește în jurul asimptotei ei. [< pseudo- + sferă, după germ. Pseudosphäre].

pseudosmia
PSEUDOSMÍE s.f. Falsă senzație de miros. [Gen. -iei. / < fr. pseudosmie, cf. gr. pseudos – fals, osme – miros].

pseudosmie
PSEUDOSMÍE s.f. Falsă senzație de miros. [Gen. -iei. / < fr. pseudosmie, cf. gr. pseudos – fals, osme – miros].

pseudosmiei
PSEUDOSMÍE s.f. Falsă senzație de miros. [Gen. -iei. / < fr. pseudosmie, cf. gr. pseudos – fals, osme – miros].

pseudosmii
PSEUDOSMÍE s.f. Falsă senzație de miros. [Gen. -iei. / < fr. pseudosmie, cf. gr. pseudos – fals, osme – miros].

pseudosmiile
PSEUDOSMÍE s.f. Falsă senzație de miros. [Gen. -iei. / < fr. pseudosmie, cf. gr. pseudos – fals, osme – miros].

pseudosmiilor
PSEUDOSMÍE s.f. Falsă senzație de miros. [Gen. -iei. / < fr. pseudosmie, cf. gr. pseudos – fals, osme – miros].

pseudosperm
PSEUDOSPÉRM s.n. Sămânță falsă. [< fr. pseudosperme, cf. gr. pseudos – fals, sperma – sămânță].

pseudostereofonia
PSEUDOSTEREOFONÍE s. f. Procedeu de reproducere a sunetelor care imită efectul stereofonic și care constă în trimiterea sunetelor din toate părțile, nefiind posibilă localizarea sursei sonore. [Pr.: pse-u-do-ste-re-o-] – Din fr. pseudostéréophonie.

DOOM

!pseudostereofoníe (pse-u-dos-te-re-o-/-do-ste-) s. f., art. pseudostereofonía, g.-d. pseudostereofoníi, art. pseudostereofoníei

pseudostereofonie
PSEUDOSTEREOFONÍE s. f. Procedeu de reproducere a sunetelor care imită efectul stereofonic și care constă în trimiterea sunetelor din toate părțile, nefiind posibilă localizarea sursei sonore. [Pr.: pse-u-do-ste-re-o-] – Din fr. pseudostéréophonie.

DOOM

!pseudostereofoníe (pse-u-dos-te-re-o-/-do-ste-) s. f., art. pseudostereofonía, g.-d. pseudostereofoníi, art. pseudostereofoníei

pseudostereofoniei
PSEUDOSTEREOFONÍE s. f. Procedeu de reproducere a sunetelor care imită efectul stereofonic și care constă în trimiterea sunetelor din toate părțile, nefiind posibilă localizarea sursei sonore. [Pr.: pse-u-do-ste-re-o-] – Din fr. pseudostéréophonie.

DOOM

!pseudostereofoníe (pse-u-dos-te-re-o-/-do-ste-) s. f., art. pseudostereofonía, g.-d. pseudostereofoníi, art. pseudostereofoníei

pseudostereofonii
PSEUDOSTEREOFONÍE s. f. Procedeu de reproducere a sunetelor care imită efectul stereofonic și care constă în trimiterea sunetelor din toate părțile, nefiind posibilă localizarea sursei sonore. [Pr.: pse-u-do-ste-re-o-] – Din fr. pseudostéréophonie.

DOOM

!pseudostereofoníe (pse-u-dos-te-re-o-/-do-ste-) s. f., art. pseudostereofonía, g.-d. pseudostereofoníi, art. pseudostereofoníei

pseudosufix
PSEUDOSUFÍX s.n. Cuvânt folosit ca un sufix în compunerea termenilor neologici; sufixoid. [< fr. pseudosuffixe].

pseudosufixe
PSEUDOSUFÍX s.n. Cuvânt folosit ca un sufix în compunerea termenilor neologici; sufixoid. [< fr. pseudosuffixe].

pseudosufixele
PSEUDOSUFÍX s.n. Cuvânt folosit ca un sufix în compunerea termenilor neologici; sufixoid. [< fr. pseudosuffixe].

pseudosufixelor
PSEUDOSUFÍX s.n. Cuvânt folosit ca un sufix în compunerea termenilor neologici; sufixoid. [< fr. pseudosuffixe].

pseudosufixul
PSEUDOSUFÍX s.n. Cuvânt folosit ca un sufix în compunerea termenilor neologici; sufixoid. [< fr. pseudosuffixe].

pseudosufixului
PSEUDOSUFÍX s.n. Cuvânt folosit ca un sufix în compunerea termenilor neologici; sufixoid. [< fr. pseudosuffixe].

pseudovaloare
PSEUDOVALOÁRE s.f. Falsă, pretinsă valoare. [Et. incertă].

pseudovaloarea
PSEUDOVALOÁRE s.f. Falsă, pretinsă valoare. [Et. incertă].

pseudovalori
PSEUDOVALOÁRE s.f. Falsă, pretinsă valoare. [Et. incertă].

pseudovalorii
PSEUDOVALOÁRE s.f. Falsă, pretinsă valoare. [Et. incertă].

pseudovalorile
PSEUDOVALOÁRE s.f. Falsă, pretinsă valoare. [Et. incertă].

pseudovalorilor
PSEUDOVALOÁRE s.f. Falsă, pretinsă valoare. [Et. incertă].

pseudovulcan
PSEUDOVULCÁN s.m. (Geol.) Depresiune de forma unui crater care nu este însoțită de manifestări vulcanice recente. [Cf. fr. pseudo-volcan].

pseudovulcani
PSEUDOVULCÁN s.m. (Geol.) Depresiune de forma unui crater care nu este însoțită de manifestări vulcanice recente. [Cf. fr. pseudo-volcan].

pseudovulcanii
PSEUDOVULCÁN s.m. (Geol.) Depresiune de forma unui crater care nu este însoțită de manifestări vulcanice recente. [Cf. fr. pseudo-volcan].

pseudovulcanilor
PSEUDOVULCÁN s.m. (Geol.) Depresiune de forma unui crater care nu este însoțită de manifestări vulcanice recente. [Cf. fr. pseudo-volcan].

pseudovulcanul
PSEUDOVULCÁN s.m. (Geol.) Depresiune de forma unui crater care nu este însoțită de manifestări vulcanice recente. [Cf. fr. pseudo-volcan].

pseudovulcanului
PSEUDOVULCÁN s.m. (Geol.) Depresiune de forma unui crater care nu este însoțită de manifestări vulcanice recente. [Cf. fr. pseudo-volcan].

pseudoștiința
PSEUDOȘTIÍNȚĂ s. f. Falsă știință, pretinsă cunoaștere a realității. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + știință.

DOOM

!pseudoștiínță (pse-u-doș-ti-/-do-ști-) s. f., g.-d. art. pseudoștiínței

pseudoștiințe
PSEUDOȘTIÍNȚĂ s. f. Falsă știință, pretinsă cunoaștere a realității. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + știință.

DOOM

!pseudoștiínță (pse-u-doș-ti-/-do-ști-) s. f., g.-d. art. pseudoștiínței

pseudoștiinței
PSEUDOȘTIÍNȚĂ s. f. Falsă știință, pretinsă cunoaștere a realității. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + știință.

DOOM

!pseudoștiínță (pse-u-doș-ti-/-do-ști-) s. f., g.-d. art. pseudoștiínței

pseudoștiințific
PSEUDOȘTIINȚÍFIC, -Ă, pseudoștiințifici, -ce, adj. Fals, aparent științific. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + științific.

DOOM

!pseudoștiințífic (pse-u-doș-ti-/-do-ști-) adj. m., pl. psEudoștiințífici; f. psEudoștiințífică, pl. psEudoștiințífice

pseudoștiințifica
PSEUDOȘTIINȚÍFIC, -Ă, pseudoștiințifici, -ce, adj. Fals, aparent științific. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + științific.

DOOM

!pseudoștiințífic (pse-u-doș-ti-/-do-ști-) adj. m., pl. psEudoștiințífici; f. psEudoștiințífică, pl. psEudoștiințífice

pseudoștiințifice
PSEUDOȘTIINȚÍFIC, -Ă, pseudoștiințifici, -ce, adj. Fals, aparent științific. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + științific.

DOOM

!pseudoștiințífic (pse-u-doș-ti-/-do-ști-) adj. m., pl. psEudoștiințífici; f. psEudoștiințífică, pl. psEudoștiințífice

pseudoștiințificei
PSEUDOȘTIINȚÍFIC, -Ă, pseudoștiințifici, -ce, adj. Fals, aparent științific. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + științific.

DOOM

!pseudoștiințífic (pse-u-doș-ti-/-do-ști-) adj. m., pl. psEudoștiințífici; f. psEudoștiințífică, pl. psEudoștiințífice

pseudoștiințificele
PSEUDOȘTIINȚÍFIC, -Ă, pseudoștiințifici, -ce, adj. Fals, aparent științific. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + științific.

DOOM

!pseudoștiințífic (pse-u-doș-ti-/-do-ști-) adj. m., pl. psEudoștiințífici; f. psEudoștiințífică, pl. psEudoștiințífice

pseudoștiințificelor
PSEUDOȘTIINȚÍFIC, -Ă, pseudoștiințifici, -ce, adj. Fals, aparent științific. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + științific.

DOOM

!pseudoștiințífic (pse-u-doș-ti-/-do-ști-) adj. m., pl. psEudoștiințífici; f. psEudoștiințífică, pl. psEudoștiințífice

pseudoștiințifici
PSEUDOȘTIINȚÍFIC, -Ă, pseudoștiințifici, -ce, adj. Fals, aparent științific. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + științific.

DOOM

!pseudoștiințífic (pse-u-doș-ti-/-do-ști-) adj. m., pl. psEudoștiințífici; f. psEudoștiințífică, pl. psEudoștiințífice

pseudoștiințificii
PSEUDOȘTIINȚÍFIC, -Ă, pseudoștiințifici, -ce, adj. Fals, aparent științific. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + științific.

DOOM

!pseudoștiințífic (pse-u-doș-ti-/-do-ști-) adj. m., pl. psEudoștiințífici; f. psEudoștiințífică, pl. psEudoștiințífice

pseudoștiințificilor
PSEUDOȘTIINȚÍFIC, -Ă, pseudoștiințifici, -ce, adj. Fals, aparent științific. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + științific.

DOOM

!pseudoștiințífic (pse-u-doș-ti-/-do-ști-) adj. m., pl. psEudoștiințífici; f. psEudoștiințífică, pl. psEudoștiințífice

pseudoștiințificul
PSEUDOȘTIINȚÍFIC, -Ă, pseudoștiințifici, -ce, adj. Fals, aparent științific. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + științific.

DOOM

!pseudoștiințífic (pse-u-doș-ti-/-do-ști-) adj. m., pl. psEudoștiințífici; f. psEudoștiințífică, pl. psEudoștiințífice

pseudoștiințificului
PSEUDOȘTIINȚÍFIC, -Ă, pseudoștiințifici, -ce, adj. Fals, aparent științific. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + științific.

DOOM

!pseudoștiințífic (pse-u-doș-ti-/-do-ști-) adj. m., pl. psEudoștiințífici; f. psEudoștiințífică, pl. psEudoștiințífice

psevdo
PSEVDO- v. pseudo-.

psi
PSI, psi, s. m. A douăzeci și treia literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetelor ps. ♦ A patruzecea literă a alfabetului chirilic, corespunzând sunetelor ps și numărului 700. – Din gr. psi.

DOOM

*psi (literă grecească) s. m., pl. psi; ψ, Ψ

psicho
PSICHO- v. psiho-.

psicro
PSICRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „rece”, „răceală”, „frig”. [Var. psihro-. / < fr. psychro-, it. psicro-, cf. gr. psychros].

psicroalgia
PSICROALGÍE s.f. (Med.) Senzație dureroasă la rece; psicroestezie. [Gen. -iei. / < fr. psychroalgie, cf. gr. psychros – rece, algos – durere].

psicroalgie
PSICROALGÍE s.f. (Med.) Senzație dureroasă la rece; psicroestezie. [Gen. -iei. / < fr. psychroalgie, cf. gr. psychros – rece, algos – durere].

psicroalgiei
PSICROALGÍE s.f. (Med.) Senzație dureroasă la rece; psicroestezie. [Gen. -iei. / < fr. psychroalgie, cf. gr. psychros – rece, algos – durere].

psicroalgii
PSICROALGÍE s.f. (Med.) Senzație dureroasă la rece; psicroestezie. [Gen. -iei. / < fr. psychroalgie, cf. gr. psychros – rece, algos – durere].

psicroalgiile
PSICROALGÍE s.f. (Med.) Senzație dureroasă la rece; psicroestezie. [Gen. -iei. / < fr. psychroalgie, cf. gr. psychros – rece, algos – durere].

psicroalgiilor
PSICROALGÍE s.f. (Med.) Senzație dureroasă la rece; psicroestezie. [Gen. -iei. / < fr. psychroalgie, cf. gr. psychros – rece, algos – durere].

psicroestezie
PSICROESTEZÍE s.f. (Med.) Psicroalgie. [Gen. -iei. / < fr. psychroesthésie, cf. gr. psychros – rece, aisthesis – senzație].

psicrofil
PSICROFÍL, -Ă adj. (Despre microorganisme) Care se dezvoltă la temperaturi scăzute. [< fr. psychrophile, cf. gr. psychros – rece, philein – a iubi].

psicrofila
PSICROFÍL, -Ă adj. (Despre microorganisme) Care se dezvoltă la temperaturi scăzute. [< fr. psychrophile, cf. gr. psychros – rece, philein – a iubi].

psicrofile
PSICROFÍL, -Ă adj. (Despre microorganisme) Care se dezvoltă la temperaturi scăzute. [< fr. psychrophile, cf. gr. psychros – rece, philein – a iubi].

psicrofilei
PSICROFÍL, -Ă adj. (Despre microorganisme) Care se dezvoltă la temperaturi scăzute. [< fr. psychrophile, cf. gr. psychros – rece, philein – a iubi].

psicrofilele
PSICROFÍL, -Ă adj. (Despre microorganisme) Care se dezvoltă la temperaturi scăzute. [< fr. psychrophile, cf. gr. psychros – rece, philein – a iubi].

psicrofilelor
PSICROFÍL, -Ă adj. (Despre microorganisme) Care se dezvoltă la temperaturi scăzute. [< fr. psychrophile, cf. gr. psychros – rece, philein – a iubi].

psicrofili
PSICROFÍL, -Ă adj. (Despre microorganisme) Care se dezvoltă la temperaturi scăzute. [< fr. psychrophile, cf. gr. psychros – rece, philein – a iubi].

psicrofilii
PSICROFÍL, -Ă adj. (Despre microorganisme) Care se dezvoltă la temperaturi scăzute. [< fr. psychrophile, cf. gr. psychros – rece, philein – a iubi].

psicrofililor
PSICROFÍL, -Ă adj. (Despre microorganisme) Care se dezvoltă la temperaturi scăzute. [< fr. psychrophile, cf. gr. psychros – rece, philein – a iubi].

psicrofilul
PSICROFÍL, -Ă adj. (Despre microorganisme) Care se dezvoltă la temperaturi scăzute. [< fr. psychrophile, cf. gr. psychros – rece, philein – a iubi].

psicrofilului
PSICROFÍL, -Ă adj. (Despre microorganisme) Care se dezvoltă la temperaturi scăzute. [< fr. psychrophile, cf. gr. psychros – rece, philein – a iubi].

psicrofit
PSICROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care crește la umiditate și la frig. [Var.psihrofit, -ă adj., s.f. / cf. fr. psychrophite, germ. Psychrophyt].

psicrofita
PSICROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care crește la umiditate și la frig. [Var.psihrofit, -ă adj., s.f. / cf. fr. psychrophite, germ. Psychrophyt].

psicrofite
PSICROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care crește la umiditate și la frig. [Var.psihrofit, -ă adj., s.f. / cf. fr. psychrophite, germ. Psychrophyt].

psicrofitei
PSICROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care crește la umiditate și la frig. [Var.psihrofit, -ă adj., s.f. / cf. fr. psychrophite, germ. Psychrophyt].

psicrofitele
PSICROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care crește la umiditate și la frig. [Var.psihrofit, -ă adj., s.f. / cf. fr. psychrophite, germ. Psychrophyt].

psicrofitelor
PSICROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care crește la umiditate și la frig. [Var.psihrofit, -ă adj., s.f. / cf. fr. psychrophite, germ. Psychrophyt].

psicrofitul
PSICROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care crește la umiditate și la frig. [Var.psihrofit, -ă adj., s.f. / cf. fr. psychrophite, germ. Psychrophyt].

psicrofitului
PSICROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care crește la umiditate și la frig. [Var.psihrofit, -ă adj., s.f. / cf. fr. psychrophite, germ. Psychrophyt].

psicrofiți
PSICROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care crește la umiditate și la frig. [Var.psihrofit, -ă adj., s.f. / cf. fr. psychrophite, germ. Psychrophyt].

psicrofiții
PSICROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care crește la umiditate și la frig. [Var.psihrofit, -ă adj., s.f. / cf. fr. psychrophite, germ. Psychrophyt].

psicrofiților
PSICROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care crește la umiditate și la frig. [Var.psihrofit, -ă adj., s.f. / cf. fr. psychrophite, germ. Psychrophyt].

psicrometre
PSICROMÉTRU s.n. Instrument cu care se măsoară umiditatea aerului, bazat pe efectul de răcire al evaporării. [Var. psihrometru s.n. / < fr. psychromètre].

psicrometrele
PSICROMÉTRU s.n. Instrument cu care se măsoară umiditatea aerului, bazat pe efectul de răcire al evaporării. [Var. psihrometru s.n. / < fr. psychromètre].

psicrometrelor
PSICROMÉTRU s.n. Instrument cu care se măsoară umiditatea aerului, bazat pe efectul de răcire al evaporării. [Var. psihrometru s.n. / < fr. psychromètre].

psicrometria
PSICROMETRÍE s.f. Tehnică de măsurare a umidității. [Gen. -iei. / < fr. psychrométrie, cf. gr. psychros – rece, metron – măsură].

psicrometrie
PSICROMETRÍE s.f. Tehnică de măsurare a umidității. [Gen. -iei. / < fr. psychrométrie, cf. gr. psychros – rece, metron – măsură].

psicrometriei
PSICROMETRÍE s.f. Tehnică de măsurare a umidității. [Gen. -iei. / < fr. psychrométrie, cf. gr. psychros – rece, metron – măsură].

psicrometrii
PSICROMETRÍE s.f. Tehnică de măsurare a umidității. [Gen. -iei. / < fr. psychrométrie, cf. gr. psychros – rece, metron – măsură].

psicrometriile
PSICROMETRÍE s.f. Tehnică de măsurare a umidității. [Gen. -iei. / < fr. psychrométrie, cf. gr. psychros – rece, metron – măsură].

psicrometriilor
PSICROMETRÍE s.f. Tehnică de măsurare a umidității. [Gen. -iei. / < fr. psychrométrie, cf. gr. psychros – rece, metron – măsură].

psicrometru
PSICROMÉTRU s.n. Instrument cu care se măsoară umiditatea aerului, bazat pe efectul de răcire al evaporării. [Var. psihrometru s.n. / < fr. psychromètre].

psicrometrul
PSICROMÉTRU s.n. Instrument cu care se măsoară umiditatea aerului, bazat pe efectul de răcire al evaporării. [Var. psihrometru s.n. / < fr. psychromètre].

psicrometrului
PSICROMÉTRU s.n. Instrument cu care se măsoară umiditatea aerului, bazat pe efectul de răcire al evaporării. [Var. psihrometru s.n. / < fr. psychromètre].

psicroterapia
PSICROTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament prin aplicații reci. [Gen. -iei, var. psihroterapie. / < fr. psychrothérapie, cf. gr. psychros – rece, therapeia – tratament].

psicroterapie
PSICROTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament prin aplicații reci. [Gen. -iei, var. psihroterapie. / < fr. psychrothérapie, cf. gr. psychros – rece, therapeia – tratament].

psicroterapiei
PSICROTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament prin aplicații reci. [Gen. -iei, var. psihroterapie. / < fr. psychrothérapie, cf. gr. psychros – rece, therapeia – tratament].

psicroterapii
PSICROTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament prin aplicații reci. [Gen. -iei, var. psihroterapie. / < fr. psychrothérapie, cf. gr. psychros – rece, therapeia – tratament].

psif
psif (-furi), s. n. – Alegere. Ngr. ψῆφος (Tiktin). Sec. XVIII, înv.

psifoi
psifói (-i), s. n. – Mozaic. – Var. psifoaie. Ngr. ψηφί (Tiktin). Sec. XVIII, înv.

psih
PSIH- v. psiho-.

psihagog
PSIHAGÓG, -Ă, psihagogi, -ge, s. m. și f. Specialist în psihagogie. – Din fr. psychagogue.

psihagoga
PSIHAGÓG, -Ă, psihagogi, -ge, s. m. și f. Specialist în psihagogie. – Din fr. psychagogue.

psihagoge
PSIHAGÓG, -Ă, psihagogi, -ge, s. m. și f. Specialist în psihagogie. – Din fr. psychagogue.

psihagogei
PSIHAGÓG, -Ă, psihagogi, -ge, s. m. și f. Specialist în psihagogie. – Din fr. psychagogue.

psihagogele
PSIHAGÓG, -Ă, psihagogi, -ge, s. m. și f. Specialist în psihagogie. – Din fr. psychagogue.

psihagogelor
PSIHAGÓG, -Ă, psihagogi, -ge, s. m. și f. Specialist în psihagogie. – Din fr. psychagogue.

psihagogi
PSIHAGÓG, -Ă, psihagogi, -ge, s. m. și f. Specialist în psihagogie. – Din fr. psychagogue.

psihagogia
PSIHAGOGÍE s. f. Ramură a psihopedagogiei reeducării și a psihoterapiei care se ocupă de recuperarea personalității deformate, potrivit exigențelor și normelor sociomorale. – Din fr. psychagogie.

psihagogic
PSIHAGÓGIC, -Ă, psihagogici, -ce, adj. Referitor la psihagogie, de psihagogie. – Din fr. psychagogique.

psihagogica
PSIHAGÓGIC, -Ă, psihagogici, -ce, adj. Referitor la psihagogie, de psihagogie. – Din fr. psychagogique.

psihagogice
PSIHAGÓGIC, -Ă, psihagogici, -ce, adj. Referitor la psihagogie, de psihagogie. – Din fr. psychagogique.

psihagogicei
PSIHAGÓGIC, -Ă, psihagogici, -ce, adj. Referitor la psihagogie, de psihagogie. – Din fr. psychagogique.

psihagogicele
PSIHAGÓGIC, -Ă, psihagogici, -ce, adj. Referitor la psihagogie, de psihagogie. – Din fr. psychagogique.

psihagogicelor
PSIHAGÓGIC, -Ă, psihagogici, -ce, adj. Referitor la psihagogie, de psihagogie. – Din fr. psychagogique.

psihagogici
PSIHAGÓGIC, -Ă, psihagogici, -ce, adj. Referitor la psihagogie, de psihagogie. – Din fr. psychagogique.

psihagogicii
PSIHAGÓGIC, -Ă, psihagogici, -ce, adj. Referitor la psihagogie, de psihagogie. – Din fr. psychagogique.

psihagogicilor
PSIHAGÓGIC, -Ă, psihagogici, -ce, adj. Referitor la psihagogie, de psihagogie. – Din fr. psychagogique.

psihagogicul
PSIHAGÓGIC, -Ă, psihagogici, -ce, adj. Referitor la psihagogie, de psihagogie. – Din fr. psychagogique.

psihagogicului
PSIHAGÓGIC, -Ă, psihagogici, -ce, adj. Referitor la psihagogie, de psihagogie. – Din fr. psychagogique.

psihagogie
PSIHAGOGÍE s. f. Ramură a psihopedagogiei reeducării și a psihoterapiei care se ocupă de recuperarea personalității deformate, potrivit exigențelor și normelor sociomorale. – Din fr. psychagogie.

psihagogiei
PSIHAGOGÍE s. f. Ramură a psihopedagogiei reeducării și a psihoterapiei care se ocupă de recuperarea personalității deformate, potrivit exigențelor și normelor sociomorale. – Din fr. psychagogie.

psihagogii
PSIHAGÓG, -Ă, psihagogi, -ge, s. m. și f. Specialist în psihagogie. – Din fr. psychagogue.

psihagogii
PSIHAGOGÍE s. f. Ramură a psihopedagogiei reeducării și a psihoterapiei care se ocupă de recuperarea personalității deformate, potrivit exigențelor și normelor sociomorale. – Din fr. psychagogie.

psihagogilor
PSIHAGÓG, -Ă, psihagogi, -ge, s. m. și f. Specialist în psihagogie. – Din fr. psychagogue.

psihagogul
PSIHAGÓG, -Ă, psihagogi, -ge, s. m. și f. Specialist în psihagogie. – Din fr. psychagogue.

psihagogului
PSIHAGÓG, -Ă, psihagogi, -ge, s. m. și f. Specialist în psihagogie. – Din fr. psychagogue.

psihalgie
PSIHALGÍE s.f. Varietate de nevralgie în care predomină elementul psihopatic. [Gen. -iei. / < fr. psychalgie, cf. gr. psyche – suflet, algos – durere].

psihanalist
PSIHANALÍST, -Ă, psihanaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu psihanaliza, specialist în psihanaliză; adept al concepției psihanalitice. – Din fr. psychanalyste.

DOOM

!psihanalístă (psi-ha-/psih-a-) s. f., g.-d. art. psihanalístei; pl. psihanalíste

psihanalista
PSIHANALÍST, -Ă, psihanaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu psihanaliza, specialist în psihanaliză; adept al concepției psihanalitice. – Din fr. psychanalyste.

DOOM

!psihanalístă (psi-ha-/psih-a-) s. f., g.-d. art. psihanalístei; pl. psihanalíste

psihanaliste
PSIHANALÍST, -Ă, psihanaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu psihanaliza, specialist în psihanaliză; adept al concepției psihanalitice. – Din fr. psychanalyste.

DOOM

!psihanalístă (psi-ha-/psih-a-) s. f., g.-d. art. psihanalístei; pl. psihanalíste

psihanalistei
PSIHANALÍST, -Ă, psihanaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu psihanaliza, specialist în psihanaliză; adept al concepției psihanalitice. – Din fr. psychanalyste.

DOOM

!psihanalístă (psi-ha-/psih-a-) s. f., g.-d. art. psihanalístei; pl. psihanalíste

psihanalistele
PSIHANALÍST, -Ă, psihanaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu psihanaliza, specialist în psihanaliză; adept al concepției psihanalitice. – Din fr. psychanalyste.

DOOM

!psihanalístă (psi-ha-/psih-a-) s. f., g.-d. art. psihanalístei; pl. psihanalíste

psihanalistelor
PSIHANALÍST, -Ă, psihanaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu psihanaliza, specialist în psihanaliză; adept al concepției psihanalitice. – Din fr. psychanalyste.

DOOM

!psihanalístă (psi-ha-/psih-a-) s. f., g.-d. art. psihanalístei; pl. psihanalíste

psihanalistul
PSIHANALÍST, -Ă, psihanaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu psihanaliza, specialist în psihanaliză; adept al concepției psihanalitice. – Din fr. psychanalyste.

DOOM

!psihanalístă (psi-ha-/psih-a-) s. f., g.-d. art. psihanalístei; pl. psihanalíste

psihanalistului
PSIHANALÍST, -Ă, psihanaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu psihanaliza, specialist în psihanaliză; adept al concepției psihanalitice. – Din fr. psychanalyste.

DOOM

!psihanalístă (psi-ha-/psih-a-) s. f., g.-d. art. psihanalístei; pl. psihanalíste

psihanalitic
PSIHANALÍTIC, -Ă, psihanalitici, -ce, adj. Care aparține psihanalizei, privitor la psihanaliză; care se bazează pe psihanaliză. – Din fr. psychanalytique.

DOOM

!psihanalític (psi-ha-/psih-a-) adj. m., pl. psihanalítici; f. psihanalítică, pl. psihanalítice

psihanalitica
PSIHANALÍTIC, -Ă, psihanalitici, -ce, adj. Care aparține psihanalizei, privitor la psihanaliză; care se bazează pe psihanaliză. – Din fr. psychanalytique.

DOOM

!psihanalític (psi-ha-/psih-a-) adj. m., pl. psihanalítici; f. psihanalítică, pl. psihanalítice

psihanalitice
PSIHANALÍTIC, -Ă, psihanalitici, -ce, adj. Care aparține psihanalizei, privitor la psihanaliză; care se bazează pe psihanaliză. – Din fr. psychanalytique.

DOOM

!psihanalític (psi-ha-/psih-a-) adj. m., pl. psihanalítici; f. psihanalítică, pl. psihanalítice

psihanaliticei
PSIHANALÍTIC, -Ă, psihanalitici, -ce, adj. Care aparține psihanalizei, privitor la psihanaliză; care se bazează pe psihanaliză. – Din fr. psychanalytique.

DOOM

!psihanalític (psi-ha-/psih-a-) adj. m., pl. psihanalítici; f. psihanalítică, pl. psihanalítice

psihanaliticele
PSIHANALÍTIC, -Ă, psihanalitici, -ce, adj. Care aparține psihanalizei, privitor la psihanaliză; care se bazează pe psihanaliză. – Din fr. psychanalytique.

DOOM

!psihanalític (psi-ha-/psih-a-) adj. m., pl. psihanalítici; f. psihanalítică, pl. psihanalítice

psihanaliticelor
PSIHANALÍTIC, -Ă, psihanalitici, -ce, adj. Care aparține psihanalizei, privitor la psihanaliză; care se bazează pe psihanaliză. – Din fr. psychanalytique.

DOOM

!psihanalític (psi-ha-/psih-a-) adj. m., pl. psihanalítici; f. psihanalítică, pl. psihanalítice

psihanalitici
PSIHANALÍTIC, -Ă, psihanalitici, -ce, adj. Care aparține psihanalizei, privitor la psihanaliză; care se bazează pe psihanaliză. – Din fr. psychanalytique.

DOOM

!psihanalític (psi-ha-/psih-a-) adj. m., pl. psihanalítici; f. psihanalítică, pl. psihanalítice

psihanaliticii
PSIHANALÍTIC, -Ă, psihanalitici, -ce, adj. Care aparține psihanalizei, privitor la psihanaliză; care se bazează pe psihanaliză. – Din fr. psychanalytique.

DOOM

!psihanalític (psi-ha-/psih-a-) adj. m., pl. psihanalítici; f. psihanalítică, pl. psihanalítice

psihanaliticilor
PSIHANALÍTIC, -Ă, psihanalitici, -ce, adj. Care aparține psihanalizei, privitor la psihanaliză; care se bazează pe psihanaliză. – Din fr. psychanalytique.

DOOM

!psihanalític (psi-ha-/psih-a-) adj. m., pl. psihanalítici; f. psihanalítică, pl. psihanalítice

psihanaliticul
PSIHANALÍTIC, -Ă, psihanalitici, -ce, adj. Care aparține psihanalizei, privitor la psihanaliză; care se bazează pe psihanaliză. – Din fr. psychanalytique.

DOOM

!psihanalític (psi-ha-/psih-a-) adj. m., pl. psihanalítici; f. psihanalítică, pl. psihanalítice

psihanaliticului
PSIHANALÍTIC, -Ă, psihanalitici, -ce, adj. Care aparține psihanalizei, privitor la psihanaliză; care se bazează pe psihanaliză. – Din fr. psychanalytique.

DOOM

!psihanalític (psi-ha-/psih-a-) adj. m., pl. psihanalítici; f. psihanalítică, pl. psihanalítice

psihanaliza
PSIHANALÍZĂ s. f. Orice tehnică de cercetare psihologică și de psihoterapie prin explorarea inconștientului; p. restr. doctrina psihologică și metoda terapeutică a lui S. Freud, având ca nucleu relațiile dinamice dintre conștient și inconștient, individ (cu impulsurile sale sexuale) și societate (cu cenzura morală). – Din fr. psychanalyse.

DOOM

!psihanalíză (psi-ha-/psih-a-) s. f., g.-d. art. psihanalízei

psihanalize
PSIHANALÍZĂ s. f. Orice tehnică de cercetare psihologică și de psihoterapie prin explorarea inconștientului; p. restr. doctrina psihologică și metoda terapeutică a lui S. Freud, având ca nucleu relațiile dinamice dintre conștient și inconștient, individ (cu impulsurile sale sexuale) și societate (cu cenzura morală). – Din fr. psychanalyse.

DOOM

!psihanalíză (psi-ha-/psih-a-) s. f., g.-d. art. psihanalízei

psihanalizei
PSIHANALÍZĂ s. f. Orice tehnică de cercetare psihologică și de psihoterapie prin explorarea inconștientului; p. restr. doctrina psihologică și metoda terapeutică a lui S. Freud, având ca nucleu relațiile dinamice dintre conștient și inconștient, individ (cu impulsurile sale sexuale) și societate (cu cenzura morală). – Din fr. psychanalyse.

DOOM

!psihanalíză (psi-ha-/psih-a-) s. f., g.-d. art. psihanalízei

psihanaliști
PSIHANALÍST, -Ă, psihanaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu psihanaliza, specialist în psihanaliză; adept al concepției psihanalitice. – Din fr. psychanalyste.

DOOM

!psihanalístă (psi-ha-/psih-a-) s. f., g.-d. art. psihanalístei; pl. psihanalíste

psihanaliștii
PSIHANALÍST, -Ă, psihanaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu psihanaliza, specialist în psihanaliză; adept al concepției psihanalitice. – Din fr. psychanalyste.

DOOM

!psihanalístă (psi-ha-/psih-a-) s. f., g.-d. art. psihanalístei; pl. psihanalíste

psihanaliștilor
PSIHANALÍST, -Ă, psihanaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu psihanaliza, specialist în psihanaliză; adept al concepției psihanalitice. – Din fr. psychanalyste.

DOOM

!psihanalístă (psi-ha-/psih-a-) s. f., g.-d. art. psihanalístei; pl. psihanalíste

psihastenic
PSIHASTÉNIC, -Ă, psihastenici, -ce, s. m. și f. Persoană care suferă de psihastenie. – Din fr. psychasthénique.

DOOM

!psihasténic (psi-has-/psih-as-) s. m., pl. psihasténici

psihastenica
PSIHASTÉNIC, -Ă, psihastenici, -ce, s. m. și f. Persoană care suferă de psihastenie. – Din fr. psychasthénique.

DOOM

!psihasténic (psi-has-/psih-as-) s. m., pl. psihasténici

psihastenice
PSIHASTÉNIC, -Ă, psihastenici, -ce, s. m. și f. Persoană care suferă de psihastenie. – Din fr. psychasthénique.

DOOM

!psihasténic (psi-has-/psih-as-) s. m., pl. psihasténici

psihastenicei
PSIHASTÉNIC, -Ă, psihastenici, -ce, s. m. și f. Persoană care suferă de psihastenie. – Din fr. psychasthénique.

DOOM

!psihasténic (psi-has-/psih-as-) s. m., pl. psihasténici

psihastenicele
PSIHASTÉNIC, -Ă, psihastenici, -ce, s. m. și f. Persoană care suferă de psihastenie. – Din fr. psychasthénique.

DOOM

!psihasténic (psi-has-/psih-as-) s. m., pl. psihasténici

psihastenicelor
PSIHASTÉNIC, -Ă, psihastenici, -ce, s. m. și f. Persoană care suferă de psihastenie. – Din fr. psychasthénique.

DOOM

!psihasténic (psi-has-/psih-as-) s. m., pl. psihasténici

psihastenici
PSIHASTÉNIC, -Ă, psihastenici, -ce, s. m. și f. Persoană care suferă de psihastenie. – Din fr. psychasthénique.

DOOM

!psihasténic (psi-has-/psih-as-) s. m., pl. psihasténici

psihastenicii
PSIHASTÉNIC, -Ă, psihastenici, -ce, s. m. și f. Persoană care suferă de psihastenie. – Din fr. psychasthénique.

DOOM

!psihasténic (psi-has-/psih-as-) s. m., pl. psihasténici

psihastenicilor
PSIHASTÉNIC, -Ă, psihastenici, -ce, s. m. și f. Persoană care suferă de psihastenie. – Din fr. psychasthénique.

DOOM

!psihasténic (psi-has-/psih-as-) s. m., pl. psihasténici

psihastenicul
PSIHASTÉNIC, -Ă, psihastenici, -ce, s. m. și f. Persoană care suferă de psihastenie. – Din fr. psychasthénique.

DOOM

!psihasténic (psi-has-/psih-as-) s. m., pl. psihasténici

psihastenicului
PSIHASTÉNIC, -Ă, psihastenici, -ce, s. m. și f. Persoană care suferă de psihastenie. – Din fr. psychasthénique.

DOOM

!psihasténic (psi-has-/psih-as-) s. m., pl. psihasténici

psihastenie
PSIHASTENÍE, psihastenii, s. f. Formă de nevroză caracterizată prin obsesii și fobii, prin stări de nehotărâre și nesiguranță etc. – Din fr. psychasthénie.

DOOM

!psihasteníe (psi-has-/psih-as-) s. f., art. psihastenía, g.-d. art. psihasteníei; pl. psihasteníi, art. psihasteníile

psihe
Psihe = Psyche.

psihedelic
PSIHEDÉLIC, -Ă, psihedelici, -ce, adj. 1. Referitor la psihedelism. 2. Care se caracterizează prin efecte de lumină, culoare, atmosferă sonoră etc.; care evocă viziuni, halucinații, vise produse prin drogare. Muzică psihedelică. Pictură psihedelică. – Din engl. psychedelic, fr. psychédélique.

DOOM

*psihedélic (psi-he-/psih-e-) adj. m., pl. psihedélici; f. psihedélică, pl. psihedélice

psihedelica
PSIHEDÉLIC, -Ă, psihedelici, -ce, adj. 1. Referitor la psihedelism. 2. Care se caracterizează prin efecte de lumină, culoare, atmosferă sonoră etc.; care evocă viziuni, halucinații, vise produse prin drogare. Muzică psihedelică. Pictură psihedelică. – Din engl. psychedelic, fr. psychédélique.

DOOM

*psihedélic (psi-he-/psih-e-) adj. m., pl. psihedélici; f. psihedélică, pl. psihedélice

psihedelice
PSIHEDÉLIC, -Ă, psihedelici, -ce, adj. 1. Referitor la psihedelism. 2. Care se caracterizează prin efecte de lumină, culoare, atmosferă sonoră etc.; care evocă viziuni, halucinații, vise produse prin drogare. Muzică psihedelică. Pictură psihedelică. – Din engl. psychedelic, fr. psychédélique.

DOOM

*psihedélic (psi-he-/psih-e-) adj. m., pl. psihedélici; f. psihedélică, pl. psihedélice

psihedelicei
PSIHEDÉLIC, -Ă, psihedelici, -ce, adj. 1. Referitor la psihedelism. 2. Care se caracterizează prin efecte de lumină, culoare, atmosferă sonoră etc.; care evocă viziuni, halucinații, vise produse prin drogare. Muzică psihedelică. Pictură psihedelică. – Din engl. psychedelic, fr. psychédélique.

DOOM

*psihedélic (psi-he-/psih-e-) adj. m., pl. psihedélici; f. psihedélică, pl. psihedélice

psihedelicele
PSIHEDÉLIC, -Ă, psihedelici, -ce, adj. 1. Referitor la psihedelism. 2. Care se caracterizează prin efecte de lumină, culoare, atmosferă sonoră etc.; care evocă viziuni, halucinații, vise produse prin drogare. Muzică psihedelică. Pictură psihedelică. – Din engl. psychedelic, fr. psychédélique.

DOOM

*psihedélic (psi-he-/psih-e-) adj. m., pl. psihedélici; f. psihedélică, pl. psihedélice

psihedelicelor
PSIHEDÉLIC, -Ă, psihedelici, -ce, adj. 1. Referitor la psihedelism. 2. Care se caracterizează prin efecte de lumină, culoare, atmosferă sonoră etc.; care evocă viziuni, halucinații, vise produse prin drogare. Muzică psihedelică. Pictură psihedelică. – Din engl. psychedelic, fr. psychédélique.

DOOM

*psihedélic (psi-he-/psih-e-) adj. m., pl. psihedélici; f. psihedélică, pl. psihedélice

psihedelici
PSIHEDÉLIC, -Ă, psihedelici, -ce, adj. 1. Referitor la psihedelism. 2. Care se caracterizează prin efecte de lumină, culoare, atmosferă sonoră etc.; care evocă viziuni, halucinații, vise produse prin drogare. Muzică psihedelică. Pictură psihedelică. – Din engl. psychedelic, fr. psychédélique.

DOOM

*psihedélic (psi-he-/psih-e-) adj. m., pl. psihedélici; f. psihedélică, pl. psihedélice

psihedelicii
PSIHEDÉLIC, -Ă, psihedelici, -ce, adj. 1. Referitor la psihedelism. 2. Care se caracterizează prin efecte de lumină, culoare, atmosferă sonoră etc.; care evocă viziuni, halucinații, vise produse prin drogare. Muzică psihedelică. Pictură psihedelică. – Din engl. psychedelic, fr. psychédélique.

DOOM

*psihedélic (psi-he-/psih-e-) adj. m., pl. psihedélici; f. psihedélică, pl. psihedélice

psihedelicilor
PSIHEDÉLIC, -Ă, psihedelici, -ce, adj. 1. Referitor la psihedelism. 2. Care se caracterizează prin efecte de lumină, culoare, atmosferă sonoră etc.; care evocă viziuni, halucinații, vise produse prin drogare. Muzică psihedelică. Pictură psihedelică. – Din engl. psychedelic, fr. psychédélique.

DOOM

*psihedélic (psi-he-/psih-e-) adj. m., pl. psihedélici; f. psihedélică, pl. psihedélice

psihedelicul
PSIHEDÉLIC, -Ă, psihedelici, -ce, adj. 1. Referitor la psihedelism. 2. Care se caracterizează prin efecte de lumină, culoare, atmosferă sonoră etc.; care evocă viziuni, halucinații, vise produse prin drogare. Muzică psihedelică. Pictură psihedelică. – Din engl. psychedelic, fr. psychédélique.

DOOM

*psihedélic (psi-he-/psih-e-) adj. m., pl. psihedélici; f. psihedélică, pl. psihedélice

psihedelicului
PSIHEDÉLIC, -Ă, psihedelici, -ce, adj. 1. Referitor la psihedelism. 2. Care se caracterizează prin efecte de lumină, culoare, atmosferă sonoră etc.; care evocă viziuni, halucinații, vise produse prin drogare. Muzică psihedelică. Pictură psihedelică. – Din engl. psychedelic, fr. psychédélique.

DOOM

*psihedélic (psi-he-/psih-e-) adj. m., pl. psihedélici; f. psihedélică, pl. psihedélice

psihedelism
PSIHEDELÍSM s. n. Stare de visare trează, specifică, dată de unele halucinogene, constând într-o debordare delirantă de idei și o distorsiune a faptelor și imaginilor reale care pot merge până la halucinații. – Din fr. psychédélisme.

psihedelismul
PSIHEDELÍSM s. n. Stare de visare trează, specifică, dată de unele halucinogene, constând într-o debordare delirantă de idei și o distorsiune a faptelor și imaginilor reale care pot merge până la halucinații. – Din fr. psychédélisme.

psihedelismului
PSIHEDELÍSM s. n. Stare de visare trează, specifică, dată de unele halucinogene, constând într-o debordare delirantă de idei și o distorsiune a faptelor și imaginilor reale care pot merge până la halucinații. – Din fr. psychédélisme.

psihiatra
PSIHIÁTRU, -Ă, psihiatri, -e, s. m. și f. Medic specialist în psihiatrie. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. pshychiatre.

DOOM

psihiátru (-hi-a-tru) s. m., art. psihiátrul; pl. psihiátri, art. psihiátrii

psihiatre
PSIHIÁTRU, -Ă, psihiatri, -e, s. m. și f. Medic specialist în psihiatrie. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. pshychiatre.

DOOM

psihiátru (-hi-a-tru) s. m., art. psihiátrul; pl. psihiátri, art. psihiátrii

psihiatrei
PSIHIÁTRU, -Ă, psihiatri, -e, s. m. și f. Medic specialist în psihiatrie. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. pshychiatre.

DOOM

psihiátru (-hi-a-tru) s. m., art. psihiátrul; pl. psihiátri, art. psihiátrii

psihiatrele
PSIHIÁTRU, -Ă, psihiatri, -e, s. m. și f. Medic specialist în psihiatrie. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. pshychiatre.

DOOM

psihiátru (-hi-a-tru) s. m., art. psihiátrul; pl. psihiátri, art. psihiátrii

psihiatrelor
PSIHIÁTRU, -Ă, psihiatri, -e, s. m. și f. Medic specialist în psihiatrie. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. pshychiatre.

DOOM

psihiátru (-hi-a-tru) s. m., art. psihiátrul; pl. psihiátri, art. psihiátrii

psihiatri
PSIHIÁTRU, -Ă, psihiatri, -e, s. m. și f. Medic specialist în psihiatrie. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. pshychiatre.

DOOM

psihiátru (-hi-a-tru) s. m., art. psihiátrul; pl. psihiátri, art. psihiátrii

psihiatria
PSIHIATRÍE s. f. Disciplină medicală care se ocupă cu studiul bolilor psihice și tratamentul lor. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. psychiatrie.

DOOM

psihiatríe (-hi-a-tri-) s. f., art. psihiatría, g.-d. psihiatríi, art. psihiatríei

psihiatric
PSIHIÁTRIC, -Ă, psihiatrici, -ce, adj. Care ține de psihiatrie, privitor la psihiatrie. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. psychiatrique.

DOOM

psihiátric (-hi-a-tric) adj. m., pl. psihiátrici; f. psihiátrică, pl. psihiátrice

psihiatrica
PSIHIÁTRIC, -Ă, psihiatrici, -ce, adj. Care ține de psihiatrie, privitor la psihiatrie. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. psychiatrique.

DOOM

psihiátric (-hi-a-tric) adj. m., pl. psihiátrici; f. psihiátrică, pl. psihiátrice

psihiatrice
PSIHIÁTRIC, -Ă, psihiatrici, -ce, adj. Care ține de psihiatrie, privitor la psihiatrie. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. psychiatrique.

DOOM

psihiátric (-hi-a-tric) adj. m., pl. psihiátrici; f. psihiátrică, pl. psihiátrice

psihiatricei
PSIHIÁTRIC, -Ă, psihiatrici, -ce, adj. Care ține de psihiatrie, privitor la psihiatrie. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. psychiatrique.

DOOM

psihiátric (-hi-a-tric) adj. m., pl. psihiátrici; f. psihiátrică, pl. psihiátrice

psihiatricele
PSIHIÁTRIC, -Ă, psihiatrici, -ce, adj. Care ține de psihiatrie, privitor la psihiatrie. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. psychiatrique.

DOOM

psihiátric (-hi-a-tric) adj. m., pl. psihiátrici; f. psihiátrică, pl. psihiátrice

psihiatricelor
PSIHIÁTRIC, -Ă, psihiatrici, -ce, adj. Care ține de psihiatrie, privitor la psihiatrie. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. psychiatrique.

DOOM

psihiátric (-hi-a-tric) adj. m., pl. psihiátrici; f. psihiátrică, pl. psihiátrice

psihiatrici
PSIHIÁTRIC, -Ă, psihiatrici, -ce, adj. Care ține de psihiatrie, privitor la psihiatrie. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. psychiatrique.

DOOM

psihiátric (-hi-a-tric) adj. m., pl. psihiátrici; f. psihiátrică, pl. psihiátrice

psihiatricii
PSIHIÁTRIC, -Ă, psihiatrici, -ce, adj. Care ține de psihiatrie, privitor la psihiatrie. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. psychiatrique.

DOOM

psihiátric (-hi-a-tric) adj. m., pl. psihiátrici; f. psihiátrică, pl. psihiátrice

psihiatricilor
PSIHIÁTRIC, -Ă, psihiatrici, -ce, adj. Care ține de psihiatrie, privitor la psihiatrie. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. psychiatrique.

DOOM

psihiátric (-hi-a-tric) adj. m., pl. psihiátrici; f. psihiátrică, pl. psihiátrice

psihiatricul
PSIHIÁTRIC, -Ă, psihiatrici, -ce, adj. Care ține de psihiatrie, privitor la psihiatrie. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. psychiatrique.

DOOM

psihiátric (-hi-a-tric) adj. m., pl. psihiátrici; f. psihiátrică, pl. psihiátrice

psihiatricului
PSIHIÁTRIC, -Ă, psihiatrici, -ce, adj. Care ține de psihiatrie, privitor la psihiatrie. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. psychiatrique.

DOOM

psihiátric (-hi-a-tric) adj. m., pl. psihiátrici; f. psihiátrică, pl. psihiátrice

psihiatrie
PSIHIATRÍE s. f. Disciplină medicală care se ocupă cu studiul bolilor psihice și tratamentul lor. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. psychiatrie.

DOOM

psihiatríe (-hi-a-tri-) s. f., art. psihiatría, g.-d. psihiatríi, art. psihiatríei

psihiatriei
PSIHIATRÍE s. f. Disciplină medicală care se ocupă cu studiul bolilor psihice și tratamentul lor. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. psychiatrie.

DOOM

psihiatríe (-hi-a-tri-) s. f., art. psihiatría, g.-d. psihiatríi, art. psihiatríei

psihiatrii
PSIHIATRÍE s. f. Disciplină medicală care se ocupă cu studiul bolilor psihice și tratamentul lor. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. psychiatrie.

DOOM

psihiatríe (-hi-a-tri-) s. f., art. psihiatría, g.-d. psihiatríi, art. psihiatríei

psihiatrii
PSIHIÁTRU, -Ă, psihiatri, -e, s. m. și f. Medic specialist în psihiatrie. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. pshychiatre.

DOOM

psihiátru (-hi-a-tru) s. m., art. psihiátrul; pl. psihiátri, art. psihiátrii

psihiatrilor
PSIHIÁTRU, -Ă, psihiatri, -e, s. m. și f. Medic specialist în psihiatrie. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. pshychiatre.

DOOM

psihiátru (-hi-a-tru) s. m., art. psihiátrul; pl. psihiátri, art. psihiátrii

psihiatru
PSIHIÁTRU, -Ă, psihiatri, -e, s. m. și f. Medic specialist în psihiatrie. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. pshychiatre.

DOOM

psihiátru (-hi-a-tru) s. m., art. psihiátrul; pl. psihiátri, art. psihiátrii

psihiatrul
PSIHIÁTRU, -Ă, psihiatri, -e, s. m. și f. Medic specialist în psihiatrie. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. pshychiatre.

DOOM

psihiátru (-hi-a-tru) s. m., art. psihiátrul; pl. psihiátri, art. psihiátrii

psihiatrului
PSIHIÁTRU, -Ă, psihiatri, -e, s. m. și f. Medic specialist în psihiatrie. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. pshychiatre.

DOOM

psihiátru (-hi-a-tru) s. m., art. psihiátrul; pl. psihiátri, art. psihiátrii

psihic
PSÍHIC, -Ă, psihici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Structură sufletească proprie unui individ. 2. Adj. Care aparține psihicului (1), privitor la psihic. – Din germ. psychisch, fr. psychique.

DOOM

psíhic² s. n.

psihica
PSÍHIC, -Ă, psihici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Structură sufletească proprie unui individ. 2. Adj. Care aparține psihicului (1), privitor la psihic. – Din germ. psychisch, fr. psychique.

DOOM

psíhic² s. n.

psihice
PSÍHIC, -Ă, psihici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Structură sufletească proprie unui individ. 2. Adj. Care aparține psihicului (1), privitor la psihic. – Din germ. psychisch, fr. psychique.

DOOM

psíhic² s. n.

psihicei
PSÍHIC, -Ă, psihici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Structură sufletească proprie unui individ. 2. Adj. Care aparține psihicului (1), privitor la psihic. – Din germ. psychisch, fr. psychique.

DOOM

psíhic² s. n.

psihicele
PSÍHIC, -Ă, psihici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Structură sufletească proprie unui individ. 2. Adj. Care aparține psihicului (1), privitor la psihic. – Din germ. psychisch, fr. psychique.

DOOM

psíhic² s. n.

psihicelor
PSÍHIC, -Ă, psihici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Structură sufletească proprie unui individ. 2. Adj. Care aparține psihicului (1), privitor la psihic. – Din germ. psychisch, fr. psychique.

DOOM

psíhic² s. n.

psihici
PSÍHIC, -Ă, psihici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Structură sufletească proprie unui individ. 2. Adj. Care aparține psihicului (1), privitor la psihic. – Din germ. psychisch, fr. psychique.

DOOM

psíhic² s. n.

psihicii
PSÍHIC, -Ă, psihici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Structură sufletească proprie unui individ. 2. Adj. Care aparține psihicului (1), privitor la psihic. – Din germ. psychisch, fr. psychique.

DOOM

psíhic² s. n.

psihicilor
PSÍHIC, -Ă, psihici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Structură sufletească proprie unui individ. 2. Adj. Care aparține psihicului (1), privitor la psihic. – Din germ. psychisch, fr. psychique.

DOOM

psíhic² s. n.

psihicul
PSÍHIC, -Ă, psihici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Structură sufletească proprie unui individ. 2. Adj. Care aparține psihicului (1), privitor la psihic. – Din germ. psychisch, fr. psychique.

DOOM

psíhic² s. n.

psihicului
PSÍHIC, -Ă, psihici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Structură sufletească proprie unui individ. 2. Adj. Care aparține psihicului (1), privitor la psihic. – Din germ. psychisch, fr. psychique.

DOOM

psíhic² s. n.

psihism
PSIHÍSM s. n. Totalitatea fenomenelor psihice proprii unui individ sau unei colectivități; viață psihică. – Din fr. psychisme.

DOOM

psihísm s. n.

psiho
PSIHO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „psihic”; „suflet”, „spirit”; „spiritual”, „psihologic”. [Var. psicho-, psih-. / < fr. psycho-, it. psico-, cf. gr. psyche – spirit].

psihoanaleptic
PSIHOANALÉPTIC, -Ă, psihoanaleptici, -ce, adj., s. n. (Farm.) (Substanță psihotropă) cu acțiune euforizantă. [Pr.: -ho-a-] – Din fr. psychoanaleptique.

psihoanaleptica
PSIHOANALÉPTIC, -Ă, psihoanaleptici, -ce, adj., s. n. (Farm.) (Substanță psihotropă) cu acțiune euforizantă. [Pr.: -ho-a-] – Din fr. psychoanaleptique.

psihoanaleptice
PSIHOANALÉPTIC, -Ă, psihoanaleptici, -ce, adj., s. n. (Farm.) (Substanță psihotropă) cu acțiune euforizantă. [Pr.: -ho-a-] – Din fr. psychoanaleptique.

psihoanalepticei
PSIHOANALÉPTIC, -Ă, psihoanaleptici, -ce, adj., s. n. (Farm.) (Substanță psihotropă) cu acțiune euforizantă. [Pr.: -ho-a-] – Din fr. psychoanaleptique.

psihoanalepticele
PSIHOANALÉPTIC, -Ă, psihoanaleptici, -ce, adj., s. n. (Farm.) (Substanță psihotropă) cu acțiune euforizantă. [Pr.: -ho-a-] – Din fr. psychoanaleptique.

psihoanalepticelor
PSIHOANALÉPTIC, -Ă, psihoanaleptici, -ce, adj., s. n. (Farm.) (Substanță psihotropă) cu acțiune euforizantă. [Pr.: -ho-a-] – Din fr. psychoanaleptique.

psihoanaleptici
PSIHOANALÉPTIC, -Ă, psihoanaleptici, -ce, adj., s. n. (Farm.) (Substanță psihotropă) cu acțiune euforizantă. [Pr.: -ho-a-] – Din fr. psychoanaleptique.

psihoanalepticii
PSIHOANALÉPTIC, -Ă, psihoanaleptici, -ce, adj., s. n. (Farm.) (Substanță psihotropă) cu acțiune euforizantă. [Pr.: -ho-a-] – Din fr. psychoanaleptique.

psihoanalepticilor
PSIHOANALÉPTIC, -Ă, psihoanaleptici, -ce, adj., s. n. (Farm.) (Substanță psihotropă) cu acțiune euforizantă. [Pr.: -ho-a-] – Din fr. psychoanaleptique.

psihoanalepticul
PSIHOANALÉPTIC, -Ă, psihoanaleptici, -ce, adj., s. n. (Farm.) (Substanță psihotropă) cu acțiune euforizantă. [Pr.: -ho-a-] – Din fr. psychoanaleptique.

psihoanalepticului
PSIHOANALÉPTIC, -Ă, psihoanaleptici, -ce, adj., s. n. (Farm.) (Substanță psihotropă) cu acțiune euforizantă. [Pr.: -ho-a-] – Din fr. psychoanaleptique.

psihoanalgezia
PSIHOANALGEZÍE, psihoanalgezii, s. f. (Med.) Calmare a senzațiilor dureroase prin psihoterapie. [Pr.: -ho-a-] – Din fr. psychoanalgésie.

psihoanalgezie
PSIHOANALGEZÍE, psihoanalgezii, s. f. (Med.) Calmare a senzațiilor dureroase prin psihoterapie. [Pr.: -ho-a-] – Din fr. psychoanalgésie.

psihoanalgeziei
PSIHOANALGEZÍE, psihoanalgezii, s. f. (Med.) Calmare a senzațiilor dureroase prin psihoterapie. [Pr.: -ho-a-] – Din fr. psychoanalgésie.

psihoanalgezii
PSIHOANALGEZÍE, psihoanalgezii, s. f. (Med.) Calmare a senzațiilor dureroase prin psihoterapie. [Pr.: -ho-a-] – Din fr. psychoanalgésie.

psihoanalgeziile
PSIHOANALGEZÍE, psihoanalgezii, s. f. (Med.) Calmare a senzațiilor dureroase prin psihoterapie. [Pr.: -ho-a-] – Din fr. psychoanalgésie.

psihoanalgeziilor
PSIHOANALGEZÍE, psihoanalgezii, s. f. (Med.) Calmare a senzațiilor dureroase prin psihoterapie. [Pr.: -ho-a-] – Din fr. psychoanalgésie.

psihobiograma
PSIHOBIOGRÁMĂ, psihobiograme, s. f. Examen al dezvoltării personalității în relație cu dezvoltarea biologică; (concr.) buletin care cuprinde rezultatul unui astfel de examen. [Pr.: -bi-o-] – Psiho[logic] + biogramă.

psihobiograme
PSIHOBIOGRÁMĂ, psihobiograme, s. f. Examen al dezvoltării personalității în relație cu dezvoltarea biologică; (concr.) buletin care cuprinde rezultatul unui astfel de examen. [Pr.: -bi-o-] – Psiho[logic] + biogramă.

psihobiogramei
PSIHOBIOGRÁMĂ, psihobiograme, s. f. Examen al dezvoltării personalității în relație cu dezvoltarea biologică; (concr.) buletin care cuprinde rezultatul unui astfel de examen. [Pr.: -bi-o-] – Psiho[logic] + biogramă.

psihobiogramele
PSIHOBIOGRÁMĂ, psihobiograme, s. f. Examen al dezvoltării personalității în relație cu dezvoltarea biologică; (concr.) buletin care cuprinde rezultatul unui astfel de examen. [Pr.: -bi-o-] – Psiho[logic] + biogramă.

psihobiogramelor
PSIHOBIOGRÁMĂ, psihobiograme, s. f. Examen al dezvoltării personalității în relație cu dezvoltarea biologică; (concr.) buletin care cuprinde rezultatul unui astfel de examen. [Pr.: -bi-o-] – Psiho[logic] + biogramă.

psihochirurgia
PSIHOCHIRURGÍE s. f. Termen generic pentru metodele chirurgicale de tratament al bolilor psihice. – Din fr. psychochirurgie.

psihochirurgie
PSIHOCHIRURGÍE s. f. Termen generic pentru metodele chirurgicale de tratament al bolilor psihice. – Din fr. psychochirurgie.

psihochirurgiei
PSIHOCHIRURGÍE s. f. Termen generic pentru metodele chirurgicale de tratament al bolilor psihice. – Din fr. psychochirurgie.

psihochirurgii
PSIHOCHIRURGÍE s. f. Termen generic pentru metodele chirurgicale de tratament al bolilor psihice. – Din fr. psychochirurgie.

psihodiagnostic
PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă, psihodiagnostici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Rezultat al psihodiagnozei. 2. Adj. Cu caracter de psihodiagnoză, de psihodiagnoză. [Pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic.

psihodiagnostica
PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă, psihodiagnostici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Rezultat al psihodiagnozei. 2. Adj. Cu caracter de psihodiagnoză, de psihodiagnoză. [Pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic.

psihodiagnostice
PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă, psihodiagnostici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Rezultat al psihodiagnozei. 2. Adj. Cu caracter de psihodiagnoză, de psihodiagnoză. [Pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic.

psihodiagnosticei
PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă, psihodiagnostici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Rezultat al psihodiagnozei. 2. Adj. Cu caracter de psihodiagnoză, de psihodiagnoză. [Pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic.

psihodiagnosticele
PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă, psihodiagnostici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Rezultat al psihodiagnozei. 2. Adj. Cu caracter de psihodiagnoză, de psihodiagnoză. [Pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic.

psihodiagnosticelor
PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă, psihodiagnostici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Rezultat al psihodiagnozei. 2. Adj. Cu caracter de psihodiagnoză, de psihodiagnoză. [Pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic.

psihodiagnostici
PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă, psihodiagnostici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Rezultat al psihodiagnozei. 2. Adj. Cu caracter de psihodiagnoză, de psihodiagnoză. [Pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic.

psihodiagnosticii
PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă, psihodiagnostici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Rezultat al psihodiagnozei. 2. Adj. Cu caracter de psihodiagnoză, de psihodiagnoză. [Pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic.

psihodiagnosticilor
PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă, psihodiagnostici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Rezultat al psihodiagnozei. 2. Adj. Cu caracter de psihodiagnoză, de psihodiagnoză. [Pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic.

psihodiagnosticul
PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă, psihodiagnostici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Rezultat al psihodiagnozei. 2. Adj. Cu caracter de psihodiagnoză, de psihodiagnoză. [Pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic.

psihodiagnosticului
PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă, psihodiagnostici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Rezultat al psihodiagnozei. 2. Adj. Cu caracter de psihodiagnoză, de psihodiagnoză. [Pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic.

psihodiagnoza
PSIHODIAGNÓZĂ, psihodiagnoze, s. f. (Med.) Punere în evidență a trăsăturilor sau a tulburărilor de personalitate prin mijloace psihologice (teste, observație etc.). [Pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnose, engl. psychodiagnosis.

psihodiagnoze
PSIHODIAGNÓZĂ, psihodiagnoze, s. f. (Med.) Punere în evidență a trăsăturilor sau a tulburărilor de personalitate prin mijloace psihologice (teste, observație etc.). [Pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnose, engl. psychodiagnosis.

psihodiagnozei
PSIHODIAGNÓZĂ, psihodiagnoze, s. f. (Med.) Punere în evidență a trăsăturilor sau a tulburărilor de personalitate prin mijloace psihologice (teste, observație etc.). [Pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnose, engl. psychodiagnosis.

psihodiagnozele
PSIHODIAGNÓZĂ, psihodiagnoze, s. f. (Med.) Punere în evidență a trăsăturilor sau a tulburărilor de personalitate prin mijloace psihologice (teste, observație etc.). [Pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnose, engl. psychodiagnosis.

psihodiagnozelor
PSIHODIAGNÓZĂ, psihodiagnoze, s. f. (Med.) Punere în evidență a trăsăturilor sau a tulburărilor de personalitate prin mijloace psihologice (teste, observație etc.). [Pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnose, engl. psychodiagnosis.

psihodrama
PSIHODRÁMĂ, psihodrame, s. f. 1. (Psih.) Metodă de investigare și de diagnosticare, precum și de terapeutică modernă care utilizează jocul dramatic improvizat pe o temă dată pentru dezvăluirea gândurilor și a atitudinilor bolnavului psihic. 2. (În sociologie) Test folosit ca mijloc de selecție a candidaților la anumite posturi care necesită multă dezinvoltură în contactul cu publicul. – Din fr. psychodrame.

psihodramatic
PSIHODRAMÁTIC, -Ă, psihodramatici, -ce, adj. Cu caracter de psihodramă. – Din fr. psychodramatique.

psihodramatica
PSIHODRAMÁTIC, -Ă, psihodramatici, -ce, adj. Cu caracter de psihodramă. – Din fr. psychodramatique.

psihodramatice
PSIHODRAMÁTIC, -Ă, psihodramatici, -ce, adj. Cu caracter de psihodramă. – Din fr. psychodramatique.

psihodramaticei
PSIHODRAMÁTIC, -Ă, psihodramatici, -ce, adj. Cu caracter de psihodramă. – Din fr. psychodramatique.

psihodramaticele
PSIHODRAMÁTIC, -Ă, psihodramatici, -ce, adj. Cu caracter de psihodramă. – Din fr. psychodramatique.

psihodramaticelor
PSIHODRAMÁTIC, -Ă, psihodramatici, -ce, adj. Cu caracter de psihodramă. – Din fr. psychodramatique.

psihodramatici
PSIHODRAMÁTIC, -Ă, psihodramatici, -ce, adj. Cu caracter de psihodramă. – Din fr. psychodramatique.

psihodramaticii
PSIHODRAMÁTIC, -Ă, psihodramatici, -ce, adj. Cu caracter de psihodramă. – Din fr. psychodramatique.

psihodramaticilor
PSIHODRAMÁTIC, -Ă, psihodramatici, -ce, adj. Cu caracter de psihodramă. – Din fr. psychodramatique.

psihodramaticul
PSIHODRAMÁTIC, -Ă, psihodramatici, -ce, adj. Cu caracter de psihodramă. – Din fr. psychodramatique.

psihodramaticului
PSIHODRAMÁTIC, -Ă, psihodramatici, -ce, adj. Cu caracter de psihodramă. – Din fr. psychodramatique.

psihodramatist
PSIHODRAMATÍST s.m. Medic care folosește metoda psihodramei. [Cf. fr. psychodramatiste].

psihodramatistul
PSIHODRAMATÍST s.m. Medic care folosește metoda psihodramei. [Cf. fr. psychodramatiste].

psihodramatistului
PSIHODRAMATÍST s.m. Medic care folosește metoda psihodramei. [Cf. fr. psychodramatiste].

psihodramatiști
PSIHODRAMATÍST s.m. Medic care folosește metoda psihodramei. [Cf. fr. psychodramatiste].

psihodramatiștii
PSIHODRAMATÍST s.m. Medic care folosește metoda psihodramei. [Cf. fr. psychodramatiste].

psihodramatiștilor
PSIHODRAMATÍST s.m. Medic care folosește metoda psihodramei. [Cf. fr. psychodramatiste].

psihodrame
PSIHODRÁMĂ, psihodrame, s. f. 1. (Psih.) Metodă de investigare și de diagnosticare, precum și de terapeutică modernă care utilizează jocul dramatic improvizat pe o temă dată pentru dezvăluirea gândurilor și a atitudinilor bolnavului psihic. 2. (În sociologie) Test folosit ca mijloc de selecție a candidaților la anumite posturi care necesită multă dezinvoltură în contactul cu publicul. – Din fr. psychodrame.

psihodramei
PSIHODRÁMĂ, psihodrame, s. f. 1. (Psih.) Metodă de investigare și de diagnosticare, precum și de terapeutică modernă care utilizează jocul dramatic improvizat pe o temă dată pentru dezvăluirea gândurilor și a atitudinilor bolnavului psihic. 2. (În sociologie) Test folosit ca mijloc de selecție a candidaților la anumite posturi care necesită multă dezinvoltură în contactul cu publicul. – Din fr. psychodrame.

psihodramele
PSIHODRÁMĂ, psihodrame, s. f. 1. (Psih.) Metodă de investigare și de diagnosticare, precum și de terapeutică modernă care utilizează jocul dramatic improvizat pe o temă dată pentru dezvăluirea gândurilor și a atitudinilor bolnavului psihic. 2. (În sociologie) Test folosit ca mijloc de selecție a candidaților la anumite posturi care necesită multă dezinvoltură în contactul cu publicul. – Din fr. psychodrame.

psihodramelor
PSIHODRÁMĂ, psihodrame, s. f. 1. (Psih.) Metodă de investigare și de diagnosticare, precum și de terapeutică modernă care utilizează jocul dramatic improvizat pe o temă dată pentru dezvăluirea gândurilor și a atitudinilor bolnavului psihic. 2. (În sociologie) Test folosit ca mijloc de selecție a candidaților la anumite posturi care necesită multă dezinvoltură în contactul cu publicul. – Din fr. psychodrame.

psihoendocrinologie
PSIHOENDOCRINOLOGÍE s. f. Ramură a endocrinologiei care studiază influența sistemului endocrin asupra psihicului. – Din fr. psycho-endocrinologie.

psihoenergetica
PSIHOENERGÉTICĂ s.f. Disciplină biofizică care studiază fenomenele energetice ale psihismului. [< fr. psycho-énergétique].

psihoenergetici
PSIHOENERGÉTICĂ s.f. Disciplină biofizică care studiază fenomenele energetice ale psihismului. [< fr. psycho-énergétique].

psihoenergeticii
PSIHOENERGÉTICĂ s.f. Disciplină biofizică care studiază fenomenele energetice ale psihismului. [< fr. psycho-énergétique].

psihofarmacologie
PSIHOFARMACOLOGÍE s. f. Studiul întrebuințării și al efectelor substanțelor farmaceutice asupra psihicului. – Din fr. psychopharmacologie.

DOOM

psihofarmacologíe s. f., art. psihofarmacología, g.-d. psihofarmacologíi, art. psihofarmacologíei

psihofizic
PSIHOFÍZIC, -Ă, psihofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent psihologic care studiază pe cale experimentală raporturile cantitative dintre intensitatea stimulilor fizici și intensitatea stărilor psihice corespunzătoare, dând o formulare matematică concluziilor obținute. 2. Adj. Care aparține psihofizicii (1), privitor la psihofizică. 3. Adj. Care aparține psihicului și fizicului, privitor la psihic și la fizic. – Din germ. Psychophysik, fr. psychophysique.

DOOM

psihofízic adj. m., pl. psihofízici; f. psihofízică, pl. psihofízice

psihofizica
PSIHOFÍZIC, -Ă, psihofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent psihologic care studiază pe cale experimentală raporturile cantitative dintre intensitatea stimulilor fizici și intensitatea stărilor psihice corespunzătoare, dând o formulare matematică concluziilor obținute. 2. Adj. Care aparține psihofizicii (1), privitor la psihofizică. 3. Adj. Care aparține psihicului și fizicului, privitor la psihic și la fizic. – Din germ. Psychophysik, fr. psychophysique.

DOOM

psihofízic adj. m., pl. psihofízici; f. psihofízică, pl. psihofízice

psihofizica
PSIHOFÍZIC, -Ă, psihofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent psihologic care studiază pe cale experimentală raporturile cantitative dintre intensitatea stimulilor fizici și intensitatea stărilor psihice corespunzătoare, dând o formulare matematică concluziilor obținute. 2. Adj. Care aparține psihofizicii (1), privitor la psihofizică. 3. Adj. Care aparține psihicului și fizicului, privitor la psihic și la fizic. – Din germ. Psychophysik, fr. psychophysique.

DOOM

psihofízică s. f., g.-d. art. psihofízicii

psihofizice
PSIHOFÍZIC, -Ă, psihofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent psihologic care studiază pe cale experimentală raporturile cantitative dintre intensitatea stimulilor fizici și intensitatea stărilor psihice corespunzătoare, dând o formulare matematică concluziilor obținute. 2. Adj. Care aparține psihofizicii (1), privitor la psihofizică. 3. Adj. Care aparține psihicului și fizicului, privitor la psihic și la fizic. – Din germ. Psychophysik, fr. psychophysique.

DOOM

psihofízic adj. m., pl. psihofízici; f. psihofízică, pl. psihofízice

psihofizicei
PSIHOFÍZIC, -Ă, psihofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent psihologic care studiază pe cale experimentală raporturile cantitative dintre intensitatea stimulilor fizici și intensitatea stărilor psihice corespunzătoare, dând o formulare matematică concluziilor obținute. 2. Adj. Care aparține psihofizicii (1), privitor la psihofizică. 3. Adj. Care aparține psihicului și fizicului, privitor la psihic și la fizic. – Din germ. Psychophysik, fr. psychophysique.

DOOM

psihofízic adj. m., pl. psihofízici; f. psihofízică, pl. psihofízice

psihofizicele
PSIHOFÍZIC, -Ă, psihofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent psihologic care studiază pe cale experimentală raporturile cantitative dintre intensitatea stimulilor fizici și intensitatea stărilor psihice corespunzătoare, dând o formulare matematică concluziilor obținute. 2. Adj. Care aparține psihofizicii (1), privitor la psihofizică. 3. Adj. Care aparține psihicului și fizicului, privitor la psihic și la fizic. – Din germ. Psychophysik, fr. psychophysique.

DOOM

psihofízic adj. m., pl. psihofízici; f. psihofízică, pl. psihofízice

psihofizicelor
PSIHOFÍZIC, -Ă, psihofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent psihologic care studiază pe cale experimentală raporturile cantitative dintre intensitatea stimulilor fizici și intensitatea stărilor psihice corespunzătoare, dând o formulare matematică concluziilor obținute. 2. Adj. Care aparține psihofizicii (1), privitor la psihofizică. 3. Adj. Care aparține psihicului și fizicului, privitor la psihic și la fizic. – Din germ. Psychophysik, fr. psychophysique.

DOOM

psihofízic adj. m., pl. psihofízici; f. psihofízică, pl. psihofízice

psihofizici
PSIHOFÍZIC, -Ă, psihofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent psihologic care studiază pe cale experimentală raporturile cantitative dintre intensitatea stimulilor fizici și intensitatea stărilor psihice corespunzătoare, dând o formulare matematică concluziilor obținute. 2. Adj. Care aparține psihofizicii (1), privitor la psihofizică. 3. Adj. Care aparține psihicului și fizicului, privitor la psihic și la fizic. – Din germ. Psychophysik, fr. psychophysique.

DOOM

psihofízic adj. m., pl. psihofízici; f. psihofízică, pl. psihofízice

psihofizici
PSIHOFÍZIC, -Ă, psihofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent psihologic care studiază pe cale experimentală raporturile cantitative dintre intensitatea stimulilor fizici și intensitatea stărilor psihice corespunzătoare, dând o formulare matematică concluziilor obținute. 2. Adj. Care aparține psihofizicii (1), privitor la psihofizică. 3. Adj. Care aparține psihicului și fizicului, privitor la psihic și la fizic. – Din germ. Psychophysik, fr. psychophysique.

DOOM

psihofízică s. f., g.-d. art. psihofízicii

psihofizicii
PSIHOFÍZIC, -Ă, psihofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent psihologic care studiază pe cale experimentală raporturile cantitative dintre intensitatea stimulilor fizici și intensitatea stărilor psihice corespunzătoare, dând o formulare matematică concluziilor obținute. 2. Adj. Care aparține psihofizicii (1), privitor la psihofizică. 3. Adj. Care aparține psihicului și fizicului, privitor la psihic și la fizic. – Din germ. Psychophysik, fr. psychophysique.

DOOM

psihofízic adj. m., pl. psihofízici; f. psihofízică, pl. psihofízice

psihofizicii
PSIHOFÍZIC, -Ă, psihofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent psihologic care studiază pe cale experimentală raporturile cantitative dintre intensitatea stimulilor fizici și intensitatea stărilor psihice corespunzătoare, dând o formulare matematică concluziilor obținute. 2. Adj. Care aparține psihofizicii (1), privitor la psihofizică. 3. Adj. Care aparține psihicului și fizicului, privitor la psihic și la fizic. – Din germ. Psychophysik, fr. psychophysique.

DOOM

psihofízică s. f., g.-d. art. psihofízicii

psihofizicilor
PSIHOFÍZIC, -Ă, psihofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent psihologic care studiază pe cale experimentală raporturile cantitative dintre intensitatea stimulilor fizici și intensitatea stărilor psihice corespunzătoare, dând o formulare matematică concluziilor obținute. 2. Adj. Care aparține psihofizicii (1), privitor la psihofizică. 3. Adj. Care aparține psihicului și fizicului, privitor la psihic și la fizic. – Din germ. Psychophysik, fr. psychophysique.

DOOM

psihofízic adj. m., pl. psihofízici; f. psihofízică, pl. psihofízice

psihofizicul
PSIHOFÍZIC, -Ă, psihofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent psihologic care studiază pe cale experimentală raporturile cantitative dintre intensitatea stimulilor fizici și intensitatea stărilor psihice corespunzătoare, dând o formulare matematică concluziilor obținute. 2. Adj. Care aparține psihofizicii (1), privitor la psihofizică. 3. Adj. Care aparține psihicului și fizicului, privitor la psihic și la fizic. – Din germ. Psychophysik, fr. psychophysique.

DOOM

psihofízic adj. m., pl. psihofízici; f. psihofízică, pl. psihofízice

psihofizicului
PSIHOFÍZIC, -Ă, psihofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent psihologic care studiază pe cale experimentală raporturile cantitative dintre intensitatea stimulilor fizici și intensitatea stărilor psihice corespunzătoare, dând o formulare matematică concluziilor obținute. 2. Adj. Care aparține psihofizicii (1), privitor la psihofizică. 3. Adj. Care aparține psihicului și fizicului, privitor la psihic și la fizic. – Din germ. Psychophysik, fr. psychophysique.

DOOM

psihofízic adj. m., pl. psihofízici; f. psihofízică, pl. psihofízice

psihofiziologia
PSIHOFIZIOLOGÍE s. f. Parte a psihologiei care.se ocupă cu studierea mecanismelor neurofiziologice ale fenomenelor psihice; psihologie fiziologică. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. psychophysiologie.

DOOM

psihofiziologíe (-zi-o-) s. f., art. psihofiziología, g.-d. psihofiziologíi, art. psihofiziologíei

psihofiziologic
PSIHOFIZIOLÓGIC, -Ă, psihofiziologici, -ce, adj. Care aparține psihofiziologiei, privitor la psihofiziologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. psychophysiologique.

DOOM

psihofiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. psihofiziológici; f. psihofiziológică, pl. psihofiziológice

psihofiziologica
PSIHOFIZIOLÓGIC, -Ă, psihofiziologici, -ce, adj. Care aparține psihofiziologiei, privitor la psihofiziologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. psychophysiologique.

DOOM

psihofiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. psihofiziológici; f. psihofiziológică, pl. psihofiziológice

psihofiziologice
PSIHOFIZIOLÓGIC, -Ă, psihofiziologici, -ce, adj. Care aparține psihofiziologiei, privitor la psihofiziologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. psychophysiologique.

DOOM

psihofiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. psihofiziológici; f. psihofiziológică, pl. psihofiziológice

psihofiziologicei
PSIHOFIZIOLÓGIC, -Ă, psihofiziologici, -ce, adj. Care aparține psihofiziologiei, privitor la psihofiziologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. psychophysiologique.

DOOM

psihofiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. psihofiziológici; f. psihofiziológică, pl. psihofiziológice

psihofiziologicele
PSIHOFIZIOLÓGIC, -Ă, psihofiziologici, -ce, adj. Care aparține psihofiziologiei, privitor la psihofiziologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. psychophysiologique.

DOOM

psihofiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. psihofiziológici; f. psihofiziológică, pl. psihofiziológice

psihofiziologicelor
PSIHOFIZIOLÓGIC, -Ă, psihofiziologici, -ce, adj. Care aparține psihofiziologiei, privitor la psihofiziologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. psychophysiologique.

DOOM

psihofiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. psihofiziológici; f. psihofiziológică, pl. psihofiziológice

psihofiziologici
PSIHOFIZIOLÓGIC, -Ă, psihofiziologici, -ce, adj. Care aparține psihofiziologiei, privitor la psihofiziologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. psychophysiologique.

DOOM

psihofiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. psihofiziológici; f. psihofiziológică, pl. psihofiziológice

psihofiziologicii
PSIHOFIZIOLÓGIC, -Ă, psihofiziologici, -ce, adj. Care aparține psihofiziologiei, privitor la psihofiziologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. psychophysiologique.

DOOM

psihofiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. psihofiziológici; f. psihofiziológică, pl. psihofiziológice

psihofiziologicilor
PSIHOFIZIOLÓGIC, -Ă, psihofiziologici, -ce, adj. Care aparține psihofiziologiei, privitor la psihofiziologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. psychophysiologique.

DOOM

psihofiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. psihofiziológici; f. psihofiziológică, pl. psihofiziológice

psihofiziologicul
PSIHOFIZIOLÓGIC, -Ă, psihofiziologici, -ce, adj. Care aparține psihofiziologiei, privitor la psihofiziologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. psychophysiologique.

DOOM

psihofiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. psihofiziológici; f. psihofiziológică, pl. psihofiziológice

psihofiziologicului
PSIHOFIZIOLÓGIC, -Ă, psihofiziologici, -ce, adj. Care aparține psihofiziologiei, privitor la psihofiziologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. psychophysiologique.

DOOM

psihofiziológic (-zi-o-) adj. m., pl. psihofiziológici; f. psihofiziológică, pl. psihofiziológice

psihofiziologie
PSIHOFIZIOLOGÍE s. f. Parte a psihologiei care.se ocupă cu studierea mecanismelor neurofiziologice ale fenomenelor psihice; psihologie fiziologică. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. psychophysiologie.

DOOM

psihofiziologíe (-zi-o-) s. f., art. psihofiziología, g.-d. psihofiziologíi, art. psihofiziologíei

psihofiziologiei
PSIHOFIZIOLOGÍE s. f. Parte a psihologiei care.se ocupă cu studierea mecanismelor neurofiziologice ale fenomenelor psihice; psihologie fiziologică. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. psychophysiologie.

DOOM

psihofiziologíe (-zi-o-) s. f., art. psihofiziología, g.-d. psihofiziologíi, art. psihofiziologíei

psihofiziologii
PSIHOFIZIOLOGÍE s. f. Parte a psihologiei care.se ocupă cu studierea mecanismelor neurofiziologice ale fenomenelor psihice; psihologie fiziologică. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. psychophysiologie.

DOOM

psihofiziologíe (-zi-o-) s. f., art. psihofiziología, g.-d. psihofiziologíi, art. psihofiziologíei

psihogen
PSIHOGÉN, -Ă, psihogeni, -e, adj. Care ia naștere datorită cauzelor psihice. – Din fr. psychogène.

DOOM

psihogén adj. m., pl. psihogéni; f. psihogénă, pl. psihogéne

psihogena
PSIHOGÉN, -Ă, psihogeni, -e, adj. Care ia naștere datorită cauzelor psihice. – Din fr. psychogène.

DOOM

psihogén adj. m., pl. psihogéni; f. psihogénă, pl. psihogéne

psihogene
PSIHOGÉN, -Ă, psihogeni, -e, adj. Care ia naștere datorită cauzelor psihice. – Din fr. psychogène.

DOOM

psihogén adj. m., pl. psihogéni; f. psihogénă, pl. psihogéne

psihogenei
PSIHOGÉN, -Ă, psihogeni, -e, adj. Care ia naștere datorită cauzelor psihice. – Din fr. psychogène.

DOOM

psihogén adj. m., pl. psihogéni; f. psihogénă, pl. psihogéne

psihogenele
PSIHOGÉN, -Ă, psihogeni, -e, adj. Care ia naștere datorită cauzelor psihice. – Din fr. psychogène.

DOOM

psihogén adj. m., pl. psihogéni; f. psihogénă, pl. psihogéne

psihogenelor
PSIHOGÉN, -Ă, psihogeni, -e, adj. Care ia naștere datorită cauzelor psihice. – Din fr. psychogène.

DOOM

psihogén adj. m., pl. psihogéni; f. psihogénă, pl. psihogéne

psihogeneza
PSIHOGENÉZĂ s. f. Studiul nașterii și al dezvoltării funcțiilor psihice la om. ♦ Procesul apariției unei boli din cauze psihice. – Din fr. psychogenèse.

DOOM

psihogenéză s. f., g.-d. art. psihogenézei

psihogeneze
PSIHOGENÉZĂ s. f. Studiul nașterii și al dezvoltării funcțiilor psihice la om. ♦ Procesul apariției unei boli din cauze psihice. – Din fr. psychogenèse.

DOOM

psihogenéză s. f., g.-d. art. psihogenézei

psihogenezei
PSIHOGENÉZĂ s. f. Studiul nașterii și al dezvoltării funcțiilor psihice la om. ♦ Procesul apariției unei boli din cauze psihice. – Din fr. psychogenèse.

DOOM

psihogenéză s. f., g.-d. art. psihogenézei

psihogenezele
PSIHOGENÉZĂ s. f. Studiul nașterii și al dezvoltării funcțiilor psihice la om. ♦ Procesul apariției unei boli din cauze psihice. – Din fr. psychogenèse.

DOOM

psihogenéză s. f., g.-d. art. psihogenézei

psihogenezelor
PSIHOGENÉZĂ s. f. Studiul nașterii și al dezvoltării funcțiilor psihice la om. ♦ Procesul apariției unei boli din cauze psihice. – Din fr. psychogenèse.

DOOM

psihogenéză s. f., g.-d. art. psihogenézei

psihogeni
PSIHOGÉN, -Ă, psihogeni, -e, adj. Care ia naștere datorită cauzelor psihice. – Din fr. psychogène.

DOOM

psihogén adj. m., pl. psihogéni; f. psihogénă, pl. psihogéne

psihogenii
PSIHOGÉN, -Ă, psihogeni, -e, adj. Care ia naștere datorită cauzelor psihice. – Din fr. psychogène.

DOOM

psihogén adj. m., pl. psihogéni; f. psihogénă, pl. psihogéne

psihogenilor
PSIHOGÉN, -Ă, psihogeni, -e, adj. Care ia naștere datorită cauzelor psihice. – Din fr. psychogène.

DOOM

psihogén adj. m., pl. psihogéni; f. psihogénă, pl. psihogéne

psihogenul
PSIHOGÉN, -Ă, psihogeni, -e, adj. Care ia naștere datorită cauzelor psihice. – Din fr. psychogène.

DOOM

psihogén adj. m., pl. psihogéni; f. psihogénă, pl. psihogéne

psihogenului
PSIHOGÉN, -Ă, psihogeni, -e, adj. Care ia naștere datorită cauzelor psihice. – Din fr. psychogène.

DOOM

psihogén adj. m., pl. psihogéni; f. psihogénă, pl. psihogéne

psihografia
PSIHOGRAFÍE s.f. Descriere a aptitudinilor și trăsăturilor biopsihologice și a atitudinilor sociale pe care le cere o profesiune. [Gen. -iei. / < fr. psychographie].

psihografie
PSIHOGRAFÍE s.f. Descriere a aptitudinilor și trăsăturilor biopsihologice și a atitudinilor sociale pe care le cere o profesiune. [Gen. -iei. / < fr. psychographie].

psihografiei
PSIHOGRAFÍE s.f. Descriere a aptitudinilor și trăsăturilor biopsihologice și a atitudinilor sociale pe care le cere o profesiune. [Gen. -iei. / < fr. psychographie].

psihografii
PSIHOGRAFÍE s.f. Descriere a aptitudinilor și trăsăturilor biopsihologice și a atitudinilor sociale pe care le cere o profesiune. [Gen. -iei. / < fr. psychographie].

psihografiile
PSIHOGRAFÍE s.f. Descriere a aptitudinilor și trăsăturilor biopsihologice și a atitudinilor sociale pe care le cere o profesiune. [Gen. -iei. / < fr. psychographie].

psihografiilor
PSIHOGRAFÍE s.f. Descriere a aptitudinilor și trăsăturilor biopsihologice și a atitudinilor sociale pe care le cere o profesiune. [Gen. -iei. / < fr. psychographie].

psihograma
PSIHOGRÁMĂ, psihograme, s. f. (Psih.) Caracterizare psihologică detaliată a structurii și dezvoltării personalității unui individ; (concr.) buletin care cuprinde o astfel de caracterizare. – Din fr. psychogramme.

psihograme
PSIHOGRÁMĂ, psihograme, s. f. (Psih.) Caracterizare psihologică detaliată a structurii și dezvoltării personalității unui individ; (concr.) buletin care cuprinde o astfel de caracterizare. – Din fr. psychogramme.

psihogramei
PSIHOGRÁMĂ, psihograme, s. f. (Psih.) Caracterizare psihologică detaliată a structurii și dezvoltării personalității unui individ; (concr.) buletin care cuprinde o astfel de caracterizare. – Din fr. psychogramme.

psihogramele
PSIHOGRÁMĂ, psihograme, s. f. (Psih.) Caracterizare psihologică detaliată a structurii și dezvoltării personalității unui individ; (concr.) buletin care cuprinde o astfel de caracterizare. – Din fr. psychogramme.

psihogramelor
PSIHOGRÁMĂ, psihograme, s. f. (Psih.) Caracterizare psihologică detaliată a structurii și dezvoltării personalității unui individ; (concr.) buletin care cuprinde o astfel de caracterizare. – Din fr. psychogramme.

psihoigiena
PSIHOIGIÉNĂ s. f. Domeniu al psihiatriei care se ocupă de măsurile de igienă impuse de diferite categorii de activitate. [Pr.: -ho-i-gi-e-] – Psiho[logie] + igienă.

psihoigiene
PSIHOIGIÉNĂ s. f. Domeniu al psihiatriei care se ocupă de măsurile de igienă impuse de diferite categorii de activitate. [Pr.: -ho-i-gi-e-] – Psiho[logie] + igienă.

psihoigienei
PSIHOIGIÉNĂ s. f. Domeniu al psihiatriei care se ocupă de măsurile de igienă impuse de diferite categorii de activitate. [Pr.: -ho-i-gi-e-] – Psiho[logie] + igienă.

psiholeptic
PSIHOLÉPTIC, -Ă, psiholeptici, -ce, adj., s. n. (Medicament psihotrop) cu acțiune hipnotică, sedativă. – Din fr. psycholeptique.

psiholeptica
PSIHOLÉPTIC, -Ă, psiholeptici, -ce, adj., s. n. (Medicament psihotrop) cu acțiune hipnotică, sedativă. – Din fr. psycholeptique.

psiholeptice
PSIHOLÉPTIC, -Ă, psiholeptici, -ce, adj., s. n. (Medicament psihotrop) cu acțiune hipnotică, sedativă. – Din fr. psycholeptique.

psiholepticei
PSIHOLÉPTIC, -Ă, psiholeptici, -ce, adj., s. n. (Medicament psihotrop) cu acțiune hipnotică, sedativă. – Din fr. psycholeptique.

psiholepticele
PSIHOLÉPTIC, -Ă, psiholeptici, -ce, adj., s. n. (Medicament psihotrop) cu acțiune hipnotică, sedativă. – Din fr. psycholeptique.

psiholepticelor
PSIHOLÉPTIC, -Ă, psiholeptici, -ce, adj., s. n. (Medicament psihotrop) cu acțiune hipnotică, sedativă. – Din fr. psycholeptique.

psiholeptici
PSIHOLÉPTIC, -Ă, psiholeptici, -ce, adj., s. n. (Medicament psihotrop) cu acțiune hipnotică, sedativă. – Din fr. psycholeptique.

psiholepticii
PSIHOLÉPTIC, -Ă, psiholeptici, -ce, adj., s. n. (Medicament psihotrop) cu acțiune hipnotică, sedativă. – Din fr. psycholeptique.

psiholepticilor
PSIHOLÉPTIC, -Ă, psiholeptici, -ce, adj., s. n. (Medicament psihotrop) cu acțiune hipnotică, sedativă. – Din fr. psycholeptique.

psiholepticul
PSIHOLÉPTIC, -Ă, psiholeptici, -ce, adj., s. n. (Medicament psihotrop) cu acțiune hipnotică, sedativă. – Din fr. psycholeptique.

psiholepticului
PSIHOLÉPTIC, -Ă, psiholeptici, -ce, adj., s. n. (Medicament psihotrop) cu acțiune hipnotică, sedativă. – Din fr. psycholeptique.

psiholingvist
PSIHOLINGVÍST, -Ă, psiholingviști, -ste, s. m. și f. Specialist în psiholingvistică. – Din fr. psycholinguiste, engl. psycholinguist.

psiholingvista
PSIHOLINGVÍST, -Ă, psiholingviști, -ste, s. m. și f. Specialist în psiholingvistică. – Din fr. psycholinguiste, engl. psycholinguist.

psiholingviste
PSIHOLINGVÍST, -Ă, psiholingviști, -ste, s. m. și f. Specialist în psiholingvistică. – Din fr. psycholinguiste, engl. psycholinguist.

psiholingvistei
PSIHOLINGVÍST, -Ă, psiholingviști, -ste, s. m. și f. Specialist în psiholingvistică. – Din fr. psycholinguiste, engl. psycholinguist.

psiholingvistele
PSIHOLINGVÍST, -Ă, psiholingviști, -ste, s. m. și f. Specialist în psiholingvistică. – Din fr. psycholinguiste, engl. psycholinguist.

psiholingvistelor
PSIHOLINGVÍST, -Ă, psiholingviști, -ste, s. m. și f. Specialist în psiholingvistică. – Din fr. psycholinguiste, engl. psycholinguist.

psiholingvistic
PSIHOLINGVÍSTIC, -Ă, psiholingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază limbajul ca formă de manifestare a psihicului uman, legitățile producerii și recepționării enunțurilor. 2. Adj. Care aparține psiholingvisticii (1), privitor la psiholingvistică. – Din fr. psycholinguistique.

DOOM

psiholingvístic adj. m., pl. psiholingvístici; f. psiholingvístică, pl. psiholingvístice

psiholingvistica
PSIHOLINGVÍSTIC, -Ă, psiholingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază limbajul ca formă de manifestare a psihicului uman, legitățile producerii și recepționării enunțurilor. 2. Adj. Care aparține psiholingvisticii (1), privitor la psiholingvistică. – Din fr. psycholinguistique.

DOOM

psiholingvístic adj. m., pl. psiholingvístici; f. psiholingvístică, pl. psiholingvístice

psiholingvistica
PSIHOLINGVÍSTICĂ s.f. Disciplină care studiază mecanismul psihic al limbajului, cercetându-l pe acesta din urmă ca pe o formă de manifestare psihică; psihologia limbajului. [Cf. fr. psycholinguistique, engl. psycholinguistics].

DOOM

psiholingvístică s. f., g.-d. art. psiholingvísticii

psiholingvistice
PSIHOLINGVÍSTIC, -Ă, psiholingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază limbajul ca formă de manifestare a psihicului uman, legitățile producerii și recepționării enunțurilor. 2. Adj. Care aparține psiholingvisticii (1), privitor la psiholingvistică. – Din fr. psycholinguistique.

DOOM

psiholingvístic adj. m., pl. psiholingvístici; f. psiholingvístică, pl. psiholingvístice

psiholingvisticei
PSIHOLINGVÍSTIC, -Ă, psiholingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază limbajul ca formă de manifestare a psihicului uman, legitățile producerii și recepționării enunțurilor. 2. Adj. Care aparține psiholingvisticii (1), privitor la psiholingvistică. – Din fr. psycholinguistique.

DOOM

psiholingvístic adj. m., pl. psiholingvístici; f. psiholingvístică, pl. psiholingvístice

psiholingvisticele
PSIHOLINGVÍSTIC, -Ă, psiholingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază limbajul ca formă de manifestare a psihicului uman, legitățile producerii și recepționării enunțurilor. 2. Adj. Care aparține psiholingvisticii (1), privitor la psiholingvistică. – Din fr. psycholinguistique.

DOOM

psiholingvístic adj. m., pl. psiholingvístici; f. psiholingvístică, pl. psiholingvístice

psiholingvisticelor
PSIHOLINGVÍSTIC, -Ă, psiholingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază limbajul ca formă de manifestare a psihicului uman, legitățile producerii și recepționării enunțurilor. 2. Adj. Care aparține psiholingvisticii (1), privitor la psiholingvistică. – Din fr. psycholinguistique.

DOOM

psiholingvístic adj. m., pl. psiholingvístici; f. psiholingvístică, pl. psiholingvístice

psiholingvistici
PSIHOLINGVÍSTIC, -Ă, psiholingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază limbajul ca formă de manifestare a psihicului uman, legitățile producerii și recepționării enunțurilor. 2. Adj. Care aparține psiholingvisticii (1), privitor la psiholingvistică. – Din fr. psycholinguistique.

DOOM

psiholingvístic adj. m., pl. psiholingvístici; f. psiholingvístică, pl. psiholingvístice

psiholingvistici
PSIHOLINGVÍSTICĂ s.f. Disciplină care studiază mecanismul psihic al limbajului, cercetându-l pe acesta din urmă ca pe o formă de manifestare psihică; psihologia limbajului. [Cf. fr. psycholinguistique, engl. psycholinguistics].

DOOM

psiholingvístică s. f., g.-d. art. psiholingvísticii

psiholingvisticii
PSIHOLINGVÍSTIC, -Ă, psiholingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază limbajul ca formă de manifestare a psihicului uman, legitățile producerii și recepționării enunțurilor. 2. Adj. Care aparține psiholingvisticii (1), privitor la psiholingvistică. – Din fr. psycholinguistique.

DOOM

psiholingvístic adj. m., pl. psiholingvístici; f. psiholingvístică, pl. psiholingvístice

psiholingvisticii
PSIHOLINGVÍSTICĂ s.f. Disciplină care studiază mecanismul psihic al limbajului, cercetându-l pe acesta din urmă ca pe o formă de manifestare psihică; psihologia limbajului. [Cf. fr. psycholinguistique, engl. psycholinguistics].

DOOM

psiholingvístică s. f., g.-d. art. psiholingvísticii

psiholingvisticilor
PSIHOLINGVÍSTIC, -Ă, psiholingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază limbajul ca formă de manifestare a psihicului uman, legitățile producerii și recepționării enunțurilor. 2. Adj. Care aparține psiholingvisticii (1), privitor la psiholingvistică. – Din fr. psycholinguistique.

DOOM

psiholingvístic adj. m., pl. psiholingvístici; f. psiholingvístică, pl. psiholingvístice

psiholingvisticul
PSIHOLINGVÍSTIC, -Ă, psiholingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază limbajul ca formă de manifestare a psihicului uman, legitățile producerii și recepționării enunțurilor. 2. Adj. Care aparține psiholingvisticii (1), privitor la psiholingvistică. – Din fr. psycholinguistique.

DOOM

psiholingvístic adj. m., pl. psiholingvístici; f. psiholingvístică, pl. psiholingvístice

psiholingvisticului
PSIHOLINGVÍSTIC, -Ă, psiholingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază limbajul ca formă de manifestare a psihicului uman, legitățile producerii și recepționării enunțurilor. 2. Adj. Care aparține psiholingvisticii (1), privitor la psiholingvistică. – Din fr. psycholinguistique.

DOOM

psiholingvístic adj. m., pl. psiholingvístici; f. psiholingvístică, pl. psiholingvístice

psiholingvistul
PSIHOLINGVÍST, -Ă, psiholingviști, -ste, s. m. și f. Specialist în psiholingvistică. – Din fr. psycholinguiste, engl. psycholinguist.

psiholingvistului
PSIHOLINGVÍST, -Ă, psiholingviști, -ste, s. m. și f. Specialist în psiholingvistică. – Din fr. psycholinguiste, engl. psycholinguist.

psiholingviști
PSIHOLINGVÍST, -Ă, psiholingviști, -ste, s. m. și f. Specialist în psiholingvistică. – Din fr. psycholinguiste, engl. psycholinguist.

psiholingviștii
PSIHOLINGVÍST, -Ă, psiholingviști, -ste, s. m. și f. Specialist în psiholingvistică. – Din fr. psycholinguiste, engl. psycholinguist.

psiholingviștilor
PSIHOLINGVÍST, -Ă, psiholingviști, -ste, s. m. și f. Specialist în psiholingvistică. – Din fr. psycholinguiste, engl. psycholinguist.

psiholog
PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. (Rar la f.) Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue.

DOOM

psihológă (rar) s. f., g.-d. art. psihológei; pl. psihológe

psihologa
PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. (Rar la f.) Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue.

DOOM

psihológă (rar) s. f., g.-d. art. psihológei; pl. psihológe

psihologe
PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. (Rar la f.) Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue.

DOOM

psihológă (rar) s. f., g.-d. art. psihológei; pl. psihológe

psihologei
PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. (Rar la f.) Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue.

DOOM

psihológă (rar) s. f., g.-d. art. psihológei; pl. psihológe

psihologele
PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. (Rar la f.) Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue.

DOOM

psihológă (rar) s. f., g.-d. art. psihológei; pl. psihológe

psihologelor
PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. (Rar la f.) Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue.

DOOM

psihológă (rar) s. f., g.-d. art. psihológei; pl. psihológe

psihologi
PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. (Rar la f.) Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue.

DOOM

psihológă (rar) s. f., g.-d. art. psihológei; pl. psihológe

psihologia
PSIHOLOGÍE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studiul psihicului (1), al legității proceselor psihice (cognitive, afective, voliționale) și al însușirilor psihice ale persoanei (caracter, temperament etc.). 2. Totalitatea fenomenelor psihice care caracterizează un individ sau o colectivitate; concepție, mentalitate. 3. Totalitatea proceselor psihice care condiționează o activitate. – Din fr. psychologie.

DOOM

psihologíe s. f., art. psihología, g.-d. psihologíi, art. psihologíei

psihologic
PSIHOLÓGIC, -Ă, psihologici, -ce, adj. Care aparține psihologiei, privitor la psihologie sau la fenomenele care fac parte din acest domeniu de cercetare; sufletesc. ◊ Expr. Moment psihologic = moment potrivit pentru a influența pe cineva sau pentru a determina producerea unui anumit fapt. – Din fr. psychologique.

DOOM

psihológic adj. m., pl. psihológici; f. psihológică, pl. psihológice

psihologica
PSIHOLÓGIC, -Ă, psihologici, -ce, adj. Care aparține psihologiei, privitor la psihologie sau la fenomenele care fac parte din acest domeniu de cercetare; sufletesc. ◊ Expr. Moment psihologic = moment potrivit pentru a influența pe cineva sau pentru a determina producerea unui anumit fapt. – Din fr. psychologique.

DOOM

psihológic adj. m., pl. psihológici; f. psihológică, pl. psihológice

psihologice
PSIHOLÓGIC, -Ă, psihologici, -ce, adj. Care aparține psihologiei, privitor la psihologie sau la fenomenele care fac parte din acest domeniu de cercetare; sufletesc. ◊ Expr. Moment psihologic = moment potrivit pentru a influența pe cineva sau pentru a determina producerea unui anumit fapt. – Din fr. psychologique.

DOOM

psihológic adj. m., pl. psihológici; f. psihológică, pl. psihológice

psihologicei
PSIHOLÓGIC, -Ă, psihologici, -ce, adj. Care aparține psihologiei, privitor la psihologie sau la fenomenele care fac parte din acest domeniu de cercetare; sufletesc. ◊ Expr. Moment psihologic = moment potrivit pentru a influența pe cineva sau pentru a determina producerea unui anumit fapt. – Din fr. psychologique.

DOOM

psihológic adj. m., pl. psihológici; f. psihológică, pl. psihológice

psihologicele
PSIHOLÓGIC, -Ă, psihologici, -ce, adj. Care aparține psihologiei, privitor la psihologie sau la fenomenele care fac parte din acest domeniu de cercetare; sufletesc. ◊ Expr. Moment psihologic = moment potrivit pentru a influența pe cineva sau pentru a determina producerea unui anumit fapt. – Din fr. psychologique.

DOOM

psihológic adj. m., pl. psihológici; f. psihológică, pl. psihológice

psihologicelor
PSIHOLÓGIC, -Ă, psihologici, -ce, adj. Care aparține psihologiei, privitor la psihologie sau la fenomenele care fac parte din acest domeniu de cercetare; sufletesc. ◊ Expr. Moment psihologic = moment potrivit pentru a influența pe cineva sau pentru a determina producerea unui anumit fapt. – Din fr. psychologique.

DOOM

psihológic adj. m., pl. psihológici; f. psihológică, pl. psihológice

psihologicește
PSIHOLOGICÉȘTE adv. (Înv.) Din punct de vedere psihologic; sufletește. – Psihologic + suf. -ește.

DOOM

psihologicéște (înv.) adv.

psihologici
PSIHOLÓGIC, -Ă, psihologici, -ce, adj. Care aparține psihologiei, privitor la psihologie sau la fenomenele care fac parte din acest domeniu de cercetare; sufletesc. ◊ Expr. Moment psihologic = moment potrivit pentru a influența pe cineva sau pentru a determina producerea unui anumit fapt. – Din fr. psychologique.

DOOM

psihológic adj. m., pl. psihológici; f. psihológică, pl. psihológice

psihologicii
PSIHOLÓGIC, -Ă, psihologici, -ce, adj. Care aparține psihologiei, privitor la psihologie sau la fenomenele care fac parte din acest domeniu de cercetare; sufletesc. ◊ Expr. Moment psihologic = moment potrivit pentru a influența pe cineva sau pentru a determina producerea unui anumit fapt. – Din fr. psychologique.

DOOM

psihológic adj. m., pl. psihológici; f. psihológică, pl. psihológice

psihologicilor
PSIHOLÓGIC, -Ă, psihologici, -ce, adj. Care aparține psihologiei, privitor la psihologie sau la fenomenele care fac parte din acest domeniu de cercetare; sufletesc. ◊ Expr. Moment psihologic = moment potrivit pentru a influența pe cineva sau pentru a determina producerea unui anumit fapt. – Din fr. psychologique.

DOOM

psihológic adj. m., pl. psihológici; f. psihológică, pl. psihológice

psihologicul
PSIHOLÓGIC, -Ă, psihologici, -ce, adj. Care aparține psihologiei, privitor la psihologie sau la fenomenele care fac parte din acest domeniu de cercetare; sufletesc. ◊ Expr. Moment psihologic = moment potrivit pentru a influența pe cineva sau pentru a determina producerea unui anumit fapt. – Din fr. psychologique.

DOOM

psihológic adj. m., pl. psihológici; f. psihológică, pl. psihológice

psihologicului
PSIHOLÓGIC, -Ă, psihologici, -ce, adj. Care aparține psihologiei, privitor la psihologie sau la fenomenele care fac parte din acest domeniu de cercetare; sufletesc. ◊ Expr. Moment psihologic = moment potrivit pentru a influența pe cineva sau pentru a determina producerea unui anumit fapt. – Din fr. psychologique.

DOOM

psihológic adj. m., pl. psihológici; f. psihológică, pl. psihológice

psihologie
PSIHOLOGÍE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studiul psihicului (1), al legității proceselor psihice (cognitive, afective, voliționale) și al însușirilor psihice ale persoanei (caracter, temperament etc.). 2. Totalitatea fenomenelor psihice care caracterizează un individ sau o colectivitate; concepție, mentalitate. 3. Totalitatea proceselor psihice care condiționează o activitate. – Din fr. psychologie.

DOOM

psihologíe s. f., art. psihología, g.-d. psihologíi, art. psihologíei

psihologiei
PSIHOLOGÍE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studiul psihicului (1), al legității proceselor psihice (cognitive, afective, voliționale) și al însușirilor psihice ale persoanei (caracter, temperament etc.). 2. Totalitatea fenomenelor psihice care caracterizează un individ sau o colectivitate; concepție, mentalitate. 3. Totalitatea proceselor psihice care condiționează o activitate. – Din fr. psychologie.

DOOM

psihologíe s. f., art. psihología, g.-d. psihologíi, art. psihologíei

psihologii
PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. (Rar la f.) Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue.

DOOM

psihológă (rar) s. f., g.-d. art. psihológei; pl. psihológe

psihologii
PSIHOLOGÍE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studiul psihicului (1), al legității proceselor psihice (cognitive, afective, voliționale) și al însușirilor psihice ale persoanei (caracter, temperament etc.). 2. Totalitatea fenomenelor psihice care caracterizează un individ sau o colectivitate; concepție, mentalitate. 3. Totalitatea proceselor psihice care condiționează o activitate. – Din fr. psychologie.

DOOM

psihologíe s. f., art. psihología, g.-d. psihologíi, art. psihologíei

psihologilor
PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. (Rar la f.) Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue.

DOOM

psihológă (rar) s. f., g.-d. art. psihológei; pl. psihológe

psihologism
PSIHOLOGÍSM s. n. Orientare, tendință, concepție care extinde cauzalitatea psihologică la interpretarea unor fenomene din alte domenii ale realității. – Din fr. psychologisme.

DOOM

psihologísm s. n.

psihologismul
PSIHOLOGÍSM s. n. Orientare, tendință, concepție care extinde cauzalitatea psihologică la interpretarea unor fenomene din alte domenii ale realității. – Din fr. psychologisme.

DOOM

psihologísm s. n.

psihologismului
PSIHOLOGÍSM s. n. Orientare, tendință, concepție care extinde cauzalitatea psihologică la interpretarea unor fenomene din alte domenii ale realității. – Din fr. psychologisme.

DOOM

psihologísm s. n.

psihologist
PSIHOLOGÍST, -Ă, psihologiști, -ste, adj. Care aparține psihologismului, privitor la psihologism. – Din fr. psychologiste.

DOOM

psihologíst adj. m., pl. psihologíști; f. psihologístă, pl. psihologíste

psihologista
PSIHOLOGÍST, -Ă, psihologiști, -ste, adj. Care aparține psihologismului, privitor la psihologism. – Din fr. psychologiste.

DOOM

psihologíst adj. m., pl. psihologíști; f. psihologístă, pl. psihologíste

psihologiste
PSIHOLOGÍST, -Ă, psihologiști, -ste, adj. Care aparține psihologismului, privitor la psihologism. – Din fr. psychologiste.

DOOM

psihologíst adj. m., pl. psihologíști; f. psihologístă, pl. psihologíste

psihologistei
PSIHOLOGÍST, -Ă, psihologiști, -ste, adj. Care aparține psihologismului, privitor la psihologism. – Din fr. psychologiste.

DOOM

psihologíst adj. m., pl. psihologíști; f. psihologístă, pl. psihologíste

psihologistele
PSIHOLOGÍST, -Ă, psihologiști, -ste, adj. Care aparține psihologismului, privitor la psihologism. – Din fr. psychologiste.

DOOM

psihologíst adj. m., pl. psihologíști; f. psihologístă, pl. psihologíste

psihologistelor
PSIHOLOGÍST, -Ă, psihologiști, -ste, adj. Care aparține psihologismului, privitor la psihologism. – Din fr. psychologiste.

DOOM

psihologíst adj. m., pl. psihologíști; f. psihologístă, pl. psihologíste

psihologistul
PSIHOLOGÍST, -Ă, psihologiști, -ste, adj. Care aparține psihologismului, privitor la psihologism. – Din fr. psychologiste.

DOOM

psihologíst adj. m., pl. psihologíști; f. psihologístă, pl. psihologíste

psihologistului
PSIHOLOGÍST, -Ă, psihologiști, -ste, adj. Care aparține psihologismului, privitor la psihologism. – Din fr. psychologiste.

DOOM

psihologíst adj. m., pl. psihologíști; f. psihologístă, pl. psihologíste

psihologiza
PSIHOLOGIZÁ, psihologizez, vb. I. Tranz. A face să capete un (pronunțat) caracter psihologic. – Din fr. psychologiser, engl. psychologize.

psihologizai
PSIHOLOGIZÁ, psihologizez, vb. I. Tranz. A face să capete un (pronunțat) caracter psihologic. – Din fr. psychologiser, engl. psychologize.

psihologizam
PSIHOLOGIZÁ, psihologizez, vb. I. Tranz. A face să capete un (pronunțat) caracter psihologic. – Din fr. psychologiser, engl. psychologize.

psihologizant
PSIHOLOGIZÁNT, -Ă, psihologizanți, -te, adj. Care acordă o importanță exagerată factorului psihologic. – Din fr. psychologisant.

DOOM

psihologizánt adj. m., pl. psihologizánți; f. psihologizántă, pl. psihologizánte

psihologizanta
PSIHOLOGIZÁNT, -Ă, psihologizanți, -te, adj. Care acordă o importanță exagerată factorului psihologic. – Din fr. psychologisant.

DOOM

psihologizánt adj. m., pl. psihologizánți; f. psihologizántă, pl. psihologizánte

psihologizante
PSIHOLOGIZÁNT, -Ă, psihologizanți, -te, adj. Care acordă o importanță exagerată factorului psihologic. – Din fr. psychologisant.

DOOM

psihologizánt adj. m., pl. psihologizánți; f. psihologizántă, pl. psihologizánte

psihologizantei
PSIHOLOGIZÁNT, -Ă, psihologizanți, -te, adj. Care acordă o importanță exagerată factorului psihologic. – Din fr. psychologisant.

DOOM

psihologizánt adj. m., pl. psihologizánți; f. psihologizántă, pl. psihologizánte

psihologizantele
PSIHOLOGIZÁNT, -Ă, psihologizanți, -te, adj. Care acordă o importanță exagerată factorului psihologic. – Din fr. psychologisant.

DOOM

psihologizánt adj. m., pl. psihologizánți; f. psihologizántă, pl. psihologizánte

psihologizantelor
PSIHOLOGIZÁNT, -Ă, psihologizanți, -te, adj. Care acordă o importanță exagerată factorului psihologic. – Din fr. psychologisant.

DOOM

psihologizánt adj. m., pl. psihologizánți; f. psihologizántă, pl. psihologizánte

psihologizantul
PSIHOLOGIZÁNT, -Ă, psihologizanți, -te, adj. Care acordă o importanță exagerată factorului psihologic. – Din fr. psychologisant.

DOOM

psihologizánt adj. m., pl. psihologizánți; f. psihologizántă, pl. psihologizánte

psihologizantului
PSIHOLOGIZÁNT, -Ă, psihologizanți, -te, adj. Care acordă o importanță exagerată factorului psihologic. – Din fr. psychologisant.

DOOM

psihologizánt adj. m., pl. psihologizánți; f. psihologizántă, pl. psihologizánte

psihologizanți
PSIHOLOGIZÁNT, -Ă, psihologizanți, -te, adj. Care acordă o importanță exagerată factorului psihologic. – Din fr. psychologisant.

DOOM

psihologizánt adj. m., pl. psihologizánți; f. psihologizántă, pl. psihologizánte

psihologizanții
PSIHOLOGIZÁNT, -Ă, psihologizanți, -te, adj. Care acordă o importanță exagerată factorului psihologic. – Din fr. psychologisant.

DOOM

psihologizánt adj. m., pl. psihologizánți; f. psihologizántă, pl. psihologizánte

psihologizanților
PSIHOLOGIZÁNT, -Ă, psihologizanți, -te, adj. Care acordă o importanță exagerată factorului psihologic. – Din fr. psychologisant.

DOOM

psihologizánt adj. m., pl. psihologizánți; f. psihologizántă, pl. psihologizánte

psihologizare
PSIHOLOGIZÁ, psihologizez, vb. I. Tranz. A face să capete un (pronunțat) caracter psihologic. – Din fr. psychologiser, engl. psychologize.

psihologizară
PSIHOLOGIZÁ, psihologizez, vb. I. Tranz. A face să capete un (pronunțat) caracter psihologic. – Din fr. psychologiser, engl. psychologize.

psihologizarăm
PSIHOLOGIZÁ, psihologizez, vb. I. Tranz. A face să capete un (pronunțat) caracter psihologic. – Din fr. psychologiser, engl. psychologize.

psihologizarăți
PSIHOLOGIZÁ, psihologizez, vb. I. Tranz. A face să capete un (pronunțat) caracter psihologic. – Din fr. psychologiser, engl. psychologize.

psihologizase
PSIHOLOGIZÁ, psihologizez, vb. I. Tranz. A face să capete un (pronunțat) caracter psihologic. – Din fr. psychologiser, engl. psychologize.

psihologizasem
PSIHOLOGIZÁ, psihologizez, vb. I. Tranz. A face să capete un (pronunțat) caracter psihologic. – Din fr. psychologiser, engl. psychologize.

psihologizaseră
PSIHOLOGIZÁ, psihologizez, vb. I. Tranz. A face să capete un (pronunțat) caracter psihologic. – Din fr. psychologiser, engl. psychologize.

psihologizaserăm
PSIHOLOGIZÁ, psihologizez, vb. I. Tranz. A face să capete un (pronunțat) caracter psihologic. – Din fr. psychologiser, engl. psychologize.

psihologizaserăți
PSIHOLOGIZÁ, psihologizez, vb. I. Tranz. A face să capete un (pronunțat) caracter psihologic. – Din fr. psychologiser, engl. psychologize.

psihologizaseși
PSIHOLOGIZÁ, psihologizez, vb. I. Tranz. A face să capete un (pronunțat) caracter psihologic. – Din fr. psychologiser, engl. psychologize.

psihologizaseți
PSIHOLOGIZÁ, psihologizez, vb. I. Tranz. A face să capete un (pronunțat) caracter psihologic. – Din fr. psychologiser, engl. psychologize.

psihologizat
PSIHOLOGIZÁ, psihologizez, vb. I. Tranz. A face să capete un (pronunțat) caracter psihologic. – Din fr. psychologiser, engl. psychologize.

psihologizat
PSIHOLOGIZÁ, psihologizez, vb. I. Tranz. A face să capete un (pronunțat) caracter psihologic. – Din fr. psychologiser, engl. psychologize.

psihologizau
PSIHOLOGIZÁ, psihologizez, vb. I. Tranz. A face să capete un (pronunțat) caracter psihologic. – Din fr. psychologiser, engl. psychologize.

psihologizași
PSIHOLOGIZÁ, psihologizez, vb. I. Tranz. A face să capete un (pronunțat) caracter psihologic. – Din fr. psychologiser, engl. psychologize.

psihologizați
PSIHOLOGIZÁ, psihologizez, vb. I. Tranz. A face să capete un (pronunțat) caracter psihologic. – Din fr. psychologiser, engl. psychologize.

psihologizează
PSIHOLOGIZÁ, psihologizez, vb. I. Tranz. A face să capete un (pronunțat) caracter psihologic. – Din fr. psychologiser, engl. psychologize.

psihologizez
PSIHOLOGIZÁ, psihologizez, vb. I. Tranz. A face să capete un (pronunțat) caracter psihologic. – Din fr. psychologiser, engl. psychologize.

psihologizeze
PSIHOLOGIZÁ, psihologizez, vb. I. Tranz. A face să capete un (pronunțat) caracter psihologic. – Din fr. psychologiser, engl. psychologize.

psihologizezi
PSIHOLOGIZÁ, psihologizez, vb. I. Tranz. A face să capete un (pronunțat) caracter psihologic. – Din fr. psychologiser, engl. psychologize.

psihologizând
PSIHOLOGIZÁ, psihologizez, vb. I. Tranz. A face să capete un (pronunțat) caracter psihologic. – Din fr. psychologiser, engl. psychologize.

psihologizînd
PSIHOLOGIZÁ, psihologizez, vb. I. Tranz. A face să capete un (pronunțat) caracter psihologic. – Din fr. psychologiser, engl. psychologize.

psihologiști
PSIHOLOGÍST, -Ă, psihologiști, -ste, adj. Care aparține psihologismului, privitor la psihologism. – Din fr. psychologiste.

DOOM

psihologíst adj. m., pl. psihologíști; f. psihologístă, pl. psihologíste

psihologiștii
PSIHOLOGÍST, -Ă, psihologiști, -ste, adj. Care aparține psihologismului, privitor la psihologism. – Din fr. psychologiste.

DOOM

psihologíst adj. m., pl. psihologíști; f. psihologístă, pl. psihologíste

psihologiștilor
PSIHOLOGÍST, -Ă, psihologiști, -ste, adj. Care aparține psihologismului, privitor la psihologism. – Din fr. psychologiste.

DOOM

psihologíst adj. m., pl. psihologíști; f. psihologístă, pl. psihologíste

psihologul
PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. (Rar la f.) Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue.

DOOM

psihológă (rar) s. f., g.-d. art. psihológei; pl. psihológe

psihologului
PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. (Rar la f.) Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue.

DOOM

psihológă (rar) s. f., g.-d. art. psihológei; pl. psihológe

psihomanția
PSIHOMANȚÍE s. f. Ghicirea viitorului prin invocarea spiritelor celor morți. – Din fr. psychomancie.

DOOM

psihomanțíe s. f., art. psihomanțía, g.-d. psihomanțíi, art. psihomanțíei

psihomanție
PSIHOMANȚÍE s. f. Ghicirea viitorului prin invocarea spiritelor celor morți. – Din fr. psychomancie.

DOOM

psihomanțíe s. f., art. psihomanțía, g.-d. psihomanțíi, art. psihomanțíei

psihomanției
PSIHOMANȚÍE s. f. Ghicirea viitorului prin invocarea spiritelor celor morți. – Din fr. psychomancie.

DOOM

psihomanțíe s. f., art. psihomanțía, g.-d. psihomanțíi, art. psihomanțíei

psihomanții
PSIHOMANȚÍE s. f. Ghicirea viitorului prin invocarea spiritelor celor morți. – Din fr. psychomancie.

DOOM

psihomanțíe s. f., art. psihomanțía, g.-d. psihomanțíi, art. psihomanțíei

psihometria
PSIHOMETRÍE s. f. Măsurare a fenomenelor psihologice prin teste. – Din fr. psychometrie.

DOOM

psihometríe s. f., art. psihometría, g.-d. psihometríi, art. psihometríei

psihometric
PSIHOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la psihometrie. [< fr. psychométrique].

psihometrie
PSIHOMETRÍE s. f. Măsurare a fenomenelor psihologice prin teste. – Din fr. psychometrie.

DOOM

psihometríe s. f., art. psihometría, g.-d. psihometríi, art. psihometríei

psihometriei
PSIHOMETRÍE s. f. Măsurare a fenomenelor psihologice prin teste. – Din fr. psychometrie.

DOOM

psihometríe s. f., art. psihometría, g.-d. psihometríi, art. psihometríei

psihometrii
PSIHOMETRÍE s. f. Măsurare a fenomenelor psihologice prin teste. – Din fr. psychometrie.

DOOM

psihometríe s. f., art. psihometría, g.-d. psihometríi, art. psihometríei

psihometriile
PSIHOMETRÍE s. f. Măsurare a fenomenelor psihologice prin teste. – Din fr. psychometrie.

DOOM

psihometríe s. f., art. psihometría, g.-d. psihometríi, art. psihometríei

psihometriilor
PSIHOMETRÍE s. f. Măsurare a fenomenelor psihologice prin teste. – Din fr. psychometrie.

DOOM

psihometríe s. f., art. psihometría, g.-d. psihometríi, art. psihometríei

psihomotoare
PSIHOMOTÓR, -OÁRE, psihomotori, -oare, adj. Care se referă la funcțiile motrice realizate prin activitatea nervoasă superioară; determinat de aceste funcții. ◊ Centru psihomotor = regiune a scoarței cerebrale care intră în acțiune sub influența unei excitații cerebrale fizice. – Din fr. psychomoteur.

DOOM

!psihomotór adj. m., pl. psihomotóri; f. sg. și pl. psihomotoáre

psihomotoarea
PSIHOMOTÓR, -OÁRE, psihomotori, -oare, adj. Care se referă la funcțiile motrice realizate prin activitatea nervoasă superioară; determinat de aceste funcții. ◊ Centru psihomotor = regiune a scoarței cerebrale care intră în acțiune sub influența unei excitații cerebrale fizice. – Din fr. psychomoteur.

DOOM

!psihomotór adj. m., pl. psihomotóri; f. sg. și pl. psihomotoáre

psihomotoarei
PSIHOMOTÓR, -OÁRE, psihomotori, -oare, adj. Care se referă la funcțiile motrice realizate prin activitatea nervoasă superioară; determinat de aceste funcții. ◊ Centru psihomotor = regiune a scoarței cerebrale care intră în acțiune sub influența unei excitații cerebrale fizice. – Din fr. psychomoteur.

DOOM

!psihomotór adj. m., pl. psihomotóri; f. sg. și pl. psihomotoáre

psihomotoarele
PSIHOMOTÓR, -OÁRE, psihomotori, -oare, adj. Care se referă la funcțiile motrice realizate prin activitatea nervoasă superioară; determinat de aceste funcții. ◊ Centru psihomotor = regiune a scoarței cerebrale care intră în acțiune sub influența unei excitații cerebrale fizice. – Din fr. psychomoteur.

DOOM

!psihomotór adj. m., pl. psihomotóri; f. sg. și pl. psihomotoáre

psihomotoarelor
PSIHOMOTÓR, -OÁRE, psihomotori, -oare, adj. Care se referă la funcțiile motrice realizate prin activitatea nervoasă superioară; determinat de aceste funcții. ◊ Centru psihomotor = regiune a scoarței cerebrale care intră în acțiune sub influența unei excitații cerebrale fizice. – Din fr. psychomoteur.

DOOM

!psihomotór adj. m., pl. psihomotóri; f. sg. și pl. psihomotoáre

psihomotor
PSIHOMOTÓR, -OÁRE, psihomotori, -oare, adj. Care se referă la funcțiile motrice realizate prin activitatea nervoasă superioară; determinat de aceste funcții. ◊ Centru psihomotor = regiune a scoarței cerebrale care intră în acțiune sub influența unei excitații cerebrale fizice. – Din fr. psychomoteur.

DOOM

!psihomotór adj. m., pl. psihomotóri; f. sg. și pl. psihomotoáre

psihomotori
PSIHOMOTÓR, -OÁRE, psihomotori, -oare, adj. Care se referă la funcțiile motrice realizate prin activitatea nervoasă superioară; determinat de aceste funcții. ◊ Centru psihomotor = regiune a scoarței cerebrale care intră în acțiune sub influența unei excitații cerebrale fizice. – Din fr. psychomoteur.

DOOM

!psihomotór adj. m., pl. psihomotóri; f. sg. și pl. psihomotoáre

psihomotorii
PSIHOMOTÓR, -OÁRE, psihomotori, -oare, adj. Care se referă la funcțiile motrice realizate prin activitatea nervoasă superioară; determinat de aceste funcții. ◊ Centru psihomotor = regiune a scoarței cerebrale care intră în acțiune sub influența unei excitații cerebrale fizice. – Din fr. psychomoteur.

DOOM

!psihomotór adj. m., pl. psihomotóri; f. sg. și pl. psihomotoáre

psihomotorilor
PSIHOMOTÓR, -OÁRE, psihomotori, -oare, adj. Care se referă la funcțiile motrice realizate prin activitatea nervoasă superioară; determinat de aceste funcții. ◊ Centru psihomotor = regiune a scoarței cerebrale care intră în acțiune sub influența unei excitații cerebrale fizice. – Din fr. psychomoteur.

DOOM

!psihomotór adj. m., pl. psihomotóri; f. sg. și pl. psihomotoáre

psihomotorul
PSIHOMOTÓR, -OÁRE, psihomotori, -oare, adj. Care se referă la funcțiile motrice realizate prin activitatea nervoasă superioară; determinat de aceste funcții. ◊ Centru psihomotor = regiune a scoarței cerebrale care intră în acțiune sub influența unei excitații cerebrale fizice. – Din fr. psychomoteur.

DOOM

!psihomotór adj. m., pl. psihomotóri; f. sg. și pl. psihomotoáre

psihomotorului
PSIHOMOTÓR, -OÁRE, psihomotori, -oare, adj. Care se referă la funcțiile motrice realizate prin activitatea nervoasă superioară; determinat de aceste funcții. ◊ Centru psihomotor = regiune a scoarței cerebrale care intră în acțiune sub influența unei excitații cerebrale fizice. – Din fr. psychomoteur.

DOOM

!psihomotór adj. m., pl. psihomotóri; f. sg. și pl. psihomotoáre

psihonevroza
PSIHONEVRÓZĂ, psihonevroze, s. f. (Med.) Nevroză. – Din fr. psychonévrose.

DOOM

psihonevróză (-ne-vro-) s. f., g.-d. art. psihonevrózei; pl. psihonevróze

psihonevroze
PSIHONEVRÓZĂ, psihonevroze, s. f. (Med.) Nevroză. – Din fr. psychonévrose.

DOOM

psihonevróză (-ne-vro-) s. f., g.-d. art. psihonevrózei; pl. psihonevróze

psihonevrozei
PSIHONEVRÓZĂ, psihonevroze, s. f. (Med.) Nevroză. – Din fr. psychonévrose.

DOOM

psihonevróză (-ne-vro-) s. f., g.-d. art. psihonevrózei; pl. psihonevróze

psihonevrozele
PSIHONEVRÓZĂ, psihonevroze, s. f. (Med.) Nevroză. – Din fr. psychonévrose.

DOOM

psihonevróză (-ne-vro-) s. f., g.-d. art. psihonevrózei; pl. psihonevróze

psihonevrozelor
PSIHONEVRÓZĂ, psihonevroze, s. f. (Med.) Nevroză. – Din fr. psychonévrose.

DOOM

psihonevróză (-ne-vro-) s. f., g.-d. art. psihonevrózei; pl. psihonevróze

psihopat
PSIHOPÁT, -Ă, psihopați, -te, s. m. și f. Persoană care suferă de psihopatie. – Din fr. psychopathe.

DOOM

psihopátă s. f., g.-d. art. psihopátei; pl. psihopáte

psihopata
PSIHOPÁT, -Ă, psihopați, -te, s. m. și f. Persoană care suferă de psihopatie. – Din fr. psychopathe.

DOOM

psihopátă s. f., g.-d. art. psihopátei; pl. psihopáte

psihopate
PSIHOPÁT, -Ă, psihopați, -te, s. m. și f. Persoană care suferă de psihopatie. – Din fr. psychopathe.

DOOM

psihopátă s. f., g.-d. art. psihopátei; pl. psihopáte

psihopatei
PSIHOPÁT, -Ă, psihopați, -te, s. m. și f. Persoană care suferă de psihopatie. – Din fr. psychopathe.

DOOM

psihopátă s. f., g.-d. art. psihopátei; pl. psihopáte

psihopatele
PSIHOPÁT, -Ă, psihopați, -te, s. m. și f. Persoană care suferă de psihopatie. – Din fr. psychopathe.

DOOM

psihopátă s. f., g.-d. art. psihopátei; pl. psihopáte

psihopatelor
PSIHOPÁT, -Ă, psihopați, -te, s. m. și f. Persoană care suferă de psihopatie. – Din fr. psychopathe.

DOOM

psihopátă s. f., g.-d. art. psihopátei; pl. psihopáte

psihopatia
PSIHOPATÍE, psihopatii, s. f. Boală psihică; spec. stare morbidă caracterizată prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter. – Din fr. psychopathie.

DOOM

psihopatíe s. f., art. psihopatía, g.-d. art. psihopatíei; pl. psihopatíi, art. psihopatíile

psihopatic
PSIHOPÁTIC, -Ă, psihopatici, -ce, adj. Care ține de psihopatie, privitor la psihopatie. – Din fr. psychopathique.

DOOM

psihopátic adj. m., pl. psihopátici; f. psihopátică, pl. psihopátice

psihopatica
PSIHOPÁTIC, -Ă, psihopatici, -ce, adj. Care ține de psihopatie, privitor la psihopatie. – Din fr. psychopathique.

DOOM

psihopátic adj. m., pl. psihopátici; f. psihopátică, pl. psihopátice

psihopatice
PSIHOPÁTIC, -Ă, psihopatici, -ce, adj. Care ține de psihopatie, privitor la psihopatie. – Din fr. psychopathique.

DOOM

psihopátic adj. m., pl. psihopátici; f. psihopátică, pl. psihopátice

psihopaticei
PSIHOPÁTIC, -Ă, psihopatici, -ce, adj. Care ține de psihopatie, privitor la psihopatie. – Din fr. psychopathique.

DOOM

psihopátic adj. m., pl. psihopátici; f. psihopátică, pl. psihopátice

psihopaticele
PSIHOPÁTIC, -Ă, psihopatici, -ce, adj. Care ține de psihopatie, privitor la psihopatie. – Din fr. psychopathique.

DOOM

psihopátic adj. m., pl. psihopátici; f. psihopátică, pl. psihopátice

psihopaticelor
PSIHOPÁTIC, -Ă, psihopatici, -ce, adj. Care ține de psihopatie, privitor la psihopatie. – Din fr. psychopathique.

DOOM

psihopátic adj. m., pl. psihopátici; f. psihopátică, pl. psihopátice

psihopatici
PSIHOPÁTIC, -Ă, psihopatici, -ce, adj. Care ține de psihopatie, privitor la psihopatie. – Din fr. psychopathique.

DOOM

psihopátic adj. m., pl. psihopátici; f. psihopátică, pl. psihopátice

psihopaticii
PSIHOPÁTIC, -Ă, psihopatici, -ce, adj. Care ține de psihopatie, privitor la psihopatie. – Din fr. psychopathique.

DOOM

psihopátic adj. m., pl. psihopátici; f. psihopátică, pl. psihopátice

psihopaticilor
PSIHOPÁTIC, -Ă, psihopatici, -ce, adj. Care ține de psihopatie, privitor la psihopatie. – Din fr. psychopathique.

DOOM

psihopátic adj. m., pl. psihopátici; f. psihopátică, pl. psihopátice

psihopaticul
PSIHOPÁTIC, -Ă, psihopatici, -ce, adj. Care ține de psihopatie, privitor la psihopatie. – Din fr. psychopathique.

DOOM

psihopátic adj. m., pl. psihopátici; f. psihopátică, pl. psihopátice

psihopaticului
PSIHOPÁTIC, -Ă, psihopatici, -ce, adj. Care ține de psihopatie, privitor la psihopatie. – Din fr. psychopathique.

DOOM

psihopátic adj. m., pl. psihopátici; f. psihopátică, pl. psihopátice

psihopatie
PSIHOPATÍE, psihopatii, s. f. Boală psihică; spec. stare morbidă caracterizată prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter. – Din fr. psychopathie.

DOOM

psihopatíe s. f., art. psihopatía, g.-d. art. psihopatíei; pl. psihopatíi, art. psihopatíile

psihopatiei
PSIHOPATÍE, psihopatii, s. f. Boală psihică; spec. stare morbidă caracterizată prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter. – Din fr. psychopathie.

DOOM

psihopatíe s. f., art. psihopatía, g.-d. art. psihopatíei; pl. psihopatíi, art. psihopatíile

psihopatii
PSIHOPATÍE, psihopatii, s. f. Boală psihică; spec. stare morbidă caracterizată prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter. – Din fr. psychopathie.

DOOM

psihopatíe s. f., art. psihopatía, g.-d. art. psihopatíei; pl. psihopatíi, art. psihopatíile

psihopatiile
PSIHOPATÍE, psihopatii, s. f. Boală psihică; spec. stare morbidă caracterizată prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter. – Din fr. psychopathie.

DOOM

psihopatíe s. f., art. psihopatía, g.-d. art. psihopatíei; pl. psihopatíi, art. psihopatíile

psihopatiilor
PSIHOPATÍE, psihopatii, s. f. Boală psihică; spec. stare morbidă caracterizată prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter. – Din fr. psychopathie.

DOOM

psihopatíe s. f., art. psihopatía, g.-d. art. psihopatíei; pl. psihopatíi, art. psihopatíile

psihopatolog
PSIHOPATOLÓG, -Ă, psihopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în psihopatologie. – Din psihopatologie (derivat regresiv).

DOOM

psihopatológă (rar) s. f., g.-d. art. psihopatológei; pl. psihopatológe

psihopatologa
PSIHOPATOLÓG, -Ă, psihopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în psihopatologie. – Din psihopatologie (derivat regresiv).

DOOM

psihopatológă (rar) s. f., g.-d. art. psihopatológei; pl. psihopatológe

psihopatologe
PSIHOPATOLÓG, -Ă, psihopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în psihopatologie. – Din psihopatologie (derivat regresiv).

DOOM

psihopatológă (rar) s. f., g.-d. art. psihopatológei; pl. psihopatológe

psihopatologei
PSIHOPATOLÓG, -Ă, psihopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în psihopatologie. – Din psihopatologie (derivat regresiv).

DOOM

psihopatológă (rar) s. f., g.-d. art. psihopatológei; pl. psihopatológe

psihopatologele
PSIHOPATOLÓG, -Ă, psihopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în psihopatologie. – Din psihopatologie (derivat regresiv).

DOOM

psihopatológă (rar) s. f., g.-d. art. psihopatológei; pl. psihopatológe

psihopatologelor
PSIHOPATOLÓG, -Ă, psihopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în psihopatologie. – Din psihopatologie (derivat regresiv).

DOOM

psihopatológă (rar) s. f., g.-d. art. psihopatológei; pl. psihopatológe

psihopatologi
PSIHOPATOLÓG, -Ă, psihopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în psihopatologie. – Din psihopatologie (derivat regresiv).

DOOM

psihopatológă (rar) s. f., g.-d. art. psihopatológei; pl. psihopatológe

psihopatologia
PSIHOPATOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu tulburările activității psihice; patologia psihicului. – Din fr. psychopathologie.

DOOM

psihopatologíe s. f., art. psihopatología, g.-d. psihopatologíi, art. psihopatologíei

psihopatologic
PSIHOPATOLÓGIC, -Ă, psihopatologici, -ce, adj. Care aparține psihopatologiei, privitor la psihopatologie. – Din fr. psychopathologique.

DOOM

psihopatológic adj. m., pl. psihopatológici; f. psihopatológică, pl. psihopatológice

psihopatologica
PSIHOPATOLÓGIC, -Ă, psihopatologici, -ce, adj. Care aparține psihopatologiei, privitor la psihopatologie. – Din fr. psychopathologique.

DOOM

psihopatológic adj. m., pl. psihopatológici; f. psihopatológică, pl. psihopatológice

psihopatologice
PSIHOPATOLÓGIC, -Ă, psihopatologici, -ce, adj. Care aparține psihopatologiei, privitor la psihopatologie. – Din fr. psychopathologique.

DOOM

psihopatológic adj. m., pl. psihopatológici; f. psihopatológică, pl. psihopatológice

psihopatologicei
PSIHOPATOLÓGIC, -Ă, psihopatologici, -ce, adj. Care aparține psihopatologiei, privitor la psihopatologie. – Din fr. psychopathologique.

DOOM

psihopatológic adj. m., pl. psihopatológici; f. psihopatológică, pl. psihopatológice

psihopatologicele
PSIHOPATOLÓGIC, -Ă, psihopatologici, -ce, adj. Care aparține psihopatologiei, privitor la psihopatologie. – Din fr. psychopathologique.

DOOM

psihopatológic adj. m., pl. psihopatológici; f. psihopatológică, pl. psihopatológice

psihopatologicelor
PSIHOPATOLÓGIC, -Ă, psihopatologici, -ce, adj. Care aparține psihopatologiei, privitor la psihopatologie. – Din fr. psychopathologique.

DOOM

psihopatológic adj. m., pl. psihopatológici; f. psihopatológică, pl. psihopatológice

psihopatologici
PSIHOPATOLÓGIC, -Ă, psihopatologici, -ce, adj. Care aparține psihopatologiei, privitor la psihopatologie. – Din fr. psychopathologique.

DOOM

psihopatológic adj. m., pl. psihopatológici; f. psihopatológică, pl. psihopatológice

psihopatologicii
PSIHOPATOLÓGIC, -Ă, psihopatologici, -ce, adj. Care aparține psihopatologiei, privitor la psihopatologie. – Din fr. psychopathologique.

DOOM

psihopatológic adj. m., pl. psihopatológici; f. psihopatológică, pl. psihopatológice

psihopatologicilor
PSIHOPATOLÓGIC, -Ă, psihopatologici, -ce, adj. Care aparține psihopatologiei, privitor la psihopatologie. – Din fr. psychopathologique.

DOOM

psihopatológic adj. m., pl. psihopatológici; f. psihopatológică, pl. psihopatológice

psihopatologicul
PSIHOPATOLÓGIC, -Ă, psihopatologici, -ce, adj. Care aparține psihopatologiei, privitor la psihopatologie. – Din fr. psychopathologique.

DOOM

psihopatológic adj. m., pl. psihopatológici; f. psihopatológică, pl. psihopatológice

psihopatologicului
PSIHOPATOLÓGIC, -Ă, psihopatologici, -ce, adj. Care aparține psihopatologiei, privitor la psihopatologie. – Din fr. psychopathologique.

DOOM

psihopatológic adj. m., pl. psihopatológici; f. psihopatológică, pl. psihopatológice

psihopatologie
PSIHOPATOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu tulburările activității psihice; patologia psihicului. – Din fr. psychopathologie.

DOOM

psihopatologíe s. f., art. psihopatología, g.-d. psihopatologíi, art. psihopatologíei

psihopatologiei
PSIHOPATOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu tulburările activității psihice; patologia psihicului. – Din fr. psychopathologie.

DOOM

psihopatologíe s. f., art. psihopatología, g.-d. psihopatologíi, art. psihopatologíei

psihopatologii
PSIHOPATOLÓG, -Ă, psihopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în psihopatologie. – Din psihopatologie (derivat regresiv).

DOOM

psihopatológă (rar) s. f., g.-d. art. psihopatológei; pl. psihopatológe

psihopatologii
PSIHOPATOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu tulburările activității psihice; patologia psihicului. – Din fr. psychopathologie.

DOOM

psihopatologíe s. f., art. psihopatología, g.-d. psihopatologíi, art. psihopatologíei

psihopatologilor
PSIHOPATOLÓG, -Ă, psihopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în psihopatologie. – Din psihopatologie (derivat regresiv).

DOOM

psihopatológă (rar) s. f., g.-d. art. psihopatológei; pl. psihopatológe

psihopatologul
PSIHOPATOLÓG, -Ă, psihopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în psihopatologie. – Din psihopatologie (derivat regresiv).

DOOM

psihopatológă (rar) s. f., g.-d. art. psihopatológei; pl. psihopatológe

psihopatologului
PSIHOPATOLÓG, -Ă, psihopatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în psihopatologie. – Din psihopatologie (derivat regresiv).

DOOM

psihopatológă (rar) s. f., g.-d. art. psihopatológei; pl. psihopatológe

psihopatul
PSIHOPÁT, -Ă, psihopați, -te, s. m. și f. Persoană care suferă de psihopatie. – Din fr. psychopathe.

DOOM

psihopátă s. f., g.-d. art. psihopátei; pl. psihopáte

psihopatului
PSIHOPÁT, -Ă, psihopați, -te, s. m. și f. Persoană care suferă de psihopatie. – Din fr. psychopathe.

DOOM

psihopátă s. f., g.-d. art. psihopátei; pl. psihopáte

psihopați
PSIHOPÁT, -Ă, psihopați, -te, s. m. și f. Persoană care suferă de psihopatie. – Din fr. psychopathe.

DOOM

psihopátă s. f., g.-d. art. psihopátei; pl. psihopáte

psihopații
PSIHOPÁT, -Ă, psihopați, -te, s. m. și f. Persoană care suferă de psihopatie. – Din fr. psychopathe.

DOOM

psihopátă s. f., g.-d. art. psihopátei; pl. psihopáte

psihopaților
PSIHOPÁT, -Ă, psihopați, -te, s. m. și f. Persoană care suferă de psihopatie. – Din fr. psychopathe.

DOOM

psihopátă s. f., g.-d. art. psihopátei; pl. psihopáte

psihopedagog
PSIHOPEDAGÓG, -Ă, psihopedagogi, -ge, s. m. și fr (Rar la f.) Specialist în psihopedagogie. – Din psihopedagogie (derivat regresiv).

DOOM

*psihopedagógă (rar) s. f., g.-d. art. psihopedagógei; pl. psihopedagóge

psihopedagoga
PSIHOPEDAGÓG, -Ă, psihopedagogi, -ge, s. m. și fr (Rar la f.) Specialist în psihopedagogie. – Din psihopedagogie (derivat regresiv).

DOOM

*psihopedagógă (rar) s. f., g.-d. art. psihopedagógei; pl. psihopedagóge

psihopedagoge
PSIHOPEDAGÓG, -Ă, psihopedagogi, -ge, s. m. și fr (Rar la f.) Specialist în psihopedagogie. – Din psihopedagogie (derivat regresiv).

DOOM

*psihopedagógă (rar) s. f., g.-d. art. psihopedagógei; pl. psihopedagóge

psihopedagogei
PSIHOPEDAGÓG, -Ă, psihopedagogi, -ge, s. m. și fr (Rar la f.) Specialist în psihopedagogie. – Din psihopedagogie (derivat regresiv).

DOOM

*psihopedagógă (rar) s. f., g.-d. art. psihopedagógei; pl. psihopedagóge

psihopedagogele
PSIHOPEDAGÓG, -Ă, psihopedagogi, -ge, s. m. și fr (Rar la f.) Specialist în psihopedagogie. – Din psihopedagogie (derivat regresiv).

DOOM

*psihopedagógă (rar) s. f., g.-d. art. psihopedagógei; pl. psihopedagóge

psihopedagogelor
PSIHOPEDAGÓG, -Ă, psihopedagogi, -ge, s. m. și fr (Rar la f.) Specialist în psihopedagogie. – Din psihopedagogie (derivat regresiv).

DOOM

*psihopedagógă (rar) s. f., g.-d. art. psihopedagógei; pl. psihopedagóge

psihopedagogi
PSIHOPEDAGÓG, -Ă, psihopedagogi, -ge, s. m. și fr (Rar la f.) Specialist în psihopedagogie. – Din psihopedagogie (derivat regresiv).

DOOM

*psihopedagógă (rar) s. f., g.-d. art. psihopedagógei; pl. psihopedagóge

psihopedagogia
PSIHOPEDAGOGÍE s. f. Aplicarea metodelor psihologiei experimentale în pedagogie. – Din fr. psychopédagogie.

DOOM

psihopedagogíe s. f., art. psihopedagogía, g.-d. psihopedagogíi, art. psihopedagogíei

psihopedagogic
PSIHOPEDAGÓGIC, -Ă adj. Referitor la psihopedagogie. [< fr. psychopédagogique].

psihopedagogica
PSIHOPEDAGÓGIC, -Ă adj. Referitor la psihopedagogie. [< fr. psychopédagogique].

psihopedagogice
PSIHOPEDAGÓGIC, -Ă adj. Referitor la psihopedagogie. [< fr. psychopédagogique].

psihopedagogicei
PSIHOPEDAGÓGIC, -Ă adj. Referitor la psihopedagogie. [< fr. psychopédagogique].

psihopedagogicele
PSIHOPEDAGÓGIC, -Ă adj. Referitor la psihopedagogie. [< fr. psychopédagogique].

psihopedagogicelor
PSIHOPEDAGÓGIC, -Ă adj. Referitor la psihopedagogie. [< fr. psychopédagogique].

psihopedagogici
PSIHOPEDAGÓGIC, -Ă adj. Referitor la psihopedagogie. [< fr. psychopédagogique].

psihopedagogicii
PSIHOPEDAGÓGIC, -Ă adj. Referitor la psihopedagogie. [< fr. psychopédagogique].

psihopedagogicilor
PSIHOPEDAGÓGIC, -Ă adj. Referitor la psihopedagogie. [< fr. psychopédagogique].

psihopedagogicul
PSIHOPEDAGÓGIC, -Ă adj. Referitor la psihopedagogie. [< fr. psychopédagogique].

psihopedagogicului
PSIHOPEDAGÓGIC, -Ă adj. Referitor la psihopedagogie. [< fr. psychopédagogique].

psihopedagogie
PSIHOPEDAGOGÍE s. f. Aplicarea metodelor psihologiei experimentale în pedagogie. – Din fr. psychopédagogie.

DOOM

psihopedagogíe s. f., art. psihopedagogía, g.-d. psihopedagogíi, art. psihopedagogíei

psihopedagogiei
PSIHOPEDAGOGÍE s. f. Aplicarea metodelor psihologiei experimentale în pedagogie. – Din fr. psychopédagogie.

DOOM

psihopedagogíe s. f., art. psihopedagogía, g.-d. psihopedagogíi, art. psihopedagogíei

psihopedagogii
PSIHOPEDAGÓG, -Ă, psihopedagogi, -ge, s. m. și fr (Rar la f.) Specialist în psihopedagogie. – Din psihopedagogie (derivat regresiv).

DOOM

*psihopedagógă (rar) s. f., g.-d. art. psihopedagógei; pl. psihopedagóge

psihopedagogii
PSIHOPEDAGOGÍE s. f. Aplicarea metodelor psihologiei experimentale în pedagogie. – Din fr. psychopédagogie.

DOOM

psihopedagogíe s. f., art. psihopedagogía, g.-d. psihopedagogíi, art. psihopedagogíei

psihopedagogilor
PSIHOPEDAGÓG, -Ă, psihopedagogi, -ge, s. m. și fr (Rar la f.) Specialist în psihopedagogie. – Din psihopedagogie (derivat regresiv).

DOOM

*psihopedagógă (rar) s. f., g.-d. art. psihopedagógei; pl. psihopedagóge

psihopedagogul
PSIHOPEDAGÓG, -Ă, psihopedagogi, -ge, s. m. și fr (Rar la f.) Specialist în psihopedagogie. – Din psihopedagogie (derivat regresiv).

DOOM

*psihopedagógă (rar) s. f., g.-d. art. psihopedagógei; pl. psihopedagóge

psihopedagogului
PSIHOPEDAGÓG, -Ă, psihopedagogi, -ge, s. m. și fr (Rar la f.) Specialist în psihopedagogie. – Din psihopedagogie (derivat regresiv).

DOOM

*psihopedagógă (rar) s. f., g.-d. art. psihopedagógei; pl. psihopedagóge

psihoprofesiograma
PSIHOPROFESIOGRÁMĂ, psihoprofesiograme, s. f. Profesiogramă a reacțiilor psihice specifice unui individ. [Pr.: -si-o-] – Din fr. psychoprofessiogramme.

psihoprofesiograme
PSIHOPROFESIOGRÁMĂ, psihoprofesiograme, s. f. Profesiogramă a reacțiilor psihice specifice unui individ. [Pr.: -si-o-] – Din fr. psychoprofessiogramme.

psihoprofesiogramei
PSIHOPROFESIOGRÁMĂ, psihoprofesiograme, s. f. Profesiogramă a reacțiilor psihice specifice unui individ. [Pr.: -si-o-] – Din fr. psychoprofessiogramme.

psihoprofesiogramele
PSIHOPROFESIOGRÁMĂ, psihoprofesiograme, s. f. Profesiogramă a reacțiilor psihice specifice unui individ. [Pr.: -si-o-] – Din fr. psychoprofessiogramme.

psihoprofesiogramelor
PSIHOPROFESIOGRÁMĂ, psihoprofesiograme, s. f. Profesiogramă a reacțiilor psihice specifice unui individ. [Pr.: -si-o-] – Din fr. psychoprofessiogramme.

psihoprofilaxie
PSIHOPROFILAXÍE s.f. Tratament psihic preventiv al unui pacient care urmează să suporte încercări psihice sau dureri extraordinare. [Gen. -iei. / < fr. psychoprophylaxie].

psihosexologia
PSIHOSEXOLOGÍE s. f. Psihologie a sexelor. – Din fr. psychosexologie.

psihosexologie
PSIHOSEXOLOGÍE s. f. Psihologie a sexelor. – Din fr. psychosexologie.

psihosexologiei
PSIHOSEXOLOGÍE s. f. Psihologie a sexelor. – Din fr. psychosexologie.

psihosexologii
PSIHOSEXOLOGÍE s. f. Psihologie a sexelor. – Din fr. psychosexologie.

psihosocial
PSIHOSOCIÁL, -Ă, psihosociali, -e, adj. Cu caracter de psihologie socială, de psihologie socială. [Pr.: -ci-al] – Din fr. psychosocial.

psihosociala
PSIHOSOCIÁL, -Ă, psihosociali, -e, adj. Cu caracter de psihologie socială, de psihologie socială. [Pr.: -ci-al] – Din fr. psychosocial.

psihosociale
PSIHOSOCIÁL, -Ă, psihosociali, -e, adj. Cu caracter de psihologie socială, de psihologie socială. [Pr.: -ci-al] – Din fr. psychosocial.

psihosocialei
PSIHOSOCIÁL, -Ă, psihosociali, -e, adj. Cu caracter de psihologie socială, de psihologie socială. [Pr.: -ci-al] – Din fr. psychosocial.

psihosocialele
PSIHOSOCIÁL, -Ă, psihosociali, -e, adj. Cu caracter de psihologie socială, de psihologie socială. [Pr.: -ci-al] – Din fr. psychosocial.

psihosocialelor
PSIHOSOCIÁL, -Ă, psihosociali, -e, adj. Cu caracter de psihologie socială, de psihologie socială. [Pr.: -ci-al] – Din fr. psychosocial.

psihosociali
PSIHOSOCIÁL, -Ă, psihosociali, -e, adj. Cu caracter de psihologie socială, de psihologie socială. [Pr.: -ci-al] – Din fr. psychosocial.

psihosocialii
PSIHOSOCIÁL, -Ă, psihosociali, -e, adj. Cu caracter de psihologie socială, de psihologie socială. [Pr.: -ci-al] – Din fr. psychosocial.

psihosocialilor
PSIHOSOCIÁL, -Ă, psihosociali, -e, adj. Cu caracter de psihologie socială, de psihologie socială. [Pr.: -ci-al] – Din fr. psychosocial.

psihosocialul
PSIHOSOCIÁL, -Ă, psihosociali, -e, adj. Cu caracter de psihologie socială, de psihologie socială. [Pr.: -ci-al] – Din fr. psychosocial.

psihosocialului
PSIHOSOCIÁL, -Ă, psihosociali, -e, adj. Cu caracter de psihologie socială, de psihologie socială. [Pr.: -ci-al] – Din fr. psychosocial.

psihosociolog
PSIHOSOCIOLÓG, -Ă, psihosociologi, -ge, s. m. și f. Specialist în psihosociologie. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologue.

psihosociologa
PSIHOSOCIOLÓG, -Ă, psihosociologi, -ge, s. m. și f. Specialist în psihosociologie. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologue.

psihosociologe
PSIHOSOCIOLÓG, -Ă, psihosociologi, -ge, s. m. și f. Specialist în psihosociologie. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologue.

psihosociologei
PSIHOSOCIOLÓG, -Ă, psihosociologi, -ge, s. m. și f. Specialist în psihosociologie. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologue.

psihosociologele
PSIHOSOCIOLÓG, -Ă, psihosociologi, -ge, s. m. și f. Specialist în psihosociologie. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologue.

psihosociologelor
PSIHOSOCIOLÓG, -Ă, psihosociologi, -ge, s. m. și f. Specialist în psihosociologie. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologue.

psihosociologi
PSIHOSOCIOLÓG, -Ă, psihosociologi, -ge, s. m. și f. Specialist în psihosociologie. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologue.

psihosociologia
PSIHOSOCIOLOGÍE s. f. Studiul psihologic al fenomenelor sociale. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologie.

DOOM

psihosociologíe (-ci-o-) s. f., art. psihosociología, g.-d. psihosociologíi, art. psihosociologíei

psihosociologic
PSIHOSOCIOLÓGIC, -Ă, psihosociologici, -ce, adj. Cu caracter de psihosociologie, al psihosociologiei. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologique.

psihosociologica
PSIHOSOCIOLÓGIC, -Ă, psihosociologici, -ce, adj. Cu caracter de psihosociologie, al psihosociologiei. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologique.

psihosociologice
PSIHOSOCIOLÓGIC, -Ă, psihosociologici, -ce, adj. Cu caracter de psihosociologie, al psihosociologiei. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologique.

psihosociologicei
PSIHOSOCIOLÓGIC, -Ă, psihosociologici, -ce, adj. Cu caracter de psihosociologie, al psihosociologiei. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologique.

psihosociologicele
PSIHOSOCIOLÓGIC, -Ă, psihosociologici, -ce, adj. Cu caracter de psihosociologie, al psihosociologiei. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologique.

psihosociologicelor
PSIHOSOCIOLÓGIC, -Ă, psihosociologici, -ce, adj. Cu caracter de psihosociologie, al psihosociologiei. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologique.

psihosociologici
PSIHOSOCIOLÓGIC, -Ă, psihosociologici, -ce, adj. Cu caracter de psihosociologie, al psihosociologiei. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologique.

psihosociologicii
PSIHOSOCIOLÓGIC, -Ă, psihosociologici, -ce, adj. Cu caracter de psihosociologie, al psihosociologiei. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologique.

psihosociologicilor
PSIHOSOCIOLÓGIC, -Ă, psihosociologici, -ce, adj. Cu caracter de psihosociologie, al psihosociologiei. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologique.

psihosociologicul
PSIHOSOCIOLÓGIC, -Ă, psihosociologici, -ce, adj. Cu caracter de psihosociologie, al psihosociologiei. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologique.

psihosociologicului
PSIHOSOCIOLÓGIC, -Ă, psihosociologici, -ce, adj. Cu caracter de psihosociologie, al psihosociologiei. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologique.

psihosociologie
PSIHOSOCIOLOGÍE s. f. Studiul psihologic al fenomenelor sociale. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologie.

DOOM

psihosociologíe (-ci-o-) s. f., art. psihosociología, g.-d. psihosociologíi, art. psihosociologíei

psihosociologiei
PSIHOSOCIOLOGÍE s. f. Studiul psihologic al fenomenelor sociale. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologie.

DOOM

psihosociologíe (-ci-o-) s. f., art. psihosociología, g.-d. psihosociologíi, art. psihosociologíei

psihosociologii
PSIHOSOCIOLÓG, -Ă, psihosociologi, -ge, s. m. și f. Specialist în psihosociologie. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologue.

psihosociologii
PSIHOSOCIOLOGÍE s. f. Studiul psihologic al fenomenelor sociale. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologie.

DOOM

psihosociologíe (-ci-o-) s. f., art. psihosociología, g.-d. psihosociologíi, art. psihosociologíei

psihosociologilor
PSIHOSOCIOLÓG, -Ă, psihosociologi, -ge, s. m. și f. Specialist în psihosociologie. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologue.

psihosociologul
PSIHOSOCIOLÓG, -Ă, psihosociologi, -ge, s. m. și f. Specialist în psihosociologie. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologue.

psihosociologului
PSIHOSOCIOLÓG, -Ă, psihosociologi, -ge, s. m. și f. Specialist în psihosociologie. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. psychosociologue.

psihosomatic
PSIHOSOMÁTIC, -Ă, psihosomatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină medicală care studiază originea psihică a unor boli și folosirea mijloacelor psihologice în terapia lor. 2. Adj. De psihosomatică (1). – Din fr. psychosomatique.

DOOM

*psihosomátic adj. m., pl. psihosomátici; f. psihosomátică, pl. psihosomátice

psihosomatica
PSIHOSOMÁTIC, -Ă, psihosomatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină medicală care studiază originea psihică a unor boli și folosirea mijloacelor psihologice în terapia lor. 2. Adj. De psihosomatică (1). – Din fr. psychosomatique.

DOOM

*psihosomátic adj. m., pl. psihosomátici; f. psihosomátică, pl. psihosomátice

psihosomatice
PSIHOSOMÁTIC, -Ă, psihosomatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină medicală care studiază originea psihică a unor boli și folosirea mijloacelor psihologice în terapia lor. 2. Adj. De psihosomatică (1). – Din fr. psychosomatique.

DOOM

*psihosomátic adj. m., pl. psihosomátici; f. psihosomátică, pl. psihosomátice

psihosomaticei
PSIHOSOMÁTIC, -Ă, psihosomatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină medicală care studiază originea psihică a unor boli și folosirea mijloacelor psihologice în terapia lor. 2. Adj. De psihosomatică (1). – Din fr. psychosomatique.

DOOM

*psihosomátic adj. m., pl. psihosomátici; f. psihosomátică, pl. psihosomátice

psihosomaticele
PSIHOSOMÁTIC, -Ă, psihosomatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină medicală care studiază originea psihică a unor boli și folosirea mijloacelor psihologice în terapia lor. 2. Adj. De psihosomatică (1). – Din fr. psychosomatique.

DOOM

*psihosomátic adj. m., pl. psihosomátici; f. psihosomátică, pl. psihosomátice

psihosomaticelor
PSIHOSOMÁTIC, -Ă, psihosomatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină medicală care studiază originea psihică a unor boli și folosirea mijloacelor psihologice în terapia lor. 2. Adj. De psihosomatică (1). – Din fr. psychosomatique.

DOOM

*psihosomátic adj. m., pl. psihosomátici; f. psihosomátică, pl. psihosomátice

psihosomatici
PSIHOSOMÁTIC, -Ă, psihosomatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină medicală care studiază originea psihică a unor boli și folosirea mijloacelor psihologice în terapia lor. 2. Adj. De psihosomatică (1). – Din fr. psychosomatique.

DOOM

*psihosomátic adj. m., pl. psihosomátici; f. psihosomátică, pl. psihosomátice

psihosomaticii
PSIHOSOMÁTIC, -Ă, psihosomatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină medicală care studiază originea psihică a unor boli și folosirea mijloacelor psihologice în terapia lor. 2. Adj. De psihosomatică (1). – Din fr. psychosomatique.

DOOM

*psihosomátic adj. m., pl. psihosomátici; f. psihosomátică, pl. psihosomátice

psihosomaticilor
PSIHOSOMÁTIC, -Ă, psihosomatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină medicală care studiază originea psihică a unor boli și folosirea mijloacelor psihologice în terapia lor. 2. Adj. De psihosomatică (1). – Din fr. psychosomatique.

DOOM

*psihosomátic adj. m., pl. psihosomátici; f. psihosomátică, pl. psihosomátice

psihosomaticul
PSIHOSOMÁTIC, -Ă, psihosomatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină medicală care studiază originea psihică a unor boli și folosirea mijloacelor psihologice în terapia lor. 2. Adj. De psihosomatică (1). – Din fr. psychosomatique.

DOOM

*psihosomátic adj. m., pl. psihosomátici; f. psihosomátică, pl. psihosomátice

psihosomaticului
PSIHOSOMÁTIC, -Ă, psihosomatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină medicală care studiază originea psihică a unor boli și folosirea mijloacelor psihologice în terapia lor. 2. Adj. De psihosomatică (1). – Din fr. psychosomatique.

DOOM

*psihosomátic adj. m., pl. psihosomátici; f. psihosomátică, pl. psihosomátice

psihosomatică
PSIHOSOMÁTIC, -Ă, psihosomatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină medicală care studiază originea psihică a unor boli și folosirea mijloacelor psihologice în terapia lor. 2. Adj. De psihosomatică (1). – Din fr. psychosomatique.

psihotehnica
PSIHOTÉHNICĂ s. f. Ramură a psihologiei care studiază problemele activității oamenilor sub aspectul practic, aplicativ în industrie, comerț, transporturi etc. – Din fr. psychotechnique.

DOOM

psihotéhnică s. f., g.-d. art. psihotéhnicii

psihotehnici
PSIHOTÉHNICĂ s. f. Ramură a psihologiei care studiază problemele activității oamenilor sub aspectul practic, aplicativ în industrie, comerț, transporturi etc. – Din fr. psychotechnique.

DOOM

psihotéhnică s. f., g.-d. art. psihotéhnicii

psihotehnician
PSIHOTEHNICIÁN, -Ă, psihotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în psihotehnică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. psychotechnicien.

psihotehniciana
PSIHOTEHNICIÁN, -Ă, psihotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în psihotehnică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. psychotechnicien.

psihotehnicianul
PSIHOTEHNICIÁN, -Ă, psihotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în psihotehnică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. psychotechnicien.

psihotehnicianului
PSIHOTEHNICIÁN, -Ă, psihotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în psihotehnică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. psychotechnicien.

psihotehniciene
PSIHOTEHNICIÁN, -Ă, psihotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în psihotehnică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. psychotechnicien.

psihotehnicienei
PSIHOTEHNICIÁN, -Ă, psihotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în psihotehnică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. psychotechnicien.

psihotehnicienele
PSIHOTEHNICIÁN, -Ă, psihotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în psihotehnică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. psychotechnicien.

psihotehnicienelor
PSIHOTEHNICIÁN, -Ă, psihotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în psihotehnică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. psychotechnicien.

psihotehnicieni
PSIHOTEHNICIÁN, -Ă, psihotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în psihotehnică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. psychotechnicien.

psihotehnicienii
PSIHOTEHNICIÁN, -Ă, psihotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în psihotehnică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. psychotechnicien.

psihotehnicienilor
PSIHOTEHNICIÁN, -Ă, psihotehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în psihotehnică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. psychotechnicien.

psihotehnicii
PSIHOTÉHNICĂ s. f. Ramură a psihologiei care studiază problemele activității oamenilor sub aspectul practic, aplicativ în industrie, comerț, transporturi etc. – Din fr. psychotechnique.

DOOM

psihotéhnică s. f., g.-d. art. psihotéhnicii

psihoterapeut
PSIHOTERAPEÚT, -Ă, psihoterapeuți, -te, s. m. și f. Medic specialist în psihoterapeutică. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. psychothérapeute.

DOOM

*psihoterapeútă s. f., g.-d. art. psihoterapeútei; pl. psihoterapeúte

psihoterapeuta
PSIHOTERAPEÚT, -Ă, psihoterapeuți, -te, s. m. și f. Medic specialist în psihoterapeutică. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. psychothérapeute.

DOOM

*psihoterapeútă s. f., g.-d. art. psihoterapeútei; pl. psihoterapeúte

psihoterapeute
PSIHOTERAPEÚT, -Ă, psihoterapeuți, -te, s. m. și f. Medic specialist în psihoterapeutică. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. psychothérapeute.

DOOM

*psihoterapeútă s. f., g.-d. art. psihoterapeútei; pl. psihoterapeúte

psihoterapeutei
PSIHOTERAPEÚT, -Ă, psihoterapeuți, -te, s. m. și f. Medic specialist în psihoterapeutică. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. psychothérapeute.

DOOM

*psihoterapeútă s. f., g.-d. art. psihoterapeútei; pl. psihoterapeúte

psihoterapeutele
PSIHOTERAPEÚT, -Ă, psihoterapeuți, -te, s. m. și f. Medic specialist în psihoterapeutică. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. psychothérapeute.

DOOM

*psihoterapeútă s. f., g.-d. art. psihoterapeútei; pl. psihoterapeúte

psihoterapeutelor
PSIHOTERAPEÚT, -Ă, psihoterapeuți, -te, s. m. și f. Medic specialist în psihoterapeutică. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. psychothérapeute.

DOOM

*psihoterapeútă s. f., g.-d. art. psihoterapeútei; pl. psihoterapeúte

psihoterapeutic
PSIHOTERAPEÚTIC, -Ă, psihoterapeutici, -ce, s. f., adj. (Med.) 1. S. f. Psihoterapie. 2. Adj. Psihoterapic. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. psychothérapeutique.

psihoterapeutica
PSIHOTERAPEÚTIC, -Ă, psihoterapeutici, -ce, s. f., adj. (Med.) 1. S. f. Psihoterapie. 2. Adj. Psihoterapic. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. psychothérapeutique.

psihoterapeutica
PSIHOTERAPEÚTIC, -Ă adj. Psihoterapic. [Cf. fr. psychothérapeutique].

psihoterapeutice
PSIHOTERAPEÚTIC, -Ă, psihoterapeutici, -ce, s. f., adj. (Med.) 1. S. f. Psihoterapie. 2. Adj. Psihoterapic. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. psychothérapeutique.

psihoterapeuticei
PSIHOTERAPEÚTIC, -Ă, psihoterapeutici, -ce, s. f., adj. (Med.) 1. S. f. Psihoterapie. 2. Adj. Psihoterapic. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. psychothérapeutique.

psihoterapeuticele
PSIHOTERAPEÚTIC, -Ă, psihoterapeutici, -ce, s. f., adj. (Med.) 1. S. f. Psihoterapie. 2. Adj. Psihoterapic. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. psychothérapeutique.

psihoterapeuticelor
PSIHOTERAPEÚTIC, -Ă, psihoterapeutici, -ce, s. f., adj. (Med.) 1. S. f. Psihoterapie. 2. Adj. Psihoterapic. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. psychothérapeutique.

psihoterapeutici
PSIHOTERAPEÚTIC, -Ă, psihoterapeutici, -ce, s. f., adj. (Med.) 1. S. f. Psihoterapie. 2. Adj. Psihoterapic. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. psychothérapeutique.

psihoterapeutici
PSIHOTERAPEÚTIC, -Ă adj. Psihoterapic. [Cf. fr. psychothérapeutique].

psihoterapeuticii
PSIHOTERAPEÚTIC, -Ă, psihoterapeutici, -ce, s. f., adj. (Med.) 1. S. f. Psihoterapie. 2. Adj. Psihoterapic. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. psychothérapeutique.

psihoterapeuticii
PSIHOTERAPEÚTIC, -Ă adj. Psihoterapic. [Cf. fr. psychothérapeutique].

psihoterapeuticilor
PSIHOTERAPEÚTIC, -Ă, psihoterapeutici, -ce, s. f., adj. (Med.) 1. S. f. Psihoterapie. 2. Adj. Psihoterapic. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. psychothérapeutique.

psihoterapeuticul
PSIHOTERAPEÚTIC, -Ă, psihoterapeutici, -ce, s. f., adj. (Med.) 1. S. f. Psihoterapie. 2. Adj. Psihoterapic. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. psychothérapeutique.

psihoterapeuticului
PSIHOTERAPEÚTIC, -Ă, psihoterapeutici, -ce, s. f., adj. (Med.) 1. S. f. Psihoterapie. 2. Adj. Psihoterapic. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. psychothérapeutique.

psihoterapeutul
PSIHOTERAPEÚT, -Ă, psihoterapeuți, -te, s. m. și f. Medic specialist în psihoterapeutică. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. psychothérapeute.

DOOM

*psihoterapeútă s. f., g.-d. art. psihoterapeútei; pl. psihoterapeúte

psihoterapeutului
PSIHOTERAPEÚT, -Ă, psihoterapeuți, -te, s. m. și f. Medic specialist în psihoterapeutică. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. psychothérapeute.

DOOM

*psihoterapeútă s. f., g.-d. art. psihoterapeútei; pl. psihoterapeúte

psihoterapeuți
PSIHOTERAPEÚT, -Ă, psihoterapeuți, -te, s. m. și f. Medic specialist în psihoterapeutică. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. psychothérapeute.

DOOM

*psihoterapeútă s. f., g.-d. art. psihoterapeútei; pl. psihoterapeúte

psihoterapeuții
PSIHOTERAPEÚT, -Ă, psihoterapeuți, -te, s. m. și f. Medic specialist în psihoterapeutică. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. psychothérapeute.

DOOM

*psihoterapeútă s. f., g.-d. art. psihoterapeútei; pl. psihoterapeúte

psihoterapeuților
PSIHOTERAPEÚT, -Ă, psihoterapeuți, -te, s. m. și f. Medic specialist în psihoterapeutică. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. psychothérapeute.

DOOM

*psihoterapeútă s. f., g.-d. art. psihoterapeútei; pl. psihoterapeúte

psihoterapia
PSIHOTERAPÍE s. f. Metodă de tratare a tulburărilor psihice sau organice prin metode psihologice. – Din fr. psychothérapie.

DOOM

!psihoterapíe (tratament al psihicului) s. f., art. psihoterapía, g.-d. art. psihoterapíei; pl. psihoterapíi, art. psihoterapíile

psihoterapic
PSIHOTERÁPIC, -Ă, psihoterapici, -ce, adj. Care aparține psihoterapiei, privitor la psihoterapie. – Din fr. psychothérapique.

DOOM

psihoterápic adj. m., pl. psihoterápici; f. psihoterápică, pl. psihoterápice

psihoterapica
PSIHOTERÁPIC, -Ă, psihoterapici, -ce, adj. Care aparține psihoterapiei, privitor la psihoterapie. – Din fr. psychothérapique.

DOOM

psihoterápic adj. m., pl. psihoterápici; f. psihoterápică, pl. psihoterápice

psihoterapice
PSIHOTERÁPIC, -Ă, psihoterapici, -ce, adj. Care aparține psihoterapiei, privitor la psihoterapie. – Din fr. psychothérapique.

DOOM

psihoterápic adj. m., pl. psihoterápici; f. psihoterápică, pl. psihoterápice

psihoterapicei
PSIHOTERÁPIC, -Ă, psihoterapici, -ce, adj. Care aparține psihoterapiei, privitor la psihoterapie. – Din fr. psychothérapique.

DOOM

psihoterápic adj. m., pl. psihoterápici; f. psihoterápică, pl. psihoterápice

psihoterapicele
PSIHOTERÁPIC, -Ă, psihoterapici, -ce, adj. Care aparține psihoterapiei, privitor la psihoterapie. – Din fr. psychothérapique.

DOOM

psihoterápic adj. m., pl. psihoterápici; f. psihoterápică, pl. psihoterápice

psihoterapicelor
PSIHOTERÁPIC, -Ă, psihoterapici, -ce, adj. Care aparține psihoterapiei, privitor la psihoterapie. – Din fr. psychothérapique.

DOOM

psihoterápic adj. m., pl. psihoterápici; f. psihoterápică, pl. psihoterápice

psihoterapici
PSIHOTERÁPIC, -Ă, psihoterapici, -ce, adj. Care aparține psihoterapiei, privitor la psihoterapie. – Din fr. psychothérapique.

DOOM

psihoterápic adj. m., pl. psihoterápici; f. psihoterápică, pl. psihoterápice

psihoterapicii
PSIHOTERÁPIC, -Ă, psihoterapici, -ce, adj. Care aparține psihoterapiei, privitor la psihoterapie. – Din fr. psychothérapique.

DOOM

psihoterápic adj. m., pl. psihoterápici; f. psihoterápică, pl. psihoterápice

psihoterapicilor
PSIHOTERÁPIC, -Ă, psihoterapici, -ce, adj. Care aparține psihoterapiei, privitor la psihoterapie. – Din fr. psychothérapique.

DOOM

psihoterápic adj. m., pl. psihoterápici; f. psihoterápică, pl. psihoterápice

psihoterapicul
PSIHOTERÁPIC, -Ă, psihoterapici, -ce, adj. Care aparține psihoterapiei, privitor la psihoterapie. – Din fr. psychothérapique.

DOOM

psihoterápic adj. m., pl. psihoterápici; f. psihoterápică, pl. psihoterápice

psihoterapicului
PSIHOTERÁPIC, -Ă, psihoterapici, -ce, adj. Care aparține psihoterapiei, privitor la psihoterapie. – Din fr. psychothérapique.

DOOM

psihoterápic adj. m., pl. psihoterápici; f. psihoterápică, pl. psihoterápice

psihoterapie
PSIHOTERAPÍE s. f. Metodă de tratare a tulburărilor psihice sau organice prin metode psihologice. – Din fr. psychothérapie.

DOOM

!psihoterapíe (tratament al psihicului) s. f., art. psihoterapía, g.-d. art. psihoterapíei; pl. psihoterapíi, art. psihoterapíile

psihoterapiei
PSIHOTERAPÍE s. f. Metodă de tratare a tulburărilor psihice sau organice prin metode psihologice. – Din fr. psychothérapie.

DOOM

!psihoterapíe (tratament al psihicului) s. f., art. psihoterapía, g.-d. art. psihoterapíei; pl. psihoterapíi, art. psihoterapíile

psihoterapii
PSIHOTERAPÍE s. f. Metodă de tratare a tulburărilor psihice sau organice prin metode psihologice. – Din fr. psychothérapie.

DOOM

!psihoterapíe (tratament al psihicului) s. f., art. psihoterapía, g.-d. art. psihoterapíei; pl. psihoterapíi, art. psihoterapíile

psihoterapiile
PSIHOTERAPÍE s. f. Metodă de tratare a tulburărilor psihice sau organice prin metode psihologice. – Din fr. psychothérapie.

DOOM

!psihoterapíe (tratament al psihicului) s. f., art. psihoterapía, g.-d. art. psihoterapíei; pl. psihoterapíi, art. psihoterapíile

psihoterapiilor
PSIHOTERAPÍE s. f. Metodă de tratare a tulburărilor psihice sau organice prin metode psihologice. – Din fr. psychothérapie.

DOOM

!psihoterapíe (tratament al psihicului) s. f., art. psihoterapía, g.-d. art. psihoterapíei; pl. psihoterapíi, art. psihoterapíile

psihotonic
PSIHOTÓNIC, -Ă, psihotonici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) care are o acțiune stimulentă asupra funcțiilor psihice. – Din fr. psychotonique.

DOOM

psihotónic² s. n., pl. psihotónice

psihotonica
PSIHOTÓNIC, -Ă, psihotonici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) care are o acțiune stimulentă asupra funcțiilor psihice. – Din fr. psychotonique.

DOOM

psihotónic² s. n., pl. psihotónice

psihotonice
PSIHOTÓNIC, -Ă, psihotonici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) care are o acțiune stimulentă asupra funcțiilor psihice. – Din fr. psychotonique.

DOOM

psihotónic² s. n., pl. psihotónice

psihotonicei
PSIHOTÓNIC, -Ă, psihotonici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) care are o acțiune stimulentă asupra funcțiilor psihice. – Din fr. psychotonique.

DOOM

psihotónic² s. n., pl. psihotónice

psihotonicele
PSIHOTÓNIC, -Ă, psihotonici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) care are o acțiune stimulentă asupra funcțiilor psihice. – Din fr. psychotonique.

DOOM

psihotónic² s. n., pl. psihotónice

psihotonicelor
PSIHOTÓNIC, -Ă, psihotonici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) care are o acțiune stimulentă asupra funcțiilor psihice. – Din fr. psychotonique.

DOOM

psihotónic² s. n., pl. psihotónice

psihotonici
PSIHOTÓNIC, -Ă, psihotonici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) care are o acțiune stimulentă asupra funcțiilor psihice. – Din fr. psychotonique.

DOOM

psihotónic² s. n., pl. psihotónice

psihotonicii
PSIHOTÓNIC, -Ă, psihotonici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) care are o acțiune stimulentă asupra funcțiilor psihice. – Din fr. psychotonique.

DOOM

psihotónic² s. n., pl. psihotónice

psihotonicilor
PSIHOTÓNIC, -Ă, psihotonici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) care are o acțiune stimulentă asupra funcțiilor psihice. – Din fr. psychotonique.

DOOM

psihotónic² s. n., pl. psihotónice

psihotonicul
PSIHOTÓNIC, -Ă, psihotonici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) care are o acțiune stimulentă asupra funcțiilor psihice. – Din fr. psychotonique.

DOOM

psihotónic² s. n., pl. psihotónice

psihotonicului
PSIHOTÓNIC, -Ă, psihotonici, -ce, adj., s. n. (Medicament, substanță) care are o acțiune stimulentă asupra funcțiilor psihice. – Din fr. psychotonique.

DOOM

psihotónic² s. n., pl. psihotónice

psihotronic
PSIHOTRÓNIC, psihotronici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină biofizică care studiază interacțiunile psihice la distanță. 2. Adj. De psihotronică (1). – Din engl. psychotronics.

psihotronica
PSIHOTRÓNIC, psihotronici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină biofizică care studiază interacțiunile psihice la distanță. 2. Adj. De psihotronică (1). – Din engl. psychotronics.

psihotronice
PSIHOTRÓNIC, psihotronici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină biofizică care studiază interacțiunile psihice la distanță. 2. Adj. De psihotronică (1). – Din engl. psychotronics.

psihotronicei
PSIHOTRÓNIC, psihotronici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină biofizică care studiază interacțiunile psihice la distanță. 2. Adj. De psihotronică (1). – Din engl. psychotronics.

psihotronicele
PSIHOTRÓNIC, psihotronici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină biofizică care studiază interacțiunile psihice la distanță. 2. Adj. De psihotronică (1). – Din engl. psychotronics.

psihotronicelor
PSIHOTRÓNIC, psihotronici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină biofizică care studiază interacțiunile psihice la distanță. 2. Adj. De psihotronică (1). – Din engl. psychotronics.

psihotronici
PSIHOTRÓNIC, psihotronici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină biofizică care studiază interacțiunile psihice la distanță. 2. Adj. De psihotronică (1). – Din engl. psychotronics.

psihotronicii
PSIHOTRÓNIC, psihotronici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină biofizică care studiază interacțiunile psihice la distanță. 2. Adj. De psihotronică (1). – Din engl. psychotronics.

psihotronicilor
PSIHOTRÓNIC, psihotronici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină biofizică care studiază interacțiunile psihice la distanță. 2. Adj. De psihotronică (1). – Din engl. psychotronics.

psihotronicul
PSIHOTRÓNIC, psihotronici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină biofizică care studiază interacțiunile psihice la distanță. 2. Adj. De psihotronică (1). – Din engl. psychotronics.

psihotronicului
PSIHOTRÓNIC, psihotronici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină biofizică care studiază interacțiunile psihice la distanță. 2. Adj. De psihotronică (1). – Din engl. psychotronics.

psihotronică
PSIHOTRÓNICĂ s.f. Disciplină biofizică care se ocupă cu studiul interacțiunilor la distanță între diferiți subiecți senzitivi, între aceștia și obiecte materiale sau alte organisme vii. [< engl. psychotronics].

psihotrop
PSIHOTRÓP, -Ă, psihotropi, -e, adj., s. n. (Medicament) cu acțiune asupra psihicului. – Din fr. psychotrope.

psihotropa
PSIHOTRÓP, -Ă, psihotropi, -e, adj., s. n. (Medicament) cu acțiune asupra psihicului. – Din fr. psychotrope.

psihotrope
PSIHOTRÓP, -Ă, psihotropi, -e, adj., s. n. (Medicament) cu acțiune asupra psihicului. – Din fr. psychotrope.

psihotropei
PSIHOTRÓP, -Ă, psihotropi, -e, adj., s. n. (Medicament) cu acțiune asupra psihicului. – Din fr. psychotrope.

psihotropele
PSIHOTRÓP, -Ă, psihotropi, -e, adj., s. n. (Medicament) cu acțiune asupra psihicului. – Din fr. psychotrope.

psihotropelor
PSIHOTRÓP, -Ă, psihotropi, -e, adj., s. n. (Medicament) cu acțiune asupra psihicului. – Din fr. psychotrope.

psihotropi
PSIHOTRÓP, -Ă, psihotropi, -e, adj., s. n. (Medicament) cu acțiune asupra psihicului. – Din fr. psychotrope.

psihotropii
PSIHOTRÓP, -Ă, psihotropi, -e, adj., s. n. (Medicament) cu acțiune asupra psihicului. – Din fr. psychotrope.

psihotropilor
PSIHOTRÓP, -Ă, psihotropi, -e, adj., s. n. (Medicament) cu acțiune asupra psihicului. – Din fr. psychotrope.

psihotropul
PSIHOTRÓP, -Ă, psihotropi, -e, adj., s. n. (Medicament) cu acțiune asupra psihicului. – Din fr. psychotrope.

psihotropului
PSIHOTRÓP, -Ă, psihotropi, -e, adj., s. n. (Medicament) cu acțiune asupra psihicului. – Din fr. psychotrope.

psihoza
PSIHÓZĂ, psihoze, s. f. Boală psihică manifestată prin tulburări ale comportamentului, gândirii sau afectivității de care bolnavul nu este conștient și care necesită izolarea acestuia. ♦ Stare de spirit bolnăvicioasă, caracterizată printr-o surescitare obsedantă și contagioasă, creată de cauze exterioare; obsesie, idee fixă. – Din fr. psychose.

DOOM

psihóză s. f., g.-d. art. psihózei; pl. psihóze

psihoze
PSIHÓZĂ, psihoze, s. f. Boală psihică manifestată prin tulburări ale comportamentului, gândirii sau afectivității de care bolnavul nu este conștient și care necesită izolarea acestuia. ♦ Stare de spirit bolnăvicioasă, caracterizată printr-o surescitare obsedantă și contagioasă, creată de cauze exterioare; obsesie, idee fixă. – Din fr. psychose.

DOOM

psihóză s. f., g.-d. art. psihózei; pl. psihóze

psihozei
PSIHÓZĂ, psihoze, s. f. Boală psihică manifestată prin tulburări ale comportamentului, gândirii sau afectivității de care bolnavul nu este conștient și care necesită izolarea acestuia. ♦ Stare de spirit bolnăvicioasă, caracterizată printr-o surescitare obsedantă și contagioasă, creată de cauze exterioare; obsesie, idee fixă. – Din fr. psychose.

DOOM

psihóză s. f., g.-d. art. psihózei; pl. psihóze

psihozele
PSIHÓZĂ, psihoze, s. f. Boală psihică manifestată prin tulburări ale comportamentului, gândirii sau afectivității de care bolnavul nu este conștient și care necesită izolarea acestuia. ♦ Stare de spirit bolnăvicioasă, caracterizată printr-o surescitare obsedantă și contagioasă, creată de cauze exterioare; obsesie, idee fixă. – Din fr. psychose.

DOOM

psihóză s. f., g.-d. art. psihózei; pl. psihóze

psihozelor
PSIHÓZĂ, psihoze, s. f. Boală psihică manifestată prin tulburări ale comportamentului, gândirii sau afectivității de care bolnavul nu este conștient și care necesită izolarea acestuia. ♦ Stare de spirit bolnăvicioasă, caracterizată printr-o surescitare obsedantă și contagioasă, creată de cauze exterioare; obsesie, idee fixă. – Din fr. psychose.

DOOM

psihóză s. f., g.-d. art. psihózei; pl. psihóze

psihro
PSIHRO- v. psicro-

psihrofil
PSIHROFÍL, -Ă, psihrofili, -e, adj., s. m. și f. (Biol.) (Animal sau plantă) care trăiește la temperaturi scăzute; criofil. – Din fr. psychrophile.

DOOM

psihrofíl (psi-hro-) adj. m., s. m., pl. psihrofíli; adj. f., s. f. psihrofílă, pl. psihrofíle

psihrofil
PSIHROFÍL, -Ă, psihrofili, -e, adj., s. m. și f. (Biol.) (Animal sau plantă) care trăiește la temperaturi scăzute; criofil. – Din fr. psychrophile.

DOOM

psihrofíl (psi-hro-) adj. m., s. m., pl. psihrofíli; adj. f., s. f. psihrofílă, pl. psihrofíle

psihrofila
PSIHROFÍL, -Ă, psihrofili, -e, adj., s. m. și f. (Biol.) (Animal sau plantă) care trăiește la temperaturi scăzute; criofil. – Din fr. psychrophile.

DOOM

psihrofíl (psi-hro-) adj. m., s. m., pl. psihrofíli; adj. f., s. f. psihrofílă, pl. psihrofíle

psihrofila
PSIHROFÍL, -Ă, psihrofili, -e, adj., s. m. și f. (Biol.) (Animal sau plantă) care trăiește la temperaturi scăzute; criofil. – Din fr. psychrophile.

DOOM

psihrofíl (psi-hro-) adj. m., s. m., pl. psihrofíli; adj. f., s. f. psihrofílă, pl. psihrofíle

psihrofile
PSIHROFÍL, -Ă, psihrofili, -e, adj., s. m. și f. (Biol.) (Animal sau plantă) care trăiește la temperaturi scăzute; criofil. – Din fr. psychrophile.

DOOM

psihrofíl (psi-hro-) adj. m., s. m., pl. psihrofíli; adj. f., s. f. psihrofílă, pl. psihrofíle

psihrofile
PSIHROFÍL, -Ă, psihrofili, -e, adj., s. m. și f. (Biol.) (Animal sau plantă) care trăiește la temperaturi scăzute; criofil. – Din fr. psychrophile.

DOOM

psihrofíl (psi-hro-) adj. m., s. m., pl. psihrofíli; adj. f., s. f. psihrofílă, pl. psihrofíle

psihrofilei
PSIHROFÍL, -Ă, psihrofili, -e, adj., s. m. și f. (Biol.) (Animal sau plantă) care trăiește la temperaturi scăzute; criofil. – Din fr. psychrophile.

DOOM

psihrofíl (psi-hro-) adj. m., s. m., pl. psihrofíli; adj. f., s. f. psihrofílă, pl. psihrofíle

psihrofilei
PSIHROFÍL, -Ă, psihrofili, -e, adj., s. m. și f. (Biol.) (Animal sau plantă) care trăiește la temperaturi scăzute; criofil. – Din fr. psychrophile.

DOOM

psihrofíl (psi-hro-) adj. m., s. m., pl. psihrofíli; adj. f., s. f. psihrofílă, pl. psihrofíle

psihrofilele
PSIHROFÍL, -Ă, psihrofili, -e, adj., s. m. și f. (Biol.) (Animal sau plantă) care trăiește la temperaturi scăzute; criofil. – Din fr. psychrophile.

DOOM

psihrofíl (psi-hro-) adj. m., s. m., pl. psihrofíli; adj. f., s. f. psihrofílă, pl. psihrofíle

psihrofilele
PSIHROFÍL, -Ă, psihrofili, -e, adj., s. m. și f. (Biol.) (Animal sau plantă) care trăiește la temperaturi scăzute; criofil. – Din fr. psychrophile.

DOOM

psihrofíl (psi-hro-) adj. m., s. m., pl. psihrofíli; adj. f., s. f. psihrofílă, pl. psihrofíle

psihrofilelor
PSIHROFÍL, -Ă, psihrofili, -e, adj., s. m. și f. (Biol.) (Animal sau plantă) care trăiește la temperaturi scăzute; criofil. – Din fr. psychrophile.

DOOM

psihrofíl (psi-hro-) adj. m., s. m., pl. psihrofíli; adj. f., s. f. psihrofílă, pl. psihrofíle

psihrofilelor
PSIHROFÍL, -Ă, psihrofili, -e, adj., s. m. și f. (Biol.) (Animal sau plantă) care trăiește la temperaturi scăzute; criofil. – Din fr. psychrophile.

DOOM

psihrofíl (psi-hro-) adj. m., s. m., pl. psihrofíli; adj. f., s. f. psihrofílă, pl. psihrofíle

psihrofili
PSIHROFÍL, -Ă, psihrofili, -e, adj., s. m. și f. (Biol.) (Animal sau plantă) care trăiește la temperaturi scăzute; criofil. – Din fr. psychrophile.

DOOM

psihrofíl (psi-hro-) adj. m., s. m., pl. psihrofíli; adj. f., s. f. psihrofílă, pl. psihrofíle

psihrofili
PSIHROFÍL, -Ă, psihrofili, -e, adj., s. m. și f. (Biol.) (Animal sau plantă) care trăiește la temperaturi scăzute; criofil. – Din fr. psychrophile.

DOOM

psihrofíl (psi-hro-) adj. m., s. m., pl. psihrofíli; adj. f., s. f. psihrofílă, pl. psihrofíle

psihrofilii
PSIHROFÍL, -Ă, psihrofili, -e, adj., s. m. și f. (Biol.) (Animal sau plantă) care trăiește la temperaturi scăzute; criofil. – Din fr. psychrophile.

DOOM

psihrofíl (psi-hro-) adj. m., s. m., pl. psihrofíli; adj. f., s. f. psihrofílă, pl. psihrofíle

psihrofilii
PSIHROFÍL, -Ă, psihrofili, -e, adj., s. m. și f. (Biol.) (Animal sau plantă) care trăiește la temperaturi scăzute; criofil. – Din fr. psychrophile.

DOOM

psihrofíl (psi-hro-) adj. m., s. m., pl. psihrofíli; adj. f., s. f. psihrofílă, pl. psihrofíle

psihrofililor
PSIHROFÍL, -Ă, psihrofili, -e, adj., s. m. și f. (Biol.) (Animal sau plantă) care trăiește la temperaturi scăzute; criofil. – Din fr. psychrophile.

DOOM

psihrofíl (psi-hro-) adj. m., s. m., pl. psihrofíli; adj. f., s. f. psihrofílă, pl. psihrofíle

psihrofililor
PSIHROFÍL, -Ă, psihrofili, -e, adj., s. m. și f. (Biol.) (Animal sau plantă) care trăiește la temperaturi scăzute; criofil. – Din fr. psychrophile.

DOOM

psihrofíl (psi-hro-) adj. m., s. m., pl. psihrofíli; adj. f., s. f. psihrofílă, pl. psihrofíle

psihrofilul
PSIHROFÍL, -Ă, psihrofili, -e, adj., s. m. și f. (Biol.) (Animal sau plantă) care trăiește la temperaturi scăzute; criofil. – Din fr. psychrophile.

DOOM

psihrofíl (psi-hro-) adj. m., s. m., pl. psihrofíli; adj. f., s. f. psihrofílă, pl. psihrofíle

psihrofilul
PSIHROFÍL, -Ă, psihrofili, -e, adj., s. m. și f. (Biol.) (Animal sau plantă) care trăiește la temperaturi scăzute; criofil. – Din fr. psychrophile.

DOOM

psihrofíl (psi-hro-) adj. m., s. m., pl. psihrofíli; adj. f., s. f. psihrofílă, pl. psihrofíle

psihrofilului
PSIHROFÍL, -Ă, psihrofili, -e, adj., s. m. și f. (Biol.) (Animal sau plantă) care trăiește la temperaturi scăzute; criofil. – Din fr. psychrophile.

DOOM

psihrofíl (psi-hro-) adj. m., s. m., pl. psihrofíli; adj. f., s. f. psihrofílă, pl. psihrofíle

psihrofilului
PSIHROFÍL, -Ă, psihrofili, -e, adj., s. m. și f. (Biol.) (Animal sau plantă) care trăiește la temperaturi scăzute; criofil. – Din fr. psychrophile.

DOOM

psihrofíl (psi-hro-) adj. m., s. m., pl. psihrofíli; adj. f., s. f. psihrofílă, pl. psihrofíle

psihrometre
PSIHROMÉTRU, psihrometre, s. n. Higrometru utilizat pentru determinarea umidității atmosferice. – Din fr. psychromètre.

DOOM

psihrométru (psi-hro-me-tru) s. n., art. psihrométrul; pl. psihrométre

psihrometrele
PSIHROMÉTRU, psihrometre, s. n. Higrometru utilizat pentru determinarea umidității atmosferice. – Din fr. psychromètre.

DOOM

psihrométru (psi-hro-me-tru) s. n., art. psihrométrul; pl. psihrométre

psihrometrelor
PSIHROMÉTRU, psihrometre, s. n. Higrometru utilizat pentru determinarea umidității atmosferice. – Din fr. psychromètre.

DOOM

psihrométru (psi-hro-me-tru) s. n., art. psihrométrul; pl. psihrométre

psihrometru
PSIHROMÉTRU, psihrometre, s. n. Higrometru utilizat pentru determinarea umidității atmosferice. – Din fr. psychromètre.

DOOM

psihrométru (psi-hro-me-tru) s. n., art. psihrométrul; pl. psihrométre

psihrometrul
PSIHROMÉTRU, psihrometre, s. n. Higrometru utilizat pentru determinarea umidității atmosferice. – Din fr. psychromètre.

DOOM

psihrométru (psi-hro-me-tru) s. n., art. psihrométrul; pl. psihrométre

psihrometrului
PSIHROMÉTRU, psihrometre, s. n. Higrometru utilizat pentru determinarea umidității atmosferice. – Din fr. psychromètre.

DOOM

psihrométru (psi-hro-me-tru) s. n., art. psihrométrul; pl. psihrométre

psilo
PSILO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „neted”, „golit”, „epilat”. [< fr., it. psilo-, cf. gr. psilos].

psilofita
PSILOFÍTĂ, psilofite, s. f. Plantă critpogamă cu tulpinile ramificate dihotomic, care se înmulțește prin spori. – Din fr. psilophyton.

psilofitala
PSILOFITÁLĂ, psilofitale, s. f. (La pl.) Grup de plante criptogame devoniene din încrengătura pteridofitelor; (și la sg.) plantă din acest grup. – Din lat. psilophytale.

psilofitale
PSILOFITÁLĂ, psilofitale, s. f. (La pl.) Grup de plante criptogame devoniene din încrengătura pteridofitelor; (și la sg.) plantă din acest grup. – Din lat. psilophytale.

psilofitalei
PSILOFITÁLĂ, psilofitale, s. f. (La pl.) Grup de plante criptogame devoniene din încrengătura pteridofitelor; (și la sg.) plantă din acest grup. – Din lat. psilophytale.

psilofitalele
PSILOFITÁLĂ, psilofitale, s. f. (La pl.) Grup de plante criptogame devoniene din încrengătura pteridofitelor; (și la sg.) plantă din acest grup. – Din lat. psilophytale.

psilofitalelor
PSILOFITÁLĂ, psilofitale, s. f. (La pl.) Grup de plante criptogame devoniene din încrengătura pteridofitelor; (și la sg.) plantă din acest grup. – Din lat. psilophytale.

psilofite
PSILOFÍTĂ, psilofite, s. f. Plantă critpogamă cu tulpinile ramificate dihotomic, care se înmulțește prin spori. – Din fr. psilophyton.

psilofitei
PSILOFÍTĂ, psilofite, s. f. Plantă critpogamă cu tulpinile ramificate dihotomic, care se înmulțește prin spori. – Din fr. psilophyton.

psilofitele
PSILOFÍTĂ, psilofite, s. f. Plantă critpogamă cu tulpinile ramificate dihotomic, care se înmulțește prin spori. – Din fr. psilophyton.

psilofitelor
PSILOFÍTĂ, psilofite, s. f. Plantă critpogamă cu tulpinile ramificate dihotomic, care se înmulțește prin spori. – Din fr. psilophyton.

psilomelan
PSILOMELÁN s. n. Oxid natural de mangan, de culoare neagră, care se găsește în zăcămintele de mangan. – Din fr. psilomélane.

DOOM

psilomelán s. n.

psilomelanul
PSILOMELÁN s. n. Oxid natural de mangan, de culoare neagră, care se găsește în zăcămintele de mangan. – Din fr. psilomélane.

DOOM

psilomelán s. n.

psilomelanului
PSILOMELÁN s. n. Oxid natural de mangan, de culoare neagră, care se găsește în zăcămintele de mangan. – Din fr. psilomélane.

DOOM

psilomelán s. n.

psitaci
PSITACI- v. psitaco-.

psitacism
PSITACÍSM s. n. (Med.) Reproducere mecanică a celor auzite sau citite, fără a le înțelege. – Din fr. psittacisme.

psitacismul
PSITACÍSM s. n. (Med.) Reproducere mecanică a celor auzite sau citite, fără a le înțelege. – Din fr. psittacisme.

psitacismului
PSITACÍSM s. n. (Med.) Reproducere mecanică a celor auzite sau citite, fără a le înțelege. – Din fr. psittacisme.

psitaco
PSITACO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) papagal”, „de papagal”. [Var. psitaci-. / < fr., it. psittaco-, cf. gr. psittakos].

psitacoza
PSITACÓZĂ, psitacoze, s. f. Boală infecțioasă provocată de un microorganism transmis mai ales de papagali; boala papagalilor. – Din fr. psittacose.

psitacoze
PSITACÓZĂ, psitacoze, s. f. Boală infecțioasă provocată de un microorganism transmis mai ales de papagali; boala papagalilor. – Din fr. psittacose.

psitacozei
PSITACÓZĂ, psitacoze, s. f. Boală infecțioasă provocată de un microorganism transmis mai ales de papagali; boala papagalilor. – Din fr. psittacose.

psitacozele
PSITACÓZĂ, psitacoze, s. f. Boală infecțioasă provocată de un microorganism transmis mai ales de papagali; boala papagalilor. – Din fr. psittacose.

psitacozelor
PSITACÓZĂ, psitacoze, s. f. Boală infecțioasă provocată de un microorganism transmis mai ales de papagali; boala papagalilor. – Din fr. psittacose.

psoas
PSÓAS, psoași, s. m. (Anat.) Fiecare dintre cei doi mușchi inserați pe fața anterioară a vertebrelor lombare și la capătul femurului, care ajută la flexiunea coapsei față de trunchi. – Din fr. psoas.

DOOM

!psóas s. m., pl. psóași

psoasul
PSÓAS, psoași, s. m. (Anat.) Fiecare dintre cei doi mușchi inserați pe fața anterioară a vertebrelor lombare și la capătul femurului, care ajută la flexiunea coapsei față de trunchi. – Din fr. psoas.

DOOM

!psóas s. m., pl. psóași

psoasului
PSÓAS, psoași, s. m. (Anat.) Fiecare dintre cei doi mușchi inserați pe fața anterioară a vertebrelor lombare și la capătul femurului, care ajută la flexiunea coapsei față de trunchi. – Din fr. psoas.

DOOM

!psóas s. m., pl. psóași

psoași
PSÓAS, psoași, s. m. (Anat.) Fiecare dintre cei doi mușchi inserați pe fața anterioară a vertebrelor lombare și la capătul femurului, care ajută la flexiunea coapsei față de trunchi. – Din fr. psoas.

DOOM

!psóas s. m., pl. psóași

psoașii
PSÓAS, psoași, s. m. (Anat.) Fiecare dintre cei doi mușchi inserați pe fața anterioară a vertebrelor lombare și la capătul femurului, care ajută la flexiunea coapsei față de trunchi. – Din fr. psoas.

DOOM

!psóas s. m., pl. psóași

psoașilor
PSÓAS, psoași, s. m. (Anat.) Fiecare dintre cei doi mușchi inserați pe fața anterioară a vertebrelor lombare și la capătul femurului, care ajută la flexiunea coapsei față de trunchi. – Din fr. psoas.

DOOM

!psóas s. m., pl. psóași

psofo
PSOFO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) zgomot”, „zgomotos”. [< fr. psopho-, it. psofo-, cf. gr. psophos – gălăgie, zgomot].

psofometre
PSOFOMÉTRU, psofometre, s. n. Aparat care măsoară perturbațiile introduse într-un circuit telefonic de circuitele învecinate. – Din fr. psophomètre.

psofometrele
PSOFOMÉTRU, psofometre, s. n. Aparat care măsoară perturbațiile introduse într-un circuit telefonic de circuitele învecinate. – Din fr. psophomètre.

psofometrelor
PSOFOMÉTRU, psofometre, s. n. Aparat care măsoară perturbațiile introduse într-un circuit telefonic de circuitele învecinate. – Din fr. psophomètre.

psofometria
PSOFOMETRÍE s.f. Tehnica măsurării zgomotelor. [Gen. -iei. / < fr. psophométrie].

psofometric
PSOFOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la psofometrie. [< fr. psophométrique].

psofometrie
PSOFOMETRÍE s.f. Tehnica măsurării zgomotelor. [Gen. -iei. / < fr. psophométrie].

psofometriei
PSOFOMETRÍE s.f. Tehnica măsurării zgomotelor. [Gen. -iei. / < fr. psophométrie].

psofometrii
PSOFOMETRÍE s.f. Tehnica măsurării zgomotelor. [Gen. -iei. / < fr. psophométrie].

psofometriile
PSOFOMETRÍE s.f. Tehnica măsurării zgomotelor. [Gen. -iei. / < fr. psophométrie].

psofometriilor
PSOFOMETRÍE s.f. Tehnica măsurării zgomotelor. [Gen. -iei. / < fr. psophométrie].

psofometru
PSOFOMÉTRU, psofometre, s. n. Aparat care măsoară perturbațiile introduse într-un circuit telefonic de circuitele învecinate. – Din fr. psophomètre.

psofometrul
PSOFOMÉTRU, psofometre, s. n. Aparat care măsoară perturbațiile introduse într-un circuit telefonic de circuitele învecinate. – Din fr. psophomètre.

psofometrului
PSOFOMÉTRU, psofometre, s. n. Aparat care măsoară perturbațiile introduse într-un circuit telefonic de circuitele învecinate. – Din fr. psophomètre.

psoită
PSOÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a mușchiului psoas. [Pron. pso-i-. / < fr. psoïte].

psoriazic
PSORIÁZIC, -Ă, psoriazici, -ce, adj. (Med.) Referitor la psoriazis, de psoriazis; asemănător psoriazisului. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. psoriasique.

psoriazica
PSORIÁZIC, -Ă, psoriazici, -ce, adj. (Med.) Referitor la psoriazis, de psoriazis; asemănător psoriazisului. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. psoriasique.

psoriazice
PSORIÁZIC, -Ă, psoriazici, -ce, adj. (Med.) Referitor la psoriazis, de psoriazis; asemănător psoriazisului. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. psoriasique.

psoriazicei
PSORIÁZIC, -Ă, psoriazici, -ce, adj. (Med.) Referitor la psoriazis, de psoriazis; asemănător psoriazisului. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. psoriasique.

psoriazicele
PSORIÁZIC, -Ă, psoriazici, -ce, adj. (Med.) Referitor la psoriazis, de psoriazis; asemănător psoriazisului. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. psoriasique.

psoriazicelor
PSORIÁZIC, -Ă, psoriazici, -ce, adj. (Med.) Referitor la psoriazis, de psoriazis; asemănător psoriazisului. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. psoriasique.

psoriazici
PSORIÁZIC, -Ă, psoriazici, -ce, adj. (Med.) Referitor la psoriazis, de psoriazis; asemănător psoriazisului. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. psoriasique.

psoriazicii
PSORIÁZIC, -Ă, psoriazici, -ce, adj. (Med.) Referitor la psoriazis, de psoriazis; asemănător psoriazisului. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. psoriasique.

psoriazicilor
PSORIÁZIC, -Ă, psoriazici, -ce, adj. (Med.) Referitor la psoriazis, de psoriazis; asemănător psoriazisului. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. psoriasique.

psoriazicul
PSORIÁZIC, -Ă, psoriazici, -ce, adj. (Med.) Referitor la psoriazis, de psoriazis; asemănător psoriazisului. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. psoriasique.

psoriazicului
PSORIÁZIC, -Ă, psoriazici, -ce, adj. (Med.) Referitor la psoriazis, de psoriazis; asemănător psoriazisului. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. psoriasique.

psoriazis
PSORIÁZIS s. n. Boală de piele caracterizată prin descuamări abundente, localizate în diverse regiuni ale corpului. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. psoriasis.

DOOM

psoriázis (-ri-a-) s. n.

psoriazisul
PSORIÁZIS s. n. Boală de piele caracterizată prin descuamări abundente, localizate în diverse regiuni ale corpului. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. psoriasis.

DOOM

psoriázis (-ri-a-) s. n.

psoriazisului
PSORIÁZIS s. n. Boală de piele caracterizată prin descuamări abundente, localizate în diverse regiuni ale corpului. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. psoriasis.

DOOM

psoriázis (-ri-a-) s. n.

pst
PST interj. Cuvânt cu care se atrage atenția cuiva să tacă, să asculte etc. – Onomatopee.

DOOM

pst interj.

psyche
Psyche, tînără vestită pentru frumusețea ei și care, datorită acestui fapt, și-a atras asupră-și gelozia Aphroditei. Pentru a împlini porunca unui oracol, părinții lui Psyche au părăsit-o pe un munte înalt, de unde – spunea oracolul – avea să vină s-o ia de nevastă un mostru înspăimîntător. Într-adevăr, Psyche a fost luată de vînt și dusă într-un palat îndepărtat. Acolo un necunoscut, care n-o întîlnea decît noaptea și al cărui chip în felul acesta Psyche nu putea să-l vadă – a făcut-o soția sa și stăpîna unor bogății nemăsurate. Psyche a trăit astfel o vreme, fericită. Condiția acestei fericiri era însă ca ea să nu caute să vadă, niciodată, chipul soțului iubit. Împinsă de curiozitate, Psyche a încălcat însă jurămîntul. O dată, noaptea, ea a aprins în taină un opaiț și la lumina lui a văzut, în locul unui monstru îngrozitor cum bănuia, un tînăr nespus de frumos care dormea alături de ea. Zeul Eros – căci acesta era frumosul tînăr – mînios pe faptul că Psyche i-a încălcat porunca, a părăsit-o în acel moment, dispărînd în văzduh. Cuprinsă de desperare, Psyche a pornit atunci să cutreiere lumea pe urmele lui. După multe căutări zadarnice, ea a poposit în palatul Aphroditei. Acolo zeița cea geloasă a pus-o la multe încercări și trude pînă în ziua cînd, făcîndu-i-se milă de nenorocirea ei, zeul Eros, care o iubea totuși, a luat-o cu sine pe Psyche în ceruri unde, cu voia lui Zeus, a făcut-o nemuritoare, trăind veșnic alături de ea.